Sevrajul Drogurilor Medicatie Si Mod de Combatere

Psihologie

Sevrajul Drogurilor Medicatie Si Mod de Combatere

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. DROGURILE

Drogurile – Definiție

Drogurile – Clasificare

Drogurile – Scop farmaceutic

Legislația drogurilor în România

Simptomele și cauzele dependenței de droguri

CAPITOLUL II SEVRAJUL DROGURILOR – MEDICAȚIE ȘI MOD DE COMBATERE

2.1. Sevrajul – Descriere și tratament

2.2. Sevrajul – Tipologii

2.2.1. Sevrajul – diagnostic și tratament

2.3. Terapii și combaterea medicamentoasă a sevrajului cauzat de droguri

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ: CONSUMUL ȘI EFECTELE SEVRAJUL ÎN ROMÂNIA

3.1. Sevrajul diagnosticat și tratat în România

3.1.1. Statistici privind consumul de droguri în România

3.2. Efectele consumului de droguri în România în anul 2014

3.2.1 Decese în urma consumului de droguri în România în anul 2014

3.3. Recomandări

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Lucrarea de față, este o lucrare completă ce-și dorește să analizeze toate aspectele consumului de droguri, impactul asupra corpului uman, efectele dar și aspecte ce țin de legislația drogurilor, statistici privind consumul de droguri în România și care sunt urmările consumului de stupefiante.

Lucrarea se întinde pe trei capitole, două introductive-teoretice iar al treilea cuprinde aspecte practice.

Primul capitol este intitulat „Drogurile” și prezintă definițiile drogurilor, clasificarea acestora, care este scopul farmaceutic al unora dintre ele și cum sunt reprezentate din punct de vedere legal drogurile. Spre finalul capitolul sunt rezumate succint atât simptomele cât și cauzele dependenței de droguri.

Al doilea capitol este intitulat „Sevrajul drogurilor – medicație și mod de combatere” în care s-au descris sevrajul dar și manifestările acestuia, tipologiile sevrajului, cum este acesta diagnosticat dar și tratat iar în finalul capitolului s-au descris metode de terapii pentru combaterea sevrajului.

Ultimul capitol al lucrării, capitolul III, este și studiu de caz prin care s-a pus accent pe consumul dar și efectele sevrajului în urma consumului de droguri din România.

Tot în capitolul III este descrisă modalitatea prin care este tratat și diagnosticat sevrajul în România și sunt prezentate statistici privind consumul de droguri în România cu efectele și consecințele acestuia. În finele capitolului este prezentat (statistic vorbind) numărul de decese înregistrate în România în anul 2014 în urmă sau din cauza consumului de droguri.

Tot în această lucrare s-a observat faptul că există o clasificare clară a drogurilor: Droguri care încetinesc centrii nervoși: codeină; opiacee; heroina; barbiturice; somnifere; morfină; tranchilizante; solvenți, gaze volatile; opiu; alcool; Droguri care incită centrii nervoși: nicotina; cocaină prizată, injectată sau fumată; diversele tipuri de amfetamine; Droguri cu efect halucinogenic (care generează alterări de natură psihică în special în domeniul perceptual): LSD, Ecstasy , Phenciclidina (PCP); Peyote (mescalină), Psilocybina și Psilocyna, Derivatele de canabis ( hașiș, marijuana ); Inhalanți: solvenți organici, lacuri, vopsele, gaz, adezivi, benzine ușoare.

Lucrarea se încheie cu recomandările atât a medicilor, farmaciștilor, oamenilor de știință dar și oamenilor Legii cu privire la combaterea consumului de droguri.

CAPITOLUL I. DROGURILE

Drogurile – Definiție

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, termenul de drog reprezintă „Substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant”.

În teoria de specialitate pe lângă termenul de drog sunt utilizați și termenii ca:

Toxicomanul este considerată acea persoană care consumă în mod periodic droguri;

Supradoza reprezintă consumul de substanțe cu efect narcotic în cantități mari, peste capacitatea corpului de absorbție, și care poate cauza decesul.

Consumul frecvent de droguri duce la dependență. Acest fenomen apare atunci când consumatorul de droguri atinge, în urma consumului constant și exagerat, un nivel în care drogurile devin o necesitate fizică, corpul neputând funcționa în lipsa acestora. Dependența de diverse substanțe cu efect narcotic există încă din cele mai vechi timpuri, existând în istorie nenumărate exemple, dar obiceiurile agriculturale din perioada modernă, îmbunătățirea accesului la droguri și noile descoperiri în domeniul biochimiei au crescut atât efectele dependenței de droguri cât și numărul de persoane dependente în secolul XX, ca urmare a descoperirii formelor purificate ale agenților biologici activi și ca urmare a sintezei unor substanțe necunoscute până atunci, cum ar fi metamfetamina și gamma-hidroxibutiratul (GHB).

Capacitatea drogurilor de a crea dependență variază de la substanță la substanță și de la persoană la persoană, în funcție de corpul acesteia. Unele droguri produc dependență după un consum îndelungat (codeina sau alcoolul), în timp ce alte droguri declanșează dependență încă de la primele utilizări (cocaină, heroină, metamfetamină). De asemenea, pentru o persoană cu predispoziție psihologică sau genetică la dependență este mult mai ușor să se instaleze starea de dependență.

Dependența de droguri este formată din două elemente, în funcție de zona afectată: dependența de natura fizică și dependența de natură psihologică. Dependența fizică se instaurează în urma consumului des și periodic al drogurilor și organismul s-a obișnuit cu efectele sale. Persoană trebuie să consume în continuare drogul pentru a menține o stare relativ normală a organismului, în caz contrar făcându-și apariția dereglări grave ale organismului, cunoscute sub numele de sevraj. Dependența psihologică se instaurează în urma consumului des de droguri care determină o atașare emoțională a minții persoanei de efectele produse de drog, care sunt de obicei generarea plăcerii și diminuarea durerilor, și nu mai consideră că este capabil să funcționeze fără drog. Lipsa consumului de drog determină o stare de agitație și stres și o dorință acerbă de consum. Persoanele dependente de droguri manifestă de cele mai multe ori ambele tipuri de dependență, existând însă și cazuri în care doar una din forme este manifestată.

Oamenii de știință au fost mereu de părere că dependentă de droguri apare în urma unui fenomen biologic, dar metodele exacte de instaurare a dependenței au fost descoperite recent. Se consideră că substanțele cu caracter adictiv produc dependență utilizatorului prin alterarea funcțiilor de răsplată ale creierului, aflate în sistemul dopaminergic mezolimbic zona creierului însărcinată cu comportamentele de ordin social, efortul fizic, aportul alimentar, activitatea sexuală. Substanțele care pot duce la dependența, prin diferite mijloace și în diferite cantități, determină un exces de dopamină în cadrul sinapselor acestui sistem, ducând la apariția episoadelor euforice de scurtă durată.

Deși durata acestora este doar de câteva minute, efecte de durată la nivelul creierului iau naștere. Semnalele dopaminergice generate normal în sistemul de recompensă al creierului duc la activarea proteinelor care au ca scop suprimarea reacției inițiale și mențin o dorință constantă de a continua comportamentul responsabil. Substanțele adictive generează o secreție de dopamină cu mult mai mare decât nivelul normal, ducând la reacții exagerate ale creierului. Cortexul amigdalian, cel hipocampic și cel frontal asociază consumul de droguri cu o stare de bine și o plăcere uriașă, fapt perpetuat de fiecare doză consumată, și care ajunge în timp să preia controlul gândurilor și dorințelor normale. În momentul în care persoana pierde controlul asupra dorinței de a consuma droguri și apare nevoia consumului, se instaurează dependența.

În timp s-au prezentat indicii care indică o persoană consumatoare sau dependentă de droguri. Aceste indicii ale consumului sau dependenței de droguri pot fi: modificări subite de comportament; schimbări evidente de personalitate; alternarea între veselie și tristețe, rapid, fără motiv; tendința agresivă ieșită din comun; pierderea poftei de mâncare; pierderi de memorie bruște, lapsusuri; scăderea coordonării în mișcare și în vorbire; pierderea gradată a interesului pentru școală, muncă, hobby-uri, sporturi, prieteni; stări de somnolență și apatie necaracteristice; dispariția banilor sau a bunurilor din locuința; pete neobișnuite, mirosuri ciudate prezente pe corp sau haine; schimbarea anturajului; schimbări importante în programul cotidian, absențe nejustificate de acasă, de la școală sau de la locul de muncă; cheltuieli mari și nejustificate; urme de înțepături pe corp, mai ales pe mâini; halucinații, idei delirante; apariția unor obiecte specifice: fiole, seringi, prafuri, etc.

Drogurile – Clasificare și consecințe

De-a lungul timpului drogurile au fost clasificate astfel:

1. Droguri care încetinesc centrii nervoși: codeină; opiacee; heroină; barbiturice; somnifere; morfină; tranchilizante; solvenți, gaze volatile; alcool;

2. Droguri care incită centrii nervoși: nicotină; cocaină prizată, injectată sau fumată; diversele tipuri de amfetamine;

3. Droguri cu efect halucinogenic (care generează alterări de natură psihică în special în domeniul perceptual): LSD, Ecstasy, Phenciclidina (PCP); Peyote (mescalină), Psilocybina și Psilocyna, derivatele de canabis (hașiș, marijuana).

4. Inhalanți: solvenți organici, lacuri, vopsele, gaz, adezivi, benzine ușoare.

Potrivit unor studii ale Organizațiilor Națiunilor Unite cele mai des folosite droguri sunt: amfetaminele, cocaina, opiul și derivații săi, morfină, codeina, heroina, barbituricele, tranchilizantele, L.S.D, Ecstasy, Canabisul.

Fig.1. Dependența de diverse droguri

Amfetaminele

Amfetaminele au fost sintetizate în laborator pentru prima dată între Primul și Al Doilea Război Mondial, fiind fost folosite în scop militar pentru a crește nivelul de energie și viteza soldaților. Amfetaminele au fost folosite în mod frecvent în medicina anilor '50 și '60 când erau folosite des pentru combaterea depresiei și pentru pierderea rapidă în greutate, fiind tratamentul prescris standard pentru depresiile nervoase și pentru suprimarea poftei de mâncare.

