Serviciul Respiro In Prevenirea Abandonului Copilului cu Nevoi Speciale
SERVICIUL RESPIRO ÎN PREVENIREA ABANDONULUI COPILULUI CU NEVOI SPECIALE
CUPRINS
INTRODUCERE
Prezentarea organizației gazdă.
ASCHF din Peresecina Asociația de Sprijin a Copiilor cu Handicap Fizic din Peresecina este o organizație nonguvernamentală, democratică, apolitică, care prestează servicii copiilor cu nevoi speciale, copiilor din familii social-vulnerabile și familiilor lor conform Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului și a Familiilor. Asociația și-a început activitatea din 28 februarie 2002. A apărut ideea creării Centrului de zi „Cauza„, unde începînd cu anul 2003 s-au desfășurat primele activități de reabilitare cu copiii. La etapa actuală Asociația își desfășoară activitatea în cadrul unor programe cu activități stabilite (mai mult sau mai puțin): Centru de zi (centru de rereabilitare multifuncțională și integrare socială a copiiilor cu nevoi speciale), incluziune școlară a copiilor cu Cerințe Educative Speciale (CES), cercuri pe interese pentru copiii din familii vulnerabile (țeserea covoarelor, lucrul cu lemnul, broderia, design cu materiale din natură, cunoașterea PC, culinăria, ajutor în pregătirea temelor pentru acasă,), informarea familiei prin seminare tematice, consiliere, implicarea părinților în activitatea de reabilitare a copilului (planificarea și evaluarea activităților), dezvoltarea organizațională prin perfecționări curente ale cadrelor și promovarea serviciilor Asociației la nivel regional.
Viziunea: Copii acceptați – familii împuternicite –comunitate deschisă.
Misiunea ASCHF din Peresecina ASCHF din Peresecina își propune să împuternicescă copii cu CES și familiile acestora în incluziunea lor socială și vocațională prin diversificarea serviciilor și promovarea politicilor sociale la nivel regional.
Valori: Afecțiune și atitudine pozitivă; Calitate și profesionalism; Transparență și responsabilitate; Echitate socială; Confidențialitate
Obiective
De a dezvolta și crea servicii orientate spre consolidarea abilităților copiilor și a tinerilor cu
dizabilități și de ai susține în dezvoltarea deprinderilor de trai independent contribuind astfel la includerea lor în societate.
Reabilitare multifuncțională și integrare socială pentru copii cu nevoi speciale (Educație,
kinetoterapie, autonomie personală, meloterapie, elemente de fizioterapie, culinărie, utilizare PC, socializare, alimentare, transport).
Schimbarea atitudinii în cadrul comunității locale față de copii cu dizabilități și copii
defavorizați.
De a spori accesul copiilor cu dizabilități la educație în comunitate.
De a oferi servicii de alternativă copiilor din familii defavorizate etc.
Oportunitatea alegerii obiectului cercetării: Întâlnim peste tot în jurul nostru oameni cu deficiențe. Ei sunt percepuți diferit, perceperea lor socială nefiind întotdeauna constantă, ea variază de la societate la societate, furnizând semnificații diferite, în funcție de cultura și de valorile promovate. Mulți oameni au reticențe față de persoanele cu deficiențe, deoarece au o concepție greșită despre ele. Trebuie însă să înțelegem că sunt niște oameni la fel ca ceilați, fiind produsul unic al eredității lor și al mediului.
Persoanele deficiente, la rândul lor au două păreri în ceea ce privește impedimentul lor: unele îl consideră dezastru, iar altele un simplu inconvenient.
Întâlnim peste tot în jurul nostru oameni cu deficiențe. Ei sunt percepuți diferit, perceperea lor socială nefiind întotdeauna constantă, ea variază de la societate la societate, furnizând semnificații diferite, în funcție de cultura și de valorile promovate. Mulți oameni au reticențe față de persoanele cu deficiențe, deoarece au o concepție greșită despre ele. Trebuie însă să înțelegem că sunt niște oameni la fel ca ceilați, fiind produsul unic al eredității lor și al mediului.
Persoanele deficiente, la rândul lor au două păreri în ceea ce privește impedimentul lor: unele îl consideră dezastru, iar altele un simplu inconvenient.
Problema investigației: Familia care îngrijește copil cu disabilități se confruntă ci probleme complexe de diferită natură: economică, socială, afectiv-emoțională. Serviciile de asistență psiho-socială a copiilor cu disabilități, cu necesități speciale sunt preponderent orientate spre facilitarea incluziunii socio-educaționale. Chiar aș afirma că mai mult se pune accent pe integrarea educațională, dacă ne referim la politicile incluzive promovate în Republica Moldova. Constatăm, cu părere de rău, că familia copilului cu disabilități este în continuare în situație dificilă și în multe cazuri este pur și simplu impusă de circumstanțe să instituționalizeze copilul cu nevoi speciale. Ne-am propus să analizăm serviciile oferite cu exclusivitate copiilor cu nevoi speciale și familiilor acestora. Popularizarea acestor servicii, multiplicarea lor și infiormarea despre ele este un scop în sine a cercetării. Servicii de tipul Respiro sunt foarte puține și necesită o susținere continuă de dezvoltare și implementare la nivel național.
Obiectul cercetării: serviciului specializat Respiro și gradul de implementare a serviciului.
Scopul: constă în analiza serviciului Respiro ca serviciu inedit oferit familiilor care îngrijesc copilul cu disabilități.
Pentru atingerea scopului propus au fost stabilite următoarele obiective:
Identificarea cadrului legal al serviciului Respiro
Reflectarea necesității serviciului Respiro
Analiza procesului de implementarea a serviciului Respiro
Prezentarea informației actuale despre funcționarea serviciului Respiro
Elaborarea concluziilor și recomandărilor
Ipotezele cercetării:
Ipoteza de fond: Prevenirea abandonului și instituționalizării copiilor cu necesități speciale poate fi realizată doar prin dezvoltarea serviciilor specializate de asistență a familiei copilului cu nevoi speciale.
Ipoteze operaționale:
Dacă ar exista mai multe servicii de asistență psiho-socială a a familiilor copilului cu necesități speciale, atunci rata abandonului acestor copii ar fi mai mică.
Dacă familia persoanei cu nevoi speciale ar fi informată despre serviciile de care poate beneficia, atunci abandonul persoanelor cu nevoi speciale ar fi redus.
Metodele de cercetare: teoretice: analiza și sinteza literaturii de specialitate, analiza cadrului legal și a politicilor prin documentare; empirice: convorbirea, întrevederea, interviul, analiza calitativă și cantitativă a datelor.
Etapele investigației:
Analiza cadrului legal al serviciului specializat Respiro
Elaborarea design-ului cercetării
Realizarea cercetării prin metodele selectate
Concluzii și recomandări
Baza experimentală a cercetării practice: ASCHF din Peresecina ASCHF luptă pentru crearea condițiilor care vor permite familiilor cu copii cu dizabilități să-și îmbunătățească situația de trai și să rămână în comunitatea lor, pentru a nu-și trimite copilul în instituție. Eșantionul cercetării a constituit un grup de 9 specialiști din cadrul Centrului dar și din cadrul Direcției Asistență Socială și protecție a familiei din raionul Orhei. Specialiștii prezintă un grup neomeogen ca pregătire profesională, experiență, vărstă și gen. A fost important să colectăm opinii a diferitor specialiți din sistemul de protecție pentru a avea un tablou cît mai obiectiv posibil.
Termeni cheie: Abandon, cerințe educaționale speciale, dereglarea funcționalității, dezvoltarea, instituționalizare, modelul medical, modelul social, necesități de autoactualizare, necesități de dragoste și acceptare, necesități de securitate, necesități de statut social, necesități de subzistență, nevoi speciale, prevenire, servicii specializate, serviciul Respiro.
I. DEFINIREA CONCEPTELOR DE BAZĂ CONCORDANTE
I. 1. Definirea conceptului “nevoi speciale”
Conform grilei piramidale după care, pe de o parte putem recunoaștem locul și funcțiile fiecărei trebuințe, necesitatea existenței trebuințelor ca veritabil ghid de orientare, supraviețuire, creștere și dezvoltare (evoluție) – deopotrivă a individului cât și a colectivităților (căci și acestea sunt tot „organisme” psihice dar la un alt nivel):
1. Necesități de subzistență. Aici intră un complex de necesități biologice și sociale precum:
hrană, adăpost, îmbrăcăminte, mijloacele economice de obținere a bunurilor necesare vieții. Cu alte cuvinte, tot ceea ce este necesar supraviețuirii individuale materiale.
2. Necesități de securitate. Persoana umană are nevoie nu numai de bunurile care să-i asigure acum satisfacerea necesităților fundamentale, ci și de protecție împotriva mulțimii de factori distructivi, a agresiunilor de tot felul, împotriva catastrofelor naturale, a bolilor, împotriva oamenilor, a proceselor sociale distructive. Are nevoie de siguranța continuității și în viitor a condițiilor care îi asigură în prezent viața venituri sigure, asistență socială și sanitară în caz incapacitate de muncă, de boală, de accidente, de bătrânețe.Într-un cuvânt, are nevoie de securitate.
3. Necesități de dragoste și acceptare. Omul este o ființă socială. El nu există doar ca individ izolat, ci aparține unor grupuri sociale: familie, comunitate locală, vecinătate, națiune, dar și unui
grup de prieteni, unei comunități profesionale sau chiar spirituale. El are nevoie să se simtă acceptat de grupurile cărora vrea să aparțină, să se simtă integrat în mediul lor protectiv. El are, în consecință, nevoie de „Apartenență”.Altfel, se simte „singur”, „dezrădăcinat”, „rupt”. Omul are nevoie totodată de „dragoste”, de un sentiment pozitiv de acceptare, ca persoană unică, de către ceilalți sau de către un altul.
Necesități de statut social.Omul are nevoie de prestigiu social, de aprecierea și stima celorlalți; dar și de îcrederea și stima de sine. Sistemil vieții umane este deosebit de fragil. Buna lui funcționare este asigurată de încredere celorlalți și, în mod secial, de propria încredere în sine.
Necesități de autoactualizare.Existența umană nu este o simplă realitate. Ea este în mare
măsură o potențialitate. Noi suntem nu numai ceea ce am făcut și facem, dar și ceea ce putem face [5, p. 5 – 6].
Pentru o vizualizare cît mai bună prezentăm Piramida trebuințelor umane fundamnetale adaptată d eacelași autor (figura 1) în care sunt prezenate grafic nevoile de bază ale ființei umane în coraport cu emoțiile, sentimentele trăite la fiecare treaptă a piramidei.
Figura 1. Piramida trebuințelor umane fundamentale
Sursa: [ibidem 5, p. 7]
Nevoile speciale se referă la toate categoriile de trebuințe ale persoanei cu handicap, comune cu cele ale celorlalți membri ai comunității, a căror satisfacere asigură un nivel de trai decent, susține procesul de recuperare/reabilitare a persoanei și conduce la integrarea socială și participarea deplină a a acesteia în condițiile unui sprijin (suport) suplimentar, întărit, diferențiat și adecvat persoanei, asigurări de societate. Se înscriu în categoria de nevoi special și trebuințele de dezvoltarea progresivă sau d eperformanță raportate la activitățile umane fundamentale (comunicare, învățare, joc, muncă, creație) și la domeniile vieții normale (familie, educație, muncă, activități de timp liber) [18, p. 108]
Cînd ne referim la nevoile speciale ale unei persoane cu handicap este important din punct de vedere metodologic să identificăm două mari categori de tebuințe:
Trebuințele persoanei cu handicap resimțite ca atare de aceasta și a căror satisfacere asigură
un nivel de trai decent și condiiții pentru dezvoltarea potențialului biopsihic.
