Serviciul de Infomatii Si Securitate Ca Organ de Ocrotire a Normelor de Drept
TEZĂ DE LICENȚĂ
TEMA
Serviciul de infomații și securitate ca organ
de ocrotire a normelor de drept
CUPRINS
Abrevieri
Introducere
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND SERVICIUL
DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE
1.1 Noțiuni generale privind securitatea, ordinea publică, normă de
drept, organ de ocrotire a normelor de drept
1.2 Retrospectiva istorică
1.3 Locul și rolul Serviciului de Informații și Securitate în cadrul
organelor de drept a Republicii Moldova
1.4 Cadrul juridic și principiile de activitate
CAPITOLUL II. SERVICIUL DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE –
ORGAN DE OCROTIRE A NORMELOR DE DREPT
2.1 Structura Serviciul de Infomații și Securitate și atribuțiile acestuia
2.2 Drepturile și obligațiile Serviciului de Informații și Securitate
2.3 Serviciul de Informații și Securitate ca subiect al activității
speciale de investigații
2.4 Ofițerul de informații al Serviciului de Informații și Securitate
CAPITOLUL III. PROCESUL DE REFORMARE A SERVICIULUI
DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE
3.1 Amenințările prezente la adresa securității statului
3.2 Reforma Serviciului de Informații și Securitate
Concluzii și propuneri
BiBliografie
Anexe
Abrevieri
A.S.I. – Activitatea Specială de Investigație;
Alin. – aliniat;
Art. – articol;
C.I.A. – Central Intelligence Agency;
C.S.I. – Comunitatea Statelor Independente;
C.S.S. – Comitetul Securității de Stat;
Cap. – capitol;
CC – Cod Contravențional;
CP – Cod Penal al Republicii Moldova;
CPP – Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova;
DEX – Dicționar explicativ; Ed. – editura; etc. – și altele;
EUROPOL – European Police (Poliția europeană);
Ex. – exemplu;
G.P.S. – Global Positioning System (Sistem de poziționare global);
Ibidem – Tot de acolo, din aceiași sursă bibliografică;
INTERPOL – International Police (Poliția internațională);
K.G.B. – "КГБ" este abrevierea în limba rusă a Кoмитeт гocyдаpcтвeннoй
бeзoпаcнocти (Comitetul Securității Statului);
lat. – limba latină;
M.O. – Monitorul Oficial;
M.S.N. – Ministerului Securității Naționale;
N.A.T.O. – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord;
N.K.V.D. – „HКBД” este abrevierea în limba rusă a Hаpoдный кoмиccаpиат внyтpeнниx дeл (Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne);
Nr. – număr;
O.N.U. – Organizația Națiunilor Unite;
O.S.C.E. – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa;
p. – pagina; pct. – punctul;
R.M. – Republica Moldova;
R.S.S.Moldova – Republica Sovietică Socialistă Moldovenească;
S.I.E. – Serviciul de Informații Externe;
S.I.S. – Serviciul de Informație și Securitate;
S.R.I. – Serviciul Român de Informații;
Serviciu – Serviciul de Informații și Securitate; ș.a. – și altele;
U.R.S.S. – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste; изд. – издатeльcтвo (editură);
Cтp. – cтpаница (pagină);
Introducere
Serviciile de infomații constituie o temă aparte, cu un element specific pentru populație; acestea fiind privite ca unele cu un statut cert și în același timp criticată, deoarece realizează activități care utilizează, conform legii, unele metode cu caracter de restrîngere a unor drepturi și libertăți.
Actualitatea temei. Actualitatea temei reiese din necesitatea de cunoștință cu instituția de stat care se ocupă cu asigurarea securității naționale. Cunoașterea despre aspectul Serviciului va ajuta viitorii specialiști în domeniu să elaboreze noi metode analitice, metode de serviciu, fiind activitatea lor pusă direct proporțional cu avansarea tehnologică și apariția nevoiei de cercetare în ramuri slab cunoscute sau a celor noi apărute. Infracționalitatea evoluiază permanent amenințînd prin diverse forme sănătatea și viața oamenilor, totodată ne fiind combătută la timp și în mod
profesionist, ca urmare apar pericolele și amenințările la adresa securității statului.
Obiectul de studiu al lucrării. Obiectul de studiu al lucrării constituie Serviciul de Informații și Securitate, competența acestuia ca organ de ocrotire a normelor de drept. Obiectele activității Serviciului în esență pot fi definite astfel: apărarea democrației și ordinii constituționale, precum și a celorlalte valori supreme garantate de Constituție; realizarea obiectivelor de securitate națională, protejarea și promovarea intereselor strategice ale Republicii Moldova; protejarea exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a siguranței cetățeanului în cadrul statului de drept; apărarea împotriva agresiunii armate, terorismului, crimei organizate, subminării intereselor economice naționale, a sabotajelor, și a altor acțiuni și fenomene care periclitează funcționarea normală a instituțiilor democratice; susținerea informativă și contrainformativă a forțelor armate ale RM și a misiunilor acestora pe teritoriul național și în afara granițelor.
Scopul lucrării constă în analiza spectrelor de activitate a S.I.S., generalizarea aspectelor acestuia în pragul reformării contemporane. De asemenea scopul fiind studiul profund pentru a gasi neajunsurile și, deja, soluțiile la adresa particularităților Serviciului. Acesta are nevoie de modificări în legislație pentru a fi într-un picior cu instituțiile internaționale.
Obiectivele. Ținînd cont de realizarea scopului propus, de actualitatea temei, de cercetare a organului, mi-am propus realizarea următoarelor obiective:
Caracterizarea Serviciului de Informații și Securitate în raport cu alte organe ce desfășoară activitatea de securizare națională.
Studierea metodelor și mijloacelor aplicate în vederea îndeplinirii sarcinilor.
Demonstrarea relației dintre Serviciului de Informații și Securitate și alte servicii secrete a altor state, colaborarea prin tratate internaționale.
Rolul Serviciului de Informații și Securitate în Concepția securității naționale a Republicii Moldova.
Stabilirea de competență a amenințărilor și pericolelor la adresa securității naționale.
Nivelul de cercetare științific. Prin această lucrare am încercat să pătrund în esența activității Serviciului, a aplicării metodelor și procedeelor speciale de către ofițeri. Am studiat un număr semnificativ de acte legislative, literatură juridică de specialitate. A fost utilizată literatura publicată de către cunoscuții scriitori precum Dumitru Roman, T. Vîzdoagă, Bloșenco Magda, Burghelea Emil etc. Am studiat următoarele acte: Constituția, Codul Penal, Codul de Procedură Penală, Legea cu privire la Serviciul de Informații și Securitate, Legea cu privire la statutul ofițerului de informații, Legea privind organele securității statului etc.
Metodele de cercetare. Dintre diversele metode de investigație științifică am recurs la următoarele: metoda analizei (diverse comentarii, comparații, descrieri, analiza istoriografiei problematice în cauză din diferite monografii); metoda problematică – mi-am permis colectarea informaților și studierea documentelor din bibliotecă; metoda observației – am conturat tabloul real actual al particularităților pericolelor și amenințărilor, principiilor de activitate, serviciilor de securitate.
Cuprinsul lucrării. Prezenta lucrare cuprinde trei capitole.
În Capitolul I o atenție am atras explicării noțiunilor care se vor utiliza în lucrare, aspectul istoric al Serviciului, evenimentele ce țin de apariție, dezvoltare (din perioada lui Ștefan cel Mare pîna la momentul actual). Locul Serviciului de Informații și Securitate în R.M., printre alte intituții de asigurare a securității publice, a ordinii publice. Am caracterizat actele prin prisma cărora are loc activitatea Serviciului și definirea principiilor de îndeletnicire.
Capitolul II debutează cu analiza structurii Serviciului și atribuțiilor de îndeplinire. Urmează cu demonstrarea drepturilor și obligațiilor S.I.S., caracterizarea activității speciale de investigații, a actelor legislative de bază și statul ofițerului de informații – drepturile, obligațiile, interdicțiile ș.a.
Capitolul III cuprinde definirea amenințărilor prezente asupra securității naționale la care Serviciul atrage atenția în vederea lichidării acestora prin diverse metode, una din ele fiind și procedura de reformare a Serviciului, actualizarea la necesitățile prezente a actelor legislative privind atribuțiile acestuia, în vederea amilionării riscurilor de apariție a pericolelor asupra constituționalității statale, drepturilor și libertăților cetățenilor, secrutității naționale.
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND SERVICIUL
DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE
„Credință Patriei”
Motto 1.1 Noțiuni generale privind securitatea, ordinea publică, normă de drept,
organ de ocrotire a normelor de drept
Sarcini primordiale ale organelor de ocrotire a normelor de drept sînt: apărarea și realizarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și ale asociațiilor acestora, ale întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor, asigurarea supremației legii, executarea ei exactă și uniformă în scopul consolidării legalității, menținerea ordinii publice și asigurarea securității publice, asigurarea exercițiului drepturilor persoanelor fizice și juridice și ocrotirea intereselor legitime ale acestora.
Securitatea reprezintă starea individului și a colectivității, a națiunii în absența riscurilor, amenințărilor, pericolelor, agresiunilor la adresa valorilor și intereselor naționale și garantarea că ele nici într-un caz nu vor fi prejudiciate.
Securitatea națională prezintă una din prioritățile fundamentale ale statului. Asigurarea securității naționale presupune garantarea integrității teritoriale, suveranității și independenții statului. Dimplomatul Henry Kissinger menționase că “politica externă începe cu securitatea”, adică principala prerogativă de politică externă a statului este securitatea națională. Securitatea națională conține două elemente esențiale: protejarea statului-națiune, a integrității teritoriale; apărarea suveranității naționale a statului. Securitatea denotă capacitatea statului de apărare atît a teritoriului cît și a populației de pe acest teritoriu. Conform lui Hans Morgenthau, securitatea națională este conceptul fundamental al statelor, este “minimul irecuzibil pe care dimplomația trebuie să-l apere cu o putere adecvată fără compromis”.
Securitatea:
etimologic provine din lat. „securitas”, însemnînd – fără grijă, serenitate, liniște sufletească;
„lipsa relativă a războiului” (Ian Bellany, 1981);
„în sens obiectiv, măsoară absența amenințărilor la adresa valorilor dobîndite, iar într-un sens subiectiv, absența temerii că asemenea valori vor fi atacate”
(Arnold Wolfers);
„absența pericolului” (Arnold Wolfers);
„capacitatea de a face față agresiunii externe” (Giacomo Luciani, 1989);
„păstrarea trăsăturilor tradiționale de limbă, cultură, de identitate națională,
religioasă și de obiceiuri” (securitatea societala, Waever, 1993).
Ordinea publică este o stare de drept și de fapt care permite realizarea și menținerea echilibrului bazat pe consensual social necesar funcționării optime a ansamblului social în condițiile reglementărilor juridice interne în vigoare, consacrării, apărării și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, avutului public și privat, a celorlalte valori supreme în scopul promovării și afirmării progresului social într-o societate democratică.
Într-o altă definiție se susține că “ordinea publică este echilibrul realizat între diferite forțe pe care instinctul social le-a reunit sau realizat în grup”. De asemenea se impune să remarcăm că ordinea publică este un echilibru rezultat în urma interacțiunii unor forțe reunite ori realizate în cadrul unui grup ca urmare a evoluției acestuia. În viziunea filozofului Hops – odinea publică reprezintă un contract social încheiat între fiecare persoană și stat prin care persoana cedează o parte din drepturi în schimbul asigurării protecției sale; atît timp cît nici una din părți nu și-a încălcat angajamentelocietala, Waever, 1993).
Ordinea publică este o stare de drept și de fapt care permite realizarea și menținerea echilibrului bazat pe consensual social necesar funcționării optime a ansamblului social în condițiile reglementărilor juridice interne în vigoare, consacrării, apărării și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, avutului public și privat, a celorlalte valori supreme în scopul promovării și afirmării progresului social într-o societate democratică.
Într-o altă definiție se susține că “ordinea publică este echilibrul realizat între diferite forțe pe care instinctul social le-a reunit sau realizat în grup”. De asemenea se impune să remarcăm că ordinea publică este un echilibru rezultat în urma interacțiunii unor forțe reunite ori realizate în cadrul unui grup ca urmare a evoluției acestuia. În viziunea filozofului Hops – odinea publică reprezintă un contract social încheiat între fiecare persoană și stat prin care persoana cedează o parte din drepturi în schimbul asigurării protecției sale; atît timp cît nici una din părți nu și-a încălcat angajamentele – în societate există ordine publică.
În urma prezentării acestor idei și concepte referitoare la ordinea publică, se înțelege starea de legalitate, de echilibru și pace socială prin care se asigură liniștea publică, siguranța persoanei, sănătatea și morala publică a cărei menținere, potrivit principiilor și normelor statornicite prin Constituție, se realizează prin măsuri de constrîngere.
Ordinea publică moldovenească, parte componentă a securitații naționale și a
ordinii publice europene este o stare de fapt din domeniul social, proiecție a ordinii de drept în organizarea și desfășurarea activității publice de stat și reflectă modul de respectare a normelor de conduită cuprinse în legislație.
Norma juridică, ca element constitutiv al dreptului, este o regulă de conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forța coercitivă a statului. Definiția se completează cu explicarea scopului, și anume: de a asigura conviețuirea socială, orientînd comportarea oamenilor în direcția promovării și consolidării relațiilor sociale potrivit idealurilor și valorilor ce guvernează societatea respectivă.
Norma juridică trebuie definită ca o regulă de comportare, generală și
impersonală, tipică, strict determinată și obligatorie, stabilită cu scopul de a apăra, a consolida, a dezvolta și a promova raportul și rînduiala socială favorabilă și convenabilă majorității și, totodată, de realizare a acelei finalitați pe care o urmărește norma juridică. Normele juridice alcătuiesc structura internă a dreptului analizat ca un ansamblu de elemente constitutive fiind cele mai mici părți componente ale sistemului dreptului inclusiv a normelor sociale. Scopul normelor juridice în societate, este de a impune și de a promova o asemenea conduită a oamenilor care să asigure realizarea finalității sistemului social dat, atît în interiorul țării, cît și în relațiile cu alte state.
Termenul "organ" (cu semnificație politico-juridică), în latină „organum” – presupune un grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc. Prin urmare, "organ de ocrotire a normelor de drept" poate fi definit ca un grup de persoane sau o instituție ce îndeplinește funcția ocrotirii normelor de drept prin forma prevăzută de lege. Termenul "organe de ocrotire a normelor de drept", utilizat în actele juridice normative ale Republicii Moldova, include de regulă, numai organele speciale ale statului învestite cu atribuții care asigură respectarea normelor juridice, și anume: instanțele judecătorești, Procuratura și organele de poliție. Astfel, prin lege, termenul – "organe de ocrotire a normelor de drept" se folosește în sens restrîns, referindu-se doar la organele statale, care tradițional asigură legalitatea și ordinea de drept. Organele de ocrotire a normelor de drept sunt organe de stat și organizații publice (nestatale), care, în conformitate cu legea, înfăptuiesc activități diverse prin caracterul și mijloacele de restabilire a ordinii legale, interacționînd în scopul respectării stricte a Constituției R.M. și a altor legi de către toți subiecții de drept, al apărării drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor, asociațiilor, societății și statului.
Prin urmare, în plan general – Serviciul de Informații și Securitate reprezintă un organ de ocrotire a normelor de drept, atribuțiile căruia constituie luarea unor măsuri prevăzute de lege în scopul protecției suveranității, independenței și integrității teritoriale a țării, a regimului ei constituțional, a potențialului economic, tehnicoștiințific și defensiv, a drepturilor și libertăților legitime ale persoanei împotriva activității informative și subversive a serviciilor speciale și organizațiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupări sau indivizi aparte.
1.2 Retrospectiva istorică
Existența umană, în ansamblul ei, este de neconceput fără informație. Aceasta a avut din cele mai vechi timpuri, o valoare a cărei importanță și dimensiune sunt practic imposibil de cuantificat. Pe parcursul istoriei informația a devenit arma perfectă în apărarea statalității tuturor popoarelor lumii. Dorința de a prezice viitorul a transformat procesul de culegere și protecție a informațiilor într-un meșteșug, iar serviciile de cercetare și contrainformare au devenit treptat un atribut instituțional, indispensabil pentru existența comunităților umane. Excepție de la acest proces nu a constituit nici istoria organelor securității naționale.