Amfetaminele trezesc corpul, dând o senzație de energie și încredere în sine, având ca efecte adverse agitația și starea de iritabilitate facilă. În prezent, pe străzi se comercializează Amfetamina sulfat, o pudră albă realizată și comercializată ilegal, având purități diferite: între 6% și 10% puritate și cu puritate între 25 și 35%. Acestea se consumă sub formă de injecții intravenoase, se prizează nazal sau sunt consumate pe cale orală. Consumatorii le pot fuma, dar nu ard foarte bine, de aceea nu este o metodă preferată de consum. Amfetamina mai poate fi găsită și sub numele de speed, sau gheață (dar și cristal, sticlă și înghețată), dar care nu este la fel de comună ca Amfetamina sulfat. Efectele acesteia sunt aproximativ identice cu Amfetamina sulfat, însă durata efectelor este cu mult mai mare decât al acesteia, putând ajunge până la 39 ore, fiind considerată de chimiști ca fiind superioară calitativ.

Consumate în doze mari, amfetaminele pot determina atacuri de panică, revenirea la starea normală a corpului realizându-se într-un timp îndelungat. Pentru a păstra efectul dorit, consumatorii măresc dozele; astfel unii ajung la supradoză. Stoparea consumului determină stări de letargie, anxietate, depresie profundă și o stare avansată și continuă de foame. Amfetaminele nu fac decât să anuleze senzația de foame, înlocuind-o cu o senzație de sațietate. Drept urmare, de cele mai multe ori sunt afectate vasele de sânge și inima consumatorilor, în special în cazul persoanelor cu probleme cardiace și a sportivilor care consumă amfetamine în timpul antrenamentelor. Consumatorii care sunt obișnuiți cu doze mari riscă să dezvolte crize de halucinații, deziluzii și paranoia. Aceste situații pot agrava în psihoze paranoice cu durată îndelungată și tratament dificil sau psihoze incurabile. Efectul principal al amfetaminelor este de sporire a vitezei dendelungat. Pentru a păstra efectul dorit, consumatorii măresc dozele; astfel unii ajung la supradoză. Stoparea consumului determină stări de letargie, anxietate, depresie profundă și o stare avansată și continuă de foame. Amfetaminele nu fac decât să anuleze senzația de foame, înlocuind-o cu o senzație de sațietate. Drept urmare, de cele mai multe ori sunt afectate vasele de sânge și inima consumatorilor, în special în cazul persoanelor cu probleme cardiace și a sportivilor care consumă amfetamine în timpul antrenamentelor. Consumatorii care sunt obișnuiți cu doze mari riscă să dezvolte crize de halucinații, deziluzii și paranoia. Aceste situații pot agrava în psihoze paranoice cu durată îndelungată și tratament dificil sau psihoze incurabile. Efectul principal al amfetaminelor este de sporire a vitezei de reacție corporală, prin secreția exagerată a adrenalinei și creșterea numărului de bătăi pe minut al inimii.

Fig.2. Amfetamina

Cocaina

Cocaina este comercializată în pliculețe mici, având aspect de pudră albă pură, de aici fiind și numele de stradă „zăpadă”, având un miros fad de combustibil. De cele mai multe ori, înainte de a fi comercializată, cocaina se amestecă cu substanțe similare din punct de vedere al aspectului, des folosite fiind bicarbonatul de sodiu și acidul boric, luând forma unor pietricele de culoare albă, numite „crack”, care sunt încălzite pentru ca vaporii degajați să fie inhalați în plămâni. Cocaină este consumată pe cale nazală prin aspirația acesteia sau pe cale intravenoasă.

Efectele plăcute ale cocainei durează aproximativ 30 minute, fiind simțite imediat după consum. Când efectul drogului dispare, cel care o consumă trece printr-o stare complet opusă euforiei din timpul consumului, fiind extrem de deprimat, dorind să repete consumul pentru a resimți efectele pozitive ale drogului.

Când cei dependenți de cocaină încearcă să renunțe la consum, apar stări depresive eliminate doar prin consumarea unei doze noi sau asistență medicală și tratament.

Efectele cocainei asupra psihicului includ în mod obișnuit paranoia, delirul de persecuție, halucinațiile vizuale, auditive și tactile, creșterea numărului de acte iraționale, nervozitatea, neîncrederea, depresia și lipsa motivațională. Întrucât cocaina crește numărul de bătăi pe minut la inimii și cantitatea de adrenalină din corp, persoanele cu istoric medical cu probleme cardiace sunt predispuse la efecte fatale asupra corpului. Au existat cazuri de decese datorate hemoragiilor interne în urma consumului de cocaină.

Consumul de cocaină pe cale injectabilă poate duce la contactarea bolilor cu transmitere sangvină, cum ar fi hepatitele, Sindromul Imuno-Deficienței Umane și septicemii.

Frunzele de coca sunt utilizate ca stimulent ușor, eliminând senzațiile de foame și oboseală. Ele conțin între 0,5 și 1% substanță activă. Cocaină este componentul principal de tip alcaloid al frunzelor de coca și poate fi extras printr-un proces chimic.

Fig.3. Cocaină

Opiul și substanțele derivate

Opiul se extrage din specia de mac Papaver somniferum, fiind extras un latex alb din capsulele tinere ale acestuia, care își schimbă culoarea în maroniu închis și se întărește în contact cu oxigenul. În trecut, opiul era consumat pe cale orală prin ceaiuri sau se fuma prin intermediul pipelor, fiind considerat „drogul păcii”. În prezent, opiul este prelucrat, rezultând diverse forme de drog, cu concentrații variate: morfinele, heroina și codeina

Fig.4. Opiul în stare naturală

Opioidele

Acestea se clasează în domeniul analgezicelor cu efect puternic, fiind înrudite cu morfina și codeina, care se eliberează doar cu prescripție medicală. Se folosesc doar în cazul unor dureri cronice severe, în care orice alt medicament nu ar avea efect.

Dintre cele mai folosite substanțe și medicamente din categoria opioidelor cu potențial adictiv sunt:

– oxicodonul, element principal al medicamentului OxyContin;

– hidrocodonul, element principal al medicamentului Vicodin;

– hidromorfona, element principal al medicamentului Dilaudid;

– meperidina, element principal al medicamentului Demerol.

Opioidele sunt medicamente analgezice care pot determina dependența de medicamente, însă nu creează dependență dacă sunt luate pe termen scurt și sub stricta supraveghere a medicului.

Opiodidele sunt folosite pentru ameliorarea suferinței bolnavilor care suferă de dureri cronice. Efectul acestora apare imediat, dar sunt folosite doar în cazul în care oricare alte mijloace sunt inutile.

Consumate îndelung și în combinație cu substanțe de tipul alcool sau antidepresive, acestea pot duce la decesul persoanei. Dependența de substanțe opioide este promovată de senzația euforică care apare imediat după administrarea pastilelor.

Fig. 5. OxyContin, Vicodin, Dilaudid, Demerol – opioide care predispun la dependența de medicamente

Morfina

În calitate de principala componentă a opiului, morfina este folosită ca analgezic foarte puternic, având și un efect narcotic semnificativ. Se prezintă sub forma unui praf de culoare albă, care se dizolvă ușor în apă și are un gust puternic amar. O perioadă foarte lungă de timp a fost cunoscut ca fiind analgezicul cu efectele cele mai puternice din lune. Morfină se folosește în scop medical pentru atenuarea durerilor puternice, prin injecții sau pe cale orală.

Fig.6. Morfină

Codeina

Codeina este de asemenea un derivat al opiului, dar cu efecte mult mai reduse față de morfină. Codeina crează greu dependență, întrucât este necesară o cantitate foarte mare consumată pe o perioadă foarte mare de timp. Este folosit în medicină ca analgezic și pentru calmarea tusei.

Fig.7. Codeină capsule

Heroina

Heroina, PCP (phencyclidine), afectează memoria, percepția, puterea de concentrare și judecată și poate declanșa comportament violent și crize de psihoză. Este un drog extras pe cale artificială din morfină, având aspectul fizic de pudră maro sau albă, cu miros specific, similar oțetului. Heroina cel mai des comercializată este cea care are culoarea maro închis. Este o substanță puternic toxicomanogenă, acționând direct asupra sistemului nervos central.

Heroina reprezintă cel mai periculos drog care poate fi achiziționat, întrucât crează dependență încă de la prima doză, fiind o problemă majoră pe întreg globul, întrucât crează o dependență foarte puternică încă de la primele doze, consumatorii realizând des acte de violență, vandalism, jafuri, prostituție pentru a achiziționa drogul.

Efectul heroinei este puternic, efectele negative fiind amplificate de amestecul cu alte substanțe. Efectele heroinei nu sunt niciodată la fel, fiind extrem de dificil pentru un consumator să relateze sau să prezică efectele consumului. PCP generează unele forme de nebunie temporară, , psihoze sau manifestații de comportament violent. Consumatorii vor fi adesea deziluzionați de capacitățile lor și de abilitățile acestora, considerând că sunt capabili de lucruri ieșite din comun, cum ar fi zborul, acesta fiind motivul pentru care mulți consumatori s-au aruncat de pe clădiri. Drogurile ilegale sunt definite conform compoziției lor chimice. Pentru a evita aceste restricții legale, chimiștii care se ocupă cu așa ceva alterează structura moleculară a drogurilor ilegale pentru a crea droguri similare. Aceste droguri pot fi chiar mai puternice decât cele pe care le copiau inițial. MDMA (ecstasy) este drog „imitație” folosit în mod abuziv. Heroina sintetică este numele unei game întregi de droguri realizate artificial, numite droguri sintetice.

Modul de consumare cel mai întâlnit al heroinei este injectarea intravenoasă, urmată de fumare sau prizare. Consumul intravenos al heroinei se realizează cu ace intravenoase, biluțe de bumbac folosite pentru purificare, apă, capace de sticlă și linguri. Pentru fumarea sau prizarea cocainei se folosesc diversele forme de pipe și paie.

