Sezonalitatea Activitatii Turistice

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………3

CAPITOLUL 1……………………………………………………………………5

SEZONALITATEA TURISTICĂ

Activitatea de turism…………………………………………………………………………5

Sezonalitatea activității turistice……………………………………………………..5

Cauzele sezonalității turistice……………………………………………………..6

Efectele sezonalității………………………………………………………………………….8

Mijloace de diminuare a sezonalității………………………………………………………..10

Căi de atenuare a sezonalității pe litoralul României………………………………………12

CAPITOLUL 2………………………………………………………………………………………..15

STUDIU DE CAZ : SEZONALITATEA TURISTICĂ ÎN ROMÂNIA

2.1 Sezonalitatea activității turistice în România………………………………………………..16

2.2 Sezonalitatea turistică în zonele montane…………………………………………………….20

2.3 Sezonalitatea activității turistice în stațiuni balneo – climatice și în

centrele urbane ……………………………………………………………………………………..22

2.4 Sezonalitatea turistică la nivelul litoralului………………………..………………25

2.4.1 Așezarea geografică și punctele de atracție………..…………………………………27

2.4.2 Capacitatea de cazare……………………………………………………………………28

CAPITOLUL 3………………………………………………………………………………………..35

SEZONALITATEA TURISTICĂ RAPORTATĂ LA AGENȚIA « VERONICA TRAVEL »

3.1 VERONICA TRAVEL AGENCY – Prezentare generală………………………………….35

3.1.1 Prezentarea de ansamblu a unității economice……………………………………………….35

3.1.2 Structura organizatorică a societății…………………………………………………………….37

3.1.3 Principalii indicatori de performanță din ultimii 3 ani……………………………..49

3.2 Sezonalitatea înregistrată de «VERONICA TRAVEL »……………………..…… ..41

3.2.1 Analiza sezonalității numărului de turiști ……………………………………………………..41

3.2.2 Sezonalitatea înregistrată de agenție pe litoral………………………………………………..45

CONCLUZII …………………………………………………………………………………………..48

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………..49

INTRODUCERE

În mediul concurențial de astăzi, dezvoltarea turismului trebuie să ajute la crearea unui mediu favorabil acestui sector; turismul este o „întreprindere pluridisciplinară” care are nevoie de o strategie îndrăzneață, proprie sectorului, stabilită cu concursul responsabililor la nivel operațional, care să ofere o viziune, un model capabil să orienteze producția și comercializarea produselor turistice.

Experiența internațională a dovedit că țările care nu au o politică turistică și nu depun eforturi pentru dezvoltarea turismului își pierd cu timpul poziția de pe piața internațională, în favoarea concurenței internaționale, iar soluțiile miraculoase ulterioare în materie de politică turistică, necesare recuceririi pieței, sunt greu de găsit.

Luând în considerare avantajele turismului ca mobilizator al forței de muncă, cea mai importantă contribuție pe care statul o poate aduce pentru încurajarea creșterii numărului de locuri de muncă în turism este cea de a crea un mediu favorabil dezvoltării sectorului turistic pe piețele pe care acesta poate opera efectiv, cu o puternică focalizare de liberalizare, de reglementare și pe posibilitatea industriei turismului de a investi și inova.

În România turismul:

• este unul din sectoarele economice cu valențe reale de dezvoltare pe termen lung;

• este un mijloc de creare și îmbunătățire a imaginii României în străinătate;

• este o sursă de sporire a încasărilor valutare ale statului;

• este o piața sigură a forței de muncă și de redistribuire a celei disponibilizate din sectoarele puternic restructurate;

• este un mijloc de asigurare temporară a locurilor de muncă și a veniturilor populației;

• este un mijloc de dezvoltare economică și socială atât prin veniturile create, cât și prin schimburile interumane, culturale, pe care acesta le realizează;

• este o modalitate unică de valorificare a potențialului natural bogat și variat al țării, care nu poate fi exportat în stare brută, dar poate constitui o sursă importantă de export prin valorificarea sa la fața locului;

• este un sector economic pluridisciplinar care antrenează în sistemul de intrări – ieșiri un evantai larg de alte activități economice, culturale, sociale și sportive;

• este un mijloc de dezvoltare rurală prin extinderea ariei ofertei specifice, crearea de venituri și locuri de muncă în mediul rural, altele decât cele de bază;

• este un mijloc de păstrare și valorificare a potențialului istoric, cultural, folcloric al țării în condițiile respectării și promovării principiilor de dezvoltare durabilă.

Turismul poate deveni una din industriile de export puternice ale României, care poate concura efectiv cu a altor țări. Aspectele negative (privitoare la standardele produsului turistic în ansamblul său și ale serviciilor turistice) sunt rezultatul unei perioade de circa 15 ani de investiții slabe sau inexistente în turism și al schimbărilor legate de tranziția la o economie de piață.

Având în vedere toate acestea, am ales lucrarea „ Sezonalitatea activității turistice” , pentru că România este foarte afectată de acest fenomen, datorat în primul rând climei temperat-continentale. Am considerat că acest fenomen trebuie analizat și chiar dacă nu se poate vorbi despre combaterea lui, lucru aproape imposibil pe litoral, care este practicabil de obicei numai pe perioada verii, trebuie încercată ameliorarea lui și atragerea turiștilor prin diferite metode.

Lucrarea de față este structurată pe 3 capitole plus concluziile. Primul capitol se referă la prezentarea fenomenului sezonalității, cu cauze și efecte, aici incluzând explicarea diferiților termeni din turism și expunerea unor metode de atenuare a vârfurilor sezoniere.

Capitolul 2 cuprinde analizarea fenomenului sezonalității cu date la nivel general,de țară, ca mai apoi să fie studiat la nivel de litoral, cel mai afectat de acest fenomen.

Ultimul capitol analizează sezonalitatea activității turistice, cu referire concretă la agenția „VERONICA TRAVEL AGENCY”, cu date despre firmă și despre numărul de turiști care au ales să apeleze la serviciile ei.

Concluziile și bibliografia vor încheia această lucrare.

CAPITOLUL 1

SEZONALITATEA TURISTICĂ

1.1 ACTIVITATEA DE TURISM

Turismul a devenit în zilele noaste o ramură importantă a economiilor naționale și mondiale. Multe țări privesc turismul ca o sursă valoroasă de comerț, cu contribuții importante în balanțele de plăți, dar și cu potențial ridicat de generare a unui număr însemnat de locuri de muncă. Alături de acestea, efectele prezenței și dezvoltării turismului într-o economie sunt pe multiple alte planuri, ca de exemplu: protejarea mediului, creșterea nivelului de instruire și cultură, promovarea unui climat de pace între țări, atenuarea dezechilibrelor interregionale.

Este considerat turist orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reședinței obișnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat. Astfel sunt considerați turiști persoanele care:

– efectuează o călătorie de agrement (vacanță, concediu);

– se deplasează în stațiunile balneo – climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătățirii stării de sănătate;

– se deplasează în alte localități în scopul de a participa la competiții sportive;

– călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferințe internaționale, reuniuni științifice sau misiuni religioase etc;

– se deplasează în scopuri culturale.

1.2 SEZONALITATEA ACTIVITĂȚII TURISTICE

Sezonalitatea se poate defini ca o variație a activității turistice, asociate sezoanelor anului, care se repetă în aceeași formă de la an la an. Sezonalitatea poate fi de două feluri : sezonalitate naturală care e asociată climatului și factorilor legați de acesta și sezonalitate instituțională care este asociată planificării vacanțelor școlare și a concediilor.

Turismul, privit ca fenomen sau exprimat sub forma cererii și consumului, înregistrează, în evoluția sa, o serie de fluctuații. Unele au caracter continuu, structural, fiind provocate de dinamica unor factori de tendință sau de schimbări rapide și spectaculoase în domeniul tehnicii, altele au caracter alternativ, datorându-se unor condiții naturale, modului de formare a cererii sau a unor situații conjuncturale. Aceste variații, care pot fi de durată sau repetabile, mai greu sau mai ușor previzibile, profunde sau superficiale, se manifestă prin repartizarea inegală în timp și spațiu a numărului de turiști și a necesarului de servicii. Oscilațiile sezoniere sunt caracterizate printr-o mare concentrare a fluxului de turiști în anumite perioade ale anului calendaristic, iar în celelalte perioade se remarcă o reducere importantă sau chiar o stopare a sosirilor de turiști.

Sezonalitatea în turism prezintă o serie de particularități față de alte domenii ale economiei, unde se face de asemenea simțită, datorită dependenței mari a cererii față de condițiile naturale, a rigidității ofertei și a caracterului nestocabil al serviciilor. Posibilitățile de atenuare a efectelor sezonalității sunt relativ limitate, presupunând eforturi foarte mari din partea organizatorilor. Din aceste cauze se impune găsirea unor metode de atenuare a sezonalității, de stimulare a calătoriilor în scop turistic pe durata întregului an, reducerea concentrării în anumite perioade și prelungirea sezonului turistic.

1.2.1 Cauzele sezonalității turistice

Cunoașterea cauzelor sezonalității este foarte importantă, deoarece duce la înțelegerea procesului în sine și poate dezvolta căi de atenuare a fenomenului.

Cercetările întreprinse în domeniu au relevat faptul că la originea sezonalității se află o serie de factori istorico-sociali și culturali, care stimulează dezvoltarea turismului, suprapuși disponibilităților de timp liber și dorinței de distracție într-un interval climatologic și de mediu adecvat.

Variațiile sezoniere au fost considerate mult timp ca o categorie specială a fluctuațiilor conjuncturale. Este necesar să se facă o distincție între acești doi factori, care provoacă modificări alternative în volumul și intensitatea cererii turistice, deoarece schimbările ritmice și schimbările libere au în fond un caracter foarte diferit. Mai întâi, schimbările conjuncturale reprezintă modificări pe termen mijlociu sau lung în dezvoltarea economică a unei anumite regiuni, în timp ce variațiile sezoniere nu se limitează numai la dezvoltarea economică ; ele se produc pe termen scurt și pentru diferite motive, într-un ritm mult mai precis decât manifestările în domeniul fluctuațiilor conjuncturale. Totuși, la rândul lor, acestea din urmă influențează și ele, mai mult sau mai puțin sensibil, variațiile sezoniere.

