Sfânta Împărtășanie – medicamentul nemuririi [607200]

Sfânta Împărtășanie – medicamentul nemuririi

Prin toată activitatea pământească Mântuitorul Iisus Hristos de la Întrupare, adică de
când Și -a luat trup omenesc din Fecioara Maria și până la Înviere și Înălțarea Sa cu trupul la
cer, a făcut ca firea Sa um ană, întru toate asemenea nouă afară de păcat să fie dusă la starea
cea mai înaltă de sfințenie, la așezarea ei de- a dreapta lui Dumnezeu Tatăl. În felul acesta ,
Mântuitorul ne deschide tuturor celor ce credem în El și dorim să -L urmăm, cale spre
Împărăț ia Sa cea veșnică din ceruri.
Persoanele umane nu se pot bucura de binefacerile aduse de Mântuitorul Iisus Hristos
decât dacă se unesc cu El. Această unire se poate realiza numai în Biserică care este trupul lui
Hristos și numai prin lucrarea Duhului Sfânt , prezent în Biserică încă de la cincizecime, când
S-a pogorât peste Sfinții Apostoli. Modalitatea de primire a Duhului Sfânt se face prin
Sfintele Taine care sunt lucrări văzute, săvârșite de slujitorii bisericii în cadrul cărora este
invocată prezența Du hului Sfânt. Prin Sfintele Taine noi primim pe Duhul Sfânt care ni -L
descoperă și ne unește cu Fiul lui Dumnezeu și prin Ei, suntem uniți cu Tatăl.
Sfintele Taine sunt privite de Biserică ca mijloace de vindecare, medicamente prin
care ne vindecăm de răni le produse de păcat.
Dintre toate Sfintele Taine, Sfânta Împărtășanie sau Euharistia este cea mai mare taină
întrucât prin Euharistie nu primim numai harul Duhului Sfânt, ci ne unim în chip real cu trupul și sângele Mântuitorului în care locuiește toată plinătatea Dumnezeirii.
Sfânta Împărtășanie este strâns legată de Sfânta Liturghie, cea mai importantă slujbă din cultul creștin în cadrul căreia pâinea și vinul aduse de credincioși ca daruri pentru Dumnezeu,
și în urma invocării Duhului Sfânt de către epi scop sau preot, sunt prefăcute în trupul și
Sângele Mântuitorului Iisus Hristos și apoi sunt dăruite credincioșilor spre împărtășire.
Deși pentru ochii noștri fizici, pâinea și vinul își păstrează caracteristicile, totuși, încredințați
de cuvintele Mântui torului rostite la Cina cea de Taină când a luat pâinea, a binecuvântat -o și
a zis: ,, Luați, mâncați, acesta este trupul meu.”, apoi ,luând paharul, l -a binecuvântat și a
zis:,, Beți dintru acesta toți. Acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se
varsă spre iertarea păcatelor .”(Matei, 26, 26- 28), noi credem că ele în chip real sunt prefăcute
în Trupul și Sângele Domnului.

Pe cât de mare este această Sfântă Taină, pe atât de mult implică și responsabilitatea
noastră. De aceea, pentru primirea acestei Sfinte Taine este nevoie de o pregătire din partea
noastră, după cum atunci când așteptăm un oa spete de seamă ne pregătim casa și toate pentru
a-l primi cu atât mai mult când dorim să -L primim pe Fiul lui Dumnezeu în casa sufletului
nostru trebuie să ne pregătim cu multă atenție.
Pregătirea pentru Sfânta Împărtășanie constă în primul rând în conștientizarea actului
în sine, primirea în trupul și sufletul nostru a Mântuitorului Iisus Hristos, apoi deplin
conștienți de acest fapt, vom adăuga în viața noastră de zi cu zi anumite perioade de post
rânduite de Biserică, vom intensifica tot mai mult rugăciunea care este vorbirea noastră cu Dumnezeu, lucrarea faptelor bune ajutând pe cei ce au nevoie de ajutorul nostru, ia r la final
să ne curățim de păcatele pe care, ca niște oameni le -am săvârșit, prin Sfânta Taina a
Spovedaniei unde duhovnicul este singur în măsură să ne dea dezlegare de a ne împărtăși sau
să amâne împărtășirea pentru un anumit timp după împlinirea unui c anon.
Oprirea pentru un timp de la Sfânta Împărtășanie nu este o pedeapsă, acest fapt ne
ajută să conștientizăm mai mult importanța ei și ne întărește tot mai mult în smerenie și
ascultare.
În legătură cu Sfânta Taină a Împărtășaniei, pe decursul timpului , au apărut mai multe
practici greșite, cum ar fi :
– Neconștientizând faptul că prin Euharistie Îl primim pe Hristos în noi, unii au ajuns să
dorească a se împărtăși fără nici o pregătire anterioară, neținând cont de cuvintele Sfântului
Apostol Pavel care zice să se cerceteze omul pe sine înainte de a se împărtăși cu Trupul și
Sâng ele Domnului .
– O altă extremă este și aceea a împărtășirii rare, o dată pe an sau chiar mai rar, cu scuze că
atunci se pregătesc mai mult. Este greșit și acest fapt deoarece a stfel de viață creștină nu are
un curs firesc, continuu, ci întrerupt, prin salturi. Este recomandată împărtășirea continuă,
care nu se referă la un timp anume, ci la menținerea stării de comuniune cu Hristos prin care
înaintăm treptat pe treptele sfințeniei.
– La fel de dăunătoare este și extrema amânării împărtășirii din motive de nevrednicie.
Euharistia nu se dă nouă ca urmare a faptelor meritorii ale noastre, ci reprezintă cea mai mare
formă de iubire din partea fiului lui Dumnezeu care atât de mult vre a să ne dăruiască viața
veșnică încât stă la ușa sufletului nostru întinat de păcat, dorind să intre și să ne unească cu Duhul Sfânt și cu Dumnezeu Tatăl. Pregătirea dinaintea Împărtășaniei nu ne aduce vrednicia
pentru împărtășire, ci prin ea conștientizăm măreția acestui act , precum și lucrarea noastră,
pe cât este cu putință pentru primirea Mântuitorului Iisus Hristos.

Sfânta Împărtășanie rămâne Taina Tainelor care ne unește în mod tainic cu Dumnezeu
fără de care nu se poate dobândi viața veșnică prin care Mântuitorul Hristos ni se dăruiește
,,spre tămăduirea trupului și a sufletului ”.

Pr. Holbea Ion
Parohia Vizantea