Trebuințele de dezvoltare progresive și de performanță, identificate în baza drepturilor
omului, cultivate social și interiorizate treptat de persoana cu handicap. Satisfacerea acestor trebuințe presupune nu numai adaptarea persoanei cu handicap, ci și restructurarea, schimbarea instituțiilor, a mediului fizic și atitudinal [8, p.69].
Cerințe educaționale speciale (CES) – această noțiune vizează nevoile/cerințele educaționale ale persoanelor cu deficiențe de ordin fizic, intelectual, senzorial, funrial, funcțional etc. Deși are conotații diverse (sociale, culturale, medicale, psihologice etc.) sintagma este utilizat prepeonderent psihopedagogia specială, semnificând instituirea bordării diferențiate/specializate ale obiectivului educaționalvzând copiii cu dizabilități diverse – neuropsihice, neurofiziologice, somatice, de învățare sau, mai nou, copiii supradotați, care de asemenea, necesită condiții speciale menite să le faciliteze valorificarea potențiaulului ce nu se încadrează în tiparele obișnuite [14, p.20].
Prezentăm concepția transoformării drepturilor în acșiuni concrete și schimabrea statului social de la pacient la cetățean cu același drepturi ca și toți ceilalți cetățeni.
Tabelul 1. Transformările dreptului omului în acțiune de la pacient la cetățean
Sursa: [16, p. 69].
Concepția este relevantă pentru cercetarea noastră deaorece ne propunem să analizăm anume respecatrea dreptului copilului cu dizabilități de a beneficia de îngrijirea în familie fără a se afla în riscul de a fi abandonat sau instituționalizat.
I.2. Particularitățile dezvoltării copilului cu nevoi speciale
Dezvoltarea copilului este un proces continuu de schimbări, transformări reversibile și ireversibile, proces de integrare a structurilor și funcțiilor i zice și psihice care asigură ameliorarea conduitei generale și situaționale a copilului.
Dezvoltarea copilului evoluează de la totala dependență de adult pînă la autonomie personală,
independență i zică, psihică și socială. În procesul dezvoltării copilul acumulează cunoștințe, abilități, deprinderi, realizează conduite, se adaptează și schimbă ambianța, devine apt de explorări, își asumă responsabilități, devine personalitate. Un renumit psiholog rus definește dezvoltarea ca produs al învățării, dar și al asimilării situațiilor sociale integrale, în care este inclus copilul la i ecare etapă a vieții sale. Dezvoltarea, în accepțiunea marilor psihologi este stadială și i ecare stadiu reprezintă o structură de ansamblu, o calitate specii că, ce se bazează și reiese din stadiu anterior și pregătește stadiul următor, ordinea în care se succed stadiile este invariabilă, i ecare stadiu imprimînd dezvoltării un șir de caracteristici specii ce, individuale [2, p.21].
Dezvoltarea la om înseamnă formarea treptată a individului ca personalitate, proces complex bazat pe creștere, mai ales în plan biomorfologic, maturizare, mai ales în plan psihofuncțional și pe socializare, în planul adaptării la condițiile mediului comunitar.
În dezvoltarea psihică pot avea loc opriri sau chiar regrese sub influența unor factori deterioranți, stresanți, tensionali, etc. Întârzierile dezvoltării psihice pot fi întârzieri de apariție a unor conduite superioare sau a unor conduite noi (întârzieri în structurarea vorbirii la copiii mici) sau întârzieri de dezvoltare psihică propriu-zisă (după ce conduitele s-au constituit). Fiind în cea mai mare parte dependentă de caracterul și conținutul influențelor educative, dezvoltarea psihică constituie finalitatea principală a procesului de învățământ. Starea de handicap se poate manifesta, însă, și în absența unei deficiențe reale, atunci când este provocată de uneleincapacități sau dereglări, mai mult sau mai puțin temporare, mai ales în prezența unor condiții defavorabile demediu social: familii dezorganizate și lipsite de potențial educogen, instituții de educație și ocrotire, atunci când elesunt prost organizate, când au un caracter închis și izolează copiii de mediul social obișnuit, ținându-i departe desolicitările formative ale acestuia etc [10, p.15].
În concluzie, dereglarea funcționalității normale a parametrilor fundamentali a dezvoltării psihice duce la tulburări ale procesului dezvoltării cu consecințe asupra procesului adaptativ.
Pentru a înțelege și a explica dizabilitatea și funcționarea s-au propus mai multe modele conceptuale. Acestea pot fi exprimate ca o relație dialectică între „modelul medical” versus „modelul social”.
Modelul medical consideră dizabilitatea ca pe o problemă a persoanei, cauzată direct de boală, traumă sau altă stare de sănătate care necesită o îngrijire medicală, oferită ca tratament individual de către profesioniști. Managementul dizabilității are ca scop vindecarea sau adaptarea și schimbarea comportamentului individului. Îngrijirea medicală devine, în acest sens, subiectul principal, iar – la nivel politic – principalul răspuns este unul de modificare sau reformare a politicii de îngrijire medicală.
Modelul social al dizabilității consideră dizabilitatea ca fiind în principal, o problemă. creată social și o chestiune care ține în primul rând de integrarea completă a individului în societate. Dizabilitatea nu este un atribut al unui individ, ci un complex de condiții create de mediul social. Din această cauză, managementul acestei probleme necesită acțiune socială și este responsabilitatea comună a întregii societăți, în sensul producerii acelor schimbări de mediu necesare participării persoanelor cu dizabilități în toate domeniile vieții sociale. Managementul dizabilității este așadar o problemă de atitudine și de ideologie, care implică o schimbare socială, ceea ce – în termeni politici – devine o problemă de drepturi ale omului. Pentru acest model, dizabilitatea este o problemă politică [7, p.20].
Problema copiilor cu dizabilități a fost întotdeauna delicată. Mai ales a celor cu dizabilități psihice cu incerte probabilități de recuperare. Prezența lor pune întotdeauna familia la grea încercare și naște întrebări aproape fără răspuns, pe care medicina, etica [6, p.5].
Dizabilitatea este văzută ca o limitare impusă în special de către oportunitățile și experiențele sociale care restrîng abilitatea individului de a relaționa cu ceilalți sau de a accesa anumite locații. Privită din această perspectivă, dizabilitatea poate conduce la excluziune socială, și prin faptul că este percepută în raport cu barierele sociale impuse neagă oportunitatea de angajare în relațiile cu ceilalți [4, p.24].
Deficiențele neuro – motorii afectează componentele motrice ale persoanei, fiind determinate în principal de afectarea structurilor neuronale de la nivel central sau periferic, dar și de calitatea proceselor psihice care influențează controlul și funcționarea mecanismului neuromuscular[11, p. 27].
Dizabilitatea este multiplă și este analizată din mai multe perspective, indicatroi, variabile,
etiologie.
Pe lîngă tabloul clinic incluzînd simptome neuro-motorii marcante, paraliziile și problemele
neurologice sunt însoțite frecvent și de probleme de ordin psihologic. Dintre acestea, cele mai frecvente par a fi tulburările cognitive, deficitele senzoriale, tulburările de comunicare și problemele emoționale. Performanțele mnezice ale copiilor cu probleme neuro-motorii pot fi reduse, comparativ cu cele ale copiilor sănătoși de aceeași vîrstă. În ceea ce privește sfera emoțională, se apreciază că pînă la 50% din copiii cu hemiplegie (una dintre forme) au o tulburare emoțională. La acestea se adaugă stima de sine scăzută și dificultățile de integrare în colectiv, izolarea socială fiind comună acestor copii [12, p. 185.].
I.3. Cauzele abandonului copilului cu nevoi speciale
Statisticile arată că majoritatea cazurilor de abandon au loc în maternități sau secții de pediatrie, femeile fiind cele care fac actul abandonului. Realitatea de dincolo de statistici arată însă că mamele se despart de propriii copii pentru că și ele, la rândul lor, au fost abandonate de tatăl copilului [19, p. 2].
La finele anului 2012 sub supraveghere s-au aflat 14,7 mii copii cu dizabilități, la 1000 copii revin circa 20,7 copii cu dizabilități. Principalele forme de boală ale copiilor cu dizabilități rămîn a fi malformațiile congenitale și anomaliile cromozomiale (6,1 cazuri la 1000 copii), tulburările mentale și de comportament (4,1 cazuri la 1000 copii), bolile sistemului nervos (4,0 cazuri la 1000 copii), etc (figura 2).
Figura 2. Dizabilitatea copiilor în vîrstă de 0-17 ani
Sursa: [25]
Fiecare copil are dreptul să crească în familie, să-și cunoască părinții, să beneficieze de grija lor, să coabiteze cu aceștia, cu excepția cazurilor în care despărțirea de un părinte sau de ambii pă-rinți este necesară în interesul copilului [21].
copilul este parte a familiei și are tendința de a asimila tradițiile, obiceiurile, normele și istoria acesteia.
Copilul se integrează mai ușor social și cultural în societate prin intermediul familiei sale, care este parte a societății și împărtășește anumite valori, norme și principii.
Copilul devine o personalitate și doar prin educație corectă însușește și transmite valorile culturale, normele, principiile și tradițiile luate de la părinții săi Exclusiv familia îi poate oferi unui copil un mediu cultural, social și sprijinul instructiv și spiritual de care acesta are nevoie pentru a-și consolida propriul drum în viață [1, p.8 ]
În urmă analizei multiplelor cauze ale abandonului copilului pot constată că: cele mai frecvențe cauze care duc la apariția fenomenului de abandon sunt: lipsă afecțiunii și a unui suport material care sunt principalele motive pentru care unele femei își părăsesc copiii, fie la naștere, fie la scurt timp după aceea. Chiar dacă în unele situații disfuncțiile materiale nu reprezintă neapărat cauza determinantă a abandonuulu, ele constituie un context negativ care sporește riscul abandonului copilului în cazul în care familia se confruntă și cu alte probleme.
Frecvență înaltă a acestei cauze denotă gradul foarte ridicat de vulnerabilitate a familiilor și indică asupra necesității de dezvoltare la nivel comunitar a serviciilor de sprijin familial, care ar pune accentul pe prevenirea abandonului.
Pe fundalul general al mentalității populației autohtone, copilul, de multe ori, nu este perceput drept o valoare vitală centrală. O astfel de mentalitate favorizează constituirea unei atmosfere permisive pentru manifestările în orice formă a abuzului și violenței față de copil. Totodată, și comunitățile continuă să manifeste atitudini superficiale în raport cu problema copiilor, considerînd-o, nejustificată, mai puțin îngrijorătoare, comparativ cu alte probleme sociale care afectează populația [17, p.85-86]
Copiii cu dizabilități au devenit subiectul asistenței sociale în Republica Moldova odată cu apariția serviciilor de suport dezvoltate de către instituțiile de stat și organizațiile non-guvernamentale.
I.4. Date statistice privind ponderea persoanelor cu dizabilități în Republica Moldova
Potrivit estimărilor la nivel global în anul 2010 peste un miliard de persoane trăiesc cu o formă de dizabilitate sau circa 15% din populația lumii. Aproximativ două treimi din persoanele cu dizabilități trăiesc în țări în curs de dezvoltare și cu economie de tranziție. Totodată, numărul copiilor cu dizabilități variază între 93 de milioane în cazul copiilor în vîrstă de 0-14 ani pînă la 150 de milioane pentru grupa de vîrstă de 0-18 ani. Dizabilitatea este o provocare tot mai serioasă la nivel mondial, inclusiv și în Republica Moldova, din cauza procesului de îmbătrînire a populației, a riscului de accidente, precum și a numărului în creștere a cazurilor de afecțiuni cronice (diabet, boli cardiovasculare, cancer, etc.).
