Serviciul de Gestionare Deseuri din Judetul Suceava
BIBLIOGRAFIE
TRATATE ȘI STUDII DE SPECIALITATE
Alexandru, Ioan, „Drept administrativ”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2005;
Alexandru, Ioan, „Structuri, mecanisme și instituții administrative”, Ed. Sylvi, București, 1996;
Alexandru, Ioan, L. Matei, „Serviciile publice – abordare juridico-administrativă, management și marketing”, Ed. Economică, București, 2000;
Antonescu, N., R. Polizu, V. Cândrea-Munteanu, M. Popescu,„Valorificarea energetică a deșeurilor”, Ed. Tehnică, București, 1988;
Berca, Mihai,„Strategii pentru protecția mediului și gestionarea resurselor”, Ed. Grand, București, 1998;
Bold, O. V.,„Managementul deșeurilor solide”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2003;
Bold, O. V., A. G. Mărăcineanu, „Depozitarea, tratarea și reciclarea deșeurilor și materialelor”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2004;
Bularda, Gh., D. Bularda, Th. Catrinescu,„Reziduuri menajere, stradale și industriale”, Ed. Tehnică, București, 1992;
Căpățână, C.,„Deșeuri”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2003;
Câmpeanu, V.,„Dezvoltarea durabilă și managementul mediului”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2007;
Curea, O.,„Monitorizarea sistemului de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală”, București, 2007;
Dinică, Dragoș, „Servicii publice și dezvoltare locală”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2008;
Fodor, D., G. Baican,„Impactul industriei metalurgice asupra mediului”, Ed. Infomin, 2003, Deva;
Gavrilaș, A., M. Doliș,„Ecologie și protecția mediului”, Ed. Alfa, Iași, 2006;
Gavrilescu, M., M. Nicu,„Reducerea poluanților la sursă și minimizarea deșeurilor”, Ed. Ecozone, Iași, 2005;
Lupan, Ernest, [NUME_REDACTAT], M. [NUME_REDACTAT], M.,„Dreptul mediului”, vol. 2, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 1997;
Mateescu C., G. Baran, I. Constantinescu,„Noi tendințe în tratarea și valorificarea energetică a deșeurilor municipale biodegradabile”, București, 2008;
McDougall, F, P. White, M. Franke, P. Hindle,„[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]: a [NUME_REDACTAT] Inventory”, [NUME_REDACTAT], 2001;
Munteanu, V. A., „Management public local”, Ed. [NUME_REDACTAT], Iași, 2009;
Negulescu, Paul, „Tratat de drept administrativ”, Ed. Marvou, București, 1934;
Negulescu, M, L. Vaicum, C. Patru,„Protecția mediului înconjurător”, Ed. Tehnică, București, 1995;
Păunescu, I., A. Atudorei,„Gestiunea deșeurilor urbane”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2002;
Petrișor, D.,„Mediul și sănătatea publică”, Ed. Sitech, Craiova, 2007;
Plumb, Ion, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], „Managementul serviciilor publice”, ediția a II-a, Ed. ASE, București;
Profiroiu, Alina, [NUME_REDACTAT], „Introducere în știința administrativă”, Ed. ASE, București, 2003;
Rojanschi, V., F. Bran, Gh. Diaconu,„Protecția și ingineria mediului”, Ed. Economică, București, 1997;
Stanners, David, [NUME_REDACTAT],„Europe's environment”, [NUME_REDACTAT] Agency, Copenhaga, 1995;
Ungureanu, C.,„Gestionarea integrată a deșeurilor municipale”, Ed. Politehnică, Timișoara , 2006;
Verdinas, Verginia, „Drept administrativ”, ediția a VIII-a, București, 2012;
Wagner, Eg., J. Lanoix,„Evacuation des excreta dans les zones rurales et petites agglomerations”, O. M. S., Geneva, 1960;
Wehry, A., M. Orlescu,„Reciclarea și depozitarea ecologică a deșeurilor”, Ed. [NUME_REDACTAT], 2000, Timișoara;
***, „Economia și sfidarea naturii”, Ed. Economică, București, 1994;
***, „[NUME_REDACTAT], A Glossary of [NUME_REDACTAT]”, Comittee of Definitions of the [NUME_REDACTAT] Association, 1960.
ARTICOLE ÎN REVISTE ȘI STUDII DE SPECIALITATE
Dumitrescu, A., M. Văcărel, A. Qaramah, A.,„Metode de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea de îngrijire medicală”, Conferința anuală a Institutului de Igienă, [NUME_REDACTAT], Servicii de Sănătate și de [NUME_REDACTAT], 8-9 mai 1997;
Găzdaru, A., „Rolul, acțiunile și rezultatele obținute de sectorul privat în colectarea selectivă a deșeurilor solide urbane”, în „Salubritatea”, nr. 2, 2005.
ACTE NORMATIVE
Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 cu completările și modificările ulterioare, privind evidența gestiunii deșeurilor și aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase;
Legea nr. 147/2005 privind aprobarea Ordonanței nr. 18/2005 pentru modificarea Legii nr. 98/1994 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele legale de igienă și sanatate publică;
Ordinul nr. 211 din 6 februarie al [NUME_REDACTAT], Construcțiilor și Turismului pentru aprobarea Procedurii de reglementare și control al transportului deșeurilor pe teritoriul României, publicat în „[NUME_REDACTAT]”, nr. 324 din 15. aprilie 2004;
Ordinul MAPM nr. 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deșeurilor;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor;
Ordonanța de Urgență nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecția mediului,publicată în „[NUME_REDACTAT]”, nr. 1196 din data de 30 decembrie 2005.
ALTE SURSE
[NUME_REDACTAT],„Waste generated and treated in Europe”, Luxembourg, 2003;
Institutul de [NUME_REDACTAT] București, „Managementul deșeurilor rezultate din activitatea medicală”.
www.insse.ro
CUPRINS
Abrevieri 4
Lista tabelelor și graficelor 5
CAPITOLUL I. INTRODUCERE 6
1.1. Definirea, delimitarea și încadrarea subiectului 6
1.1.1. Definirea subiectului 6
1.1.2. Încadrarea subiectului 6
1.2. Importanța subiectului și motivația alegerii 6
1.2.1. Importanța subiectului 7
1.2.2. Motivația alegerii 7
1.3. Obiectivele lucrării 7
1.4. Metode de lucru 7
1.4.1. Sursele de documentare 8
1.4.2. Prelucrarea și interpretarea datelor 8
CAPITOLUL II. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND DEȘEURILE PUBLICE 9
2.1. Serviciile publice 9
2.1.1. Elemente generale privind serviciile publice 9
2.1.2. Principii și reguli de funcționare a serviciilor publice 11
2.2. Salubritatea 13
2.2.1. Scurtă istorie a salubrității în Europa 13
2.2.2. Evoluția salubrității în România 15
2.2.3. Salubritatea actuală în România 16
2.2.3.1. Evoluția cantităților de deșeuri municipale 19
CAPITOLUL III. GESTIUNEA DEȘEURILOR 22
3.1. Abordări generale 22
3.1.1. Clasificarea deșeurilor în funcție de proveniență 23
3.1.2. Gestiunea deșeurilor solide urbane 24
3.1.2.1. Definiții ale deșeurilor urbane solide 24
3.1.2.2. Tipologia deșeurilor urbane solide 24
3.1.3. Indicatori de calitate ce caracterizează deșeurile 25
3.1.4. Efectele deșeurilor asupra calității factorilor de mediu 25
3.2. Strategia de gestionare a deșeurilor solide urbane 25
3.2.1. Cadrul legislativ 26
3.2.1.1. Legislații în domeniul deșeurilor urbane 26
3.2.1.1.1. Prevederi legale în domeniul protecției mediului și a administrării deșeurilor 26
3.2.1.1.2. Studiu comparativ [NUME_REDACTAT] – România 27
3.2.1.2. Regimul juridic al deșeurilor urbane solide 27
3.2.1.3. Reglementări internaționale 27
3.2.2. Date generale privind gestionarea deșeurilor urbane în România 28
3.2.3. Principii și obiective strategice 29
3.2.4. Instrumente pentru realizarea obiectivelor strategice 29
3.2.4.1. Colectarea 30
3.2.4.2. Transportul 30
3.2.4.3. Depozitarea 30
3.2.4.4. Criterii de amenajare și exploatare a rampelor de gunoaie urbane 31
3.2.4.5. Platforme de depozitare a deșeurilor industriale 31
3.2.4.6. Metode de colectare, transport și dispunere finală a deșeurilor urbane solide 31
