Sexul Comercial Intre Acceptare Si Condamnare Sociala

LUCRARE DE LICENȚĂ

SEXUL COMERCIAL ÎNTRE ACCEPTARE ȘI CONDAMNARE SOCIALĂ

Listă cu abrevieri

ANSIT – Agentia Nationala pentru Sprijinirea Initiativelor Tinerilor

ARAS – Asociația Română Anti-SIDA

CSW – Commercial sex worker

DGASPC – Direcția Generală de Asistență Socială și Protectia Copilului

HIV – Human immunodeficiency virus

ITS – Infecții cu Transmitere Sexuală

OSI – Open Society Institute

ONU – Organizația Națiunilor Unite

POSDRU –  Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

PDA – Personal digital assistant

RHRM – Human resource management

SIDA – Sindromul Imunodeficientei Umane Dobandite

TBC – Bacilul de tubercul

UNAIDS – The Joint United Nations Programme on HIV| AIDS

UNDP – United Nations Development Programme

UNICEF – United Nations Children’s Found

USAID – United States Agency for Inernational Development

Introducere

De-a lungul istoriei denumirea lucrătoarelor sexuale a fost diferită, în funcție de statutul lor în societate, astfel cele cu un statut social mai înalt erau denumite: “Hetaire”, la greci, “Metrixe”, la romani, curtezanele rafinate ale indiei se numeau “Ganica”, cele din China medievală erau denumite “Hua” (=floare), iar dupa 1700 au apărut “Gheișele”, care erau adevărate reprezentate ale artei.

Prostituatele au primit denumirea de “lucratoare sexuale”, iar prostituția este denumita “sex comercial”, în momentul de față, deoarece se consideră că termenul de “prostituată” este unul discriminatoriu, care poate să atragă asupra persoanelor implicate stigmatizări și discriminări din partea societății, fiind pus în pericol accesul lor pe piața muncii, la educație, sănătate, dar și la serviciile sociale.

Sunt perioade istorice în care lucrătoarele sexuale erau foarte apreciate în societate, datorită frumuseții și a calitătilor artistice pe care le dobăndeau, dar sunt perioade în care acestea au fost supuse unor reguli stricte, dar și a unor pedepse foarte agresive, care puteau duce chiar și la pedeapsa cu moartea.

În această lucrare, am surprins formele de manifestare ale prostituției întălnite de-a lungul istoriei, acestea fiind: ospitalieră, religioasă, politică, economică, legală și ilegală.

Cauzele și consecințele sunt deasemenea domenii de interes central al acestei lucări, încă din antichitate motivele practicării prostituției sunt pentru a-și satisface anumite nevoi sau plăceri. Principalele cauze care duc la practicarea sexului comercial de către tinerele domnisoare sunt următoarele: proviniența dintr-o familie destrămata, abandonul, lipsa de educație, dorințe materiale, anturajul, decepții în dragoste, situație materială proastă.

Consecințele atrase de aceste practici sunt grave, acestea pot periclita integritatea fizică și psihică a persoanei, viața de familie și viața socială.

Al doilea capitol surprinde răspunsurile care ar putea veni din partea asistenței sociale, dar și activitățile unor ONG-uri care au scopul de a minimaliza riscurile asociate practicării sexului comercial.

Din păcate prostituatele nu sunt încadrate într-un grup vulnerabil, deși acestea se află într-un mare risc de excluziune socială. De-a lungul timpului acestea au fost ajutate fie de biserică, preoții le îndemnau înspre pocăință, au fost internate în spitale pentru a se vindeca de boli, acolo având posibilitatea de a învăța o meserie, iar în timpul comunismului erau trimise în fabrici.

Sexul comercial este un fenomen vizibil în toate timpurile și toate societățile, chiar dacă este o muncă ilegală, prostituatele sunt văzute de fiecare dintre noi pe strazile orașelor, sunt la îndemăna tuturor anunțurile din ziar, rubrica “matrimoniale”, în cluburi de noapte s.a.

În al treilea capitol am ales metode calitative de cercetare, inteviul și narativul. Această metodă ajută foarte mult la înțelegerea în profunzime a subiecților cercetați, iar prin realizarea conforbirilor “face to face” am avut ocazia de a empatiza cu subiectul.

În realizarea interviurilor a fost folosit un ghid de interviu, iar pentru a nu distorsiona informațiile primite am folosit un reportofon.

Concluziile priviitoare la convorbirile cu lucrătoarele sexuale care își desfășoară activitatea pe Bd-ul București din Baia Mare, redau teoriile prezentate în primul capitol.

Consider că asistența socială trebuie să fie responsabilă cu reducerea riscurilor asociate practicării sexului comercial, iar statul trebuie să fie conștient că prostituția nu va dispărea și soluția ar fi sprijinirea și nu pedepsirea lucrătoarelor sexuale.

Capitolul 1: PROSTITUȚIA ȘI ISTORIA EI

« …Ca o brechtiană a sexului ce este (prostituata) iși oferă trupul, fără să se pună in pielea personajului care nu este credibil…prostituatele respectă nu principiul plăcerii ci pe acela al randamentului. … Prostituata moderna este o anticurtezană…curtezana vrea sa-și prindă clientul cu lanțul pasiunii, in timp ce prostituata mizează exclusiv pe gradarea dorinței sale. Prima se preface că se ofera cu totul, pentru a suci capetele și a goli buzunarele. Pentru a doua, arta de a licita este preferabilă artei de a se preface; ea nu simulează elanuri amoroase si nici extazurile voluptății; prozaică, ea iși vinde serviciile…Ea etalează realitatea mercantilă a raportului în loc să o ascundă…»

Pascal Bruckner si Alain Finkielkraut, “Noua dezordine amoroasă”

Prostituția și libertinajul sunt de aceeași vărstă cu omenirea. În antichitate barbații se băteau cu rivalii lor pentru a-și satisface poftele trupești, iar femeia trebuia să se ofere celui mai puternic. Odata cu trecerea timpului, bărbații au recurs la alt tip de acțiuni pentru a atrage femeile și a-și satisface poftele trupești. Ei le solicitau pe femei, care acceptau sau refuzau, aceștia însa au știut să iși satisfaca dorintele apelând la satisfacerea poftelor femeii, le ofereau “fructe pe care ea nu le putea ajunge, un vanat sau un pește. Femeia tentată de alimente gustoase, se daruia barbatului in schimbul lor”. Acesta este primul model de prostituție din vremea oamenilor primitivi, prostituata fiind femeia care s-a vândut barbatului în schimbul unui preț oarecare.

Derivat din latinescul “prostitutio” care inseamna “profanare, prostituție” și care raporteaza în egală masură, la notiunea de “murdărie, obscenietate, impudicitate”, prostituția va căpăta sensul de “desfrău” în jumătatea secolului al XVIII-lea.

După Richard “prostituată se numește o femeie care după prima cerere a unui individ se dă pe bani și singurul ei izvor de venit este această meserie”. Gougerot definește astfel prostituția: “Femeia, oricare i-ar fi situația materială, care locuiește sau frecventează localuri de desfrău și se dă primului venit în schimbul unei remunerații pecuniare, se numește prostituată”.

După prof. Moldovan, “prostituată din punct de vedere moral este orice femeie care se face culpabila de promiscuitate în raporturile sale sexuale” Yves Guyot numește prostituată “orice persoană pentru care raporturile sexuale sunt subordonate chestiunii căștigului”.

Martineanu spune că prostituată este femeia care stă la dispoziția celui care plătește fără sa-și aleaga cumpărătorul.

Asadar prostituata este femeia care iși ofera corpul în schimbul unor servicii, prostituatele pot fi și ocazionale, ele având o ocupatie din care caștigă o sumă de bani în mod cinstit, dar practică aceasta meserie din dorința de a avea un anumit bun sau pentru a-și rotunjii veniturile, ori pentru a-și intretine familia sau a-și plăti datoriile. Tot prostituată este numită și femeia care are un singur barbat, dar cedeaza altora în schimbul unor favoruri.

Una dintre cele mai controversate perioade referitoare la prostituție este Evul Mediu, în această perioadă prostituția era privită ca o faptă normală și necesară, dar erau perioade cănd era interzisa și pedepsită foarte strict. India, China, Japonia, Persia și țările arabe erau țări în care prostituatele aveau un rol important în societate și erau respectate de popor.

În Evul mediu occidental, chiar dacă morala creștină pedepsea desfrăul acesta domina printre nobili și nu numai. Impăratul Carol cel Mare a ordonat pedepsirea aspră a prostituatelor, dar și supravegherea mănăstirilor care semănau cu niște case de toleranță. Tot în această perioadă biserica creștina din dorința de a combate prostituția a creat în Franta, Italia, Germania așezaminte pentru a le ajuta pe femeile desfarnate sa renunțe la meseria lor pocăindu-se. Pedepsirea sexualtitatii a inceput la sfărșiul Evului mediu și a continuat in Epoca modernă, prostituția fiind considerată un viciu, un lucru rușinos, specific necuvântătoarelor.

Orice relație sexuală în afara uniunii monogamice era considerată impură și sancționată. În sec. XVII-XVIII virginitatea a fost declarată valoare sacră și pană și relațiile sexuale lipsite de finalitate procreativă erau apreciate ca prostituție. În Franța autoritațile regale au întreprins actiuni speciale de internare a prostituatelor în noile spitale, la un loc cu libertinii, nebunii și săracii. Toate aceste măsuri nu au putut pune capât prostituției, ci au determinat continuarea ei în diferite forme. Noul rol social atribuit prostituatelor în această perioadă pare legat de reorganizarea rolurilor bărbatului și femeii, opinia publică nemaiîpărtășind credința că toate femeile sunt potențial ființe destrăbălate sau că prostituatele ajung să exercite această meserie datorită tendintelor vicioase și desfrănate. Un dictionar englez din sec. XVIII definea prostituata ca fiind o femeie care vorbește ilegal cu barbatii, fiind "adulteră", "concubină" sau, în cel mai rău caz, o "stricată" care primește bani de la barbați. Noul tip de prostituată era o fata saracă, obligată să se angajeze slujnică în casa unor oameni bogați, unde este sedusă de stapăn și ramâne însarcinată. Ca urmare este nevoită să părasească societatea convențională și să se angajeze în lumea prostituției pe care o va parasi dacă va reusi să gasească un barbat care să treacă peste prejudecați și să-i redea respectabilitatea.

1.1 Forme de manifestare

În relatările istorice întalnim diverse forme a prostituției: ospitalieră, sacră sau religioasă, politică, economică, instituțională și neinstituțională, dar și prostituție feminină, masculină, juvenilă și homosexuală.

Prostituția ospitalieră, presupunea ca stapanul casei să ofere oaspeților pe soția și\sau pe ficele sale ca semn de ospitalitate si respect. Prostituția ospitalieră era considerată sfantă. Un bun exemplu este cel a lui Lot, personaj biblic, care deși era un om “drept” și nu era de acord cu destrăbălările din vremurile acelea, având in vizita trei pelerini în semn de ospitalitate “le-a oferit străinilor patul si pe femeia sa”.

O alta forma a prostituție este cea religioasă, femeile se ofereau ofrandă zeilor. În timpul practicarii acestui tip de prstituție se oficiau diverse ritualuri, adevarate serbari dedicate fertilității și iubirii libere.

“Apoi, urma momentul cel mai interesant și mai incitant a serbarii: curtezanele romane iși impodobeau trupurile goale cu bijuterii și se imbrăcau în veșminte foarte largi, dupa care întregul alai se ducea în arena circului, unde fetele iși lepădau valurile, aratându-și goliciunea. După aceea, incepeau dansul, căntecele si acrobatiile. Publicul era dezlântuit. Apoi în sunetele trompetei, bărbati goi năvăleau în arenă, năpustindu-se asupra femeilor și începea orgia.” Aceasta este un fragment dintr-o serbare a fructelor, livezilor dar și a fertilității, sărbătoarea poparelor romane, avâd o durată de șase zile, fiind serbată odată pe an.

În Babilon, tinerele qadeshtu se dăruiau vizitatorilor templelor, aducându-se ofrandă zeiței Ishtar, protectoarea dragostei și maternalitații. În Persia tinerele se dăruiau pentru celebrarea zeiței Anahita.

O altă formă a prostituției este cea politică, seducția feminină a fost folosită în scopuri politice în toate timpurile, femeile au fost folosite pentru a seduce adversarii și a le ușura munca pentru caștigarea unor poziții politice sau lupte pentru căștigarea anumitor ranguri.

Prostituția economică este practicată pentru a-și satisface nevoile sau mofturile materiale, prin prostituție femeile iși căștigau existența, trăiau în lux, unele și-au ajutat familia și chiar societatea, unele donau o parte din venituri templelor și preoților. În Babilon, Cartagina, Lidia, exista obiceiul practicării relațiiolr sexuale multiple cu scopul de a-și strange zestrea necesară căsătoriei. Un alt scop a multor curtezane din Egipt, Grecia, India, China a fost străngerea de fonduri pentru reconstruirea cetaților distruse in timpul razboaielor. Legenda spune ca fiica faraonului Keops a practicat amorul liber pentru a-l ajuta pe tatăl său în terminarea construcției piramidei.

De-a lungul timpului a mai fost cunoscută prostituția legală si cea ilegală. Prostituția legală este acceptată și recunoscută de stat, iar lucratoarea sexuala aduce beneficii statului, se practica în mod organizat în diferite bordeluri sau case de toleranță. Aceste prostituate erau foarte apreciate și respectate. În multe situații taxele provenite din prostituție erau principalele surse de venit ale statului.

“Prostituția a devenit o instituție oficială în adevarata putere a cuvăntului, astfel că, în timpul Papei Iulian al III-lea, Paul al IV-lea si Pius al IV-lea, bulele papale prescriau chiar și cum să se îmbrace prostituatele.”

În Evul Mediu prostituția era acceptată ca o fatalitate, însa era restricționată, iar inălcarea regulilor presupunea pedepse dure. Prostituatele erau ținute într-un anumit cartier, sau stradă, purtau un costum special și nu aveau voie să folosească anumite podoabe, toate acestea pentru a fi diferențiate de femeile cinstite. Dacă nu respectau aceste prescripții li se ardea cu o torță tot părul de pe corp, apoi erau biciuite și expuse în public. La Bordeaux, prostituatele vinovate erau închise într-o cușca de fier și erau cufundate în fluviu, iar mai apoi erau duse la spital unde iși sfărșeau zilele.

În țarile germanice prostituția era legală și aducea cele mai importante venituri către stat, însa aceste femei publice erau supuse unui regulament migălos. Ele iși puteau exercita munca în alt oraș decât în cel natal. O femeie cinstită care trebuia sa platească datorii bărbatului sau familiei se putea angaja intr-o casă de toleranță pe o anumita perioadă.

Prostituția ilegală, nu este organizată de câtre o autoritate de stat, fiind practicată de câtre prostituatele clandestine. Acestea erau disprețuite, fiind acuzate de cele mai multe ori de proveniența bolilor venerice. Dupa cum amintește autoarea Elena Macavei în cartea sa, prostituția ilegală exista și va exista pretudindeni. Femeile și-au vândut și iși vând în continuare tupul, pentru a-și caștiga existența și a-și întreține copii, în locuri precum strazile, locurile periferice, băile, hanurile, localuri moderne. Acestea muncind pe cont propriu sau supravegheate de “pesti” si retele de comercializare a sexului.

Prostituția de tip randez-vous, call girls sau de lux este destinată clientelei bogate dornice de confort, lux și siguranța. Acest tip de serviciu poate fi practicat pe cont propriu sau prin intermediari.

In unele societăți din zone geografice diferite sau din timpi istorici diferiti prostituția este considerată ilegală în timp ce aceeași faptă este considerată legală și normală în alte zone geografice și în alți timpi istorici. Faptele morale sau imorale, normale sau deviante le decide societatea, de-a lungul timpului legile se schimba odata cu evoluția omului. Însa de fiecare dată cănd este elaborată o normă, fie ea propriuzisa sau elaborată de un corp specializat, aceste norme aduc reacții coercitive din partea societății, discriminări, stigmatizări, condamnări, sau de către cadrele specializate, sancțiuni.

1.2 Clasificarea prostituatelor

Curtezanele din Grecia de altadata erau împarțite pe categorii, clasificare asemănătoare cu cea a prostituatelor din zilele noastre. Clasa cea mai de jos era a dicteriadelor, ele erau plasate la periferia Atenei și puteau să meargă în oraș doar dimineața pentru a face targuieli și nimic mai mult. Bordelurile în care acestea practicau se numesc “dicterioane”. A doua categorie era formată din auletridele, acestea pe langă exercitarea profesiei de prostituată serveau și ca muzicante, dansatoare și puteau să intre în casele oamenilor cinstiți atunci cand erau chemate. Cea mai aleasa categorie este a hetairelor, ele erau din “lumea mare” și nu se ofereau oricui, doar celor care plateau bine sau aveau un rol important în societate. Hetairele grecești erau foarte frumoase și culte, multe au devenit celebre, iar bărbaților nu le era rusine să fie vazute în compania acestora.

Una dintre cele mai celebre curtezane ale Greciei este Thais, care era amanta lui Alexandru cel Mare. Istoria nu ne spune ce fel de prostituată era înainte, se spune doar că era frumoasă. Așadar printre amanții ei se afla și Alexandru cel Mare care o ducea cu el în expedițiile războinice și aceasta dormea în cortul lui. Thais a fost un izvor de inspiratie pentru domnitor, datorită căreia a devenit un adevarat cuceritor. După moartea lui Alexandru cel Mare, Thais s-a casatorit cu unul dintre regii ai Egiptului, care socotea ca e o mare cinste pentru el sa o inalțe pe tronul său pe favorita neînvinsului Alexandru. Astfel aceasta a devenit regina.

In orașele romane femeile care iși vindeau trupul pentru bani erau împarțite în două categorii: « meretrix » și «prostibula». Cele dintâi puteau sa-și practice meseria numai noaptea, în timp ce celelalte puteau fi abordate oricând. Prima categorie de prostituate iși fac meseria în mod cinstit, iar celelalte- josnic. Metrixele iși desfașurau activitatea în condiții adecvate, ferindu-se de conflictele cu autoritațile care supravegheau liniștea publică. Ziua metrixele treceau drept matroane respectabile, iar noaptea se furișau din casele lor pentru a-și practica indeletnicirea în lupanare. Este foarte probabil ca acestea să fi platit o taxa mare câtre stat, de aceea erau atât de respectate si iubite.