Majoritatea istoricilor susțin ideea că perioada de aur pe care a înregistrat-o Moldova în epoca domniei lui Ștefan cel Mare, anii 1457 – 1504, a rezultat expres din faptul că Domnitorul a reușit să instituie un sistem de cercetare modern, analogic altor curți monarhice din acea epocă. Prin obiectivele urmărite și angrenajul informativ instituit, Ștefan cel Mare a contribuit la asigurarea stabilității și echilibrului țării, indentificînd soluții reale în fața unor amenințări inevitabile. În perioada domniei sale, grație procesului de cercetare și contrainformare, Domnitorul a obținut victorii în 34 de războaie din totalul celor 36. Datele atît de necesare proveneau de la persoane delegate special, patrioți anonimi, a caror contribuție la victoriile diplomatice și cele de pe cîmpurile bataliilor au ramas necunoscute oștenilor moldoveni, învingători la Baia, Vaslui, Cozmin, memoria cărora s-a pastrat relativ în letopisețe. Sursele scrise ale epocii de referință remarcă printre cercetașii curții domnești pe logofatul Isac, solul lui Ștefan cel Mare și Bogdan III în Polonia; Stanciu, membru în Sfatul Domnesc (1467-1479) trimis de Ștefan în 1468 în Polonia, iar în 1475 – în Ungaria; logofătul Tautu prezent în 1497 și 1499 în Polonia, iar în 1504 – în Turcia. Preluînd experiența otomană și valorile sociale respective, care selectau cadrele informative indiferent de originea socială, domnia lui Ștefan cel Mare a adus un plus de stabilitate și echilibru în zbuciumul țării resimțit în a doua jumatate a sec. XV. Abia peste 20 de ani după moartea lui Ștefan cel Mare a fost fondat Ordinul Iezuiților și lojele masonice, care au constituit primele rețele
informative.
Revenind peste veacuri la realitățile mileniului trei, ne convingem că informația, ca instituție, ramîne un atribut incontestabil și indispensabil pentru asigurarea bunei funcționalități a oricărei formațiuni statale. În statele democrate, serviciile de informații au devenit parte a organizării sociale moderne, activitatea lor fiind legitimată prin adaptarea cadrului legal care recunoaște că deținerea de informații verificate și evaluări informative echidistante este o condiție a stabilității și asigurării securității țării.
Istoria contemporană conține suficiente exemple care definesc rolul serviciilor secrete ale Republicii Moldova în etapele de dezvoltare a țării ca stat independent, suveran și integru. Proclamarea independenței naționale a Republicii Moldova s-a produs în condițiile catalizării situației politico-sociale la etapa dezintegrării fostei U.R.S.S.. În scurt timp, după adoptarea la 23 iunie 1990 a Declarației de suveranitate, sub egida Comisiei parlamentare pentru securitatea statului și problemele militare, au fost inițiate activități legislative în scopul creării și plasării organelor naționale de securitate într-un cadru de funcționare legală. Exista necesitatea de a constitui o structură nouă, cu sarcini, competențe și responsabilități clar definite în conformitate cu principiile dezvoltării societății democratice. Un imperativ devenise exercitarea controlului parlamentar asupra activității serviciilor secrete, respectarea drepturilor și libertăților cetățenești, asigurarea transparenței vizavi de activitatea instituției, deschiderea către societatea civilă și opinia publică.
Drept urmare a încercărilor din exterior de a stăvili valul de Renaștere Națională în Republica Moldova, către începutul anului 1991, societatea era fragmentată pe criterii etnico-ideologice, iar asupra țării plana pericolul dezintegrării teritoriale. Pentru a face față cerințelor situației politico-operative, noua conducere a C.S.S. al R.S.S.Moldova s-a văzut obligată să activeze cu eficiență maximă. Evenimentele din august 1991, cînd așa numitul Comitet de Stat pentru stări excepționale a încercat să blocheze începutul transformărilor democratice din U.R.S.S., au constituit un moment cardinal în istoria serviciilor secrete moldovenești. Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 196 din 9 septembrie 1991 este lichidat Comitetul Securității de Stat, în baza lui fiind creat Ministerul Securității Naționale – organ cu atribuții majore în apărarea statalității moldovenești.
În vederea garantării unei funcționalități eficiente a instituției, au fost întreprinse activități de ordin organizatoric și operativ. Desfășurarea măsurilor informative și contrainformative era însoțită de procesul selectării minuțioase a efectivului în baza principiilor fidelității intereselor naționale și calificării profesionale înalte – garanții fundamentale în soluționarea calitativă a sarcinilor de competență care, pe parcurs, deveneau tot mai complexe și mai importante pentru existența Republicii Moldova. În aceste condiții, ca obiectiv de bază, devenise sarcina păstrării integrității teritoriale a țării, contracarării și anihilării aspirațiilor separatiste. Activități complexe au fost desfășurate în vederea păstrării jurisdicției funcționării organelor constituționale în estul și sudul țării, unde luaseră amploare tendințe de separare teritorială.
Un adevărat examen de maturitate civică și profesională pentru colaboratorii Ministerului Securității Naționale a constituit participarea în 1992 la acțiunile militare pentru apărarea independenței și integrității teritoriale ale Republicii Moldova, în perioada conflictului declanșat pe Nistru cca 150 de ofițeri și-au confirmat profesionalismul și capacitatea de a face față celor mai dificile sarcini. Condițiile de extremă tensiune politico-socială necesitau decizii argumentate, subordonate soluționării celor mai stringente probleme.
În virtutea atribuțiilor funcționale, efectivul operativ a desfășurat activități informative și operațiuni speciale pentru a asigura conducerea supremă a țării cu date, necesare contracarării tentativelor de separare teritorială și păstrării raioanelor de est în componența Republicii Moldova. Angajații Ministerului și-au îndeplinit cu cinste datoria față de Patrie, curajul și bărbăția multor dintre ei fiind menționate cu înalte
distincții de stat.
Odată cu încetarea confruntării militare de la Nistru, sarcini majore, cu un alt conținut, au fost înaintate organelor securității statului. Noua conducere a Ministerului Securității Naționale plasează accentul pe activități planificate și de perspectivă în vederea identificării și anihilării la timp a factorilor interni și externi care constituiau pericol pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a țării. Un astfel de obiectiv rezida în realizarea dezideratului „Unui stat puternic – un serviciu special puternic”.
Activități operative complexe sunt realizate pe direcția apărării regimului constituțional. Ca argumente de bază devin cunoașterea și evaluarea profundă a situației, realizarea în comun cu alte autorități a acțiunilor menite să nu permită alunecarea proceselor interne în albia extremismului și confruntărilor sociale violente, care se puteau solda cu grave consecințe politice, economice și umane. Subiect de preocupare constantă pentru Minister devine situația din raioanele de est cu scopul de a contribui la reintegrarea lor în cîmpul constituțional republican, evitînd activitățile destabilizatoare din partea formațiunilor paramilitare.
În conlucrare cu alte autorități abilitate, M.S.N. activează în vederea contracarării terorismului internațional și a extremismului, precum și formelor de manifestare ale acestora. Curmarea tentativelor de constituire în țară a structurilor clandestine de sorginte neofascistă și legionară s-a răsfrînt benefic asupra stabilității interne și a procesului de consolidare civică. Pe căi operative au fost contracarate mai multe încercări de constituire în republică a infrastructurilor, destinate susținerii terorismului internațional.
Subunitățile contrainformative își intensifică activitatea în scopul identificării și curmării acțiunilor informativ-subversive ale serviciilor secrete străine. Sarcini de importanță națională devin protejarea contrainformativă a Forțelor Armate și asigurarea inviliolabilității frontierei de stat. Reorganizarea Detașamentului trupelor de grăniceri, precum și realizarea unor activități complexe la hotarele țării au condus la minimizarea riscurilor generate pentru securitatea națională și regională: migrația ilegală, traficul ilicit cu produsele supuse controlului internațional, alte manifestări ale criminalității transnaționale. În interacțiune coordonată cu organele de drept s-au realizat activități de combatere a criminalității organizate în sectorul economic și financiar-bancar, fenomene caracteristice perioadei de tranziție. Pașii întreprinși au permis contracararea filierelor de contrabandă, tentativelor de însușire frauduloasă a patrimoniului public ș.a. De asemenea, au fost desfășurate activități
contrainformative complexe în transporturi, comunicații, energetică și alte sectoare vitale ale economiei naționale.
Prin adoptarea Legii securității statului și Legii privind organele securității statului au fost definitivate sarcinile și competențele autorităților publice în acest domeniu de activitate. În noiembrie 1999 Ministerul Securității Naționale este reorganizat în Serviciul de Informații și Securitate, coordonarea instituției fiind delegată Președintelui Republicii Moldova, iar controlul asupra activității –
legislativului moldovenesc.
Ulterior, sistemul organelor securității naționale a fost în permanentă reformare, vectorul de bază fiind optimizarea structurii și modificarea obiectivelor funcționale în contextul evoluării situației politico-operative din țară și de peste hotare. Totodată, una din sarcinile primordiale ale reformării a constituit racordarea atribuțiilor și funcțiilor serviciilor secrete moldovenești cu rigorile statului de drept și ale comunităților informative moderne. Mondializarea relațiilor umane în toate domeniile, dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare, noile tehnici și evoluția științei, impulsionarea instituțiilor democratice, interdependența progresivă a statelor și apariția unor noi manifestări ale puterii economice, cu consecințe politice și sociale au condus la transformarea instituțiilor publice atît interne, cît și internaționale. În acest context, serviciile de informații, cu atribuții în planul securității naționale și internaționale, au dobîndit o nouă dimensiune. Procesul de consolidare și afirmare politică a statului moldovenesc abilitează serviciile sale speciale cu sarcini și responsabilități tot mai largi. O atenție deosebită se acordă stabilirii și promovării contactelor cu serviciile speciale străine în vederea prevenirii și contracarării proceselor care periclitează securitatea națională și regională, realizării schimbului de informații operative și planificării măsurilor comune în vederea asigurării securității
statului.
Fiind unul din atributele firești ale statului moldovenesc, instituția și-a impus propriul său stil de afirmare profesională, utilizînd eficient întregul spectru de activități deschise și acoperite pentru a asigura securitatea de stat a Republicii Moldova. În condițiile distrămării U.R.S.S., cînd problema pregătirii cadrelor era de competența Moscovei, am fost obligați să întreprindem activități urgente pentru a asigura pregătirea cadrelor în republică. Astfel, în anul 1992, pe lîngă M.S.N. a început să funcționeze Centrul de instruire a cadrelor, corpul profesoral-didactic al căruia, la rînd cu pedagogi, a întrunit lucrători practici experimentați. Ulterior, în 2002, centrul a fost reformat în Institutul Național de Informații și Securitate. Prin
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 124 din 10 februarie 2009, Institutului
Național de Informații și Securitate i s-a conferit numele „Bogdan, Întemeietorul Moldovei”. Pe parcursul anilor corpul profesoral-didactic a contribuit la educarea noilor generații de apărători ai intereselor supreme ale țării.
La 22 mai 2008 de către Parlamentul R.M. este adoptată noua Concepție a securității care stabilește liniile directorii pentru securitatea națională, valorile și principiile generale ce urmează a fi protejate de stat și societatea Republicii Moldova.
Necesitatea modernizării Serviciului rezultă și din prevederile Strategiei Securității Naționale, a Planului individual de acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova –
N.A.T.O., precum și a Programului de activitate al Guvernului R.M. „Integrare Europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare” pentru anii 2009-2013, care au impulsionat decizia de a racorda atribuțiile și funcțiile S.I.S. cu rigorile societății democratice de drept și ale comunităților informative moderne. În procesul demarat de reformă a sectorului de securitate, devine cert faptul că țara noastră are nevoie de stabilitate și securitate suficientă pentru asigurarea durabilității și dezvoltării statului.
Un rol important constituie încurajarea și participarea în acest proces a societății civile, mass-mediei, organizațiilor de apărare a drepturilor omului și organismelor internaționale relevante.
Apreciind evoluția în timp, indiferent de abrevierea pe care au purtat-o organele de securitate, ofițerii de informații au manifestat dintotdeauna devotament față de interesele naționale ale Republicii Moldova (vezi Anexa Nr.3). Deviza „Credință Patriei", înscrisă pe drapelul Serviciului de Informații și Securitate, constituie o obligație și, totodată, o chemare la îndeplinirea conștientă, pînă la sacrificiu, a datoriei sfinte față de cetățean, popor și țară. Conform doctrinei naționale și a practicii țărilor democratice, activitatea serviciilor secrete poartă un caracter politic neutru. Obiectivitatea și imparțialitatea reprezintă condițiile de bază care asigură evaluarea corectă a pericolelor la adresa securității de stat, indiferent de originea
acestora.
Adevăratele servicii secrete au conștiința că apără o cauză dreaptă: interesul suprem al poporului. Așadar, nu există în lume o armă mai bine dotată, mai imbatabilă și intangibilă, decît conștiința umană care își servește cu Onoare și Credință Patria.
1.3 Locul și rolul Serviciului de Informații și Securitate în cadrul organelor de drept a Republicii Moldova
Cunoașterea, prevenirea și înlăturarea (contracararea) reprezintă, în esență, cele trei funcții majore ale securității.
Cunoașterea amenințărilor, ca funcție, presupune obținerea și deținerea de date și informații cît mai precise și în detaliu despre anumite preocupări sau orice fel de planuri și acțiuni pregătite, organizate sau desfășurate ce pot pune în pericol
securitatea.
Această funcție reprezintă și o principală modalitate, sine qua non (combinație certă), de realizare a securității naționale, prin care se asigură aflarea planurilor și a obiectivelor strategice, operative sau tactice ale serviciilor de spionaj străine, ale organizațiilor, grupărilor sau persoanelor din țară ori din străinătate îndreptate contra intereselor naționale, regionale, globale.
Acțiunile prin care se urmărește lezarea intereselor Republicii Moldova pot fi directe (prin obiective ce vizează nemijlocit valorile pe care le apără sistemul legislativ) sau indirecte (prin urmărirea sistematică a unor scopuri de natură a leza valorile statal-naționale și/sau universale).
Fără cunoașterea amenințărilor interne și externe, nu se poate elabora și urmări o strategie a apărării și, mai ales, nu se poate ajunge la prevenirea și înlăturarea lor cu minimum de efort material și uman, dar cu eficiență maximă.
Cunoașterea, ca funcție a securității, mai semnifică și concentrarea la maximum a inteligențelor, coordonarea a tot ceea ce este valoros în domeniul material și spiritual, direcționarea acestora spre sistemul imunitar al statului.
Funcția de cunoaștere a factorilor de risc interni și a vulnerabilităților interne, înseamnă obținerea de date și informații, care poate juca un rol deosebit de important în realizarea securității naționale. Generalul Titus Gârbea, cu o bogată experiență în domeniul activității de informații, spunea că: „Nevoia de informații (adică de
cunoaștere – n.n.) este cu atît mai mare cu cît ele trebuie să suplinească inferioritatea și slăbiciunile de alt ordin. Informațiile trebuie să fie invers proporționale cu aceste slăbiciuni. Vreau să spun că un popor mai slab demografic și cu armată mai puțin numeroasă trebuie să apeleze mai mult la iscusință în conducere, la o mai completă și mai sigură informație și la o mai rafinată contrainformație”.
Prevenirea, este cea de a doua funcție a securității. Ea implică preîntîmpinarea, adică împiedicarea producerii sau continuării unor activități, fapte, evenimente ce pot leza interesele și valorile fundamentale ale statului. Istoria militară demonstrează că „este mai ușor să previi ocupația inamică decît să alungi invadatorul”. La fel pot fi percepute lucrurile și pe frontul secret. Prin această funcție se atrage atenția, se analizează, se informează în prealabil, cu privire la orice fapte, fenomene, activități ori evenimente ce constituie sau pot constitui pericole ori riscuri la adresa securității.
Prevenirea constituie, de asemenea, forma principală de realizare a securității naționale. Ea constă în preîntîmpinarea amenințărilor sau a materializării lor, prin acțiuni politice, economice, juridice, culturale, administrative, educative, lezarea efectivă a valorilor naționale. Concret, măsurile de prevenire a amenințărilor la adresa securității naționale nu se realizează în mod nemijlocit de către serviciile și structurile comunității informative a statului, ci de către organele de stat competente, cărora le sunt puse la dispoziție datele necesare în acest sens (organele legislative, executive sau juridice). Pe baza acestor date pot fi inițiate măsuri concrete de: preîntîmpinare a unor astfel de acțiuni și fenomene; reglementare a unor aspecte specifice; reorganizarea unor activități; trimiterea în judecată și condamnarea persoanelor vinovate de săvîrșirea faptelor penale etc.
Înlăturarea (contracararea) amenințărilor este a treia funcție a securității. Ea vizează cu precădere contracararea, îndepărtarea, anihilarea sau diminuarea efectelor unor acțiuni deja produse sau aflate în diverse faze de desfășurare.
Funcția de înlăturare a amenințărilor se realizează în cadrul strict legal, prin respectarea dreptului internațional umanitar în materie de securitate și a legilor interne.
În Republica Moldova își desfăsoară activitatea de asigurare a ordinii publice și securității publice, prevenirea infracțiunilor / încălcărilor de drept, menținerea neîncetată a pacii și liniștii, asigurarea bunăstării viitoarelor generații și restabilirea după cazurile ilicite – următoarele instituții de drept:
Serviciul de Informații și Securitate.
Ministerul Afacerilor Interne.
Centrul Național Anticorupție.
Serviciul Vamal.
Serviciul de Protecție și Pază de Stat.
Ministerul Aparării.
Departamentul Instituțiilor Penitenciare / Ministerul Justiției.