3.3. Managementul integrat al deșeurilor 32
3.3.1. Gestiunea integrată a deșeurilor urbane solide 32
3.3.1.1. Gestionarea pe categorii a deșeurilor 32
3.3.1.2. Principalele obiective 33
3.3.1.3. Importanța gestionării integrate pentru comunitatea umană 33
3.3.2. Posibilități de organizare a unor sisteme de management al deșeurilor 33
3.3.2.1. Ciclul vieții materialului 34
3.3.2.2. Ierarhia managementului deșeurilor 34
3.3.3. Strategia protecției mediului privitoare la managementul deșeurilor34
3.3.3.1. Principii care stau la baza [NUME_REDACTAT] Europene privind deșeurile 34
3.3.3.2. Strategii referitoare la managementul deșeurilor menajere și industriale 35
3.3.3.3. Măsuri în vederea realizării obiectivelor pe termen scurt și mediu ale strategiei de protecție 35
3.3.3.4. Linii directoare în managementul deșeurilor din Europa 36
3.3.4.Rampe ecologice de depozitare a deșeurilor 36
3.3.4.1. Gropile protejate ecologic 36
3.3.4.2. Aspecte economice ale diferitelor variante de gestionare a deșeurilor 37
CAPITOLUL IV. EVALUAREA ȘI GESTIONAREA DEȘEURILOR SOLIDE URBANE ÎN SUCEAVA 38
4.1. Prezentarea generală a județului Suceava 38
4.1.1. Geografie și amenajarea teritoriului 38
4.1.2. Sistemul de gestionare a deșeurilor urbane în județul Suceava 39
4.2. Depozitarea deșeurilor solide urbane 39
4.2.1. Generalități 39
4.2.1.1. Categorii de deșeuri prezente în județul Suceava 39
4.2.1.2. Caracteristicile deșeurilor menajere prezente în județul Suceava 40
4.2.2. Date tehnice privind amenajarea depozitului ecologic de deșeuri menajere și industriale în județul Suceava 42
4.2.3. Elemente de gestiune integrată a deșeurilor în județul Suceava 45
4.2.3.1. Colectarea și transportul deșeurilor menajere 45
4.2.3.2. Situația actuală a deșeurilor menajere din județ 52
4.2.3.3. Depozitarea și valorificarea deșeurilor menajere 56
4.2.3.4. Căi de reducere a deșeurilor menajere 57
4.2.3.5. Impactul asupra mediului și sănătății populației județului Suceava 58
4.3. Activități desfășurate de către societățile de salubritate din județul Suceava 58
4.4. Compoziția deșeurilor urbane solide colectate de unitățile de salubritate din județul Suceava 58
4.5. Analiza stării actuale a rampei de depozitare 58
4.5.1. Starea actuală a depozitului de deșeuri 59
4.5.2. Compoziția deșeurilor menajere acumulate 59
4.5.3. Depozite neoficiale de deșeuri 59
CAPITOLUL V. CONCLUZII 60
Bibliografie 62
ABREVIERI
alin. = alineat(ul);
art. = articol(ul);
cit. = citat(ul);
cf. = confer (compară);
e. g. = exempli gratia (de exemplu);
Ed. = editura;
ed = ediția;
et al. = et alii (și alți autori);
i. e. = id est (adică);
ibid. = ibidem (în același loc);
id. = idem (același);
infra. = mai jos;
lit. = litera;
loc. cit. = loco citao;
nr. = număr(ul);
op. cit. = operă citată;
p. = pagina;
passim = pe alocuri;
sq. = sequens;
supra = mai sus;
urm. = următoarele;
vol = volum(ul).
LISTA TABELELOR ȘI GRAFICELOR
LISTA TABELELOR
Tabel 1. Deșeuri biologice și vegetale colectate separat sau tratate prin compostare în Europa 14
Tabel 2. Deșeuri urbane în ultima perioadă 15
Tabel 3. Ponderea deșeurilor urbane 15
Tabel 4. Evoluția cantităților de deșeuri municipale. 19
Tabel 5. Compoziția medie a deșeurilor urbane solide în județul Suceava 39
Tabel 6. Produse generate în deșeurile solide urbane (DSU), în greutate 40 Tabel 7. Greutatea și volumul materialelor existente în DSU 41 Tabel 8. Situația recipienților de colectare pentru deșeuri menajere 47
Tabel 9. Tipuri de recipienți pentru colectarea deșeurilor menajere 48
Tabel 10. Tipuri de recipienți pentru colectarea deșeurilor menajere 48
Tabel 11. Tipuri de recipienți pentru colectarea deșeurilor menajere 49
Tabel 12. Utilaje pentru colectarea și transportul gunoiului menajer 52
Tabel 13. Evoluția cantității de deșeuri pentru 2011 52
Tabel 14.Evoluția cantității totale de deșeuri, în perioada 2011-2013 55
LISTA GRAFICELOR
Figura 1. Compoziția medie a deșeurilor 28
Figura 2. Prezentarea geografică a județului Suceava 38
Figura 3. Tipuri de produse generate în DSU, în greutate 40
Figura 4. Repartiția deșeurilor solide (% din totalul DSU depozitate) 42
Figura 5. Volumul deșeurilor solide (% din totalul DSU depozitate) 42
Figura 6. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Menajere și Industiale 43
Figura 7. Celula I de depozitare 44
Figura 8. Căminele prefabricate aferente sistemului de drenare 44
Figura 9. Bazinul de levigat 45
Figura 10. PET-uri măcinate 46
Figura 11. Produse obținute din PET reciclat 47
Figura 12. Variația categoriilor de deșeuri pentru 2011 53
Figura 13. Variația categoriilor de deșeuri pentru perioada 2011-2013 53
Figura 14. Variația categoriilor de deșeuri pentru perioada 2011-2013 54
Figura 15. Variația cantității de hârtie și carton colectate pentru perioada 2011-2013 54
Figura 16. Variația cantității de hârtie și carton colectate pentru perioada 2011-2013 54
Figura 17. Variația cantității de mase plastice colectate pentru perioada 2011-2013 55
Figura 18. Variația cantității de mase plastice colectate pentru perioada 2011-2013 55
Figura 19. Variația cantității totale a deșeurilor menajere, hărtie și carton, maselor plastice colectate 55
Figura 20. Variația cantității totale de deșeuri 56
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
1.1. Definirea, delimitarea și încadrarea subiectului
Mulți oameni, chiar dintre cei mai bine pregătiți și mai bine informați, percep greșit anumite probleme majore de mediu care amenință lumea contemporană.
Înțelegerea proceselor și fenomenelor care determină starea mediului implică drepturi dar și responsabilități.Solutionarea disfunctionalităților implică o abordare sectorială a mediului, dar și una integrată.
1.1.1. Definirea subiectului
Dezvoltarea durabilă are intenția de a reflecta politica si strategia pentru dezvoltare economică si socială continuă (susținută) fără a deteriora calitățile mediului și fără epuizarea resurselor naturale de care depinde activitatea umană din prezent si viitor.
Recomandările dezvoltării durabile includ fluxul de materii necesare în diferite stadii de producere, consum și utilizare ce ar trebui administrate astfel încât să faciliteze și să încurajeze refolosirea și reciclarea optimă a lor. Prin aceasta se evită irosirea și se previne epuizarea stocului de resurse naturale.
Producerea si consumul de energie ar trebui să fie optimizat/raționalizat, în funcție de resursele disponibile, nu în ultimul rând, consumul în societate și modul de viață ar trebui schimbat în consecință.
În acest context gestionarea deșeurilor ocupă un rol important, deoarece deșeurile nu reprezintă numai o potențială sursă de poluare, ci ele însele pot constitui și o sursă de materii prime secundare.
O atenție deosebită trebuie acordată deșeurilor periculoase, speciale privind apariția lor, promovarea la maximum a reciclării și dezvoltarea unei structuri bine organizate de eliminare a lor în condiții de siguranță.
1.1.2. Încadrarea subiectului
Cantitatea de deșeuri solide provenite de la populație si din activitățile comerciale au atins nivele la care crează probleme unui sistem de gestionare corect a teritoriului. Aceste probleme nu pot fi soluționate prin amenajare de noi spatii pentru depozitarea deșeurilor sau prin instalarea de noi incineratoare care sunt costisitoare și ridică probleme complexe privind sistemele de protecție, ci ele trebuie abordate într-un context de gestionare durabilă privind reciclarea tuturor categoriilor de materiale refolosibile.