In ceea ce privește caracteristicile variațiilor sezoniere, acestea se produc, așa cum am precizat, în perioada unui an calendaristic și în contextul unui sezon determinat, cuprinzând una sau mai multe luni.

Fluctuațiile sezoniere care se înregistrează în turism trebuie considerate ca schimbări în consumul populației, cauzate de intensitatea variabilă a cererii turistice. Este adevărat că producția de servicii turistice este de asemenea supusă fluctuațiilor sezoniere ; aceste fluctuații sunt dictate însă de modificările oscilante ale volumului cererii, fiind consecința naturală și automată a acestor schimbări.

Mai concret, variațiile sezoniere sunt provocate de :

– cauze naturale ca poziția geografică a unei țări, zone sau stațiuni, succesiunea anotimpurilor, condițiile de climă, varietatea și atractivitatea valorilor culturale, istorice, de artă și periodicitatea manifestărilor – târguri, festivaluri, serbări populare ;

– cauze (condiții) economico-organizatorice, cum sunt structura anului școlar și universitar, regimul concediilor plătite și durata lor, organizarea producției în diverse ramuri (agricultură, sectoare cu foc continuu ), obiceiuri (tradiții) industriale, cum ar fi trimiterea simultană a tuturor salariaților în concediu, acordarea unor miniconcedii suplimentare în perioada diverselor sărbători legale, creșterea duratei timpului liber și distribuirea lui.

Condițiile naturale au rolul determinant în manifestarea caracterului sezonier al cererii turistice și favorizează existența mai multor tipuri de oscilații, în funcție de momentele de avânt maxim ale ofertei. Pentru zonele geografice cu climă temperată, perimetru în care se situează și România, s-au identificat trei tipuri majore de variații sezoniere :

O primă categorie o reprezintă localitățile sau zonele în care activitatea se concentrează într-o singură perioadă, sezon, ca urmare a faptului că oferta întrunește optimul calității o singură perioadă pe an și pe o durată determinată. Acest lucru se întâmplă în țara noastră în zona de litoral, unde cererea și consumul se manifestă în intervalul mai-septembrie, cu un maxim în perioada 15 iulie – 15 august, în celelalte luni ale anului, litoralul nefiind solicitat decât pentru tratament, diverse evenimente sau chiar deloc.

O a doua categorie de oscilații este reprezentată de existența a două perioade de sezon , cu activitate turistică de intensități apropiate, duratele în timp și motivele deplasărilor fiind însă diferite. Acest fenomen se aplică stațiunilor montane, care răspund cerințelor unei activități bisezoniere : iarna pentru zăpadă și practicarea sporturilor de sezon, vara pentru drumeții, alpinism, odihnă. Perioadele de maximă intensitate sunt : decembrie – martie pentru sezonul rece, mai – septembrie pentru sezonul cald. In zonele montane însă, nici în perioadele de extrasezon, lunile aprilie și octombrie – noiembrie, cererea nu se reduce la zero.

A treia situație este reprezentată de zonele cu o activitate cvasipermanentă, sau fară concentrări sezoniere semnificative . Din această categorie fac parte stațiunile balneo – climaterice, unde sosirile turiștilor se distribuie uniform pe durata întregului an, deoarece condițiile de climă nu afectează buna desfășurare a tratamentelor și centrele urbane, unde circulația turistică este permanentă, ca urmare a activităților diverse ce se desfășoară (congrese, târguri și expoziții, cumpărături, călătorii în tranzit). Cu toate acestea și aici cererea turistică are perioade de mai mare amploare, în stațiunile balneo – climaterice în lunile mai – octombrie, sezonul cald oferind mai multe comodități, iar pentru centrele urbane, lunile aprilie – mai și septembrie – octombrie, se dovedesc optime pentru organizarea unor manifestări științifice, cultural – artistice, sportive sau de altă natură.

Totuși, fiecare stațiune înregistrează propria curbă de sezonalitate, rezultată din acțiunea factorilor naturali și a condițiilor oferite de organizatori.

Curbele de variație sezonieră înregistrează trei etape :

▪ sezonul , caracterizat prin intensitatea maximă a cererii ;

▪ începutul și sfârșitul sezonului, în care cererea e mai puțin intensă, cu tendință de creștere sau descreștere după caz ;

▪ extrasezonul, adică reducerea substanțială sau chiar sistarea solicitărilor pentru serviciile turistice.

Dacă se compară rezultatele obținute din turism în țara noastră, se observă o concentrare puternică a cererii turistice în sezonul cald, pentru toate formele de turism, circa 55 % din sosirile turiștilor străini se localizează în intervalul iunie – septembrie, iar în aceeași perioadă se petrec peste 60% din plecările turiștilor români în străinătate.

1.2.2 Efectele sezonalității

Amploarea oscilațiilor sezoniere și manifestarea lor frecventă, are efecte atât asupra dezvoltării turismului și eficienței acestuia, cât și asupra acelor ramuri ale economiei care se află în interconexiune cu activitatea de turism.

Efectele asupra activității turistice, survin pe de o parte din utilizarea incompletă a bazei materiale și a forței de muncă, influențând negative costurile si calitatea serviciilor turistice, amortizarea investițiilor, rentabilitatea, iar pe de altă parte, sezonalitatea se reflectă în nivelul scăzut al satisfacerii nevoilor consumatorilor. Concentrarea cererii pentru vacanțe în anumite perioade ale anului, duce la suprasolicitarea serviciilor intermediare și a spațiilor de cazare, determinând calitatea mai slabă a prestațiilor, creșterea gradului de nervozitate între solicitanți și prestatori, nemulțumirea turiștilor, în timp ce în perioada de extrasezon capacitățile de cazare rămân nefolosite, cerând totuși cheltuieli de întreținere.

În ceea ce-l privește pe turist, concentrarea sezonieră are implicații de ordin psihologic, fiziologic și economic. Turistul devine stresat din cauza aglomerațiilor rutiere, în cazul folosirii propriului autoturism, din mijloacele de transport în comun, riscului negăsirii unui spațiu de cazare care să-i satisfacă preferințele, acest lucru ducând la diminuarea efectelor recreative ale vacanței. O influență mare o au și prețurile serviciilor oferite, care de regulă sunt ridicate pe perioada sezonului, concordanța dintre nivelul acestora și calitatea serviciilor nefiind mereu în balanță.

Celelalte ramuri ale economiei sunt influențate de sezonalitatea activității turistice fie direct, prin solicitări suplimentare față de unele domenii, ca : transporturi, industria alimentară, agricultură, comerț, fie indirect, prin efectele ocupării periodice și limitate a unei mase însemnate de angajați, cu redistribuirea lor din alte sectoare sau zone ale țării. Transporturile, care se pot adapta prin suplimentarea numărului mijloacelor, sunt totuși cele mai afectate, deoarece în momentele de vârf capacitățile sunt supraîncărcate pe direcția destinațiilor de vacanță și subîncărcate în restul destinațiilor, determinând, pe ansamblu, un coeficient redus de utilizare, și o accelerare a deteriorării echipamentelor. Asupra forței de muncă are efecte de dezechilibru în alte ramuri, datorate creșterii numărului angajaților în turism pe perioada sezonului și de asemenea, ocuparea temporară influențează negativ psihicul angajaților și nivelul de pregătire profesională al acestora, cu efecte asupra calității serviciilor și eficienței muncii.

Cele prezentate atestă multitudinea și profunzimea implicațiilor sezonalității turistice și reacțiile în lanț pe care le dezvoltă, argumentând necesitatea atenuării ei.

1.2.3 Mijloace de diminuare a sezonalității

Atenuarea sezonalității înseamnă, în principal, reducerea intensității cererii din perioadele de vârf, prelungirea sezonului și a momentelor de pre- și post sezon, reducerea parțială sau totală a extrasezonului și creșterea solicitărilor în această perioadă. Aceste mutații se pot realiza prin acționarea atât asupra ofertei, cât și asupra cererii, încercându-se atragerea segmentelor de populație care pot călători și în afara sezonului, cum sunt : participanții la congrese, pensionarii, tinerii de 18-30 de ani fără familie.

Problemele legate de diminuarea implicațiilor provocate de concentrarea sezonieră a activității turistice în anumite perioade ale anului și respectiv, ale prelungirii sezonului sunt tot atât de vechi ca și turismul însuși. Fenomenul de concentare a activității turistice și necesitatea atenuării curbei sezonalității în turism nu s-au manifestat însă niciodată atât de acut ca în zilele noastre. La aceasta contribuie, pe de-o parte, creșterea considerabilă a numărului de turiști care călătoresc în perioadele sezonului plin, iar pe de altă parte, eforturile prestatorilor, care sunt menite să ducă la prelungirea sezonului.

Printre cele mai eficiente metode de reducere a sezonalității se regăsesc :

– dezvoltarea și diversificarea ofertei de programe și servicii ;

– practicarea unor prețuri diferențiate în funcție de etapele sezonului și acordarea de facilități ;

– intensificarea eforturilor promoționale ;

– etalarea vacanțelor.

Se poate încerca atragerea în circuitul turistic a noi zone, prin amenajări suplimentare care sa valorifice varietatea patrimoniului turistic. De asemenea, prin diversificarea serviciilor de agrement se pot realiza programe turistice complexe, care să compenseze absența unor condiții naturale propice, sporind atractivitatea stațiunilor în extrasezon.

Diferențierea tarifelor pe sezoane sau acordarea unor facilități favorizează prelungirea perioadelor de maximă intensitate prin atragerea anumitor categorii de turiști, cum ar fi cei cu venituri mai reduse, cei care călătoresc pentru schimbarea decorului, cei care au ca scop de vacanță odihna.

