Sesiunea Șt iințifică Studențească, mai 2016 [618141]

Sesiunea Șt iințifică Studențească, mai 2016

1
ÎMBUNĂTĂȚIREA POSTURILOR DE LUCRU DIN CADRUL LINIEI DE
ASAMBLARE MOTOR H4 DIN PUNCT DE VEDERE ERGONOMIC

Sǎpunariu Maria -Mihaela

Conducător științific: As.ing. Marius PARASCHIV

REZUMAT:

În cadrul lucrării sunt prezentate noțiuni
generale despre ergo nomie (noțiuni legate de
ergonomia unui post de lucru, tendințe și orientări
actuale în ergonomie, influen țe ale ergonomiei în
procesul de fabricație și montaj, cerințe privind
organizarea locului de muncă, informa ții referitoare
la proiectarea ergonomic ă a echipamentului industri al
și a spațiului de muncă, prezentarea structurii
sistemului om – mașină – mediu), precum și analiza
și îmbunătățirea ergonomiei la un post de lucru .

CUVINTE CHEIE: Ergonomia postului de lucru;
Proces de producție; Proces tehno logic de montaj;

1. INTRODUCERE

Ergonomia – după
definiția dată de Asociația Internațională de
Ergonomie (A.I.E.) – este știința care studiază
interacțiunile dintre oameni și elementele unui
sistem, dar și riscurile presupuse de practicarea
profesiei, apli că teorii, principii, informații sau
cunoștințe și metode de design pentru a optimiza
starea de bine a oamenilor în timpul muncii,
precum și a asigura performanța în ansamblu a
sistemului angajat -loc de muncă.
Prin ergonomie se caută îndeplinirea
celor dou ă scopuri – sănătate și productivitate –
modelând și/sau structurând elemente precum
mobilierul sigur și o interfață ușor de folosit cu
aparatele sau echipamentele utilizate.
Ergonomia vizează compatibilitatea oamenilor
cu locul lor de muncă: abilitățile și limitele
angajatului, asigurarea sarcinilor,
echipamentelor, informațiilor și mediului de
lucru care i se potrive ște fiecărui om. În concluzie se poate spune că
ergonomia studiază relați a dintre om și munca sa
astfel încât să determine creșterea produc tivității
muncii fie prin organiz area ergonomică a
locurilor de muncă existente, fie prin proiectarea
ergonomică a unor noi locuri de muncă.
Lucrarea de față își propune o detaliere a
direcțiilor de organizare ergonomică a muncii
precum și reproiec tarea ergonomică a locurilor
de mu ncă.

2. Considerații generale privind
ergonomia postului de lucru

2.1.Noțiuni generale privind ergonomia
Ergonomia – după definiția dată de
Asociația Internațională de Ergonomie (A.I.E.) –
este știința care studiază interac țiunile dintre
oameni și elementele unui sistem, dar și riscurile
presupuse de practicarea profesiei, aplică teorii,
principii, informații sau cunoștințe și metode de
design pentru a optimiza starea de bine a
oamenilor în timpul muncii, precum și a asigura
performanța în ansamblu a sistemului angajat –
loc de muncă.
Prin ergonomie se caută îndeplinirea celor
două scopuri – sănătate și productivitate –
modelând și/sau structurând elemente precum
mobilierul sigur și o interfață ușor de folosit cu
aparatele sau echipamentele utilizate.
Ergonomia vizează compatibilitatea
oamenilor cu locul lor de muncă: abilitățile și
limitele angajatului, asigurarea sarcinilor,
echipamentelor, informațiilor și mediului de
lucru care i se potrive ște fiecărui o m. La
evaluarea acestei compatibilități se au în vedere:
gradul de solicitare a angajatului pentru a -și
îndeplini obligațiile de serviciu, calitățile
echipamentelor (dimensiuni, forme și cât de
potrivite sunt pentru obligațiile de serviciu) și
informația f olosită în cadrul activității

Sesiunea Șt iințifică Studențească, mai 2016

2
desfășurate (mod de prezentare, accesare și
schimbare).
Asociația Internațională de
Ergonomie (A.I.E.) împarte ergonomia în trei
mari domenii:

1.Ergonomia fizică vizează
caracteristicile anatomice ale angajatului :
caractere antropometrice, fiziologice și
biomecanice, în legătură cu activitatea fizică;
postura în timpul lucrului, manipularea
materialelor, mișcări repetitive, probleme și/sau
disfuncții musculoscheletale legate de poziția
sau îndeplinirea sarcinilor de lucru; contextul
locului de muncă, siguranța și sănătatea.