Curtezanele rafinate ale Indiei se numeau «ganica», acestea erau remarcate prin tineretea lor, frumusețe, eleganță vestimentară și comportamentală, acestea dădeau tonul in privința stilului de viață în societate și trebuiau să cunoască 64 de arte (îndeletniciri). Curtezanele de condiție medie se numeau rupadjibi, iar cele de condiție joasă se numeau khumbadasi. Femeile sărace care practicau prostituția neoficial- yunmi si mahaveshya (paria)- erau disprețuite, prigonite și aspru pedepsite.

In China medievală, curtezanele – hua- care inseamna floare erau remarcate prin vestimentația lor, prin arta conversației și arta amorului, acestea aveau rangul al 7-lea în ierarhia socială, iar relațiile lor erau selective. O altă categorie mai putin selectă o reprezintă –asobime- care le ofereau clienților și spectacole de muzică și dans. După 1700 au apărut gheișele, acestea sunt femei inteligente care știau cum sa iși facă clienții să se simta bine. Gheișele sunt repezentante ale artei, dupa cum indica numele (in japoneza, ghei=arta, sha= persoană), iși încăntau clienții prin muzică, dans, poezie, vestimentație.

In anul 1822 a fost emis un act de incriminare a gheișelor, în unele perioade acestea au fost acuzate de imoralitate și pedepsite.

Islamul este religia cea mai sexualizată, bărbații respectă femeile mai ales pentru că acestea le daruiesc moștenitori. În coran este amintită femeia prostituată care trebuie aspru pedepsita« Daca preacurvesc…țineți-le inchise în casele voastre până ce moartea le va mântui sau Dumnezeu le va da drumul ». Coranul sugereaza barbatului cum să acționeze în situația în care femeia nu se supune acestui tratament, “legati-le în cămări si bateți-le”

În țările musulmane este permisă poligamia, iar bărbații puteau să aibă 4 soții, dacă starea materială le permitea. Înaltii dregători și sultanul puteau sa aiba 7 sau mai multe neveste. Cei bogati aveau haremuri, unele dintre femei proveneau dintre victimele piraților, care erau vandute sultanilor și orientate forțat înspre această practică. Unele au devenit chiar apreciate, mai ales cele care au nascut baieți. Victimele care nu se supuneau acestor tratamente din partea piraților erau cusute în saci și aruncate în apă. În haremurile sultanului, femeile aveau poziții, funcții și roluri diferite. În ordinea importanței erau: Sultana-mamă, soțiile, sultanele-prințese, concubinele-cadânele, doamnele de onoare, slujitoarele si sclavele. Aici trăiau sute și mii de femei care erau supravegheate de eunici, supuși castrați. Haremuri și instituții asemănatoare au fost în țările arabe, în Persia, India și China.

De-a lungul istoriei prostituției se mai relatează faptul că acestea duceau o viata luxoasă și se imbracau precum niste regine, multe dintre femeile cinstite ale acelor vremuri din dorința de a trâi în lux și de a avea o poziție socială mai înalta au luat calea prostituției. Uneori perpetuarea acestei practici era asigurată de însuși fostele prostituate care în urma sarcinilor rezultate au născut fiice, le-au crescut și le-au învațat să fie prostituate. Un alt fapt marcant este acela că fostele prostituate veștejite de excesele sexuale, și-au făcut adevarate școli de prostituție, unele au cumparat fete, copile, într-un numar mai mare pe care le-au crescut și le-au învațat să se prostitueze, acest lucru asigurându-le existența. Un alt mod prin care fostele prostituate își asigurau existența este trecerea către meseria de proxenet sau fabricarea de licori.

1.3 Prostituția in România

În țara noastră fenomenul este menționat pentru prima dată in Moldova anului 1472, pe atunci domnea Ștefan cel Mare. Domnitorul a încercat să stopeze rețelele de racolare a fetelor din Moldova care erau duse la prostituție la turci.

Un calător care a poposit pe teritoriul Moldovei in 1643, Paul de Alep, spune că femeilor ușoare li se tăia nasul sau erau înecate, acestea fiind considerate păcătoase. Nu numai prostituatele erau pedepsite, ci și proxeneții sau profesoara de prostituție: «Votru sau supuitoriu se cheamă acela ce are muieri la casa lui, de le ține pentru dobânda lui, carele-și dau trupurile de le spurcă bărbații cei răi și fără omenie pentru puțină dobândă pierzătoare de suflet »

“Mama care-și prostitua fiica era însemnată la nas, iar ,,profesoara” care îndemna fata la desfrâu era pedepsită de pravilă cu ,,vărsarea de plumb topit în gură”. Bărbatul care-și exploata nevasta era ucis după ce, dezbrăcat, era purtat prin târg, legat de un măgar, cu fața spre coada acestuia și era biciuit. Proprietarul unei clădiri, care îngăduia prostituate în casa sa, și-o pierdea. ,,Curva se cunoaște pre locul ce lăcuește și pre veșmintele ce poartă” ”

În lucrarea sa Adrian Majuru relatează faptu că în jurul anului 1710 Dimitrie Cantemir, amintește indirect despre prostituție, erau condamnați părinții fetei, care la nunta fiicei lor trebuiau să care ei căruța în locul cailor, astfel o duceau pe fată acasa. Acesta este un mod de pedepsire a părinților care nu au știut sa-și păstreze fata cinstită.

In secolul XVIII- lea, mitropoliții făceau presiuni asupra celor aflați la conducere să ia măsuri pentru a opri prostituția care este un mare păcat. În anul 1751, împărăteasa Maria Tereza a Austriei a ordonat sa fie adunate toate prostituatele din imperiu și duse la Timișoara pentru a popula Banatul. Frica de bolile venerice a facut sa fie instalate anumite reguli, prostituatele trebuiau să mearga la control regulat, însă tot au fost înregistrate epidemii de sifilis.

În anul 1793, von Reimer, trimis al impărătesei Ecaterina a Rusiei, poposește în România. Într-o lucrare de-a lui acesta amintește de existența prostituatelor în țara noastra : «Ca în toate orașele mari și mici, tot astfel și în București se găsesc femei publice. Este foarte originală caracteristica după care se recunosc ele și modul în care amăgesc pe trecători. Îmbrăcate bătător la ochi, cu picioarele goale scoase prin fereastră, căntă cu voci de adevarate sirene »

Se poate remarca fapul că, și prostituatele din țara noastră aveau, și au în continuare o ținută speciala si înclimări artistice precum hetairele.

Prin anul 1800, denumirile acestor fete erau: mititică, leliță, taliancă, vino încoa’, ori femeie podană. Într-o perioadă prostituatele din bucurești erau obligate să poarte o palărie roșie, ca semn distinctiv a meseriei pe care o practică, pentru a nu fi confundate cu doamnele serioase.

Istoricul Adrian Majuru povestește: „Prima încercare de monitorizare și reglementare a prostituției s-a făcut la 1859, după ce, în 1853 a fost introdusă obligativitatea condicuței. Regulamentul din 1859 împărțea prostituatele în trei catogorii, după felul în care se afișau: femeile ce întrebuințează această profesie pe față și fără pericol, acelea care fac această profesie în taină, cu o oarecare îngrijire și cu pericol și acelea care întrebuințează această meserie cu ajutorul altor femei „făcătoare de bine”. In această condică ele trebuiau sa treacă vizitele medicale, dar și numărul clienților. Clientul putea sa-i ceara carnetul și să verfifice dacă aceasta a fost la vizita medicală, în caz contrar putea să o reclame la poliție. Prostituatele trebuiau să plătească consiliului comunal o taxă pentru munca prestată.

Tot Adrian Majuru povestește în opera sa despre reglementarea prostituției în Cluj. Aici prostituția era organizată și controlată. Candidata trebuia să se prezinte la serviciul sanitar pentru a fi verificată, se făceau controale stricte. Daca examenul medical este favorabil, iar fata are vărsta de 18 ani, este înregistrată în rândul prostituatelor și se poate interna la un bordel. Fiecare dintre prostituate aveau căte o fișă unde erau consemnate bolile suferite, numărul avorturilor, cauzele care au determinat-o să practice prostituția, dar și unde a mai practicat această meserie. Fetelor le era eliberată căte o condicuță, ele trebuiau sa facă controlul medical de trei ori pe săptamănă, cele care se opuneau erau pedepsite.

Așadar încă de la sfărșitul secolului al XIX-lea casele de toleranță din București funcționau legal. Viața de noapte a Bucureștiului era foarte intensă, se practica prostituția în bordeluri, cafenele, baruri, însă prostituatele clandestine erau și ele numerose.

În Constanța prin anul 1879 Consiliul Comunal a dispus o serie de legi printre care era și reglementarea prostituției în oraș. În Constanța cea mai veche meserie din lume a devenit o problemă, fiind un oraș aflat la Marea Neagra veneau mulți vizitatori atat din țară, cat si străini.

Potrivit regulamentului cele care puteau deschide “case de prostituate” erau femeile, însă acestea trebuiau să facă diverse acțiuni administrative. Bordelurile nu aveau voie să fie deschise în vecinătatea bisericilor și a scolilor, a grădinilor publice, hoteluri, baruri. Le era interzis femeilor din bordeluri să stea la ferestrele deschise, perdelele trebuiau să fie intodeauna trase, pe stradă trebuiau sa se plimbe decent imbracate și nu aveau voie să facă zgomot în case cu bărbații.

Între regulamentul constănțean al prostituției si cel din București nu erau mari deosebiri în anul 1895: art. 94 «Casele de prostitutiune și locuintele femeilor prostituate izolate – femeile de clasa I si III – nu sunt tolerate: în vecinatatea bisericilor, școlilor si internatelor de educațiune; în vecinatatea imediata a gradinilor publice; în hoteluri, birturi, cârciumi, cafenele, gradini și restaurante;
art. 95 Este oprit femeilor prostituate de a ședea la ferestre deschise. Perdelele ferestrelor din casele de unde locuiesc femeile publice vor fi lăsate jos totdeauna;
art. 96 Este oprit femeilor prostituate de a ședea înaintea locuințelor lor;
art. 97 Este oprit femeilor prostituate de a se preumbla pe strade îmbracate într-un mod indecent»

In România interbelica prostituția era un lucru obisnuit, existau multe cartiere cu “felinare roșii”. În anul 1927, in țară erau în jur de 12.000 de femei care practicau această meserie. Se plăteau impozite în funcție de timpul bordelului. La intrarea în bordel se plătea o taxă de intrare, iar  clientul primea un bilet. În anii ’20, prostituatele câștigau, în medie, 7.500 de lei pe lună. Doar 10% dintre ele strângeau peste 10.000 de lei, in vreme ce un muncitor câștiga, în medie, 2.000 de lei, un avocat – 6.000 de lei, un medic – 9.000 de lei, iar un ministru 54.000 de lei.

Între anii 1925 – 1927, în baza unei noi legi apărute, se interzicea prostituția în casele de toleranță, iar persoanele care vroiau să practice în continuare această meserie se expuneau riscului penal al delictului de contaminare cu boli venerice. Condica  a fost înlocuită cu o fișă de sănătate care a devenit confidențială și cuprindea starea de sănătate a persoanelor care prestau.

În 1930, a apărut legea sanitara, in urma căreia trebuiau desființate casele de toleranță, iar prostituția era scoasă inafara legii, însă ea a fost acceptată și protejată de autorități în mod tacit. Regulamentul numărul 24 din 1943 a redefinit statutul prostituatei și al patronului de bordel. Frecventarea și staționarea în spațiul public și de consumație publică au fost interzise și s-a introdus carnetul medical în care erau trecute consultațiile medicale, locația autorizată de practică a prostituției și instrucțiuni pentru regulamentul interior.

Foarte mulți bărbați frecventau bordelurile, chiar si elevii de liceu și barbați cu posibilităti financiare mai reduse, destinate acestei clase sociale cu venituri mai mici. În zilele de salariu acest tip de bordeluri erau foarte aglomerate. Erau multe prostituate de ocazie care aveau clienții lor și un loc de muncă onorabil, dar doreau să-și rotunjească veniturile. Clienții erau domni cu o situație financiară bună, care doreau sa aibă o amantă stabilă.

În vara lui 1944, o prostituată făcea următoarea declarație cu privire la tarifele personale: “500 de lei fiecare client, cu două, trei rapoarte sexuale și dormit cu el”. Asta în condițiile în care salariul vremii oscila între 200 și 800 de lei. De exemplu, un mecanic de locomotivă, una dintre cele mai bine plătite meserii, avea în jur de 850 de lei și o pâine de 2,5 kg rație pe zi.  Tot atunci a aparut  «Livretul de economii» al prostituatei și obligația patronului de a depune la Casa de Economii 10% din încasările zilnice ale femeii.

In anul 1957 a fost incriminată prostituția, prostituatele prinse în fapt erau trimise imediat în fabrici. Câteva dintre acestea au rămas totuși în slujba autorităților in mod secret, fiind doar aparent înscrise la o firmă. Securitatea le mai folosea pentru servicii de spionaj, încercau să afle lucruri de la straini, le foloseau în scopuri politice.

Multe prostituate au rămas în istorie, datorită frumuseții, eleganței, curajului și puterii de seducție.

Una dintre acestea este celebra Zaraza, care și azi mai este amintită in căntece. Aceasta a fost o curtezană de lux, care a pus pe jar bărbații sofisticați și bogați ai vermii. Cel care a compus romanțe despre țiganca senzuală, cu parul lung, negru, cu ochii verzi și buze roșii, este Cristian Vasile, căntăreț interbelic.

“Purta o rochie de culoarea prazului, din urechi ii atarnau cercei lungi în stil baroc, iar în picioare purta pantofi împodobiți cu ștrasuri care faceau ca fiecare pas al ei sa fie o tainica melodie pentru privitori. În 1944  Cristian Vasile era un renumit cantareț care canta alaturi de Titi Botez, Jean Moscopol și Zavaidoc, cel cu care avea să lupte pentru inima Zarazei, in cele mai renumite cercuri și cele mai cautate birturi din capitală. Povestea de dragoste s-a nascut în localul „Vulpea roșie”, de pe Lipscani, unde lăutarul performa. Cand a vazut-o prima dată, nu și-a mai putut dezlipi ochii de pe ea. Se spune ca a fost dragoste la prima vedere și din acea noapte, Zaraza a devenit femeia lui timp de 2 ani. Dar frumusețea ei continua să atragă privirile barbaților care îl invidiau pe Cristian Vasile pentru partenera care se sprijinea pe bratul lui.” Frumoasa curtezană a fost omorăta de un țigan gelos.

O altă femeie faimoasă datorită frumuseții sale, dar si a imaginii sale nonconformiste din perioada interbelică este Mița Bicilista. Aceasta a avut legături amoroase cu personalități celebre din acele timpuri: Regele Ferdinand, Octavian Goga, Nicolae Grigorescu. Se spune că Regele Ferdinand i-a dăruit acesteia o vilă, care există si azi în București. Maria Mihăescu, după numele ei real este cunoscută ca fiind prima femeie care a mers pe bicicletă în România. Aceasta și-a făcut studiile in Franța și datorită acestui fapt era o persoană nonconformistă.

Cea mai celebra zonă în materie de prostituție din București este carierul “Crucea de Piatră”. Numele provine de la o cruce de piatră rămasă de pe vremea fanarioților. Aici prestau servicii atat femeile sărace, dar și prostituate cunoscute cu o situație materială buna.

Instituționalizată sau nu, reglementă și interzisa total, prostituția a trecut prin multe modificări, însă nimeni nu a reușit să facă să dispară cea mai veche meserie din lume, nici comuniștii, nici pedepsele, dar nici moralitatea creștină.

1.4 Cauzele prostituției

Practicantele sunt, de regulă, fete tinere care fie au fost victime ale traficului de persoane, fie, dintr-un motiv sau altul (tensiuni și dezorganizări familiale, lipsa unei familii, unui loc de muncă, uneori sărăcia), ajung să practice pentru o perioadă servicii sexuale cu diverse perosane în schimbul unor sume de bani adeseori nesemnificative.

Încă din timpul antichității prostituția era practicată din dorința satisfacerii unor nevoi sau plăceri. Curetzanele practicau prostituția sacră pentru a aduce venituri templelor, preoților, dar și pentru a duce o viață luxoasă. Altele au practicat prostituția pentru a-și ajuta familia, unul dintre exemple fiind fiica lui Keops, care s-a vandut pentru ca tatăl său să termine piramida cea mare. Multe femei cinstite au ajuns să practice această meserie, chiar daca o practicau ocazional, pentru a duce o viață luxoasă precum celelalte curtezane, care au o garderobă atat de spectaculoasă, sau din dorința de a avea un statut in societate.

Așadar cel mai invocat motiv, încă din cele mai vechi timpuri este de natură economică, însă observam că acele curtezane celebre nu au practicat această meserie din lipsa unor nevoi esențiale, vitale, fiind practicată mai mult pentru a satisface niște mofturi, care nu le împiedicau existența. Există și în zilele noastre acest tip de prostituate, care nu practică această meserie deoarece nu au alt drum de urmat, ele fac acest lucru probabil pentru că este mult mai comod, mai simplu. Dar de asemenea există și prostituate care practică această meserie din cauza vieții mizere pe care o duc, dar asta nu înseamnă că nu ar putea și ele sa-și caștige existența dintr-o muncă cinstită.

Parent-Duchatelet, a efectuat un studiu pentru a stabilii cauzele care au determinat la prostituție, eșantionul fiind de 5183 de prostituate. În urma acestui studiu a constatat faptul că majoritatea prostituatelor se recrutează din clasele de jos ale societății având ocupații de croitorese, vănzătoare, lucrătoare in fabrici etc. Motivele cele mai invocate fiind mizeria, părasirea de amanți, moartea părinților sau izgonirea de acasă, dar si altele.

Una dintre principalele cauze care duc la practicarea acestei meserii de către tinerele domnișoare și nu numai este mediul în care acestea au trăit in copilărie. Este foarte posibil ca acestea sa fi trăit în aceeași cameră cu părinții și astfel au asistat la diverse scene la care un copil în mod normal nu trebuie sa ia parte. Acesta fiind un motiv pentru care tinerele nu mai sunt la fel de pudice și se antrenează în diverse discuții care pot duce mai tărziu la acceptarea avansurilor facute de bărbați în schimbul unor beneficii.

Traumele vieții personale, frustrările din copilărie, constituie frecvente cauze ale intrării pe traiectoria comercializării sexului prin prostituție. Abandonul, neglijența, abuzurile sexuale- viol, incest, pedofilie- devin sursa unor conflicte intrioare ce erodează echilibrul psihic și prejudiciază adaptarea și integrarea socială. Revolta refulată față de asemenea experiențe și față de autorii lor se sublimează în conduite de vănzare a trupului.