Astfel, gestionarea deșeurilor solide urbane trebuie abordată din alt punct de vedere și anume, schimbarea mentalității populatiei pentru a considera unele deseuri menajere ca surse de materii prime secundare.
1.2. Importanța subiectului și motivația alegerii
Generarea de deșeuri este dependentă de obiceiurile consumatorului local, tipul de clădiri, condițiile generale de trai, tipul de industrie și comerț. De exemplu, în zonele cu sobe individuale cu lemn, huilă sau cocs, există deșeuri considerabil mai multe și mai dense în timpul iernii în comparație cu clădirile cu încălzire centrală. În zonele rurale, cantitatea de deșeuri colectate pe cap de locuitor e mai mică decât în zonele urbane, datorită compostării in-situ, hrănirii păsărilor, animalelor etc.
În anumite societăți, deșeurile din timpul toamnei sunt foarte umede și cu un conținut ridicat de substanțe organice datorită conservării legumelor. Locuințele cu un venit relativ scăzut produc mai puține deșeuri, dar mai umede și mai organice decât locuințele cu un venit relativ ridicat.
1.2.1. Importanța subiectului
De multe ori ne întrebăm unde o să ajungă planeta noastră, dacă va continua acest drum liniar către autodistrugere. Mulți sunt cei care încearcă să salveze câte un munte transformându-l în [NUME_REDACTAT], câte o apă sau pădure numind-o [NUME_REDACTAT], câte o stâncă ce devine [NUME_REDACTAT] sau câte un animal sau plantă ce devine Monument al Naturii. Cu toate acestea însă, sunt parcăși mai mulți cei care nu respectă acest lucru și care, în ignoranța lor, distrug încet și sigur această lume de contraste de care cu toții suntem uneori atât de mândri.
Viața, în forma ei pe care o cunoaștem cu toții, există datorită aerului, apei și pământului, acestea fiind elementele principale ce stau la baza ei. Atunci când unul dintre aceste elemente este perturbat de om și nu își mai poate urma ciclurile naturale, echilibrul se distruge, iar noi privim, uneori fără drept de replică, la adevărate dezastre ecologice. O pungă de plastic aruncatăîn ocean poate ucide o balenă, prin simplul fapt că aceasta o înghite odată cu hrana, iar punga poate astupa orificiul prin care aceste minunate mamifere respiră. La un calcul estimativ simplu putem evidenția un adevăr înfricoșător: există pe planetă mii de miliarde de pungi care pot ajunge în apa oceanelor, dar din păcate numai câteva sute de exemplare de balenă albastră, cel mai mare mamifere al acestei planete, au mai rămas în oceane. Unde va înclina această balanță dacă atitudinea noastră nu este una responsabilă?
Cea mai mare problemaănu este una de suprafață, ci una de cantitate, planeta noastra nu mai poate duce în spate atâtea deșeuri, ce continuă să crescă cu cifre inimaginabile în fiecare zi. Această „picătură de apa” ce poate fi ambalajul unui pachet de țigări sau un container de substanțe chimice reziduale, cu siguranță lasă răni adânci în „inima” acestei planete, pe care noi toți o numim Casă.
1.2.2. Motivația alegerii
Tendința de instituționalizare, care se resimte tot mai mult, va trebui să-și găsească un suport suficient de puternic pentru a se argumenta. Acest suport poate fi actul reciclării, care începe să nu mai fie considerat parte a managementului gestionării deșeurilor, ci „unealta” prin care sunt„gestionate”aceste deșeuri.
Pentru a putea preveni „atacurile”umane la adresa planetei, este necesar să fim înarmați cu o cunoaștere puternică a aspectelor ce țin de gestionarea deșeurilor.
1.3. Obiectivele lucrării
Scopul acestei lucrari este acela de a pune în evidență importanța mediului ambiant și sănătății lui, epuizarea resurselor naturale regenerabile și neregenerabile printr-o gestiune nechibzuită prin eliminarea lor odată cu deșeurile, cât și depozitarea deșeurilor urbane solide în depozite necontrolate care au efect negativ asupra factorilor de mediu si implicit a oamenilor.
1.4. Metode de lucru
Pentru o puternică argumentare, am utilizat toate cele patru forme: istorice, raționale, deductive și empirice. Argumentele istorice se bazează pe surse istorice, din perspective denominaționale diferite. Argumentele raționale se bazează pe analize comparative și sinteze, cele deductive pe exegeze și argumente ale literaturii de specialitate, iar cele empirice, pe o cunoaștere a realității.
1.4.1. Sursele de documentare
Pentru argumentarea lucrării s-au utilizat materiale cu credibilitate, de diferite nuanțe și orientări, tocmai pentru a putea avea o privire obiectivă, de ansamblu, asupra subiectului studiat.
Tratatele au constituit un real ajutor în delimitarea conceptelor analizate.
Manualele de management al gestionării deșeurilor au fost utilizate pentru o construcție coezivă a lucrării, pe baze științifice.
1.4.2. Prelucrarea și interpretarea datelor
Premisa de la care s-a plecat în studierea informației este exclusiv empirică, prelucrarea fiind în funcție de obiectivele lucrării. S-a apelat la metode comparative, descriptive și analitice, de fiecare dată urmărindu-se un echilibru interdisciplinar, pentru păstrarea unui caracter cât mai obiectiv. Varietatea întâlnită în lucrare a fost extrasă prin studierea surselor care le susțin.
O metodă la care s-a apelat mult este cea comparativă și analitică, urmărind veridicitatea surselor și recunoașterea lor în cadrul orientării respective.
CAPITOLUL II
NOȚIUNI GENERALE PRIVIND DEȘEURILE PUBLICE
2.1. Serviciile publice
În literatura de specialitate întalnim mai multe definiții ale noțiunii de serviciu, dintre care:
Definiția dată de [NUME_REDACTAT] de Marketing statuează că „serviciile reprezintă activități, beneficii sau utilități care sunt oferite pe piață sau prestate în asociere cu vânzarea unui bun material”.
Mărculescu și N. Nichita definesc serviciile publice ca fiind „activități din sfera producției materiale sau imateriale care, fie că preced procesul de creare a produsului finit contribuind la pregătirea lui, fie că sunt legate de produsele care au ieșit din sfera producției sociale, fie că se concretizează în anumite efecte utile care se răsfrâng direct asupra omului, societății sau naturii”, trăsătura generală a majorității lor constituind-o faptul că prestarea lor coincide în timp și spațiu cu întrebuințarea, consumarea lor.
Putem considera că serviciile reprezintă o activitate umană, cu un conținut specializat, având ca rezultat efecte utile, imateriale si intangibile, destinate satisfacerii unor nevoi sociale. Ele sunt activități de sine stătătoare, autonome și organizate distinct, caracterizate printr-o mare complexitate și eterogenitate.
2.1.1. Elemente generale privind serviciile publice
Noțiunea de serviciu public, în varianta clasică, se bazează pe existența a trei criterii de identificare:
Criteriul organic – crearea unui serviciu public presupune, în mod necesar, o decizie a autorităților publice;
Criteriul marerial al sferei de interes care condiționează existența serviciului public de finalitatea sa, aceea de a răspunde unui interes general;
Criteriul regimului juridic aplicabil serviciilor publice, acestora fiindu-le aplicabile reguli de drept administrative.
În literatura de specialitate din România, noțiunea de serviciu public a cunoscut mai multe abordări și definiri, dintre care amintesc:
Serviciul public este un organism creat de către stat, județ sau comună, cu o competență și putere determinate, cu mijloace financiare procurate din patrimoniul general al administrației creatoare, pus la dispoziția publicului pentru a satisface în mod regulat și continuu o nevoie cu caracter general, căreia inițiative private nu ar putea să-i dea decât o satisfacție incompletă și intermintentă.
Serviciul public, înțeles în sens larg, este un ansamblu de persoane și lucruri creat în vederea satisfacerii unei nevoi publice de către o colectivitate publică, supuse autorității si controlului acesteia.
Serviciul public poate fi definit ca fiind acea organizație de stat sau a colectivității locale, înființată de către autoritățile competente cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerințe ale membrilor societății în regim de drept administrativ sau civil în procesul de executare al legii.
În doctrina occidentală s-au conturat până în prezent trei definiții care coexistă și care au fost preluate in legislația comunitară:
Definiția clasică, conturată la începutul secolului al XX-lea, care consideră că serviciul public este acea activitate de interes general prestată numai de o persoană publică. În această accepțiune subzistă definiția lui Duguit: „serviciul public este activitatea pe care guvernanții sunt obligați să o presteze în interesul celor guvernați.”