2.Ergonomia cognitivă studiază procese
mintale precum percepția, memoria,
raționamentul și răspunsurile motorii, de modul
cum afectează acestea interacțiunile dintre
oameni și elemente ale sis temului:
suprasolicitarea mintală/intelectuală, luarea
deciziilor, performanțe excepționale legate de
talent, interacțiunea calculator -om, încrederea în
angajat, stresul ca urmare a muncii și pregătirii,
după cum acestea se raportează la legătura dintre
angajat și structura sistemului.

3. Ergonomia organizațională se ocupă
cu optimizarea sistemelor sociotehnologice,
incluzând structurile lor organizatorice, reguli și
procese: comunicarea, administrarea resurselor
în echipă, designul sau structura slujbei,
structura orelor de muncă, munca în echipă,
schema de participare, ergonomia comunității,
munca în cooperare, programe noi de muncă,
organizarea virtuală, telework și calitatea
managementului.
Ergonomia, fiind o știință, dispune de un
obiect de studiu, de metode și de tehnici de
cercetare proprii.
Obiectul de studiu al ergonomiei îl
constituie “organizarea activității umane în
procesul muncii prin optimizarea relației din
sistemul om -mașină -mediu, având drept scop
creșterea eficienței tehnico -economice,
optimizarea condițiilor satisfacției, motivației și
rezultatele muncii, concomitent cu menținerea
bunei stări fiziologice și favorizarea dezvoltării
personalității”.

Fig.1. Științe cooperante ergonomiei

Însă această optimizare, în special cea a
relației om -mașină -mediu, necesită îndeplinirea
următoarelor condiții:
– orientarea și selecția riguroasă a factorului
uman;
– reorientarea profesională;
– proiectarea echipamentelor în concordanță
cu posibilitățile umane;
– crearea unei ambianțe care să asigur e
securitate și confort;
– repartizarea rațională a sarcinilor;
– economia energetică a organismului uman.
În opinia specialiștilor, ergonomia
urmărește obținerea informațiilor privitoare la
muncă necesare la fundamentarea în mod
rațional a ada ptării muncii la om și a omului la
muncă în scopul creșterii productivității, cu alte
cuvinte ergonomia are drept obiect cercetarea și
indicarea modului în care trebuie proiectată și
efectuată orice operație, având în vedere
realizarea unei economii cât m ai importante de
energie umană.
În birou ergonomia urmărește studierea
elementelor umane și materiale ale procesului de
muncă în complexitatea și în interdependența
lor; capacitățile umane și modul cum acestea pot
fi utilizate în mod optim, pe întregul fond de
timp de muncă; gradul de complexitate al
echipamentului și mobilierului, precum și
modalitățile tehnice de lărgire a ariei de
activitate a lucrătorilor, în condițiile diminuării
stresului și a oboselii; condițiile de mediu și
mijloace le de reducere a influenței lor negative.
Direcțiile de organizare ergonomică și
de perfecționare a activității din birou ar trebui
să aibă în vedere următoarele aspecte:

Sesiunea Șt iințifică Studențească, mai 2016

3
– recrutarea, selecția, încadrarea, promovarea
personalului după aptitu dini, pregătire și
performanțe;
– stabilirea dimensiunii optime a colectivelor de
muncă;
– stabilirea unor forme specifice de stimulare în
muncă și aplicarea acestora;
– diminuarea efortului fizic și intelectual prin
achiziționarea unor echipamente inform atice
moderne;
– dotarea birourilor și a serviciilor cu mobilier
potrivit caracteristicilor antropometrice ale
lucrătorilor, poziției acestora în timpul muncii,
sarcinilor de îndeplinit și locului zonei de
muncă;
– studierea microclimatului, în scopul cre ării
unui echilibru optim între om și mediul său de
lucru, reducerii efortului senzorial și creșterii
posibilităților de concentrare în executarea
sarcinilor. Elementele de microclimat (zgomot,
temperatură, iluminat, culoare) trebuie adaptate
la specificu l activității din fiecare birou.