În Republica Moldova sînt circa 183 mii de persoane cu dizabilități la evidența organelor de protecție socială a populației. La 10 mii locuitori revin în medie 516 persoane cu dizabilități, iar fiecare a șasea persoană cu dizabilitate se încadrează în categoria celor cu dizabilitate severă2. Persoanele cu dizabilități reprezintă 5,2% din populația totală a țării, iar copiii cu dizabilități – 2,1% din numărul total al copiilor din Republica Moldova.
În ultimii 5 ani numărul persoanelor cu dizabilități a crescut cu 6,1%, iar în cazul copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani, constatăm o creștere cu 7,1% pînă în anul 2010 și o reducere nesemnificativă a numărului total al copiilor cu dizabilități pînă în 2012 cu 2,7%.
Tabelul 2. Numărul persoanelor cu dizabilități la evidența organelor de protecție socială
Sursa: [26]
În anul 2012 circa 136 mii persoane cu dizabilități au beneficiat de pensii conform legislației în vigoare cu întrunirea condițiilor de stagiu de cotizare, iar 47 mii persoane cu dizabilități au beneficiat de alocații sociale, dat fiind că nu întrunesc condițiile pentru obținerea dreptului la pensie. Circa 61% din numărul persoanelor cu dizabilități sunt din mediul rural, numărul lor fiind în continuă creștere din 2008 cu circa 2,6% pînă în prezent. La 10 mii locuitori din mediul rural revin 539 persoane cu dizabilități și respectiv 484 la 10 mii locuitori din mediul urban.În aspect gender, numărul femeilor cu dizabilități a crescut din anul 2008 cu 2,1%. La 10 mii femei revin 473 femei cu dizabilități comparativ cu 563 pentru bărbați. Din total persoane cu dizabilități, 71 la sută au obținut dizabilitatea în urma unei boli obișnuite, 15 la sută sunt persoanele cu dizabilitate din copilărie, iar 8 la sută sunt copiii cu dizabilitate [ ibidem 26]
Conform legii Nr.60 din 30.03.2012, gradele I, II și III se echivalează cu dizabilitatea severă, accentuată și dizabilitatea medie [22]
Lucrând cu persoanele cu disabilități, asistentul social trebuie să cunoască gama de problem cu care acestea se confruntă. În general, persoanel cu disabilități întîlnesc dificultăți de ordin:
general (dificultăți de mișcare, exprimare și comunicare, adaptare la modul de viață cotidian întreținere;
profesional (legate de instruirea și pregătirea profesională, plasare în locuri de muncă corespunzătoare profesiei sau absența unor locuri de muncă în condiții protejate);
psihologic și social (bariere psihologice care apar între persoanele cu și fără handicap ca urmare a dificultăților întâmpinate în activitățile cotidiene, profesionale sau sociale, precum și din cauza unor prejudecăți sau a unor reprezentări deformate cu privire la posibilitățile și activitatea persoanelor cu diferite deficiențe) [3, p. 418-419].
Restructurarea și dezvoltarea serviciilor pentru persoanele cu handicap, în momentul actual, răspunde exigenței majore care vizează integrarea persoanei cu handicap în societate, asigurarea activității și participăriii acesteia, îndeplinirea rolurilor pe care le au ceilalți membri ai comunității în care trăiește [13, p. 258].
Familia care are în îngrijirea sa copii cu dizabilități de diferite niveluir este o familie cu profil spcecific. În Republica Moldova capătă o deosebită actualitate problema integrării sociale a familiilor care au în grija sa copii cu dizabilități multipli/asociate [15, p.8].
II. SERVICIUL RESPIRO – SUPORT PENTRU PERSOANE CU DIZABILITĂȚI ȘI FAMILIILE ACESTORA
II.1. Argumentarea metodologică a cercetării
Problema investigației: Familia care îngrijește copil cu disabilități se confruntă ci probleme complexe de diferită natură: economică, socială, afectiv-emoțională. Serviciile de asistență psiho-socială a copiilor cu disabilități, cu necesități speciale sunt preponderent orientate spre facilitarea incluziunii socio-educaționale. Chiar aș afirma că mai mult se pune accent pe integrarea educațională, dacă ne referim la politicile incluzive promovate în Republica Moldova. Constatăm, cu părere d erău, că familia copilului cu disabilități este în continuare în situație dificilă și în multe cazuri este pur și simplu impusă de circumstanțe să instituționalizeze copilul cu nevoi speciale. Ne-am propus să analizăm serviciile oferite cu exclusivitate copiilor cu nevoi speciale și familiilor acestora. Popularizarea acestor servicii, multiplicarea lor și infiormarea despre ele este un scop în sine a cercetării. Servicii de tipul Respiro sunt foarte puține și necesită o susținere continuă de dezvoltare și implementare la nivel național.
În R.Moldova se observă insuficiența serviciilor sociale la nivel de comunitate, care să răspundă necesităților de îngrijire a persoanelor cu dizabilități severe. Există riscul ca aceste persoane să fie plasate în instituțiile rezidențiale, deoarece îngrijirea lor este lăsată, de obicei, pe seama unui membru al familiei. Scopul Serviciului Social "Respiro" este acordarea asistenței specializate persoanelor cu dizabilități pe o perioadă de cel mult 30 de zile, timp în care familiile, rudele pot beneficia de o perioadă de repaus.
Obiectul cercetării: serviciului specializat Respiro și gradul de implementare a serviciului.
Scopul: constă în analiza serviciului Respiro ca serviciu inedit oferit familiilor care îngrijesc copilul cu disabilități.
Pentru atingerea scopului propus au fost stabilite următoarele obiective:
Identificarea cadrului legal al serviciului Respiro
Reflectarea necesității serviciului Respiro
Analiza procesului de implementarea a serviciului Respiro
Prezentarea informației actuale despre funcționarea serviciului Respiro
Elaborarea concluziilor și recomandărilor
Ipotezele cercetării:
Ipoteza de fond: Prevenirea abandonului și instituționalizării copiilor cu necesități speciale poate fi realizată doar prin dezvoltarea serviciilor specializate de asistență a familiei copilului cu nevoi speciale.
Ipoteze operaționale:
Dacă ar exista mai multe servicii de asistență psiho-socială a familiilor copilului cu necesități speciale, atunci rata abandonului acestor copii ar fi mai mică.
Dacă familia persoanei cu nevoi speciale ar fi informată despre serviciile de care poate beneficia, atunci abandonul persoanelor cu nevoi speciale ar fi redus.
Metodele de cercetare: teoretice: analiza și sinteza literaturii de specialitate, analiza cadrului legal și a politicilor prin documentare; empirice: convorbirea, întrevederea, interviul, analiza calitativă și cantitativă a datelor.
Interviu (engl. interview, "întrevedere, întîlnire"), tehnică de obținere prin întrebări și răspunsuri a informațiilor verbale de la indivizi și grupări umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea științifică a fenomenelor socioumane. Interviul se bazează pe comunicarea verbală și presupune întrebări șirăspunsuri, ca și chestionarul. Spre deosebire însă de chestionar, unde întrebările și răspunsurile sînt de regulă scrise, interviul implică totdeauna obținerea unor informații verbale. Convorbirea reprezintă elementul fundamental în tehnica interviului, în timp ce întrevederea nu constituie decît o condiție care facilitează transmiterea indirecțională a informațiilor: de la persoana intervievată spre operatorul de interviu.
Ca avantaje a interviului sînt enumerate:
a. flexibilitatea, posibilitatea de a obținerăspunsuri specifice la fiecare întrebare;
b. rata mai ridicată a răspunsurilor, asigurată defaptul că pot oferi informații și persoanele carenu știu să scrie și să citească, precum și celecare se simt mai protejate cînd vorbesc decîtcînd scriu;
c. observarea comportamentelornonverbale, fapt ce sporește cantitatea și calitatea informațiilor;
d.asigurarea standardizării condițiilor de răspuns, lucru imposibilde realizat, de exemplu, în cazul chestionarelor poștale; e. asigurarea controlului asuprasuccesiunii întrebărilor, fapt ce are consecințe pozitive asupra acurateței răspunsurilor [20, p. 306 ].
Interviu (Interview). Tehnică de investigare care folosește un proces de comunicare verbală, cu scopul de a culege un număr de informații în legătură cu un subiect sau o temă dată. Mai multe modalități: direct sau indirect, intensiv sau extensiv, de tip cognitiv sau afectiv [9, p.97].
Etapele investigației:
Analiza cadrului legal al serviciului specializat Respiro
Elaborarea design-ului cercetării
Realizarea cercetării prin metodele selectate
Concluzii și recomandări
Baza experimentală a cercetării practice: ASCHF din Peresecina este o organizație neguvernamentala, democratica, independenta din punct de vedere politic și religios care presteaza servicii copiilor cu nevoi speciale, copiilor din familii social vulnerabile și familiilor lor.
Asociația activează pentru crearea condițiilor în scopul tratării, reabilitării, educării și instruirii copiilor cu dizabilități și, de asemenea, de a îmbunătăți condițiile pentru familiile lor conform Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului și a Familiilor.
Asociația își desfășoară activitatea în aria s. Peresecina (s. Sămănanca, Teleșeu, s.Donici, s.Pocșești), susținînd și înregistrarea, precum și activități pilot în localități din r-nul Orhei în domeniul reabilitării multifuncționale, incluziunii școlare și sociale a copiiilor cu dizabilități, precum și a protecției sociale a copiiilor cu dizabilități, copiilor din familii vulnarabile și a familiilor acestora. ASCHF luptă pentru crearea condițiilor care vor permite familiilor cu copii cu dizabilități să-și îmbunătățească situația de trai și să rămână în comunitatea lor, pentru a nu-și trimite copilul în instituție.
Eșantionul cercetării a constituit un grup de 9 specialiști din cadrul Centrului dar și din cadrul Direcției Asistență Socială și protecție a familiei din raionul Orhei. Specialiștii prezintă un grup neomeogen ca pregătire profesională, experiență, vărstă și gen. A fost important să colectăm opinii a diferitor specialiți din sistemul de protecție pentru a avea un tablou cît mai obiectiv posibil.
II.2. Servicii sociale dezvoltate pentru copii cu nevoi speciale
În actualul sistem de asistență socială nu există claritate privind prioritizarea serviciilor sociale pentru persoanele cu dizabilități. Deși unele dintre aceste servicii reprezintă o formă importantă de protecție socială a persoanelor cu dizabilități, accesul la serviciile de calitate, în raport cu alte categorii ale populației, rămâne destul de limitat.
Pentru a răspunde nevoilor și provocărilor sociale individuale, familiale sau de grup în Republica Moldova sînt dezvoltate și activează mai multe tipuri de servicii sociale, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități.
Servicii sociale primare. Acest tip de servicii presupune acordarea a unei game de servicii la nivel de comunitate. Unul din aceste servicii este Îngrijirea socială la domiciliu, de care beneficiază anual circa 25 mii persoane, inclusiv circa 4 mii persoane cu dizabilități, ceea ce constituie 17% din total beneficiari. Totodată, pentru persoanele cu dizabilități au fost create 9 echipe mobile, care oferă asistență socială, suport psihologic și medical la domiciliu, iar 19 persoane cu dizabilități severe au beneficiat de asistență personală din partea A.O. Keystone Moldova.