Un alt pas negativ înspre această practică este libertatea excesivă a fetelor, acestea își permit ca de la cele mai mici vărste, să frecventeze baruri, discoteci, cluburi, astfel intrând intr-un anturaj prost care poate să le conducă înspre practicarea diferitelor vicii, chiar si prostituția.

Mediul stradal și cel creat de lumea interlopă, reprezintă sursa de racolare a persoanelor vulnerabile pentru piața comercializării sexului. Multe dintre posibilele victime ale racolării pentru piața sexului se numără copii și tineri care trăiesc pe străzi, refuzați și abandonați de familii, proveniți din instituții de plasament, violentați fizic, psihic și sexual, aceștia decid singuri să intre pe acest drum sau chiar obligați de către proxeneți, care pot fi chiar și proprii lor părinți.

Unele mame își îndeamnă fiicele să se găndeasca mai mult la bani atunci cand își caută un iubit sau soț, spunând că banii le vor aduce fericirea. Fetele luând în considerarea vorbele mamei, care sigur își dorește ca fiica ei să fie fericită, fac ele avansuri bărbaților cu bani, căzând astfel în brațele unui bărbat care le cumpără frumusețea și tinerețea, urmând ca mai apoi să le alunge pentru o “alta”. Fetele părasite, înșelate, decepționate în dragoste, cad ușor pradă practicării prostituției, găndindu-se că în viața lor nu vor putea să aibă un soț, acceptându-și modul de viață, trăind din farmecele și frumusețea lor, care sunt și ele trecătoare.

Creatoare de probleme în societate, este însuși societatea, daca nu ar exista cerere nu ar exista nici ofertă. Așa cum hoții fură pentru a-și însuși unele obiecte pe care nu și le permit, la fel și prostituata se vinde tot pentru a avea ceva ce nu poate să aibă in mod normal. Toate acestea pentru că societatea ne cere fiecăruia să avem proprietăti, să ne întreținem singuri, să avem un mod de viață, iar fiecare încearcă să le dobăndească asa cum stie mai bine și mai simplu. O fată care abia a pornit pe drumul vieții, nemulțumită de ceea ce ii pot oferii părinții, găsește prostituția ca o practică simplă, fiecare având găndul de a o părăsi, îndată ce vor ajunge acolo unde și-au dorit. De mult ori se întămpă ca acestea să nu ajungă la luxul pe care și l-au dorit și continuă sa se prostitueze, altele intra mai degrabă intr-o „groapă” și mai adăncă, iar datorită faptului că sunt stigmatizate și discriminate de societate preferă să nu se mai întoarcă din drumul lor, considerând că este imposibil.

“…Ce am de pierdut dacă mă transform pentru o vreme într-o…cuvântul e greu de conceput și de scris…dar haide…ce pot pierde dacă mă decid să fiu prostituată o vreme? Onoarea.Demnitatea.Respectul față de mine însămi. Dacă mă găndesc bine, n-am avut nici unul dintre aceste trei lucruri. N-am cerut sa mă nasc, n-am izbutit să fiu iubită de cineva, totdeauna am luat hotărări greșite – acuma las viața să decidă in locul meu.”

Paulo Coelho, “Unsprezece minute”

În romanul său, Paulo Coelho, scrie despre o fată dintr-un sat brazilian, care a decis sa meargă în strainătate pentru a caștiga mai mulți bani. Ea provine dintr-o familie modestă, mama fiind croitoreasă, iar tatăl negusor ambulant. Aceștia de asemenea își doreau ca fata lor să ducă o viață mai bună decăt cea pe care ei pot sa i-o ofere. Aflată în strainătate și înșelată de angajator, aceasta ramâne în stradă având posibilitatea de a se întoarce acasă cu capul plecat, sau de a râmane să riște, sa aștepte să fie angajată, să căștige mulți bani și să poată să se întoarcă acasă învingătoare. Cuvintele de mai sus reprezintă momentul deciziei Mariei înspre drumul prostituției. Se observă faptul că aceasta este foarte dezamăgită de viață și lasă lucrurile să se întămple pur și simplu, fără să se găndească prea mult la urmări. În cazul acestei tinere elementele care au declanșat drumul ei înspre prostituție au fost evenimentele prevăzute si neprevăzute din viața ei, migrarea externă, făcută în scopul găsirii unui loc de muncă cinstit.

Tot în acest roman, Maria a facut o listă cu răspunsurile colegelor ei la întrebarea “De ce au ales această profesie?” la această listă se mai adaugă si alte comentarii, ganduri de-ale ei:

“a) ziceau că erau nevoite să-și ajute soțul de acasă (si gelozia? Și dacă se ivea vreun prieten de-al soțului lor? Nu avu însă curaj să ajungă atăt de departe)

b) să cumpere o casă pentru mama lor (disculpă asemănătoare cu a ei, dar era cea mai raspăndită)

c) să adune bani pentru biletul de întoarcere (columbienele, thailandezele, peruanele și braziliencele adorau motivul acesta, deși câștigaseră de multe ori banii necesari și se scuturaseră numaidecât de ei, din teama de a nu-și realiza visul)

e) nu reușiseră să facă nimic (nici acesta nu era un motiv serios, Elveția era plină de locuri de muncă pentru femei de serviciu, șoferițe, bucătărese).”

Aceste fete care practică prostituția de cele mai multe ori nu au un motiv bine întemeiat, întodeauna existând și o altă cale prin care ar putea sa-și rezolve problemele. După cum spune Parent-Duchatelet, principala cauză a prostituției este lenea, la care se mai adaugă și plăcerea de a cheltui bani, de a frecventa localurile publice, de a consuma băuturi excitante. Atunci cănd victima este lipsită de un sfat binevoitor și un caracter ferm se lasă repede pradă unei vieți ușuratice, lăsăndu-se ademenită de acest trai comod, mai ales atunci cand lenea și dorul după fast si lux colaboreaza.

Un alt factor care alimentează prostituția este alcoolul. Foarte multe dintre aceste fete provin dintr-o familie în care se consumă alcool, iar acestea la răndul lor au început să consume. Există și situații în care soțul iși trimite soția să se prostitueze. Cu banii căștigati de șotie, bărbatul transformă banii în alcool.

O altă cauză puternică care alimentează prostituția cu un contigent destul de numeros este părăsirea fetelor seduse și rămase gravide, care nu au curajul sa-și mărturisească vina și să se întoarcă în sănul familiei. Lipsa de îngăduire față de aceste victime, pe care lumea le respinge, refuzăndu-le orice ajutor sau prilej de muncă, sub pretext că le cunoaște fapta, le constrânge să se arunce în desfrâul care la început pare foarte favorabil. Odata intrate pe acest făgaș, este foarte greu să se desprindă de aceste practici distrugătoare.

Predispozițiile biologice și psihice pot fi cauze și condiții favorizante. Hipersexualitatea ca predeterminare biologică și psihică poate fi o cauză a intrării pe piața comercializării sexului, prin practicarea relațiilor sexuale multple interesate. Alte explicații ale practicării acestei ocupații mai sunt și debilitatea mintală, tulburările de comportament sau boli psihice grave.

Motivele posibile sunt, de asemenea: curiozitatea, ignoranța, întămplarea, obisnuința. Argumente motivaționale cele mai frecvente sunt următoarele: interesul de căștig, renunțarea de a practica alte ocupații și meserii (cel putin temporar), nevoia de performanță sexuală, de rafinament erotic, dorința de risc și spirit de aventură, libertatea exprimării și folosirii trupului drept capital profitabil, modul de viață influent, viață luxoasă și lipsită de griji. Mai sunt invocate si nevoia de supraviețuire, de căștigare a existenței proprii, dar și șantajul, persecuția și violențele exercitate de persoane din familie și din afara familiei.

S-a încercat explicarea fenomenului prin diverse teorii, care sunt prezentate de câtre autoarea Elena Macavei în cartea sa “Prostituția între ignorare și mistificare”:

Teoriile prezentate sunt următoarele: teorii genetice, psiho-sociologice, psihanalitice, psihiatrice, istorice.

Teorii genetice. Temeiul genetic rămâne o subpoziție atâta timp cât nu se identifică o structură cromozomial-genetică proprie. Medicul și criminologul italian Caesare Lombroso, susținătorul teoriei infractorului înnăscut identificat după aspectul fizic, a studiat și femeia prostituată ajungând la concluzia că aceasta este predeterminată genetic la comporamentul prostitutiv, fiind recunoscută după fizionomie, gesturi și fapte.

Otto Weininger, datorită studiilor sale asupra diferențelor dintre femeie și bărbat, a ajuns la concluzia că prostituția se află în însăși natura femeii, ea este prin urmare predeterminată genetic să se comporte astfel, ceea ce este exagerat, dar în concordanță cu antifeminismul și misoginismul său.

Teorii psiho-sociologice. În această categorie de teorii se accentuează influența mediului asupra individului si a grupului. Comportamentul prostitutiv fiind explicat prin raporturile deteriorate de familie. Este vorba despre protestul si revolta adolescentelor în urma frustrarilor, neglijenței, violenței din familie, urmând să aleagă ca opțiuni de viață independentă prostituția.

Teoria comparării sociale. Este reprezentată de Leon Festinger, acesta explicând formarea grupurilor și atitudinilor ce asigură coeziunea lor. Atitudinile devenite prin stereotipizare, prejudecăți se află la baza discriminărilor comportamentale de acceptare in-grup și de respingere out-grup. Gordon Allport, este cel care a formulat temeiurile psihologice ale prejudecăților (rasiale, sexiste). Teoria comparării și teoria prejudecăților discriminatorii aduc unele elemente explicative comportamentelor deviante în care se include și prostituția.

Teoria se bazează pe incertitudinea subiectului în privința opiniilor și aptitudinilor sale. Omul când nu se simte în masura sa-și evalueze aptitudinile, v-a cauta o altă persoană cu care să se compare, cautând astfel să restabilească o certitudine care pecetluiește în același timp dependența lui. Opiniile sale sunt validate numai în cazul în care celalalt (grupul) este de acord cu opiniile subiectului. În caz contrar apar presiuni spre uniformitate. Omul preferă acele situații în care opiniile și atitudinile celuilalt sunt apropiate de ale sale.

Teoria anomiei. Anomia este o stare a societatii caracterizata prin lipsa de legi sau existența unor norme contradictorii, astfel fiind dificilă orientarea individului în colectivitate. Teoria anomiei sociale consideră că devianța apare ca rezultat al acestei stări de anomie a societații.

Teoria este reformulată de Robert Merton, după concepția lui Emile Durkheim. Acesta oferă explicația pentru răspunsurile comportamentale cauzate de trăirea contradicțiilor dintre normele sociale și realitatea socială, a contradicțiilor dintre ceea ce se cere individului, grupului și realitatea socială. Deoarece actorul social nu are la dispoziție mijloacele sociale pentru a atinge scopurile impuse de societate, el va recurge la diferite metode, de obicei cele mai simple pentru el, mijloace ilicite, fapt ce va genera stări de devianță socială.

Răspunsurile comportamentale sunt replici față de contradicțiile cerute indivizilor și realitatea socială: conformism, ritualism, revoltă, retragere. Dacă aceste răspunsuri se stabilizează se formează comportamente umane de: conformiști, ritualiști, revoltați, retrași. Așadar sub presiunea unor experiențe, unor condiționări, unele persoane adoptă ca mod temporar de viață pe acela de a profita de practicarea relțiilor sexuale multiple.

Teorii economice. Factorul conomic este foarte des invocat ca motiv al practicării prostituției. Este adevărat că acesta este proncipalul motiv, săracia fiind cauza practicării prostituției, însă există alte moduri de căștigare a existenței.

Teorii psihanalitice. Aceste teorii aduc explicații comportamentului deviant, conflictele refulate, în special cele apărute în perioada copilăriei, fiind cauza. Din categoria generică a conflictelor familiale, complexele Oedip- Electra (care se referă la atracția copiilor spre părintele de sex opus și dorința inconștientă de a-l înlătura pe celălalt), necompensate si nerezolvate la timp, determină refularea ostilității față de unul sau altul dintre părinte. Frustrările trăite în perioada copilăriei, în special cele generate de incest, viol, sărăcie, sunt frecvent invocate ca fiind la baza opțiunii pentru practicarea prostituției. Banii sau alte avantaje au un rol simbolic în înlocuirea iubirii refuzate sau batjocorite. Revolta față de abuzul sexual trăit se convertește în cinismul cu care „profesionista” îsi trateaza clienții.

Teorii ale psihologiei sexuale. Teoriile explică devierea comportamentului sexual de genul nimfomaniei sau al frigidității, care pot duce la prostituție. O tănara cu experiență întămplătoare de relații multiple, poate fi determintă să continue, să se antreneze în a-și stabiliza această ocupație, obținând performanță pentru a căștiga sume mari cu eforturi mici și fără implicații sentimentale. Justificarea adusă de prostituată este nevoia de căștig pentru întreținerea lor și a copiilor, dar și faptul că se simte utilă atunci cănd cineva are nevoie de ea.

Teoriile psihiatrice. Acestea incriminează prostituția, spunând că este o boală în sine sau o consecință a debilității psihice, a psihozelor si psihopatiilor.

Teorii istorice. Din punct de vedere istoric, se aduc drept argumente vechimea si continuitatea fenomenului. Una dintre explicații find organizarea patriarhală a societății și evoluția familiei de la poligamie la monogamie. Autoritățile ptriarhale impun ca în familie barbatul să fie autoritar, femeia fiind supusă și considerată drept marfă, obiect de schimb.Monogamia atrage obligații în relațiile de familie, dar dorințele sexuale intense nu se pot compensa decât în afara familiei, recurgandu-se astfel la instituția prostituției. Cele mai vechi forme de comercializare a sexului este prostituția ospitalieră si cea sacră în cadul cărora femeile erau silite să le practice.

1.5 Consecințele practicării sexului comercial

Consecințele sexului comercial sunt grave, atât la nivelul practicantelor, cât și la nivelul întregii societăți. Problemele care reies din practicarea sexului comercial sunt greu de controlat: răspandirea HIV, sau a altor infecții cu transmitere sexuala, criminalitate, violență, probleme grave de sănătate. Prostiuția se asociază de cele mai multe ori cu proxenetismul si traficul de persoane, dar si cu dependența de droguri.

Proxenetismul, este o consecință imediată a prostituției, fetele care intră pe acest „făgaș” al prostituției sunt imediat racolate de catre proxeneți, care promit sa le apere în cazul în care vor apărea conflicte între ele și clienți, în schimbul unei sume de bani. Proxenetul recrutează persoanele pentru prostituție, le procură clienți, le administrează veniturile, le convinge să aibă activitați cat mai multe pentru a avea un profit căt mai mare și traiește din aceste practici.

Proxenetismul este o infracțiune și se pedepsește cu amendă penală sau închisoare, aceștia sunt pedepsiți pentru că atrag foloase de pe urma unor persoane. Proxeneții se ocupă în mod direct de administrarea comercializării sexului sau în mod indirect prin traficul de persoane.

Traficul de persoane reprezintă recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea persoanelor, prin amenințări de recurgere sau prin recurgere la forță ori la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situație de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăți sau avantaje pentru a obține consimțământul unei persoane având autoritate asupra alteia, în scopul exploatării.

În mod întamplător este posibil ca fetele care practică prostituția să fie racolate de o astfel de grupare de traficanți care le promit sume fabuloase de bani, iar mai apoi să afle că sunt înșelate si abuzate. Ajunse pe măna traficanților acestora li se îngradesc unele drepturi, fiind supuse la muncă forțată, sclavie, viloență, abuz, agresiune sexuală, fizica și psihică.

Încă din cele mai vechi timpuri principalele probleme cauzate de prostituție au fost bolile venerice. Din această cauză s-au facut reglementari, prostituatele au fost obligate să meargă regulat la control medical și să urmeze reguli de igienă.

Multe din bolile cu transmitere sexuală nu se pot identifica încă din momentul aparitiei lor, astfel în cazul bolii SIDA se cunoaste că anticorpii pe care-i pune în evidentă controlul medical apar la 6 – 8 săptămâni după infectie, adică după ce persoana infectată începe să-si contamineze clientii. Pe tot parcursul perioadei de incubație, din sângele pacientului și din țesuturile sale pot fi izolate virusurile H.I.V. sau componente specifice din structura lor. Pentru sifilis pozitivarea serologică este de 40 zile de la contaminare, timp în care virusul poate fi transmis bărbaților cu care prostituata întreține relații sexuale înainte să-i fie depistată boala. Acelasi lucru se poate spune despre majoritatea bolilor cu transmitere sexuală cunoscute (aproximativ 15), adică bolnavul poate contamina pe cei cu care se află în contact, fără ca boala să fie detectabilă prin analizele medicale, pe toată perioada de incubație a virusului respectiv.

Între două controale medicale, prostituata se poate contamina si transmite boala unuia sau mai multor clienti, deoarece controalele medicale nu se pot realiza după fiecare act sexual si nici măcar zilnic, în timp ce o prostituată poate avea relatii sexuale cu câteva zeci de bărbati în fiecare zi. Astfel, probabilitatea de a se îmbolnăvi si de a transmite boala mai departe în intervalul dintre cele două controale este foarte mare. Igienizarea defectuoasă poate conduce la transmiterea unei boli chiar și în situatia în care femeia însăsi nu suferă de boala respectivă. Cine poate garanta că o femeie epuizată fizic si sufleteste de multe ori grav violentată în urma unei relații cu clientul precedent, va mai avea dispozitia sau chiar puterea să se igienizeze corespunzător pentru a preîntâmpina transmiterea unei boli următorului client.

Pericolul bolilor venerice devine din ce în ce mai amenințător, sunt multe victime, iar numărul lor crește în continuare.

Principalele riscuri privind transmiterea HIV la care se expun practicantele sexului comercial sunt legate de practicarea sexului neprotejat atat cu clienții, cât și cu partenerul de viață, în multe din cazuri proxenetul. Astfel, rata de utilizare a prezetvativului la cel mai recent contact sexual, atât cu clientul, cât și cu partenerul este de 36,2%, în timp ce rata de utilizare constantă a prezervativului în 2005 cu toți partenerii sexuali este de 20%.