Locul S.I.S. din toate aceste instituții de stat îl putem desprinde din înputernicirile prescrise în legislație. Conform art.14 din Legea privind organele securității statului, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova este organul de stat specializat în domeniul asigurării securității statului. Acesta emite ordine, dispoziții, instrucțiuni, dă indicații privind asigurarea securității statului a căror executare este obligatorie pentru sistemul organelor securității statului.
Serviciul de Informații și Securitate este o instituție fundamentală a sistemului siguranței naționale, fondată pe baza constituțională, iar activitatea Serviciului este coordonată de către Președintele Republicii Moldova, în limitele competenței sale, și este supusă controlului parlamentar.
S.I.S. constituie o structură viabilă, aptă să depisteze, preîntîmpine și contracareze orice acțiune care, din punct de vedere legislativ, prezintă un anumit pericol pentru securitatea statului, societății, sau persoanei. Serviciul de Informații și Securitate își orientează activitatea în direcția depistării oportune a oricăror acțiuni, săvîrșite atît în teritoriul țării, cît și din străinătate, care pot submina statalitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, pot afecta interesele ei politice, economice și defensive.
Serviciul reprezintă un organ unitar centralizat, constituit din subunitățile aparatului central al Serviciului și organele lui teritoriale. Efectivul Serviciului este stabilit și aprobat de Parlament la propunerea directorului Serviciului. Organele teritoriale sînt subordonate direct conducerii Serviciului. Amplasarea lor poate să nu corespundă cu împărțirea administrativ-teritorială a Republicii Moldova.
În general, S.I.S. menține în vizorul său întreaga situație operativă din țară, întreprinde un spectru larg de măsuri adecvate, menite să asigure securitatea regimului constituțional.
În cadrul activităților sale, S.I.S. a reușit să anihileze înfăptuirea unui șir de amenințări cu răfuială fizică, la adresa unor înalți demnitari de stat; au fost identificați autorii unor texte anonime, cu apeluri la vrajbă interetnică, șovinism (ideologie și politică de ațîțare a urii și dușmăniei între națiuni și popoare, de propagare a ideii superiorității unei națiuni asupra altora, de promovare a exclusivismului și intoleranței naționale), acțiuni extremiste, acte de terorism. Persoanele depistate, au fost sancționate prin măsuri profilactice de ordin preventiv. Pe parcursul operațiunilor operative de investigație, au fost descoperite și ridicate cantități mari de arme de foc, grenade, mine, muniții.
Obținerea informațiilor pertinente în limitele rezonabile de timp despre evoluții cu pericol pentru securitatea națională este esențială pentru menținerea ordinii constituționale și securității interne a Republicii Moldova. În vederea ripostării eficiente amenințărilor la adresa securității, Serviciul de Informații și Securitate dezvoltă o cooperare internațională și pe interiorul țării.
Cooperarea internațională la care participă Serviciul de Informații și Securitate este importantă pentru obținerea de informații despre situațiile de criză pe plan regional, combaterea terorismului, prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă, traficului ilegal de arme, droguri și ființe umane.19
În contextul politicii de integrare a Republicii Moldova, Serviciul își propune aderarea la platformele informative regionale, stabilirea și promovarea relațiilor bilaterale și multilaterale cu instituțiile de profil de pe arena internațională. Scopul urmărit în această interacțiune este orientat spre realizarea intereselor fundamentale de securitate națională și implicarea activă a S.I.S. în crearea unui climat adecvat de securitate regională și europeană, avînd ca finalitate promovarea imaginii Republicii Moldova nu doar în calitate de consumator, dar și generator de securitate.
Serviciul de Informații și Securitate de comun acord cu organele de drept activează în vederea prevenirii infiltrării crimei organizate în domeniul politic și în activitatea autorităților publice.
1.4 Cadrul juridic și principiile de activitate
Cadrul juridic al activității Serviciului de Informații și Securitate îl constituie :
Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994.
Legea privind activitatea specială de investigații din 29.03.2012.
Prezenta lege reglementează măsurile speciale de investigații, modalitatea de dispunere și de efectuare a acestora, precum și efectuarea controlului asupra legalității lor.
Legea privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova din 23.12.1999.
Prezenta lege stabilește scopul, cadrul juridic, principiile, direcțiile de activitate, împuternicirile, forțele și mijloacele Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, precum și modalitățile de exercitare a controlului și de
supraveghere a activității lui.
Legea privind statutul ofițerului de informații și securitate din 19.07.2007.
Prezenta lege reglementează statutul juridic al ofițerului de informații din Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, stabilește modul de îndeplinire a serviciului special prin contract în funcția de ofițer de informații, regimul disciplinar, drepturile, obligațiile, interdicțiile, protecția și răspunderea lui.
Legea securității statului din 31.10.1995.
Securitatea statului este parte integrantă a securității naționale. Prin securitatea statului se înțelege protecția suveranității, independenței și integrității teritoriale a țării, a regimului ei constituțional, a potențialului economic, tehnico-științific și defensiv, a drepturilor și libertăților legitime ale persoanei împotriva activității informative și subversive a serviciilor speciale și organizațiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupuri sau indivizi aparte.
Legea privind organele securității statului din 31.10.1995.
Prezenta lege stabilește menirea, cadrul juridic al activității, sistemul și principiile de organizare și de funcționare a organelor securității statului, modul de exercitare a controlului și supravegherii asupra activității lor.
Legea pentru aprobarea Concepției securității naționale a Republicii Moldova din 22.05.2008.
Concepția securității naționale a Republicii Moldova este un document care reflectă evaluarea generală a mediului de securitate pe plan național și internațional în care operează Republica Moldova și care definește scopul securității naționale, liniile directorii de bază pentru securitatea națională, valorile și principiile generale ce urmează a fi protejate de statul și de societatea moldovenească.
Legea cu privire la combaterea terorismului din 12.10.2001.
Prezenta lege determină cadrul juridic și organizatoric al activității de combatere a terorismului în Republica Moldova, modul de coordonare a activității structurilor specializate pentru combaterea terorismului, a acțiunilor întreprinse de autoritățile publice centrale și locale, de asociațiile și organizațiile obștești, de persoanele cu funcții de răspundere și de unele persoane aparte, precum și drepturile, obligațiile și garanțiile persoanelor în legătură cu desfășurarea activității de combatere a
terorismului.
Legea cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului din 26.07.2007;
Legea privind contracararea activității extremiste din 21.02.2003;
Legea cu privire la secretul de stat din 27.11.2008;
Legea cu privire la conflictul de interese din 15.02.2008.
Prezenta lege reglementează incompatibilitățile și restricțiile impuse persoanelor care exercită funcții de demnitate publică, funcții publice sau alte funcții prevăzute în prezenta lege, soluționarea conflictelor de interese, precum și modul de prezentare a declarației cu privire la conflictul de interese.
Legea cu privire la petiționare din 19.07.2004;
Legea comunicațiilor electronice din 15.11.2007;
Legea privind securitatea aeronautică din 05.04.2007;
Precum și alte acte normative precum:
DECRET privind unele simboluri corporative ale Serviciului de Informații și
Securitate al Republicii Moldova nr. 923-VII din 20.12.2013 Monitorul Oficial nr.304-310/844 din 27.12.2013 (vezi Anexa Nr.1,2 fig.1,2);
Strategia de reformare a Serviciului de Informații și Securitate al Republicii
Moldova din 10.10.2013;
Hotărîrea Parlamentului "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
Drapelul și Însemnul unic ale Serviciului de Informații și Securitate al
Republicii Moldova" din 30.07.2001;
Decretul Președintelui "Privind aprobarea uniformei și a însemnelor distinctive ale ofițerilor de informații și securitate" din 12.06.2008;
Decretul Președintelui "Privind confirmarea componenței Colegiului Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova" din 17.01.2013;
Decretul Președintelui "privind acordarea Drapelului de luptă Serviciului de Informații și Securitate" din 08.09.2001;
Hotărîrea Guvernului "Pentru aprobarea Regulamentului privind desfășurarea activităților de instalare, operare, gestionare, mentenanță și/sau lichidare a rețelelor de comunicații electronice la frontiera de stat" din 12.08.2008;
Hotărîrea Guvernului "Cu privire la aprobarea Planului de măsuri pentru modernizarea și eficientizarea protecției fizice a obiectivelor de importanță vitală și a celor ce prezintă pericol sporit contra unor eventuale atacuri teroriste pe anii 2008-2010" din 07.07.2008;
Hotărîrea Guvernului "Privind Centrul Antiterorist al Serviciului de Informații și Securitate" din 13.11.2006;
Hotărîrea Guvernului "Cu privire la mijloacele speciale ale Serviciului de
Informații și Securitate" din 21.08.2007
Hotărîrea Guvernului "Cu privire la aprobarea Concepției Sistemului informațional geografic cu destinație specială al Serviciului de Informații și
Securitate" din 01.09.2004;
Hotărîrea Guvernului "Cu privire la crearea Institutului Național de Informații și Securitate" din 10.09.2002;
Hotărîrea Guvernului "Cu privire la sistemele speciale de telecomunicații ale
Republicii Moldova" din 11.06.2002;
Hotărîrea Guvernului "Cu privire la crearea Sistemului de telecomunicații al autorităților administrației publice" din 26.07.2004;
Hotărîrea Guvernului "Cu privire la centrele de certificare a cheilor publice" din 05.09.2005;
Hotărîrea Guvernului "Pentru aprobarea Regulamentului privind ordinea de aplicare a semnăturii digitale în documentele electronice ale autorităților publice" din 13.02.2013.
De asemenea activitatea S.I.S. se desfășoară și în conformitate cu acordurile
internaționale la care Republica Moldova este parte.
Ca și orice organ de drept, activitatea sa trebuie executată conform unor principii fundamentale. În literatura de specialitate se afirmă că principiile de organizare și funcționare a organelor securității statului pot fi definite ca niște reguli pe care se întemeiază activitatea acestora, relațiile cu alte autorități ale statului, cu persoane fizice/juridice.
Romanii spuneau : « Ordo est anima rerum » – ceea ce înseamncă că ordinea este sufletul tuturor lucrurilor. Principiile generale stau la baza asigurării securității și ordinii precum și la baza reglementărilor riguloase a relațiilor sociale. Normarea activității acestor organe se realizează prin elaborarea unui ansamblu de reguli, prescripții, obligații, constrîngeri, restricții. Scopul fundamental al organelor securității civile și ordinii publice constă în asigurarea desfășurării vieții sociale în
conformitate cu normele juridice.
Princpiile de activitate a Serviciului de Informații și Securitate sunt următoarele :
Principiul legalității. Regulă esențială care impune respectarea legii fundamentale și a celorlalte acte normative existente de către Serviciu; măsurile și mijloacele utilizate de către acesta sunt exhaustive și pot fi completate doar prin modificarea legii. Atribuțiile sunt prevăzute de Legea 753 din 23.12.1999 privind S.I.S. al R.M., iar drepturile și oligațiile antrenate în desfășurarea acțiunilor – vor respecta acest principiu.
Principiul respectării drepturilor și libertăților omului. Unele din scopurile Serviciului – asigurarea supremației legii, asigurarea securității și liniștei publice, iar funcționarea acestora le sunt stabilite în drepturi și obligații. Constituția R.M. prevede că demnitatea umană cu drepturile și libertățile ei, libera dezvoltare a personalității umane, dreptate – sunt valorile supreme garantate în stat. Aceste valori vor putea fi încălcate doar în caz de excepție și conform unei proceduri strict legiferate. În caz că persoana crede că drepturile ei au fost lezate de Serviciu, aceasta poate să se adreseze la Procuratura Generală, Judecător de Instrucție.
Principiul egalității. Articolul 16 din Constituția Republicii Moldova prevede că: « Toți cetățenii Republicii Moldova sînt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială ». Serviciul trebuie să țină cont de acest principiu, deoarece dreptul la egalitate este dreptul tuturor ființelor umane de a fi egale în demnitate, de a fi tratate cu respect și considerație și de a participa în condiții de egalitate la orice aspect al vieții economice, sociale, politice, culturale sau civile. Toate ființele umane sînt egale în fața legii și au dreptul la protecție și beneficii egale.
Principiul umanismului. Întreaga reglementare juridică are menirea să apere, în mod prioritar, persoana ca valoare supremă a societății, drepturile și libertățile acesteia. Serviciul nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Acest principiu este interpretat în sensul că întreaga activitate privește omul, ca valoare supremă, chiar și atunci cînd acesta ajunge să fie infractor. De aceea s-au efectuat analize profunde în întocmirea listei de mijloace tehnice speciale și procedee de executare a atribuțiilor Serviciului cu scopul de a nu cauza suferințe fizice și nici să înjosească persoana.
Principiul nepartinității și deidiologizării. Ofițerul de informații nu este în drept de a face parte dintr-un partid politic cu motivul posibilei problemei – abuzului de serviciu, excesului de serviciu etc. O dată cu angajarea în funcție, acesta devine o persoană apolitică, însă acceptă cursul de progres și transformare a statului după voința poporului (prin rezultatele alegerilor parlamentare, referendumurilor etc.). De asemenea ofițerul capătă valoarea de una non-religioasă, deoarece în timpul îndeplinirii funcțiilor de bază, nu i se permite implimentarea obiceiurilor, semnalmentelor și procedeelor din religie (de exemplu: precum efectuarea religiei la răsăritul soarelui – după Coran, ceea ce ar putea să-l încurce pe ofițer la concentrarea sarcinii puse de către conducere; budismul – ofițerul nu va putea efectua masurile de constrîgere asupra infractorului, deoarece religia nu acceptă aplicarea violenței asupra organismelor vii, fiindcă aceștia sunt reîncarnațiile ulterioare a oamenilor etc.). Ofițerului de informații se interzice propagarea vreunei atitudini față de religie, aderarea la cultele religioase care încalcă ordinea publică, bunele moravuri, afectează exercitarea funcției sau contravin normelor deontologice. Ofițerul de informații are dreptul, în afara timpului de îndeplinire a obligațiilor de serviciu, să practice cult religios și să participe la ritualuri religioase;
Principiul oportunității. Principiul prevede că din toate metodele și mijloacele legale trebuie să fie alese cele care în situația respectivă, sunt cele mai potrivite, iar forța fizică și arma de foc să fie utilizate proporțional pericolului. Aplicarea forței fizice, a mijloacelor speciale ori a armelor de foc, precum și intensitatea aplicării se determină de către subiectul legii în dependență de circumstanțele situației concrete, de tipul și gradul de pericol, precum și de caracteristicile individuale și identitatea persoanei împotriva căreia urmează a fi aplicate.
Principiul conspirației, îmbinării metodelor și mijloacelor de activitate deschisă și acoperită. Acest principiu exprimă caracterul complex al atribuțiilor Serviciului cînd se cere realizarea imediată a unor măsuri pentru pregătirea și desfășurarea descoperirii infracțiunilor pe urme proaspete. În alte situații, informațiile vor fi colectate dor prin metode secrete. Acest principiu respectă selectarea anumitor procedee de obținere a informației, aplicarea regulilor de exploatare a mijloacelor, respectarea restricțiilor în munca cu confidențe.
Principiul cooperării cu alte autorități de stat. Acest principiu presupune efort comun al tuturor organelor statului. Cooperarea – coordonarea în timp și spațiu, pe misiuni, a tuturor colaboratorilor și mijloacelor într-un proces pentru realizarea eficiantă a cauzei.
Principiul asigurării securității statului fără a prejudicia securitatea altor state. Principiul dat presupune antrenarea colaboratorilor în vederea securității statului, în așa fel, ca consecintețe sau însăși aceste acțiuni să nu aducă statelor vecine prejudicii (amenințări, pericole) din diverse domenii, precum economic, energetic, militar, politic.
CAPITOLUL II. SERVICIUL DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE – ORGAN
DE OCROTIRE A NORMELOR DE DREPT
2.1 Structura Serviciului de Informații și Securitate și atribuțiile acestuia
Serviciul de Informații și Securitate este structurat în mai multe ramuri, fiecare avînd propria sa îndeletnicire, scopul fiind același – asigurarea securității statului. Conform art.8 Legii 753 cu privire la S.I.S. al R.M., direcțiile de activitate ale Serviciului pentru îndeplinirea atribuțiilor ce țin de asigurarea securității de stat sunt: a) activități informative;
activități contrainformative;
combaterea infracțiunilor ale căror urmărire penală sînt atribuite, conform legislației, Serviciului. Alte atribuții în domeniul combaterii criminalității pot fi acordate Serviciului prin legi și alte acte normative. Prin urmare S.I.S. desfășoară următoarele:
Activitatea informativă externă.
Activitatea informativă externă desfășurată de S.I.S. are drept scop realizarea măsurilor sistemice orientate spre: culegerea, analiza, procesarea și evaluarea informațiilor relevante în raport cu securitatea națională, îndreptate spre identificarea și prevenirea activităților, individuale și/sau de grup, care pot periclita independența, integritatea și suveranitatea Republicii Moldova; submina autoritățile de stat; precum și pune în pericol fundamentele economice ale statului.
Cumulul datelor cu caracter informativ extern sunt necesare pentru adoptarea deciziilor relevante și eficiente în ceea ce privește realizarea intereselor naționale în domeniul securității Republicii Moldova.