Efecte heroinei sunt: Starea de „high” durează în mod obișnuit între 4 și 6 ore. În timpul efectului drogului, pupilele se contractă, se instalează depresia și apatia, scade orice formă de mișcare, pleoapele sunt căzute și apare o stare de rău. Efectele heroinei constau și în diminuarea generală a activității respiratorii și cardiovasculare, diminuarea acuității vizuale precum și o dezactivare a oricăror reflexe. Consumul intravenos al heroinei poate duce la pneumonii și complicații grave. Consumată în doze mari, heroina generează stări de somnolență, de vărsături și respirație greoaie, tegumente umede, convulsii, comă sau moarte.

Fig. 8. Heroina

Barbituricele

Barbituricele reprezintă compuși chimici derivați din acidul barbituric, acțiunea acestora variind în timp de la durate foarte mici la durate foarte îndelungate. Barbituricele sunt comercializate de regulă sub forma comprimatelor și capsulelor, dar se pot întâlni diverse alte forme. Este folosit des împreună cu heroina, pentru sporirea efectelor acesteia, și pot da senzația de destindere și de bună dispoziție, cu perioade de reacție mult mai mari decât de obicei.

Oprirea consumului poate duce la deces. În trecut, barbituricele au fost medicamentele principale folosite în tratarea stărilor de stres, insomnie și agitație. Acestea sunt comercializate legal de către farmacii în baza rețetelor medicale sau ilegal pe piața neagră. Efectele fizice ale barbituricelor seamănă cu cele ale intoxicațiilor alcoolice, vorbire greoaie și lipsa orientării.

Supradoza generează respirație superficială, tegumente umede, slăbire, dilatare exagerată a pupilelor, puls accelerat, comă și moarte.

Fig. 9. Barbiturice

Tranchilizantele

Tranchilizantele sunt folosite în medicină pentru tratarea stărilor de agitație, stres sau anxietate sau în unele cazuri, pentru tratarea insomniilor. Tranchilizantele puternice au efecte antipsihotice, fiind cel mai des folosite pentru a trata boli mentale grave. Deși se comercializează sub forma pastilelor, cea mai des folosită metodă de utilizare a drogului este cea intravenoasă. Acestea suprimă concentrarea și generează stări de agresivitate. În combinație cu alcoolul pot cauza decesul. Cel mai des folosite tranchilizante sunt diazepamul și oxazepamul. Consumul exagerat de tranchilizante determină atât dependența fizică, cât și cea psihică.

Medicamentele de tipul sedativ-hipnotic-tranchilizant, folosite în medicină pentru eliminarea depresiei, insomniilor și anxietății sunt medicamente deprimante ale Sistemului Nervos Central care pot crea dependență.

Deprimantele Sistemului Nervos Central sunt utilizate de o mulțime de oameni din întreaga lume, și, la fel ca și opioidele, nu se poate intra în posesia lor decât cu rețetă de la medic.

Printre cele mai recomandate și prescrise substanțe și medicamente sedativ-hipnotice-tranchilizante pentru tratarea anxietății și insomniilor sunt medicamentele de tip benzodiazepin:

– alprazolam, element principal al medicamentului Xanax;

– clonazepan, element principal al medicamentului Klonopin;

– diazepam, element principal al medicamentului Valium.

Deprimantele Sistemului Nervos Central generează o stare de somnolență și efectul de calmare prin acțiunea pe care o au asupra neurotransmițătorului GABA (acid gamma-aminobutyric), determinând o scădere a activității cerebrale.

Medicamentele sedative sau tranchilizante au cel mai mare potențial adictiv, datorită efectului calmant rapid și euforizant pe care-l oferă.

Fig. 10. Exemple de medicamente sedativ-hipnotice-tranchilizante cu potențial adictiv

L.S.D.

Este un drog halucinogen care acționează asupra sistemului nervos central, producând modificări ale dispoziției și percepției, mergând până la iluzii senzoriale și chiar halucinații. Efectele drogului variază până la accese de schizofrenie și pierderea noțiunii de realitate. L.S.D.-ul se comercializează sub forma unui lichid incolor, inodor și fără miros, a unui praf, a unor pastile de dimensiuni reduse sau a unor comprimate albe sau colorate.

Fig.11. Capsule cu substanță L.S.D.

Ecstasy

Se mai găsește și sub denumirea de "E", M.D.M.A. sau "X.T.C.", fiind comercializate ca pastile și capsule colorate și marcate în mod diferit cu diverse simboluri. Ecstasy este o substanță derivată în laborator din amfetamine.

Fig.12. Pastile Ecstasy

Efectul drogului, cunoscut și sub numele de „călătorie E”, a fost prezentat de-a lungul timpului de consumatori ca având doar aspecte pozitive: alterează percepția – în special a muzicii, conferă o senzație de fericire, armonie și afecțiune. Efectele pe termen lung ale consumului de Ecstasy sunt extrem de dăunătoare pentru creier, întrucât prin lipsa semnificativă și de lungă durată a serotoninei, terminațiile nervoase, în special cele din centrele responsabile cu simțurile, se atrofiază. Combinarea Ecstasy-ului cu alte substanțe înrăutățesc efectele negative ale acestuia.

Pe termen scurt, Ecstasy determină o senzația de gât și gură uscate, transpirație excesivă și creștere a presiunii sângelui pentru că facilitează retenția de apă în organism. Consumul excesiv de lichide din timpul influenței drogului determină afectarea celulelor și a creierului, ducând până la deces.

În general, substanțele narcotice reduc senzația de foame și oboseală și stimulează abilitatea de coordonare a corpului. Așa și ecstasy. Consumatorul se va simți relaxat și în completă armonie cu toți prietenii și cu întreg mediul înconjurător. Imediat ce efectele pozitive încep să dispară, sunt înlocuite de hipertensiune arterială, vomă, comă cu convulsii, punând în pericol viața consumatorului.

Supradoză: Supradoză de Ecstasy nu a fost, pentru moment, cercetată în întregime, studiile de până acum indicând o dereglare a activității inimii și o creștere semnificativă a temperaturii corporale, care ar determina decesul persoanei.

Consumul de Ecstasy pe perioade mari de timp determină apariția stărilor de panică, agitație și confuzie.

Canabisul

Cele mai des întâlnite droguri care se extrag din canabis sunt hașișul și marijuana, substanțe cu efect identic. Hașișul este mai tare și se obține din rășina acestei plante, iar marijuana din frunzele și mugurii plantei. Consumul de marijuana are o istorie mult mai îndelungată decât consumul de hașiș, deși simptomatologia celor două tipuri de droguri este identică.

După trei sau patru decenii de studii în domeniul drogurilor și consumului de droguri, cercetătorii au găsit dovezi referitoare la efectele și consecințele dăunătoare asupra corpului uman, ale fumatului, prizatului, injectării sau chiar inhalării.

Fumatul marijuanei de exemplu este la rândul lui dăunător. Fumatul determină apariția astmului, bronșitelor, emfizemelor, a afecțiunilor cardiace și a cancerului pulmonar și la gât. Fumatul dăunează în special în timpul sarcinii. Copilul unei mame care fumează se poate naște cu o greutate sub valorile normale. Fumul țigărilor cu marijuana conține multe dintre substanțele specifice fumului de țigări obișnuite, cum ar fi monoxidul de carbon și gudronul. Pe de altă parte însă, conține și alți ingredienți: fumul de marijuana irită mai mult căile respiratorii, conținând mai mult gudron decât tutunul obișnuit. Fumul dăunează celulelor din plămâni însărcinate cu protecția împotriva infecțiilor

Este foarte posibil ca fumatul marijuanei și al tutunului să determine apariția tumorilor maligne..

În marijuana pot exista de asemenea și bacterii, erbicide și alte substanțe chimice care pot contamina planta însăși și dăuna plămânilor sau altor organe. Erbicidele pot afecta plămânii, inima, ficatul, glandele suprarenale, mușchii, splina și cortexul. Munca inimii este îngreunată.

Creșterea numărului de bătăi ale inimii și a presiunii arteriale este similară unei persoane care se află sub un stres imens. De asemenea, consumul de marijuana poate determina scăderea bruscă și semnificativă a tensiunii arteriale. În corpul consumatorului apare creșterea nivelului de monoxid de carbon și descreșterea nivelului de oxigen. Marijuana afectează, de asemenea, și sistemul imunitar care protejează organismul de infecții. De asemenea, consumul de marijuana dăunează celulelor care sunt responsabile cu protecția organismului împotriva cancerului și a diverselor tipuri de viruși. Consumul de marijuana poate duce la grave probleme de fertilitate și poate determina o modificare a reacțiilor chimice din creier.

Fumatul marijuanei determină efecte și la nivelul comportamentului și stărilor afective. Ea împiedică coordonarea mișcărilor, pierderea abilităților și a funcțiilor perceptuale. Marijuana poate determina stări de agitație, frică exagerată, confuzie și perioade scurte de nebunie.

Efectele nocive sunt numeroase și în cazul inhalării drogurilor. Intoxicațiile datorate inhalării drogurilor determină apariția inflamațiilor la nivelul gâtului, a alergiilor pielii, a alergiilor căilor respiratorii, cefalee, lipsa coordonării, tuse, stări de vomă, halucinații, sau în cazuri grave leșin, stop cardiac, sau deces prin sufocări. Pe termen lung, inhalarea drogurilor determină lezarea tuturor organelor, cât și scădere în greutate, tulburările psihice grave, deteriorare intelectuală și de comportament.

Fig.13. Canabis

Potrivit numeroaselor studii, efectele drogurilor depind de dozele în care sunt consumate:

Drogurile în doze mici determină: lipsa fricii sau a instinctelor; diminuarea abilității de concentrare; creșterea ritmului cardiac; injectarea ochilor; calmare, stare de visare și relaxare; creșterea apetitului; tendința de a vorbi și a izbucni în râs fără motiv; lipsa coordonării; lipsa atenției distributive sau ignorarea mediului înconjurător.