Un alt tip de servicii sociale primare de care beneficiază persoanele cu dizabilități sunt cantinele de ajutor social, care oferă prînzuri persoanelor defavorizate pentru o perioadă de cel mult 30 zile în trimestru. În anul 2012 în cadrul acestor cantine au fost deservite 1,2 mii persoane cu dizabilități. Costul mediu al unui prînz, conform estimărilor efectuate, constituie 15,4 lei/persoană/zi.
Tabelul 3. Beneficiari de servicii sociale prmare, anul 2012
Servicii sociale specializate. Aceste servicii sunt în proces de dezvoltare și pot fi prestate atît la nivel comunitar, precum și la nivel raional sau național. În anul 2012, în republică activau 117 instituții sociale, din care 28 de centre de zi, 9 centre de plasament temporar, 43 centre mixte, 4 centre de reabilitare socio-medicală și 33 centre de plasament de lungă durată care au prestat servicii sociale pentru 7218 persoane/familii adulte și cu dizabilități. Reabilitarea persoanelor cu dizabilități se efectuează și în cele 2 centre din subordinea MMPSF, Centrul de reabilitare „Victoria” și Centrul republican pentru pentru recuperarea sănătății „Speranța”.
Pentru familiile și copiii în situație de risc de asemenea sunt disponibile mai multe tipuri de servicii specializate. În anul 2012, 763 copii cu dizabilități au beneficiat de serviciile centrelor de zi pentru copii, iar 120 copii au beneficiat de serviciile centrelor de plasament temporar. Totodată, 19 copii cu dizabilități severe au beneficiat de serviciul specializat Respiro, care oferă asistență timp de 24 ore pe o perioadă maxim de 30 zile pe an.
Servicii sociale cu specializare înaltă. Pentru persoanele cu dizabilități în cadrul Centrului Republican Experimental Protezare, Ortopedie și Reabilitare (CREPOR) sînt oferite servicii pentru circa 42 mii persoane cu dizabilități. Aceste servicii includ servicii de asigurare cu mijloace ajutătoare tehnice și servicii de reabilitare medicală. Serviciile de specializare înaltă sunt prestate și în cele 6 instituții rezidențiale destinate persoanelor cu dizabilități, unde anual sunt plasate circa 1,7 mii persoane cu dizabilități mintale (intelectuale și psiho-sociale). Durata medie de aflare a unei persoane în instituțiile date în medie de circa 9,7 ani în internatele psihoneurologice și de 7,6 ani în cele de tip somatic. În cazul copiilor cu dizabilitate funcționează 2 case internat pentru copii cu s deficiențe mintale, în cadrul cărora în anul 2012 au fost oferite servicii pentru 581 copii [29].
Reforma în domeniul protecției sociale a persoanelor cu dizabilități vizează cele 179 815 persoane cu dizabilități din țară, între care 14 034 copii.
Reforma cu privire la determinarea dizabilității și capacității de muncă nu va lipsi cetățenii de grade de dizabilitate, dimportivă, vor fi efectuate un șir de modificări pentru a îmbunătăți și ușura situația acestora.
Adică, a fost extinsă Lista defectelor și bolilor ce servesc drept bază pentru determinarea dizabilității fără indicarea termenului reexpertizării, adică aceste persoane nu vor fi nevoite să vină periodic pentru a li se confirma gradul de dizabilitate. Pînă acum această listă conținea 45 de boli, acum ea a fost extinsă pînă la 63 de maladii.
De asemenea, la copii, în cazul în care dereglările funcționale sînt ireversibile, termenul pentru care se stabilește dizabilitatea este pînă la vîrsta de 18 ani, ceea ce pînă acuma se efectua anual. Adică în fiecare an copilul era obilgat să se prezinte pentru a fi evaluat, deși starea lui nu se îmbunătățea.
Persoanele care se adresează prima dată, dizabilitatea li se determină pe un termen de un an sau, după caz, pe un termen de 6 luni. În cazuri severe, dizabilitatea se stabilește pe doi ani, iar dacă dereglările funcționale sînt ireversibile – fără termen de reexaminare. Dizabilitatea și capacitatea de muncă fără termen se determină, după caz, după o perioadă de 5-7 ani și nu anual precum pînă acuma.
Astfel, la determinarea dizabilității și capacității de muncă se va ține cont de de factorii medicali, psihopedagogici, habituali, profesionali, personali, precum și de factorii sociali.
Drept criterii de bază pentru determinarea dizabilității și capacității de muncă servesc:
1) capacitatea de a studia și de a se instrui;
2) capacitățile intelectuale și comportamentul;
3) capacitatea de autoservire și de autoîngrijire;
4) capacitățile de comunicare (vederea, auzul, vorbirea) și de adaptare situațională;
5) capacitățile locomotorii și dexteritatea;
6) capacitatea de muncă păstrată și capacitatea vitală a organismului;
7) capacitatea de participare la viața socială și profesională, determinată de deficiențele fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale de lungă durată.
În funcție de aceste criteria, dizabilitatea la persoanele adulte se determină pornind de la gravitatea deficiențelor funcționale individuale provocate de afecțiuni, defecte, traume, care conduc la limitări de activitate și restricții de participare exprimate în raport cu solicitarea socioprofesională (păstrarea capacității de muncă) și este de trei grade: severă, accentuată și medie. Adică nu vor mai exista gradele I, II, III, precum pînă acuma, ci severă, accentuată și medie.
Păstrarea capacității de muncă se evaluează în procente, cu un interval procentual de 5 puncte:
1) dizabilitatea severă se caracterizează prin deficiențe funcționale severe provocate de afecțiuni, defecte, traume, care conduc la limitări de activitate și restricții de participare, iar capacitatea de muncă este păstrată în proporție de 0–20%;
2) dizabilitatea accentuată se caracterizează prin deficiențe funcționale accentuate provocate de afecțiuni, defecte, traume, care conduc la limitări de activitate și restricții de participare, iar capacitatea de muncă este păstrată în proporție de 25–40%;
3) dizabilitatea medie se caracterizează prin deficiențe funcționale medii provocate de afecțiuni, defecte, traume, care conduc la limitări de activitate și restricții de participare, iar capacitatea de muncă este păstrată în proporție de 45–60%.
Persoanele cu deficiențe funcționale ușoare provocate de afecțiuni, defecte, traume și avînd capacitatea de muncă păstrată în proporție de 65–100% sînt considerate apte de muncă, respectiv nu sînt încadrate în grad de dizabilitate.
Reforma în domeniul protecției persoanelor cu dizabilități este o prerogativă a Guvernului de a crea condiții optime pentru incluziunea socială a acestora, iar ratificarea Convenției de către Republica Moldova a marcat o schimbare importantă în domeniul dizabilității, Convenția venind cu un nou concept de abordare a acestei categorii de persoane și anume: abordarea persoanelor cu dizabilități nu doar prin prisma protecției sociale și a stării de sănătate, dar în primul rînd prin prisma drepturilor omului și a incluziunii sociale, acestei categorii de persoane fiindu-le recunoscute valoarea umană, beneficiind de aceleași drepturi civile, politice, sociale, culturale ca și ceilalți cetățeni.
Prin aprobarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități a fost definită reformarea politicii statului în domeniul dizabilității și cuprinde liniile directoare de activități în domeniul armonizării sistemului de protecție socială a acestei categorii de persoane cu standardele UE și prevederile Convenției.
Astfel, au început a fi fost dezvoltate mai multe servicii sociale adresate copiilor și persoanelor adulte cu dizabilități, între acestea Casă Comunitară, Locuință Protejată, Echipă Mobilă, Asistență Personală, Respiro, plasament de răgaz în asistența parentală profesionistă pentru copii cu dizabilități.
Cel mai nou dintere aceste servicii este ”Asistență personală”, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013.
În afară de servicii sociale, persoanele cu persoanele cu dizabilitate severă și accentuată, copiii cu dizabilități, precum și persoanelor care însoțesc o persoană cu dizabilitate severă sau un copil cu dizabilități li se acordă, la locul de reședință, de către autoritățile administrației publice locale, compensații de la bugetele locale pentru călătorii în transportul în comun urban, suburban și interurban (cu excepția taximetrelor).
Compensația nominalizată se stabilește de către organele teritoriale de asistență socială și protecție a familiei și se achită din mijloacele bugetelor unităților administrativ-teritoriale.
În anul 2012, conform datelor parvenite de la Secțiile (Direcțiile) asistență socială și protecție a familiei, au beneficiat de compensația nominalizată mai sus – 146493 persoane cu dizabilități, suma totală achitată în acest scop a constituit 52170,8 mii lei. Pentru anul 2013, în scopul achitării compensației de către APL au fost planificate mijloace financiare în cuantum de 54417,2 mii lei.
În unele raioane, din insuficiența mijloacelor financiare alocate în aceste scopuri, în anul 2012 s-au acumulat și restanțe la plata compensației în sumă totală de 104,8 mii lei pentru 706 persoane.
În anul 2012, conform datelor parvenite de la Secțiile (Direcțiile) asistență socială și protecție a familiei, au beneficiat de compensația nominalizată 9129 persoane cu dizabilități ale aparatului locomotor, suma totală achitată în acest scop a constituit 4314,1 mii lei. Pentru anul 2013, în scopul achitării compensației de către APL au fost planificate mijloace financiare în cuantum de 52040,8 mii lei.
De asemenea, de la 1 ianuarie 2013 au fost majorate alocația de îngrijire a persoanelor cu dizabilități severe care au nevoie de îngrijire permanentă din partea altei persoane, cu 200 lei (de la 300 lei la 500 lei) [27].
II.3. Serviciul Respiro – pentru copii/persoane cu dizabilități și familiile acestora
Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități prin prisma Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități în raionul Orhei a fost elaborată în cadrul unui proces complex de planificare strategică participativă. Activitatea face parte din proiectul ”Convenția ONU garant al prevenirii discriminării persoanelor cu dizabilități” implementat de Keystone Human Services International Moldova Association (KHSIMA) în perioada iulie 2012 – iulie 2013 cu suportul financiar al Fundației Soros-Moldova. Teritoriul raionului Orhei este organizat în 75 localități, concentrate în 38 primării. Conform datelor prezentate de Biroul Național de Statistică, populația totală a raionului Orhei este de 125 866 locuitori, dintre care 92 587 locuiesc în mediul rural.
Din numărul total al populației 5,54 % sau 6977 sunt persoane cu dizabilități. Iar din numărul total al persoanelor cu dizabilități 568 sunt cu deficiențe locomotorii (32 de la 0-18 ani și 244 adulți între 40-59 ani ), dintre care 410 locuiesc în mediul rural. Preponderența persoanelor cu dizabilități în spațiul rural implică mai multe dificultăți de incluziune, limite de mobilitate și integrare cauzate de problemele specifice satelor precum: infrastructura deplorabilă a drumurilor, lipsa rețelelor centralizate de apă, gaz și insuficiența mijloacelor de transport adaptate și accesibile.
Alte 379 persoane din numărul total al persoanelor cu dizabilități sunt cu deficiente de vedere (240 din mediul rural) dintre care mai mult de jumătate sunt copii și tineri ceea ce implică multiple bariere în procesul de instruire și participare la viața comunității, odată ce instituțiile de învățământ general nu oferă condiții de învățare adaptate necesităților și capacităților persoanelor slab-văzătoare sau nevăzătoare, iar tehnologiile informaționale sunt încă insuficient aplicate în acest scop.