În capitala țării noastre devine îngijorătoare asocierea prostituției cu dependența de droguri, cele mai multe dintre prostituate consuma droguri tentate fiind de dorința de relaxare, de creeare a unor stări euforice. Consumând droguri și prostituându-se acestea trăiesc într-un cerc vicios. Drogurile le ajută să suporte viața mizerabilă pe care o duc, dar din care nu mai pot să iasă tot din cauza drogurilor deoarece sunt dependent, astfel că se prostituează pentru a obține bani pentru a-și procura doza. Este îngrijorător faptul că prostituatele, la fel ca și alți consumatori de droguri, folosesc uneori seringi comune, iar în plus întrețin relatii sexuale neprotejate, iar riscul de contaminare și răspândire cu HIV este tot mai mare.

Pentru a prevenii raspandirea si contaminarea cu HIV, în anul 1999, Asociația Română Anti-SIDA a inițiat programul “Seară de seară”, prin care s-a urmărit reducerea riscului de infectare cu HIV în răndul persoanelor implicate în sexul comercial si al consumatorilor de droguri injectabile.

Acestă asociație a fost înfințată de un grup de tineri voluntari cu scopul de a informa și educa populația cu privire la: pericolul reprezentat de SIDA, mijloacele de prevenire a infectiei HIV, apărarea drepturilor și intereselor persoanelor deja infectate.

Din cercetările facute de ARAS, cele mai multe dintre prostituate folosesc prezervativul, însă nu tot timpul. Iar multe dintre ele își desfăsurau activitatea în condiții precare de igiena, neavând posibilitatea de a se spăla după contactul sexual. Asociația are printre activitătile sale distribuirea de prezervative, schimbul de seringi, distribuirea de materiale informative, consilierea și testarea HIV și ITS, asigurarea de referințe către alte servicii medicale și sociale.

O altă consecință a practicării sexului comercial care se revarsă asupra practicantelor este stigmatizarea, acestea sunt privite cu răutate de catre majoritatea membiilor societății. Fetele sunt discriminate de către autorități și de multe ori le sunt îngrădite unele drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la ocrotirea sănătății, dreptul la muncă, libertatea de exprimare etc.

De asemenea o alta problemă este referitoare la copii prostituatelor care nu sunt crescuți într-un mediu adecvat, existând cazuri în care aceștia asistă la actiunile mamei. Sunt cazuri în care prostituatele își racolează clienții cu copii de mănă. În cazul în care acestea sunt prinse în flagrant de catre poliție sunt acuzate de prostituție dar și de corupție sexuală. Cel mai probabil aceste mame, care nu iși merită această denumire, vor fi cazute din drepturile parintești. Astfel ne confruntăm cu o altă problema, crește numărul copiilor instituționalizați. Un alt mod de rezolvare a acestei probleme ar fi ca aceaști copii sa fie dați în plasament la rude. Însă, știind că prostituatele provin din familii dezorganizate, ar fi greu de crezut că aceste rude au posibilitatea sau disponibilitatea de a lua copilul în plasament. Copii supuși la astfel de traume, sunt afectați pe durata întregii vieți, urmând ca viața acestora sa fie dezorganizata, iar posibilitatea devianțelor sociale este mult mai mare decat la persoanele care nu au suferit astfel de traume in copilarie.

Chiar dacă prostituata nu își duce copilul cu ea la “serviciu” acest copil este neglijat, iar acest fapt este vizibil atăt din punct de vedere fizic, cât si din punct de vedere afectiv-comportamental. Semnele fizice ale copilului neglijat pot fi următoarele:

copil înfometat

neîngrijit fizic, vestimentație neadecvată

igienă precară

copil bolnăvicios

copil cu o stare permanenta de oboseală, epuizat

Acestea sunt unele dintre semnele care pot să apară la copilul neglijat. Semnele afectiv-comportamentale sunt și ele deosebit de grave:

copil hiperactiv sau inhibat

introvertit

nu are un vocabular dezvoltat

insuficient de matur pentru vărsta lui

nemotivat

În plan social, copilul abuzat este de cele mai multe ori incapabil de a menține relatii de lungă durată, contactele interpersonale fiind fragile, acesta nu are încredere in semenii săi, preferă să se retragă. Copilul abuzat devenit adult, este foarte probabil să devină delicvent, deoarece dorește sa-și atingă nevoile materiale, uneori prin fapte antisociale. Este de asemnea incapabil de a-și organiza activitățile, este dezinteresat și nu are proiecții în viitor, pentru el doar prezentul contează, nu crede că poate să ajungă cineva în viață. Fuga de acasa, consumul de alcool si droguri, absentismul, dezinteresul profesional, sunt de asemenea caracteristici ale copilului abuzat și neglijat în perioada copilăriei. Sunt foarte multe persoane adulte care nu au stabilitate la locul de muncă, nu se integrează într-un grup, par a fi tot timpul diferiți, cu alte idei decat majoritatea. Este foarte posilil ca aceste persoane să fi suferit de forma aceasta de abuz, neglijența părinților.

Neglijarea suferită de copii poate atrage și alte forme de abuz din partea părinților, abuz fizic, emoțional și sexual. De cele mai multe ori copii care traiesc în familii dezorganizate, cum ar fi o familie în care mama este prostituată, iar tatăl proxenet, vede zilnic scene de violență, este și el abuzat fizic, vocabularul părinților este de asemenea violent, astfel copilul fiind abuzat emoțional, există de asemenea și cazuri în care copilul este abuzat sexual. Toate aceste forme de abuz suferite de copil aduc consecințe care îi marchează acestiua întreaga viață.

Din punct de vedere social consecintele abuzului asupra copilului sunt numeroase chiar și pe termen lung.

O persoană care a fost abuzată în copilărie v-a tolera abuzurile și violența, nu v-a recunoaște că a fost abuzată și nu v-a denunța abuzurile, considerand că este ceva normal. Alte consecințe provocate de abuzuri sunt: lipsa de inițiativă, de creativitate, de autonomie, anxietate de separare sau de anticipare inclusiv la vârsta adultă, prostituție. Ca adulți pot avea un comportament sexual neadecvat, masturbare compulsivă, dificultăți în alegerea partenerului și în rolul de părinți (se distanțează față de proprii lor copii pentru că asociază afecțiunea cu contactul fizic).

Concluzionez faptul că acești copii trebuie să fie ținuți departe de acest mediu de trai al mamelor, de abuzurile suferite, altfel devin și ei la rândul lor discriminați și stigmatizați, iar viitorul lor este în pericol. Aceștia pot suferi de depresie, tulburări de personalitate, tulburari de stres post-traumatic, tulburari de anxietate si psihoze.

O altă problemă regăsită este violența asupra femeii, sunt foarte multe practicante ale sexului comercial care sunt victime ale violenței, fie ea fizica, psihică, verbală sau sexuală.

De teamă sau rușine, femeile nu denunță faptul că sunt victime ale violenței, multe dintre ele trăind cu convingerea că merită ceea ce li se întamplă. Prostituatele se confruntă zilnic cu această problema, violența vine din partea proxeneților, clienților, dar și din partea societații. Motivele pentru care prostituatele nu se îndepărtează de agresori, în special de proxenet, sunt de cele mai multe ori economice. Femeia consideră că este mai bine să treacă peste aceste comportamente ale proxeneților, deoarece depind financiar de ei.

Femeia, victimă a violenței, suferă atat din punct de vedere fizic, cât și psihic. Printre efectele psihologice și de comportament se numara: abuzul de alcool sau droguri, fumat, depresie, anxietate, tulburari de alimentatie, insomnii, sentimente de rusine sau vinovatie, atacuri de panica, stima de sine scazuta, automutilare sau comportament suicidar.

O altă problemă care apare în urma practicării prostituției este lipsa unei calificări. Prostituatele încep să practice aceasta “meserie” de la vărste fragede, multe neavând o calificare profesională. Ajunse la vărste la care nu mai pot să practice prostituția, neavănd o calificare, le este foarte greu să se întrețină din punct de vedere financiar. Datorită faptului că nu au resurse financiare, fostele prostituate duc o viață mizeră, pe strazi sau în cariere marginalizate.

Cele mai multe femei își doresc o viață de familie, chiar și tinerele fete care decid să practice prostituția pe o perioadă scurtă. Sunt cazuri în care bărbați, clienți ale fetelor prostituate se îndragostesc de acestea și le propun să lase viața de prostituată și să le devină soții. Tot acești bărbați le promit fetelor o viață frumoasă, fără să trebuiască să muncească. În acest caz putem spune că se face o propunere în angajarea pentru meseria de soție.

Nu toate prostituatele au parte de cereri în căsatorie și promisiuni, multe dintre ele epuizate psihic sfărșesc în a trăi intr-un mediu inuman, mizer, trăind probabil cu găndul că ar fi putut fi cele mai bune soții și mame.

1.6 Concluzii și recomandări:

Lucrătoarele sexuale desfășoară această activitate pentru a-și satisface principalele nevoi umane. Referindu-ne la piramida lui Maslow (figura 1), ele doresc să iși satisfacă primele doua nevoi, nevoi fiziologice primare și nevoia de siguranță și securitate personală. Celelalte trei nevoi principale din piramida lui Maslow fiind văzute ca ceva foarte greu de realizat, nevoile fiind îngrădite de societate tocmai datorită muncii pe care o desfășoară.

Figura 1: Piramida lui Maslow

Prostituția este un fenomen social controversat, soluțiile date de-a lungul timpului au fost fie legalizarea, fie interzicerea și pedepsirea.

În Codul Penal sunt stabilite infracțiunile. Prin schimbarea Codului Penal de la 1 februarie 2014, articolul prin care prostituția era considerată infracțiune a dispărut, așadar prostituția (vănzarea de servicii sexuale) nu mai este o infracțiune, fiind doar o contraventie, pedepsită cu avertisment sau amendă.

Potrivit legii nr.32 din 12 noiembrie 1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, Contraventia “este fapta savirșită cu vinovație, care prezintă un pericol social mai redus decât infracțiunea și este prevazută și sancționată ca atare prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor arătate în legea de fata.”

Proxenetismul care este străns legat de prostituție se regăsește in Codul Penal, fiind o infracțiune care se pedepsește cu amendă penală sau închisoare.

Prostituția este o problemă socială, greu de stăpănit, unele țări au legalizat-o dar consecințele tot nu dispar, deoarece bolile venerice sunt foarte greu de controlat, mai ales datorită faptului că se practică prostituția în mod clandestin.

În decembrie 2013, autoritățile franceze au propus un proiect de lege prin care să descurajeze prostituția, pedepsindu-i pe cei care cumpără servicii sexuale, însă prostituția rămănând legală.

“Amenda a fost stabilită la 1.500 de euro pentru cei care „solicită, acceptă sau obțin relații de natură sexuală" în schimbul banilor de la o prostituată. De asemenea, clienții vor fi obligați să participe la seminare despre abuzurile de care suferă prostituatele și despre pericolele în acest gen de muncă.”

Acest proiect de lege a primit aprecieri, însă s-a constatat faptul că este foarte posibil să se dezvolte prostituția clandestină, iar controlul acesteia sa fie foarte greu de realizat, prostituatele fiind departe de îngrijirile medicale și centre de prevenție.

Modelul pe care francezii vor sa-l aplice provine din Suedia, ei au implementat această lege in anul 1999, modelul este cunoscut ca un succes. Foarte mulți bărbați au fost condamnați, iar numărul prostituatelor a scazut. Printre țările care interzic cumpărarea de servicii sexuale se numără Norvegia și Islanda iar Marea Britanie a făcut încercări în direcția incriminării clienților.

În Germaia, prostituția este o meserie ca oricare alta, prostituatele plătesc taxe și beneficiază de toate facilitătile unei persoane care aduce cotizații către stat, chiar și de concedii.

Alte țări în care prostiuția este legală sunt: Gercia, Olanda, Belgia, Anglia, Irlanda.

Fiind un fenomen social care aduce consecințe grave asupra societății, prostituția nu va dispărea nici daca este interzisa, legală sau daca clienții sunt pedepsiți. Cel mai important pentru reducerea riscurilor este să ținem cont de cauzele apariției acestui fenomen.

Educația este cea mai importanta pentru combatearea acestei practici, familia trebuie să se implice mai mult în educarea tinerilor. Educația sexuală să aiba loc în familie și nu numai. Problema este că există o falsă pudoare a părinților care preferă să nu vorbească despre acest subiect.

O altă problemă care apare la adolescenți, chiar și copii este faptul că sunt foarte libertini, “bat” strazile noaptea, frecventează baruri, discoteci, cluburi, iau parte la scene de violență, sunt obijuiți cu stilul de “strada”. Mulți consumă alcool și droguri încă de la cele mai fragede vărste. Toate acestea nu s-ar întampla daca societatea nu ar permite, dacă părinții și-ar controla copii și ar conștientiza care sunt riscurile unui asemenea stil de viață a copilului lor.

Copilul de mic trebuie să fie învățat care sunt valorile vieții, ce este permis din punct de vedere moral și ce nu. Tinerii trebuie sa învețe să se aprecieze, să aibă incredere în ei, să știe că valoarea lor este mai mare decăt valoarea materială, a banilor.

Grav este însă faptul că părinții nu iau în considerare aceste aspecte, nu se gandesc la viitorul copiilor, probabil datorită săraciei, lipsei de educație, violenței domestice. Nu doar familia este cea care poate să ajute la educația copilului, școala are și ea rolul ei, mai pot fi luate în considerare și alte instituții specializate care prin programe, proiecte se pot implica în educarea copiilor și tinerilor proveniți din familii vulnerabile.

Așadar în primul rând trebuie să avem în vedere educația copilului, mai apoi trebuie să eliminâm factori precum sărăcia, prin asistarea persoanelor vulnerabile, îndrumarea lor înspre găsirea unui loc de muncă cinstit, calificarea sau recalificarea acestora.

Educarea copiilor și tinerilor, dar și asistarea persoanelor vulnerabile fac parte din prevenirea fenomenului de prostituție. Întodeauna este mai ușor să previi, pe căt mai mult posibil. Violența domestică, abuzurile sexuale, consumul de alcool, fac și ele parte din factori care alimentează prostituția. Așadar programele, proiectele, organizațiile care urmăresc combaterea lor sunt importante pentru siguranța familiei și a societății.

Un alt aspect care trebuie luat în considerare este informarea publică. Sunt foarte multe persoane care sunt victime ale traficului de persoane, datorită faptului că nu se informează despre firma angajatoare care le promite contracte benefice în străinătate. Ajunse acolo tinerele fete cu o condiție modestă în țara, dorindu-și o viață mai bună, descoperă că sunt înșelate și iau calea prostituției. Toate acestea ar putea fi evitate daca se informează despre firma angajatoare și despre țara în care merg, despre autoritățile la care ar putea apela în cazul în care au probleme.

Referitor la prostituatele care practică de bună voie, de multe ori inconștiente de ceea ce fac, cele mai multe practică prostituția pentru a-și întreține copii sau pentru a dobăndi o situație financiară bună într-un timp scurt si mai simplu. Chiar dacă obțin ceea ce își doresc foarte puține renunță la practicarea sexului comercial. Soluția pentru acestea ar fi să fie susținute, ajutate, convinse să nu mai practice prostituția, dar să beneficieze și de asistență socială, juridică și psihologică. Este foarte important ca cineva să discute cu ele, să le îndrume.

Pentru a reduce numărul prostituatelor în primul rând trebuie amelorată situația financiară a categoriilor defavorizate, facilitarea acordării drepturilor acestora la pensii, ajutoare sociale. Calificarea, recalificarea pentru a urma o meserie, urmate de o bursă a locurilor de muncă sunt aspecte importante pentru integrarea socială a unei persoane defavorizate. Un alt aspect important care constituie un drept fundamental al omului este accesul la servicii de sănătate care de multe ori le sunt îngrădit prostituatelor. Asistenții sociali pot să aibă grijă ca acest drept să fie respectat.

Societatea trebuie să ofere posibilitatea acelor prostituate care vor să renunțe la practicile lor de a se recupera profesional, de a se reabilita moral și de a se reintegra social, societatea are acestă obligație față de semenii săi, nu are dreptul de a judeca persoanele. De multe ori oamenii stigmatizează fară a cunoaste „povestea din spatele” faptelor, fără a cunoaște adevăratele cauze.

Capitolul 2: RĂSPUNSURILE SISTEMULUI DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ LA PROBLEMATICA PROSTITUȚIEI

Asistența socială este o profesie cu o istorie de secole, aceasta devenind un partener activ al politicilor publice în lupta cu ceea ce, la jumatatea secolului XX, lordul Beveridge numea “Cei cinci giganți”: lipsurile, boala, ignoranța mizeria și inactivitatea.

Asistența socială desemnează un ansamblu de instituții, programe, măsuri, activități profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunităților cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care, datorită unor motive de natură economică, socio-culturală, biologică sau psihologică, nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace și eforturi proprii un mod normal, decent de viață.

Asistența socială contribuie făra îndoială la procesul de dezvoltare socială, prin contribuția la incluziunea socială a grupurilor aflate în situații de risc, prin creșterea calității vieții anumitor categorii sociale vulnerabile și prin programele sociale de reducere a sărăciei. Este activitatea profesională de sprijinire a persoanelor, grupurilor și comunităților în vederea dezvoltării sau refacerii capacităților de funcționare psihosocială. Profesia de asistent social se preocupă de optimizarea interacțiunilor dintre persoane și instituțiile societății în scopul expertizării acestora pentru îndeplinirea responsabilităților zilnice, a aspirațiilor și valorilor persoanle și organizaționale. Asistența socială sprijină bebeficiarii în procesul de schimbare și adaptare la condițiile de viață; ea necesită cunoștiințe despre dezvoltarea umană, comportamentală și organizațională, precum și despre contextele sociale, economice și culturale. Profesia este într-un progres continuu, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic.

Doru Buzducea defineste sistemul de asistență sociala astfel: “Sistemul de asistență socială reprezintă totalitatea instituțiilor și a organizațiilor cu funcții sociale, a programelor și serviciilor de natură socială, a prestațiilor și intervențiilor concrete din partea specialiștilor, acordate persoanelor aflate în dificultate, precum și cadrul legislativ pe care se fundamentează acestea.”

Sistemele naționale de asistență socială au elemente structurale comune, dar evoluția lor difera în funcție de anumiți factori specifici ai statelor în care funcționează, ceea ce echivalează practic cu imposibilitatea importării sistemelor de asistență socială de la o societate la alta.