2.2.Ergonomia postului de lucru
Părintele managementului științific și al
organizării științifice a muncii este considerat
Frederick Winslow Taylor . Școala
managementului științific pune accentul pe
producti vitate maximă cu efort minim,
eliminându -se pierderile/rebuturile și ineficiența.
În principala sa lucrare ”Principiile
managementului științific” (Principles of
Scientific Management), Taylor arată că “pentru
a realiza un management științific este nevoie să
fie stabilite o serie de reguli, legi și formule care
să înlocuiască judecata fiecărui individ în parte,
dar care pot fi folosite efectiv numai după ce au
fost consemnate oficial”.
În lucrarea menționată, Taylor expune
o seamă de princi pii ale organizării științifice a
muncii ce prevedeau:
1. Să se concentreze la un loc toată experiența
tradițională, care să fie clasificată, structurată pe
categorii și transpusă în reguli, în legi și în
formule pentru a -i ajuta pe lucrători în
activitate a lor zilnică;
2. Să se formuleze metode științifice pentru
fiecare element din activitatea unui om care să le
înlocuiască pe cele empirice; 3. Lucrătorul să fie selectat, instruit și promovat
pe baze științifice;
4. Să se colaboreze cu lucrătorii pentru a garanta
faptul că munca este făcută conform principiilor
științifice formulate;
5. Să se realizeze o diviziune a muncii și a
responsabilităților egală între lucrători și între
manageri, astfel încât aceștia să efectueze
activitățile pentru care sunt cel m ai bine
pregătiți.
Taylor a pus în practică și o mulțime
de experimente care au demonstrat creșterea
eficienței prin organizarea științifică a muncii:
1. Studiul muncii. Într -un experiment a trecut la
descompunerea proceselor de muncă în mișcări
element are și eliminarea tuturor gesturilor
inutile. În trei ani productivitatea atelierului
testat s -a dublat.
2. Unelte standardizate. În altă zonă a descoperit
că lopețile folosite pentru încărcarea cărbunelui
cântăreau 6 -14 kg. După experimentări s -a
constat at că greutatea adecvată este de 7 -8 kg.
Din nou după trei ani, 140 de oameni făceau
munca pentru care înainte fusese nevoie de 400 –
600 de oameni.
3. Selectarea și instruirea lucrătorilor. Într -un alt
atelier Taylor a insistat ca fiecărui muncitor să i
se dea munca pentru care este cel mai potrivit,
iar celor care depășeau volumul de muncă
prevăzut să li se acorde prime/indemnizații. Așa
cum era de așteptat, productivitatea a crescut și
s-a menținut la un nivel ridicat. Cu toate aceste
succese, întotdeauna managementului științific i
s-a reproșat faptul că pune prea mare accent pe
productivitate, subestimând natura umană.
Studiile lui Taylor au fost analizate
critic și completate de soții Gilbreth, Frank și
Lilian . Cei doi s -au ocupat de aspectele umane
ale fenomenului de organizare, contribuind la
aprofundarea și la lărgirea conceptelor privind
studiul mișcărilor și starea de oboseală.
Sistemele lor de evaluare au devenit mai târziu
metode de analiză și de apreciere a
activității/execuției. Cercetările l or au urmărit
descoperirea celor mai bune modalități de a
efectua o activitate în cel mai ușor mod posibil.
În mișcările executate de lucrători la locul de
muncă au reușit să identifice 18 micromișcări
elementare (a apuca, a ține, a poziționa, a căuta),
pe care le -au denumit THERBLIGS, adică
anagrama numelui său, Gilbreth. Aceste

Sesiunea Șt iințifică Studențească, mai 2016

4
micromișcări au stat la baza elaborării
normativelor de muncă pe timpi predeterminați
care apoi au permis fundamentarea științifică a
normelor de muncă și economisirea timpului de
normare. O contribuție valoroasă a celor doi în
dezvoltarea cercetărilor privind munca a
constituit -o și enunțarea unui număr de șapte
principii ale economiei energetice a mișcării.
Studiile lui Taylor și cele ale soților
Gilbreth s -au compl etat reciproc, Taylor punând
accentul pe creșterea vitezei de producție, iar cei
doi au urmărit să cruțe muncitorul de oboseală
inutilă.
Ralph M. Barnes stabilește în lucrarea
sa “Motion and Time Study”, apărută în anul
1940, un număr de 22 de principii ale economiei
mișcării, în scopul raționalizării operațiilor
efectuate în timpul muncii. Scopul principal al
economiei mișcării este realizarea unei
productivități maxime a muncii, simultan cu un
consum energetic minim din partea
executanților. Acesta est e contextul formulării
principiilor economiei de mișcare, denumite
inițial “reguli pentru economia mișcării și
reducerea oboselii”(Anca Drăghici,2009 ).