De asemenea, sunt desfășurate măsuri de culegere, analiză, procesare și evaluare a informaților politice, economice, științifice/tehnologice ce țin de state și organizații străine, alianțe politice și economice, grupuri și persoane, în special cele care demonstrează intenții, potențial, planuri ascunse sau activități clandestine îndreptate împotriva securității naționale. De menționat, că totalitatea acțiunilor din cadrul activității informative externe nu poartă caracter de infracțiune și duc în sine intenții exclusiv pașnice.
Activitatea informativă externă reprezintă procedură cu caracter secret și/sau public, efectuată de către Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice speciale, în scopul culegerii de informații necesare cunoașterii, depistării, prevenirii și contracarării riscurilor și amenințărilor la adresa securității Republicii Moldova, diminuării ori înlăturării consecințelor în cazul materializării acestora, protejării și promovării intereselor naționale, precum și pentru îndeplinirea altor atribuții ce țin de asigurarea securității
de stat.
Ofițerii de informații sunt obligați să acționeze independent de orice interese partizane, subordonîndu-și conduita profesională exclusiv valorilor și intereselor naționale. Activitatea de informații pentru securitatea națională are caracter de secret de stat. Informațiile din domeniul securității naționale nu pot fi comunicate decît în condiții speciale prezente de legislație.
Activitatea contrainformativă (Contraspionaj).
Serviciul de Informații și Securitate desfășoară activități de contraspionaj întru descoperirea și contracararea aspirațiilor informativ-subversive străine ce afectează securitatea țării. Monitorizarea riscurilor derivate din activitatea serviciilor de informații străine pe teritoriul național constituie o prioritate a preocupărilor instituționale. Deoarece contraspionajul este o activitate discretă, de cele mai multe ori succesele obținute rămîn în taină.
Nu trebuie să uităm că ținta principală a unei activități de spionaj este ființa umană care, prin statutul și atribuțiile profesionale, deține acces la informațiile de interes pentru o entitate străină, care poate influența luarea unor decizii sau deveni canal de transmitere a unor mesaje în detrimentul intereselor țării.
Activitatea contrainformativă constă din ansamblul măsurilor, acțiunilor, operațiunilor și procedeelor desfășurate de către Serviciu în scopul protejării procesului de decizie politico-statal, protejării instituțiilor statului și a societății față de riscurile și amenințările la adresa securității Republicii Moldova, identificării intențiilor, planurilor și obiectivelor activității subversive, spionajului sau a crimei organizate ce periclitează securitatea statului, prevenirea, contracararea sau neutralizarea materializării acestora, studierea organizării, metodelor, capacităților și caracteristicilor părții adverse, urmate de acțiuni de depistare, prevenire și
contracarare.
Contraspionajul este componenta specializată a activității contrainformative prin care se identifică planurile și obiectivele spionajului și se asigură prevenirea, contracararea sau neutralizarea acțiunilor acestuia. Metodologia operativă defensivă se bazează pe studiul organizării, metodelor, capacităților și caracteristicilor mijloacelor părții adverse, urmate de prevenire și contracarare, combinate cu măsuri specifice de securitate; cînd acțiunea ostilă este iminent periculoasă se aplică măsurile prevăzute de lege.30
Activitățile pe linia contrainformațiilor militare sunt orientate în vederea realizării într-o concepție unitară a măsurilor de identificare, prevenire și anihilare a factorilor cu potențial de periclitare pe dimensiunea militară a securității de stat a Republicii Moldova.
Drept prioritare constituie activitățile de competență desfășurate în scopul asigurării protecției față de factorii subversivi din exterior și interior, precum și contracarării acțiunilor ce au drept scop prejudicierea intereselor securității Republicii Moldova, cum ar fi: spionaj, trădare de Patrie, tentative de transmitere ale unor date ce cad sub incidența informațiilor clasificate ș.a. Consolidarea unei centuri de siguranță sub aspect contrainformativ în componentele Forțelor Armate ale Republicii Moldova contribuie la asigurarea climatului național, cît și a celui regional de securitate.
Desfășurarea activității informative/contrainformative în alte scopuri decît cele menționate de prezenta lege nu se admite. Desfășurarea activității informative/ contrainformative cu încălcarea legislației atrage după sine răspundere.
Activitatea de informații/contrainformații are drept obiective:
apărarea democrației și ordinii constituționale, precum și a celorlalte valori supreme garantate de Constituție;
realizarea obiectivelor de securitate națională, protejarea și promovarea intereselor strategice ale Republicii Moldova;
protejarea exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a siguranței cetățeanului în cadrul statului de drept;
apărarea împotriva agresiunii armate, terorismului, crimei organizate, subminării intereselor economice naționale, a sabotajelor, și a altor acțiuni și fenomene care periclitează funcționarea normală a instituțiilor democratice;
susținerea informativă și contrainformativă a forțelor armate ale RM și a misiunilor acestora pe teritoriul național și în afara granițelor.
Asigurarea securității informaționale.
Spațiul cibernetic ajunge să reprezinte o platformă confortabilă pentru pregătirea și efectuarea crimelor informatice, a actelor de terorism cibernetic și a altor acțiuni, menite să afecteze, direct sau indirect, securitatea națională. Astfel, penetrarea sistemelor informaționale sau de comunicații electronice ale autorităților
administrației publice și ale altor instituții și întreprinderi de stat sau private, în cadrul
cărora se gestionează informație sensibilă, poate duce la compromiterea confidențialității, integrității sau disponibilității acestei informații, și, prin urmare, la cauzarea prejudiciilor financiare sau de altă natură, inclusiv la afectarea securității statului. De asemenea, penetrarea sistemelor informatice aferente infrastructurii critice ale Republicii Moldova poate duce la obținerea controlului neautorizat asupra acestor sisteme, și, în consecință, la afectarea proceselor economice, sociale, politice, informaționale, militare etc.
Totodată, natura globală a sistemelor informaționale și a rețelelor de comunicații electronice, precum și natura transnațională a criminalității informatice necesită o coordonare strînsă între toate instituțiile responsabile atît la nivelul național, cît și la
nivel global.
În acest context, una dintre misiunile primordiale este prevenirea și combaterea agresiunilor din mediul virtual, intern sau extern, îndreptate spre sistemele informatice și de comunicații electronice de importanță statală. Această misiune este realizată, în conformitate cu legislația în vigoare, prin intermediul următoarelor procese operaționale:
elaborarea propunerilor privind asigurarea securității informatice, elaborarea și promovarea politicii de stat și exercitarea controlului în domeniul asigurării protecției informației atribuite la secretul de stat în spațiul cibernetic;
crearea, asigurarea funcționării și securității sistemelor guvernamentale de comunicații electronice, elaborarea strategiei și realizarea politicii naționale în domeniul creării, administrării și asigurării funcționării și securității
sistemelor speciale de comunicații electronice;
asigurarea conducerii țării, a ministerelor, departamentelor și a altor autorități publice, inclusiv și în străinătate, conform Nomenclatorului întocmit de Guvern, cu legătură guvernamentală, cifrată, secretă și cu alte tipuri de telecomunicații, organizarea și asigurarea siguranței exploatării lor;
depistarea emiterilor radio ale mijloacelor radioelectronice emițătoare a căror activitate periclitează securitatea de stat.
Asigurarea securității economice.
Valorificarea informațiilor se efectuează preponderent de către instituțiile cu putere decizională din țară, prin măsuri administrative, legislative, penale și contravenționale, economice, politice și sociale.
Activitățile sunt efectuate în vederea obținerii informațiilor utile și indispensabile la securizarea atributelor economice de bază ale țării, cum este suveranitatea economică și financiară, apărarea, precum și promovarea intereselor economiei naționale, în țară și în exterior. În acest scop, prin investigații și măsuri speciale, sunt identificați preventiv factorii din interiorul țării și din exterior, care se prezintă a avea direcționări și efecte cu caracter distructiv.
Principale segmente ale securității economice, monitorizate și protejate, sunt securitatea energetică, financiară, bancară și nebancară, securitatea ramurilor strategice ale economiei naționale și a întreprinderilor de importanță vitală, inclusiv prin prevenirea situațiilor excepționale.
În același timp, sunt realizate activități de prevenire și combatere a crimei organizate transfrontaliere și a finanțării mișcărilor cu caracter extremist-terorist. Manifestările de corupție de asemenea pot constitui obiect de investigație, dacă afectează direct sau indirect securitatea națională.
Combaterea terorismului.
Un domeniu distinct de activitate îl constituie implementarea politicilor naționale de protecție antiteroristă, investigarea operativă și coordonarea activităților de combatere a acestui fenomen. Fiind o structură cu capacități anticipative consolidate și capacilități de răspuns, Serviciul are drept sarcină de bază prevenirea și combaterea terorismului – unul dintre cele mai grave riscuri la adresa securității naționale și internaționale.
Componenta informativă asigură culegerea informațiilor privind evoluțiile purtătoare de risc, în contextul aspirațiilor regionale ale structurilor terorismului internațional și manifestărilor elementului radical-extremist intern. Subunitățile specializate planifică și realizează activități de prevenire și descoperire a amenințărilor ce vizează pregătirea de acte teroriste.
Centrul Antiterorist al S.I.S. este organul responsabil de coordonarea tehnică a măsurilor de prevenire și combatere a terorismului desfășurate de către autoritățile publice competente. Sarcinile de bază sînt evaluarea amenințărilor teroriste la securitatea națională, acumularea și analiza informațiilor despre starea și tendințele de extindere a fenomenului, asigurarea unui schimb pertinent de informații cu autoritățile care desfășoară activități de prevenire și combatere a terorismului, inclusiv din străinătate.
Detașamentul cu Destinație Specială „Alfa" al Serviciului de Informații și Securitate este o subunitate specializată, cu sarcini în combaterea terorismului pe teritoriul țării, precum și în localizarea, curmarea actelor de terorism împotriva cetățenilor R.M. aflați peste hotare, anihilarea activității infracționale a grupărilor de crimă organizată, eliberarea ostaticilor și reținerea criminalilor dați în urmărire.
Evenimentele de impact care au avut loc în diferite țări ale lumii au făcut necesară reorganizarea subunității în vederea corelării activității cu noii factori de risc pentru
securitatea Republicii Moldova.
Apărarea împotriva actelor de terorism se realizează prin:
identificarea, monitorizarea și evaluarea constantă a riscurilor și amenințărilor, respectiv a vulnerabilităților de această natură pe coordonatele securității naționale;
protejarea teritoriului statului național, a populației și obiectivelor autohtone, a rezidenților și obiectivelor străine față de actele de terorism și faptele asimilate
acestora;
protejarea cetățenilor și obiectivelor moldovenești din exterior de activități
subsumate ori asociate terorismului;
prevenirea implicării cetățenilor moldoveni și a rezidenților străini din R.M. în activități subsumate ori asociate terorismului internațional;
participarea la eforturile internaționale de prevenire și combatere a terorismului.
În literatura de specialitate se vorbește de trei nivele de combatere a terorismului: I. Nivelul unu – politic și diplomatic:
Negocieri;
Schimburi în relațiile diplomatice;
Sancțiuni;
Opțiuni militare;
Nivelul doi – abordarea antiteroristă:
Analiza pericolului;
Culegerea de informații;
Studierea părților vulnerabile;
Protecția obiectivelor și demnitarilor;
Siguranța acțiunilor;
Siguranța personalului;
Siguranța fizică;
Nivelul trei – reacții tactice:
Acțiuni contrateroriste;
Acțiuni de răspuns;
Reacții tactice;
Negocieri în problema ostaticilor;
Lovituri de răspuns;
Prin urmare, analizînd direcțiile de activitate, putem caracteriza atribuțiile Serviciului, care sunt menționate în Art.7 Legii 753 privind S.I.S. :
a) elaborarea și realizarea, în limita competenței sale, a unui sistem de măsuri orientate spre descoperirea, prevenirea și contracararea următoarelor acțiuni care, conform legislației, periclitează securitatea de stat, publică și a persoanei:
acțiunile îndreptate spre schimbarea prin violență a orînduirii constituționale, subminarea sau lichidarea suveranității, independenței și integrității teritoriale a țării. (Aceste acțiuni nu pot fi interpretate în detrimentul pluralismului politic, realizării drepturilor și libertăților constituționale ale omului);
activitatea ce contribuie, în mod direct sau indirect, la desfășurarea de acțiuni militare împotriva țării sau la declanșarea războiului civil;
acțiunile militare sau alte acțiuni violente care subminează temeliile
statului;
acțiunile care au ca scop răsturnarea prin violență a autorităților publice
legal alese;
acțiunile care favorizează apariția de situații excepționale în transport, telecomunicații, la unitățile economice și cele de importanță vitală;
spionajul, adică transmiterea informațiilor ce constituie secret de stat altor state, precum și obținerea ori deținerea ilegală a informațiilor ce constituie secret de stat în vederea transmiterii lor unor state străine sau structuri anticonstituționale;
trădarea manifestată prin acordarea de ajutor unui stat străin în desfășurarea de activități ostile împotriva Republicii Moldova;
acțiunile care lezează drepturile și libertățile constituționale ale cetățenilor și pun în pericol securitatea de stat;
pregătirea și comiterea atentatelor la viața, sănătatea și inviolabilitatea persoanelor oficiale supreme ale țării, a oamenilor de stat și fruntașilor vieții publice din alte state aflați în Republica Moldova;
sustragerea de armament, muniții, tehnică de luptă, substanțe explozive, radioactive, otrăvitoare, narcotice, toxice și de altă natură, contrabanda cu acestea, producerea, folosirea, transportarea și păstrarea lor ilegală, dacă prin aceasta se aduce atingere intereselor de asigurare a securității de stat;
constituirea de organizații sau grupări ilegale care periclitează securitatea de stat sau participarea la activitatea acestora;
protecția secretului de stat, exercitarea controlului privind asigurarea păstrării
și prevenirii scurgerii informațiilor ce constituie secret de stat și altor informații
importante pentru stat;
crearea, asigurarea funcționării și securității sistemelor guvernamentale de telecomunicații, elaborarea strategiei și realizarea politicii naționale în domeniul creării, administrării și asigurării funcționării și securității sistemelor speciale de
telecomunicații;
desfășurarea activității de combatere a terorismului, finanțării și asigurării
materiale a actelor teroriste;
asigurarea tehnică a interceptării comunicărilor efectuate prin intermediul rețelelor de comunicații electronice, cu utilizarea unor mijloace tehnice speciale, conectate, în caz de necesitate, la echipamentul furnizorilor de rețele și/sau servicii de comunicații electronice.
Obținerea informațiilor pertinente în limitele rezonabile de timp despre evoluții cu pericol pentru securitatea națională este esențială pentru menținerea ordinii constituționale și securității interne a Republicii Moldova. În vederea ripostării eficiente amenințărilor la adresa securității, Serviciul de Informații și Securitate dezvoltă o cooperare internațională și pe interiorul țării.
Cooperarea internațională la care participă Serviciul de Informații și Securitate este importantă pentru obținerea de informații despre situațiile de criză pe plan regional, prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă, traficului ilegal de arme, droguri și ființe umane.
2.2 Drepturile și obligațiile Serviciului de Informații și Securitate
În societatea omenească acțiunile omului sunt determinate de trebuințele sale. Aceste acțiuni, individuale sau și comune ale unor indivizi din societate, trebuie însă limitate pentru că, în mod inerent, interesele personale ale unuia vin deseori în conflict cu cele ale altuia, ceea ce ar putea dăuna însăși existenței societății. Diversitatea și complexitatea relațiilor sociale fac necesară organizarea și reglementarea raporturilor dintre oameni sau grupuri de oameni, pentru a face posibilă conviețuirea în cadrul societății. Dreptul unui om poate fi îngrădit și prin abuz, exercitat de o altă persoană sau grupă de persoane.