Sistemele de asistență socială depind și de influența unor fenomene sociale complexe ce se desfașoară la nivel internațional, cum ar fi:

avansarea tehnologiilor moderne de comunicare ce au pătruns și în managementul activităților de asistență socială; în anumite state dezvoltate, asistenții sociali transmit datele culese în urma vizitei comunitare, oneline.

schimbările demografice produse asimetric continental. Este vorba fie de procese de explozie demografica, în Africa de exemplu, fie de declinuri demografice din alte continente, printre care și Europa; se înregistrează, în mod special, un proces rapid de îmbatranire a populației, ceea ce crește numărul de situații dificile și duce la dificultatea îngrijirii persoanelor dependente (copii în dificultate, bătrani, persoane cu handicap). Pentru stabilizarea acestor situații este nevoie de dezvoltarea unor sisteme eficiente de asistență socială, capabile sa absoarbă problemele societății;

globalizarea și informatizarea economiei, ce conduc la specializarea pieței muncii și, în consecință, la o regândire a programelor educaționale. Fenomenul globalizării influențează în mod direct sistemele de asistență socială: management și infrastructură modernă, rețele globale de comunicare, capital uman performant și expertiză, noi probleme sociale și, implicit, noi categorii de beneficiari. Prin globalizare se formează instabilitatea și turbulența, fiind de temut pierderea controlului social.

multiplicarea problemelor sociale globale, cum ar fi saracia, excluderea și polarizarea socială, HIV-SIDA, dependența de droguri, sexul comercial, lipsa locuințelor și violența, toate acestea contribuie la multiplicarea beneficiarilor sistemelor de asistență socială;

internaționalizarea și explozia migrației și a terorismului internațional, cu efecte dramatice în planul securitații psihosociale a populației (anxietate, teamă, incertitudine, probleme medicale grave, delincvență, dezorganizări familiale), ridicând noi provocări în privința sistemelor de asistență socială.

Asistența socială internațională este un concept complex și multidimensional ce cuprinde: analize comparative, probleme sociale globale, practici internaționale, asistență internațională publică și privată, relații interguvernamentale de specialitate, standarde și viziune globală. Aspectele care constituie obiectul asistenței sociale internaționale sunt următoarele:

Problemele sociale globale provocate în mod special de războaie și dezastre naturale: conflicte și evenimente dramatice înregistrate la nivel internațional, cum ar fi atacuri teroriste și calamități naturale, ce au generat noi probleme sociale, victime, noi categorii de beneficiari ai sistemelor de asistență socială.

Probleme sociale clasice (săracia, inegalitatea socială și economica etc.), apar sub diverse forme noi, solicitând astfel practici și intervenții inovatoare în sfera serviciilor sociale. Majoritatea statelor se confruntă cu probleme de locuire, imbatranire, boli, somaj, probleme de mediu etc.

Acțiunile militare, economice și sociale ale unui stat afectează în mod direct întreaga lume.

Internaționalizarea pierderilor și a consecințelor acestora. Pierderea este un concept cu relavanță internațională pentru sistemele de asistență socială, întrucât afectează indivizii, familiile, grupurille, comunitățile și chiar națiunile.

Comunicarea globală: posibilitățile de interacțiune profesională între comunitățile de asistenți sociali au intrecut așteptările, se folosește internetul, wireless, baze de date internaționale, motoare de căutare avansată, PDA, videoconferințe.

Asistență internaționala publică și privată: există organizații internaționale de tipul UNICEF, USAID, UNAIDS, UNDP, care dezvoltă programe de asistență tehnică în țările aflate în curs de dezvoltare. Aceste organizații sunt susținute de ONU sau de alte guverne naționale sau federale, dar pe lăngă acestea mai sunt organizații internaționale private, cum ar fi United Way si World Vision, care dezvoltă proiecte sociale în diverse state ale lumii ale căror servicii sociale sunt insuficient dezvoltate pentru a oferi soluții problemelor sociale existente în comunitățile respective. Programele europene PHARE și POSDRU sunt de asemenea legate de protecția socială.

Conferințele internaționale de specialitate, sunt foarte importante deoarece se fac dezbateri pe teme recente, care afecteaza societățile din intreaga lume.

2.1 Pofesia de Asistent Social

Asistența Socială are o istorie recenta, însă serviciile asistențiale s-au dezvoltat sub diferite forme, pe măsura dezvoltării civilizației umane

La congresul internațional al asociațiilor de binefacere, care a avut loc în anul 1893, s-a pus problema pregătirii de persoanl specializat pentru profesia de asistent social. În anul 1897, la New York a fost construită prima Școală de Asistență Socială.

Ca profesie, asistența socială este unică, deoarece se distinge prin necesitatea caracterului său multidisciplinar, ca raspuns la complexitatea problemelor sociale. Asistenții sociali sunt preocupați de probleme existente în societate, de cauzele, soluțiile și impactul acestora asupra persoanelor, familiilor, grupurilor, organizațiilor și comunităților. Federația Internațională a Asistenților Sociali a elaborat în cadrul Adunării Generale de la Montreal următoarea definiție:

<< …profesia de asistent social promovează schimbarea socială, rezolvarea problemelor din cadrul relațiilor umane, precum și abilitarea și participarea persoanelor în vederea obținerii bunăstării sociale. Utilizănd teorii despre comportamentul uman și sisteme sociale, asistența socială intervine în punctele în care persoanele interacționează cu mediul. Principiile drepturilor omului și justiției sociale sunt fundamentale pentru asistența socială.>>

În definiția data se pune accent pe schimbarea socială, asistența socială constituind interfața dintre individ și mediul social. Prin rezolvarea de probleme sociale profesia contribuie la schimbarea socială. Misiunea profesiei este de a “capacita” persoanele pentru a funcționa la parametri optimi din punct de vedere psihosocial. Definiția subliniează baza teoretică referitoare la natura duală psihologică și socială a bunăstării umane, precum și importanța drepturilor si a justiției sociale.

Domeniul asistentei sociale se bazează pe o serie de considerente și idei filosofice, iar valorile sale se bazează pe respect, autodeterminare, demnitate, confidențialitate, egalitate între persoane, cooperare etc. Serviciile și avantajele asistenței sociale asigură îndeplinirea nevoilor umane și dezvoltarea potențialului uman, iar respectarea drepturilor omului și justiția socială motivează și justifică intervențiile asistenților sociali. Solidaritatea față de persoanele vulnerabile, dezavantajate social se materializează în dezvoltarea programelor de reducere a sărăciei și promovare a incluziunii sociale.

În ceea ce privește practica asistentului social, intervențiile acestuia sunt vizibile și măsurabile. Asistența socială se adresează în primul rănd persoanelor care se confruntă cu dificultăți, inegalități și injustiție socială, reperzentând un răspuns la problemele cu care se confruntă persoanele în viața de zi cu zi.Asistența socială utilizează o serie de modele, metode și tehnici de intervenție concretă, precum și de planificare și dezvoltare a politicilor sociale. Incluzând o gamă întreagă de servicii de asistență socială, de la cele de consiliere pănă la cele de mediere și facilitare a absorbției beneficiilor sociale din partea instituțiilor statului.

2.2 Asistența Socială în România

Chiar daca la inceputul istoriei asistenței sociale, nu a existat aceasta denumire, nevoile și suferințele umane au existat si vor exista întodeauna, așadar au existat și forme de asistență socială încă din cele mai vechi timpuri.

Se spune că poporul român s-a nascut creștin, datorită faptului că pe teritoriul Dobrogei de astăzi a predicat Evanghelia, Sfăntul Andrei, unul dintre cei doisprezece apostoli (33-60 d. Hr.). Acest fapt a dus la nașterea credinței, dar și la preocuparea față de ceilalți. Biserica are misiunea de a învața oamenii să ducă o viață demnă, cinstită și cu credință in Dumnezeu, iar din timpurile cele mai vechi se înscriu felurite sisteme de sprijin moral și material al celor găsiți în impas, al copiilor orfani, ale celor bolnavi, al săracilor și al altor categorii de oameni care la un moment dat necesită ocrotire socială, sprijinul era oferit in asa mod ca într-un timp căt mai scurt, aceștia să fie redați societății.

În secolul al XIII-lea, au fost organizate pe langă diferite mănastiri, așa-zisele <<bolnițe>>, azile pentru bolnavii săraci, pentru invalizi și, in general, pentru bătrănii săraci. Cei asistați erau numiți <<mișei>>, cei care prezentau infirmități fizice și <<nemernici>> pentru cerșetori și vagabonzi.

În toate perioadele istorice au existat în provinciile românești forme ale sistemului de asistență socială specifice timpurilor respective, însă nu au existat specialiști formați în asistență socială, însă autoritățile boierești autorizau boieri epitropi, oamnei cu statut social și știință de carte să se ocupe de beneficiarii asistenței sociale.

Chiar dacă nu au existat specialiști în acele timpuri, ajutorul dat oamenilor era mare, toate aceste activități trebuie privite în contextul în care s-au format și trebuie judecate după timpurile respective.

Daca acum venitul minim garantat constă într-o anumită suma de bani, în secolul XVII-lea, locuitorii săraci primeau căte o pară pe zi, ceea ce poate fi numit efectiv acordarea venitului minim garantat, asigurat la ora actuală de majoritatea țărilor din Uniunea Europeană. Cu un secol mai tărziu, domnitorul Constantin Mavrocordat a emis un act domnesc prin care orbii, șchipii și ciungii erau scutiți de taxe și impozite.

Așadar măsuri precum acestea există și în zilele noastre, însă sub forme diferite, acum sunt alte timpuri, alte nevoi, deci alte acțiuni sociale.

O adevărată instituție in secolele al XVIII- lea și al XIX-lea, era Cutia Milei, aceasta fiind asemănătoare cu DGASPC-ul de azi. Din această instituție erau ajutați oamenii aflați in nevoi. Cerșetorii primeau o dată pe lună bani de mancare, erau sprijiniți “ obrazele vrednice de milostenie”, “vreo fată de boieriu în varstă care are trebuință de ajutoriu spre căsătoritu”, “vreun obraz de cinste închis pentru datorie”, copii orfani, vaduvele, săracii, slujbașii.

Datorită voievozilor și domnitorilor din acele vremuri care s-au implicat pentru alungarea săraciei și mizeriei au fost inițiate programe de asistență socială la nivel național. Aceste acțiuni la momentul respectiv au fost adevarate programe naționale, menite să ajute persoanele aflate în dificultate.

La sfărșitul feudalismului, s-a simțit nevoia unui sistem organizat de asistență socială, așadar statele ruropene s-au implicat în activități de protecție socială, dezvoltând programe sociale și construind instituții pentru protejarea persoanelor vulnerabile. Asestea pot fi considerate instituții publice de asistență socială, întrucăt erau construite și susținute tehnic și financiar de autorități.

O lege pentru protecția copilului a fost promulgată în România în perioada fanariotă (1775), când plăteam tribit la Înalta Poartă pentru a avea domni pămănteni. Așezămintele, serviciile și prestațiile de asistență socială s-au dezvoltat în special în perioada despoților luminați, când a avut loc și abolirea servajului. În același an este înființat Departamentul Epitropiei Obștești, care avea printre responsabilități protejarea săracilor și orfanilor. În perioada Regulamentelor Organice din Valahia și Moldova (1831-1832), asistența socială s-a dezvoltat și a dobăndit un caracter organizat

După Marea Unire de la 1918, asistența socială a fost organizată în principal de către stat. La 29 martie 1920 s-a înființat Ministerul muncii și ocrotirii sociale. Începând cu anul 1920 acest minister a coordonat și activitatea de asistență socială. De aici se poate vorbi de asistența socială modernă în România. La începutul secolului al XX-lea sistemul de asistență socială din România și dezvoltarea lui se realizează in trei etape: perioada interbelică, perioada postbelică sau perioada în care asistența socială are un declin datorat perioadei comuniste, odată cu instaurarea acestui regim, și perioada de renaștere a asistenței sociale, începând cu anul 1990, odată cu destrămarea sistemului comunist din țara noastra.

Tot în această perioadă, sub îndrumarea Comitetului județean s-au constituit birourile județene și comunale ce coordonau asistența socială la nivel local. În anul 1929 a fost înființata Scoala Superioară de Asistență Socială ”Principesa Ileana” din București, coordonată de Institutul Social Român, aceasta forma specialiști la nivel universitar în asistență socială.

După revoluția din 1989 asistența socială s-a dezvoltat foarte mult, s-au format specialiști în domeniu, însă tot mai sunt carențe in sistemul de asistență socială.

În prezent sistemul național de asistență socială este reglementat de catre legea nr. 292/2011, publicată în Monitorul Oficial din 20 decembrie 2011.

Potrivit acestei legi, „sistemul național de asistență socială reprezintă ansamblul de instituții,măsuri și acțiuni prin care statul, reprezentat de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităților.”

Sistemul național de asistență socială se compune din sistemul de beneficii de asistență socială și sistemul de servicii sociale, prin acestea se asigură: nevoile sociale ale persoanelor vulnerabile, creșterea calității vieții și se promovează incluziunea socială.

Beneficiile de asistență socială reprezintă o formă de suplimentare sau de substituire a veniturilor individuale/familiale obtinute din muncă, în vederea asigurării unui nivel de trai minimal, precum și o formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții beneficiarilor.

Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activități realizate pentru a raspunde nevoilor sociale, precum și celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depășirii situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială, promovării incluziunii sociale și creșterea calității vieții.

Dreptul la asistență socială se acordă la cerere sau din oficiu, depinde de caz. Măsurile de asistență socială sunt acordate în așa fel încăt beneficiarul să nu își creeze nici o formă de dependență față de ajutorul acordat de stat sau comunitate. Scopul acordării asistenței sociale este de a asigura nevoile sociale ale beneficiarilor, dar printre aceste nevoi se numără și nevoie de a muncii, astfel că printre alte beneficii asistența socială trebuie să contribuie și la inserția pe piața muncii a beneficiarilor. Daca beneficiarul refuză locul de munca sau nu dorește să participe la cursuri de formare, acestea pot conduce la diminiuarea cunatumului beneficiului sau la pierderea acestuia. Angajatorii care încadrează în muncă persoane asisteate social pot beneficia de facilități.

În articolul 5 din legea asistenței sociale (292/2011) sunt menționate valorile și principiile pe care se întemeiază sistemul național de asistență socială:

solidaritatea socială, potrivit căreia întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor vulnerabile;

subsidiaritatea: intervenția colectivității locale si a structurilor ei asociative și, complementar, al statului;

universalitatea: fiecare persoană are dreptul la asistență socială;

respectarea demnității umane: fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă și deplină a personalității, îi sunt respectate statutul individual și social și dreptul la intimitate și protecție împotriva oricărui abuz;

abordarea individuală: măsurile de asistență socială trebuie adaptate situației fiecărui individ;

parteneriatul: colaborarea cu alte insituții, cu membrii comunității sau organizații neguvernamentale în vederea stabilirii obiectivelor comune și mobilizării resurselor pentru asigurarea unor condiții de viață decente și demne pentru persoanele vulnerabile;

participarea beneficiarilor în procesul de rezolvare a problemelor;

transparența: responsabilizarea administrației publice centrale și locale față de cetățean și stimulatea participării active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;

nedescriminarea: persoanele vulnerabile beneficiază de măsuri și acțiuni de protecție socială fără restricții sau prefeințe de orice fel;

eficacitatea: utilizarea resurselor publice are în vedere îndeplinirea obiectivelor programate și obținerea celor mai bune rezultate în raport cu efectul proiectat;

eficiența: utilizarea resurselor astfel încat să se obtină cel mai bun raport cost-beneficiu;

respectarea dreptului la autodeterminare: fiecare persoană are dreptul de a face propriile alegeri, însă făra a amenința drepturile sau interesele legitime ale celorlalți;

activizarea: încurajarea ocupării, în scopul integrării/reintegrării sociale și creșterea calității vieții persoanei, și întărirea nucleului familial;

caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistență socială: pentru aceeași nevoie sau situație de risc se poate acorda un singur beneficiu de același tip;

proximitatea: serviciile sunt organizate căt mai aproape de beneficiar;

complementaritatea și abordarea intergată: acordarea unor servicii sociale integrate corelate cu toate nevoile beneficiarului, servicii din domeniul economi,c educațional, de sănătate, cultural etc.;

concurența și competitivitatea: furnizorii de servicii sociale trebuie să se preocupe în permanență de creșterea calității serviciilor;

egalitatea de șanse: beneficiarii au acces egal la oportunitățile de împlinire și dezvoltare persoanlă, dar și la măsurile de protecție socială;

confidențialitatea: beneficiarii au dreptul la păstrarea confidențialității datelor persoanle, dar și a situației dificile în care se află;

echitatea: persoanele care au aceleași tipuri de nevoi si dispun de resurse socioeconomice asemănătoare beneficiază de drepturi sociale egale;

focalizarea: beneficiile și serviciile de asitență socială se adresează celor mai vulnerabile persoane și se acordă în funcție de veniturile și bunurile acestora;

dreptul la libera alegere a furnizorului de servicii: bebeficiarul are dreptul de a alege liber dintre furnizorii acreditați.

Serviciile sociale sunt acordate pe baza unui contract dintre furnizorul de servicii sociale și beneficiar. În acest contract sunt menționate serviciile acordate, drepturile și obligațiile părților și modul de finanțare.

Procesul de acordare a serviciilor sciale are următoarele etape:

evaluarea inițială

elaborarea planului de intervenție

evaluarea complexă

elaborarea planului individualizat de asistență și îngrijire

implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenție și în planul individualizat

monitorizarea si evaluarea acordării serviciilor.

Pe parcursul acestor etape, beneficiarul primește informații, este consiliat, îi sunt evaluate capacitătile, potențialul, familia, mediul în care trăiește, dar se ține cont și de motivația beneficiarului de a participa la schimbările din viața sa. În functie de rezultatele obținute în urma acestor evaluări se implementează măsuri de protecție socială.

Asistența socială oferă masuri integrate pentru a prevenii si combate săracia și riscul de excluziune, pentru a asista copilul și familia, persoanele cu dizabilități, dar și persoanele vărstnice.

Autoritatea publică centrală care elaborează politica de asistență socială și promovează drepturile familiei, copilului, persoanelor vărstnice, persoanelor cu dizabilități și al tuturor persoanelor aflate în nevoie este Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Acesta stabilește strategia națională și sectorială de dezvoltare în domeniul social, susține financiar și tehnic programele sociale și exercită controlul asupra acordării beneficiilor și serviciilor sociale.

Personalul din sistemul de asistență socială este compus din asistenți sociali, alt persoanl de specialitate în asistență socială, precum si personal cu profesii, calificări și competențe diverse. Potrivit legii un asistent social trebuie sa se ocupe de maximum 300 de beneficiari. În procesul de acordare a serviciilor sociale pot fi implicați voluntari, care datorită muncii prestate vor beneficia de facilități.