Fig. 2 Evoluția organizării muncii

A. Principii ale economiei mișcării corpului
omenesc:
1. Mâinile s ă înceapă și să termine mișcările în
același timp.
2. Mâinile să nu rămână inactive în același timp,
cu excepția perioadelor de odihnă.
3. Mișcările brațelor să fie efectuate simultan, în
sens opus și simetric.
4. Mișcările mâinilor și ale corpului trebuie
limitate la clasele cele mai joase la care este
posibilă executarea sarcinii de muncă în mod
corespunzător. 5. Momentul forței trebuie folosit în ajutorul
muncitorului ori de câte ori este posibil și să fie
redus la minimum dacă el va trebui să fie depăși t
de efortul muscular.
6. Mișcările curbe, continue și line ale mâinilor
sunt preferate mișcărilor rectilinii în care
intervin schimbări de direcție bruște și în
unghiuri ascuțite.
7. Mișcările balistice sunt mai rapide, mai ușoare
și mai precise decât miș cările cu restricții
(opriri) sau “controlate”.
8. Munca să fie în așa fel organizată încât să
permită un ritm ușor și natural, oriunde este
posibil.
9. Mișcările succesive trebuie să fie legate astfel
încât să permită trecerea ușoară la mișcarea
următoare ; fiecare mișcare trebuie să se
finalizeze într -o poziție care să favorizeze
începerea următoarei acțiuni (principiul
cursivității naturale a mișcărilor).
10. Succesiunea de mișcări care utilizează cel
mai puțin divizarea mișcărilor în elemente
componente este mai eficientă pentru
îndeplinirea sarcinii date.
11. Ezitările sau opririle temporare, mici și
frecvente trebuie eliminate.
12. O mișcare este mai puțin obositoare atunci
când se efectuează într -o direcție care permite
folosirea la maximum a gravitați ei.
13. Fixările ochilor să fie, pe cât posibil, cât mai
puține și de durate cât mai scurte.
14. Atunci când s -a stabilit că o anumită
combinație de mișcări este cea mai potrivită din
punct de vedere al economiei energetice a
organismului uman, această co mbinație trebuie
să fie aplicată fără nici o excepție încă de la
începutul instruirii (în munca respectivă sau
meserie).

B. Principii ale economiei mișcării
aplicabile în organizarea locului de muncă:
1. Pe suprafața de lucru să se mențină numa i
materialele care se utilizează în ziua respectivă.
2. Sculele și materialele să fie depozitate în
locuri bine definite și permanent aceleași.
3. Sculele, dispozitivele, verificatoarele și alte
materiale trebuie să fie plasate aproape de
punctul de utiliz are.
4. Cutiile și conta inerele de alimentație prin
gravitație trebuie să ofere materialele cât mai
aproape de punctul de utilizare.

Sesiunea Șt iințifică Studențească, mai 2016

5
5. Degajarea locului de muncă de materiale și
semifabricate prin cădere liberă trebuie să fie
utilizată oriunde este posibi l.
6. Materialele și sculele să fie astfel plasate încât
să permită cea mai bună succesiune de mișcări.
7. Fiecărui loc de muncă trebuie să i se asigure
condiții corespunzătoare de vedere. Un iluminat
bun constituie prima cerință pentru o percepere
vizuală satisfăcătoare.
8. Înălțimea suprafeței de muncă și a scaunului
este preferabil să permită alternarea poziției
verticale/ortostatice cu poziția șezând.
9. Să se asigure fiecărui muncitor un scaun de un
tip și cu o înălțime care să -i permită o pozitie
corectă în muncă.