Serviciul de Informații și Securitate în vitutea atribuțiilor sale are drepturi și obligații menționate în Legea Nr.753 privind S.I.S. din 1999. Prin urmare Serviciul are dreptul:
să efectueze, în conformitate cu legislația, măsuri operative de investigații;
să întreprindă măsuri de profilaxie a infracțiunilor, care, conform legislației, țin
de competența Serviciului;
să antreneze, în condițiile prevăzute de legislație, în mod deschis sau secret (inclusiv și în calitate de colaboratori netitulari), persoane, cu acordul acestora, în vederea contribuirii la îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin Serviciului. Împuternicirile colaboratorilor netitulari sînt stabilite prin actele departamentale ale Serviciului;
să folosească, în bază de contract sau înțelegere verbală, în limitele necesare pentru efectuarea măsurilor operative de investigații, încăperile de serviciu, alte bunuri ale întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor de stat, ale formațiunilor militare, precum și încăperile și alte bunuri ale cetățenilor;
să utilizeze, în caz de extremă necesitate, în interes de serviciu, mijloacele de telecomunicații ale întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor, indiferent de tipul de proprietate, precum și ale asociațiilor obștești și cetățenilor, cu consimțămîntul
acestora;
să utilizeze, în cazurile care nu suferă amînare, mijloacele de transport ale întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor, indiferent de tipul de proprietate, precum și ale asociațiilor obștești, cetățenilor, cu excepția celor ce aparțin instituțiilor străine și persoanelor cu imunitate diplomatică. La cererea proprietarilor mijloacelor de transport, Serviciul le compensează, în modul stabilit de legislație, cheltuielile sau prejudiciile pricinuite;
să efectueze reținerea administrativă a persoanelor care au comis delicte ce țin de tentativa de pătrundere și de pătrunderea pe teritoriul pus sub pază specială al obiectivelor cu regim special și al altor obiective păzite, precum și să controleze actele de identitate ale acestor persoane, să le ceară explicații, să efectueze percheziția lor corporală, controlul și ridicarea obiectelor și actelor ce le aparțin;
să întocmească procese-verbale cu privire la contravenții administrative (Proiectarea sau producerea fără scop de comercializare, deținerea sau utilizarea ilegală a mijloacelor tehnice speciale pentru obținerea ascunsă a informației; Încălcarea regulilor de import, export, proiectare, producere și comercializare a mijloacelor tehnice speciale pentru obținerea ascunsă a informației, nerespectarea altor condiții de licențiere; Încălcarea regimului secret în cadrul autorităților publice și al altor persoane juridice; Secretizarea/desecretizarea neîntemeiată a
informațiilor);
să înainteze autorităților publice, administrației întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor, indiferent de tipul de proprietate, precum și asociațiilor obștești, indicații executorii privind înlăturarea cauzelor și condițiilor care contribuie la realizarea amenințărilor securității de stat.
să obțină, pe gratis, de la autoritățile publice, întreprinderi, instituții și organizații, indiferent de tipul de proprietate, informații necesare pentru exercitarea atribuțiilor ce revin Serviciului;
să elaboreze coduri de stat și mijloace tehnice de cifrare, să execute lucrări de cifru în cadrul Serviciului, precum și să exercite controlul asupra respectării regimului de secretizare la manipularea informațiilor cifrate în cadrul subdiviziunilor de cifru ale autorităților publice, întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor, indiferent de tipul de proprietate;
să creeze, în modul stabilit de legislație, întreprinderi, instituții, organizații și subdiviziuni necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor ce revin Serviciului și pentru asigurarea activității lui;
să antreneze, de comun acord cu Ministerul Afacerilor Interne, forțele și
mijloacele acestuia la acțiuni de asigurare a securității de stat;
să creeze subdiviziuni publice și acoperite cu destinație specială în scopul
executării atribuțiilor ce revin Serviciului;
să efectueze expertize criminalistice și de altă natură, precum și cercetări ce țin
de competența Serviciului;
să detașeze în autoritățile publice, la întreprinderi, instituții și organizații de stat, în modul prevăzut de Guvern, și în cele private cu acordul conducătorilor acestora, ofițeri de informații și securitate pentru a ocupa funcții în cadrul lor, aceștia continuînd să îndeplinească serviciul special;
să stabilească relații cu serviciile speciale și organele de drept străine;
să încheie, în modul stabilit și în limitele competenței sale, acorduri
internaționale;
să dispună de reprezentanți oficiali ai Serviciului în țări străine, de comun acord cu serviciile speciale sau cu organele de drept ale acestor țări, în scopul combaterii mai eficiente a infracțiunilor cu caracter internațional;
să întreprindă măsuri pentru asigurarea securității proprii;
să se folosească, în scop conspirativ, de acte care codifică identitatea persoanelor cu funcții de răspundere, apartenența departamentală a subdiviziunilor, organizațiilor, încăperilor și mijloacelor de transport ale organelor care exercită activitate operativă de investigații, precum și identitatea persoanelor care colaborează cu aceste organe în mod confidențial;
să desfășoare cercetări științifice pe probleme ce țin de securitatea de stat;
să creeze grupuri de lucru în componența ofițerilor de informații și securitate și specialiștilor invitați de la alte autorități publice pentru desfășurarea cercetărilor pe probleme importante ce țin de asigurarea securității de stat;
să efectueze pregătirea și reciclarea personalului Serviciului, inclusiv în străinătate, să pregătească, în bază de compensare sau gratuit, cadre pentru serviciile speciale străine.
Nu este admisă utilizarea drepturilor acordate Serviciului pentru îndeplinirea unor obligații care nu sînt prevăzute de legislație, în caz contrar, asupra ofițerului se va răsfrînge următoarele sancțiuni disciplinare: mustrarea; mustrarea aspră; retrogradarea; prevenirea despre necorespundere parțială funcției; eliberarea din serviciu.
Serviciul de Informații și Securitate este obligat:
să informeze Parlamentul, Președintele Republicii Moldova, Guvernul și alte
autorități publice asupra problemelor ce țin de interesele securității de stat;
să obțină date informative în interesul asigurării securității Republicii Moldova, sporirii potențialului ei economic, tehnico-științific și defensiv, creării condițiilor pentru promovarea politicii ei externe și interne;
să descopere, să prevină și să contracareze activitatea informativă și subversivă a serviciilor și organizațiilor speciale străine, precum și a unor persoane aparte, orientată spre prejudicierea securității Republicii Moldova;
să descopere, să prevină și să contracareze infracțiunile ale căror urmărire penală țin, conform legislației, de competența Serviciului, să caute persoanele care au comis ori sînt suspectate de comitere a unor atare infracțiuni;
să întreprindă măsuri de asigurare contrainformativă a Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, altor formațiuni militare, create în condițiile legii, precum și a organelor de control și vamale;
să asigure conducerea țării, a ministerelor, departamentelor și a altor autorități publice, inclusiv și în străinătate, conform Nomenclatorului întocmit de Guvern, cu legătură guvernamentală, cifrată, secretă și cu alte tipuri de telecomunicații; să organizeze și să asigure siguranța exploatării lor;
să asigure, în limita competenței sale, siguranța obiectivelor complexului defensiv, sistemului financiar-bancar, energetic, de transport și telecomunicații și a obiectivelor de importanță vitală, a sistemelor informaționale și de telecomunicații, a cercetărilor științifice;
să exercite controlul privind asigurarea păstrării informațiilor ce constituie secret de stat; să participe la elaborarea și realizarea măsurilor de protejare a informațiilor ce constituie secret de stat în autoritățile publice, formațiunile militare, la întreprinderi, instituții și organizații, indiferent de tipul de proprietate; să întreprindă, în modul stabilit, măsuri legate de accesul cetățenilor la informațiile ce
constituie secret de stat;
la cererea conducătorilor autorităților publice, în condițiile legii, să verifice și să
ofere date cu privire la persoanele ce urmează a fi încadrate în autoritățile publice;
să întreprindă, în comun cu alte autorități publice, măsuri de asigurare a securității instituțiilor Republicii Moldova situate pe teritoriul altor state și a cetățenilor ei aflați în străinătate;
să participe, în limita competenței sale și în colaborare cu Poliția de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, la asigurarea controlului frontierei de stat a Republicii Moldova;
să acorde, prin forțe și mijloace disponibile, inclusiv tehnice, sprijin organelor
afacerilor interne și altor organe de drept la combaterea criminalității;
să depisteze emiterile radio ale mijloacelor radioelectronice emițătoare a căror activitate periclitează securitatea de stat;
să participe, în conformitate cu legislația, la soluționarea problemelor ce țin de acordarea și retragerea cetățeniei Republicii Moldova, intrarea/ieșirea în/din țară a cetățenilor republicii, și a străinilor, precum și de respectarea regimului de ședere a străinilor în țară;
să mențină în stare bună pregătirea de mobilizare a Serviciului, să formeze
necesitățile și să țină evidența rezervelor efectivului;
în limita competenței sale, să planifice, să desfășoare activități și să prezinte organelor abilitate informațiile necesare pentru asigurarea securității militare a statului;
la declararea stării de asediu sau de război, în limita competenței sale, să coordoneze cu Statul Major General al Forțelor Armate măsurile de menținere a regimului stării de asediu sau de război și să participe la asigurarea operațiilor de apărare a țării.
2.3 Serviciul de Informații și Securitate ca subiect al activității
speciale de investigații
Activitatea specială de investigații reprezintă o procedură cu caracter secret și/sau public, efectuată de autoritățile competente, cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice speciale, în scopul culegerii de informații necesare pentru prevenirea și combaterea criminalității, asigurarea securității statului, ordinii publice, apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, descoperirea și cercetarea
infracțiunilor.
Sarcinile activității speciale de investigații sînt:
a) relevarea atentatelor criminale, prevenirea, curmarea infracțiunilor și identificarea persoanelor care le organizează și/sau le comit;
Relevarea atentatelor criminale – descoperirea unor semne faptelor ilicite deja comise, în curs de săvîrșire, în faza de pregătire sau tentativă care prezintă un prericol social sporit prin intermediul forței și mijloacelor A.S.I.;
Prevenirea infracțiunilor, în sens strict, este reacția privind măsuri de drept penal împotriva făptuitorului; în sens larg – promovarea unor politici de înlăturare a înfracțiunilor, cauzelor și condițiilor de încălcare a legii, prevenirea lor fiind un succes în lupta cu criminalitatea;
Curmarea – intervenția organelor de specialitate în cazul infracțiunii neconsumate la etapa de pregătire sau tentativă și împiedicarea producerii faptelor ilicite (cel mai des are loc reținerea în flagrant a făptuitorului).
Identificarea persoanelor – stabilirea personalității la comiterea nemijlocită a infracțiunii în cazul participației acesteia.
descoperirea și cercetarea infracțiunilor;
Descoperirea infracțiunii cuprinde măsuri organizațional-operative, criminalistice, procesuale, penale – desfășurate în temeiul legii de către organele abilitate cu aceste atribuții, soluționarea cauzei penale întru-un proces echitabil, astfel ca orice persoană care a săvîrșit infracțiunea, să fie condamnată, iar persoanle nevinovate să nu fie trase la răspundere penală.
Cercetarea infracțiunilor – activitate desfășurată de organele de urmărire penală pentru strîngerea și verificarea probelor cu privire la săvîrșirea unei infracțiuni și pentru descoperirea și prinderea infractorului.
căutarea persoanelor dispărute fără urmă ori a celor care se ascund de organele de urmărire penală sau de instanța de judecată ori se eschivează de la executarea pedepsei;
Persoanele dispărute fără urmă ori acelea ce se exhivează, sunt căutate prin intermediul mai multor mijloace și procedee, chiar și apelînd la Biroul Național
Central INTERPOL46, EUROPOL47, SELEC, CCPESE;
depistarea bunurilor provenite din activități ilegale și colectarea probelor privind aceste bunuri;
colectarea de informații despre posibile evenimente și/sau acțiuni ce ar putea pune în pericol securitatea statului.
Apărarea intereselor statului vizează acțiuni ce pun în pericol securitatea statului altele decît cele prevăzute de legea penală și încriminate deinfracțiuni. Obiectivul securității naționale al Republicii Moldova este de a asigura și apăra independența, suveranitatea, integritatea teritorială, ordinea constituțională, dezvoltarea democratică, securitatea internă și a consolida statalitatea Republicii Moldova, care constituie un proces identic cu cel de edificare a identității naționale a poporului Republicii Moldova.
În calitate de subiect al A.S.I., Serviciul devine titular de drepturi și obligații stabilite de Legea 59 privind A.S.I. După volumul exercitării A.S.I., Serviciul de Informații și Securitate are un volum deplin de exercițiu. În scopul organizării și realizării activității speciale de investigații, subdiviziunile specializate din cadrul S.I.S. efectuează activitatea specială de investigații prin prisma competențelor:
a crea sisteme informaționale pentru a asigura realizarea sarcinilor activității speciale de investigații;
a încheia acorduri cu privire la folosirea încăperilor de serviciu, a locuințelor, a mijloacelor de transport, a bunurilor întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, unităților militare, precum și a altor bunuri ale persoanelor fizice și juridice;
a confecționa și a folosi, în cadrul efectuării măsurilor speciale de investigații, acte care codifică identitatea persoanelor cu funcții de răspundere, a subdiviziunilor, organizațiilor, încăperilor și mijloacelor de transport, precum și identitatea colaboratorilor confidențiali;
HOTĂRÎREA Guvernului cu privire la Biroul central național Interpol din Republica Moldova Nr. 294 din
10.05.1995 publicată în M.O. al R.M. Nr.033 din 15.06.1995
Strategic cooperation agreement between the Republic of Moldova and The European Police Office // https://www.europol.europa.eu/sites/default/files/flags/moldova.pdf (vizitat 13.05.2014)
a achiziționa mijloace tehnice speciale, cum ar fi: aparate de înregistrare video și audio, de fotografiat, alte mijloace tehnice moderne pentru obținerea în secret a informației;
a înființa, în modul stabilit de lege, întreprinderi, organizații și subdiviziuni în vederea soluționării sarcinilor.
Pentru realizarea sarcinilor A.S.I., conform art.18 Legii 59 privind activitatea specială de investigații și art.132² al Codului de Procedură Penală, Serviciul poate efectua următoarele măsuri speciale de investigații:
a) cu autorizarea judecătorul de instrucție, la demersul procurorului:
cercetarea domiciliului și/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea și înregistrarea audio și video, a celor de fotografiat și de filmat;
supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură înregistrarea;
interceptarea și înregistrarea comunicărilor și imaginilor;
reținerea, cercetarea, predarea, percheziționarea sau ridicarea trimiterilor poștale;
monitorizarea conexiunilor comunicațiilor telegrafice și electronice; monitorizarea sau controlul tranzacțiilor financiare și accesul la informația financiară;
documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, precum și localizarea sau urmărirea prin sistem de poziționare globală (G.P.S.) ori prin alte mijloace tehnice;
colectarea informației de la furnizorii de servicii de comunicații electronice;
cu autorizarea procurorului:
identificarea abonatului, proprietarului sau a utilizatorului unui sistem de comunicații electronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic; urmărirea vizuală;
controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate; investigația sub acoperire; supravegherea transfrontalieră; livrarea controlată;
colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată; cercetarea obiectelor și documentelor; achiziția de control;
cu autorizarea conducătorului subdiviziunii specializate:
chestionarea;
culegerea informației despre persoane și fapte; identificarea persoanei.
Temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de investigații sînt: actele procesuale de dispoziție ale ofițerului de urmărire penală, ale procurorului sau ale judecătorului de instrucție în cauzele penale aflate în procedura acestora; interpelările organizațiilor internaționale și ale autorităților de drept ale altor state în conformitate cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte; cererile de comisie rogatorie ale organelor de drept ale altor state în conformitate cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.
Procurorul coordonează, conduce și controlează efectuarea măsurii speciale de investigații sau desemnează un ofițer de urmărire penală pentru realizarea acestor acțiuni. În cazurile infracțiunilor flagrante, precum și atunci cînd există circumstanțe ce nu permit amînare, procurorul este în drept să autorizeze masurile speciale de investigații ce stă în competența judecătorului de instrucție, însă este obligat în decurs de 24 de ore să prezinte materialele și argumentarea necesității efectuării autorizației, prin urmare juedcătorului de instrucție îi rămîne să confirme legalitatea efectuării acestor acțiuni, dacă așa și sunt.
2.4 Ofițerul de informații al Serviciului de Informații și Securitate
Ofițerul de informații este persoana angajată în bază de contract în Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova care desfășoară, în condițiile legii, activitate specializată în vederea exercitării atribuțiilor Serviciului, efectuează asigurarea logistică și juridică a acestei activități, selecția, formarea, specializarea și perfecționarea ofițerilor de informații. Domeniile de activitate ale ofițerilor de informații și funcțiile încadrate cu aceștia sînt stabilite prin acte normative ale Serviciului.
Condițiile de angajare în cadrul Serviciului de Informații și Securitate sunt următoarele: de a atinge vîrsta de cel puțin 21 de ani și are capacitate deplină de exercițiu; să fie cetățean al Republicii Moldova și nu deține cetățenia unui alt stat; să fie devotată Republicii Moldova; să aibă pregătire profesională, calificare, stare de sănătate, capacități fizice și psihologice necesare ocupării funcției; să corespundă criteriilor de securitate; să posede limba de stat; se obligă, pînă la angajare în Serviciu, să renunțe, după caz, la calitatea de membru al unui partid, al unei alte organizații social-politice, de membru al unui organ de conducere sau de fondator al unui agent economic, precum și la orice altă calitate incompatibilă cu statutul de ofițer de informații.
Candidatul este supus unui examen medical complex de o comisie specializată din cadrul instituției medico-sanitare a Serviciului, din contul bugetului de stat, pentru a se stabili aptitudinea lui de îndeplinire a serviciului în funcția de ofițer de informații.
Verificarea de securitate are loc cu acordul candidatului și se extinde asupra soției/soțului, rudelor pînă la al doilea grad inclusiv, precum și asupra unor alte persoane care domiciliază împreună cu candidatul. Refuzul de a fi verificat are ca efect neangajarea în funcția de ofițer de informații.51 Procedura verificării de securitate se stabilește prin act normativ al Serviciului și presupune verificarea datelor din evidențele și înregistrările operative, criminale și de altă natură, testarea
51
obligatorie a candidatului la detectorul comportamentului simulat (poligraf), verificarea datelor cuprinse în declarația cu privire la venituri și la proprietate, culegerea de informații pe care legea le desemnează ca reprezentînd obstacole în vederea numirii într-o funcție sau desfășurării anumitelor activități, precum și examinarea unor alte informații în vederea constatării eligibilității candidatului pentru îndeplinirea funcției de ofițer de informații și pentru lucrul cu informații secrete.