Definiția interbelică care a apărut ca o necesitate impusă de dezvoltarea economică spectaculoasă a societății care solicită servicii publice variate, flexibile și operative.
Definiția actuală care s-a conturat la sfârșitul anilor 80 ca urmare a evoluției democratice, recunoscându-se faptul că unele servicii publice desfașurate de persoane private nu trebuie să se bucure neapărat de prerogativele puterii publice.
În concluzie, astăzi identificarea unui serviciu public presupune luarea în considerare a trei elemente:
Elementul material – serviciul public este, în primul rând, o activitate de interes general. Serviciul public nu mai este privit ca un organism public, ci, în special, ca o activitate care răspunde unui obiectiv de interes general. Această activitate poate fi asigurată eventual de o persoană privată. Trebuie menționat, de asemenea, că orice activitate de interes general reprezintă și un serviciu public.
Elementul voluntarist, adică intenția puterilor publice – nu va exista un serviciu public decât dacă puterile publice (autorități naționale sau locale) și-au manifestat intenția de a-și asuma (direct sau indirect) o activitate de interes general; nu există deci servicii publice „prin natura lor”.
Elementul formal – regulile aplicabile în mod normal activităților de servicii publice provin din acel regim juridic căruia îi este supusă activitatea de interes general în cauză. Existența unui regim juridic specific, regimul de drept administrativ, apare în mod clar atunci când serviciul public este asigurat în mod direct de către o persoană publică. Realizarea acestei misiuni este însoțită întotdeauna de prerogative sau de constrângeri caracteristice dreptului public. Dacă serviciul este asigurat de catre o persoană privată, referirea la regimul de drept administrativ are doar o valoare de criteriu de identificare a serviciului public. Așa cum am precizat pentru existența unui serviciu public trebuie să existe un control din partea puterilor publice și o concesionare a prerogativelor puterii publice către persoane private.
2.1.2. Principii și reguli de funcționare a serviciilor publice
Înființarea serviciilor publice, indiferent de natura și modul lor de gestiune, se face cu condiția respectării unor principii de organizare și funcționare fundamentale: principiul eficienței, principiul echității și principiul descentralizării.
Principiul eficienței serviciului public este impus de faptul că toate cheltuielile necesare se suportă de la buget, adică din taxele și impozitele plătite de contribuabili. În aceste condiții, administrația este obligată să găsească cel mai bun raport între eforturile (costurile) făcute și efectele obținute, respectiv cantitatea și calitatea serviciilor prestate cetățenilor. Acest principiu trebuie avut în vedere în toate fazele și etapele de elaborare a capitolelor de cheltuieli bugetare necesare funcționării serviciilor publice.
Pe de altă parte, eficiența presupune satisfacerea tot mai completă a nevoilor cetățeanului, ceea ce face ca, de cele mai multe ori, cheltuielile prevăzute în buget să fie depășite. Este însă preferabil să fie satisfăcut interesul public, chiar dacă administrația va face datorii, întrucât scopul acesteia este tocmai satisfacerea tuturor condițiilor pentru desfășurarea normală a vieții publice. Cu cât serviciul public este mai bine structurat, organizat și condus, cu atât banul public este mai bine folosit, cu alte cuvinte, funcționează mai eficient.
Principiul echității (egalității) prestărilor de servicii, este un corolar al principiului egalității tuturor cetățenilor în fața legii și, ca atare, toți cetățenii trebuie să beneficieze în aceeași măsură de serviciile publice. El se aplică deopotrivă agenților serviciilor publice și utilizatorilor serviciilor publice. Agenții serviciilor publice sunt supuși acelorași reguli în ceea ce privește derularea carierei lor sau accesul la posturi.
Acest principiu explică, astfel, regula fundamentală a funcției publice, aceea a accesului legal la posturile publice. Ea interzice orice discriminare bazată pe motive de ordin religios, rasial, filozofic sau politic. Utilizatorii serviciilor sunt, de asemenea, supuși, în general, acelorași reguli. Este de neconceput o administrație publică prin care unele categorii de cetățeni să primească mai multă apă, mai multă căldură sau apă, în detrimentul altora. Desigur că în practică apar asemenea discrepanțe, dar acestea provin din rețelele tehnice și organizatorice, nu din principiile administrației.
Jurisprudența admite, cu toate acestea, unele inegalități de tratament în anumite situații, atunci când utilizatorii se găsesc în situații de fapt sau de drept care permit ca ei să fie grupați pe categorii, pentru motive care țin de interesul general, în temeiul legii. De exemplu, este logic și se practică tarife diferențiate pentru transportul fluvial al localnicilor din [NUME_REDACTAT] și respectiv turiști din această zonă. Pentru aplicarea deplină a principiului echității, administrația trebuie să recurgă sistematic la concurență și să asigure transparența pentru furnizorii de servicii publice.
Principiul descentralizării serviciilor publice este prevăzut atât de [NUME_REDACTAT], cât și de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (art. 1) și se concretizează prin deplasarea centrului de greutate al serviciilor publice de la „centru” către comunitățile teritoriale. După cum se știe, scopul organizării serviciilor publice îl constituie satisfacerea unor interese generale ale comunității. De aici rezultă că descentralizarea va trebui să țină cont, în primul rând, de acest scop și, în ultimul rând, de organizarea administrativ-teritorială. Ideea contrară este falimentară, pentru că sacrifică interesele cetățenilor de dragul autonomiei locale.
Descentralizarea serviciilor publice este o acțiune extrem de delicată. Ea trebuie să țină cont de gradul de specializare al acestora și de necesitatea continuității lor. Astfel, oricât de mult s-ar dori descentralizarea unui serviciu public, administrația locală nu va putea realiza acest deziderat în lipsa specialiștilor necesari acestui serviciu. Este de neconceput ca o comună să-și înființeze un post de radio fără electroniști sau redactori, o școală fără profesori sau un spital fără medici.
Pentru ca serviciile publice să fie prestate în condiții de eficiență, este necesar ca administrația publică să aplice anumite reguli, între care amintesc: regula continuității; regula adaptării sau flexibilității; regula cuantificării.
Regula continuității este impusă de faptul că, prin natura interesului public asigurat, multe servicii publice nu pot fi întrerupte fără riscul dereglării sau periclitării vieții publice. Aceste servicii vitale pentru orice comunitate trebuie să fie asigurate în mod continuu și uneori în mod permanent. De exemplu, spitalele și serviciile de pază contra incendiilor trebuie să funcționeze non stop, în timp ce serviciul stării civile este continuu, fără a fi însă permanent. Continuitatea este esența serviciului public, ea determinând responsabilitatea administrației față de modul în care este respectată. De aceea, administrația are obligația de a prevedea mijloacele și modalitățile de intervenție, de a face stocuri de materii prime și combustibili, de a pregăti forme alternative de satisfacere a nevoilor cetățenilor în cazuri excepționale etc.
Continuitatea serviciului generează și alte consecințe pentru administrația publică, mai ales cu privire la regimul contractelor administrative și al concesionării.
Cei care preiau astfel de situații pe bază de contracte sau concesionare trebuie să asigure funcționarea regulată a serviciului încredințat, sub amenințarea unor sancțiuni, în caz contrar sau, nu de puține ori, pot primi un ajutor financiar din partea persoanei publice care face concesiunea, pentru a putea asigura continuitatea serviciului respectiv. De asemenea, acest principiu a stat mult timp la baza interzicerii absolute a grevei pentru agenții din cadrul serviciilor publice. Ulterior, dreptul la grevă a fost recunoscut, dar în situații cu totul speciale și numai după ce au fost epuizate toate soluțiile de reconciliere
Regula adaptării (flexibilității) la nevoia socială este determinată de faptul că nevoile sociale sunt în continuă diversificare și modificare cantitativă și calitativă, iar serviciul trebuie să răspundă prompt și eficient la evoluția nevoilor colective și exigențele interesului general.