C. Principii ale economiei mișcării
aplicabile în proiectarea sculelor și a
echipamentului industrial:
1. Mâinile să fie degajate de orice activitate care
ar putea fi efectuată mai avantajos de un
instrument, dispozitiv de fixare sau de un
dispozitiv acționat cu membrul inferior (picior).
2. Două sau mai multe scule să fie combinate ori
de câte ori este posibil.
3. Obiectele de lucru și materialele să fie
prepoziționate, ori de câte ori este posibil.
4. În cazurile în care fiecare deget e xecută o
mișcare specială (de exemplu: dactilografiere,
operare pe calculator), sarcina să fie repartizată
potrivit capacităților specifice ale degetelor.
5. Pârghiile, manivelele și roțile de mână să fie
astfel amplasate încât muncitorul să le poată
manev ra cu o cât mai mică schimbare a poziției
corpului și cu cel mai mare avantaj mecanic.
Toate aceste principii stau la baza
organizării ergonomice a muncii și servesc la
elaborarea măsurilor pentru realizarea practică a
acesteia.
Organizarea ergonomică a muncii
reprezintă un ansamblu de metode și tehnici
elaborate în lumina cerințelor ergonomiei, în
scopul creșterii productivității muncii, pe măsura
posibilităților fizice și intelectuale ale
operatorului uman, în contex tul economiei
energetice a organismului acestuia.
Organizarea ergonomică a locurilor de
muncă existente poate conduce la o creștere
considerabilă a productivității muncii, alături de
implementarea noilor descoperiri generate de
progresul tehnico -științif ic. Astfel, implementarea concepției și
principiilor ergonomiei în organizarea muncii se
constituie ca factor intensiv de creștere a
productivității.
Creșterea productivității muncii nu
trebuie limitată la măsurarea evoluției ei sau la
planificarea creșterii ei pe baza unor calcule
tehnico -economico -statistice.
Trebuie avute în vedere, cu prioritate,
posibilitățile psihofiziologice ale operatorului
uman. Stabilirea unor sarcini de muncă
supradimensionate vor conduce la istovirea
prematură a forței de muncă, mai eficientă fiind
justa proporție a solicitării organismului
omenesc cu posibilitățile acestuia.
Fiecare om este un unicat . Dacă
mașinile au un regim de funcționare constant,
organismul uman poate fi caracterizat ca o
“mașină cu regim de funcționare variabil”. Forța
de muncă a fost abordată de economiști strict ca
o noțiune teoretică utilizată în calcule înguste de
creștere a productivității muncii.
Studiile ergonomice, organizarea
ergonomică a muncii au arătat că trebuie
cunoscute multilateral posibilitățile “mașinii
omenești”, producătoare a forței de muncă,
utilizate pe baze ergonomice de organizare
pentru: creșterea productivității muncii și
creșterea veniturilor proprii în vederea
satisfacerii nevoilor operatorilor um ani.

Capacitatea optimă de lucru a
omului presupune că pe durata efectuării
sarcinilor sale cotidiene, capacitatea de lucru a
omului înregistrează variații. În funcție de aceste
variații se disting trei faze diferite:
• Faza de încălzire, ce corespunde intervalului de
timp necesar atingerii capacității optime de lucru
a omului;
• Faza capacității optime. În această fază
performanțele operatorului uman sunt stabile în
jurul unor valori optime. Se recomandă totuși o
pauză la jumătatea intervalu lui de timp
corespunzător acestei faze;
• Faza de scădere a capacității de lucru. În
această fază intervine oboseala datorată
solicitărilor la care operatorul uman a fost supus
și are ca efect scăderea treptată a performanțelor
acestuia, scăderea productiv ității muncii,
scăderea calității produselor, scăderea rapidității
de intervenție etc. (Anghel,2010).

Sesiunea Șt iințifică Studențească, mai 2016

6
Mediul este definit ca totalitatea
factorilor ce caracterizează ambianța în care se
desfășoară activitatea omului și influențează
starea fizică și psihică a acestuia.(Anghel ,2010).
Din punct de vedere fizic, mediul este
caracterizat de:
o Gradul de înlocuire a azotului din aerul
respirabil (ambianța barică);
o Gradul de încărcare cu microorganisme a
aerului (ambianța biologică);
o Temperatură, umiditate, praf, curenți de aer;
o Ansamblul cromatic al mașinilor și
echipamentelor acestora;
o Luminozitate, zgomot, vibrații;
o Gaze toxice sau suspensii de pulberi în aer .

2.3.Influențe ale ergonomiei în procesul de
fabricație și montaj
Ergonomicizarea unui post de lucr u
presupune creșterea capacității de producție,
scăderea costurilor prin eliminarea rebuturilor și
o bună gestionare a capacităților umane de
muncă.
Capacitatea de muncă (Cm) reprezintă
totalitatea posibilităților fizice, psihice, cerebrale
și nervoase ale operatorului uman de a efectua o
cantitate maximă de muncă fără ca nivelul
calitativ al prestației sale să se diminueze.(Anca
Drăghici,2009).
Capacitatea de muncă îmbracă trei
forme :
1. Capacitatea potențială exprimă
resursele umane datora te rezervelor de energie
ale organismului și unor factori psihologici cum
sunt:
-dispoziția de muncă – variază în condițiile unei
senzații de plenitudine a forțelor fizice și intelectuale. Stările patologice de boală sunt
însoțite de scăderea dispoziției de muncă;
-voința – când aceasta nu -și realizează scopul
propus, ea determină o forță negativă a
dispoziției, iar capacitatea de muncă potențială
scade, exprimându -se într -o stare de deprimare
sau chiar conflictuală.
2. Capacitatea funcțională este acea
parte a capacității de muncă utilizată strict în
procesul de muncă.
3. Capacitatea de rezervă este acea
parte a capacității de muncă necesară îndeplinirii
obligațiilor sociale, familiale, participării la viața
culturală etc.
Variația capacități i de muncă cunoaște
trei forme:
– capacitate de muncă crescândă caracterizată
prin valori relativ scăzute ale rapidității și
preciziei executării operațiilor și cu o atenție
instabilă (a, a*);
– capacitate de muncă optimă când se constată
un nivel relativ stabil al performanțelor
operatorului uman (b, b*);
– capacitate de muncă în scădere datorată
apariției oboselii (c, c*).