Potrivit articolului 124 din legea Asistenței Sociale, persoalul care activează în domeniul asistenței sociale are următoarele obligații:

să își desfăsoare activitatea conform legislației în vigoare;

să asigure confidențialitatea informațiilor obținute în exercitarea profesiei;

să respecte intimitatea beneficiarilor;

să respecte libertatea beneficiarului de a alege serviciile sociale și furnizorii de servicii sociale;

să respecte etica profesională;

să implice activ beneficiarii de servicii sociale, și dupa caz, familiile acestora în procesul decizional și de acordare a serviciilor sociale;

să respecte demnitatea și unicitatea persoanei.

Finanțarea asistenței sociale se realizează din bugetul de stat, bugetele locale, din donații, sponsorizări, contribuții ale persoanelor fizice sau juridice, din țară sau strainătate, din contribuțiile beneficiarilor, dar și alte surse.

2.3 Asistența socială și prostituția

De-a lungul istoriei prostituția a trecut prin multe etape, la începuturile ei era o practică obișnuită, chiar sacră, cu trecerea timpului a devenit o faptă rușinoasă, păcătoasă. Chiar și în momentul de față există țări unde prostituția este legală și țări unde este ilegală.

Prostituția a creat probleme în societate, astfel că acolo unde autoritățile erau de acord cu prostituția, prostituatele trebuiau să respecte anumite condiții, legi, care diferă de la un timp istoric la altul si de la o societate la alta:

trebuiau sa poarte anumite ținute, pentru a fi deosebite de femeile cinstite

aveau spațiul lor de la care nu aveau voie să se abată

erau înregistrate

plăteau impozit

efectuau vizite medicale regulate

erau obigate sa respecte normele de igienă

Prostituția a fost pedepsită în multe dintre societăți, fiind considerată o faptă rușinoasă, unele înscrisuri istorice spun că în România prostituatlor li se tăia nasul sau erau înecate, iar celor care încurajau prostituția li se aplicau diferite pedepse. În Evul Mediul chiar și biserica s-a implicat în problematica prostituției și au înființat așezăminte pentru a le ajuta pe prostituate sa renunțe la aceste practici prin pocăință. Autoritățile statului au făcut și alte acțiuni pentru a stopa fenomenul prostituției, de exemplu în perioada comunismului fetele care erau prinse prostituându-se erau trimise direct în fabrici pentru a muncii. Însă ca în toate sistemele există si escapade, multe dintre fetele care erau angajate la fabrici, erau doar aparent angajate și defapt rămăneau în slujba șefilor comuniști.

Multe dintre prostituate se îmbolnăveau de diverse boli venerice, astfel că erau internate în spitale. O altă acțiune săvarșita de autorități era înființarea unui spital unde erau ținute prostituatele în scopul vindecării, iar alături au deschis un atelier de croitorie unde prostituatele aveau posibilitatea să învețe să croiască, iar după ce se vindecau lucrau în croitorie.

Daca in alte timpuri istorice prostituția era practicată fiindca aducea bani, lux și statut social, în zilele noastre nu mai este cazul să ne gandim la acest scop. În zilele noastre prostituția este practicată datorită problemelor sociale, economice pe care le are persoana respectivă. Acum prostituția nici măcar nu mai este la fel de bine plătită, însă există diferente mari de la o categorie de prostituate la alta.

Problemele care apar în urma practicării prostituției, care au o mare legătură cu aceasta și sunt vizibile în societate sunt următoarele: traficul de persoane, proxenetismul, violența, consumul de droguri și alcool, stigmatizarea, viață de familie dezorganizată, problematica copiilor prostituatelor, dar și viața mizeră în care trăiesc prostituatele.

Prostituatele se află într-o situație dificilă, trăiesc în condiții sărăcăcioase, sunt stigmatizate, discriminate, multe nu au urmat vreo formă de învățămănt, sunt multe care au copii și nu stiu să le ofere o educație, se confruntă cu problematica violenței, iar starea lor de sănătate nu este foarte buna.

Așadar vorbim de o categorie socială care se află într-un mare risc de excluziune socială, care necesită asistență socială. Potrivit legii asistenței sociale, beneficiarii de servicii sociale sunt persoanele care se află în nevoie, persoanele vulnerabile. Prostituatele sunt persoane vulnerabile, sunt în risc de a-și pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza situației în care se află.

Statul nu oferă beneficii sau servicii de asistență socială prostituatelor. Ar fi foarte benefic pentru ele daca ar fi încadrate într-o categorie vulnerabilă, și ar beneficia în primul rănd de informare, consiliere și sprijin. Datorită faptului că nu au educație, sunt discriminate și stigmatizate acestea ajung greu, sau deloc, la beneficiile și serviciile sociale, însă daca ar fi acompaniate social, li s-ar facilita accesul la astfel de servicii și ar fi încurajate să ducă o viață normală.

Pentru prevenirea și combaterea săraciei și a riscului de excluziune socială, sisitemul de asistență socială prevede următoarele beneficii de asistență socială:

ajutoare sociale

ajutoare sociale comunitare pentru depășirea unor situații de dificultate temporară

ajutoare de urgență pentru situații datorate calamităților naturale, incendiilor, accidentelor etc.

burse sociale și ajutoare financiare pentru facilitarea accesului la educație

ajutoare în natură, alimentare și materiale, inclusiv pentru sprijin educațional

ajutor pentru refugiați

facilități priviind utilizarea mijloacelor de transport în comun, accesul la comunicare și informare.

De asemenea asistența socială oferă beneficii pentru nașterea, educarea și întreținerea copiilor, dar și pentru persoanele cu nevoi speciale.

Pentru combaterea săraciei și a riscului de excluziune socială, asistența socială aplică măsuri integrate de asistență socială, care vizează educația, sănătatea și alte servicii sociale de interes general. Prin aceste servicii statul asigura persoanelor vulnerabile dreptul la locuință, la asistență socială și medicală, la educație și la loc de muncă. Politicile publice inițiate de stat în vederea perevenirii și combaterii săraciei presupun și instituirea de măsuri de sprijin conform nevoilor particulare ale persoanelor, familiilor și grupurilor defavorizate.

Alte servicii pentru persoanele vulnerabile sunt: asigurarea mijloacelor financiare minime necesare traiului zilnic, servicii acordate persoanelor fara adapost, consiliere, reintegrare socială, sprijin emoțional, consiliere psihologică, consiliere juridică, orientare profesională,găzduire pe o perioada determinată, cantine sociale.

Accesând beneficii si servicii sociale de care au nevoie, prostituatele ar fi încurajate sa duca o viață normală, fără a se mai lovi de problemele aferente practicării prostituției.

O altă componentă importantă care ar ajuta lucrătoarele sexuale ar fi asistenta socială a copilului și familiei, deoarece multe dintre ele lucrează pentru a-și întreține copii sau mai rau lucrează pentru soții sau concubinii lor care le agresează și folosesc banii pe alcool.

Copilul are anumite drepturi care sunt redate în legea 272/2004, asistența socială contribuie la îndeplinirea acestor drepturi ale copilului. Pentru ca părinții să poată realiza obligațiile care îi revin față de copil, autoritățile administrației publice centrale și locale acordă familiei beneficii și servicii de asistență socială.

Asistența socială a copilului și familiei urmărește menținerea copilului în familie, depășirea situațiilor de dificultate, reconcilierea vieții de familie cu viața profesională, încurajarea ocupării pe piața muncii, protecția copilului cu dizabilități, dar și prevenirea și combaterea violenței în familie.

Furnizorii de servicii sociale pot fi autoritățile publice sau private. În România autoritățile de stat nu oferă servicii special pentru persoanele implicate în prostituție, însă sunt doua asociații care fac acest lucru.

În România organizatiile care au în grupul țintă persoane care practică prostituția sunt ARAS- Asociația Română Anti Sida si Asociația Carusel, ambele fiind organizații neguvernamentale.

În data de 10 aprilie 1992 a fost înregistrată oficial Asociația ARAS, în București. Aceasta a fost înființată de un grup de tineri voluntari care și-au propus drept misiune: informarea și educarea tuturor categoriilor de populație asupra pericolului reprezentat de SIDA și asupra mijloacelor de prevenire a infecției cu HIV.

Misiunea acestei asociații este de a informa și educa populația cu privire la HIV-SIDA, de a promova atitudinea de sprijin, toleranță și compasiune față de persoanele deja infectate sau bolnave, de a apara drepturile și interesele acestora și de a le oferi servicii de asistență materială, morală si psihologică atăt persoanelor bolnave, cât și familiilor acestora.

Un proiect care ajută foarte mult persoanele implicate în prostituție este programul “Seară de seară”, acesta funcționează din septembrie 1999, iar in 2004-2005 s-a extins si in Iasi, Constanta, Dolj, Timis, Ilfov, Cluj, Arad, Bacau si Piatra Neamt.

Scopul acestui proiect este de a preveni riscurile de infectare cu HIV/SIDA/ITS in randul persoanelor implicate in sexul comecial.

Munca cu acest tip de beneficiari este foarte dificilă, deoarece moralitatea publică condamnă aceste practici. Expunerea la contacte sexuale fara prezervative presupune un risc ridicat de infectare atat pentru lucrătoarele sexuale, cât și pentru partenerii lor sexuali. Consumul de droguri, lipsa actelor și a asigurarilor medicale, apartenența la etnia romă, amplifica riscurile de infecatre HIV/SIDA precum si cele de excluziune sociala.

Obiectivele acestui program sunt de a reduce riscurile de infectare cu HIV/SIDA si de marginalizare a populatiei CSW (commercial sex worker); precum si de a crește accesilibitatea acestora la servicii psiho-medico-sociale.

Din grupul țintă fac parte persoanele implicate in sexul commercial: de sex feminin si/sau masculin, consumatori de droguri injectabile, rromi, persoane fara adapost, copiii strazii, persoane excluse social. Elementul comun al acestor persoane este legat de faptul ca vand servicii sexuale.

Activitatile proiectului sunt bazate pe munca de teren (outreach) si sunt implementate de profesionisti (lucratori de teren, medici, asistenti sociali, psihologi, educatori, asistenti medicali etc.) pregatiti de ARAS in parteneriat cu alte institutii/retele precum OSI, RHRM.

În București activitățile sunt desfașurate prin intermediul unei Unitati Mobile (autosanitară), echipată special pentru susținerea activităților.

Printre activitațile programului se afla urmatoarele:

Informare HIV/SIDA/ITS

Examinare medicala primara

Interventii medicale primare

Consiliere si testare HIV/SIDA/ITS

Distribuirea de prezervative si materiale informative

Distribuirea de lubrifianti

Asistenta sociala

Evaluare sociala

Consiliere psihologica

Schimb de seringi

Distribuire de materiale sterile de injectare

Referinte catre alte servicii socio-medicale.

Finanțatorii programelor Asociatiei ARAS sunt următorii:

Fondul Global de Combatere a SIDA, TBC si Malarie

USAID

JSI Research & Training Institute/USAID

Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei

UNICEF

OSI

Comisia Europeana DG Enlargement

ANSIT

Solidarite SIDA

Sidaction

Coalition PLUS

A doua asociație care considera persoanele implicate în sexul comercial, persoane vulnerabile, care au nevoie de sprijin este Asociația Carusel, acesta a fost infiintata in luna iulie 2011 de catre un grup de activiști și profesioniști în domeniul social, în special al serviciilor de suport adresate grupurilor vulnerabile și marginalizate.

Carusel își propune imbunatațirea calitații vieții persoanelor consumatoare de droguri si alcool, celor care practică sexul comercial sau care au parteneri sexuali multipli, persoanelor care traiesc pe strada sau care provin din medii dezavantajate socio-economic și a tuturor celor care sunt la risc de imbolnavire, marginalizare și excluziune sociala.

Misiunea Asociatiei Carusel este crearea unui mediu social activ, proactiv și reactiv în vederea promovării și apararii drepturilor și libertaților omului.

Obiectivele asociaței sunt următoarele:

Promovarea respectarii drepturilor omului

Inițierea și susținerea dezvoltarii și implementării politicilor publice eficiente care se adreseaza grupurilor vulnerabile și marginalizate

Organizarea de conferințe, schimburi de experințe, scoli de vară, cursuri de formare

Oferirea de servicii socio-medicale atât în centre fixe, cât și mobile

Realizarea de studii/cercetari

Asociația Carusel, a dezvoltat diverse programe care au un impact pozitiv asupra societații, grupurile țintă fiind diverse, atât studenți, specialisti în domeniul socialului, dar mai ales grupurile vulnerabile.

Carusel dorește îmbunătățirea calității vieții persoanelor aflate în situații risc, având programe care se axează în special pe consumatorii de droguri și reducerea riscurilor asociate cu acesta, educarea în ceea ce privește drepturile omului, educarea, informarea, sensibilizarea în ceea ce privește HIV-SIDA, oferirea de asistență socială și asistență juridica persoanelor aflate în situații de excluziune socială, dar și alte programe, campanii, care ajută persoanele aflate în nevoi.

Programul care implică direct lucratoarele sexuale este “Programul InterSEXcity”, acesta isi propune imbunatatirea vietii persoanelor care practica sexul comercial prin cresterea accesibilitatii la servicii sociale si medicale.

Scopul programului este de prevenire HIV, ITS-uri in randul persoanelor care practica sexul comercial.

Obiectivele proiectului sunt: reducerea riscurilor asociate practicarii sexului comercial (HIV, ITS-uri, abuzuri, incalcarea drepturilor omului); Cresterea accesibilitatii persoanelor care practica sexul comercial la servicii sociale/medicale.

Pentru a atinge scopurile și obiectivele dorite echipa oferă asistență socială și primară de specialitate consiliere pentru reducerea riscurilor; referire și acompaniere catre alte servicii medicale/sociale; consiliere și informare privind infectia cu HIV și alte Infectii cu Transmitere Sexuala.

Activitățile asociației se desfășoara în zonele: DN1 (Ploiesti – Posada), A1 (Bucuresti – Pitesti, inclusiv centura Pitesti) si DN7 (Pitesti – Ramnicu Valcea).

Rezultatele programului sunt vizibile: consiliere pentru reducerea riscurilor, distribuire de prezervative și alte materiale de igienă, referiri către alte servicii medicale/sociale. Documentare în situațiile de încălcare a drepturilor omului.

Perioada de implementare a acestui proiect este nedeterminată, fiind o activitate permanentă, începută din martie 2012.

Partenerul în acest proiect este Asociația Reaching Out.

Acest program ajută prostituatele din zona Bucureștiului, acestea au un sprijin, sunt încurajate să folosească prezervativul, chiar mai mult, le primesc gratuit din partea echipei Asociației Carusel, primesc consiliere și informare asupra drepturilor pe care le au.

Fondatorul Asociației Carusel, Președinte al Consiliului Director este Marian Ursan, activist în domeniul HIV\SIDA de peste 17 ani, este recunoscut la nivel național și regional pentru contribuția adusă la dezvoltarea programelor de reducere a riscurilor (Harm Reduction) în răndul persoanelor implicate în sexul comercial și a celor care consumă droguri injectabile. Este absolvent al Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, al masterului Managementul Serviciilor de Sanatate si Sociale si al Scolii Doctorale de Sociologie, Universitatea din Bucuresti.

 În prezent este Lector. Doctor la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din București.

Experineța lui ca lucrător social începe din anul 1995, când devine voluntar la Asociația ARAS, în 1999 Marian Ursan a facut parte din echipa de distribuție de prezervative din cadrul programului “Seară de seară” din cadrul asociației ARAS.

Echipa are în componență înca doi membrii fondatori, Sorin Briceag și Alexandra Alboiu, membrii ai consiliului Director, aceștia fiind specializați in domeniul social.

În cadrul echipei se regăsesc doua asistente sociale Alexandra Bogdan și Andreea Mihai, ambele fiind absolvente a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, domeniul Asistenta Sociala, din cadrul Universitatii din Bucuresti

Echipa are doi Coordonatori Program, Cristina Oprea și Ana Mohr, dintre care Ana Mohr, este implicată în oferirea de servicii persoanelor care sunt implicate în sexul comercial. Un alt membru având calitatea de coordonator al Centrului Caracuda- Ferentari, Ionuț Alexandrescu, psiholog, activist si promotor al programelor de Harm Reduction in domeniul grupurilor vulnerabile, in special in randul consumatorilor de droguri injectabile. A lucrat in cadrul a numeroase cercetari care vizeaza consumatorii de droguri si accesul acestora la programele de suport. Ioan Petre, coordonator Relații Publice și Comunicare, deține experiență în consilierea persoanelor nou diagnosticate cu HIV și este preocupat de domeniile drepturile omului, advocacy și harm reduction.

Echipa mai are în componență doi lucrători sociali, cu studii în asistență socială și un Coordonator Financiar.

2.4 Concluzii

Cele doua asociații au decis sa se ocupe în mod direct de prostituate, datorită faptului că acesta este un fenomen vizibil, este condamnat de socientate, iar la nivel național, doar ei s-au gandit la problematica prostituatelor și a efectelor asociate.

Acest lucru este îngrijorător, doar doua asociații din întreaga țară să se ocupe de această problematică. Probabil prostituția este un subiect pudic pentru multe persoane, dar trebuie găndit faptul că este o sursă a săraciei, a bolii, a copiilor neglijați sau abandonați și a multor alte probleme sociale care țin țara în loc.

Trebuie construit un sistem prin care să încercam prevenirea problemelor sociale, nu doar să oferim beneficii și servicii celor care se confruntă cu acestea. Se știe faptul că este mult mai ușor să previi decat să vindeci. Cele mai multe dintre prostituate provin la randul lor din familii dezorganizate, sau au fost instituționalizate, iar dupa parăsirea centrului nu au avut loc de muncă și au luat calea prostituției. Trebuie gandit totul pas cu pas, numărul prostituatelor ar scădea dacă ar primii fiecare o educație buna, daca nu s-ar confrunta cu săracia și lipsurile cotidiene, dacă ar avea locuri de muncă și un statut în societate.