La angajare în Serviciu, ofițerul de informații depune următorul jurămînt: „Eu, (prenumele și numele), conștient de drepturile și obligațiile ce-mi revin în calitatea de ofițer de informații, jur să fiu devotat Patriei mele Republica Moldova, să respect Constituția și legile țării, să apăr și să promovez valorile și interesele naționale ale Republicii Moldova, să apăr securitatea națională, onoarea și prestigiul Serviciului de Informații și Securitate, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, să păstrez cu strictețe secretul activității și misiunilor încredințate.”
La angajare în Serviciu, persoana ia cunoștință, contra semnătură, de normele deontologice53 ale ofițerului de informații și securitate. Ofițerul de informații și
securitate:
va exercita profesia cu patriotism, atașament față de valorile și interesele naționale ale Republicii Moldova, în condițiile respectului deplin față de drepturile și libertățile fundamentale ale omului;
va desfășura activitatea cu profesionalism, responsabilitate și bună credință; va acționa în conformitate cu prevederile legale și cu exigențele profesiei; nu va lua parte la nici o activitate ilegală și nu se va angaja în acte care discreditează titlul de ofițer de informații și securitate sau autoritatea
Serviciului de Informații și Securitate;
53
va contribui la îndeplinirea obiectivelor legitime ale Serviciului de
Informații și Securitate; nu se va implica în nici o activitate sau relație contrară intereselor Serviciului de Informații și Securitate capabilă să afecteze evaluarea obiectivă a faptelor la care se referă informațiile;
nu va accepta nici un fel de promisiune sau avantaj care ar putea afecta integritatea sa morală și exercitarea profesiei;
nu va utiliza metode de tortură, de pedepse sau tratamente inumane ori degradante;
va continua să-și perfecționeze pregătirea profesională, eficiența și calitatea activității de serviciu.
Ofițerul de informații are următoarele obligații55:
să respecte Constituția și legile Republicii Moldova, drepturile și libertățile
fundamentale ale omului; să acționeze cu competență, responsabilitate și devotament pentru asigurarea securității naționale, apărarea suveranității, independenței și integrității teritoriale a țării, pentru protejarea și promovarea valorilor și intereselor naționale ale Republicii
Moldova, chiar în condițiile unei amenințări pentru viața, sănătatea și proprietatea sa; să respecte jurămîntul depus și normele deontologice ale ofițerului de informații; să îndeplinească în bune condiții atribuțiile funcției;
să fie disciplinat și vigilent, să manifeste inițiativă și perseverență; să respecte principiile, normele și regulile specifice activității Serviciului; să asigure protecția secretului de stat și altor informații cu accesibilitate
limitată, a surselor de obținere a acestora, să păstreze secretul activității desfășurate; să-și perfecționeze în permanență pregătirea profesională;
55
să depună declarație cu privire la venituri și proprietate, în modul și în
condițiile prevăzute de lege; să declare orice donație, directă sau indirectă, primită în legătură cu exercitarea
funcției; să cunoască și să întrețină în stare regulamentară tehnica și armamentul din
dotare, să păstreze și să administreze eficient patrimoniul încredințat.
Ofițerul de informații este obligat să execute ordinele și dispozițiile șefilor superiori, cu excepția cazului în care consideră că ordinul sau dispoziția sînt ilegale. În acest caz, ofițerul de informații prezintă în scris un raport motivat. El este obligat să execute un ordin repetat scris, dar nu poartă răspundere de consecințele executării, cu excepția cazurilor cînd comite o infracțiune. Răspunderea pentru consecințele executării unui ordin ilegal o poartă persoana care a dispus executarea.
În cazul în care consideră că prin executarea unui ordin sau a unui ordin repetat scris ar comite o infracțiune, ofițerul de informații nu trebuie să-l îndeplinească, informînd în scris conducerea Serviciului și Comisia parlamentară pentru securitatea națională, apărare și ordine publică.
În caz de eliberare din serviciu, persoana este obligată să păstreze secretul de stat și alt secret protejat de lege, secretul surselor de informații, al activităților desfășurate. Această obligație se menține pe durata de secretizare a informației.
Ofițerului de informații are următoarele restricții57:
dreptul la libera circulație. Deplasarea ofițerului de informații pe teritoriul Republicii Moldova și peste hotarele ei se autorizează în modul stabilit în act normativ al Serviciului;
libertatea conștiinței. Ofițerului de informații se interzice propagarea vreunei atitudini față de religie, aderarea la cultele religioase care încalcă ordinea publică, bunele moravuri, afectează exercitarea funcției sau contravin normelor deontologice.
57
Ofițerul de informații are dreptul, în afara timpului de îndeplinire a obligațiilor de serviciu, să practice cult religios și să participe la ritualuri religioase;
libertatea opiniei și a exprimării. Ofițerului de informații se interzice să exprime în public opinii contrare intereselor securității naționale a Republicii Moldova, să prezinte public, fără aprobarea directorului Serviciului, informații care privesc activitatea Serviciului ori au legătură cu ea;
dreptul de a fi ales și de a desfășura activități politice, cu excepția dreptului la vot. Opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului. La locul de serviciu al ofițerului de informații se interzice propagarea ideilor de natură să determine ofițerii să încalce neutralitatea politică;
libertatea întrunirilor. Ofițerului de informații se interzice să participe la mitinguri, demonstrații, manifestări, procesiuni, la alte întruniri cu caracter politic ori sindical, altele decît cele la care se îndeplinesc obligațiile de serviciu;
dreptul la asociere în partide și în alte organizații social-politice;
dreptul de a întemeia și de a se afilia la sindicate, precum și dreptul la grevă.
Ofițerului de informații este interzis:
să inițieze, să dea și să transmită dispoziții ilegale;
să îndeplinească alte funcții decît cele în care este numit sau detașat, să desfășoare alte activități remunerate, cu excepția activităților științifice, didactice și
de creație care nu împiedică îndeplinirea obligațiilor de serviciu. Ofițerul de informații poate fi desemnat în calitate de membru de comisie, consiliu, grup de lucru, permanente sau ad-hoc, cu acordul conducerii Serviciului; să desfășoare sau să fie implicat în orice fel în activitate de întreprinzător, să acorde sprijin altor persoane în astfel de activități, să fondeze societăți comerciale, cooperative și organizații necomerciale și să participe la administrarea lor. Ofițerul de informații poate îndeplini funcția de membru al consiliului de administrație din întreprinderile de stat, funcția de fondator al căreia o exercită Serviciul; să utilizeze informații, mijloace și metode specifice activității Serviciului în alte scopuri decît cele de serviciu;
să facă uz de calitatea ori de activitatea profesională pentru obținerea de
avantaje pentru sine sau pentru alte persoane; să accepte fără acordul Președintelui Republicii Moldova distincții ale statelor
străine, ale organizațiilor internaționale și străine; să săvîrșească alte fapte interzise persoanelor încadrate în serviciul public.
CAPITOLUL III. PROCESUL DE REFORMARE A SERVICIULUI DE
INFORMAȚII ȘI SECURITATE
3.1 Amenințările prezente la adresa securității statului
Amenințarea reprezentă un pericol potențial, exprimat prin cuvinte sau gesturi, care are autor, scop, obiectiv și o țintă.
Vulnerabilitatea este o caracteristică externă a securității, evidențiind punctele slabe. Aceasta este pasivă și ține de așezarea geografică, mărimea teritoriului, populația, etc.
Riscul – posibilitatea de a avea de înfruntat un pericol. Dacă vulnerabilitatea se definește trategic, riscul se evaluează din punct de vedere politic.
Starea de securitate-insecuritate se poate defini în urma analizei vulnerabilităților, riscurilor și amenințărilor. Amenințări și vulnerabilități la adresa securității naționale
sunt următoarele:
1) Conflictul transnistrean și prezența militară străină pe teritoriul Republicii Moldova.
Prezența ilegală a forțelor armate străine pe teritoriul țării și fenomenul separatismului politic, care a generat apariția conflictului transnistrean și pierderea controlului asupra raioanelor de est reprezintă o amenințare continuă la adresa independenței, suveranității, integrității teritoriale și securității naționale a Republicii Moldova. Drepturile și libertățile fundamentale ale populației, care locuiește pe malul stîng al rîului Nistru sunt violate sistematic de structurile regimului separatist. Lipsa controlului din partea autorităților constituționale moldovenești pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene pe de o parte favorizează contrabanda mărfurilor, afectînd serios securitatea economică a țării, iar pe de altă creează condiții pentru crima organizată transfrontalieră și trafic ilegal de arme, droguri și ființe umane.
Amenințările de ordin militar sunt legate de prezența ilegală în raioanele de est ale Republicii Moldova a formațiunilor și tehnicii militare străine, precum și de activitatea uzinelor ce confecționează producție cu destinație militară fără ca acest proces să fie monitorizat și contabilizat de către instanțele abilitate ale Republicii Moldova.
Staționarea trupelor militare și armamentului rusesc pe teritoriul Republicii Moldova contravine prevederilor Constituției Republicii Moldova, angajamentelor internaționale și voinței cetățenilor țării, constituind un factor de presiune politică și amenințare majoră la adresa securității naționale a țării. Prezența militară străină pe
teritoriul Moldovei favorizează consolidarea regimului separatist.
Demilitarizarea prevede retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova, lichidarea formațiunilor paramilitare și structurilor de securitate ale regimului neconstituțional, înlocuirea actualei operațiuni de menținere a păcii cu o misiune multinațională de observatori civili și militari, constituită în conformitate cu standardele O.N.U. și O.S.C.E.
De asemenea, se impune desfășurarea unei inspecții internaționale la stocurile de armament ale Federației Ruse și organizarea sub auspiciile O.S.C.E. a monitoringului la uzinele din complexul industrial-militar din regiune.
Amenințarea privind crima organizată.
Crima organizată, inclusiv cea transfrontalieră, are tendința de a se îmbina cu activitatea organizațiilor teroriste și proliferarea armelor de distrugere în masă. Persistența factorului criminogen creează condițiile necesare pentru activitatea teroristă și proliferarea de armament. În absența controlului asupra raioanelor de est și a segmentului transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, fenomenul crimei organizate devine o amenințare crescîndă la adresa securității naționale a Republicii Moldova. Acest factor de risc poate produce, de asemenea, efecte negative la nivel sub-regional și regional.
Pericolul creșterii influenței crimei organizate transfrontaliere asupra societății moldovene combinat cu fenomenul corupției, precum și eventuala penetrare a crimei organizate în sfera politică, serviciile sociale și economia țării poate submina funcționarea principiului supremației legii în stat și, implicit, securitatea națională a
Republicii Moldova.
Amenințarea privind terorismul internațional.
Pe fundalul descreșterii amenințărilor de ordin militar la adresa securității internaționale, sporesc amenințările neconvenționale, în particular globalizarea fenomenului terorismului internațional și pericolul proliferării armelor chimice, biologice, radioactive și nucleare, inclusiv obținerea acestora de către actorii non-
statali.
Diminuarea amenințării privind terorismul internațional și prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă va fi posibilă doar prin realizarea unor acțiuni coordonate și rapide la nivel internațional, care reclamă și participarea Republicii Moldova, în virtutea angajamentelor sale internaționale. Adițional la acțiunile întreprinse în contextul cooperării internaționale, Republica Moldova implementează, pe plan intern, măsuri antiteroriste.
Amenințările din domeniul tehnologiilor informaționale.
Instabilitatea sau disfuncționalitatea sistemelor informaționale pot să reprezinte amenințări accentuate la adresa securității naționale. Dezvoltarea progresivă a sistemelor electronice de informații din Republica Moldova și gradul înalt de interconexiune cu sistemele informaționale internaționale, facilitează activitatea factorului criminogen în sfera informațională și sporește vulnerabilitățile sistemelor respective, inclusiv în sferele de importanță primordială pentru securitatea națională.62
Odată cu creșterea rolului tehnologiilor informaționale în sectoarele private și public, crește rolul lor în securitatea și apărarea statului și a cetățenilor săi, mai ales, ținînd cont de faptul că, în sfera tehnologiilor informaționale, nu există frontiere de stat. Totodată, crește și necesitatea de a asigura securitatea și administrarea eficientă a sistemelor informaționale naționale, precum și de a proteja drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor Republicii Moldova.
Avînd în vedere computerizarea rapidă a țării, securitatea informațională va fi asigurată la nivel juridic și organizațional prin reducerea factorilor principali de risc, precum efectele virușilor informatici, funcționarea defectuoasă a computerelor și softurilor, neglijența sau rea-voința utilizatorilor și conectarea neautorizată a persoanelor terțe. Pentru depozitarea securizată a bazei de date de importanță națională este necesară crearea arhivelor și stocurilor de documente electronice.
În scopul prevenirii crimelor informatice și a amenințărilor față de securitatea internă, care ar putea fi generată de vulnerabilitatea sistemelor tehnologiilor informaționale, precum și a asigurării securității bazelor de date și a registrelor, sunt necesare întreprinderea măsurilor organizaționale și de securitate fizică. În caz contrar, crimele informatice pot căpăta o formă periculoasă a crimei organizate de rînd cu traficul ilegal de arme și droguri.
Pentru ca sistemul de stat de apărare să funcționeze corespunzător în caz de criză sau război și ca statul să poată transmite la timp și eficient fluxul de informații, inclusiv cele clasificate, dintre Republica Moldova și lumea externă, este imperativ de a institui capacitățile naționale necesare pentru efectuarea schimbului securizat și stocare a informațiilor.
3.2 Reforma Serviciului de Informații și Securitate
Inițierea unui proces amplu de reformare a sectorului justiției și a organelor de ocrotire a normelor de drept impune, în mod obiectiv, realizarea proceselor de modernizare și reformare a altor sectoare, din domeniul securității naționale.
Sistemul organelor securității statului este în permanentă reformare, vectorul de bază fiind optimizarea structurii și modificarea obiectivelor funcționale în contextul evoluării situației din țară și de peste hotare și în raport cu principalele amenințări de securitate. În acest sens, una din sarcinile primordiale ale reformării constituie racordarea atribuțiilor și funcțiilor serviciului special moldovenesc la rigorile statului de drept și ale comunităților informative moderne, asigurînd, concomitent, transparența în activitate și consolidarea controlului democratic asupra activității Serviciului. Mondializarea relațiilor umane în toate domeniile, dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare, noile tehnici și evoluția științei, impulsionarea instituțiilor democratice, interdependența progresivă a statelor și apariția unor noi manifestări ale puterii economice, cu consecințe politice și sociale, sînt principalii factori de impulsionare a transformării instituțiilor publice, atît naționale, cît și străine, în special a serviciilor de inteligență, dobîndind noi dimensiuni.
Actualmente, principalele riscuri la adresa securității naționale cunosc evoluții considerabile, fapt ce a determinat asumarea de către Republica Moldova a anumitor responsabilități în vederea consolidării mediului regional european și general de stabilitate. În acest sens, Serviciul urmează să se adapteze conceptual și funcțional, inclusiv prin armonizarea cadrului legislativ, implementarea unor procedee moderne în activitatea informativă și contrainformativă, la modelul serviciilor speciale din statele cu democrație consolidată.
Proiectul planului de acțiuni este structurat în 3 compartimente, corespunzător celor 3 obiective generale stabilite în proiectul strategiei de reformare a Serviciului de Informații și Securitate:
1) Asigurarea independenței în activitatea Serviciului.
Respectarea principiului independenței în activitate presupune, în primul rînd, asigurarea unui cadru juridic corespunzător. În acest sens, reieșind din specificul activității Serviciului se propune elaborarea unui proiect de Lege privind activitate informativă și contrainformativă. Acest act legislativ este indispensabil pentru un serviciu special, deoarece, funcțiile acestuia se axează, în special pe aspectul de culegere a informațiilor, identificare a amenințărilor și riscurilor, și prevenirea unor consecințe nefaste pentru securitatea Republicii Moldova. În acest context, palierul de acțiune al S.I.S., formele, metodele, mijloacele utilizate se deosebesc esențial de specificul activității altor organe de ocrotire a normelor de drept.
De asemenea, Legea privind activitatea specială de investigații nu acoperă tot spectrul de acțiune a unui serviciu special, fiind orientată, în mare parte spre asigurarea ordinii publice.
De asemenea, urmează a fi revizuit întreg cadrul legislativ-normativ ce reglementează activitatea S.I.S. (Legea securității statului, Legea privind organele securității statului, Legea privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, Legea privind statutul ofițerului de informații și securitate, Legea privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar, alte acte legislative și normative), în vederea reglementării conceptului de „securitate națională”, determinării și delimitării certe a competențelor Serviciului, în raport cu alte autorități, asigurării independenței Serviciului, stabilirii misiunii acestuia, definirii funcțiilor de coordonare și evaluare a activității Serviciului, exercitate de către Președintele Republicii Moldova, stabilirii unui mecanism clar de realizare a controlului Parlamentar, revizuirea mandatului conducerii Serviciului, în sensul specificării condițiilor legale de numire/destituire din funcție, elaborarea unei noi simbolici a Serviciului etc.