Fig.3 Nivelul productivității muncii

Față de cele reprezentate în figura de mai sus, se
impun unele comentarii utile î nțelegerii
fenomenelor derulate pe parcursul unei zile de
muncă și care determină variația capacității de
muncă:
– capacitatea de muncă crescândă (a)
corespunde fazei de adaptare a executantului la
condițiile de lucru. Consumul de oxigen crește
fără a sati sface integral nevoile organismului
N i v e l u l p r o d u c t i v i t ă ț i i m u n c i i
b b *
a a * c*
c
0 8 t i m p [ o r e ]P a u z a d e m a s ă

Sesiunea Șt iințifică Studențească, mai 2016

7
pentru că aparatele respirator și circulator
reacționează cu întârziere la cerințele impus e.
Această perioadă se caracterizează
printr -o îmbunătățire continuă a parametrilor
psiho -fiziologici și a rezultatelor în muncă. În
funcție de specificul muncii această perioadă
poate dura de la câteva minute la o oră sau chiar
mai mult.
– capacitatea de muncă optimă (b) se
caracterizează printr -un nivel stabil al
performanțelor. Este o perioadă de echilibru a
balanței energetice, î n care aportul de oxigen
corespunde cu nevoile organismului, respirația și
pulsul ating valori adecvate pentru efectuarea
muncii (durata 1 … 3 ore).
În această perioadă performanțele
muncii (productivitatea, numărul de rebuturi)
sunt bune și se constată c hiar o reducere a
solicitărilor psihofiziologice;
– capacitatea de muncă în scădere (c) este
condiționată de apariția oboselii crescânde
datorită epuizării rezervelor organismului din
faza (b). Este faza de revenire la normal, la
nivelul inițial al capacit ății operatorului, după
încetarea activității desfășurate ritmul aparatului
respirator și pulsul ating treptat valori normale.
Ca urmare, capacitatea de muncă scade
și se constată apariția unor mișcări inutile în
procesul muncii, a unor comenzi greșite,
simultan cu încetinirea ritmului de lucru.
Fazele ce caracterizează dinamica,
capacității de muncă se repetă și după pauza de
masă cu deosebirea că:
– (a*) este mai scurtă deoarece adaptarea
executantului la procesul muncii se realizează
mai repede;
– (b*) este mai scăzută, cu un nivel al
productivității mai scăzut și mai scurtă ca durată;
– (c*) apare mai repede ca urmare a apariției și
instalării oboselii în organismul uman.
Tulburările capacității de muncă se
manifestă prin pierderea totală sau par țială,
definitivă sau temporară a potențialului de
muncă al operatorului uman.
Pierderea tranzitorie a capacității de
muncă are loc ca urmare a unei tulburări
funcționale, având caracter reversibil, de scurtă
durată. Operatorul uman nu -și mai poate ex ercita
funcțiile morfologice în condiții normale (de
exemplu; infartul de miocard). Pierderea stabilă
a capacității de muncă (de lungă durată) are drept cauze afecțiuni sau tulburări funcționale
ireversibile.
În concluzie, se impune activitatea de
expert iză și recuperare a capacității de muncă,
organizată judicios la nivel național.
În stransă legătură cu capacitatea de
muncă a unui operator este și buna iluminare a
postului de lucru,dar și folosirea culorilor pentru
o mai ușoară distingere a componentelor
folosite ,a comenzilor sau a operațiilor de
efectuat în postul respectiv .
Atât culorile cât și o bună luminozitate
în cadrul unui post de muncă au o foarte mare
importanța din punct de vedere ergonomic.
Acestea ajută la o mai b ună desfășurare a
activităților operatorului,acesta din urmă reușind
să își desfășoare activitatea în bune condiții și
de o calitate ridicată,eliminându -se pierderile
și/sau rebuturile.
Culoarea reprezintă unul din elementele
fundamentale ale existenței u mane.Ea este
prezentă în viața și activitatea noastră, punându –
și amprenta pe tot ceea ce ne înconjoară: de la
culorile din interiorul locuinței, la cele din
exteriorul ei (clădiri,străzi, magazine,mobilier).
Lumina pentru om este condiția c elor
mai multe din activități. Ea este corespondentul
vizual al căldurii și ajută ochiul să perceapă
"ciclul de viață" al orelor și anotimpurilor.
Lumina este în același timp un element dinamic
care se descompune în șapte culori. Ea creează
senzația de spa țiu, evidențiind volumele, iar
părțile luminoase și umbrele dezvăluie formele .