128 de persoane cu dizabilități din raionul Orhei sunt catalogate drept în capacitate limitată de exercițiu, reprezentând persoanele cu deficiențe mentale, care în număr de 188sunt copii (0-18 ani), iar 7 sunt instituționalizați (Casa internat pentru copii cu deficiențe mentale (băieți) din or. Orhei,Casa internat pentru copii cu deficiențe mentale (fete) din or. Hîncești).
Observând indicatorii precedenți din perioada 2007 – 2011, este evident că numărul persoanelor cu dizabilități este în creștere. Acest fapt reflectă pe de o parte influența factorilor naturali (ce țin de moștenirea sau dobândirea dizabilități), iar pe de altă parte vizează implicarea mai responsabilă a instituțiilor de profil în identificarea și evidența persoanelor cu nevoi special. Serviciile de asistență socială sunt prestate de către Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei în parteneriat cu ONG-le locale și sunt considerate model pentru celelalte raioane din țară în vederea in ce privește dezinstituționalizarea și incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități. Orhei este unul din primele raioane în care au fost pilotate mai multe servicii sociale alternative [30].
Pînă în prezent KHSIMA a acordat asistență tehnică MMPSF din sursele financiare ale Open Society Foundations – Mental Health Initiative pentru elaborarea unui șir de acte pentru dezvoltarea și funcționarea serviciilor de asistență socială și incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități: Strategia privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, Regulamentele-cadru și Standardele minime de calitate privind serviciile sociale Casă Comunitară, Locuință Protejată, Echipă Mobilă și Asistentul personal.
Tabelul 4. Servicii dezvoltate de Programul C4A‐MD
Pentru a asigura durabilitatea financiară a noilor servicii comunitare pentru persoanele cu dizabilități, Keystone Moldova a oferit suport autorităților publice centrale și locale în elaborarea și planificarea costurilor pentru aceste servicii. Astfel, în a. 2012, Guvernul Republicii Moldova a alocat 1.251.700 MDL pentru 11 servici dezvoltate, iar în a. 2013 această sumă a crescut pînă la 9.506.500 MDL.
Tabelul 5. Resursele incluse în bugetul național pentru serviciile dezvoltate de APL cu suportul Keystone Moldova în cadrul C4A-M
Până în prezent, echipa Programului C4A-MD a creat cu succes 22 de servicii comunitare (trei Case Comunitare, două Locuințe Protejate, nouă Echipe Mobile, două servicii Respiro, cinci Centre
de Resurse pentru Educație Incluzivă și un serviciu de Ludoterapie în cadrul Secției de Neuropsihiatrie pediatrică din cadrul Institutului de Cercetări Științifice în domeniul Ocrotirii Sănătății
Mamei și Copilului) [28].
Evaluarea necesităților beneficiarilor și familiilor lor. Pe parcursul perioadei de raportare, au
fost organizate 13 sesiuni de Planificare Centrată pe Persoană, inclusiv una inițială, două actualizate la 6 luni, două – la 12 luni, două – la 18 luni, cinci – la 24 luni și una – la 30 luni. În total, până în prezent au fost desfășurate 217 sesiuni de Planificare Centrată pe Persoană inițiale și actualizate. De asemenea, este important de menționat că pentru beneficiarii care au fost trecuți de la asistență intensă la monitorizare – echipa desfășoară sesiuni de Planificare Centrată pe Persoană North Star4. În perioada de raportare au avut loc patru sesiuni North Star, iar în total, pînă în prezent, au fost organizate 21 sesiuni North Star (Figura 2). În activitățile realizate am identificat și ca rezultat foarte important reducerea atitudinii și intenției de abandon al copilului cu dizabilități. Serviciul Respiro oferă posibilitatea familiilor de a lua o mica pauză în îngrijirea copilului sau a persoanei adulte cu dizabilități. Anterior, existenței servicului, adresările familiei cu solicitarea de instituționalizare totală sau partială a copilului /adultului cu dizabilități erau mul tmai frecvente și erau temperate mai dificil neavînd service alternative și recomndări, referiri la servicii specializate concrete.
Figura 3. Activități palnificate centrate pe persoană
Serviciul „Respiro” este un serviciu social specializat, care oferă asistență socială, suport, îngrijire și supraveghere 24 de ore persoanelor cu dizabilități severe, în cadrul unor centre specializate sau altor tipuri de servicii sociale, pentru ca familiile, rudele sau alte persoane care le îngrijesc să poată beneficia de un repaus de maximum 30 de zile pe an, ctivează în baza HG Nr. 413 din 14.06.2012 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și funcționarea Serviciului social „Respiro” și a Standardelor minime de calitate.
Regulamenful-cadru este compus din trei capitole, după cum urmează:
Capitolul I. Dispozilii generale prevede modul de instituire a serviciului și definește noțiunile principale utilizate în text.
Capitolul II. Principiile de organizare, scopul și obiectivele serviciului formulează
principiile de organizare și funcționare, scopul pentru care este instituit serviciul, precum și obiectivele rpincipale.
Capitolal III. Organizarea și funcționarea serviciului prevede competențele prestatorului de serviciu, personalul serviciului, precum și drepturile și obligațiile beneficiarului, descrie accesul la erviciu, evaluarea necesităților și elaborarea planului individualizat de asistență, serviciile oferite, monitorizarea și evaluarea serviciului, precum și condițiile de suspendare sau încetarea prestației serviciului.
In anexa la Regulamentul-cadru sunt stabilite Criteriile de admitere a beneficiarilor în serviciu, care stau la baza incadrării solicitantului in serviciu.
Standardele minime de calitate privind serviciul social ,,Respiro" conțin patru compartimente.
Capitolul I. Accesul la serviciu stabilește standardele privind informarea cu privire la serviciu, evaluare a necesităților beneficiarilori în serviciu, p anul individualizat de asistență.
Capitolul II. Plasamentul în serviciu descrie cerințele minime față de modul de oferire a serviciului, pregătirea beneficiarilor pentru plasament, planul individualizat de asistență, asistența și suportul acordat, inregistrarea și păstrarea datelor, procedura de soluționare a plingerilor.
Capitolul III. Prevenirea formelor de violență este consacrat procedurilor de prevenire a formelor de violență asupra beneficiarului și personalului serviciului.
Capitulul IV Resurse umsne prevede standardele minime privind personalul angajat in serviciu și formarea acestuia.
În sensul prezentului Regulament, noțiunile utilizate semnifică următoarele:
Serviciul social „Respiro” – serviciu specializat, care oferă asistență socială, suport,
îngrijire și supraveghere 24 de ore persoanelor cu dizabilități severe, în cadrul unor centre specializate sau altor tipuri de servicii sociale, pentru ca familiile, rudele sau alte persoane care le îngrijesc să poată beneficia de un repaus de maximum 30 de zile pe an;
2) beneficiari ai Serviciului – persoane cu dizabilități severe, selectate în conformitate cu criteriile de admitere a beneficiarilor în cadrul Serviciului, reglementate în anexa la prezentul Regulament;
3) solicitant al Serviciului – părintele, reprezentantul legal, membrul familiei, ruda, persoana implicată în îngrijirea continuă a persoanei cu dizabilități severe, care depune cerere de acordare a Serviciului;
4) prestator de serviciu – autoritatea administrației publice locale de nivelul al doilea și a municipiului Bălți, precum și asociațiile obștești, fundațiile, instituțiile private fără scop lucrativ, înregistrate în conformitate cu legislația, avînd domeniul de activitate în sfera socială;
5) șeful Serviciului – specialist angajat de prestatorul de serviciu, cu funcție de coordonare a Serviciului;
6) manager de caz – specialist al Serviciului, căruia i s-a repartizat cazul beneficiarului pe perioada plasamentului în Serviciu;
7) echipa multidisciplinară de specialiști – grupul de specialiști din mai multe domenii (asistent social, lucrător social, medic de familie, pedagog, psiholog etc.), care colaborează la soluționarea situațiilor de dificultate a beneficiarului conform prevederilor managementului de caz;
8) managementul de caz – instrucțiune metodică elaborată și aprobată de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, care descrie procedura managementului de caz în asistența socială;
9) manualul operațional al Serviciului – ghid elaborat și aprobat de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, care conține proceduri, instrumente de lucru și modele de documente cu menirea de a acorda ajutor managerului de caz, specialiștilor în domeniu și prestatorului în prestarea eficientă a serviciilor;
10) standarde minime de calitate pentru Serviciul social „Respiro” – norme obligatorii a căror aplicare garantează un minim de calitate a serviciilor în domeniu (în continuare – Standarde minime de calitate) [23].
În fiecare serviciu activează o echipă multidisciplinară de specialiști, formată din: asistent social, lucrător social, medic de familie, pedagog, psiholog, etc., care colaborează pentru a soluționa situațiile dificile din viața beneficiarului.
Suportul acordat de către serviciu constă în: cazarea, alimentarea, îngrijirea, supravegherea stării de sănătate și, după caz, asigurarea accesului la educație a persoanei cu dizabilități. Se pune accent în special pe dezvoltarea abilităților de autonomie și pe socializare.
De asemenea, Serviciul „Respiro” le oferă părinților persoanelor cu dizabilități consiliere psiho-socială și sprijin în vederea depășirii situațiilor de criză.
Pentru a fi admis în Serviciu, solicitantul depune o cerere la asistentul social comunitar, la care anexează un șir de documente (copiile actului de identitate și a certificatului de invaliditate, extrasul din fișa medicală de ambulatoriu a persoanei cu dizabilități și acordul înscris al beneficiarului). Echipa multidisciplinară de specialiști efectuează evaluarea complexă a solicitantului, apoi decide asupra acceptării în serviciu.
Keystone Human Services Moldova Association a început pilotarea Serviciului social „Respiro” un an în urmă, în colaborare cu AO „Femeia și Copilul – Protecție și Sprijin”, din orașul Criuleni. Serviciul este în proces de pilotare în raioanele Edineț și Orhei, în baza unor Acorduri de parteneriat cu Consiliile Raionale și deja patru familii beneficiază de acesta. Este planificată pilotarea Serviciului încă în 3 raioane, care au semnat Memorandumuri de colaborare cu KHSIMA și care vor fi alese prin concurs.
Crearea Serviciului Social „Respiro” se înscrie în procesul de reformare a sistemului de protecție socială a persoanelor cu dizabilități din Republica Moldova.
Serviciul social „Respiro” oferă suport părinților, rudelor și altor persoane care îngrijesc de copii și adulți cu dizabilități severe și are drept scop prevenirea plasării persoanelor cu dizabilități în instituții rezidențiale. Cu toate că majoritatea familiilor nu consideră o povară să acorde grijă și suport celor dragi, deseori le este greu să facă față presiunilor fizice, economice și emoționale. „Respiro” preia temporar îngrijirea persoanelor cu dizabilități severe, timp în care familiile, rudele sau persoanele care le îngrijesc beneficiază de o perioadă de repaus. O familie poate beneficia de serviciul ”Respiro” pînă la 30 de zile pe an.
Persoanele plasate în serviciu beneficiază de cazare, alimentare, îngrijire și alte servicii în dependență de nevoile individuale (asistență socială, asistență psiho-pedagogică, asistență medicală etc.). În serviciu sunt plasate maximum patru persoane concomitent. De asemenea, părinții și îngrijitorii persoanelor plasate în serviciu pot beneficia de consiliere psiho-socială și sprijin în vederea depășirii situațiilor de criză. Serviciul Respiro este gratuit, deci beneficiarii, familiile lor nu suportă costurile de întreținere în serviciu.
Pentru a beneficia de serviciu, persoanele interesate trebuie să depună o cerere însoțită de un set de acte către asistentul social comunitar sau către Direcția / Secția Asistență Socială și Protecție a Familiei din raion. Lista de acte necesare poate fi solicitată de la asistentul social din comunitate.