Drogurile în doze mari pot cauza: schimbarea percepției asupra realității; modificări subite și fără motiv a stării: de la veselie la supărare sau frică exagerată; pierderea identității; fantezii, halucinații sau imagini distorsionate.

Etnobotanicele (droguri sintetice)

Etnobotanicele (drogurile sintetice) reprezintă o nouă categorie de droguri psihoactive, create în urma experimentelor și a cercetărilor conduse asupra compoziției și a efectelor drogurilor psihoactive deja existente. Acestea sunt produse în locații ascunse sau în laboratoare clandestine.

Drogurile sintetice au aceleași efecte ca drogurile psihoactive populare, cum ar fi cocaină, morfina sau canabisul și au în compoziție substanțe chimice legale disponibile pe piață. Chiar dacă efectele rezultate sunt aceleași cu cele ale drogurilor populare, structura lor chimică e complet diferită de a acestora.

Din categoria drogurilor sintetice fac parte mefedrona (drog stimulant), spice (K-2, sau marijuana sintetică), foxy methoxy (drog halucinogen). Drogurile sintetice sunt comercializate sub denumiri legale, cum ar fi amestecuri de plante uscate, bețișoare parfumate, săruri de baie, îngrășăminte pentru plante, soluții de curățat bijuterii.

Pe aceste produse apare mențiunea “Strict interzis consumului uman", astfel că ele nu sunt supuse legislației care se aplică medicamentelor și drogurilor ilicite, în ciuda faptului că sunt mai puternice și periculoase, cu compoziții mult mai puțin studiate decât omoloagele lor ilegale de pe piață.

În funcție de drogul consumat, pot fi resimțite stări de euforie, lipsa oboselii, apetit scăzut, relaxare puternică, amnezie, detașare. Printre efectele nedorite se numără halucinațiile, atacurile de panică, paranoia, comportamentul agresiv. Pot apărea efecte fizice cum ar fi: grețurile, probleme cu tensiunea, convulsii, dificultăți de vorbire, pierderea cunoștinței. Aceste droguri pot chiar cauza comă sau moartea.

Fig.14. Exemple de etnobotanice

Ciupercile halucinogene

Psilocina și psilocibina reprezintă principiile active halucinogene existente în speciile de ciuperci Psylocibe. Printre speciile de ciuperci ce conțin psilocina și psilocibina, se numără P. mexicană (ciuperca sfântă, ciuperca divină, carnea zeilor), ce crește în Mexic și Guatemala, P. aeruginosa, Conocybe spp.,Stropharia (P.) cubensis, P. semilancelata (întâlnită în Marea Britanie). Astfel de specii de ciuperci cresc pe diferite tipuri de soluri, în diverse zone ale lumii (în Europa, America, Australia, Noua Guinee, Noua Zeelandă, din Groenlanda până în Tara de Foc), din genul Psylocibe fiind identificate peste 140 de specii, dintre care 80 conțin principii psihotrope.

Ciupercile halucinogene fac parte din cultura omenirii din cele mai vechi timpuri, fiind introduse în ritualuri semireligioase încă dinainte de anul 1500 i.e.n. În anumite cantități, aceste ciuperci produc halucinații auditive și vizuale și perturbări profunde în perceperea spațiului și a timpului.

Efectele psihice apar Ia niveluri plasmatice de 4-6 μg/ml. După doze de 3-5 mg p.o. apar manifestările simpatomimetice, dar nu și cele halucinogene. Efectele psilocibinei apar în totalitate după o doză de 8-25 mg p.o., în aproximativ 70-90 minute. După creșterea rapidă a nivelurilor psilocinei în plasmă, urmează un platou ce durează aproximativ 50 minute, apoi apare o scădere treptată a curbei, scădere ce se termină după 6 ore.

Efectul este asemănător cu cel al LSD-ului. Psilocibina interacționează cu neurotransmițătorii serotoninergici, și nu cu receptorii dopaminergici spre deosebire de LSD.

La o doză de 10-20 mg p.o., psilocibina produce alterarea stării de conștiență. Această stare este marcată de un efect stimulator al abilității de introspecție și alterarea funcției psihice cu îndreptarea acesteia către procesele primare freudiene. Apar iluziile, sinestezia, activările afective și alterarea perceperii timpului și spațiului.

Doze de câteva miligrame vor determina o relaxare psihică și fizică percepută subiectiv ca fiind plăcută. La doze mai mari, tulburările de percepție a timpului sunt mai pronunțate, iar perceperea dimensiunii spațiului este modificată și mai mult.

Fig.15. Ciuperci halucinogene, atât uscate, cât și proaspete

Drogurile – Scop farmaceutic

Prima menționare scrisă a întrebuințării medicale ale canabisului a fost realizată în China, într-o carte publicată în secolul al II-lea., precizându-se că marijuana a fost consumată cu mii de ani înainte de civilizația modernă. Culturile romane, indiene, perse și asiriene foloseau marijuana pentru calmarea mușchilor, a durerii sau a efectelor indigestiei. Marijuana reprezenta un element important al medicinei tradiționale din Africa și Asia.

Marijuana era folosită în cultura asiriană pe post de tămâie. În evul mediu, marijuana era utilizată pentru calmarea durerilor și a insomniilor. În prezent, marijuana încă reprezintă o componentă principală a medicinei tradiționale din Orientul Mijlociu și unele zone ale Asiei.

Canabisul și derivatele sale pot fi utile în tratarea glaucomului și a anumitor afecțiuni ale nervului optic. Marijuana este utilizată și în ameliorarea stărilor de vomă și greață din timpul tratamentului chimioterapeutic. În 1973 câțiva pacienți cu leucemie au fumat considerabil marijuana și au descoperit că le reduce starea de greață și că a acționat în sens pozitiv asupra apetitului acestora. Marijuana este folosită și ca medicament al astmului, depresiilor, convulsiilor și anxietății.

Comitetul Institutului de Medicină este de părere că marijuana este un medicament ce trebuie cercetat în amănunt, întrucât nu s-au descoperit toate proprietățile benefice ale acesteia. Totuși, fără prescripție medicală, potențialele daune asupra organismului depășesc calitățile cunoscute ale acestora.

.

Fig.16. Marijuana comercializată în scop medicinal

Legislația drogurilor în România

Legislația României în ceea ce privește deținerea, consumul, producerea sau livrarea drogurilor este reglementată de către Legea cu numărul 143/2000 care prevede următoarele:

„Art. 2. – (1) Cultivarea, realizarea, fabricarea, testarea, extragerea, prepararea, modificarea, oferirea, vânzarea, împărțirea, livrarea, expedierea, transportul, achiziționarea, cumpărarea, deținerea sau alte acțiuni care privesc traficul drogurilor de risc se pedepsesc cu închisoare cuprinsă între 3 și 15 ani și interzicerea anumitor drepturi;

(2) Dacă activitățile din alin. (1) au ca subiect droguri considerate a fi de mare risc, pedeapsa este de închisoare cuprinsă între 10 și 20 de ani și interzicerea anumitor drepturi;

Art. 3. – (1) Aducerea sau scoaterea din țară, precum și importul sau exportul drogurilor considerate a fi de risc, se pedepsesc cu închisoare cuprinsă între 10 și 20 de ani și interzicerea anumitor drepturi;

(2) Dacă activitățile menționate la alin. (1) vizează droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 15 și 25 de ani și interzicerea anumitor drepturi;

Art. 4. – Plantarea, creșterea, crearea, testarea, extragerea, pregătirea, modificarea, achiziționarea sau deținerea de droguri pentru consumul propriu, se pedepsește cu închisoare cuprinsă între 2 și 5 ani;

Art. 5. – Oferirea, în cunoștință de cauză, a unui spațiu, a unei locuințe sau a altui spațiu amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilegal de droguri sau permiterea consumului ilegal în aceste locuri se pedepsește cu închisoare cuprinsă între 3 și 5 ani și interzicerea anumitor drepturi;

Art. 6. – (1) Prescrierea de droguri considerate a fi de mare risc, în mod intențional, de către medic, fără să existe o necesitate medicală, se pedepsește cu închisoare cuprinsă între 1 an și 5 ani;

(2) Similare se pedepsește și eliberarea sau obținerea, în mod intenționat, a drogurilor de mare risc, în baza unor rețete medicale eliberate în condițiile menționate la alin. (1) sau a unor rețete medicale false”.

Fig.17. Consumul, Producerea și Distribuția de droguri se sancționează potrivit legii

Simptomele și cauzele dependenței de droguri

Potrivit teoriei de specialitate, simptomele narcomaniei sunt următoarele: schimbări de comportament și aspect, care se resimte atât în domeniul personal, cât și în domeniul profesional, în cazul copiilor: modificări neașteptate de comportament sau stare, scăderea activității școlare, răbufniri temperamentale sau izolare de prieteni și familie.

Simptomele sunt diferite în funcție de drogul consumat: energia exagerată, pierderea rapidă în greutate, stările de insomnie prelungită și tremuratul incontrolabil pot indica abuzul de stimulante; letargia, neclaritatea în discurs, pierderea echilibrului, pupilele contractate sau somnul exagerat de mult pot indica abuzul de sedative; modificările neașteptate de comportament sau stare, ochii injectați (roșii), pupilele dilatate, reacția și reflexele încetinite semnificativ, senzațiile de amețeală și letargia pot indica utilizarea de marijuana; semnele de ace pe brațe sunt semne ale utilizării cocainei sau heroinei în mod intravenos; nările inflamate denotă prizarea de cocaină; curgerea incontrolabilă a nasului său pufnirile pe nas sunt specifice fumatului cocainei sub formă de crack; pierderea în greutate, letargia, insecuritatea emoțională, transpirația abundentă, vorbirea neclară, pupilele contractate și pofta scăzuta de mâncare indică excesul de opiacee; halucinațiile, pupilele dilatate, tremuratul incontrolabil și transpirația abundentă sunt specifice consumului de droguri psihedelice.