3. Analiza și îmbunătățirea ergonomiei
la un post de lucru

Ergonomia este un demers de analiză și
transformare a muncii cu scopul de a contribui la
conceperea și tr ansformarea situațiilor de
muncă, acționând într -o manieră pozitivă asupra
instrumentelor și mijloacelor de muncă, asupra
mediului de muncă și asupra oamenilor.
Acest demers ține cont de
caracteristicile psihologice și fiziologice ale
ființei umane în div erse situații, în special în
timpul lucrului, de obiectivele urmărite de
individ, de intențiile lui, dar și de obiectivele
întreprinderii.(Anghel,2010).
Criteriile de acțiune ale ergonomiei, atât
în interesul persoanelor cât și în interesul

Sesiunea Șt iințifică Studențească, mai 2016

8
întreprinderilor, sunt: sănătatea, confortul,
securitatea și competențele persoanelor, dar și
eficiența și calitatea muncii.(Anghel,2010).
Ergonomia se ocupă c u eliminarea
mișcărilor inutile ale unui produs, resursă sau
serviciu care face ca munca să fie mai grea
pentru operatorul uman. Aceste aspecte pot duce
la o scădere a productivității,a caltății,dar și a
securității operatorului uman.
Cauze:
1. Acces dificil: componente, elemente ale
mașinii;
2. Instrumente la mare distanță între ele;
3. Ergonomie slabă:
4. Răsuci re, întindere;
5. Produse sau cutii deschise;
6. Mișcări tehnice:
7. Poziționarea, apropierea uneltelor, asamblare
ordonată;
8. Prinderea și așezarea produsului.

Fig. 4 Suport Componente și Tuburi

4. Descrierea și reproiectarea posturilor
de asamblare cu probleme di n punct
de vedere al ergonomiei

Linia de asamblare motor H4 cunprinde 410
posturi de lucru, dintre care am ales 3 pentru a le
analiza și reproiecta.
• P 30 – Aici are loc încărcarea arborelui cotit
și citire data matrix, unde prezentate împreună
de datel e transmise de carterul cilindru se
compară cu arborele cotit și transmite această
informație către mobila dinamică (sistem poka –
yoke cu semnale luminoase), acesta din urmă
unde îi indică executantului ce tip de
semicuzineți trebuie montați .

Fig.5 Monta re semicuzineți Fig.6 Citire data
matrix arbore

• P 120 –În cadrul acestui post operatorul
începe prin uleierea zonei de simering, punerea
și presarea simeringului pe capul arborelui cotit.
Apoi se verifică dacă simeringul este presat
conform s tandardelor, urmează montarea
volantului și preînșurubarea celor 6 șuruburi
pentru fixare.

Fig.7 Montare volant Fig.8 Presare simering

• P 172 – Cu ajutorul datelor primite de la
posturile anterioare operatorul va alege tacheții
necesar i tipului de motor din mobila dinamica ce
îi indica acestuia prin semnale luminoase.

Reproiectarea postului 30:
Analizând postul de asamblare arbore cotit și
modul de lucru al operatorului, analiza
mișcărilor efectuate de acesta am constatat că
există o s erie de probleme legate atât de efortul
de pus de acesta cât și de respectarea cu greu a
timpului de ciclu.

Sesiunea Șt iințifică Studențească, mai 2016

9

Fig.9 Actualul post de montaj arbore cotit

Fig.10 Postul de montaj arbore cotit reproiectat din
punct de vedere ergonomic

Se observă că a fost integrat un motor de tip
Siemens ce include un variator care ajută la
reglarea acestui motor pentru a se obține unui
timp de deplasare mai rapid.
Acest motor electric are în componență un
arbore conducător precum cele de pe strung ce
realizează transportul paletei cu arborele cotit în
fața personalului diminuând în acest fel efortul
fizic depus.
Dupa implementarea motorului electric s -a
observat diminuarea efortul depus de operator,
pentru ca s -a renu țat la misc ările de torsiune, dar
și diminuare a timpului de ciclu de la 66 secunde
la 59 de secunde.