O mare importanță o au și acțiunile de promovare și publicitate, pentru că aduc la cunoștința publicului consumator ofertele din perioada de extrasezon și stimulează în general nevoia de turism.

S-au constatat rezultate favorabile prin folosirea următoarelor metode :

– generalizarea vacanțelor luate fracționat, o parte vara și o parte iarna, înmulțirea vacanțelor de scurtă durată, planificarea vacanțelor angajaților pe perioada întregului an ;

– organizarea și desfășurarea manifestărilor științifice, cultural – artistice, expoziționale, în perioada de extrasezon.

Deoarece durata sezonului turistic într-o zonă sau stațiune, este determinată, în primul rând de condițiile climaterice și meteorologice, instrumentele de politică comercială amintite au menirea să compenseze diminuarea atractivității factorilor naturali cu un set de elemente suplimentare de cointeresare a turismului potențial, în vederea valorificării mai depline a patrimoniului turistic, prin menținerea cererii de servicii turistice la un volum și nivel rezonabile pentru prestatori, pe o perioadă de timp cât mai lungă posibil raportat la un an.

1.2.4 Căi de atenuare a sezonalității pe litoralul României

O cale importantă pentru creșterea eficienței economice a activității turistice pe litoral o constituie mărirea perioadei de sezon, astfel ca aceasta să depășească granița celor 120 de zile, precum și exploatarea corespunzătoare a spațiilor încălzite în perioada extrasezonului.

Prin mărirea perioadei de sezon referirea se face la lunile mai ( prima jumătate ) , septembrie ( a doua jumătate ) și octombrie, luni în care coeficientul de ocupare a spațiilor de cazare este scăzut. Se cere îndreptarea acțiunilor promoționale asupra acelor colectivități care nu pot suporta soarele din lunile iulie și august și cărora le sunt necesari aerosoli marini, ideale pentru aceste persoane fiind lunile mai, septembrie și octombrie.

Necesitatea pregătirii sezonului este determinată în primul rând de considerentele economice impuse de tarife – cheltuieli ceea ce înseamnă cheltuieli mereu crescânde pe de-o parte și pe de altă parte, limitările impuse de formarea tarifelor de concurență din ce în ce mai mare a ofertei ce se manifestă pe plan internațional.

În perioada de extrasezon nu se poate vorbi de mare și plajă, în schimb se poate valorifica în condiții optime nămolul, apele minerale, aerosolii marini, adică posibilităților de tratament balnear. Aceste lucruri de pot materializa printr-o politică comercială adecvată, de diferențiere a tarifelor, dând posibilitatea tuturor categoriilor de oamenii sa beneficieze de odihnă și tratament în condiții asemănătoare celor din timpul sezonului estival. Diferențierea tarifelor nu trebuie să presupună condiții inferioare de cazare și masă, ci lipsa condițiilor naturale trebuie compensată de îmbunătățirea confortului, a sejurului în general.

De asemenea, dacă i se oferă turistului piscine acoperite, cu apă de mare încălzită și cu lămpi speciale generatoare de raze ultraviolete și infraroșii, valuri artificiale, săli pentru proiecții cinematografice, spectacole de teatru sau revistă, cluburi bine dotate și organizate, săli de gimnastică, programe distractive și alte asemenea atracții, atunci tratamentul nu va mai rămâne singurul motiv al unei vacanțe pe litoral, în extrasezon.

Gradul de atractivitate al litoralului românesc, în extrasezon, poate fi mărit, având în vedere două aspecte principale :

formele moderne și diversificate de tratament balnear printr-o valorificare cât mai completă a condițiilor și factorilor naturali specifici zonei marine ;

sporirea gamei acțiunilor recreative, capabile să satisfacă gusturile și preferințele unor categorii variate de turiști.

Paralel cu obiectivele majore urmărite de unitățile de turism ( creșterea volumului activității turistice ) , diversificarea serviciilor turistice trebuie concepută în așa fel încât, în funcție de condițiile naturale și de posibilitățile concrete ale ariei teritoriale, să răspundă la următoarele necesități:

– gama serviciilor oferite să satisfacă gusturile și preferințele pentru activitățile recreative ale celor mai diverse categorii de clientelă turistică, de la turismul de masă până la manifestările individualizate ale cerințelor ;

– gama serviciilor oferite să fie cât mai în măsură să cointereseze, prin diversitatea și atractivitatea ei, pe fiecare turist, în vederea prelungirii sejurului și a revenirii în viitor la aceeași destinație turistică ;

– să ofere posibilitatea petrecerii agreabile a timpului liber la orice oră din zi ;

– să permită substituirea facilă, în funcție de împrejurări a unei oferte de serviciu cu alta, la fel de atractivă, capabilă să satisfacă preferințele turistului consumator.

În contextul actual, când țările cu tradiție în turism promovează activități de agrement inedite, se impune și la noi reorganizarea și diversificarea acestor activități, îmbogățirea infrastructurii de agrement, găsirea și promovarea unor forme specifice țării noastre, valorificarea tradițiilor și creației populare, astfel încât să suscite interesul turiștilor potențiali, determinându-i să aleagă din varietatea de oferte, litoralul românesc.

În conceperea și organizarea acestei activități este necesar să se țină cont de:

– cunoașterea temeinică a motivațiilor și opțiunilor turiștilor ;

– cadrul natural care determină profilul activităților din zona turistică respectivă ;

– urmărirea sistematică a dezvoltării și diversificării activităților de agrement, ținând seama de dotările stațiunilor similare din străinătate.

Este deja un fapt cunoscut că, în perioada de extrasezon, hotelurile de pe litoral sunt ocupate mai ales de oamenii de afaceri, care participă la diferite târguri, expoziții sau congrese care sunt organizate pe litoral. Litoralul este preferat de oamenii de afaceri în perioada de extrasezon deoarece aici pot avea liniștea necesară pentru buna desfășurare a activităților lor. În ultimii ani, agenții economici care activează în turism au realizat importanța turismului de afaceri și au început să ofere logistica necesara desfășurării întâlnirilor de acest gen. La fel și unitățile de cazare, care în trecut nu aveau încălzire pe timpul iernii au început să modernizeze și să adapteze spațiile pentru a oferi condiții cât mai bune și de asemenea, majoritatea celor construite de curând în Constanța și în celelalte zone de pe litoral au început să aibă încorporate și săli de conferințe dotate modern și încăpătoare, astfel încât să atragă cât mai mulți oameni de afaceri.

Segmentul clientelei de afaceri regrupează toate sejururile în interes de serviciu, inclusiv participarea la târguri, expoziții, reuniuni, voiaje – recompensă, mese de afaceri.

Se mai pot organiza târguri și saloane-expoziții, lansări de produse în holurile hotelurilor sau în săli de spectacole , iar aceste acțiuni conduc la atragerea unui număr mare de clienți – vizitatori, precum și a unui număr de organizatori, care devin toți clienții hotelurilor.

.

CAPITOLUL 2

STUDIU DE CAZ

SEZONALITATEA TURISTICĂ ÎN ROMÂNIA

Potențialul turistic al României este foarte valoros, dar performanțele de punere a acestuia în valoare sunt reduse, comparativ cu alte țări din Centrul și Estul Europei. Deși turismul este considerat o ramură economică cu avantaj concurențial considerabil, România se află în prezent printre țările cu nivel scăzut în ceea ce privește turismul intensiv în regiune și la nivel global. Într-un clasament care ar cuprinde România, vecinii, precum și destinațiile concurente din 170 de țări, ne clasăm pe locul 162.

Graficul următor evidențiază tendința de creștere pe care a înregistrat-o turismul mondial în 2014 comparat cu 2013. Ca date de referință s-au folosit numărul de nopți petrecute de turiștii interni și internaționali în hoteluri și alte forme de cazare la nivelul fiecărei țări din UE.

Figura nr. 1 – Diferența procentuală a numărului de înnoptări în structurile de cazare, 2014 comparat cu 2013

Sursa : Eurostat , Statistici de turism

România se află alături de alte țări europene între valorile de 0-4% în ceea ce privește numărul de turiști care au fost înregistrați în structurile de cazare turistică, acest lucru punându-se pe seama mijloacelor de cazare învechite. Pentru modernizarea serviciilor de cazare din țara noastră este nevoie de o serie de investiții, care au început să fie demarate, deoarece s-a constatat pierderea de teren în fața unor țări precum Bulgaria care au înțeles importanța deosebită pe care o are turismul în economia unei țări.

Aceste date statistice demonstrează amploarea fenomenului turistic, dar și importanța lui în dezvoltarea economiei mondiale și în revitalizarea economiei unei țări.

SEZONALITATEA ACTIVITĂȚII TURISTICE ÎN ROMÂNIA

Prin turism, țara noastră își poate valorifica potențialul natural cum sunt zonele de munte, litoralul, precum și resursele naturale care altfel ar rămâne neutilizate, cum sunt apele geotermale, apele minerale, peșteri, chei, versanți muntoși, ostroave și bineînțeles potențialul antropic (monumente istorice, de artă, cultură, arhitectură, castele, festivaluri, serbări și târguri, manifestări sportive, centre urbane, centre comerciale, sate turistice, etc).

România este totuși foarte afectată de sezonalitate în ciuda eforturilor care se fac în acest sens, de atenuare a fenomenului. Turismul românesc are ca punct de atracție majoră litoralul, care nu se mai află demult în topul preferințelor turiștilor străini, care în trecut aduceau un aport considerabil la încasările din turism. Sezonalitatea accentuată a litoralului este datorată în primul rând condițiilor climatice neprielnice practicării turismului de litoral din extrasezon, fapt pentru care, datorită potențialului de care dispune țara noastră, ar fi firesc ca atenția turiștilor să fie îndreptată spre zonele de munte, care beneficiază de două sezoane de vărf, sau spre centrele urbane și stațiuni balneo – climaterice, care sunt practicabile tot timpul anului. Totuși, turismul montan nu este foarte bine organizat în România, una din cauze fiind îndreptarea preponderentă a investițiilor spre litoral, iar cea mai importantă este aceea că nu beneficiem de un potențial montan foarte ridicat, precum cel al altor țări cu tradiție în această formă de turism.