În momentul de față, potrivit noului Cod Penal care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, prostituția nu mai este considerată infracțiune, ci doar contravenție, fiind pedepsită cu amendă. Amenda de multe ori nu este o soluție de pedepsire a prostituatelor, mult mai benefic ar fi transformarea amenzii în zile de muncă în folosul comunității, prin această practică ar fi încurajate să muncească cinstit. Schimbarea Codului Penal aduce atăt consecințe pozitive, cât și negative, pozitiv este faptul că prostituatele nu mai sunt pedepsite atăt de aspru, dar negativ este faptul că acestea nu mai sunt monitorizate atat de des. Tot prin noul Cod Penal proxenetismul este considerat infracțiune, ceea ce este bine pentru prostituate, deoarece de multe, ori sunt agresate de aceștia și obligate să se prostitueze în continuare chiar daca nu mai doresc. Cu toate acestea chiar daca este o infracțiune, prostituția dă naștere proxenetismului și proxenetismul la răndul său dă naștere unor noi prostituate.

Capitolul 3: INTERVIUL ȘI NARATIVUL FOLOSIT ÎN CULEGEREA DATELOR DE LA LUCRĂTOARELE SEXUALE DIN BAIA MARE

3.1 Metode calitative. Interviul. Narativul

Metodele calitative sunt mult mai bogate în informații concrete, se referă la indivizi sau grupuri mici. Cu ajutorul lor aflăm lucruri specifice indivizilor pe care metodele cantitative nu le surprind.

Sociologia anglo-saxonă promovează metodele calitative, promovare argumentată de cerința apropierii înțelegerii mai în profunzime a subiecților cercetării.

Interviul desemnează întălnirea a două sau mai multe persoane, sociologii mai folosesc termenul de “convorbire sociologică”.

Interviul definește o convorbire orientată, care are ca scop obținerea de informații verbale, de la o persoană sau un număr redus de persoane, privind fie un domeniu distinct din viața persoanlor respective, raportarea lui la mediu, fie comportamente și atitudini în general.

Convorbirea este o caracteristică esențială a ființei umane, însă nu orice convorbire este un interviu și nu orice interviu este un interviu științific. Trebuie fixat în prealabil un domeniu și un obiectiv bine conturat, informațiile urmăresc elemente esențiale, acestea trebuie să fie precise și să definească scopul urmărit.

În orice interviu, intervietorul trebuie să respecte niște condiții clare:

să se prezinte

să prezinte instituția pe care o reprezintă

să prezinte scopul inteviului

să expliciteze pentru ce are loc acel interviu și la ce folosește

În această lucrare, în funcție de numărul de intervievați, interviurile sunt individuale, o singură persoană a fost intervievată, iar după natura interviului, interviurile sunt structurate. Domeniu cercetării este prevăzut, clar delimitat, fiind elaborat în prealabil un set de întrebări, care poartă denumirea de Ghid de interviu (vezi anexa nr.1). În cazul în care apar elemente neprevăzute se adaugă întrebări.

Modalitatea de desfășurare a interviului este “face to face”, fiind o modalitate cu o serie întreagă de avantaje, în primul rănd se stabilește o relație directă între operator și subiect, în al doilea rănd oamenii sunt mai dispuși să răspundă unui interlocutor, existând un reflex de politețe.

Totodată există posibilitatea ca omul să aibă timp să gandească asupra răspunsurilor, iar operatorul are posibilitatea de a obține informații mai bogate, datorită atitudinii.

Narativul sau Povestirea vieții (istoria vieții, biografie socială) este o metodă de culegere și de analiză a povestirilor obținute de la persoane care relatează experiențele cotidiene trecute sau prezente.

3.2 Interviul nr.1

Întrebare: Ce vărstă ai?

Răspuns: 22 de ani

Î: Ești casătorită, necasatorita?

R: Sunt necăsătorita.

Î: Ai un nume pe care îl folosești în profesie?

R: Da, aici folosesc numele Andreea.

Î: Ai copii?

R: Da, am trei copii, o fetiță de 6 ani, baietelul de 2 ani iar acum astept ca cel de al treilea sa se nasca curand.

Î: În grija cui lași copii cat timp esti la munca?

R: Îmi cer scuze, dar la această întrebare nu pot sa-ți raspund.

Î: De unde ești?

R: Sunt din Baia Mare

Î: Ce studii ai?

R: Am terminat 8 clase

Î: Ai o calificare?

R: Nu, nu am nicio calificare

Î: Despre familia ta, părinți, frați, ce poți sa imi spui?

R: Fratele meu mai mare e plecat în strainătate, mama mea e bolnavă, iar tatăl a murit.

Î: Care este situația ta de acasa?

R: Mama mea fiind bolnava, iar tatal nu mai este, ce pot sa spun, ne descurcam, lucrez ca sa o ajut pe mama mea

Î: De cănd practici prostituția?

R: De un an de zile.

Î: Ai pe cineva care te protejeaza?

R: Nu, nu ma protejează nimeni, mă descurc singură și nu am avut niciodată probleme cu clienții.

Î: Ai putea sa imi vorbești putin despre viața ta, despre cum ai început să practici prostituția?

R: Nu pot să îti spun, este problema mea, nu vreau sa vorbesc despre asta.

Î: Te-ai gandit sa te lași de prostituție și să îți gasești un loc de munca?

R: Da, vreau sa ma las de prostituție și sa mă angajez undeva, oriunde, doar să scap de asta, pentru că nu îmi place ceea ce fac. Nu vreau sa astept pănă în momentul în care nu o sa mai pot practica, vreau sa lucrez și sa-mi văd de treaba mea.

Î: Care este starea ta de sănătate?

R: Starea mea de sanătate e bună, fiind însarcinată merg la controale medicale, iar dupa ce o sa nasc copilul o sa ma opresc din practicarea prostituției.

Î: Ai avut probleme cu autoritățile?

R: Nu am avut probleme mari, am primit amenzi, dar nu le-am plătit.

Î: Ce ai spune dacă ar fi pedepsiți clienții tai și tu nu?

R: Nu cred ca ar fi bine să îi pedepseasca, nu stiu, este treaba lor.

Î: Ai clienți fideli?

R: Nu, eu nu am clienți fideli, dar daca vine un client la care nu îmi place ceva la el îl refuz.

Î: Unde îți desfășori activitatea?

R: Pe Bulevardul București, lângă Crenguța, aici stau tot timpul.

Î: Căt căștigi în medie pe zi?

R: Depinde, dar nu se mai caștigă, defapt nici inainte nu se căștiga și multe fete au plecat in strainatate din cauza aceasta, și o sa plec și eu, dar să lucrez in alt domeniu decat cel pe care il practic acum

Î: Părinții, familia știu ce faci?

R: Da, știe toată familia mea.

3.3 Narativ ( Povestea vieții)

Numele pe care îl folosesc aici este Cristina, dar nu este numele meu real și am 27 de ani.

Am crescut într-o familie de penticostali în Baia Mare, mi-am facut studiile, am absolvit liceul Nr. 3, am luat examnul de Bacalaureat și mai apoi am lucrat 4 ani ca vănzătoare.

Am început să practic prostituția datorita anturajului, am cunoscut o fată care era aici cu bărbatul ei care o proteja și mi-a spus să merg și eu pentru că se căștigă bine. Datorită faptului că eu lucram pe un salariu foarte mic, mama era bolnavă, aveam surori mai mici de întreținut, iar tatăl meu a murit, am avut nevoie de bani și am decis sa incep practicarea prostitutiei. Acum sunt 5 ani de cănd sunt aici, eu sunt cea mai veche dintre fete. Celelalte fete mai vechi decat mine au plecat în strainatate.

Sunt necăsătorită, dar stau în concubinaj de 4 ani si ceva, cu un bărbat pe care l-am cunoscut aici pe variantă, mi-a fost client și cu el am un copil și unul care e pe drum, sunt însărcinată în luna a 9-a. Copilul de acasă are 4 ani și ramane in grija tatălui sau cand eu nu sunt acasa, lucreaza și el, lucrez și eu și ne descurcăm. Nu a fost de acord cu faptul că practic prostitutia, dar la ce salarii sunt in Romania, nu gasesc o optiune mai benefica din punct de vedere economic. Bărbatul meu lucrează ca mecanic auto, a fost o perioadă cănd nu a lucrat, deoarece a avut un accident de mașină, dar acum lucrează.

Intenționez să nu mai practic prostituția după nasterea copilului, doresc să ma angajez undeva, dar e foarte greu deoarece am amenzi foarte multe acumulate, am cazierul “pătat”, pentru amenzile pe care le-am avut, am facut chiar și muncă în folosul comunității. Chiar daca am calificări de Mecanic Auto, Sofer profesionist și am mai facut doi ani de comerț, cred că mi-ar fi foarte greu să mă angajez.

Ce să vă mai spun? părinții mei, nu mai au ce sa spună, mama e departe de mine, s-a recăsătorit, tata a decedat. Stie ce fac, normal că nu ii convine.

În munca cu clienții mei nu lucrez neprotejată, daca ei nu acceptă, îi refuz, pentru că este foarte împortant să ma protejez. Am posibilitatea de a refuza, daca îmi convine de om merg, daca nu..nu. Eu imi selectezi clientii. Am clienții mei de cand am început. Eu îmi desfășor activitatea pe Bulevardul București, și merg cu clienții unde vor ei, ori în masină, ori în hotel, care cum dorește.

Îmi este frică de boli, dar îmi fac analizele, daca nu lunar, o data la doua luni și le fac la o clinică privata. Prefer să plătesc decat să am probleme pe la spital.

În momentul de față nu se mai căștigă din prostituție, de exemplu azi, stau de la ora 13:00 aici, iar acum este ora 21:00 și nu am caștigat nimic, dar mai demult se căștiga, faceam chiar si 400, 500 de lei pe zi. Acuma daca fac 100, 150 de lei pe zi este bine.

A fost dificil la început, sunt tot felul de oameni care pot să îti facă și rau, am trecut si prin lucruri de acest gen, dar pește nu imi trebuie, la ce? să imi ia banii și să ma și bată, cum fac cu altele? Sunt fete care au pește și nu le merge mai bine! Daca e sa-ti facă un client ceva tot îti face.

Eu aș dori să se legalizeze prostituția, pe mine nu m-ar deranja deloc să plătesc o taxa la stat, să lucrez într-un apartament sau o casă privată. Eu am fost și în strainătate și am lucrat la un club, eram cu actele la zi, plăteam pe luna 100 de euro, eram cu analizele la zi și găștigam bine, dar m-am întors dupa 4 luni, deoarece eram însărcinată și am venit să nasc copilul.

3.4 Interviul nr. 2

Întrebare: Ce vărstă ai?

Răspuns: 23 de ani

Î: Ai un nume pe care îl folosești în profesia ta?

R: Da, Lavinia

Î: Care este starea ta civilă?

R: Sunt necăsătorită, am avut un prieten, dar ne-am despărțit de 2 ani.

Î: Ai copii?

R: Am un băiat, care are vărsta de 2 ani, el provine din fosta relație.

Î: De unde ești?

R: Sunt născută în Alba Iulia, iar domiciliul îl am aici, în Baia Mare, tatăl meu este din Alba Iulia.

Î: Ce studii ai?

R: 6 clase am făcut, în Baia Mare la Liceul nr.2.

Î: Ai făcut un curs, pentru a dobăndi o specializare?

R: Nu, nu am facut nimic.

Î: În grija cui lași copilul în timp ce tu ești pe stradă?

R: Las copilul în grija mamei mele.

Î: Unde îți desfășori activitatea?

R: Stau pe Bulevardul București, mai jos de Crenguța.

Î: Despre familia ta, despre frați, surori, ce poți sa-mi spui?

R: Ce pot să spun, mă înțeleg bine cu ei. Suntem trei surori, eu locuiesc cu mama și o soră mai mică, care practică și ea prostituția, copilul meu și al ei. Locuim toți într-o garsonieră de la primărie, de pe strada Horea. Părinții mei au divorțat pentru că el si-a găsit pe altcineva. Nu au fost certuri sau probleme cu alcoolul în familie, dar totuși s-au despărțit. Mama mea nu lucrează, are o pensie de boală, iar acum ne descurcăm bine.

Î: Ce te-a determinat să practici prostituția?

R: Copilul meu a fost bolnav și nu am avut posibilități de a-l îngrijii, tatăl lui nu mă ajută deloc cu bani și am decis să merg pe variantă. Am auzit de la niște fete, prima dată am mers cu ele. Îmi era frică să merg singura, oricum eu sunt aici doar de 3 luni și nu mai am de gănd să stau mult, nu mi se potrivește, nu e pentru mine această meserie.

Î: Să înțeleg că te-ai găndit să te lași de aceste practici?

R: Da, m-am găndit de mult, dar pănă o sa-mi gasesc ceva de lucru…aș vrea să lucrez undeva, dar nu prea sunt locuri de munca, defapt sunt, dar trebuie să ai scoală, am mai lucrat la un club de noapte din centrul vechi (club de striptease), dar m-am lăsat ca să pot să am grijă de copil, era prea mic.

Î: Căt căștigi în medie pe zi?

R: Sincer, la un client ii cer 50 de lei, nu mai mult, dar nu stau mult, dacă am doi clienți plec acasa. De obicei stau pănă la ora 10, pentru că îmi este frică să nu mi se întămple ceva. Am mai fost amenințată de clienți și am mai multă grijă acum.

Î:Ai pe cineva care te protejeaza?

R: Nu, nu am pe nimeni și nici nu am nevoie, e mai bine așa.

Î: Părinții, familia, stiu ce faci?

R: Da știu ce fac, dar nu au ce să-mi spună, dacă eu asta am ales, ei îmi respectă decizia, deja am 23 de ani! Mama îmi mai spune că nu e frumos ceea ce fac, dar asta este…

Î: Ai întălnit situații în care ai fost discriminată?

R: Da, am întălnit astfel de situații, însă nu din partea părinților.

Î: Te protejezi?

R: Da, mă protejez tot timplul, daca la un client nu îi convine, îl refuz, deoarece îmi este frică de boli.

Î: Ce ai spune dacă ar fi pedepsiți clienții tăi prin lege?

R: Nu știu, pe mine nu mă deranjează, dar cred că s-ar speria și ar fi mult mai puțini.

Î: Ai clienți fideli?

R: Este foarte rar cănd mă caută, pentru mine nu contează acest lucru, îmi este indiferent, daca îl cunosc sau nu.

Î: Ai vrea să se legalizeze prostituția?

R: Da, ar fi ceva normal, așa cum e legal în alte țări ar putea să fie și la noi.

Î: Care este starea ta de sănătate?

R: Este buna, nu merg chiar regulat la controale, dar sunt sănătoasă.

3.5 Interviu nr.3

Întrebare: Ce vărsta ai?

Răspuns: 17 ani

Î: Ai un nume pe care îl folosești cu clienții tai?

R: Nu îmi dau numele meu real, mai zic căte un nume, dar nu am unul pe care îl folosesc tot timpul.

Î: De căt timp practici prostituția?

R: Sunt noua, doar de o lună.

Î: Esti căsătorita?

R: Nu, nu sunt căsătorită, am avut un prieten, m-a lăsat însărcinată și m-am despărțit de el și acum am un copil de 11 luni, care este acasă cu mama mea.

Î: De unde ești?

R: Sunt din Baia Mare, sunt soră cu cealaltă fata, Lavinia.

Î: Ce studii ai?

R: Am facut doar 6 clase, s-a făcut foarte puțină scoala acolo.

Î: Ce poți sa-mi spui despre familia ta, despre părinți, frați?

R: Nu am ce să spun, locuiesc cu mama, sora mea și doi copii. Condițiile sunt foarte slabe, apă și curent nu avem, locuim într-o garsonieră mică. Părinții mei sunt despărțiti și mama are o pensie de boală.

Î: De ce practici această meserie?

R: Eu merg pe centură doar cănd am nevoie de bani, o zi merg, una nu…și merg pentru copil.

Î: Ai un prieten care te protejează?

R: Nu, nu am, dar în viitor nu se știe.

Î: Te-ai găndit să te lași de aceste practici?

R: Încă nu m-am găndit, acum sunt la început să vad ce se va întămpla.

Î: Ce o să faci după ce nu o să mai poți practica?

R: O să stau acasă și o sa-mi găsesc un loc de muncă.

Î: Starea ta de sănătate cum este?

R: Este bună, am mai fost la controale.

Î: Crezi că se merită să practici prostituția?

R: Așa și asa, căștig 40, 50 de lei, mai mult de un client nu stau, pentru că e mic copilul și il alăptez.

Î: Ai primit amenzi păna acum?

R: Da, am primit, dar nu le-am plătit.

Î: Ai clienți fideli?

R: Nu, eu nu dau număr de telefon la nimeni ca să mă caute.

Î: Te protejezi?

R: Da, mă protejez.

Î: Ai vrea să se legalizeze prostituția?

R: Da, ar fi mai bine, decăt să fim noi sancționate.

3.6 Interviu nr.4

Întrebare: Ce vărstă ai?

Răspuns: 29 de ani

Î: Ai un nume pe care îl folosești?

R: Denisa

Î: Ești căsătorită?

R: Nu, nu sunt căsătorită, sunt divorțată și am un copil.

Î: De ce ai divorțat?

R: Nu mi-a plăcut relația, aveam foarte multe interdicții și am decis că e mai bine singură.

Î: Cu cine locuiești?

R: Locuiesc cu sora, cumnatul meu, copilul lor și al meu. Locuim în zona combinatului, într-o garsonieră mică.

I: Ce studii ai?

R: Am făcut 12 clase, dar nu am mers să dau examenul de bacalaureat.

Î: De cănd practici prostituția?

R: De 3 luni practic.

Î: În grija cui lași copilul?

R: Las copilul la sora mea, ea este pe maternitate, stă acasă și are grijă de copii.

Î: Despre familia ta ce poți să îmi spui, despre părinți?

R: Tatăl meu a murit în urmă cu 6 luni, mama locuiește tot în zona combinatului, dar într-un alt bloc. Nu stăm împreuna. Din căte știu eu părinții mei s-au înțeles bine, dar de la un timp au divorțat, nu știu din ce cauză, nu am fost foarte apropiată de ei.

Î: Cum ai ajuns să practici prostituția?

R: Am încercat sa mă angajez, dar nu mă angajează nimeni, eu sunt și bolnava, sunt paralizată pe partea stăngă, nu prea pot sa muncesc, am un copil care trebuie și el întreținut și am mers pe variantă. Prima oara a fost greu dar m-am obișnuit.

Î: Ai mai lucrat undeva?

R: Da, m-a ajutat mama și sora mea să ma angajez, am lucrat la ARAMIS, dar am fost pe maternitate, trebuia sa îmi prelungesc maternitatea și mi-au închis cartea de muncă.

Î: Ai pe cineva care te protejează?

R: Nu, nu am pe nimeni.