Scopul serviciului „Respiro” este acordarea asistenței specializate timp de 24 de ore persoanelor cu dizabilități severe pe o perioadă de maxim 30 de zile pe an, timp în care familiile, rudele sau persoanele care le îngrijesc beneficiază de o perioadă de repaus.
În funcție de necesitățile persoanei cu dizabilități severe, serviciul „Respiro” va oferi: cazare, alimentare, asigurarea condițiilor minime de trai și a condițiilor igienico-sanitare necesare, supravegherea stării de sănătate, dezvoltarea abilităților de autoservire și de autonomie.
Cine poate beneficia de Serviciul „Respiro”
În serviciu se admit persoanele care întrunesc următoarele criterii:
1) posesia gradului I de dizabilitate, care necesitată îngrijire permanentă din partea altei persoane;
2) imposibilitatea de a se servi de sine stătător sau de a fi plasat pentru îngrijire și supraveghere într-un alt serviciu, pentru perioada cînd familia, rudele sau persoana implicată în îngrijirea continuă necesită un repaus de maximum 30 de zile pe an;
3) starea de sănătate a beneficiarului, care permite plasarea acestuia în Serviciu și nu pune în pericol integritatea celorlalți beneficiari;
4) compatibilitatea de vîrstă a beneficiarilor plasați în Serviciu.
Care specialiști sunt angajați în acordarea serviciilor „Respiro”?
Serviciile către beneficiari în cadrul Serviciului „Respiro” sunt prestate de către specialiștii Serviciului (psihopedagog, asistent medical, infirmier ș.a.), în funcție de necesitățile beneficiarilor.
Care sunt drepturile beneficiarului plasat în Serviciu?
Beneficiarul Serviciului ori reprezentantul lui legal are dreptul:
1) să fie informat asupra drepturilor și obligațiilor și să fie consultat cu privire la toate deciziile care îl privesc;
2) să beneficieze de drepturi de asigurări sociale și drepturi de asistență socială acordate în condițiile legii;
3) să fie plasat într-un mediu accesibil și sigur, conform necesităților sale de vîrstă și asistență, și cît mai apropiat de mediul familial;
4) să-și exprime liber opțiunile și să i se respecte opinia;
5) să beneficieze de educație, ținînd cont de opinia și capacitățile acestuia;
6) să primească vizitatori, să comunice și să aibă întrevederi cu persoanele apropiate;
7) să fie asistat și sprijinit de personalul Serviciului;
8) să i se păstreze și utilizeze datele personale în siguranță și confidențialitate.
Cine instituie Serviciul „Respiro”?
Serviciul social „Respiro” se instituie prin decizia autorităților administrației publice locale de nivelul al doilea, asociații obștești, fundații, instituții private fără scop lucrativ, înregistrate în conformitate cu legislația, care activează în sfera socială. Prestarea Serviciului poate fi realizată în cadrul unor centre specializate sau în cadrul altor tipuri de servicii sociale, separat, pentru copii cu dizabilități în vîrstă de pînă la 18 ani și pentru persoane adulte cu dizabilități.
Implementarea serviciului „Respiro” poate fi efectuată cu finanțare din mai multe surse. Deoarece serviciul este orientat spre comunitate, finanțarea serviciului va reveni bugetelor locale ale administrației publice. Bugetul de stat va putea susține acest tip de serviciu prin includerea cheltuielilor în cauză în relațiile inter-bugetare.
Membrii familiilor și alte persoane care îngrijesc și supraveghează 24 de ore din 24 persoane cu dizabilități severe vor fi ajutați. Serviciul Social "Respiro", lansat de executiv, îi va înlocui o perioadă de timp, cel mult 30 de zile pe an, pentru a le oferi o perioadă de relaxare.
Serviciul social destinat persoanelor cu dizabilități ”Respiro” a fost lansat pe 5 decembrie în raionul Orhei. Acest serviciu este amplasat în satul Peresecina din raionul Orhei și a fost instituit în cadrul Direcției de Asistență Socială și Protecție a Familiei, cu sprijinul Keystone Human Services International Moldova Association în cadrul Programului „Comunitate Incluzivă – Moldova”.
Pînă la moment de serviciul ”Respiro” au beneficiat 17 familii din raionul Orhei (figura 3). Multe dintre familii au solicitat repetat serviciul ”Respiro”, fapt care denotă calitatea și eficiența acestuia. Totodată, spre deosebire de alte servicii sociale existente, ”Respiro” necesită costuri mult mai mici.
Figura 4. Servicil Respiro, rnl Orhei
Consultantul juridic al C4A-MD a oferit asistență Direcției politici de protecție socială a persoanelor cu dizabilități a MMPSF în completarea Regulamentului și Standardelor minime de calitate pentru serviciul social Respiro în baza avizelor și recomandărilor prezentate de către părțile interesate, publice și private, în timpul procesului de consultare publică.
Concluzii:
1. Lipsa serviciilor comunitare și a serviciilor specializate pentru persoanele cu dizabilități creează obstacole în procesul de implementare a C4A-MD și dificultăți în sprijinul beneficiarilor la nivelul comunităților.
2. Fluctuația cadrelor în serviciile nou create din cauza salariilor mici.
3. Rezistența administrației instituției din Orhei față de procesul de dezinstituționalizare.
4. Dificultăți în procesul de înregistrare a serviciilor comunitare nou dezvoltate ca „instituții publice” din cauza lipsei unui astfel de precedent.
Concluziile realizate după analiza procedurii de implementare a serviciului Respiro confirmă Ipoteza operațională nr. 1: Dacă ar exista mai multe servicii de asistență psiho-socială a a familiilor copilului cu necesități speciale, atunci rata abandonului acestor copii ar fi mai mică.
Un serviciu așa-numit inovativ trebuie să promoveze drepturile omului și să combată prejudecățile și atitudinile sociale cu privire la ”beneficiari”, nu să le exploateze pentru interese pecuniare. Nu este suficient ca centrul respiro să fie prezentat ca un serviciu de succes prin raportare la un scenariu mai negativ, cum ar fi instituționalizarea. De altfel în absența unor date solide colectate pe plan local sau național, nu putem avea certitudinea că acest serviciu nu este de fapt un precursor la instituționalizare, având în vedere oportunitățile reduse de sprijin la nivelul comunității pentru persoanele ale căror nevoi nu mai pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către familie.
II.4. Interviu cu specialiștii în vederea identificării gradului de implementare a Serviciului Respiro
Serviciul Respiro est eun serviciu inedit pe piața serviciilor sociale în Republica Moldova și încă nu foarte răspândit. Pentru a rflecta gradul de implemnatre, dar și necesitatea acestui serviciu ne-am propus să realizăm și un interviu structurat cu specialiștii din domeniu.
În baza ghidului de interviu elaborat am realizat 9 întîlniri cu diverși specialiști din domeniul protecției sociale a persoanei cu dizabilități.
Rezultatele interviului aplicat.
Întrebarea 1 a inteviului: „Aprecierea Dvs sistemului de protecție a copilului cu nevoi speciale”
este o întrebare cu variante de răspuns: Bun, Satisfăcător, Prost. Conform răspunsurilor colectate avem următoarele rezulate:
Bun – 3 subiecți
Satisfăcător – 5 subiecți
Prost – 1 subiect
Comentariile și explicațiile primite de la specialiști:
„O să ofer satisfăcător, doar din considerentul că fac comparație cu alte sisteme existente în lume. În linii generale se depun eforturi mari pentru a respecta actele internaționale ratificate Repubșica Moldova” (V. F. 38 ani, asistent social)
„Satisfăcător. Utlimii ani înregistrează rezultate bune în ce privește sistemul de protecție a copilului cu dizabilități. Dacă o sa mă refer doar la Strategia Educați aincluzivă, deja o să vorbesc despre activități concrete și rezultate bune.” (H. E. 41 ani. Pedagog social)
„Nu am nici un dubiu în aprecierea sistemului de protecție a copilului cu nevoi speciale. E satisfăcător. Există foarte multe organizații neguvernamentale care susțin implementarea politicilor sociale la nivel de țară. Avem deja și practici bune în domeniu.” (D. O. 34 ani, asistent social)
„Bun. Ne ocupăm preponderent de această problemă și vreau să spun că persoanele cu necesități speciale nu mai sunt ignorate ci sunt acceptate d ecătre comunitate iar statuș depune efort pentru a respecta drepturile și necesitățile acestor persoane. Avem și servicii specializate inedite: Echipa mobilă, Serviciul Respiro, Asistența individualizată etc.” (M. S. 29 ani, psiholog)
„Desigur prost. Ce avem? Cîteva servicii care nu satisfac necesitățile oamneilo rcu dizabilități? Sau avem legi care nu lucrează? Dvs stiti în ce condiții tăiesc familiile cu persoane cu dizabilități? Ci alocațiile prevazute de stat?” (L. F. 53 ani, asistent social)
Prin următoarea întrebare „Sunt vizați în politicile și serviciile sociale și membrii familiilor copiilor cu nevoi speciale ?” am dorit să concretizăm care este locul membrilor familiei în sistemul de protecției socială. Este la fel o întrebare cu variante de răspunsuri. Distribuția răspunsurilor:
Tabelul 6. Includerea familiei care are în grija sa copil cu nevoi speciale în politici sociale
Întrebarea nr. 3 din interviu „Enumerați cîteva servicii sociale oferite copilului cu nevoi
speciale și familiile acestora?” ne-a oferit următoarele rezultate:
Echipa Mobilă
Centru de zi pentru copii cu dizabilități
Asistența individualizată pentru persoanele cu dizabilități severe
Serviciul Respiro
Constatăm, ca la acestă întrebare am solicitat enumerarea serviciilor prestate în baza unui cadru
legal. Lista serviciilor este una foarte redusă și presupunem că specialiștii au indicat acele servicii pe care le prestează ei înșiși.
Întrebarea nr. 4 „Care este nivelul de necesitate al serviciului Respiro?”. Prezentăm rezultatele
în figura
Figura 5. Gradul necesității serviciului Respiro
Constatăm că specialiștii au răspuns la cota maximă de 78% că necesitatea serviciului Respiro
este înaltă. Respectiv, 22 % au oferit răspunsul „moderat” cu argumentele următoare: „La momentul actual nu s eresimte necesitatea acestui serviciu deoarece nu este foarte raspîndit și nici nu este cunoscut. Dacă să vorbim d enecesitate la general ,da este nevoie strigentă. Dacă să vorbim despre solicitarea serviciului este una infirmă față de nevoile familiei în acest serviciu.” (S. M. 41 ani, khinetoterapeut).
„Este prea puțin cunoscut. Se prestează pe un teritoriu foarte mic (în 2 raioane la moment). Nu putem afirma că este popular sau nu, că este necesar sau nu, deoarece încă nu avem date relevante despre adresările și beneficiarii acestu serviciu” (L. F. 53 ani, asistent social)
Astfel, majoritatea subiecților au răspuns în contextul necesității serviciului la general și mai ăuțini sau referit la gradul de solicitare la momentul actual.