Un alt factor foarte important al sezonalității turistice din România, este baza de cazare, în mare majoritate învechită, motiv pentru care în extrasezon nu prea se poate vorbi de atragerea turiștilor, pentru că dacă nu beneficiază de un cadru natural propice, ar trebui să se compenseze printr-o calitate crescută a serviciilor turistice. Ori, luând cazul stațiunilor de pe litoral, pe timpul iernii nu funcționează majoritatea serviciilor de alimentație, transport, iar de agrement, nici nu se pune problema. Și atunci este evident că nu se poate vorbi în mod real de o prelungire a sezonului estival.

În România capacitatea de cazare este totuși semnificativă, comparativ cu alte țări cu realizări remarcabile în domeniul turismului, cum ar fi Cehia, Croația, Polonia, Ungaria, cuprinzând 280.000 de locuri de cazare, reprezentate de hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, popasuri turistice, vile, sate de vacanțe, cămine, campinguri, căsuțe, tabere de vacanță, care asigură odihna turiștilor pe o anumită perioadă de timp, în baza tarifelor determinate. Practicarea unui turism de masă însă, a făcut să predomine unitățile de cazare de categorii inferioare, (ponderea hotelurilor de 1-2 stele pe litoralul românesc depășește 80%).

Vorbind concret despre atractivitatea pe care o poate exercita România asupra turiștilor, atât români cât și străini, cea mai importantă caracteristică rămâne frumusețea patrimoniului natural astfel, obiectivele turistice se împart în :

– Lista patrimoniului mondial UNESCO în România :

Biserici cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea ;

Ansamblul bisericilor de lemn din Maramureș ;

Mănăstirea Horezu ;

Situri săsești cu biserici fortificate din Transilvania ;

Fortărețe dacice din munții Orăștiei ;

Centrul istoric Sighișoara ;

Rezervația biosferei Delta Dunării.

– Stațiunile montane din Brașov și Valea Prahovei.

– Pensiunile agro-turistice.

– Cea mai vizitată zonă din România este litoralul, cu stațiunile sale : Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai sau Vama Veche și cu plajele care se întind pe mai bine de 80 de km și au o lățime între 50 și 250 de metri, litoralul românesc atrage anual sute de mii de turiști.

În următorul tabel sunt prezentate sosirile de turiști la nivel de țară și după cum se poate observa, numărul de sosiri al turiștilor străini are o evoluție dinamică în anul 2007 urmată de o scădere a fluxului de turiști în anii 2012, respectiv 2013, însă cu o remediere de situație în anul 2014, unde ponderea circulației turistice a crescut ajungând aproape la cea deținută în anul 2011.

Aceasta este o medie a tranzitului turistic al vizitatorilor străini la nivel de țară, exprimând doar gradul de atractivitate pe care îl exercită țara noastră, cu toate influențele lui, incluzând sezonalitatea.

Tabelul nr. 1 – Sosiri ale turiștilor la nivel național (mii):

Sursa: Tourism Satelitte Accounting Tool (WTTC Annual Raport)

Figura nr. 2 – Graficul circulației turistice a vizitatorilor străini:

Sursa: Tourism Satelitte Accounting Tool (WTTC Annual Raport)

În următorul tabel este prezentată luna septembrie a anului 2014, luat ca ultim an de studiu al lucrării de față, în comparație cu intervalul 1.I – 30.IX al aceluiași an. Am ales luna septembrie, deoarece este una din lunile care se bucură de o sezonalitate medie, deoarece sezonul pe litoral se încheie la mijlocul ei. De asemenea nu am inclus în studiu luna decembrie, care e clar acaparată de sezonul montan, marea majoritate a turiștilor alegându-l pentru petrecerea vacanței de iarnă. Mai mult, în decembrie sunt dese și plecările în afara României, pentru cei care vor să se bucure de condiții de practicare a sporturilor de iarnă mult mai bune decât la noi sau, de ce nu, de o climă caldă, caz în care aleg țările care le pot îndeplini aceste cerințe.

Sosirile de turiști, atât români, cât și străini, înregistrate la punctele de frontieră, se ridică la cifra de 5418,2 mii de persoane, luna septembrie având o pondere de 11,51% din acest număr.

Majoritatea vizitatorilor străini provine din țări situate în Europa, (93,6%). Din statele UE s-au înregistrat 64,1% din totalul sosirilor vizitatorilor străini în România, astfel, comparând anii 2014 , respectiv 2010, constatăm că în anul 2014 se înregistrează cu 12, 2% mai mulți turiști în structurile hoteliere, la români sporul fiind de 12,1%, iar la străini se consemnează o creștere de 12, 4%. La înnoptări se înregistrează o creștere de 8,04% pe total, la români creșterea fiind de 8,0%, iar la străini de 10,6%. Prin agenții de turism au fost cazați 23% din românii gazduiți de structurile hoteliere.

Tabelul nr. 2 – Perioada 1.I – 30. IX 2014, comparată cu luna septembrie 2011

Sursa: INS, Comunicat de presă nr.214/2014

Figura nr. 3 – Graficul distribuției sosirilor și înnoptărilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare, pe zone turistice, în perioada 1. I – 30. IX 2014

Sursa: INS, Comunicat de presă nr.214/2014

Aceste date sunt relevante pentru studiul sezonalității deoarece prezintă preferințele turiștilor, atât din țară cât și străini pentru diferite perioade din an. Așa cum se poate observa, luna septembrie însumează o parte importantă din numărul turiștilor, deși, așa cum am mai zis, de pe data de 15 începe perioada de sezon intermediar pe litoral. Turiștii sunt atrași în această lună prin scăderi de tarif, atât pentru transport cât și pentru cazare.

SEZONALITATEA TURISTICĂ ÎN ZONELE MONTANE

Zonele montane se caracterizează printr-o sezonalitate moderată, deoarece beneficiază de două sezoane, adică perioada de mai – septembrie pentru sezonul cald și respectiv decembrie – martie pentru sezonul rece. Nici în perioada de extrasezon nu poate fi vorba de o cerere turistică redusă la zero.

În graficul următor este prezentată sezonalitatea pentru zonele montane, raportată la frecvența solicitărilor venite din partea turiștilor:

Figura nr. 4 – Graficul sezonalității turistice în zonele montane

Sursa : Rodica Minciu, Economia Turismului

România nu se poate lăuda cu un potențial turistic montan foarte ridicat, comparativ cu țări europene precum Elveția sau Franța, având din această cauză și o cerere slabă de sporturi de iarnă ; dispune de doar 64 de instalații de transport prin cablu și în ceea ce privește distribuția spațială și caracteristicile ( lungime, capacitate orară ), acestea sunt departe de nevoile turiștilor și cerințele unei exploatări adecvate a cadrului natural.

Cele mai cunoscute stațiuni din zona montană sunt Poiana Brașov, Predeal, Sinaia, Bran, Azuga, Bâlea, Vatra Dornei, Stâna de Vale, cele mai frecventate de turiști fiind cele de pe Valea Prahovei, care sunt mai bine întreținute și amenajate. Acest lucru datorită pârtiilor de care dispun și condițiilor propice pentru sporturile de iarnă, motiv pentru care investițiile organizatorilor de turism sunt canalizate spre această zonă.

În medie, 4,5 % din înnoptările din România sunt în stațiunile montane și dintre acestea 13,9% sunt ale turiștilor străini, în special din Israel, Germania și Marea Britanie . Românii reprezintă 86,1% din turiștii sosiți în stațiunile montane și aproape 86,8% din numărul înnoptărilor.

Figura nr. 5 – Structura înnoptărilor turiștilor străini pe țări de origine în zonele montane

Sursa : Institutul Național de Statistică

Aceasta se datorează faptului că majoritatea turiștilor care vin în stațiunile montane, doar le tranzitează, sau petrec o zi întreagă, bucurându-se de mijlocele de agrement, neavând obiceiul de a sta o perioadă mai lungă de timp.

Comparând anul 2014 cu anul 2013, muntele înregistrează o creștere cu 12,9 procente a numărului de turiști cazați și o creștere cu 7,5 procente la numărul de înnoptări.

Pentru atenuarea sezonalității la nivelul zonelor montane sunt necesare investiții majore în infrastructură, cazare și mijloacele de agrement. Trebuie să se țină cont de faptul că pe timpul iernii, atracția majoră o constituie schiul, deci trebuie să se pună accent pe sporturile de iarnă și organizarea în mai bune condiții a pârtiilor de schi. Cu toate acestea, sezonul de iarnă nu poate fi prelungit decât în condițiile în care există zăpadă, principalul factor. Există și pe Valea Prahovei câteva tunuri de zăpadă, dar nu pot fi folosite decât sub zero grade. O altă atracție exercitată de zonele montane este cea a tradițiilor și obiceiurilor de iarnă care s-au păstrat cel mai bine în satele de munte, motiv pentru care s-au și făcut tot felul de demersuri prin care să fie atrași turiștii prin turismul rural, aceasta fiind șansa reală de a prelungi sezonul la munte.

Pe timpul verii se pot face drumeții, fiind trasee turistice foarte bine marcate.

Luând ca punct de referință luna iulie, ca lună de vârf a sezonului estival, muntele se poate lăuda cu aproximativ 130.000 de turiști în 2014, dintre care circa 80% au fost turiști români , iar restul de aprox. 20% turiști străini. Durata medie a unui sejur în iulie a fost de 2,1 zile/turist.