Î: Ce o să faci după ce nu vei mai putea practica prostituția?

R: O să stau acasa.

Î: Și de unde o să ai bani ca să te întreți pe tine și pe copil?

R: Nu știu, o sa mai vedem ce va fi.

Î: Starea ta de sănătate cum este?

R: Așa și așa…

Î: Se merită să practici prostituția?

R: Ce pot să fac, căștig maxim 200-300 de lei pe zi.

Î: Ai avut amenzi?

R: Da, dar nu le-am plătit și am facut muncă în folosul comunității.

Î: Cei din familie stiu ce faci?

R: Mama și sora mea știu.

Î: Te protejezi?

R: Da, mă protejez

Î: Ai dori să se legalizeze?

R: Da, nu e mai bine asa?!

3.7 Concluzii. Obesrvații. Recomandări

Primul interviu și nararea au avut loc pe stradă, într-un loc mai retras, iar următoarele 3 interviuri au avut loc la sediul Poliției Municipiului Baia Mare.

Prin aceste convorbiri cu lucrătoarele sexuale care își desfășoară activitatea pe Bulevardul București din Municipiul Baia Mare, am dorit să evidențiez cauzele practicării prostituției, motivele pentru care practică această meserie, situația lor familială, dar și părerea lor în ceea ce privește legalizarea prostituției.

Datorită faptului că interviul a avut loc față în față am avut posibilitatea de a observa starea emoțională a lucrătoarelor sexuale, dar și motivele pentru care nu au răspuns în detaliu la anumite întrebări.

Respondenta din primul interviu a manifestiat stări de teamă și nervozitate atunci cand m-am prezentat și am spus că sunt studentă la specialitatea Asistență Socială. Nu a dorit sub nicio formă să raspundă la anumite întrebări, deoarece spunea că a avut probleme la DGASPC (Direcția Generală De Asistență Socială și Protecția Copilului), iar din alte surse am aflat că i-a fost luat un copil de catre asistenții sociali din cadrul DGASPC Baia Mare. Din spusele ei am dedus faptul că ceea ce a determinat-o să practice prostituția a fost săracia, lipsa educației și a unei calificări. Au fost momente cănd s-a observat nesiguranța raspunsurilor ei, motivul pentru care are anumite incertitudini sunt datorate faptului ca aceasta nu are un plan de viață foarte bine conturat.

Restul convorbirilor s-au desfășurat într-un cadru normal, calm, au vorbit despre ele, despre cum au ajuns să practice prostituția, însă au avut anumite rețineri în ceea ce privește familia lor, observându-se faptul că provin din familii dezorganizate, dezbinate.

În urma rezultatelor obținute prin aceste convorbiri, rezultă faptul că tinerele practică prostituția pentru a-și întreține copii și familia. Prostituția nu este singurul mijloc de aducere a veniturilor în casă, însă comoditatea și lipsa de voință de a muncii cinstit, face ca acestea să nu renunțe la practicile lor.

Majoritatea prostituatelor aflate pe strazile din Baia Mare sunt de etnie romă, aceștia fiind considerați un grup vulnerabil. Vulnerabilitatea romilor se datorează în mare parte lipsei de educație, lipsa de educație ducând la dificultatea găsirii unui loc de muncă, sau găsirea unui loc de muncă foarte slab plătit, ceea ce le determină pe femeile rome să recurgă la alte metode de a produce bani, prostituția fiind una dintre aceste metode. Din cauza lipsei unui loc de mucă, a banilor, aceștia au condiții foarte precare de locuit, starea lor de sănătate fiind implicit afectată.

Una dintre cauzele pacticării prostituției evidențiate în aceste convorbiri este părăsirea fetelor seduse și rămase gravide, aceste fete însă au rămas în sănul familiei, care însă nu poate să le ajute prea mult deoarece nu au posibilități materiale.

Încă de tinere adolescente, fetele au rămas însărcinate, unele au partererii alături de ele, însă cele mai multe își cresc copii singure sau cu ajutorul unor membrii din familie.

Am observat faptul că cele doua surori, Lavinia și sora ei de 17 ani, se dedică foarte mult copiilor, ceea ce înseamnă că au o educație aparte în ceea ce privește importanța binelui pentru copil. Sora Laviniei, cand a fost întrebată de copilul ei, mi-a arătat poze cu el pe telefonul mobil, ceea ce dovedește că este foarte atașata de copil. Acestea chiar dacă sunt foarte tinere, nu muncesc pentru a-și îmbunătății situația actuală, ele muncesc pentru a supraviețui. Acest lucru nu poate fi spus despre celelalte persoane intervievate, deoarece s-a observat o abordare rece în ceea ce îi privește pe copii.

Îngrijorător este faptul că cele doua lucrătoare sexuale însărcinate, își continuă munca fără a fi îngrijorate de sănătatea și siguranța copiilor pe care îi poartă in păntec. Acestea sunt însărcinate în ultimele luni de sarcină, iar o activitate sexuală foarte activă poate atrage riscul nedezvoltării copilului sau poate determina o naștere prematură. Chiar dacă susțin faptul că au fost la controale și copilul este bine, se observă faptul că sarcina nu este normală, copilul nu este suficient de dezvoltat pentru ultimele luni de sarcină.

În ceea ce privește problematica găsirii unui loc de muncă, de către prostituatele care activează pe strazile orașului Baia Mare, este relativă, sunt prostituate care suferă de boli, chiar și pshihice, sunt prostituate care lucrează, dar se prostitează ocazional pentru a-și rotunjii veniturile și sunt prostituate care refuză un loc de muncă prost plătit. Femeile care preferă să ofere servicii sexuale în locul unui loc de muncă cinstit, doresc să dobăndească o situație financiară mai bună într-un timp căt mai scurt, însă chiar daca iși ating scopul, preferă să practice în contiuare prostituția decăt să lucreze, să depuna efort pentru un salariu foarte mic.

O altă cauză a practicării prostituției de către tinerele fete este anturajul, mediul stradal, multe au ajuns sa ofere servicii sexuale pe strazi datorită unor prietene care le-au influențat și le-au îndemnat înspre aceste practici.

Lucrătoarele sexuale aflate pe strazi, se tem de posibilele scene de violență din partea clienților. Multe au fost amenințate, bătute și li s-au furat chiar și banii căștigați în ziua respectivă.

După părerea prostituatelor, modelul Suedez, adică pedepsirea clienților prostituatelor, care ar putea fi adoptat și de țara noastra ar reduce numărul clienților, deoarece le-ar fi teamă de amenzile primite.

Potrivit informațiilor deținute de Poliția Municipiului Baia Mare în momentul de față sunt 70 de lucrătoare sexuale pe strazile orașului Baia Mare. Acestea au vărste cuprinse între 15 ani si 54 de ani, ele își desfășoară activitatea pe Bulevardul București, B-dul Independenței și B-dul Republicii. Din informațiile deținute de Poliție sunt prostituate care au proxeneți, însă acestea nu recunosc sub nicio formă, iar acest lucru este foarte greu de probat.

După schimbarea legii, acum prostituția nu mai este o infracțiune, ci doar contravenție, totuși prostituatele sunt amendate cu 500 de lei de fiecare dată cănd sunt găsite pe străzi. În urma acumulării amenzilor, acestea primesc zile de muncă în folosul comunității pe care trebuie să le execute.

În urma acestei modificări se observă faptul că lucrătoarele sexuale s-au înmulțit mai ales cele din rubrica “matrimoniale” ale ziarelor, dar și cele care se găsesc pe internet, pe situri cu anunțuri matrimoniale sau escorte și dame de companie. Acest fapt este datorat schimbării legii, a faptului că prostituția nu mai este pedepsită penal, informație interceptată de tinerele care au dorit să urmeze această meserie.

Din convorbirile avute cu lucrătoarele sexuale, care își desfășoară activitatea pe Bd-ul București, se observă faptul că acestea nu cunosc legea, unele foarte vag, dar s-au bucurat atunci cănd le-am informat despre faptul prostituția a fost dezincriminată.

În cotidianul “Glasul Maramureșului” apar zilnic anunțuri în care își fac apariția lucrătoarele sexuale, acestea sunt tinere, cu un statut social mai înalt decăt cele care își desfășoară munca pe stradă, oferă clienților discreție, un spațiu, dar pot să se deplaseze și la hotel sau la domiciliul clientului. Adesea se maschează oferta de servicii sexuale, utilizănd denumirea de “masaj erotic” și un limbaj de la sine înteles.

În acest cotidian, în data de 24 mai 2006, exista un singur anunț la rubrica de matrimoniale (vezi anexa nr.2), iar în data de 13 martie 2009, erau 6 anunțuri, dintre care doua nu sunt referitoare la servicii sexuale, ci la cereri ale bărbaților care caută un partener pentru căsătorie (vezi anexa nr.3). După schimbarea Codului Penal, anunțurile la rubrica de matrimoniale ale aceluiași ziar s-au înmulțit (vezi anexa nr. 4, 5, 6).

Consider că legalizarea prostituției ar aduce beneficii în țara noastra, condițiile de muncă al lucrătoarelor sexuale ar fi mult mai bune, iar ele ar fi mai în siguranță față de pericolele străzii. În momentul de față doar prostituatele mai pretențioase, care prin aspectul lor fizic atrag clienți cu o situație financiară bună, au posibilitatea de a-și oferii serviciile într-o mașină sau în cel mai pun caz într-un hotel. Fetele care nu își permit să refuze clienții, sunt nevoite să-și ofere serviciile sexuale în spatele unor blocuri părăsite.

Soluțiile care ar putea reduce numărul lucrătoarelor sexuale, din orașul Baia Mare ar fi următoarele:

-concentarea asupra educării copiilor și tinerilor,

-eliminarea pungilor de săracie prin asistarea persoanelor vulnerabile și facilitarea accesului la servicii sociale,

-calificarea sau recalificarea persoanelor vulnerabile,

– informare în ceea ce privește riscurile la care se supun lucrătoarele sexuale, consecințele care pot să apară,

-acordarea de suport prostituatelor care nu mai doresc să văndă servicii sexuale.

Pentru a mării siguranța prostituatelor aflate pe străzile din Baia Mare, ar fi recomandate acțiuni precum cele desfășurate de Asociația Carusel din București și Asociația Română Anti Sida:

informare și educare asupra pericolelor infectării cu BTS-uri, ITS-uri

prevenirea riscurilor de infectare în răndul lucrătoarelor sexuale cu HIV-SIDA

distribuire de prezervative și materiale informative

diminuarea riscurilor asociate practicării sexului comercial

promovarea respectării drepturilor omului\ lupta pentru drepturile lucrătoarelor sexuale

ANEXE

Anexa nr.1

Ghid de interviu

Ce varsta ai?

Ai un nume pe care il folosesti in profesie?

Ce situatie civila ai? ( casatorita, necasatorita, divortata…)

Ai copii? cati copii ai?

In grija cui lasi copii in timp ce tu esti aici?

Din ce localitate esti?

Ce studii ai?

Ai o calificare? ce fel de calificare?

Ce poti sa imi spui despre familia ta, despre parinti, frati?

De ce practici aceasta “meserie”?

De cand practici?

Ai un prieten care te protejeaza sau care iti gaseste clienti? (proxenet)

Ai putea sa imi povestesti putin despre viata ta, despre cum ai inceput sa practici prostitutia?

Te-ai gandit vreodata sa te laso de prostitutie si sa iti gasesti un loc de munca?

Ce o sa faci dupa ce nu vei mai putea practica prostitutia?

Care este starea ta de sanatate? Mergi periodic la control?

Crezi ca se merita sa practici prostitutia?

Ai probleme cu autoritatile?

Ai clienti fideli?

Unde iti desfasori activitatea?

Cat castigi in medie pe zi?

Parintii, familia, stiu ce faci?

Ce ai spune daca ar fi pedepsiti clientii tai, prin lege?

Anexa nr.2

Anunț rubrica matrimoniale – 24 mai 2006

Anexa nr.3

Anunțuri rubrica matrimoniale – 13 martie 2009

Anexa nr.4

Anunțuri rubrica matrimoniale – 3 februarie 2014

Anexa nr.5

Anunțuri rubrica matrimoniale – 22 mai 2014

Anexa nr.6

Anunțuri rubrica matrimoniale – 27 iunie 2014

Bibliografie

ARMAND, E, Mari curtezane și vestiți libertini, editura Evenimentul, București 1992

BRENOT, Philippe, Dicționar de sexualitate umană,editura SEDCOM LIBRIS, Iași 2005

BRUCKNER, Pascal, Alain, Finkielkraut, Noua dezordine amoroasă, editura Trei, București, 2005

BUZDUCEA, Doru, Aspecte contemorane în asistența sociala, editura Polirom, Iași, 2005

BUZDUCEA, Doru, Sisteme moderne de asistență socială Tendințe globale și practici locale, Editura Polirom, Iași, 2009

cood. BUZDUCEA, Doru,URSAN, Marian, Asistența socială a grupurilor de risc, editura Polirom, Iași 2010

COELHO, Paulo, Unsprezece minute, Editura HUMANITAS, București, 2003

GEORGES, Manuela(coordonator), Prostituția de-a lungul timpului, editura SENSO HIPPARION, Cluj 1999

MACAVEI, Elena Prostituția între ignorare și mistificare,editura ANTET 2005

MAJURU, Adrian, Prostituția între cuceritori și plătitori, editura Paralela 45, Pitești 2007

PETRICĂ, ION, Biserica și asistența socială din România, Institutul European, Iași, 2012

Legea 292/2011, cap. II și III

Siteografie

http://all-about-life.ucoz.ro

http://anitp.mai.gov.ro/ro/index.php?pagina=legislatie

http://www.antiprostitutie.ro/docs/fata-ascunsa-a-prostitutiei-legalizate.pdf

Acasa

http://www.arasnet.ro/proiect/seara-de-seara/

http://www.arasnet.ro/despre-noi/finantatori/

http://carusel.org/blog/wp-content/uploads/2013/08/RAPORT-ANUAL-2012-2013.pdf,

http://carusel.org/despre-noi.html

http://www.eva.ro/casa-si-familie/cuplu/spune-nu-violentei-impotriva-femeilor-articol-11437.html?pagina=2

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/scurta-istorie-prostitutiei-romania-foto

http://www.necenzuratmm.ro/justitie/40478-istoria-prostitutiei-la-romani-necenzurat.html

http://salvaticopiii.ro/upload/p00030007_Justitia%20pentru%20minori.pdf

http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Franta:-Legea-care-descurajeaza-prostitutia-12976.html

http://tempus2010.usm.md/ManualePDF/ConcepteAS.pdf

Bibliografie

ARMAND, E, Mari curtezane și vestiți libertini, editura Evenimentul, București 1992

BRENOT, Philippe, Dicționar de sexualitate umană,editura SEDCOM LIBRIS, Iași 2005

BRUCKNER, Pascal, Alain, Finkielkraut, Noua dezordine amoroasă, editura Trei, București, 2005

BUZDUCEA, Doru, Aspecte contemorane în asistența sociala, editura Polirom, Iași, 2005

BUZDUCEA, Doru, Sisteme moderne de asistență socială Tendințe globale și practici locale, Editura Polirom, Iași, 2009

cood. BUZDUCEA, Doru,URSAN, Marian, Asistența socială a grupurilor de risc, editura Polirom, Iași 2010

COELHO, Paulo, Unsprezece minute, Editura HUMANITAS, București, 2003

GEORGES, Manuela(coordonator), Prostituția de-a lungul timpului, editura SENSO HIPPARION, Cluj 1999

MACAVEI, Elena Prostituția între ignorare și mistificare,editura ANTET 2005

MAJURU, Adrian, Prostituția între cuceritori și plătitori, editura Paralela 45, Pitești 2007

PETRICĂ, ION, Biserica și asistența socială din România, Institutul European, Iași, 2012

Legea 292/2011, cap. II și III

Siteografie

http://all-about-life.ucoz.ro

http://anitp.mai.gov.ro/ro/index.php?pagina=legislatie

http://www.antiprostitutie.ro/docs/fata-ascunsa-a-prostitutiei-legalizate.pdf

Acasa

http://www.arasnet.ro/proiect/seara-de-seara/

http://www.arasnet.ro/despre-noi/finantatori/

http://carusel.org/blog/wp-content/uploads/2013/08/RAPORT-ANUAL-2012-2013.pdf,

http://carusel.org/despre-noi.html

http://www.eva.ro/casa-si-familie/cuplu/spune-nu-violentei-impotriva-femeilor-articol-11437.html?pagina=2

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/scurta-istorie-prostitutiei-romania-foto

http://www.necenzuratmm.ro/justitie/40478-istoria-prostitutiei-la-romani-necenzurat.html

http://salvaticopiii.ro/upload/p00030007_Justitia%20pentru%20minori.pdf

http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Franta:-Legea-care-descurajeaza-prostitutia-12976.html

http://tempus2010.usm.md/ManualePDF/ConcepteAS.pdf

Anexa nr.1

Ghid de interviu

Ce varsta ai?

Ai un nume pe care il folosesti in profesie?

Ce situatie civila ai? ( casatorita, necasatorita, divortata…)

Ai copii? cati copii ai?

In grija cui lasi copii in timp ce tu esti aici?

Din ce localitate esti?

Ce studii ai?

Ai o calificare? ce fel de calificare?

Ce poti sa imi spui despre familia ta, despre parinti, frati?

De ce practici aceasta “meserie”?

De cand practici?

Ai un prieten care te protejeaza sau care iti gaseste clienti? (proxenet)

Ai putea sa imi povestesti putin despre viata ta, despre cum ai inceput sa practici prostitutia?

Te-ai gandit vreodata sa te laso de prostitutie si sa iti gasesti un loc de munca?

Ce o sa faci dupa ce nu vei mai putea practica prostitutia?

Care este starea ta de sanatate? Mergi periodic la control?

Crezi ca se merita sa practici prostitutia?

Ai probleme cu autoritatile?

Ai clienti fideli?

Unde iti desfasori activitatea?

Cat castigi in medie pe zi?

Parintii, familia, stiu ce faci?

Ce ai spune daca ar fi pedepsiti clientii tai, prin lege?

Anexa nr.2

Anunț rubrica matrimoniale – 24 mai 2006

Anexa nr.3

Anunțuri rubrica matrimoniale – 13 martie 2009

Anexa nr.4

Anunțuri rubrica matrimoniale – 3 februarie 2014

Anexa nr.5

Anunțuri rubrica matrimoniale – 22 mai 2014

Anexa nr.6

Anunțuri rubrica matrimoniale – 27 iunie 2014