Sf. Ioan Gura de Aur [608929]

PATROLOGIE II

Sf. Ioan Gura de Aur

Teologie Pastorala
Anul II

Profesor Pr. Călin Dușe
Student: [anonimizat] 2 | 4

1. Viata
In peisajul de inflorire teologica (dar si de zbucium dogmatic ) al secolului IV, activitatea
remarcabila a Sfantului Ioan Gura de Aur apare nu doar ca un varf al Scolii antiohiene aflata in
plina inflorire datorata conditiilor istorice favorabile crestinismului , ci si ca o stanca de cultura
teologica fundamentala atat pentru apologetica timpurilor, cat si pentru estetica harica si inspiranta
ce va avea o influenta deplin a si continua asupra cultul ui bizantin.

Nascut in 354 in Antiohia (Podoaba Orientului ), intr-o familie militara instarita, Sfantul Ioan Gura
de A ur beneficiaza la inceput de o educatie crestina primita de la mama sa Antusa, ca mai apoi sa
isi extinda cu excelenta studiile in diverse domenii ca oratorica, dreptul si Sfanta Scriptura.

Dupa ce traise retras patru ani in asceza, in 380 este hirotonit diacon, ca mai apoi, in 386, sa devina
preot, ajungand u n predicator si exeget de faima – aceasta fiind un factor important in alegerea lui
ca patriarh al Constantinopolului in 397.

Ca patriarh duce o intensa munca de pastoratie si de reforma clericala, urmarind si promovarea
misionarismului – toate insa umbrite de intrigile lui Teofil al Alexandriei care duc la depunerea
lui din functie in 403 , insa pentru scurt timp – si asta datorita revoltelor populare care il doreau
inapoi. Dar in 404 Teofil reuseste pentru a doua oara sa il depuna din functie, urmand ulterior si
sa fie trimis in exil unde si moare in 407.

Insa harul si faima sa au facut sa fie numit Gura de Aur si sa fie apreciat ca cel mai mare orator
crestin al tuturor timpurilor.

P a g i n a 3 | 4
2. Opera
Pe langa personalitatea de exceptie, Sfantul Ioan Gura de Aur a lasat si o opera impresionanta –
atat prin ideile exprimate si acoperirea lor teologica, c at si prin volum si diversitate stilistica.

Scrierile sale se pot imparti in urmatoarele categorii:
a. Tratate :
a. Pastorale – Despre preotie , Către acei ce au fecioare subintroduse ;
b. Tratate referitoare la viața monahală și căsători e – Două cuvântări , Contra
adversarilor vieții monastice , Comparare între un rege si un călugăr , Despre
pocăință , Despre feciorie ;
c. Tratate pedagogice și morale – Despre gloria deșartă si cum trebuie să -si crească
părinții pe copiii lor , Către Stagirius ;
d. Apologetico -dogmatice – Despre fericitul Vavila , Contra iudeilor si a păgânilor
despre divinitatea Iui Hristos ;
b. Omilii și cuvântări :
a. Omil ii exegetice – din Vechiul Testament (la Geneza, Regi, Psalmi, Profeti ) si din
Noul Testament ( Evanghelii, Faptele Sf, Apostoli , Epistolele Paul ine);
b. Cuvântări morale – Despre calende, Catre cei ce merg spre luminare , Noua
cuvânta ri despre poca inta, Despre milostenie, Contra iudeilor ;
c. Cuvântări dogmatice – Douăsprezece cuvântări contra anomeilor , Despre învierea
morților ;
d. Cuvântări ta diferite sărbători ;
e. Panegirice ;
f. Cuvântări ocazionale ;
c. Epistole – 238 de epirstole (de exemplu Una adresată papei Inocentiu I , Șaptesprezece
adresate diaconitei Olimpia ).

P a g i n a 4 | 4
3. Invatatura
Ca doctrina , Hrisostomul are o teologie deplin dogmatica rasariteana , continuatoarea a Sfintei
Traditii, fara a intra insa intr -o expunere sau analiza scolastica de amanunt a doctrinei.

Desigur, cristologia fiind tema fierbinte a secolului IV, este regasita si in scrierile lui, cu
acccentuarea Dumnezeirii lui Hristos, dar si a umanitatii lui , fara a accentua insa unirea celor 2
naturi . In acelasi context, in ce o priveste pe Maica Domnului, nu foloseste sintagmele de
Născătoare de Dumnezeu sau de Născătoare de om .

Despre taine afirma ca sunt mijloace vazute prin care se impartaseste oamenilor gratia lui
Dumnezeu cea nevazuta – cu un accent deosebit pentru euharistie ca o realitate a lui Hristos in trup
si sange. Un aspect teologic important la Ioan Gura de Aur este si cel legat de necesitatea gratiei
divine pentru co -lucrare de mantuire alaturi de vointa libera a omului.

Dar poate cel mai reprezentativ cuvant de har al Sfantului il reprezinta Cuvantul la Invierea
Domnului unde primul in truda duhovniceasca es te la fel de bucuros primit la osp at ca si cel cu
speranta de la urma – darnic fiind Stapanul , (…) odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si
pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel de pe urma miluieste, si pe cel dintai mangaie .

BIBLIOGRAFIE
1. Ramureanu, Ioan (2004). Istoria bisericeasca universala. Bucuresti: Editura Institutului
Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Roman e, pp. 201-205.
2. Dragoi, Eugen (2004). Istoria crestinismului in date. Galati: Editura Episcopiei Dunarii de
Jos, pp. 79-80.
3. Duse, Calin (20 19). Patrologie Curs , pp. 79-101.