SEZONALITATEA ACTIVITĂȚII TURISTICE ÎN STAȚIUNI BALNEO-CLIMATICE ȘI ÎN CENTRELE URBANE

Zonele cu stațiuni balneo – climaterice au avantajul de a nu sunt afectate decât într-o măsură foarte mică de fenomenul sezonalitatății. Aceasta deoarece în stațiunile de acest gen de pe litoral și cele din zona montană, un exemplu fiind Băile Herculane, se pot efectua tratamente tot timpul anului, nu există o problemă în acest sens. Cu toate acestea, conform graficului următor, se înregistrează o scădere a preferințelor turiștilor în lunile ianuarie, februarie și decembrie.

Figura nr. 6 – Sezonalitatea la nivelul centrelor urbane și a stațiunilor balneare

Sursa : Rodica Minciu, Economia Turismului

Stațiunile balneare acaparează 36,9% din înnoptările din România, deși doar 3,3% din înnoptări sunt ale turiștilor străini.

Românii reprezintă 93,3% din turiștii sosiți în stațiunile balneare și peste 96,6% din numărul înnoptărilor. Numărul mare de turiști români este realizat în special datorită programelor sociale și sindicale. În cazul turiștilor străini, Ungaria ocupă primul loc, cu o treime din totalul înnoptărilor, urmată de Germania și Israel.

Figura nr. 7 – Structura înnoptărilor turiștilor străini pe țări de origine în stațiunile balneare

Sursa : Institutul Național de Statistică

Pentru înregistrarea unor rezultate bune pe tot timpul anului, turismul balnear trebuie aliniat modelului stațiunilor balneare moderne din Europa, pentru creșterea competitivității acestor zone, activitățile turistice trebuie orientate spre :

– investiții în infrastructura de acces;

– investiții în infrastructura de cazare;

– dezvoltarea de activități de agrement;

– modernizarea echipamentelor medicale;

– promovarea potențialului natural pentru vindecarea multor boli;

– promovarea produselor de sănătate,nu a celor sociale;

– oferirea de produse turistice balneare în combinație cu alte tipuri de produse turistice (culturale, ecologice, rurale ).

Centrele urbane se mențin constante în ceea ce privește numărul de vizitatori, suferind de o rată foarte scăzute și chiar inexistentă de sezonalitate.În ultima vreme, se pune foarte mult accent pe turismul de afaceri, aceasta fiind singura componentă a industriei ospitalității din România care se evidențiază obiectiv, fiind eficientă și în ascensiune, edificatoare sunt veniturile hotelurilor din mediul urban, unde ponderea turismului de afaceri în totalul încasărilor se situează între 65 – 85%.

Încasările medii pe zi / turist provenite de la participanții la călătoriile de afaceri sunt, de regulă, mai ridicate decât media încasărilor realizate din turismul de masă, cea mai mare parte din cheltuieli fiind suportate din bugetul firmelor, instituțiilor, sponsorizărilor, ai căror reprezentanți participă la această formă de turism.

Turismul de afaceri nu este condiționat de o anumită sezonalitate determinată, majoritatea manifestărilor sunt plasate în perioadele sezoniere nespecifice turismului de masă, contribuind astfel la creșterea gradului de utilizare a bazei materiale.

La nivel de țară în anul 2013 , turismul de afaceri a atins cifra de aproximativ 1,5 miliarde lei noi, cea mai mare pondere pe acest segment fiind deținută de companii.

2.4 SEZONALITATEA TURISTICĂ LA NIVELUL LITORALULUI

Am ales analizarea detaliată a situației litoralului românesc al Mării Negre deoarece în România forma de turism cea mai practicată este cea de litoral, cu toate că aceasta este cea mai afectată de fenomenul sezonalității. Acest lucru se datorează faptului că sezonul turistic durează doar câteva luni pe an, în restul timpului plaja fiind ocolită de turiștii obișnuiți, pentru că aici nu sunt condiții favorabile petrecerii timpului liber. Perioada de vârf a sezonului este situată în perioada 1 iulie – 20 august, perioadă în care unitățile de cazare sunt suprasolicitate atingând coeficientul de utilizare de 100%. Perioada intermediară a sezonului este cuprinsă în intervalele 16 mai – 30 iunie și 21 august – 30 septembrie, perioadă în care cererea și oferta turistică se află la egalitate. Perioada de extrasezon corespunde intervalului 1 octombrie – 15 mai.

Pentru a atrage turiștii și în afara vârfului sezonier, în special turiști străini, trebuie să se intervină asupra creșterii competitivității produsului turistic prin :

– investiții în infrastructura de acces;

– îmbunătățirea serviciilor de cazare și restaurație;

– instruirea personalului din turism;

– protejarea și refacerea mediului din zona plajelor;

– creșterea oportunităților de agrement;

– stabilirea și respectarea standardelor Blue Flag pe plajele românești.

În prezent nu există nici o plajă și nici un port de agrement atestate de Organizația Internațională „Blue Flag”, însă zece plaje sunt luate în considerație pentru atestare, în stațiunile : Mamaia, Eforie Nord, Neptun, Venus,. Saturn și Mangalia. Criteriile care trebuie îndeplinite se împart în patru categorii:

Calitatea apei ;

Managementul mediului ;

Securitate, servicii, dotări ;

Educație și informare.

În graficul următor este detaliată în procente frecvența solicitărilor turiștilor în stațiunile de pe litoral, cu lunile de vârf iulie și august.

Figura nr. 8 – Graficul sezonalității turistice pe litoral Sursa: Rodica Minciu, Economia Turismului

În medie, 33,5% din înnoptări sunt în stațiunile de pe litoral, din care 17,8% sunt ale turiștilor străini. Principala țară emitentă rămâne Germania, cu o cotă de piață destul de mare, de 27,22% peste media înregistrată la nivelul țării. „Challangerul” este reprezentat de Federația Rusă, cu 11,17% ajungând la această poziție după ce în perioada 1997-2003 a lipsit din primele cinci țări emițătoare de turiști. Pe locurile trei, patru și cinci se află Franța, Italia și Ungaria.

Figura nr. 9 – Structura înnoptărilor pe litoral a turiștilor străini pe țări de origine

Sursa : Institutul Național de Statistică

Deoarece fenomenul sezonalității se află în strânsă legătură cu structurile de cazare și cu mijloacele de agrement, în continuare va avea loc o scurtă prezentare a litoralului românesc și anume a punctelor de atracție și a structurilor de cazare care pot primi turiști. Fără aceste două lucruri nu se poate vorbi despre activitate turistică și cu atât mai puțin despre studiul sezonalității.

2.4.1 Așezarea geografică și punctele de atracție

Litoralul românesc al Mării Negre se întinde pe o lungime de 245 km ( din care 82 km sunt în județul Constanța ), între Capul Midia la nord și Vama Veche la sud. Plaja, cu o lățime de circa 150-200 m, are nisip fin în cea mai mare parte și o pantă lină, ușor accesibilă, clima temperată, cu o medie de temperatură de 24° C ( iunie-august), iar marea are salinitate redusă. Pe litoralul românesc există peste 250.000 de locuri de cazare în hoteluri, vile și pensiuni turistice. Amplasate de la nord spre sud și unite de drumul european E 87, stațiunile de pe litoralul românesc sunt : Năvodari, Mamaia, Eforie Nord , Eforie Sud, Techirghiol, Costinești, Neptun-Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, la care se adaugă 2 Mai și Vama Veche, însă cu titlu neoficial.

Atracții turistice :

– obiectivul cel mai important al zonei este Cetatea Histria, aflată pe malul Lacului Sinoe ;

– vestigiile istorice din zona Portului Tomis ;

– cetatea Callatis, Mangalia de astăzi;

– ruinele Monumentului triumfal Tropaeum Traiani și vestigiile cetății Tropaeum Traiani, aflate în comuna Adamclisi din Dobrogea ;

– Muzeul de Istorie din Constanța, Muzeul Arheologic din Mangalia, Moscheea din Constanța și din Mangalia, Biserica Sf. Petru și Pavel din zona istorică a orașului Constanța, Muzeul Folcloric;

– resursele balneare cu ape minerale și mineralizate, nămoluri terapeutice, oferite de lacurile așezate de-a lungul litoralului : Techirghiol, Tatlageac, Neptun, Belona, Siutghiol, Corbu, Sinoe, Năvodari, Tașaul ;

– monumentele naturale ca cele de la Cheile Dobrogei și de la Limanu, dunele maritime de la Agigea și Pădurea Hagieni, la 15 km de Mangalia, rezervație floristică și faunistică unică în Dobrogea ;

– podgoriile care confirmă renumele României de țară a vinurilor ( Murfatlar, care produce vinul cu același nume și podgoria Sarica Niculițel ), dar și Mănăstirile Cocoș și Celic-Dere.

2.4.2 Capacitatea de cazare

Structurile de primire turistică de pe litoralul românesc datează în mare majoritate din perioada comunistă, unde, doar câteva au fost date spre domeniul privat, multe dintre ele rămânând în baza Instituțiilor de Stat.

În ultima perioadă structurile de cazare au fost în mare parte amenajate și aduse la un nivel înalt. Unele din stațiunile de pe litoral au fost promovate din punct de vedere turistic, iar hotelurile de prestigiu au arătat că pot avea un renume internațional. Acest lucru se datorează în primul rând investițiilor pe care le-au făcut proprietarii structurilor de cazare pentru a le moderniza și pentru a le aduce la standarde europene.

Din următorul tabel se poate observa că totuși structurile de cazare de pe litoral, exclusiv orașul Constanța, au cunoscut o ușoară scădere, de la un total de 10.377.085 în 2011, au ajuns la o cifră de 8.337.039 în anul 2011. Aceasta și deoarece a început să se pună accent pe gradul de confort oferit de aceste structuri de cazare și mai puțin pe numărul lor. Pe de altă parte, românii au început să prefere alte țări pentru petrecerea vacanțelor, în contextul simplificării formalităților la frontieră, ei fiind deschiși la noi experiențe în ceea ce privește cultura și bucătăria altor țări.