Fig.18. Simptome ale narcomaniei

Cât despre cauzele narcomaniei se spune că nu există un consens cu privire la cauzele consumului excesiv de droguri, fiind considerat o boală, nu o lipsă a voinței. Consumatorii de alcool și droguri au o tendință de a dezvolta o dependență, dar au o importanță majoră și factorii de mediu și sociali cum ar fi sărăcia, problemele de familie sau presiunea anturajului individului.

Chiar și medicamentele banale, folosite zilnic de mii de persoane, cum ar fi medicamentele pentru tuse și pastilele pentru pierdere în greutate, pot determina apariția dependenței sau a problemelor fizice datorită abuzurilor. Aspirină și ibuprofenul pot genera ulcere și sângerări ale stomacului, folosirea îndelungată a medicamentelor cu efect laxativ poate afecta intestinul, iar sprayurile de descongestionare nazală pot determina apariția unei dependențe care ar irita căile nazale.

Persoanele dependente de medicamente eliberate pe bază de rețetă manifestă o serie de simptome specifice, pe baza cărora medicii stabilesc în mod frecvent un diagnostic, iar cei din jur recunosc adicția și le oferă primul ajutor. Simptomele diferă în funcție de fiecare categorie de medicamente cu potențial adictiv.

Persoanele care consumă în mod abuziv sau sunt dependente de analgezicele din familia opioidelor prezintă următoarele simptome: constipație, stare de moleșeală, transpirație abundentă, depresie profundă, tensiune arterială scăzută, confuzie, lipsa coordonării motorii sau pierderea echilibrului, precum și un puls scăzut.

Dependenții de substanțe deprimante ale sistemului nervos central manifestă anumite stări caracterizate prin: amețeli, stare de confuzie, mers dezechilibrat, mișcare involuntară sau rapidă a ochilor, somnolență exagerată.

Persoanele dependente de medicamente cu efect stimulant prezintă simptome ca: agitație, insomnie, pierdere în greutate, tensiune arterială crescută, puls aleatoriu, comportament aleatoriu și incontrolabil, stare accentuată de iritabilitate.

Mai există și alte manifestații ale persoanelor dependente de medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală și care sunt comune celor trei categorii mari de substanțe medicamentoase cu potențial adictiv: implicarea în activități ilicite – furturi, stări de violență etc., modificări subite de dispoziție, comportament ostil, izolare socială, insomnii, stări delirante, lipsa capacității decizionale, căutarea de rețete medicale folosind diverse mijloace ilegale sau imorale: vizitarea diferiților medici, „pierderea” desa a rețetelor, manipularea farmaciștilor etc.

Oamenii de știință sunt de părere că dependentă de substanțe narcotice apare ca urmare a unei dorințe a persoanelor de a altera stările de conștiință sau de a se integra în cadrul unui grup sau a unei societăți. Motivul pentru care foarte multe persoane ajung dependente este acela că majoritatea oamenilor consideră că organismul lor este destul de puternic încât să nu se instaleze dependența de substanțe, dar în momentul în care apare dependența, înlăturarea acesteia este extrem de dificil de realizat, întrucât organismul creează o toleranță la efectele drogului.

Consumul de droguri care determină dependență încă de la primele utilizări, după apariția dependenței, este determinat de dorința persoanei de a nu simți durerile sevrajului.

Fig. 19. Metodă des utilizată de prizare a cocainei

CAPITOLUL II SEVRAJUL DROGURILOR – MEDICAȚIE ȘI MOD DE COMBATERE

2.1. Sevrajul – Descriere și manifestări

Potrivit unor teoreticieni de specialitate sevrajul reprezintă „starea de abstinență, care se manifestă printr-o suferință fizică și psihică intensă, specifică perioadei de stopare, de către consumator, a consumului de substanțe care au generat starea de dependență”.

Sevrajul mai reprezintă și „răspunsul organismului la lipsa drogului cu care a fost obișnuit”.

Tipul manifestărilor și intensitatea acestora din timpul sevrajului variază în funcție de drogul consumat, putându-se concretiza prin tremurături incontrolabile, dureri ale mușchilor și ale articulațiilor,etc.

În general, severitatea manifestărilor de sevraj (indiferent din drogul folosit) crește în intensitate în funcție de cantitatea și durata de timp în care s-a consumat constant acel drog/substanță. În unele cazuri după doar 12 ore de la încetarea consumului apar manifestări minore de sevraj, chiar dacă pacienții încă au un nivel destul de ridicat de substanțe conținute din acel drog în sânge.

Manifestările sevrajului din cauza consumului de droguri includ: tremurături ale mâinilor; transpirație; ușoară anxietate; stare de greață și/sau vărsături; durere de cap; insomnie.

După un interval de 12-24 ore, unii pacienți pot prezenta halucinații vizuale, auditive sau tactile care dispar, în unele cazuri , în termen de 48 de ore. Ansamblul acestor manifestări poartă denumirea de halucinoză și nu sunt identice. Majoritatea pacienților sunt conștienți că senzațiile neobișnuite nu sunt reale.

De regulă, crizele de sevraj se declanșează după 24 și 48 de ore de la încetarea consumului de droguri. Riscul apariției convulsiilor este crescut la pacienții care au avut mai multe cure de dezintoxicare.

2.2. Sevrajul – Tipologii

În literatura de specialitate se cunosc mai multe tipuri de sevraj, precum:

Sevrajul alcoolic, care mai este cunoscut și sub numele de sevraj etilic sau etanolic, apare la persoane care au alcoolism și opresc ori diminuează consumul de alcool, după 10-15 ani de consum excesiv. În primele 3 ore de la încetarea consumului, se manifestă tremurăturile mâinilor, limbii și ochilor, stări de greață și vărsături, slăbiciune, dureri în piept, transpirație intensă, tensiune arterială crescută, stări de frică, iritabilitate sau tristețe, hipotensiune artostatică. Diferit de sevrajul la droguri (heroină, cocaină), sevrajul din cauza alcoolului reprezintă un risc asupra vieții persoanei. În lipsa unui tratament adecvat, aproximativ 20% din dependenții de alcool mor;

Sevrajul alcoolic poate fi împărțit în 4 tipuri, în funcție de gravitatea simptomelor și timpul în care acestea apar:

Sevrajul alcoolic minor (caracterizat prin tremor) care se instalează la 6 ore de la ultimul consum de alcool, manifestat prin tremurat incontrolabil, agitație, stare de greață, vomă și lipsa somnului.

Sevrajul alcoolic major (caracterizat prin halucinații) se instalează la 10 ore de la ultimul consum de alcool, manifestat prin halucinații atât vizuale, cât și auditive și tactile, tremurat al corpului, vomă, diaforeză și tensiune arterială crescută. Halucinațiile denotă evoluția stării către Delirium tremens.

Convulsiile se instalează la 6 ore la consumatori care nu manifestă în general convulsii, au Electroencefalograma normală și care sunt manifestate prin crize tonico-clonice generale cu timp postictus scurt. Aproape 40% din dependenții de alcool care suferă de sevraj alcoolic manifestă crize izolate, și doar 3% din aceștia ajung la stadiul de status epilepticus. Aproximativ 33% din dependenții de alcool care suferă de sevraj și convulsii ajung la Delirium tremens.

Delirium tremens (DT) este cea mai gravă etapă a sevrajului alcoolic și este manifestată de obicei la 48ore de la ultimul consum de alcool. Cele mai multe semne clinice care se prezintă în Delirium tremens sunt la fel că semnele clinice din sevrajul neavansat, dar diferă ca intensitate: tremurat, instabilitate vegetativă (tensiune arterială crescută și bătăi rapide ale inimii), neliniște psihică și motorie, confuzie, stări de halucinații și febră crescută.

Sevrajul tabacic, cunoscut și ca sevraj nicotinic, apare la încetarea fumatului. Când încetează să mai fumeze, persoana dependentă manifestă diferite stări, atât de natură fizică, cât și de natură psihică: înfuriere, irascibilitate, capacitate de concentrare scăzută, stări depresive, frustrări, creșterea poftei de mâncare sau lipsa somnului. La unele persoane, sevrajul tabacic poate duce la stări de diaree sau constipație. Semnele fizice ale sevrajului tabacic încep să se manifeste cu dureri puternice de cap. Întrucât nicotina constrânge vasele de sânge, lipsa ei determină dilatația vaselor de sânge din cadrul sistemului nervos central. Această dilatație din creier determină dureri de cap care pot avea durată scurtă sau medie. Dilatația acestor vase de sânge este sursa unor senzații scurte de amețeală, cu lungimea de o secundă, care încetează după câteva zile de la încetarea fumatului dar care pot determina stări de agitație la persoana dependentă de nicotină. Dependența de natură psihică apare la persoanele fumătoare care nu au fumat niciodată mai mult de un pachet de țigări pe zi. Persoanele fumătoare care au depășit un pachet de țigări pe zi sau care fumează de mai mult de 10 ani sunt considerate și dependente fizic. Sevrajul tabacic este considerat de medici ca fiind o boală, având numele de cod DSM-IV;

Sevrajul cofeinic se manifestă atunci când persoana dependentă nu mai consumă cofeină, în special din cafea, fiind semnalată prin dureri de cap, amețeală, slăbiciune generală, lipsa concentrării, diminuarea efortului fizic și intelectual, efecte care pot dura câteva zile și pot avea o intensitate mică sau moderată. Cafeina nu determină fenomene de sevraj atât de grave sau dăunătoare ca sevrajul la droguri sau alcool;

Sevrajul la tranchilizante se manifestă la 24 de ore de la ultimă doză consumată, timp în care pot apărea stări de agitație și nervozitate. Sevrajul durează între 2 și 8 zile, determinând pierderea poftei de mâncare, stări de greață, vărsături, dureri abdominale, creșterea ritmului cardiac și transpirații abundente. Alte simptome grave ale sevrajului la tranchilizante sunt starea de delir, convulsiile și în unele cazuri moartea;

Sevrajul la opiacee apare în momentul în care persoana dependentă nu mai cantitatea obișnuită de drog. Dacă dependența persoanei este gravă, sevrajul se poate exercita în modalități extrem de violente. Stările pe care persoanele dependente le simt în timpul sevrajului sunt stările opuse celor induse de consumul de drog.