Postul 120:
În urma analizei operațiilor executate de
operator pentru îndeplinirea sarcinilor acestui
post, s -au observat probleme similare postului
anterior, operatorul începe prin uleierea zonei
simering, apoi urmând presarea și verificarea
acestuia, iar apoi are loc manevrarea manuală și
asamblarea acestuia pe motor. Volantul are o greutate de 7.8 kg, astfel nefiind în conformitate
cu standardele ergonomice.
În timp ce se manevrează volantul cu o singură
mâna pentru ridicarea volantului din carucior se
solicită încheietura mâini și a coloanei vertebrale
fapt care provoacă boli profesionale de genul
pierderii temporare a capacității de muncă sau
accidentarea operatorului.
Postul acesta are un timp de ciclu de 102 sec.

Fig.11 Post montare volant

Fig. 12 Post Volant reproiectat din punct de vedere
ergonomic

Dacă analizăm postul înainte și după
reproiectare, putem vedea că s -a eliminat din
mobilierul aflat în jurul operatorului, s -a
implementat un conveior pentru volant care
ajută la transportarea acestuia până la operator
ce include un suport special care realizează
manevrarea volantului cu un dispozitiv de tip
lamele diminuând astfel efortul depus de
operator, acest conveior ajută și la organiz area
mai eficientă a spatiului de lucru, ne mai fiind
nevoie de căruciorul din spatele operatorului și
de suportul de șuruburi din dreapta lui.

Sesiunea Șt iințifică Studențească, mai 2016

10

Fig. 13 Analiza mișcărilor din postul actual

Fig. 14 Analiza mișcărilor din postul reproiectat

În urma re proiectării postului a avut loc o
diminuare majoră a mișcărilor operatorului
nefiind nevoit să se mai întoarcă 180 grade spre
oricare dintre cele 2 părți (fie dreapta, fie stânga)
pentru manipularea volantului, astfel se
diminuează și efortul depus de aces ta și timpul
de ciclu al postului de la 102 secunde la 98
secunde, această constatare a diminuării
timpului de ciclu s -a produs în urma unei
simulări pe linia de montaj.

Post 172
În postul 172, se execută operația de montare a
tacheților pe motor, nefiind un post cu dificultate
mare în vederea asamblări, totuși există
problema înalțimii operatorului, asfel nu se
poate angaja un personal cu o înălțime mai mică
de 1.75 m.
Pentru remedierea acestei probleme s -a propus
modificarea mobilei dinamice (sistemului poka –
yoke cu semnale luminoase) prin montarea unui
sistem de reglare al acesteia după înălțimea
operatorului oferind astfel departamentului de resurse umane o gamă mai largă al personalului
pentru acest post axându -se doar pe
competențele profesionale al e angajatului nu și
dupa înalțimea acestuia.

Fig.15. Post de asamblare tacheți

5. CONCLUZII

În concluzie , după implementarea acesto r idei
în linia de asamblare au rezulta t următoarele
îmbunătățiri teoretice:
– reducerea mișcărilor inutile,
– o ergonomi e mai bună a posturilor de muncă,
– creșterea productivității.

6. MULȚUMIRI
Prof.dr.ing. Miron ZAPCIU
As.ing. Marius PARASCHIV

Sesiunea Șt iințifică Studențească, mai 2016

11
7. BIBLIOGRAFIE
1. Badea Florica, Managementul
produc ției, Ed. ASE, Bucure ști, 2002
2. Badea Florica, Bagu Constantin,
Sisteme de organizare a produc ției,
Ed. Tribuna Economic ă, Bucure ști,
2001
3. Badea Florica, Managementul
produc ției (edi ție revizuit ă), Ed.
ASE, Bucure ști, 2005
4. Badea Florica, Bagu Constantin,
Radu C ătălina, Managementul
produc ției, Ed. ASE, Bucure ști, 2010
5. Bridger S. Robert, Introduction to
Ergonomics , Ed. Taylor and Francis,
Londra, 2005
6. Cărean Mariana, Ergonomie –
îndrumator pentru lucr ări de
laborator și diplomă , Ed.UTCN,
Cluj Napoca, 2000
7. Dima I.C, Nedelcu M.V.,
Managementul produc ției, Ed.
Economic ă, Bucure ști, 2006
8. Drăghici Anca, Ergonomie – noi
abordări teoretice și aplicative , Ed.
Politehnic ă, Timi șoara, 2006
9. Dumitrescu Andrei, Ergonomie , Ed.
Bren, Bucure ști, 2001