Adaptarea serviciului public la nevoia socială se realizează prin „Statutul de organizare și funcționare” a prestatorului de servicii: regie autonomă, societate comercială, instituție publică etc. Este de reținut faptul că statutul oricărui serviciu public este definit de o autoritate a administrației publice și că dezvoltarea, restrângerea, transferul sau încetarea acestuia se hotărăște de către administrație. Ca atare, serviciile publice create de administrație rămân sub autoritatea acesteia, indiferent de modul de organizare și funcționare a lor. În cazul persoanelor juridice care au în obiectul lor de activitate prestări de servicii, dar nu se află sub autoritatea administrației publice, indiferent de forma în care se prestează serviciul public (locație, închiriere, concesiune), administrația trebuie să prevadă condiții contractuale obligatorii pentru prestator și posibilitatea adaptabilității serviciului la cererea socială. În cazul acestor contracte administrative, ne găsim în situația specială regulilor de drept public întrucât administrația răspunde la comanda socială, indiferent cui a delegat gestiunea serviciului public. Clauzele obligatorii în sarcina prestatorilor de servicii nu încalcă principiul libertății de voință a părților contractante, ci exprimă, în termenii dreptului public, atributul administrației ca reprezentantă a cetățenilor, calitatea de autoritate publică.
Regula cuantificării rezultatelor serviciului public este determinată de cel puțin două motivații concrete: necesitatea aprecierii corecte a modului în care serviciul public satisface cerințele sociale ale cetățenilor și, implicit, evaluarea rapidă a activității serviciului; necesitatea asigurării transparenței față de cetățeni, aceștia putând, grație cuantificării, să controleze modul în care se desfășoară activitatea serviciilor publice, asigurându-se în acest fel principiul echității acestora.
2.2. [NUME_REDACTAT] sunt substanțe rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice, care nu mai pot fi folosite ca atare, pe care deținătorul le înlătura, are intenția sau obligația de a le înlătura, dintre care unele sunt refolosibile. De regulă, deșeurile reprezintă ultima etapă din ciclul de viață al unui produs. Ciclul de viață al produsului reprezintă perioada cuprinsă între dată de fabricație a produsului și dată la care acesta devine deșeu.
Una dintre cele mai acute probleme legate de protecția mediului este reprezentată de generarea deșeurilor în cantități mari și gestiunea necorespunzătoare a acestora. Dezvoltarea economică din ultimii ani, creșterea producției și a consumului, dar și existența tehnologiilor și a instalațiilor deja învechite din industrie, care consumă energie și materiale în exces, au condus, anual, la generarea de cantități mari de deșeuri. Gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor conduce la numeroase cazuri de contaminare a solului și a apelor subterane și de suprafață, amenințând totodată și sănătatea populației.
Conform legislației în vigoare și a experienței europene în domeniu, deșeurile pot fi reutilizate de către agentul economic generator, pot fi tratate și reciclate sau transferate către o stație de tratare (pentru reducerea gradului lor de periculozitate) sau către un incinerator (pentru reducerea volumului). Deșeurile nerecuperabile sunt, de obicei, depozitate, dar numai ca ultimă opțiune de eliminare. Fiecare etapă din gestiunea deșeurilor poate prezenta un potențial risc pentru mediu, deoarece diferitele metode de gestionare implică eliberarea poluanților în mediu. Agricultura, mineritul, industria și activitățile gospodărești sunt surse importante de generare a deșeurilor, atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punct de vedere al impactului asupra mediului.
2.2.1. Scurtă istorie a salubrității în [NUME_REDACTAT] de la începuturile erei noastre, în [NUME_REDACTAT], salubrizarea orașului era realizată în mod organizat. Străzile pavate, murdare erau spălate regulat, chiar dacă o curățare generală se producea la intervale de câțiva ani. Și gunoiul menajer era, în orașe, colectat într-o manieră organizată.
În perioada migrației popoarelor s-au pierdut majoritatea cunoștințelor despre necesitatea menținerii curățeniei în spațiul vital uman. Dispozitivele de curățare existente în acea vreme au dispărut, sistemul în întregul lui a dispărut, în consecință, epidemiile au început să se răspândească cu rapiditate. Acest lucru a rămas aproape neschimbat până în a doua jumătate a [NUME_REDACTAT].
Secolul al XX-lea a stat sub semnul unei dezvoltări consecvente a activității de salubrizare a orașelor, dezvoltare legată de o accelerare a mecanizării muncii. Mașinile de măturat străzile și-au făcut apariția o dată cu progresul realizat în construcția autovehiculelor. În ceea ce privește ridicarea gunoiului, orice încercare de introducere a mașinilor speciale a fost sortită eșecului, până la primul război mondial.
În anii 30 ai secolului al XX-lea s-a instituit în Europa o tehnică de salubrizare a orașelor, asemănătoare cu cea pe care o cunoaștem astăzi.
Actuala politică comunitară a mediului din statele membre U.E. își găsește punctul de rezistență în Directiva-cadru despre deșeuri 91/156/U.E. O dată cu această directivă, directiva anterioară – 75/442/UE – a fost modificată, respectiv actualizată.
Experiențele obținute prin aplicarea directivei 75/442/UE de către statele-membre au constituit fundamentul pentru schimbarea conținutului. Conform normelor de bază, în procesul de înlăturare a deșeurilor, trebuie să fie luat ca premisă „un nivel înalt de protecție a mediului”.
Tabel 1. Deșeuri biologice și vegetale colectate separat sau tratate prin compostare
în [NUME_REDACTAT]: www.insse.ro
Politica statelor europene în vederea valorificării deșeurilor organice se împarte în trei categorii:
Categoria 1. Austria, Belgia (Flandra), Danemarca, Germania, Luxemburg și Olanda (inclusiv Elveția) și-au schimbat în mare măsură intențiile politice legate de colectarea și tratarea deșeurilor organice. Astfel, cota de raliere la colectarea selectivă a crescut, în decursul a trei ani, în Olanda de la 0 la 95%. Statele U.E. din această primă categorie valorifică 85% din fracțiunile reziduale organice colectate selectiv și tratate din Europa mai ales prin compostare. Fermentarea joacă încă un rol secundar.
Categoria 2. Belgia (Valonia), Finlanda, Franța, Italia, Suedia și [NUME_REDACTAT] aparțin celei de-a două categorii. [NUME_REDACTAT] trebuie să fie inclusă în această categorie. Aceste state crează în momentul de față conditiile-cadru politice și organizatorice pentru colectarea selectivă a deșeurilor organice și pentru compostare sau sunt în curs de a le schimba. Astfel, o lege italiană, din februarie 1997, prevede obiective concrete pentru colectarea selectivă (Franța dispune de peste 70 de stații de compostare și a pus în practică, din anul 1996, mai mult de 10 proiecte de colectare selectivă):
Treaptă 1: 15% colectare selectivă în 2 ani;
Treaptă 2: 25% colectare selectivă în următorii 4 ani;
Treaptă 3: 35% în decursul următorilor 6 ani.
Categoria 3. Celei de-a treia categorii îi aparțin țările, în care nu există încă intenții politice legate de revalorificare, respectiv colectare selectivă a fracțiunii organice, ca de exemplu: Grecia, Irlanda, Spania și Portugalia.
2.2.2. Evoluția salubrității în [NUME_REDACTAT] cursul ultimului ans-au generat peste 77 milioane tone de deșeuri solide, din care:
Deșeuri urbane – 6,73 milioane tone;
Deșeuri industriale – 69 milioane tone (inclusiv steril minier);
Deșeuri agricole – 0,93 milioane tone;
Alte tipuri de deșeuri – 0,34 milioane tone (de exemplu, deșeuri spitalicești).
Din analiza datelor existente referitoare la producerea și gestiunea deșeurilor în anii anteriori, rezultă următorul fapt: cantitățile de deșeuri urbane colectate de către serviciile de salubritate au scăzut, de la 8,6 milioane tone la 6,7 milioane tone.
Tabel 2. Deșeuri urbane în ultima perioadă
Sursa: www.insse.ro
Tabel 3. Ponderea deșeurilor urbane
Sursa: www.insse.ro
2.2.3. Salubritatea actuală în [NUME_REDACTAT] de deșeuri municipale generate variază de la an la an, înregistrându-se în ultimii șase ani o tendință generală de creștere, determinată atât de creșterea consumului populației, cât și de creșterea proporției populației deservite de serviciile publice de salubritate în sistem centralizat.
În cursul anului trecut s-au generat peste 369 milioane tone de deșeuri, din care aproximativ 2% reprezintă deșeuri municipale, iar 98% sunt deșeuri generate în minerit, industrie, agricultură, construcții etc.
În mediul urban, gestionarea deșeurilor municipale este realizată în mod organizat, prin intermediul serviciilor proprii specializate ale primăriilor sau ale firmelor de salubritate. Proporția populației urbane deservite de servicii de salubritate a crescut de la 73% în 1998, la cca. 90% în 2012-2013.