Independența în activitate a Serviciului urmează a fi asigurată și prin instituirea unor măsuri ce ar exclude factorul corupțional al efectivului S.I.S., inclusiv prin asigurarea cu salarii decente a ofițerilor de informații, instituirea unor garanții sociale și juridice echivalente restricțiilor și interdicțiilor impuse în temeiul exercitării funcției, verificarea integrității ofițerilor de informații, etc.
2) Eficientizarea capacităților instituționale pe domeniile principale de activitate și de asigurare a acestora.
Pentru a putea aprecia eficiența activității funcționale a S.I.S. este necesar de a monitoriza în permanență activitățile desfășurate. În acest scop va fi creat un nou mecanism intern de evaluare în dinamică a funcționalității S.I.S., care va fi implementat de către o subunitate desemnată în acest sens. Avînd în vedere evoluția fenomenelor ce influențează mediul de securitate, serviciile speciale moderne au nevoie de mai multă flexibilitate pentru a-și ajusta capacitățile la necesitățile de a răspunde corespunzător cerințelor de asigurare a securității naționale.
Reieșind din prevederile Legii securității statului și Legii privind organele securității statului, structura Serviciului este aprobată de către Guvern. Aceste prevederi, și-au pierdut actualitate, încă din momentul reorganizării Ministerului Securității Naționale în Serviciul de Informații și Securitate. Prin Legea nr. 753-XIV din 23 decembrie 1999 privind Serviciul de Informații și Securitate, s-a stabilit că activitatea S.I.S. se coordonează de către Președintele Republicii Moldova. În acest context, consider oportun aprobarea structurii Serviciului prin Decret al Președintelui, care va putea fi modificată în funcție de necesitatea de mobilizare a capacităților pe un segment sau altul de activitate, în limita efectivului aprobat de către Parlament. Concomitent, pe lîngă ajustarea structurii S.I.S. la condițiile mediului de securitate, pentru a asigura eficiența și promptitudinea în procesul de gestionare a riscurilor și amenințărilor la adresa securității Republicii Moldova este necesară și dotarea corespunzătoare a S.I.S. cu mijloace tehnico-materiale.
De asemenea, un aspect, nu mai puțin important, ce deseori condiționează succesul unui serviciu special, ca generator de securitate, ar fi conjugarea eforturilor atît pe plan național cît și pe plan internațional. În acest fapt, urmează a fi materializat prin sporirea și diversificarea mecanismelor de interacțiune ale S.I.S. cu alte autorități publice naționale, în limita competențelor acestora, precum și cu partenerii străini (structuri de informații și securitate, agenții și servicii de informații și securitate ale altor state).
Optimizarea capacităților de monitorizare a fluxurilor informaționale și adaptarea la dinamica provocărilor actuale – în cadrul acestui obiectiv specific se propune de a reglementa un nou sistem de planificare și determinare a direcțiilor prioritare sub aspect informativ și contrainformativ, de către beneficiarii legali de informații (spre exemplu: stabilirea unei liste de priorități pe termen scurt și/sau mediu, ori a unui „caiet de sarcini” pentru S.I.S., elaborat în conformitate cu competențele legale ale Serviciului).
În procesul de reformare a S.I.S., o atenție deosebită va fi acordată pregătirii profesionale a efectivului. În acest sens, urmează a fi reformat Institutul Național de Informații și Securitate „Bogdan Întemeietorul Moldovei”, inclusiv prin revizuirea statutului juridic, structurii, dotarea acestuia cu materiale didactice necesare, cooperarea cu experții din diferite domenii ce prezintă interes pentru securitatea națională, cu centrele de instruire specială ale altor state, etc.
De asemenea, se intenționează de a crea o platformă de cooperare în plan științific cu experții nominalizați, precum și cu centrele academice, în vederea efectuării/elaborării unor studii tematice.
3) Responsabilizarea și controlul democratic asupra Serviciului.
Serviciul recunoaște necesitatea de dezvoltare a mecanismelor de comunicare cu societate și, în acest context, pentru a asigura o pîrghie eficientă de informare, se propune crearea, în cadrul S.I.S. a unui Centru de comunicare și relații publice. Menirea acestui Centru va fi, în special, informarea corectă și obiectivă a societății asupra problemelor de securitate de interes public, inclusiv prin: organizarea conferințelor de presă, briefingurilor de informare, publicarea articolelor tematice în mass-media și altor evenimente publice de rezonanță mediatică, elaborarea și editarea unor materiale informative (broșuri, reviste, pliante, cărți, monografii, etc.).
De asemenea, se propune reconfigurarea paginii web a Serviciului, crearea unei baze de date video/foto despre evenimentele publice desfășurate, actualizarea resurselor multimedia ale Serviciului, sensibilizarea opiniei publice asupra viziunilor strategice în domeniul securității naționale, etc.
De asemenea se propune a dezvolta și consolida relații de cooperare a Serviciului cu societatea civilă, mass-media, mediul academic și universitar, etc. În acest context, se intenționează organizarea unor evenimente, cum ar fi: vizite de familiarizare la Serviciu, seminare, conferințe, mese rotunde pe marginea tematicilor specifice asigurării securității naționale, traininguri și seminare de profil, destinate reprezentanților media, societății civile, blogosferei, liderilor de opinie, mediului de experți, cu privire la consolidarea opiniei publice în spiritul statului de drept și a valorilor de securitate națională.
Concluzii și propuneri
Analizînd cadrul juridic al Serviciului, caracteristicile acestuia și competența, precum și comunităților informative a marilor puteri ale lumii, precum cele din S.U.A. – Central Intelligence Agency (C.I.A.), Federația Rusă – Фeдepальная cлyжба бeзoпаcнocти (Ф.C.Б.), ca fiind apreciate de majoritatea autorilor precum sunt cele mai eficiente și performante, și cele din vecinătate (Romînia – S.R.I., S.I.E.), am putut să fac o diferență dintre acestea și S.I.S. – caci prin diferență se observă neajunsurile, lipsurile etc.
Ca elemente care generează puterea și eficiența serviciilor secrete enunțate și care pot fi adoptate și în Republica Moldova pentru eficientizarea comunității de informații au fost identificate următoarele:
Cadrul legislativ se modifică periodic, pentru a fi adaptat noilor evoluții ale mediului de securitate și pentru a putea contracara ceea ce mulți numesc astăzi amenințări asimetrice (expresia se referă la mijloace sau tactici utilizate de către state, grupuri teroriste sau indivizi cu scopul de a fortifica atacurile împotriva dușmanilor mult mai puternici, evitînd o confruntare directă).
Cauza succesului celor 3 servicii secrete străine prezentate constă inclusiv în modul în care au reușit să-și atragă colaboratorii, astfel: la americani pe primul rînd este situată retribuția materială, totul fiind doar „o afacere”; la români, față de americani, este necesitate de contribuție din partea statului, pe primul loc fiind, după părerea mea, crearea sentimentului apartenenței la o organizație elitistă, în care intră doar persoanele într-adevăr cu abilități; la ruși este simțită încă specificul K.G.B.-
ului, una dintre legendarile servicii secrete din sec. XX a U.R.S.S.
În cele din urmă, vin cu următoarele propuneri:
propun ajustarea grilei de salarizare a ofițerilor și specialiștilor S.I.S. cu cea a altor instituții de asigurare a securității statului în scopul egalării nivelurilor de salarizare, ceea ce va favora apropierea la standartele internaționale, condiționarea ofițerilor de implimentare mai profundă în activitatea sa, lichidarea posibilelor riscuri de luare de mită ș.a.;
principiul conspirativității a activității informative interne și externe este unul absolut necesar, însă Serviciul nu poate să se ascundă în spatele acestuia. E necesară crearea unui centru, menționat anterior, în vederea informării cetățenilor (contribualilor) despre – unde și în ce scop se cheltuie banii lor. De asemenea solicit a fi fondate mai multă literatură de specialitate unde s-ar găsi informații mai profunde în ceea ce ține de Serviciu, critici și comparații privitor la competența altor organe.
Dat fiind faptul că prin modificările operate în CPP și în Legea nr.753-XIV din 23 decembrie 1999 privind Serviciul de Informații și Securitate al R.M., prin Legile nr. 177-XVI și nr. 178-XVI din 22 iulie 2005, Serviciul de Informații și Securitate nu are statut de organ de urmărire penală, se impune completarea art.24 din Legea nr. 216XV din 29 mai 2003 cu privire la sistemul informațional integral automatizat de evidență a infracțiunilor, a cauzelor penale și a persoanelor care au săvîrșit
infracțiuni, pentru a asigura accesul Serviciului la informația cu caracter criminal și la alte informații utile, conținute în banca centrală de date pentru îndeplinirea atribuțiilor ce țin de asigurarea securității naționale, desfășurarea activității de
combatere a terorismului, a crimei organizate transnaționale, propun:
a reîntoarce în competența Serviciului urmărirea penală, deoarece ne aflăm în cursul european și luînd în considerație că majoritatea serviciilor secrete din lume au urmărire penală, ar fi bine să ne aliniem la standardele internaționale.
a dezvolta tema aceasta mai profund, cu detalii noi apărute în ceea ce ține
de legislație, deja în calitate de masterand.
Bibliografie
I. Legi și alte acte normative
1. Constituția Republicii Moldova din 29.07.94 publicată în M.O. al R.M. Nr.1 din
12.08.1994;
Codul Contravențional al R.M., Nr.218-XVI din 24.10.2008 publicată în M.O. al R.M. Nr.3-6 din 16.01.2009;
Codul Penal al R.M., Nr.985-XV din 18.04.2002 publicată în M.O. al R.M.
Nr.128-129 din 13.09.2002;
Codul de Procedură Penală al R.M., Nr.122-XV din 14.03.2003 publicată în M.O. al R.M. Nr.104-110 din 07.06.2003;
Legea R.M. privind Declarația de independență a Republicii Moldova, Nr.619 din 27.08.1991 publicată în M.O. al R.M. nr.11-12 din 30.12.1991;
Legea R.M. privind organele securității statului, Nr.619-XIII din 31.10.1995 publicată în M.O. al R.M nr.10-11 din 13.02.1997;
Legea R.M. privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, nr.753-XIV din 23.12.1999 publicată în M.O. al R.M. nr.156 din 31.12.1999;
Legea R.M. privind modul de aplicare a forței fizice,a mijloacelor speciale și a armelor de foc, nr.218 din 19.10.2012 publicată în M.O. al R.M nr.254-262 din
14.12.2012;
Legea R.M. privind statutul ofițerului de informații și securitate, nr.170 din
19.07.2007 publicată în M.O. al R.M. nr.171-174 din 02.11.2007;
Legea R.M. privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf), nr.269 din 12.12.2008 publicată în M.O. al R.M. nr.57-58 din 20.03.2009;
Legea R.M. pentru aprobarea Concepției securității naționale a Republicii Moldova, nr.112 din 22.05.2008 publicată în M.O. al R.M. nr.97-98 din 03.06.2008; 12. Legea R.M. cu privire la Sistemul informațional integral automatizat de evidență a infracțiunilor, a cauzelor penale și a persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, Nr.216
din 29.05.2003 publicată în M.O. al R.M. nr.170-172 din 08.08.2003;
Legea R.M. privind activitatea specială de investigații, nr.59 din 29.03.2012 publicată în M.O. al R.M nr.113-118 din 08.06.2012;
Legea R.M. privind secretul de stat, nr.245 din 27.11.2008 publicată în M.O. al
R.M nr.45-46 din 27.02.2009;
Legea R.M. privind securitatea statului, nr.618-XIII din 31.10.1995 publicată în M.O. al R.M. nr.10-11 din 13.02.1997;
DECRETUL Președintelui R.M. privind unele simboluri corporative ale Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, Nr.923-VII din
20.12.2013 publicată în M.O. al R.M. Nr.304-310/844 din 27.12.2013
HOTĂRÎREA Guvernului cu privire la funcțiile de bază și structura Ministerului Securității Naționale al Republicii Moldova Nr. 510 din 16.09.1991 publicată în M.O. al R.M. Nr.000 din 30.12.1991;
HOTĂRÎREA Guvernului cu privire la Biroul central național Interpol din Republica Moldova Nr. 294 din 10.05.1995 publicată în M.O. al R.M. Nr.033 din 15.06.1995;
HOTĂRÎRE Parlamentului privind aprobarea Strategiei de reformare a Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova și a Planului de acțiuni pentru implementarea Strategiei de reformare a Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova pentru anii 2014–2018, Nr. 230 din 10.10.2013 publicată în M.O. al R.M. nr.243-247 din 01.11.2013.
II. Manuale, monografii, cursuri, tratate
Bloșenco M, Teoria generală a dreptului. Cahul: S.n., 2010, 122 p.
Burghelea E., Direcția Informații Militare între ficțiune și adevar. București:
S.n., 1994, 264 p.
Lazăr T., Colesnic V., Vișanu N., Principiul egalității și nondiscriminarii.
Chișinau: Ed. Tipografia Centrală, 2012, 24 p.
Roman D., Vizdoagă T., Oganele de Ocrotire a Normelor de Drept. Chișinau:
Ed. Cartier, 2001, 279 p.
III. Ediții periodice, culegeri, articole
1. Panainte P., Gorincioi R., Rotari I., Securitatea națională – imperativ strategic.
În Jurnalul Academic, Nr.9/2008, 22 p.
IV. Surse internet
http://agentura.ru/library/hirschmann/part7 (vizitat 15.05.2014)
http://cpt.coe.int/lang/rom/rom-convention.pdf (vizitat 15.05.2014)
http://dexonline.ro/definitie/%C8%99ovinism (vizitat 08.04.2014)
http://dexonline.ro/definitie/amenintare (vizitat 08.04.2014)
http://dexonline.ro/definitie/cercetare (vizitat 08.04.2014)
http://dexonline.ro/definitie/organ (vizitat 08.04.2014)
http://dexonline.ro/definitie/reforma (vizitat 08.04.2014)
https://europol.europa.eu/sites/default/files/flags/moldova.pdf (vizitat
13.05.2014)
http://facultateadrept.ru/oond/89-organele-de-men355inere-a-ordiniisecurit259355ii-publice-351i-securit259355ii-statului.html (vizitat 08.04.2014)
http://justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014)
http://justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014)
http://justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014)
http://justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014)
http://parlament.md/StructuraParlamentului/Comisiipermanente/tabid/84/Com missionId/2/language/ro-RO/Default.aspx (vizitat 14.05.2014)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Drept (vizitat 13.05.2014)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_pentru_Securitate_%C8%99 i_Cooperare_%C3%AEn_Europa (vizitat 14.04.2014)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Serviciul_de_Informa%C8%9Bii_%C8%99i_Secu ritate (vizitat 14.05.2014)
http://ro.wikisource.org/wiki/Letopise%C8%9Bul_%C8%9B%C4%83r%C3%
A2i_Moldovei,_de_c%C3%A2nd_s-au_desc%C4%83lecat_%C8%9Bara
(vizitat 06.05.2014)
http://sis.md/ro/activitatea-informativa-externa (vizitat 06.05.2014)
http://sis.md/ro/asigurarea-securitatii-economice (vizitat 06.05.2014)
http://sis.md/ro/asigurarea-securitatii-informationale (vizitat 06.05.2014)
http://sis.md/ro/combaterea-terorismului (vizitat 06.05.2014)
http://sis.md/ro/contraspionaj (vizitat 06.05.2014)
http://sis.md/ro/istoric (vizitat 14.05.2014)
http://sis.md/ro/legislatie/acte-legislative (vizitat 06.05.2014)
http://sis.md/ro/transparenta-decizionala/nota-informativa-proiectul-legiiprivind-activitatea-contrainformativa-si (vizitat 06.05.2014)
http://test.sis.md/md/sendmail/istorie (vizitat 08.04.2014)
http://wikimapia.org/7909425/ro/Serviciul-de-informa%C5%A3ii-%C5%9Fisecuritate-al-RM-S-I-S (vizitat 14.05.2014)
Anexe
Anexa Nr. 1
Fig.1
STEMA
SERVICIULUI DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE
AL REPUBLICII MOLDOVA
Anexa Nr. 2
Fig.2
EMBLEMA
SERVICIULUI DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE
AL REPUBLICII MOLDOVA
Anexa Nr.3
Directorii serviciilor de informații ale Republicii Moldova:
Generalul Nicolae Sazîkin (1940-1941) – comisar al poporului pentru afaceri interne din R.S.S.Moldovenească;
Generalul Iosif Mordoveț (1944-1955) – comisar al poporului pentru Securitatea Statului (N.K.V.D.) din R.S.S.Moldovenească;
Colonelul Andrei Procopenko (1955-1959) – președinte al Comitetului Securității de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;
Generalul Ivan Savcenko (1959-1966) – președinte al Comitetului Securității de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;
Generalul Piotr Civertko (1966-1975) – președinte al Comitetului
Securității de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;
Generalul Arcadi Ragozin (1975-1979) – președinte al Comitetului Securității de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;
Generalul Gavriil Volkov (1979-1989) – președinte al Comitetului Securității de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;
Generalul Gheorghe Lavranciuc (1989-1990) – ministru și președinte al Comitetului Securității Statului (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;
Generalul Tudor Botnaru (1990-1991) – ministru al securității naționale (președinte al Comitetului pentru Securitatea Statului);
Colonelul Anatol Plugaru (1991-1992) – ministru al securității naționale
(președinte al Comitetului pentru Securitatea Statului);
Generalul Vasile Calmoi (1992-1997) – ministru al securității naționale;
Generalul Tudor Botnaru (1997-1999) – ministru al securității naționale;
Valeriu Pasat (1999) – ministru al securității naționale;
Valeriu Pasat (1999-2001) – director al S.I.S.;
Generalul Ion Ursu (2001-2007) – director al S.I.S.;
Artur Reșetnicov (2007 – 2009) – director al S.I.S.;
Gheorghe Mihai (2009 – 13 octombrie 2011) – director al S.I.S.;
Valentin Dediu (18 octombrie 2011 – 25 octombie 2012) – director interimar
al S.I.S.;
Mihai Balan (25 octombie 2012 – prezent) – director al S.I.S.;
Anexa Nr. 4
ETAPELE DE BAZĂ ALE CONSTITUIRII ORGANELOR DE SECURITATE
ALE REPUBLICII MOLDOVA
Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, nr.196 din 9 septembrie, 1991 Comitetul Securității de Stat al Republicii Moldova este desființat și în baza acestuia este creat Ministerul Securității Naționale al Republicii Moldova.