În timpul sevrajului, persoanele dependente de opiacee manifestă stări de agitație, irascibilitate, lăcrimare intensă, secreții nazale intense, tremurat al mușchilor, starea de „piele de găină”.

Un tip special de sevraj este manifestat de nou-născuții care sunt dependenți din mame care consumă droguri pe durata sarcinii. Unele niveluri de dependență apar la majoritatea copiilor care provin din mame dependente de heroină. Copiii care se nasc din mame dependente de droguri sunt și ei dependenți de droguri și intră în starea de sevraj la câteva ore după ce sunt născuți în lipsa drogului, sevraj care le amenință viața.

Sevrajul consumatorilor de cocaină se manifestă prin anxietate, depresie, iritabilitate, oboseală cronică, paranoia. Se resimte o nevoie incontrolabilă de a consuma din nou. Este posibilă instalarea unui comportament compulsiv și repetitiv, cum ar fi repetarea la nesfârșit a unor mișcări ciudate. Pot apărea și depresia severă, delirium și sindromul psihozei paranoide toxice.

Simptomele de sevraj cauzat de heroină apar la doar câteva ore de la ultima administrare – în cazul consumului regulat – și se manifestă prin poftele incontrolabile de a consuma drogul, neliniște, dureri de oase și de mușchi, insomnie, diaree, vărsături, transpirații reci, „piele de găină”, mișcări involuntare ale corpului, etc.

Simptomele majore se instalează între 48 și 72 de ore de la ultima administrare și se ameliorează după o săptămână. Încetarea bruscă a consumului de către cei dependenți de doze mari și cu o stare precară de sănătate, poate fi fatală.

Alte simptome ale sevrajului de la heroină sunt: neliniște, insomnie, „piele de găină”, tremurături, iritabilitate, dureri musculare și ale articulațiilor, crampe abdominale, transpirație excesivă, fiori, nas care curge excesiv, stări de greață, vărsături, diaree, incontinență urinară, respirație îngreunată, spasme musculare involuntare.

Reacțiile devin foarte puternice după câteva zile și pot persista timp de câteva săptămâni, iar pofta de a consuma drogul poate dura câteva luni.

Etnobotanicele sunt produse în laboratoare clandestine, astfel că ingredientele și potența acestora pot varia foarte mult. De aceea este imposibil de știut exact ce efecte au și ce ingrediente conțin.

Printre simptomele de sevraj identificate se numără: insomnia, anxietatea, tremurăturile, transpirația, dependență fizică. Persoanele în sevraj pot experimenta depresie, agitație, stări de greață, vărsături, tremurături, transpirații reci, puls crescut și tensiune ridicată.

Ciupercile nu creează dependență fizică sau psihologică, dar consumul îndelungat poate duce la toleranță (aceeași cantitate de ciuperci nu mai provoacă efecte la fel de intense). Din cauza toleranței, consumatorul își crește doza și în astfel de momente poate suferi o intoxicație manifestată prin: greață, vomă, sentimente puternice de anxietate, viziuni înspăimântătoare și traumatice.

2.2.1. Sevrajul – diagnostic și tratament

Sevrajul cauzat de consumul de droguri este diagnosticat rapid dacă pacientul prezintă simptomele generale care apar la încetarea consumului de droguri. Au fost dezvoltate o serie de teste care determină diagnosticul de sevraj.

În cazul în care pacientul prezintă deja stările de sevraj înseamnă că există pericolul ca organele sale interne să fie afectate. În acest caz este recomandat consultul medicului a fi realizate analize de sânge necesare pentru a evalua probleme medicale cauzate de drog: afecțiuni hepatice, boli de inimă, afecțiuni ale nervilor periferici, afecțiuni ale sistemului digestiv. Totodată, medicul va evalua și regimul alimentar și va stabili o serie de analize pentru a putea determina lipsa de vitamine. De cele mai multe ori, persoanele care sunt dependente de droguri nu se hrănesc suficient și adecvat.

Este greu pentru consumatorii de droguri să spună adevărul referitor la cantitatea de drog pe consumată. Cunoașterea cantității de drog consumată este un element important în tratarea sigură a stărilor de sevraj.

În procesul de diagnosticare se analizează: numărul bătăilor inimii și se va depista sau nu tahicardia; dacă respirația este accelerată (tahipnee); dacă pacientul manifestă o temperatură crescută a corpului; dacă pacientul prezintă mișcări anormale ale ochilor; dacă mâinile acestuia tremură; dacă există sângerări interne; dacă pacientul prezintă insuficiență hepatică; dacă este prezentă deshidratarea. Se mai pot face analize toxicologice, precum și alte teste ale sângelui.

Mai mult, trebuie spus că tratamentul este un proces îndelungat, care începe cu tolerarea sevrajului, care poate dura câteva zile sau câteva săptămâni, sevraj care poate avea efecte devastatoare asupra organismului dacă persoana dependentă nu se află sub îngrijiri profesioniste și nu beneficiază de suportul familiei.

Tratamentul sevrajului variază de la drog la drog și de la persoană la persoană, fiind folosite atât ședințele de terapie în grup și psihoterapie, cât și programe intense care pot dura luni întregi, cu tratament psihologic și medicamentos complex.

Sevrajul drogurilor care au fost consumate pentru mai mult de 4 săptămâni poate fi fatal pentru organism dacă nu se realizează sub îngrijire medicală. Sevrajul poate determina stări de letargie, epuizare, halucinații, depresie profundă, teamă intensă.

Întrucât majoritatea drogurilor crează o dependență redusă față de heroină sau barbiturice, tratarea sevrajului se realizează relativ ușor, exceptând dependența de cocaină, care se tratează foarte greu și într-un timp îndelungat

Sevrajul dependenței de substanțe opiacee, deși se manifestă prin stări înțese de convulsii, tremurături și transpirații, este dramatizat în comparație cu sevrajul dependenței de alcool sau dependenței de barbiturice. Sevrajul de heroină se tratează prin prescrierea de metadonă pentru o perioadă medie de timp, sub supravegherea atentă a medicilor. Tratamentul cu metadonă este criticat de mulți oameni de știință, dar este un tratament eficient împotriva dependenței de heroină, care nu dispare chiar și după ani de abstinență.

Întrucât sevrajul drogurilor este foarte greu de depășit, consumatorii de droguri trebuie să aibă în permanență suportul familiei și a societății, pentru a se putea reintegra în aceasta.

Fig. 20. Dependent de heroină a ajuns în sevraj la spital

2.3. Terapii și combaterea medicamentoasă a sevrajului cauzat de droguri

Dacă o persoană manifestă vomă gravă, stări de convulsii sau de delirium tremens, locul în care poate obține tratamentul potrivit este spitalul. Deseori, în caz de delirium tremens, poate fi necesară intervenția medicală în unitatea de terapie intensivă. Aici vor fi evaluate și monitorizate tensiunea arterială și respirația. Medicamente precum benzodiazepinele pot ameliora simptomele de sevraj (cel mai frecvent este utilizat diazepamul, cloradiazepoxide și lorazepam). Majoritatea persoanelor dependente de droguri cu stări de sevraj manifestă un deficit de vitamine și minerale esențiale (în special acidul folic, magneziul, tiamina, zincul, vitamina B12 și fosfații), de aceea fiind necesară administrarea suplimentelor nutriționale.

Principalele obiective când se instituie tratamentul pentru sevrajul sunt: ameliorarea simptomelor pentru prevenirea complicațiilor și începerea terapiei pe termen lung care să susțină abstinența. Indicat este ca pacientul să rămână în spital sub supraveghere medicală constantă care constă în monitorizarea tensiunii sângelui; a respirației; a temperaturii corporale; a ritmului inimii; monitorizarea fluidelor din corp și nivelul de electroliți (cum ar fi sodiul – Na și potasiul – K). Stările de sevraj pot degenera rapid, punând în pericol viața pacientului. Pentru atenuarea acestora se pot administra medicamente care deprimante ale sistemul nervos central (sedative), în doze reduse.

Personalul specializat din cadrul spitalelor urmăresc cu atenție toate semnele delirium tremens, stările de halucinații, toate simptomele sau oricare alte complicații care pot apărea, aceste stări putând fi tratate cu medicamente antipsihotice. De cele mai multe ori sunt necesare teste și tratarea problemelor medicale cauzate de consumul de droguri. Problemele determinate de consumul de alcool sunt: afecțiunile ficatului; dereglări de coagulare; daune ale creierului, sindromul Wernicke-Korsakoff; probleme cardiace (așa-numita cardiomiopatie alcoolică); slabă nutriție; afectarea nervilor (numită neuropatie alcoolică). Reabilitarea persoanelor consumatoare sau dependente de droguri poate include și sprijin social, medicamentos dar și terapii comportamentale.

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ: CONSUMUL ȘI EFECTELE SEVRAJUL ÎN ROMÂNIA

3.1. Sevrajul diagnosticat și tratat în România

Ca în orice alt stat, și în România diagnosticarea și tratarea sevrajului cauzat de consumul de droguri se realizează rapid în funcție de timpul la cre pacientul ajunge într-o unitate sanitară cât și durata de „expunere” la substanțele din droguri.

Indiferent de felul terapiei, pacientul trebuie să înțeleagă că trebuie menținută abstinența pe toată durata tratamentului, că nu va mai fi niciodată „consumator obișnuit de alcool” care se poate opri din consum în orice moment, dimpotrivă, la prima primă consumație de drog în cantitate oricât de mică, va apărea nevoia de a continua consumul.

După stabilirea diagnosticului de dependență și obținerea consimțământului bolnavului pentru tratament, următoarea procedură este administrarea medicației (de exemplu în cazul sevrajului de alcool: benzodiazepine 20-90 mg/zi fracționat la 4-6 ore și vitamine tiamină). Pentru a preveni simptomele de sevraj, reușita unuia astfel de tratament este garantat doar de spitalizare deoarece există riscul apariției complicațiilor care trebuie asistate la timp iar riscul de a relua consumul de alcool interferează cel mai frecvent cu tratamentul.