În mediul rural, serviciile organizate de salubritate sunt aproape inexistente, transportul la locurile de depozitare fiind făcut în mod individual de către generatori. Numai o mică parte din populația din mediul rural este deservită de servicii organizate de salubritate, respectiv comunele din vecinătatea centrelor urbane. Acum doi ani, cca. 5% din populația rurală a fost deservită de servicii de salubritate, în timp ce în anul trecut acest procent a crescut până la 6,5%.
Deșeurile municipale sunt gestionate în mod diferit, în funcție de caracteristicile lor și de cantitățile în care sunt generate.
Din totalul deșeurilor municipale, aproximativ 40% reprezintă materiale reciclabile, din care cca. 20% pot fi recuperate, nefiind contaminate. În urma colectării selective prin proiecte pilot, doar 2% din materiale reciclabile total generate sunt valorificate. Restul se elimină prin depozitare, pierzându-se, astfel, mari cantități de materii prime secundare și resurse energetice.
În ultimii ani, agenții economici privați au demarat acțiuni susținute de colectare a cartonului și PET-urilor. În unele localități s-au amplasat centre de colectare la care populația poate depune (cu sau fără remunerare) maculatură, carton, sticle, plastic. [NUME_REDACTAT], instituțiile din industria sticlei, hârtiei și cartonului și maselor plastice sunt autorizate și au început să preia aceste deșeuri de la centrele de colectare în vederea reciclării și/sau valorificării. În unele orașe s-au înființat stații pilot de compostare a deșeurilor biodegradabile.
Depozitarea reprezintă principală formă de eliminare a deșeurilor municipale. În ultimul an, au funcționat 251 de depozite de deșeuri municipale, din care: 18 depozite conforme și 234 depozite neconforme. Din cele 18 depozite de deșeuri considerate conforme, 11 au fost construite înainte de introducerea în legislația națională a normelor europene privind depozitele de deșeuri, fiind însă conforme cu acestea din punctul de vedere al construcției (Constanța, Chiajna, Brăila, [NUME_REDACTAT], Sighișoara, Sibiu – Cristian, Ploiești-Boldești, Vidra, Glina, Băicoi și Câmpina-Bănești); acestea nu necesită investiții majore pentru conformare, ci numai pentru îmbunătățirea activităților de operare și monitorizare, respectiv 3,5 milioane Euro. Celelalte 7 depozite au fost construite în conformitate cu cerințele europene și date în funcțiune (Brașov, Buzău-Gălbinași, Arad, Slobozia, Costinești, Oradea, Craiova). Costurile de investiții necesare pentru asigurarea conformării depozitelor municipale existente au fost estimate la 1.775 milioane Euro.
În raport cu statele U.E. care au ales depozitarea ca principală metodă pentru tratarea deșeurilor, în conformitate cu datele EUROSTAT, România înregistrează cel mai scăzut procentaj de depozitarea deșeurilor municipale în depozite conforme, situație cauzată de numărul ridicat de depozite neconforme.
Pe parcursul negocierilor pentru capitolul de mediu, România s-a angajat să sisteze depozitarea în 137 de depozite din zona urbană reprezentând cca. 427 ha până la 16 iulie 2009 și în cele 101 dedepozite de deșeuri municipale rămase reprezentând cca. 301 ha, între 16 iulie 2009 și 16 iulie 2017.
Pe lângă depozitele de deșeuri municipale din zona urbană, în România s-au identificat 2.686 spații de depozitare în zona rurală cu o suprafață de cel mult 1 hectar. Închiderea și ecologizarea depozitelor rurale s-a realizat până la 16 iulie 2009, odată cu extinderea serviciilor de colectare a deșeurilor și la nivel rural, realizarea sistemului de transport, transfer și deschiderea depozitelor zonale.
Potrivit datelor statistice privind generarea și gospodărirea deșeurilor în ultimii ani, au fost depozitate 6,63 milioane tone de deșeuri, din care 2,02 milioane tone în depozite conforme. Din cantitatea totală de deșeuri municipale depozitate, circa 49% reprezintă deșeuri biodegradabile.
Studii recente arată următoarele: compoziția și caracteristicile deșeurilor menajere în România (de exemplu, umiditatea de circa 50 %, conținutul substanțelor biodegradabile de aproximativ 50% și puterea calorică de mai puțin de 8.400 kJ/kg), precum și costurile ridicate pe care le implică această metodă de eliminare duc la imposibilitatea, pentru moment, a incinerării acestui tip de deșeuri.
Gestionarea deșeurilor provenite din construcții și demolări. Cantitatea de deșeuri provenite din construcții și demolări generată în România este relativ scăzută, dar se prognozează o creștere, determinată de dezvoltarea economică a țării. Nu există încă un sistem adecvat de valorificare a deșeurilor din construcții și demolări, ci doar o reutilizare internă în gospodăria proprie sau o comercializare pe o piață nedeclarată. Strategiile regionale de gestiune a deșeurilor trebuie să prezinte soluții care să vizeze și această categorie de deșeuri, având în vedere că acestea devin o problemă stringentă.
Deșeurile de producție. Deșeurile de producție sunt reprezentate de deșeurile industriale și agricole, inclusiv cele rezultate de la producerea energiei. Organizarea activității de gestionare a deșeurilor de producție este obligația generatorului, prin mijloace proprii sau prin contractarea serviciilor unor firme specializate. La momentul actual, există foarte puține firme care au ca domeniu de activitate gestionarea deșeurilor de producție, iar serviciile pe care le oferă acestea sunt limitate atât în ceea ce privește tipurile de deșeuri, cât și capacitățile de lucru.
În cursul anului trecut, cantitatea de deșeuri generate de industrie, a fost de 355 milioane tone, din care 326 milioane tone sunt deșeuri rezultate din activitățile de extracție, reprezentând 92% din deșeurile de producție.
Activitățile economice în cadrul cărora s-au produs cele mai mari cantități de deșeuri în ultimul an, cu excepția industriei extractive, au fost industria energetică, metalurgie și construcții metalice, industria petrochimică, chimică, cauciuc, mase plastice și industria alimentară.
Din cantitatea de deșeuri de producție generată, aproximativ 30% se recuperează, restul fiind eliminat prin depozitare sau incinerare. Există șapte incineratoare pentru deșeuri periculoase, aflate în proprietatea a patru operatori privați, care incinerează deșeuri periculoase provenite din activitatea proprie și șapte cuptoare de ciment autorizate pentru co-incinerarea deșeurilor.
Depozitele pentru deșeuri de producție care se supun prevederilor Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor au fost reinventariate la începutul anului trecut, rezultând un număr total de 169 de depozite care ocupă o suprafață de cca. 3000 ha.
În funcție de tipul deșeurilor pe care le primesc, aceste depozite se clasifica astfel: 51 depozite pentru deșeuri periculoase, 116 depozite pentru deșeuri nepericuloase, 2 depozite pentru deșeuri inerte.
Din cele 169 depozite inventariate, 15 sunt conforme cu prevederile Directivei 1999/31/CE și vor continua să funcționeze până la epuizarea capacității. Celelalte 154 depozite se vor închide etapizat, în conformitate cu angajamentele asumate de România prin Tratatul de aderare la [NUME_REDACTAT].
O parte importantă din deșeurile de producție generate (cu excepția deșeurilor din industria extractivă) o reprezintă deșeurile din industria energetică, cca. 16 milioane tone în anul trecut.
Deșeuri provenite din activități medicale. Gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale este în prezent reglementată de [NUME_REDACTAT] Sănătății și Familiei nr. 219/2002 care aprobă normele tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale și metodologia de culegere a datelor pentru baza națională de date. Potrivit datelor preliminare centralizate de către [NUME_REDACTAT], cantitatea totală de deșeuri medicale generată în anul trecuta fost de circa 15.490 tone. S-a înregistrat o reducere de aproximativ 12%, comparativ cu anul anterior acestuia (17.553 tone).
Deșeurile medicale periculoase sunt eliminate prin: crematorii, incinerări directe, instalații de tratare termică. În prezent aceste deșeuri sunt eliminate după cum urmează:
Prin ardere în cele 346 instalații pentru tratarea termică a deșeurilor medicale care aparțin spitalelor; aceste instalații nu sunt conforme cu cerințele U.E. și nu pot fi retehnologizate în vederea conformării; acestea trebuie închise etapizat; din numărul total, 122 de instalații și-au încetat activitatea la sfârșitul anului trecut;
Numai o cantitate mică din deșeurile medicale este incinerată alături de deșeuri
industriale periculoase, în patru instalații de incinerare aflate în proprietatea și operate de companii private.