Pentru următoarea întrebare unii subiecții au citat Legea privind Serviciul Respiro și au făcut referire la regulamnetul cadru al serviciului pentru a demonstara eficiența serviciului „Descrieți eficiența serviciului Respiro”:
„Dacă o să fac referire la obiectivele Serviciului sînt următoarele: 1) cazarea, alimentarea, asigurarea condițiilor minime de trai și a condițiilor igienico-sanitare necesare beneficiarilor Serviciului; 2) protecția, supravegherea stării de sănătate, îngrijirea și suportul beneficiarilor; 3) dezvoltarea abilităților de autoservire și de autonomie și a climatului favorabil dezvoltării personalității beneficiarilor Serviciului; 4) după caz, asigurarea accesului beneficiarilor la educație; 5) asigurarea socializării beneficiarilor, dezvoltarea relațiilor cu comunitatea; 6) dezvoltarea abilităților beneficiarilor pentru o viață independentă în comunitate; 7) consilierea psiho-socială și sprijin pentru părinți/îngrijitori în vederea depășirii situațiilor de criză, atunci o să afirm că serviciul Respiro are o eficiență înaltă” (M. T. 48 ani, coordonator programe)
„Serviciul nostru este foarte eficient. Toate persoanele care au beneficiat d eserviciu odată solicită repatat beneficierea de acest serviciu. Familiile, care au posibilitatea să împărtășe responsabilitatea și grija pentru copilul/persoana cu dizabilități este foart emulumită de apariția unuiastfel de serviciu” (D. O. 34 ani, asistent social)
„Costurile estimative pentru prestarea unui serviciu social "Respiro" este de circa 370,0 mii lei in cazul plasării adulților cu dizabilități, și respectiv de circa 380,0 mii lei în cazull plasării copiilor cu dizabilități. Acestea reprezintă cheltuieli pentru salarizare, instruirea personalului, intrelinerea beneficiarului in serviciu prin asigurarea alimentației, produselor igienico-sanitare, medicamentelor de primă necesitate, materialelor educaționale etc., procurarea rechizitelor de birou și a altor consumabile, obiecte de uz gospodăresc, intreținerea imobilului (achitarea serviciilor comunale) și cheltuielile de transport.” (D. N. 37 ani, manager Centru)
“Pînă la moment de serviciul ”Respiro” au beneficiat 17 familii din raionul Orhei. Multe dintre familii au solicitat repetat serviciul ”Respiro”, fapt care confirmă calitatea și eficiența acestuia. Totodată, spre deosebire de alte servicii sociale existente, ”Respiro” necesită costuri mult mai mici.” (V. F. 38 ani, asistent social)
Întrebarea 6 a ghidului de interciu cu specialiștii „Care sunt cauzele ca acest serviciu nu este foarte raspindit in Republica Moldova?” a reieșit logic din răspunsurile oferite de intervievați și a fost inclusă ca întrebare de concretizare a informației colecatate. Cauze invocate:
Staul nu depune eformt pentru a implementa acest serviciu
ONG care prestează acest serviciu nu pot acoperi întreg teritoriul Republicii Moldova
Mecanismul de impelmentare este unul imperfect
Este problema resurselor financiare
Serviciul se instituie prin decizia autorităților administrației publice locale, care nu au
resursele necesare pentru a dezvolta și mention acest serviciu
Problema cooperării actorilor sociali.
Persoanele cu dizabilități, familiile acestora nu âși revendică drepturile etc.
Puutem concluziona, că specialiștii identifică cauze majore responsabilitatea actorilor social la nivel local și central.
Întrebarea finală a interviului s-referit la sugerarea unor recomndări pentru promovarea serviciului „Ce recomandări propuneți pentru prmovarea serviciului Respiro?” Răspunsurile au fost destul de elocvente și constructive:
Lansarea campaniilor naționale repetate, cu postere, flayere, spoturi audio și video.
Informarea la nivel de localitate despre serviciul Respiro – echipe de voluntari care să informeze populația.
Consolidarea colaborării tuturor instituțiilor responsabile de la minister pînă la primăriile locale.
Responsabilizarea APL – întru instituirea acestui serviciu la nivel local.
Asistenții sociali comunitari, în dependență de numărul de persoane cu nevoi speciale să solicite de la APL instituirea serviciului și prin acșiunile de căutare de fonduri care să asigure menținerea serviciului.
Concluzii:
Intervievații nu delimitează noțiunile „dizabilitate” și „nevoi speciale” utilizînd frecvent o noțiune sau alta substituindule;
Specificul serviciului Respiro este cunoscut doar d especialiștii care prestează acest
serviciu;
Necesitatea serviciului a fost identificată de un grad înalt;
Serviciul Respiro est eun serviciu necesar, eficient și mai puțin costisitor decît alte servicii
Sociale;
Serviciul social „Respiro” oferă suport părinților, rudelor și altor persoane care îngrijesc de
copii și adulți cu dizabilități severe și are drept scop prevenirea plasării persoanelor cu dizabilități în instituții rezidențiale.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Prevenirea abandonului și instituționalizării copiilor cu necesități speciale poate fi realizată doar prin dezvoltarea serviciilor specializate de asistență a familiei copilului cu nevoi speciale.
Persoanele cu dizabilități severe din Republica Moldova au nevoie de o asistență sporită din partea statului.
Analiza prestațiilor sociale de care beneficiază această categorie de persoane, raportate la minimul de existență și nevoile lor specifice (necesitatea permanentă de tratament medical, proceduri de reabilitare, de îngrijire de către un terț), au demonstrat că asistența acordată de stat nu corespunde necesităților elementare ale persoanelor nominalizate.
Potrivit datelor Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, la 01.01.2013 mărimea medie a pensiei de invaliditate constituia 828, 40 lei/lunar. Totodată, conform informației Casei Naționale de Asigurări Sociale, la 01.07.2013, alocațiile de stat de care beneficiază diverse categorii de persoane cu dizabilități variază între 110,05 și 309,99 lei/lunar.
Astfel, persoanele cu dizabilități severe, dar și cele care îngrijesc de acestea continuă să înfrunte obstacole serioase în realizarea dreptului la un trai decent.
Avînd în vedere faptul că cheltuielile ce țin de organizarea și funcționarea serviciilor enunțate sunt suportate de administrația publică locală în parteneriat cu sectorul asociativ, una dintre problemele de bază invocate de direcțiile/secțiile de asistență socială și protecție a familiei constituie insuficiența mijloacelor financiare pentru susținerea acestor servicii. Din această cauză nu în toate raioanele au fost create și funcționează servicii sociale pentru susținerea persoanelor cu dizabilități.
1. Lipsa serviciilor comunitare și a serviciilor specializate pentru persoanele cu dizabilități creează obstacole în procesul de implementare a servicilor specializate și dificultăți în sprijinul beneficiarilor la nivelul comunităților.
2. Fluctuația cadrelor în serviciile nou create din cauza salariilor mici.
3. Rezistența administrației instituției din Orhei față de procesul de dezinstituționalizare.
4. Dificultăți în procesul de înregistrare a serviciilor comunitare nou dezvoltate ca „instituții publice” din cauza lipsei unui astfel de precedent.
În activitățile realizate de Asociație am identificat și ca rezultat foarte important reducerea atitudinii și intenției de abandon al copilului cu dizabilități. Serviciul Respiro oferă posibilitatea familiilor de a lua o mica pauză în îngrijirea copilului sau a persoanei adulte cu dizabilități. Anterior, existenței servicului, adresările familiei cu solicitarea de instituționalizare totală sau partială a copilului /adultului cu dizabilități erau mul tmai frecvente și erau temperate mai dificil neavînd service alternative și recomndări, referiri la servicii specializate concrete.
Serviciul social „Respiro” oferă suport părinților, rudelor și altor persoane care îngrijesc de
copii și adulți cu dizabilități severe și are drept scop prevenirea plasării persoanelor cu dizabilități în instituții rezidențiale.
Concluziile realizate după analiza procedurii de implementare a serviciului Respiro confirmă Ipoteza operațională nr. 1: Dacă ar exista mai multe servicii de asistență psiho-socială a a familiilor copilului cu necesități speciale, atunci rata abandonului acestor copii ar fi mai mică.
Un serviciu așa-numit inovativ trebuie să promoveze drepturile omului și să combată prejudecățile și atitudinile sociale cu privire la ”beneficiari”, nu să le exploateze pentru interese pecuniare. Nu este suficient ca centrul respiro să fie prezentat ca un serviciu de succes prin raportare la un scenariu mai negativ, cum ar fi instituționalizarea. De altfel în absența unor date solide colectate pe plan local sau național, nu putem avea certitudinea că acest serviciu nu este de fapt un precursor la instituționalizare, având în vedere oportunitățile reduse de sprijin la nivelul comunității pentru persoanele ale căror nevoi nu mai pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către familie.
Care sunt cauzele ca acest serviciu nu este foarte raspindit in Republica Moldova?:
1. Staul nu depune eformt pentru a implementa acest serviciu
2. ONG care prestează acest serviciu nu pot acoperi întreg teritoriul Republicii Moldova
3. Mecanismul de impelmentare este unul imperfect
4. Este problema resurselor financiare
5. Serviciul se instituie prin decizia autorităților administrației publice locale, care nu au
resursele necesare pentru a dezvolta și mention acest serviciu
6. Problema cooperării actorilor sociali.
7. Persoanele cu dizabilități, familiile acestora nu âși revendică drepturile etc.
Putem concluziona, că specialiștii identifică cauze majore responsabilitatea actorilor social la nivel local și central.
Concluziile elaborate după aplicarea interviului cu specialiștii confirmă Ipoteza operațională 2. Dacă familia persoanei cu nevoi speciale ar fi informată despre serviciile de care poate beneficia, atunci abandonul persoanelor cu nevoi speciale ar fi redus.
Recomandări:
Evaluarea impactului politicilor în domeniul asistenței sociale pentru reformarea și eficientizarea procesului de acordare a prestațiilor sociale, de sporire a calității serviciilor sociale și de facilitare a accesului la ele;
Extinderea serviciilui specializat Respiro, precum și îmbunătățirea considerabilă eficienței și
eficacității serviciilor sociale cu specializare înaltă;
Eficientizarea mecanismelor existente a serviciilor sociale și identificarea de posibilități pentru ca instituirea și asigurarea funcționării acestora să nu fi lăsate doar în seama autorităților publice locale;
Lansarea campaniilor naționale repetate, cu postere, flayere, spoturi audio și video.
Informarea la nivel de localitate despre serviciul Respiro – echipe de voluntari care să informeze populația.
Consolidarea colaborării tuturor instituțiilor responsabile de la minister pînă la primăriile locale.
Responsabilizarea APL – întru instituirea acestui serviciu la nivel local.
Asistenții sociali comunitari, în dependență de numărul de persoane cu nevoi speciale să solicite de la APL instituirea serviciului și prin acșiunile de căutare de fonduri care să asigure menținerea serviciului.
La moment la nivelul autorităților administrației publice locale au fost dezvoltate și activează cu suportul proiectului ”Comunitate Incluzivă-Moldova” 102 servicii comunitare și de suport pentru persoanele cu dizabilități printer care și 5 servicii Respiro: în raioanele Orhei (s. Peresecina), (în cadrul Complexului de servicii pentru persoane cu dizabilități ”Pentru Voi”), Ungheni (în cadrul Centrului „Cuplu Părinte-Copil” din or. Cornești ), Cimișlia (în cadrul azilului de bătrîni din or. Cimișlia), Telenești (în cadrul Centrului comunitar multifuncțional din s. Verejeni) [24].
Cu toate că majoritatea familiilor nu consideră o povară să acorde grijă și suport celor dragi, deseori le este greu să facă față presiunilor fizice, economice și emoționale. „Respiro” preia temporar îngrijirea persoanelor cu dizabilități severe, timp în care familiile, rudele sau persoanele care le îngrijesc beneficiază de o perioadă de repaus.
BIBLIOGRAFIE
Antonov V.; Gamanji T. Monitor social. Abandonul copilului în Republica Moldova:
actori, soluții și lacune Nr. 6. Chișinău: IDIS „Viitorul”, 2010. 42 p.