Deși benzodiazepinele oferă o protecție împotriva crizelor convulsivante, la pacienții cu antecedente de crize convulsivante sau cu diagnosticul de epilepsie se vor administra anticonvulsivante dintre care carbamazepina este cel mai utilizată în doze de 200-800 mg/zi.

La pacienții cu afecțiuni hepatice, afecțiuni psihiatrice sau vârstnici, este indicat să folosim benzodiazepine cu timp de înjumătățire intermediar (lorazepam sau oxazepam) care au risc scăzut de acumulare și de supradozaj. Durata tratamentului cu benzodiazepine variază în funcție de gravitatea simptomelor de impregnare, ea fiind în medie de 2-3 săptămâni (până dispar simptomele vegetative, normalizare a somnului, revenirea apetitului, și ameliorarea stării generale).

Tratamentul trebuie însă redus progresiv rămânând carbamazepina care trebuie continuat aproximativ un an. Gabapentinul este recomandat de unii specialiști pentru faptul că se elimină pe cale renală, nu interacționează cu alte medicamente, nu produce tulburări cognitive sau dependență.

Tiamina de exemplu are rolul de a hrăni neuronii afectați în mare măsură de consumul de droguri, aceasta fiind administrată per os în doze de 100 mg/zi până la 300mg/zi timp de 10-14 zile. Evaluarea funcției hepatice și examinarea celorlalte organe va impune completarea tratamentului cu hepato protectoare, hipotensoare, cardiotonice, antiaritmice în funcție de afecțiunea respectivă.

Dacă bolnavii au prezentat crize convulsive, se recomandă administrarea preparatelor cu magneziu pentru prevenirea apariției acestora în sevraj. Betablocantele (Propranololul) și alfa blocanții (clonidina) se recomandă pentru remedierea semnelor vegetative, iar antipsihoticele se recomandă pentru tratamentul deliriumului.

Fig. 21. Formula Tiaminei

3.1.1. Statistici privind consumul de droguri în România

Conform Agenției Naționale Antidrog, în anul 2014, 61 de centre au raportat acordarea de asistență consumatorilor de droguri:

• 23 de unități medicale ale Ministerului Sănătății, dintre care, în 21 se acordă asistență în regim de internare (3 din București și restul din județele: Argeș, Bacău, Brăila, Botoșani, Brașov, Cluj, Constanța, Gorj, Hunedoara, Ilfov, Iași, Mureș, Sibiu, Timiș, Vaslui) și în 2 (ambele din București), se acordă asistență în regim ambulator;

• 33 de centre ale Agenției Naționale Antidrog – în care se acordă asistență în regim ambulatoriu, dintre care 3 în București – servicii de asistență integrată în adicții, inclusiv tratament substitutiv cu metadonă/ suboxonă/ naltrexonă pentru dependența de opiacee;

• 3 centre/ cabinete private din București (ANIT – Asociația Națională de Intervenții în Toxicomanii, PSYMOTION și D&C Medical)3 în care se acordă asistență integrată în adicții (inclusiv tratament substitutiv pentru dependența de opiacee), în regim ambulator;

• 2 centre administrate de organizația non-guvernamentală ARAS (Arena și Titan) în București, în care se acordă servicii de asistență integrată în adicții (inclusiv tratament substitutiv pentru dependența de opiacee), în regim ambulator.

În anul 2014, au beneficiat de tratament 3733 de persoane. Comparativ cu anul anterior, se observă creșterea cu 4,1% a numărului total de persoane asistate (de la 3587 la 3733); creșterea numărului de persoane asistate de la 2355 la 2440 (consum de droguri); creșterea numărului de persoane asistate de la 1232 la 1293 ( consum de alcool).

Dintre cele 574 de persoane care au avut mai multe episoade de admitere la tratament în anul 2014:

63 au solicitat mai multe modalități de asistență (ambulator/ internare/ detenție),

43 au solicitat tratament pentru diferite tipuri de drog (ilicite/ alcool),

61 au solicitat atât mai multe modalități de asistență, cât și tratament pentru diferite tipuri de drog,

407 au solicitat tratament pentru același tip de drog, la aceeași unitate.

De asemenea, dintre cei 1279 de beneficiari care au solicitat tratament pentru consumul de alcool, 19 au policonsum cu droguri ilicite/ SNPP: 7 cu sedative/ hipnotice, 4 cu SNPP (etnobotanice), 4 cu canabis, 3 cu medicamente și 1 cu hașiș, ecstasy și ketamină.

În regim de detenție au fost asistați 232 de beneficiari în anul 2014;

În regim ambulator și de internare, în anul de referință au fost asistate 3501 de persoane;

Concluzionând se poate observa că există o creștere cu 6,4% (118 cazuri) față de anul anterior a numărului de persoane asistate atât în libertate (regim de internare/ ambulatoriu), cât și în mediul de detenție.

Se revine la tendința înregistrată în anii anteriori: heroina redevine drogul pentru care s-a solicitat cel mai frecvent asistență (2014: heroină 34,8% și SNPP-31,7%; 2013: SNPP- 42,5% și heroină-31,3% – Grafic 1). Trebuie precizat însă că noile substanțe psihoactive sunt folosite fie în paralel cu drogul principal (policonsum), fie ca drog secundar împreună cu alcoolul și canabisul. Similar anilor anteriori, și în 2014 cei mai mulți dintre beneficiari sunt de sex masculin și au între 20-29 de ani (45%).

Grafic 1. Procentul comparativ de solicitare a asistenței în cazurile de consum de heroină și SNPP în 2013 și în 2014

3.2. Efectele consumului de droguri în România în anul 2014

În anul 2014, prevalența bolilor infecțioase asociate consumului de droguri indică o tendință de creștere pentru toate cele care sunt monitorizate:

creștere alarmantă pentru HVB;

creștere pentru HVC la nivele înalte (peste media europeană);

creștere alarmantă pentru HIV (peste media europeană).

În concluzie, în anul 2014, s-au înregistrat următoarele:

• 26 cazuri declarate ca decese direct asociate consumului de droguri la nivel național, toate din București, toate cu examen toxicologic pozitiv;

• 16 cazuri de decese indirect asociate consumului de droguri.

Grafic 2. Statistica deceselor din cauză directă sau indirectă a consumului de droguri în România

3.2.1. Decese în urma consumului de droguri în România în anul 2014

În doar 13 cazuri decesul a implicat doar o singură substanță, cealaltă jumătate a cazurilor fiind reprezentată de asocieri, expresie fie a augmentării dozelor de bază cu produse medicamentoase, fie pe post de excipient, fie de potențator/ nuanțator al efectelor vizate.

Există schimbări semnificative în spectrul substanțelor detectate, comparativ cu anii anteriori, prin dispariția unor substanțe și scăderea incidenței medicamentelor de adaos (barbiturice – 1 caz, benzodiazepine – 5 cazuri, antidepresive tetraciclice – 1 caz, antiepileptice – 2 cazuri, antipsihotice – 2 cazuri, antihistaminice – 2 cazuri – toate acestea în diverse combinații), de multe ori doar cu valoare de excipient sau potențator al substanței primare vizate din doză. De asemenea, nu există tendința asocierii cu alcoolul în cazul consumului de opiacee, exceptând 2 cazuri.

Cauza decesului a fost atribuită în 8 cazuri intoxicației doar cu opiacee, în celelalte asocierile cu policonsum conducând la deces – opiacee cu alcool, sau cu alte substanțe de tip medicamentos cu efecte psihoactive; substanțe cu uz medical deturnate spre consumul stupefiant au generat decesul și în alte 2 cazuri în care nu a fost identificat un alt drog ilegal; un caz a fost declarat că deces consecutiv intoxicației cu stimulante.

Examenele toxicologice efectuate la INML București au relevat prezența de opiacee la 17 cazuri (14 metadonă, 2 heroină, 2 morfină și metaboliți), benzodiazepine – 5 detecții, 42 antiepileptice – 2 detecții, barbiturice – 1 detecție, antipsihotice/ anxiolitice/ sedative – 2 detecții, ketamină 2 cazuri, ecstasy 2 cazuri, amfetamine/ metamfetamine 2 cazuri, canabinoizi 3 cazuri, tramadol 1 caz, antihistaminice 2 cazuri. Aceste substanțe au apărut în combinații variabile. În 4 cazuri de deces direct asociat consumului de droguri au fost identificate mai mult de 3 clase de substanțe stupefiante, iar în 13 a fost identificată o singură clasă, ceea ce confirmă cele mai sus afirmate, respectiv de proliferare a policonsumului, prin reapariția marcantă în compoziția dozelor a medicamentelor cu potențial de abuz. Alcoolul a fost prezent în două cazuri, cu valori de 1,6 g%, respectiv 0,4 g%.