În urma colectării separate pe tipuri specifice de deșeuri periculoase din activități medicale, s-a estimat că aprox. 3000 tone/an vor fi eliminate prin incinerare; restul cantității de deșeuri periculoase din activități medicale va putea fi eliminată prin sterilizare termică.
Poluarea siturilor contaminate are surse diverse, cum ar fi: poluarea provenind din activitățile miniere, iazurile de decantare, haldele de steril, depozitele de deșeuri neconforme, deșeurile și reziduurile anorganice, industria petrolieră. Inventarele anterioare privind poluarea solurilor în România (realizate înainte de anul 1989) au arătat că aproximativ 900.000 ha au fost afectate în mod diferit de diverse tipuri de poluanți.
În general, după anul 1989 s-a constatat o reducere a unor tipuri de poluare, datorită fie scăderii cantităților de fertilizanți și pesticide aplicate, scăderii emisiei noxelor, fie închiderii unor unități industriale și agricole.
În continuare, consider că se impune a reda un exemplu, menit să susțină cele afirmate. Astfel, la nivelul județului Cluj, în anul trecut, din totalul de 435.947 mc deșeuri menajere colectate, au ajuns pe rampele de gunoi ale județului și materiale reciclabile în procente mari: hârtie 14,17%, sticlă 4,33%, metale 3,04%, plastic 7,92%, materiale organice biodegradabile 48,20%.
În ultimii ani populația centrelor urbane ale județului a început să observe interesul manifestat și investițiile făcute de autoritățile administrațiilor publice și operatorii de salubritate în inițierea unui sistem de colectare selectivă a deșeurilor menajere în unele zone din orașele clujene.
2.2.3.1. Evoluția cantităților de deșeuri municipale
Pentru soluționarea problemelor existente la compartimentul deșeuri municipale, inclusiv și cele menajere solide, atât pentru localitățile urbane cât și cele rurale ale României, a fost necesară crearea unui sistem de management integrat al deșeurilor, care a inclus:
Implementarea sistemului de colectare selectivă și valorificare a deșeurilor și ambalajelor atât în sectorul casnic cât și cel de producție;
Incinerarea separată a deșeurilor menajere și industriale cu producerea concomitentă a energiei electrice și termice (după posibilități);
Reciclarea deșeurilor;
Conștientizarea populației privind pericolul pentru sănătate la gestionarea inadecvată a deșeurilor;
Stimularea economică a activităților de gestionare și valorificare a deșeurilor.
Tabel 4. Evoluția cantităților de deșeuri municipale.
Sursa: www.insse.ro
CAPITOLUL III
GESTIUNEA DEȘEURILOR
3.1. Abordări generale
Dezvoltarea urbană și industrială din ultimele decenii, apariția marilor aglomerări urbane, dar și situația economico-socială a societății au avut ca rezultat, printre altele, creșterea cantităților de deșeuri, acumulându-se astfel volume mari de reziduuri în zonele de depozitare a acestora. Capacitățile insuficiente pentru colectarea și transportul deșeurilor menajere au determinat apariția de zone urbane sau periurbane în care se stochează deșeuri, punând în pericol sănătatea populației și calitatea mediului și afectând în mod negativ peisajul.
Reducerea volumului deșeurilor. Prevenirea producerii de deșeuri poate avea diverse aspecte: dezvoltarea de tehnologii „curate” adecvate (tehnologiile curate sunt procese de fabricație care permit o reducere a emisiilor de poluanți în mediu);folosirea de produse „curate” (o astfel de măsură îi vizează pe consumatorii care, în general, sunt cei care generează deșeurile, dar ea ar trebui sa aibă pe termen lung un impact însemnat asupra compoziției cantității de gunoi menajer care trebuie îndepărtat de către autoritățile locale); raționalizarea sistemelor de producție și consum existente prin reducerea, de exemplu, a consumului de materii prime, prin dezvoltarea reciclării interne, prin prelungirea duratei utile de serviciu a produselor.
Valorificarea deșeurilor. Odată ce un reziduu (deșeu) a fost produs, cea mai bună cale de a reduce sau elimina impactul său asupra mediului este revalorificarea sa. În cazul gunoiului menajer, valorificarea diverselor tipuri de resturi implică sortarea, fie în gospodării, adică sortarea la sursă prin organizarea colectării selective ori prevederea de recipienți sau de centre de colectare, fie de către autoritățile locale, prin folosirea de benzi transportoare mecanice pentru separarea diferitelor tipuri de produse (deșeuri de metale, hârtie, materiale plastice, material organic, etc.).
Optimizarea evacuării finale. Deșeurile nevalorificabile trebuie îndepărtate; este vorba de deșeuri formate în urma valorificării (resturi de la incinerare, etc.). Deșeurile de acest fel necesită uneori prelucrare suplimentară pentru a le face mai puțin vătămătoare sau a le reduce volumul și sunt dirijate spre depozitele de deșeuri.
În deceniile trecute rezolvarea cea mai ieftină a problemei deșeurilor a fost cea a depozitării în gropi de gunoi. Actual, nu mai este admisă abordarea singulară a gospodăririi deșeurilor solide. Gropile de gunoi vor rămâne și în viitor un mijloc de depozitare a deșeurilor, dar pentru a prezerva spațiul insuficient al acestora, a salva resursele naturale, a reduce costurile și a câștiga suportul publicului, se caută soluții mixte în procesul de rezolvare a problemei deșeurilor. Această nouă abordare este cunoscuta sub numele de gospodărirea integrală a deșeurilor (G.I.D.).
Minimizareadeșeurilor se realizează prin schimbări în procesele de producție a bunurilor, în practicile de cumpărare a consumatorilor, în diferite activități rezidențiale și industriale/comerciale din care să rezulte o reducere a cantității de deșeuri generate. Minimizarea deșeurilor cuprinde cel puțin patru elemente: folosirea de mai puține resurse per produs; creșterea vieții produsului; refolosirea și repararea produselor; reducerea consumului.
Reciclarea este un proces care include separarea materialelor din volumul de deșeuri (la sursă sau la o stație centralizată), colectarea și transportul materialelor, procesarea materialelor în vederea valorificării superioare a lor, marketing (identificarea cumpărătorilor, negocierea prețului și transportul materialelor) și producerea de noi produse reconfigurare (manufacturarea de produse cu materiale reciclate) în vederea vânzării la consumatori.
Compostarea implică descompunerea (putrezirea) controlată a deșeurilor organice într-un material tip humus (sol fertil, pământ vegetal). Compostarea se poate realiza și la diferite scări, de la compostare de grădină până la stații uriașe care deservesc un oraș, județ sau chiar o regiune. Programele de compostare de succes prevăd ca acest compost, cerut pe piață, să fie corelat cu oferta de material finit.
Recuperarea de energie și reducerea de volum prin incinerare. Incinerând deșeuri solide se poate reduce volumul acestora cu cca. 60-90%, generând căldură și electricitate în același timp (cu ajutorul unor instalații specializate în acest sens). Tehnologiile de incinerare diferă în funcție de natura materiei prime. Într-un sistem de G.I.D. cel mai des utilizate opțiuni sunt incinerarea în masă și incinerarea utilizând combustibil din deșeuri (prin fermentarea lor).
Depozitarea în depozite ecologice este o componentă critică a G.I.D., pentru că probabil tot timpul vor exista deșeuri care nu se pot recicla sau composta și cenușa de la incineratoare. Este aproape imposibil ca depozitele de deșeuri să fie proiectate, construite, operate și închise într-o manieră în care impactul asupra mediului să fie minim.
3.1.1. Clasificarea deșeurilor în funcție de proveniență
Pentru a pune în evidență procesul de gestiune al deșeurilor este necesar a se face o clasificare a acestora, în funcție de proveniență, gradul de agresivitate/toxicitate asupra mediului și compoziției.
Cantitatea si calitatea deșeurilor urbane este un factor dependent de: mărimea localitatii, condițiile climatice, sistemul de încălzire, modul și nivelul de trai al populației umane, stadiul dezvoltării economice etc.
Deșeurile menajere sunt deșeuri provenite din activități casnice zilnice, magazine, hoteluri, restaurante, cantine, unități de alimentație publică, instituții de învățămțânt etc. Producția medie zilnică de deșeuri menajere este estimată la 0.5-0.8 Kg/loc/zi . Producția medie anuală este de cca 310 Kg/loc.