Tabelul nr. 3 – Capacitatea de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică (exclusiv orașul Constanța) :

-locuri-zile-

Sursa : Institutul Național de Statistică

În următoarea figură este prezentat graficul capacității structurilor de cazare din zona litoralului românesc, exclusiv orașul Constanța, în perioada cuprinsă între anii 2011 – 2014.

Figura nr. 10 – Graficul capacitatii de cazare in zona litorala, exclusiv orașul Constanța, în ultimii 4 ani (2011-2014):

Sursa : Institutul Național de Statistică

Hotelurile au deținut cea mai mare pondere în totalul capacității de cazare turistică în funcțiune (82,66 %), fiind urmate de campinguri (7,89%), vile turistice (2,45%), pensiuni turistice urbane (1,92 %), pensiuni turistice rurale (0,43 %), tabere de elevi și preșcolari (1,81 %), moteluri și restul tipurilor de strcturi de primire cu funcțiuni de cazare turistică (2,84%).

In ceea ce privește capacitatea de cazare incluzând orașul Constanța, ea se prezintă astfel :

Tabelul nr. 4 – Capacitatea de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică ( în orașul Constanța) :

-locuri-zile-

Sursa : Institutul Național de Statistică – Informații statistice

Cât despre modalitățile de agrement și amenajări din Constanța și principalele stațiuni, ele vor fi prezentate pe scurt în continuare :

a) Constanța

beneficiază de două plaje amenajate de primăria orașului : plaja Modern, situată în apropierea Portului Tomis și plaja Trei Papuci, în zona de nord a orașului,spre Mamaia, ambele sunt plaje cu nivel mediu de dotare ;

punctele de atractivitate : Portul turistic Tomis, Farul Genovez construit de englezi in 1860, Muzeul Marinei, Delfinariul, Acvariul, Muzeul de Istorie și Arheorlogie Națională situate în Piața Ovidiu, Teatrul de balet Oleg Danovschi, Teatrul de Revistă Fantasio si Teatrul Liric, Moscheea Constanța, Catedrala Ortodoxă din Constanța, ridicată în 1895 și Biserica Greacă, unde se efectuează slujbe în limba greacă.

b) Mamaia

plaja de aproape 8 km lungime și 100-200 m lățime este cea mai mare de pe litoralul românesc și una dintre cele mai mari din Europa ;

dispune de cea mai completă dotare dintre stațiunile de pe litoral pentru sporturile nautice și pentru alte forme de agrement sportiv în general ;

din anul 2003 dispune de un parc acvatic, Aqua Magic fiind singurul de acest gen din România și din anul 2004 s-a inaugurat telegondola, pe traseul Hotel Perla – Cazinou, unică în țară ;

c) Neptun – Olimp

Neptun – punctul forte îl reprezintă plaja La Steaguri, foarte bine amenjată ;

– la Hotel Doina se află o modernă bază de tratament balnear care

funcționează tot anul.

Olimp – posibilitățile de agrement sunt diverse, în cluburi, discoteci, bowling-uri .

d ) Eforie – Nord

plaja atinge cam 3-4 km lungime și o lățime cuprinsă între 20 și 100 de m ;

există trei centre de agrement deschise tot timpul : Sanatoriul balnear Efosan (GRAND), Baza de Tratament a Complexului Britania, Centrul SPA al Hotelului Europa.

e ) Mangalia

cea mai veche moschee din România se află aici și datează din anul 1590 ;

se pot vizita Muzeul de Arheologie, ruinele Cetății Callatis ;

se organizează evenimente estivale consacrate, “Zilele Mangaliei” și Ziua Marinei.

f ) Costinești

stațiune balneo – climaterică estivală ;

găzduieste un modern complex de vacanță pentru tineret și o tabară studențească internațională, căreia i se datorează renumele stațiunii, fiind cunoscută drept stațiunea tineretului ;

posibilități multiple de agrement pentru tineri, în restaurante, terase, baruri și cele mai mari discoteci de pe litoralul românesc .

Cu toate acestea, un efect vizibil al sezonalității pe litoral este reprezentat de insuficiența mijloacelor de cazare, în lunile de maxim, cum sunt lunile iulie și august. Trebuie încercată o atenuare a acestor vârfuri sezoniere, deoarece turiștii devin stresați de aglomerație și serviciile pe care le primesc sunt de o calitate inferioară.

Datorită sezonalității accentuate, personalul hotelurilor este schimbat de la an la an (sunt foarte puțini cei care revin anul următor la același hotel sau punct alimentar), motiv pentru care nu este foarte bine instruit, nu are capacitatea de a se forma pe un anumit post și de a presta servicii într-o manieră calificată ; acesta fiind un alt motiv al nemulțumirilor care survin din cauza sezonalității. Dacă într-o altă zonă turistică personalul poate rămâne mai mulți ani într-un post, fiind foarte bine informat despre responsabilitățile pe care trebuie să și le asume, pe litoral acest lucru este foarte greu de realizat.

Zona de litoral consemnează o creștere cu 16,0% a numărului de turiști și cu 8,2 procente a numărului de înnoptări. De asemenea, se remarcă în 2014 tendința de reducere a duratei medii de ședere în structurile hoteliere, rezultată din accentuarea circulației turistice la sfârșit de săptămână și din tendința de fracționare a vacanțelor, fenomen care se manifesta tot mai pregnant chiar și la nivel de țară, acasta ducând la atenuarea vârfurilor sezoniere.

Luând drept referință ca și pentru zonele montane, luna iulie a anului 2014, putem constata o ușoară scădere a numărului de turiști. Numărul total de turiști înregistrați în structurile de primire turistică au fost de aproximativ 300.000, în scădere cu circa 7,9 procente față de luna iulie a anului precedent. Numărul de turiști străini s-a ridicat la valoarea de circa 25.100, în scădere față de valoarea de 26.198 din anul precedent, iar numărul turiștilor români s-a aflat într-o scădere de aproximativ 11,5%.

Durata medie a sejurului pentru luna iulie 2014 a fost de 6,2 zile, ușor mai scăzută față de cea din 2010 , când era de 6,4 zile. Turiștii străini și-au prelungit sejurul de la 7,6 zile la 7,9 zile în 2011, în timp ce turiștii români și-au redus perioada de ședere pe litoral de la 6,3 la 6,1 zile.

Printre căile de atenuare a vărfurilor sezoniere de pe litoral putem aminti de turismul de afaceri, sau organizarea de târguri și expoziții și evenimente asemănătoare. Un exemplu de astfel de târg este cel organizat de Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța, Tinimtex , târg de confecții și încălțăminte ale producătorilor români. În anul 2013 a ajuns la ediția a 45-a și se bucură în continuare de un mare succes, având de fiecare dată o mulțime de vizitatori. Aceste evenimente sunt căi sigure de atragere a vizitatorilor pe litoral.

O altă metodă este diferențierea tarifelor în perioadele de sezon față de cele de extrasezon, care este deja practicabilă și pe litoralul nostru.

O cale mai îndrăzneață ar fi modernizarea la standarde europene a bazelor de cazare, astfel, dacă i s-ar oferi turistului piscine cu apă de mare, încălzite și luminate, valuri artificiale, săli pentru proiecții cinematografice, săli de gimnastică, atunci tratamentul nu ar mai rămâne singurul motiv al unei vacanțe pe litoral în extrasezon, cum este în prezent.

CAPITOLUL 3

SEZONALITATEA TURISTICĂ RAPORTATĂ LA AGENȚIA „VERONICA TRAVEL ”

3.1 VERONICA TRAVEL – PREZENTARE GENERALĂ

Agenția Veronica Travel Agency, cu adresa în București, str. Theodor Sperantia , este persoană juridică română, având și statutul de agenție tour-operatoare, care se ocupă de o gamă largă de servicii turistice, precum : rezervări și emitere de bilete de avion pe rute interne și internaționale, rezervări on-line în 20.000 de hoteluri din întreaga lume, cazări la prețuri preferențiale în hoteluri din București și din țară, transferuri aeroport – hotel – aeroport, închirieri auto cu și fără șofer, logistică pentru organizarea de conferințe, congrese, simpozioane în România și în străinătate.

3.1.1 Prezentarea de ansamblu a unității economice

În urma consultării Statutului și Contractului de Societate a Veronica Travel rezultă :

– Societatea are ca obiect de activitate „ turism intern și internațional ”, specializată în organizarea de programe și acțiuni turistice, pe care le comercializează direct sau prin intermediul altor agenții de turism, pe bază de contracte sau convenții .

– Statutul juridic : Societatea este persoana juridică de tip Societate cu Răspundere Limitată (S.R.L.)

– Dimensiunea și complexitatea activității :

– Societatea dispune de o unitate proprie ( punct de lucru )

– Numărul de salariați este de 9

– Cifra de afaceri anuală se ridică la aproximativ 370.000 de ron.

Principalul indicator pe care agenția Veronica Travel l-a avut în vedere la stabilirea serviciilor pe care a decis să le ofere a fost clientul. Studiile de piață pe care le-a avut la dispoziție au arătat că printre lucrurile pe care publicul le așteaptă de la o agenție de turism, sunt următoarele:

– Prețuri cât mai mici. De aceea, se oferă clienților posibilitatea de a negocia prețurile serviciilor. Deoarece fiecare client este diferit, se încearcă personalizarea serviciilor oferite, pentru a satisface pretențiile tuturor, iar la final atragerea de noi clienți și maximizarea profitului.

– Redescoperirea țării. În contextul procesului de integrare a turismului românesc în Europa, scopul este de a dezvolta turismul, concomitent cu protecția mediului și creșterea calității serviciilor. În acest scop, agenția trebuie să se alinieze principalelor direcții ale politicii turismului românesc: protecția mediului, perfecționarea pregătirii profesionale, creșterea calității serviciilor și a rolului social al turismului. Turismul românesc își evaluează serios șansele de relansare și implicit de a deveni componentă activă și dinamizatoare a unui sistem economic în prezent dezorganizat, în profundă și complexă restructurare. Astfel, reușita turismului antrenează efecte pozitive globale, precum: resurse suplimentare (transferul geografic de resurse), echilibrarea balanței de plăți, crearea de locuri de muncă, amenajarea teritoriului și de ce nu, reabilitarea imaginii internaționale și stoparea procesului de marginalizare a României în dinamica mondială.