La 16 septembrie 1991 Guvernul Republicii Moldova aprobă atribuțiile de bază și structura M.S.N., iar la 6 aprilie, 1992 – Regulamentul M.S.N. al Republicii Moldova.
La 31 octombrie 1995 Parlamentul Republicii Moldova adoptă Legile cu privire la securitatea statului și cu privire la organele securității de stat ale Republicii Moldova. Aceste legi au fost promulgate la 31 ianuarie 1997 de Președintele Republicii Moldova dl Petru Lucinschi.
La 9 septembrie 1997 cu prilejul împlinirii a 6 ani de la crearea M.S.N. al Republicii Moldova, printr-un Decret prezidențial, a fost proclamată sărbătoarea profesională – Ziua lucrătorilor securității de stat a Republicii Moldova.
Prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.217-14 din 12.12.1998, s-a decis elaborarea unor acte normative, privind reglementarea reorganizării M.S.N.
La 16 noiembrie 1999 prin Legea Republicii Moldova nr.676-XIV, Ministerul Securității Naționale este reorganizat în Serviciul de Informații și Securitate (S.I.S.) al Republicii Moldova.
La 23 decembrie 1999, Parlamentul Republicii Moldova emite Legea nr.753XIV, cu privire la Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova.
2000, 18 ianuarie – din componența SIS este retras Departamentul Trupelor de Grăniceri al RM și reorganizat într-o autoritate publică.
La 3 martie, 2000, prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, este aprobată noua structură a S.I.S. al Republicii Moldova.
2002, 10 septembrie – prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1192, în cadrul Serviciului, în baza Centrului de Instruire al SIS, este înființat Institutul Național de Informații și Securitate, cu statut de instituție de învățămînt superior.
2005, 22 iulie – prin Legea nr.177- XVI pentru modificarea Legii nr. 753 – XIV din 23 decembrie 1999 privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, au fost expuse într-o redacție nouă atribuțiile Serviciului, fiind exclusă competența de efectuare a urmăririi penale.
2006, 13 noiembrie – în baza Hotărîrii Guvernului RM nr.1295 este creat Centrul Antiterorist al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, organ abilitat cu dirijarea, coordonarea și realizarea măsurilor de combatere a terorismului.
2007, 19 iulie – de către Parlamentul Republicii Moldova este aprobată Legea nr. 170 privind statutul ofițerului de informații și securitate.
2009, 10 februarie – prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 124,
Institutului Național de Informații și Securitate, i se conferă numele „Bogdan, Întemeietorul Moldovei”.
2010, 13 februarie – în baza Hotărîrii Guvernului RM nr. 84 cu privire la transmiterea unei întreprinderi de stat, Centrul de Telecomunicații Speciale (CTS) trece din gestiunea Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova în gestiunea Cancelariei de Stat (CTS a fost creat în subordinea SIS la 11 iunie 2002 – prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 735 cu privire la sistemele speciale de telecomunicații ale Republicii Moldova – întru protejarea informațiilor importante pentru stat, crearea, administrarea și asigurarea funcționării și dezvoltării sistemelor naționale speciale de
telecomunicații).
Bibliografie
I. Legi și alte acte normative
1. Constituția Republicii Moldova din 29.07.94 publicată în M.O. al R.M. Nr.1 din
12.08.1994;
Codul Contravențional al R.M., Nr.218-XVI din 24.10.2008 publicată în M.O. al R.M. Nr.3-6 din 16.01.2009;
Codul Penal al R.M., Nr.985-XV din 18.04.2002 publicată în M.O. al R.M.
Nr.128-129 din 13.09.2002;
Codul de Procedură Penală al R.M., Nr.122-XV din 14.03.2003 publicată în M.O. al R.M. Nr.104-110 din 07.06.2003;
Legea R.M. privind Declarația de independență a Republicii Moldova, Nr.619 din 27.08.1991 publicată în M.O. al R.M. nr.11-12 din 30.12.1991;
Legea R.M. privind organele securității statului, Nr.619-XIII din 31.10.1995 publicată în M.O. al R.M nr.10-11 din 13.02.1997;
Legea R.M. privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, nr.753-XIV din 23.12.1999 publicată în M.O. al R.M. nr.156 din 31.12.1999;
Legea R.M. privind modul de aplicare a forței fizice,a mijloacelor speciale și a armelor de foc, nr.218 din 19.10.2012 publicată în M.O. al R.M nr.254-262 din
14.12.2012;
Legea R.M. privind statutul ofițerului de informații și securitate, nr.170 din
19.07.2007 publicată în M.O. al R.M. nr.171-174 din 02.11.2007;
Legea R.M. privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf), nr.269 din 12.12.2008 publicată în M.O. al R.M. nr.57-58 din 20.03.2009;
Legea R.M. pentru aprobarea Concepției securității naționale a Republicii Moldova, nr.112 din 22.05.2008 publicată în M.O. al R.M. nr.97-98 din 03.06.2008; 12. Legea R.M. cu privire la Sistemul informațional integral automatizat de evidență a infracțiunilor, a cauzelor penale și a persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, Nr.216
din 29.05.2003 publicată în M.O. al R.M. nr.170-172 din 08.08.2003;
Legea R.M. privind activitatea specială de investigații, nr.59 din 29.03.2012 publicată în M.O. al R.M nr.113-118 din 08.06.2012;
Legea R.M. privind secretul de stat, nr.245 din 27.11.2008 publicată în M.O. al
R.M nr.45-46 din 27.02.2009;
Legea R.M. privind securitatea statului, nr.618-XIII din 31.10.1995 publicată în M.O. al R.M. nr.10-11 din 13.02.1997;
DECRETUL Președintelui R.M. privind unele simboluri corporative ale Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, Nr.923-VII din
20.12.2013 publicată în M.O. al R.M. Nr.304-310/844 din 27.12.2013
HOTĂRÎREA Guvernului cu privire la funcțiile de bază și structura Ministerului Securității Naționale al Republicii Moldova Nr. 510 din 16.09.1991 publicată în M.O. al R.M. Nr.000 din 30.12.1991;
HOTĂRÎREA Guvernului cu privire la Biroul central național Interpol din Republica Moldova Nr. 294 din 10.05.1995 publicată în M.O. al R.M. Nr.033 din 15.06.1995;
HOTĂRÎRE Parlamentului privind aprobarea Strategiei de reformare a Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova și a Planului de acțiuni pentru implementarea Strategiei de reformare a Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova pentru anii 2014–2018, Nr. 230 din 10.10.2013 publicată în M.O. al R.M. nr.243-247 din 01.11.2013.
II. Manuale, monografii, cursuri, tratate
Bloșenco M, Teoria generală a dreptului. Cahul: S.n., 2010, 122 p.
Burghelea E., Direcția Informații Militare între ficțiune și adevar. București:
S.n., 1994, 264 p.
Lazăr T., Colesnic V., Vișanu N., Principiul egalității și nondiscriminarii.
Chișinau: Ed. Tipografia Centrală, 2012, 24 p.
Roman D., Vizdoagă T., Oganele de Ocrotire a Normelor de Drept. Chișinau:
Ed. Cartier, 2001, 279 p.
III. Ediții periodice, culegeri, articole
1. Panainte P., Gorincioi R., Rotari I., Securitatea națională – imperativ strategic.
În Jurnalul Academic, Nr.9/2008, 22 p.
IV. Surse internet
http://agentura.ru/library/hirschmann/part7 (vizitat 15.05.2014)
http://cpt.coe.int/lang/rom/rom-convention.pdf (vizitat 15.05.2014)
http://dexonline.ro/definitie/%C8%99ovinism (vizitat 08.04.2014)
http://dexonline.ro/definitie/amenintare (vizitat 08.04.2014)
http://dexonline.ro/definitie/cercetare (vizitat 08.04.2014)
http://dexonline.ro/definitie/organ (vizitat 08.04.2014)
http://dexonline.ro/definitie/reforma (vizitat 08.04.2014)
https://europol.europa.eu/sites/default/files/flags/moldova.pdf (vizitat
13.05.2014)
http://facultateadrept.ru/oond/89-organele-de-men355inere-a-ordiniisecurit259355ii-publice-351i-securit259355ii-statului.html (vizitat 08.04.2014)
http://justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014)
http://justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014)
http://justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014)
http://justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014)
http://parlament.md/StructuraParlamentului/Comisiipermanente/tabid/84/Com missionId/2/language/ro-RO/Default.aspx (vizitat 14.05.2014)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Drept (vizitat 13.05.2014)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_pentru_Securitate_%C8%99 i_Cooperare_%C3%AEn_Europa (vizitat 14.04.2014)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Serviciul_de_Informa%C8%9Bii_%C8%99i_Secu ritate (vizitat 14.05.2014)
http://ro.wikisource.org/wiki/Letopise%C8%9Bul_%C8%9B%C4%83r%C3%
A2i_Moldovei,_de_c%C3%A2nd_s-au_desc%C4%83lecat_%C8%9Bara
(vizitat 06.05.2014)
http://sis.md/ro/activitatea-informativa-externa (vizitat 06.05.2014)
http://sis.md/ro/asigurarea-securitatii-economice (vizitat 06.05.2014)
http://sis.md/ro/asigurarea-securitatii-informationale (vizitat 06.05.2014)
http://sis.md/ro/combaterea-terorismului (vizitat 06.05.2014)
http://sis.md/ro/contraspionaj (vizitat 06.05.2014)
http://sis.md/ro/istoric (vizitat 14.05.2014)
http://sis.md/ro/legislatie/acte-legislative (vizitat 06.05.2014)
http://sis.md/ro/transparenta-decizionala/nota-informativa-proiectul-legiiprivind-activitatea-contrainformativa-si (vizitat 06.05.2014)
http://test.sis.md/md/sendmail/istorie (vizitat 08.04.2014)
http://wikimapia.org/7909425/ro/Serviciul-de-informa%C5%A3ii-%C5%9Fisecuritate-al-RM-S-I-S (vizitat 14.05.2014)
Anexe
Anexa Nr. 1
Fig.1
STEMA
SERVICIULUI DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE
AL REPUBLICII MOLDOVA
Anexa Nr. 2
Fig.2
EMBLEMA
SERVICIULUI DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE
AL REPUBLICII MOLDOVA
Anexa Nr.3
Directorii serviciilor de informații ale Republicii Moldova:
Generalul Nicolae Sazîkin (1940-1941) – comisar al poporului pentru afaceri interne din R.S.S.Moldovenească;
Generalul Iosif Mordoveț (1944-1955) – comisar al poporului pentru Securitatea Statului (N.K.V.D.) din R.S.S.Moldovenească;
Colonelul Andrei Procopenko (1955-1959) – președinte al Comitetului Securității de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;
Generalul Ivan Savcenko (1959-1966) – președinte al Comitetului Securității de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;
Generalul Piotr Civertko (1966-1975) – președinte al Comitetului
Securității de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;
Generalul Arcadi Ragozin (1975-1979) – președinte al Comitetului Securității de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;
Generalul Gavriil Volkov (1979-1989) – președinte al Comitetului Securității de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;
Generalul Gheorghe Lavranciuc (1989-1990) – ministru și președinte al Comitetului Securității Statului (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;
Generalul Tudor Botnaru (1990-1991) – ministru al securității naționale (președinte al Comitetului pentru Securitatea Statului);
Colonelul Anatol Plugaru (1991-1992) – ministru al securității naționale
(președinte al Comitetului pentru Securitatea Statului);
Generalul Vasile Calmoi (1992-1997) – ministru al securității naționale;
Generalul Tudor Botnaru (1997-1999) – ministru al securității naționale;
Valeriu Pasat (1999) – ministru al securității naționale;
Valeriu Pasat (1999-2001) – director al S.I.S.;
Generalul Ion Ursu (2001-2007) – director al S.I.S.;
Artur Reșetnicov (2007 – 2009) – director al S.I.S.;
Gheorghe Mihai (2009 – 13 octombrie 2011) – director al S.I.S.;
Valentin Dediu (18 octombrie 2011 – 25 octombie 2012) – director interimar
al S.I.S.;
Mihai Balan (25 octombie 2012 – prezent) – director al S.I.S.;
Anexa Nr. 4
ETAPELE DE BAZĂ ALE CONSTITUIRII ORGANELOR DE SECURITATE
ALE REPUBLICII MOLDOVA
Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, nr.196 din 9 septembrie, 1991 Comitetul Securității de Stat al Republicii Moldova este desființat și în baza acestuia este creat Ministerul Securității Naționale al Republicii Moldova.
La 16 septembrie 1991 Guvernul Republicii Moldova aprobă atribuțiile de bază și structura M.S.N., iar la 6 aprilie, 1992 – Regulamentul M.S.N. al Republicii Moldova.
La 31 octombrie 1995 Parlamentul Republicii Moldova adoptă Legile cu privire la securitatea statului și cu privire la organele securității de stat ale Republicii Moldova. Aceste legi au fost promulgate la 31 ianuarie 1997 de Președintele Republicii Moldova dl Petru Lucinschi.
La 9 septembrie 1997 cu prilejul împlinirii a 6 ani de la crearea M.S.N. al Republicii Moldova, printr-un Decret prezidențial, a fost proclamată sărbătoarea profesională – Ziua lucrătorilor securității de stat a Republicii Moldova.
Prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.217-14 din 12.12.1998, s-a decis elaborarea unor acte normative, privind reglementarea reorganizării M.S.N.
La 16 noiembrie 1999 prin Legea Republicii Moldova nr.676-XIV, Ministerul Securității Naționale este reorganizat în Serviciul de Informații și Securitate (S.I.S.) al Republicii Moldova.
La 23 decembrie 1999, Parlamentul Republicii Moldova emite Legea nr.753XIV, cu privire la Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova.
2000, 18 ianuarie – din componența SIS este retras Departamentul Trupelor de Grăniceri al RM și reorganizat într-o autoritate publică.
La 3 martie, 2000, prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, este aprobată noua structură a S.I.S. al Republicii Moldova.
2002, 10 septembrie – prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1192, în cadrul Serviciului, în baza Centrului de Instruire al SIS, este înființat Institutul Național de Informații și Securitate, cu statut de instituție de învățămînt superior.
2005, 22 iulie – prin Legea nr.177- XVI pentru modificarea Legii nr. 753 – XIV din 23 decembrie 1999 privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, au fost expuse într-o redacție nouă atribuțiile Serviciului, fiind exclusă competența de efectuare a urmăririi penale.
2006, 13 noiembrie – în baza Hotărîrii Guvernului RM nr.1295 este creat Centrul Antiterorist al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, organ abilitat cu dirijarea, coordonarea și realizarea măsurilor de combatere a terorismului.
2007, 19 iulie – de către Parlamentul Republicii Moldova este aprobată Legea nr. 170 privind statutul ofițerului de informații și securitate.
2009, 10 februarie – prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 124,
Institutului Național de Informații și Securitate, i se conferă numele „Bogdan, Întemeietorul Moldovei”.
2010, 13 februarie – în baza Hotărîrii Guvernului RM nr. 84 cu privire la transmiterea unei întreprinderi de stat, Centrul de Telecomunicații Speciale (CTS) trece din gestiunea Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova în gestiunea Cancelariei de Stat (CTS a fost creat în subordinea SIS la 11 iunie 2002 – prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 735 cu privire la sistemele speciale de telecomunicații ale Republicii Moldova – întru protejarea informațiilor importante pentru stat, crearea, administrarea și asigurarea funcționării și dezvoltării sistemelor naționale speciale de
telecomunicații).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Serviciul de Infomatii Si Securitate Ca Organ de Ocrotire a Normelor de Drept (ID: 129784)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.