3.3. Recomandări

În urma acestor statistici îngrijorătoare, instituțiile statului abilitate să prevină și să combată consumul de droguri dar și medicii au formulat următoarele recomandări:

Sprijinirea rețelei medico – legale pentru accesarea de fonduri guvernamentale și europene în vederea dotării materiale a laboratoarelor de toxicologie la nivelul întregii țări, pentru lărgirea ariei de identificare – raportare;

Inițierea rapidă a unor programe de dotare și cercetare care să vizeze dezvoltarea posibilităților de identificare a SNPP în probe biologice;

Accelerarea demersurilor pentru implementarea propunerilor legislative, în vederea unificării metodologiei de raportare a deceselor direct asociate consumului de droguri;

Unificarea criteriologiei medico-legale de definire a decesului direct asociat consumului de droguri; Implementarea unui sistem informatic de colectare a datelor aferente indicatorului decese direct asociate consumului de droguri;

Diseminarea internă și internațională a capacităților de management a cazurilor de deces direct asociat consumului de droguri din rețeaua medico-legală;

În scopul uniformizării, pe întreg teritoriul țării a calității detecțiilor toxicologice, au fost emise note metodologice către Serviciile Județene Medico-Legale arondate prin care s-au stabilit reguli și obligații de siguranță toxicologică ce trebuie respectate, conform achizițiilor academice câștigate în urma formărilor intensive din proiecte, precum și recomandărilor de transfer a probelor către aceste laboratoare performanțe în cazurile selecționate;

Facilitarea accesului medicilor legiști la reuniuni științifice, workshop-uri, schimburi de experiență în vederea uniformizării metodologiei din cazurile de deces direct asociate consumului de droguri;

Introducerea unor modificări procedurale pentru implementarea măsurilor care și-au dovedit eficiența – circuit de colectare – raportare date;

Stabilirea custodiei corpurilor delicte și/ sau a circuitului informațional privind rezultatele examenelor criminalistice, toxicologice etc;

Actualizarea listei cu substanțe psihoactive cu regim special de eliberare farmaceutică sau al căror regim este incompatibil cu anumite activități;

Testarea toxicologică pe scară largă a deceselor de cauză traumatică;

Popularizarea în rândul personalului medical și de cercetare/ anchetă a prevederilor legale privind obligativitatea abordării medico-legale în cazurile de deces corelate consumului de droguri;

Implementarea unor măsuri mai eficiente de harm-reduction și educație medicală;

Măsuri legislative mai severe privind comercializarea/ consumul SNPP, cu virarea de la definirea strictă a substanței spre clasa cărora aparțin sau incriminarea modalităților de vânzare;

Introducerea intervențiilor terapeutice precoce în rândul consumatorilor problematici de droguri depistați cu infecția HIV, pentru prevenirea extinderii epidemiei.

CONCLUZII

Lucrarea de față intitulată „Efectul sevrajului la droguri” este o lucrare completă ce și-a îndeplinit obiectivele de a prezenta, analiza dar și constata consumul de droguri și efectele acestora asupra corpului uman.

În urma acestui studiu am constatat că termenul de drog reprezintă „Substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant” și că toxicomanul este considerată acea persoană care consumă în mod periodic droguri iar supradoza reprezintă consumul de substanțe cu efect narcotic în cantități mari, peste capacitatea corpului de absorbție, și care poate cauza decesul.

În literatura de specialitate există mai multe tipuri de dependență: Dependența fizică se instaurează în urma consumului des și periodic al drogurilor și organismul s-a obișnuit cu efectele sale. Persoană trebuie să consume în continuare drogul pentru a menține o stare relativ normală a organismului, în caz contrar făcându-și apariția dereglări grave ale organismului, cunoscute sub numele de sevraj. Dependența psihologică psihologică se instaurează în urma consumului des de droguri care determină o atașare emoțională a minții persoanei de efectele produse de drog, care sunt de obicei generarea plăcerii și diminuarea durerilor, și nu mai consideră că este capabil să funcționeze fără drog. Lipsa consumului de drog determină o stare de agitație și stres și o dorință acerbă de consum. Persoanele dependente de droguri manifestă de cele mai multe ori ambele tipuri de dependență, existând însă și cazuri în care doar una din forme este manifestată.

Tot în această lucrare s-a observat faptul că există o clasificare clară a drogurilor: Droguri care încetinesc centrii nervoși: codeină; opiacee; heroină; barbiturice; somnifere; morfină; tranchilizante; solvenți, gaze volatile; alcool; Droguri care incită centrii nervoși: nicotină; cocaină prizată, injectată sau fumată; diversele tipuri de amfetamine; Droguri cu efect halucinogenic (care generează alterări de natură psihică în special în domeniul perceptual): LSD, Ecstasy, Phenciclidina (PCP); Peyote (mescalină), Psilocybina și Psilocyna, derivatele de canabis (hașiș, marijuana).

Efectele consumului de droguri sunt numeroase; de exemplu, efectele cocainei asupra psihicului includ în mod obișnuit paranoia, delirul de persecuție, halucinațiile vizuale, auditive și tactile, creșterea numărului de acte iraționale, nervozitatea, neîncrederea, depresia și lipsa motivațională. . Întrucât cocaina crește numărul de bătăi pe minut la inimii și cantitatea de adrenalină din corp, persoanele cu istoric medical cu probleme cardiace sunt predispuse la efecte fatale asupra corpului.

Un alt exemplu este efectul heroinei asupra corpului care este unul puternic iar riscurile sunt enorme. Efectele heroinei nu sunt niciodată la fel, fiind extrem de dificil pentru un consumator să relateze sau să prezică efectele consumului. PCP generează unele forme de nebunie temporară, , psihoze sau manifestații de comportament violent. Consumatorii vor fi adesea deziluzionați de capacitățile lor și de abilitățile acestora, considerând că sunt capabili de lucruri ieșite din comun, cum ar fi zborul, acesta fiind motivul pentru care mulți consumatori s-au aruncat de pe clădiri.

Pe lângă efectele nocive ale consumului de droguri, în această lucrare am mai aflat că marijuana a fost folosită ca anestezic în China încă din secolul al II-lea i.Hr și că, în prezent, conform unor studii medicale, canabisul și derivatele sale pot fi utile în tratarea glaucomului și a anumitor afecțiuni oculare legate de nervul optic iar unii cercetători au sugerat că marijuana este un medicament ce trebuie cercetat în amănunt, întrucât nu s-au descoperit toate proprietățile benefice ale acesteia.

În România, producerea, consumul sau distribuția de droguri se sancționează conform legii cu numărul 143/2000.

Simptomele sunt diferite în funcție de drogul consumat: energia exagerată, pierderea rapidă în greutate, stările de insomnie prelungită și tremuratul incontrolabil pot indica abuzul de stimulante; letargia, neclaritatea în discurs, pierderea echilibrului, pupilele contractate sau somnul exagerat de mult pot indica abuzul de sedative; modificările neașteptate de comportament sau stare, ochii injectați (roșii), pupilele dilatate, reacția și reflexele încetinite semnificativ, senzațiile de amețeală și letargia pot indica utilizarea de marijuana; semnele de ace pe brațe sunt semne ale utilizării cocainei sau heroinei în mod intravenos; nările inflamate denotă prizarea de cocaină; curgerea incontrolabilă a nasului său pufnirile pe nas sunt specifice fumatului cocainei sub formă de crack; pierderea în greutate, letargia, insecuritatea emoțională, transpirația abundentă, vorbirea neclară, pupilele contractate și pofta scăzuta de mâncare indică excesul de opiacee; halucinațiile, pupilele dilatate, tremuratul incontrolabil și transpirația abundentă sunt specifice consumului de droguri psihedelice.

Mai mult, lucrarea prezintă și definiția sevrajului și s-a constatat că este „starea de abstinență, care se manifestă printr-o suferință fizică și psihică intensă, specifică perioadei de stopare, de către consumator, a consumului de substanțe care au generat starea de dependență” iar tipologia acestuia este una vastă.

Potrivit cărților analizate, în procesul de diagnosticare se analizează: numărul bătăilor inimii și se va depista sau nu tahicardia; dacă respirația este accelerată (tahipnee); dacă pacientul manifestă o temperatură crescută a corpului; dacă pacientul prezintă mișcări anormale ale ochilor; dacă mâinile acestuia tremură; dacă există sângerări interne; dacă pacientul prezintă insuficiență hepatică; dacă este prezentă deshidratarea. Se mai pot face analize toxicologice, precum și alte teste ale sângelui.

În capitolul III, s-au prezentat statistici îngrijorătoare privind consumul de droguri în țara noastră. Așadar, în anul 2014, au beneficiat de tratament 3733 de persoane. Comparativ cu anul anterior, se observă: creșterea cu 4,1% a numărului total de persoane asistate (de la 3587 la 3733); creșterea numărului de persoane asistate de la 2355 la 2440 (consum de droguri); creșterea numărului de persoane asistate de la 1232 la 1293 ( consum de alcool).

De asemenea în anul 2014, s-au înregistrat următoarele: 26 cazuri declarate că decese direct asociate consumului de droguri la nivel național, toate din București, toate cu examen toxicologic pozitiv; 16 cazuri de decese indirect asociate consumului de droguri.

BIBLIOGRAFIE

Publicații:

Abraham, P., Rus, T.V., Crăciun, A., Drogurile – reglementări internaționale și interne, Ed. Universitaria, București, 2004;

Andrei Oișteanu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură, Ed. Polirom, Iași, 2010;

Barp, J., Ceaiurile – infuzii și remedii naturiste, Ed. Lider, București, 2012;

Cristea, A, Tratat de farmacologie, Ed. Medicală, București,2012;

Dascălu, I., Tone, C., Sturleac, M., Cristian, E., Drogurile și crima organizată, Ed. Sitech, București, 2009;

Drăgan, A.G., Goana după iluzii. Și totuși, am învins drogurile!, Ed. ePublishers, București, 2014;

Gaudet, E., Drogurile și adolescența – răspunsul la întrebările părinților, Ed. Minerva, București, 2006;

Gavril, P., Drogurile – ispita otrăvitoare, Ed. Curtea Universitară, București, 2006;

Kuhn, C., Swartzwelder, S., Wilson, W., Tripat. Ce trebuie să știi despre Droguri: De la Alcool la Ecstasy, Ed. TREI, București, 2014;

Lambrousse, A., Geopolitica drogurilor, Ed. Ideea Europeană, București, 2007;

Marcean, C., Manta, V. Ghid de farmacologie pentru asistenți medicali și asistenți de farmacie, Ed. All, București, 2011;

Paraschiv, G., Drogurile – un pericol pentru ordinea juridică națională și internațională, Ed. Pro Universitaria, București, 2014.

Reviste:

România liberă , Blestemul drogurilor sau cum se ajunge de la extaz la sinucidere, 17 februarie 2011, Ioana Mareș;

Jurnalul Național , Moartea albă: drogurile, 24 ianuarie 2009, Vasile Surcell;

Agetia Națională Antidrog, Raport anual: Situația Drogurilor în România în anul 2014;

Legi:

LEGEA 143/2000 PRIVIND COMBATEREA TRAFICULUI ȘI CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI

Adrese web:

www.dexonline.ro;

www.anit.ro;

www.ana.ro.