Bodorin C.; Bulat G.; Gînu D. ș.a. Educație incluzivă. Chișinău: Cetatea de Sus, 2012.
100 p.
Bulgaru M. Asistența socială în contextul transformărilor din Republica Moldova. Chișinău: “Cu drag” SRL, 440 p.
Burke P. Disability and Impairment – working with childen and family. London: Jessica Kingsley Publisher, 2008. 168 p.
Burcu A. Piramida trebuințelor umane fundamentale Cluj-Napoca: Mercur 2003. 66 p.
Chilnicean L. Copiii cu nevoi speciale si viata de familie. Blestem sau binecuvantare. București: Rotonda, 2012. 168 p
Clasifiarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății (CIF)/OMS Geneva – Organizația Mondială a Sănătății. București: MarLink, 2004, 302 p.,
Danii A.; Racu S.; Neagu M. Ghid de termeni și noțiuni. Chișinău: Pontos, 2006. 312 p.
Ferreol G. Dicționar de sociologie. Iași: Polirom, 1998. 249 p.
Gherguț Al. Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale: strategii diferențiate și incluzive în educație. Iași: Polirom, 2006. 254 p
Gherguț, Al. Managementul serviciilor de asistență psihopedagogică și socială. Iași: Polirom, 2007. 423 p.
Popescu, G.; Plesa, O. (coord.). Handicap, readaptare, integrare. Bucuresti: Pro Humanitate, 1998. 324 p
Racu A.; Popovici D.; Crețu V. ș.a. Asistența socială a copiilor cu dizabilități. Chișinău:
Pontos, 2007. 300 p.
Racu A.; Racu S.; Popovici D. Psihopedagogia integrării. Chișinău: Tipografia Centrală,
2014. 416 p.
Racu A.; Haraz S.; Andronache N. ș.a Asistența psihopedagogică a copiilor cu dizabilități
și a familiei în condițiile educației incluzive. Chișinău: UPS „I. Creangă”, 2012. 96 p.
Racu A.; Grigoriu A.; Haraz S. ș.a. drepturile omului și problema dizabilităților. Ghid.
Chișinău: Cartier, 2011. 280 p.
Raport de evaluare a Proiectului „Prevenirea abandonului infantil în raionul Ungheni”,
EveryChild, 2009. 162 p.
Sima P. Rolul asistentului social în sistemul de protecție a persoanelor cu handicap. București: ANPPH, 2003. 237 p.
UNICEF Cum putem preveni separarea copilului de părinți. Ghid pentru profesioniști.
Chișinău: Trigraf – Tipar, 2008. 17 p.
Zamfir C.; Vlasceanu L. Dictionar de sociologie. București: Babel, 1993. 750 p.
Acte normative:
Legea privind drepturile copilului nr. 338-XIII din 15.12.1994. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.13/127 din 02.03.1995
Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități nr 60 din 30.03.2012 În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 155-159 art nr: 508 din 27.07.2012.
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 413 din 14.06.2012 pentru aprobarea
Regulamentului-cadru privind organizarea și funcționarea Serviciului social „Respiro”și a Standardelor minime de calitate. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 126-129: din 22.06. 2012.
Decizia nr. 2/14 din 06.06. 2013, Consiliul Raional Telenești „Cu privire la crearea Serviciului social pentru persoane cu dizabilități, „Respiro” [online] 2014. Accesibil pe Internet <URL:http://actelocale.md/public/primarii/9701/decizii/ro_6088_decizia_2.14-Serviciul-social RESPIRO.pdf >.
Surse web:
BNS. Situația copiilor în Republica Moldova în anul 2012 http:// www.statistica. md/newsview.php?l=ro&id=4096&idc=168>.
BNS. Situația persoanelor cu dizabilități din Republica Moldova [online] 2014. Accesibil pe Internet <URL: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&id=4253&idc=168>.
Noile prevederi pentru determinarea dizabilității și capacității de muncă au fost anunțate, astăzi, în cadrul unei conferințe de presă [online] 2014. Accesibil pe Internet <URL: http://www.mmpsf.gov.md/ru/newslst/1211/1/5269/>.
Programul Comunitate Incluzivă online] 2014. Accesibil pe Internet <URL: http://www. keystonemoldova.md/assets/documents/ro/community-for-all-moldova-program/quarterly-progress-report/2012/C4A-MD_QPR%20Jan-March%202012_RO.pdf>.
Raport privind protecția socială a persoanelor cu dizabilități i (2010-2013) [online] 2014. Accesibil pe Internet <URL: http://www.mmpsf.gov.md/file/rapoarte/raport_dizabilitati.pdf>.
Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități în raionul Orhei 2013-2018 [online] 2014. Accesibil pe Internet <URL: http://or.md/Doc/Strategia%20de% 20incluziune%20a%20persoanelor%20cu%20disabilitati.docx.>.
ANEXE
Anexa 1
Anexa 1
Ghid de interviu
realizat cu profesioniștii
Intervievat: N. P._________________________________________
Aprecierea Dvs sistemului de protecție a copilului cu nevoi speciale
Bun Satisfăcător Prost
Sunt vizați în politicile și serviciile sociale și membrii familiilor ciopiilor cu nevoi speciale ?
Da Parțial Nu
Enumerați cîteva servicii sociale oferite copilului cu nevoi speciale și familiile acestora?
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Care este nivelul de necesitate al serviciului Respiro?
Jos Moderat Înalt
Descrieți eficiența serviciului Respiro
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Care sunt cauzele ca acest serviciu nu este foarte raspindit in Republica Moldova?
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Ce recomandări propuneți pentru prmovarea serviciului Respiro?
___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Vă mulțumesc
BIBLIOGRAFIE
Antonov V.; Gamanji T. Monitor social. Abandonul copilului în Republica Moldova:
actori, soluții și lacune Nr. 6. Chișinău: IDIS „Viitorul”, 2010. 42 p.
Bodorin C.; Bulat G.; Gînu D. ș.a. Educație incluzivă. Chișinău: Cetatea de Sus, 2012.
100 p.
Bulgaru M. Asistența socială în contextul transformărilor din Republica Moldova. Chișinău: “Cu drag” SRL, 440 p.
Burke P. Disability and Impairment – working with childen and family. London: Jessica Kingsley Publisher, 2008. 168 p.
Burcu A. Piramida trebuințelor umane fundamentale Cluj-Napoca: Mercur 2003. 66 p.
Chilnicean L. Copiii cu nevoi speciale si viata de familie. Blestem sau binecuvantare. București: Rotonda, 2012. 168 p
Clasifiarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății (CIF)/OMS Geneva – Organizația Mondială a Sănătății. București: MarLink, 2004, 302 p.,
Danii A.; Racu S.; Neagu M. Ghid de termeni și noțiuni. Chișinău: Pontos, 2006. 312 p.
Ferreol G. Dicționar de sociologie. Iași: Polirom, 1998. 249 p.
Gherguț Al. Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale: strategii diferențiate și incluzive în educație. Iași: Polirom, 2006. 254 p
Gherguț, Al. Managementul serviciilor de asistență psihopedagogică și socială. Iași: Polirom, 2007. 423 p.
Popescu, G.; Plesa, O. (coord.). Handicap, readaptare, integrare. Bucuresti: Pro Humanitate, 1998. 324 p
Racu A.; Popovici D.; Crețu V. ș.a. Asistența socială a copiilor cu dizabilități. Chișinău:
Pontos, 2007. 300 p.
Racu A.; Racu S.; Popovici D. Psihopedagogia integrării. Chișinău: Tipografia Centrală,
2014. 416 p.
Racu A.; Haraz S.; Andronache N. ș.a Asistența psihopedagogică a copiilor cu dizabilități
și a familiei în condițiile educației incluzive. Chișinău: UPS „I. Creangă”, 2012. 96 p.
Racu A.; Grigoriu A.; Haraz S. ș.a. drepturile omului și problema dizabilităților. Ghid.
Chișinău: Cartier, 2011. 280 p.
Raport de evaluare a Proiectului „Prevenirea abandonului infantil în raionul Ungheni”,
EveryChild, 2009. 162 p.
Sima P. Rolul asistentului social în sistemul de protecție a persoanelor cu handicap. București: ANPPH, 2003. 237 p.
UNICEF Cum putem preveni separarea copilului de părinți. Ghid pentru profesioniști.
Chișinău: Trigraf – Tipar, 2008. 17 p.
Zamfir C.; Vlasceanu L. Dictionar de sociologie. București: Babel, 1993. 750 p.
Acte normative:
Legea privind drepturile copilului nr. 338-XIII din 15.12.1994. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.13/127 din 02.03.1995
Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități nr 60 din 30.03.2012 În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 155-159 art nr: 508 din 27.07.2012.
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 413 din 14.06.2012 pentru aprobarea
Regulamentului-cadru privind organizarea și funcționarea Serviciului social „Respiro”și a Standardelor minime de calitate. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 126-129: din 22.06. 2012.
Decizia nr. 2/14 din 06.06. 2013, Consiliul Raional Telenești „Cu privire la crearea Serviciului social pentru persoane cu dizabilități, „Respiro” [online] 2014. Accesibil pe Internet <URL:http://actelocale.md/public/primarii/9701/decizii/ro_6088_decizia_2.14-Serviciul-social RESPIRO.pdf >.
Surse web:
BNS. Situația copiilor în Republica Moldova în anul 2012 http:// www.statistica. md/newsview.php?l=ro&id=4096&idc=168>.
BNS. Situația persoanelor cu dizabilități din Republica Moldova [online] 2014. Accesibil pe Internet <URL: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&id=4253&idc=168>.
Noile prevederi pentru determinarea dizabilității și capacității de muncă au fost anunțate, astăzi, în cadrul unei conferințe de presă [online] 2014. Accesibil pe Internet <URL: http://www.mmpsf.gov.md/ru/newslst/1211/1/5269/>.
Programul Comunitate Incluzivă online] 2014. Accesibil pe Internet <URL: http://www. keystonemoldova.md/assets/documents/ro/community-for-all-moldova-program/quarterly-progress-report/2012/C4A-MD_QPR%20Jan-March%202012_RO.pdf>.
Raport privind protecția socială a persoanelor cu dizabilități i (2010-2013) [online] 2014. Accesibil pe Internet <URL: http://www.mmpsf.gov.md/file/rapoarte/raport_dizabilitati.pdf>.
Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități în raionul Orhei 2013-2018 [online] 2014. Accesibil pe Internet <URL: http://or.md/Doc/Strategia%20de% 20incluziune%20a%20persoanelor%20cu%20disabilitati.docx.>.
ANEXE
Anexa 1
Anexa 1
Ghid de interviu
realizat cu profesioniștii
Intervievat: N. P._________________________________________
Aprecierea Dvs sistemului de protecție a copilului cu nevoi speciale
Bun Satisfăcător Prost
Sunt vizați în politicile și serviciile sociale și membrii familiilor ciopiilor cu nevoi speciale ?
Da Parțial Nu
Enumerați cîteva servicii sociale oferite copilului cu nevoi speciale și familiile acestora?
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Care este nivelul de necesitate al serviciului Respiro?
Jos Moderat Înalt
Descrieți eficiența serviciului Respiro
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Care sunt cauzele ca acest serviciu nu este foarte raspindit in Republica Moldova?
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Ce recomandări propuneți pentru prmovarea serviciului Respiro?
___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Vă mulțumesc
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Serviciul Respiro In Prevenirea Abandonului Copilului cu Nevoi Speciale (ID: 166257)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.