Optimismul care stă la baza ideii relansării rapide a turismului românesc este întreținut desigur de luarea în considerare a unor avantaje comparative, care vizează : oferta turistică complexă, variată și generoasă prin :

– componenta sa naturală : peisaje spectaculoase, configurație geografică, condiții meteorologice favorabile (frecvența redusă a fenomenelor negative, absența temperaturilor excesive) , valoarea terapeutică a unor factori naturali (ape naturale, nămoluri curative, componența aerului etc.), floră și faună.

– componenta antropică (vestigii de cultură și civilizație, monumente și obiecte de artă laică sau religioasă, muzee, elemente de etnografie, și folclor de mare originalitate).

Cele două componente constituie elementele de atracție ale ofertei turismului românesc, premise ale practicării tuturor formelor de turism de sejur ( litoral, munte, cură ), vânătoare și pescuit, turism itinerar cu valențe culturale, turism profesional, etc. Caracterul de unicat și originalitate a multora dintre resursele enumerate ( Delta Dunării, mănăstirile din Bucovina ) sporesc șansele unei valorificări superioare ale ofertei.

– Condiții deosebite. Racordarea turismului românesc la circuitul turistic internațional presupune capacitatea acestuia de a primi și satisface o cerere străină care are deja gusturi foarte exigente de confort, securitate, calitate a echipamentelor și serviciilor. Normele de referință sunt deci cele internaționale, putând să cunoască diferențe considerabile în materie de cazare, alimentație, tehnologie.

Condițiile pe care o agenție de turism trebuie să le ofere sunt foarte ridicate, de aceea Veronica Travel își propune să satisfacă cele mai variate și exigente așteptări ale clienților, prin asigurarea serviciilor unor companii care respectă cele mai înalte standarde. Totodată, personalul firmei este pregătit să asigure asistența dorită pentru alegerea celei mai bune variante pentru a călători.

– Bonusuri de fidelitate. Fiecare persoană este importantă pentru bunul mers al afacerii, de aceea agenția oferă bonusuri de fidelitate, în funcție de client, acesta putând beneficia de o serie de reduceri și facilități.

Structura organizatorică a societății

În agenția „Veronica Travel” lucrează pe bază de contract 7 persoane, dintre care 5 sunt cunoscătoare de limbi străine de circulație internațională. Cunoașterea unor limbi străine este un element esențial pentru activitatea unei agenții de turism, deoarece este necesară interacțiunea cu un număr mare de persoane, clienți sau posibili clienți.

Funcțiile ocupate de angajații firmei sunt :

– un post de director general;

– trei agenți de ticketing;

– doi agenți de turism;

– un referent de specialitate;

– doi ghizi de turism.

Angajații își împart atribuțiile după cum urmează:

– Directorul general se ocupă de:

– coordonarea activității realizării programelor pentru incoming și outgoing ;

– încheie contracte de prestații ;

– verifică calculația de preț ;

– întocmește factura pentru programele proprii ;

– coordonează activitățile agenției de turism ;

– stabilește contingențele ;

– stimulează vânzările ;

– ține evidența vânzărilor .

– Agenții de ticketing au următoarele atribuții :

– participă la încheierea contractului specific ;

– întocmesc și verifică decontările periodice cu transportatorul ;

– țin evidența încasărilor și a biletelor ;

– rezervă și vând bilete de avion ;

– colaborează cu celelalte compartimente pentru realizarea produselor ;

– întocmesc fișiere și rapoarte specifice.

– Agenții de turism au drept sarcini următoarele :

– oferă spre vânzare produsele ;

– furnizează informații despre produsele oferite ;

– încheie contracte cu turistul ;

– încasează contravaloarea serviciilor ;

– fac rezervări în numele clienților ;

– emit voucher-ul .

– Referentul de specialitate :

– elaborează programe turistice interne și externe ;

– efectuează calculația de preț ;

– preia programe de la partenerii din străinătate pentru a le vinde în țară ;

– încheie contracte cu prestatorii ;

– difuzează comenzile și graficele de desfășurare ale programelor .

– Ghizii de turism au ca atribuțiuni :

– se informează cu privire la structura programului și a grupului de turiști ;

– se documentează pentru a putea asigura informații ;

– preiau de la agenți informații și documente ;

– se prezintă la locul și ora prestabilite pentru a putea prelua turiștii și pentru a le da

informații ;

– gestionează resursele financiare și efectuează plățile ;

– rezolvă situații particulare ;

– întocmește rapoarte ;

– face propuneri în vederea adaptării programului în funcție de propunerile clienților .

Structura organizatorică a firmei este de tip ierarhic, care o avantajează deoarece este o firma mică, iar acest tip de structură asigură o circulație rapidă a informațiilor și deciziilor între compartimente, atât dinspre subordonați spre director cât și dinspre conducere spre executanți. Subalternii sunt încurajați să-și exprime opiniile cu privire la produsele turistice ale firmei.

Figura nr. 11 – Organigrama S.C. „Veronica Travel ” S.R.L.

Sursa : Veronica Travel, Informații interne

3.1.3 Principalii indicatori de performanță din ultimii 3 ani

Cifra de afaceri a crescut mult de la un an la altul. Dacă în anul 2012 se ridica la 270.000 de ron, în anul 2013 a înregistrat o valoare de 320.000 ron , pentru ca în 2014 să ajungă la 372.800 ron.

Cheltuielile totale au avut următoarele valori :

– 180.000 ron în anul 2012 ;

– 205.000 ron în anul 2013 ;

– 240.000 ron în anul 2014 ;

Profitul anual se prezintă astfel :

– 90.000 de ron în anul 2012 ;

– 115.000 de ron în anul 2013 ;

– 132.800 de ron în anul 2014;

Din următorul tabel reiese evoluția în timp a cifrei de afaceri , atât ca dinamică , cât și ca structură :

Tabelul nr. 5 – Indicatorii de performanță din ultimii 3 ani (2012-2014)

Sursa : Contul de profit și pierdere Veronica Travel

Notațiile sunt :

– CA = cifra de afaceri, ΔCA = diferența dintre CA de la un an la altul și CA% este dinamica cifrei de afaceri;

– CT = cheltuielile totale, ΔCT = diferența dintre cheltuieli, CT% este dinamica cheltuielilor.

– Pr = profitul anual, ΔPr = diferența de profit de la un an la altul, Pr% = dinamica profitului.

După cum se poate observa, atât cifra de afaceri cât și profitul și cheltuielile au înregistrat creșteri semnificative de la un an la altul.

Pornind de la aceste cifre se poate calcula rentabilitatea economică, ca raport între profit și cheltuieli. Valorile obținute se vor regăsi în următorul tabel :

Tabelul nr. 6 – Rentabilitatea economică din ultimii 3 ani (2012-2014)

Sursa : Contul de profit și pierdere Veronica Travel

După cum se observă, rata rentabilității profit / cheltuieli totale este foarte bună, ceea ce demonstrează că activitățile desfășurate de Veronica Travel sunt eficiente din punct de vedere economic. În anul 2014 s-a înregistrat cea mai bună rată a rentabilității, cu toate că în raport cu perioada anterioară și profitul și cheltuielile au înregistrat o creștere semnificativă.

SEZONALITATEA ÎNREGISTRATĂ DE „Veronica Travel”

3.2.1 Analiza sezonalității numărului de turiști

Ca la orice agenție de turism, cea mai mare parte din încasări provine din activitatea de atragere a turiștilor , jucând rolul unui intermediar între cerere, care vine din partea turiștilor și oferta, adică ceea ce au organizatorii activității de turism de oferit, cum ar fi : cazare, alimentație, servicii de transport și agrement.

Datele înregistrate de Veronica Travel cu privire la numărul de turiști pe ultimii 3 ani sunt prezentate în următorul tabel.

Tabelul nr. 7 – Numărul de turiști din ultimii 3 ani (2012-2014)

Sursa : Date furnizate de Veronica Travel

Figura nr. 12 – Graficul numărului de turiști din ultimii 3 ani (2012-2014)

Sursa : Date furnizate de Veronica Travel

Aceste date încorporează numărul de turiști care au apelat la agenție pentru organizarea vacanțelor în România, pe fiecare luna în parte, neevidențiind și preferințele pentru anumite zone din țară. Ceea ce interesează în studiul fenomenului sezonalității la nivel de agenție este numărul turiștilor care preferă o vacanță pe litoral și respectiv una la munte.

Pornind de la aceasta, în următorul tabel este prezentată situația plecărilor în zonele de munte din ultimii 3 ani, la nivel de agenție.

Tabelul nr.8 – Numărul de turiști care au preferat zonele montane

Sursa : Date furnizate de Veronica Travel

Se poate observa gradul de atractivitate al zonelor de munte, în principal în perioada sărbătorilor de iarnă. Lunile ianuarie și decembrie înregistrează cea mai ridicată cifră de turiști, datorată în primul rând mijloacelor de agrement existente, cât și pachetelor de oferte pe care agenția le pune la dispoziția clienților ei. De asemenea, așa cum se poate observa mai clar din graficul următor, cifre semnificative înregistrează și lunile februarie, iulie, august și noiembrie.

Figura nr. 13 – Graficul numărului de turiști care au preferat zonele montane în 2014

Sursa : Date furnizate de Veronica Travel

Dacă scădem din numărul total de turiști care au ales să-și petreacă vacanțele în România pe cei care au preferat centrele urbane sau stațiunile balneare, rămânem cu turiștii care au plecat pe litoral și la munte, relevați în tabelul următor.

Tabelul nr.9 – Numărul de turiști care au preferat litoralul și muntele

Sursa : Date furnizate de Veronica Travel

Cu toate că se încearcă, sezonalitatea nu poate fi combătută nici la nivel de firmă, deoarece lunile martie și aprilie sunt „luni moarte”, nu se iau prea multe concedii și vacanțe în această perioadă, aceeași situație este valabilă și pentru lunile septembrie și octombrie.

O comparație pentru înclinațiile turiștilor între munte și mare este bine evidențiată de graficul următor.

Figura nr. 14 – Graficul numărului de turiști din zonele de litoral și de munte în anul 2014

Sursa : Date furnizate de Veronica Travel

3.2.2 Sezonalitatea înregistrată de agenție pe litoral

Deoarece am ales ca punct de referință în al doilea capitol al acestei lucrări litoralul românesc al Mării Negre, pentru studiul sezonalității pe litoral, am folosit, pe lângă datele concrete privind numărul turiștilor pe fiecare lună în parte și coeficienții de sezonalitate , care măsoară variațiile acestui fenomen în diferite perioade ale anului. Determinarea acestor coeficienți se poate face prin mai multe metode.

Una dintre acestea este metoda mediei aritmetice :

Ks=X/ X

În care : X = media lunară generală, X = încasarea medie lunară.

Cu cât valoarea acestor coeficienți se îndepărtează de "l", cu atât caracterul sezonier al fenomenului cercetat este mai pronunțat, și invers, cu cât se apropie de "l", cu atât sezonalitatea se atenuează.

Evoluția coeficientului de sezonalitate a numărului de turiști care au apelat la agenția Veronica Travel pentru a-și petrece vacanțele pe litoralul românesc al Mării Negre este prezentat în tabelul numărul 8.

Conform tabelului, sezonalitatea este influențată sensibil de vacanța de vară. Lunile cu cel mai mare coeficient de sezonalitate sunt: ~ iunie-septembrie, când litoralul este în plină forfotă. Iar lunile cu cel mai scăzut coeficient de sezonalitate sunt noiembrie, ianuarie, februarie, când frigul își face apariția. Aceste variații ale numărului de turiști se datorează în mare parte preferințele turiștilor români pentru lunile de vară, deoarece în lunile iunie, iulie și august aleg să-și ia concediu, iar elevii și studenții au și ei vacanța de vară exact în aceeași perioadă. În afară de aceste motivații mai intervine și problema condițiilor de mediu, care nu sunt propice practicării turismului de litoral în anotimpul rece, motiv pentru care trebuie să-i fie valorificat potențialul maxim în granița celor 120 de zile.

Tabelul nr. 10 – Tabelul sezonalității la nivel de litoral, raportat la numărul de turiști

Sursa : Date furnizate de Veronica Travel

În următorul grafic este ilustrată situația numărului de turiști care au ales litoralul în anul 2011, prin agenția Veronica Travel. Se poate observa că lunile de maxim sunt iunie, iulie și august, aceasta datorită faptului că litoralul se bazează pe un singur sezon. În ciuda ofertelor agenților economici care activează pe litoral, de a atrage turiști pe timpul sărbătorilor de iarnă, numărul de turiști nu e foarte ridicat nici în decembrie.

Figura nr. 15 – Graficul numărului de turiști care au preferat marea în 2014

Sursa : Date furnizate de Veronica Travel

Consecințele sezonalității la nivelul agenției, sunt:

• utilizarea parțială în perioadele de extrasezon a bazei tehnico-materiale face ca raportul dintre cheltuielile efectuate și veniturile realizate să înregistreze o evoluție nu neapărat nefavorabilă, dar se fac eforturi mari pentru atragerea clientelei și prin oferirea unor servicii adiacente, îndreptate în principal spre oamenii de afaceri ;

• concentrarea sezonieră a activității determină oscilații în intensitatea și eficiența utilizării forței de muncă, în timp ce în perioadele „de vârf” este suprasolicitată ;

• ca urmare a sezonalității accentuate apar situații când nu se poate face față solicitărilor, iar în unele împrejurări se efectuează prestații de calitate necorespunzătoare.

CONCLUZII

Analiza datelor prezentate arată o evoluție favorabilă a eficienței activității desfășurate de agenția Veronica Travel, deoarece cifra de afaceri și profitul de pe ultimii 3 ani au înregistrat creșteri, datorate în primul rând gradului de stabilitate la care a ajuns agenția. Veronica Travel se află în concurență cu celelalte agenții de turism din țară din anul 2005,anul în care s-a înființat și până în prezent a dovedit că poate fi un agent ecomomic de încredere, acest lucru aducându-i un număr însemnat de clienți, atât din oameni care doresc să-și petreacă vacanța într-un cadru bine organizat, cat și din rândul oamenilor de afaceri, care sunt satisfăcuți de programele pe care agenția le pune la dispoziția acestui segment al clientelei.

De asemenea, așa cum și-a propus de la început, oferă tot felul de facilități și bonusuri, astfel încât să beneficieze de servicii turistice de calitate un segment cât mai vast din populație.

In ceea ce privește sezonalitatea activității turistice și Veronica Travel se confruntă cu aceleași probleme ca și ceilalți agenți economici din domeniul turismului, deoarece trebuie să găsească constant mijloace de atragere a turiștilor chiar și în extrasezon.

Sezonalitatea nu poate fi complet evitată, mai ales la nivelul litoralului, singurele demersuri care se pot face sunt de atenuare a fenomenului, prin încercarea de a atrage turiștii pe malul mării chiar și în extrasezon, prin diferite oferte atractive. Interesante sunt sejururile combinate, unul dintre acestea fiind cel de tipul munte – mare , deoarece se poate efectua atât în sezon, cât și în extrasezon, iar durata în zile a celor două părți ale sejurului poate varia în funcție de anotimp sau de preferințe.

Calitatea prestațiilor turistice pe litoral este influențată de caracterul sezonier al activității și prin faptul că aceasta antrenează o fluctuație mare de personal, folosirea sezonieră a cadrelor determină un nivel mai scăzut al calificării lor și, în consecință, al calității serviciilor prestate.

În cea mai mare parte, la aprecierea eficienței economice în turism se iau în considerare atât criteriile economice, cât și cele sociale, iar fiecare agent economic din turism trebuie să-și acopere cheltuielile din veniturile proprii și să obțină beneficii cât mai mari. Se obține astfel un raport între eforturile efectuate și efectele obținute, deoarece, ca în orice altă activitate economică, finalitatea constă în obținerea de profit, care să poată finanța viitoarele acțiuni ale firmei.

BIBLIOGRAFIE

Angelescu C. , Jula D. , Timpul liber – condiționări și implicații economice, Editura Economică, București, 1997

Balaure V. , Cătoiu I, Vegheș C. , Marketing turistic , Editura Uranus, București, 2005

Baron P., România turistică, Casa Editorială pentru Turism și Cultură « ABEONA », București, 1994

Bran F., Nistoreanu P., Ecoturism, Editura Economică, București, 2000

Cătoiu I. , Teodorescu N., Comportamentul consumatorului, Teorie și practică, Editura Economică, București, 1997

Cianga Nicolae, România, Geografia turismului Partea 1, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2001

Cosmescu I. , Turismul – Fenomen Complex Contemporan, Editura Economică, București, 1998

Cosmescu I. , Ilie L., Economia serviciilor, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu, 1999

Cristache Silvia Elena, Metode Statistice de calcul și analiză a eficienței economice în comerț , Editura ASE, București, 2003

Cristea Anca Adriana, Tehnologia activităților în turism, Editura Universul Juridic, București, 2006

Diaconu Mihaela, Turism prin Internet, Editura Tribuna Economică, București, 2004

Dinu Eduard, Analiza economică și financiară a firmei, Editura ASE, București, 2003

Gherasim T. , Gherasim D., Marketing turistic, Editura Economică, București, 1999

Glăvan Vasile, Turismul în România, Editura Economică, București, 2000

Grigoruț Cornel, Marketing, Editura București, București, 2004

Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., Economia serviciilor, Editura Uranus, București, 1997

Ionescu Ion, Turismul: fenomen social-economic și cultural, Editura Oscar Prinț, București, 2000

Manolescu Aurel, Managementul resurselor umane, Editura Economică, București, 2001

Mecu Gheorghe, Turism și tratament balnear pe litoral: Eficiența economică în exploatarea bazelor turistice și de tratament, Editura Național , București, 2000

Minciu Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, București, 2000

Muhcină S., Marketing în Turism , Editura Muntenia & Leda, Constanța, 2000

Neacșu Nicolae, Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București, 1999

Nedelea Al., Piața turistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003

Nistoreanu P., Dinu V., Nedelea Al., Producția și comercializarea serviciilor turistice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004

Nistoreanu P., Management în turism și servicii, Editura ASE, București, 2005

Niță L., Niță C-tin, Piața turistică a României, Editura Ecran Magazin, Brașov, 2000

Postelnicu Gh., Introducere în teoria și practica turismului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997

Stănciulescu G., Tehnica operațiunilor de turim, Editura All Educational, București, 1998

Stănciulescu G., Economia turismului, Editura Expert, București, 2001

Stănciulescu G.(coord.), Managementul agenței de turism, Editura ASE, București, 2002

Stănescu D. , Strategii de dezvoltare în turism, Editura U.P.G. , Ploiești, 2003

Stoina C, Spânu M., Turism și marketing turistic, Editura România de mâine, București, 2003

Vlad Dorel, Piața turistică, Editura SYLVI, București, 2006

Ghidul indicatorilor economici, Editura Teora, 2001

*** Colecția Revistei de Comerț, 2000-2004

*** Contul de profit și pierdere al SC Veronica Travel SA

*** Strategia națională de dezvoltare economică pe termen mediu 2000-2004, Autoritatea Națională pentru Turism

*** Raportul anual al SC Veronica Travel SA

www.anat.ro

www.insse.ro

http://epp.eurostat.ec.europa.eu

42. http://ro.wikipedia.org/