Deșeurile stradale sunt specifice fluxurilor stradale ale centrelor populate, rezultate din activitatea cotidiană a populației, din parcuri sau din depuneri obișnuite ale suspensiilor solide din atmosferă.
Deșeurile comerciale provin din activitățile comerciale de orice fel, ponderea cea mare având-o ambalajele și produsele perisabile.
Deșeurile sanitare provin din instituțiile de sănătate de stat sau private (spitale, dispensare, cabinete); sunt deșeuri cu potențial infecțios și în consecință necesită manipulare, transportare și tratare speciale.
Deșeurile industriale rezultă din procesele tehnologice industriale, miniere, energetice, chimice, siderurgice, în care fracțiunea anorganică este predominantă. Deșeurile provenite din procesele tehnologice din industria alimentară au fracțiunea dominantă de natură organică.
Deșeurile din construcții sunt caracteristice activităților din domeniul construcțiilor și sunt generate de demolări de construcții civile și industriale.
Deșeurile agrozootehnice. Generarea acestor tipuri de deșeuri rezultă din activitatea agricolă de câmp și de la complexele zootehnice. În componența lor intră: dejecții animaliere, resturi de furaje și așternut, biostimulatori, antibiotice, pesticide, diverse resturi vegetale, fiind specifice mediului rural și zonelor limitrofe ale orașelor.
Deșeurile speciale. Din această categorie fac parte: explozibili, substanțe radioactive -diverși izotopi radioactivi rezultați din activități industriale, cercetare științifică, medicală, agricolă, zootehnică, centrale atomo-electrice. Periculozitatea acestor reziduuri este dată de gradul lor de radioactivitate, iar cantitățile acestor reziduuri radioactive rezultate au diferite grade de toxicitate cu efect negativ asupra mediului, implicit a componentelor sale biotice și abiotice și reprezintă o problemă complexă.
3.1.2. Gestiunea deșeurilor solide urbane
Gestionarea deșeurilor reprezintă una din problemele majore de mediu cu care se confruntă societatea umană contemporană. Este de menționat faptul că deșeurile se înmulțesc mai mult decât oamenii. Oricât de dificilă ar fi rezolvarea sa, problema deșeurilor impune un alt nivel de cooperare, atât din partea societății civile, cât și din partea autorităților de decizie în ceea ce privește alegerea sistemului de gestionare și modul practic de realizare a acestuia.
În modul de abordare al problemei au intervenit schimbări considerabile, în sensul că până nu demult soluția adoptată, aproape universal, era aceea de evacuare a deșeurilor în depozite necontrolate. În prezent soluțiile alternative conduc la evitarea producerii de deșeuri până la reciclarea și valorificarea acestora, sau adoptarea de modalități ecologice de evacuare ale acestora.
[NUME_REDACTAT] Europeană a dispus de o politică comunitară de gestionare a deșeurilor, începând din anul 1975, care s-a concretizat în diverse reglementări și programe de cercetare-dezvoltare.
3.1.2.1. Definiții ale deșeurilor urbane solide
„Deșeul, în general, semnifică o valoare economică negativă, care se consideră că variază în spațiu și timp. În ceea ce privește deșeurile solide, acestea sunt considerate ca fiind substanțe nediluate în apă sau în aer, pe care deținătorul dorește sau trebuie să le elimine.”
„Deșeurile sunt acele substanțe sau obiecte care sunt eliminate sau urmează a fi eliminate sau este necesar să fie eliminate în conformitate cu legislația națională.”
„Deșeurile sunt, în conformitate cu [NUME_REDACTAT] nr. 137/1995, acele substanțe care rezultă în urma unor procese biologice sau tehnologice și care nu mai pot fi folosite ca atare, dar dintre care unele sunt refolosibile”.
Toate aceste definiții au în comun faptul că deșeurile constituie substanțe care nu mai pot fi folosite (valorificate). Acestea rezultă din diferite procese sau activități și pentru ele trebuie găsite soluții de îndepărtare sau reutilizare.
3.1.2.2. Tipologia deșeurilor urbane solide
Deșeurile menajere, după ponderea mai mare a unor componente constituente se pot clasifica în următoarele categorii. Nu voi menționa acele deșeuri antemenționate.
Deșeurile de lemnsub formă de praf sau rumeguș, au o putere calorică cuprinsă între 7.500-20.000 kJ/kg, cu un conținut ridicat de substanțe volatile specifice lemnului. Arderea lor se poate face în strat pe grătare sau, pentru cele cu granulație fină, o ardere în suspensie;
Deșeurile de lemne sub formă de coji. În funcție de felul de copac de la care provin puterea lor calorică variază între 2.500-19.000 kJ/kg. Caracteristicile de ardere sunt cele ale lemnului, iar arderea se face în strat. Căldura se recuperează în general chiar în cazanele utilizatoare, în vederea pregătirii agenților termici tehnologici;
Deșeuri vegetale formate din tulpini, paie sau coji de semințe. Valorificarea superioară a acestor deșeuri se poate face în direcția preparării nutrețurilor sau în industrie. În cazul valorificării prin ardere se poate conta pe o putere calorică de 13.000-16.000 kJ/kg și o ardere fără dificultăți mari, în instalații de ardere clasice cu grătare pentru materialele balotate sau de dimensiuni individuale mari, iar pentru materialele mărunte o ardere în suspensie. Căldura se recuperează în direcție tehnologică.
Deșeurile de cârpe și piele din industria ușoară. Valorificarea superioară a acestor deșeuri se face în direcția producerii unor materiale prin aglomerare. În cazul valorificării prin ardere, se obține un efect termic de 14.000-19.000 kJ/kg utilizabil pentru producerea de agent termic tehnologic.
3.1.3. Indicatori de calitate ce caracterizează deșeurile
În general, rezidurile se pot caracteriza calitativ prin următorii indici de calitate: greutate volumetrică, compoziție după granulație, compoziție după sortimente, conținut de umiditate, conținut de substanțe organice, putere calorică.
În privința raporturilor cantitative pentru determinarea numărului recipienților de colectare (a întregului volum de stocare), a numărului vehiculelor de colectare (a întregului volum de stocare), a numărului vehiculelor de transport (a întregului volum de transport), a volumului buncărelor de stocare, cât și a mărimii locului de depozitare, este necesară determinarea volumului gunoaielor.
În diferite faze ale evacuării gunoaielor (stocare provizorie, transport, depozitare definitivă) și în timpul diverselor operații, tasarea și gradul de compactibilitate a gunoaielor pot să se modifice foarte mult. Deci, volumul nu se poate determina cu precizie și, ca urmare, este adecvată, pentru aprecieri comparative, utilizarea datelor statistice. Punctul de plecare la dimensionarea, în aceste situații, îl constituie masa gunoaielor.
3.1.4. Efectele deșeurilor asupra calității factorilor de mediu
Rezidurile pot fi vectori importanți în răspândirea infecțiilor. Rezidurile provenite din diferite surse conțin foarte des o gamă variată de microorganisme printre care și agenti patogeni răspânditori de boli infecțioase (viruși, bacterii, ouăle diverșilor helminiți etc.). În conditii prielnice, agenții patogeni pot trăi în reziduri timp îndelungat (zile, luni) de unde pătrund în sol, apa putând provoca astfel infecții și prin contact direct.
Rezidurile pot conduce la crearea unor condiții favorabile pentru înmulțirea insectelor și rozătoarelor. Atât insectele, cât și rozătoarele sunt bine cunoscute ca purtătoare și răspânditoare de boli infecțioase. Muștele sunt atrase de mirosul specific legat de descompunerea rezidurilor cu conținut de substanțe organice. În aceste substanțe muștele depun ouăle și se înmulțesc foarte repede.
3.2. Strategia de gestionare a deșeurilor solide urbane
[NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor este elaborată de [NUME_REDACTAT], Pădurilor, Apelor și Mediului, în conformitate cu responsabilitățile ce îi revin ca urmare a transpunerii legislației europene în domeniul gestionării deșeurilor și conform Ordonanței de Urgență nr. 78/2000, privind regimul deșeurilor, modificată și aprobată prin Legea nr. 426/2001.
Pentru scopul prezentei strategii, toate tipurile de deșeuri generate in România sunt clasificate în mod formal, în:
Deșeuri municipale asimilabile: totalitatea deșeurilor urbane și rurale din gospodării, instituții, societăți comerciale și prestatoare de servicii (deșeuri menajere); deșeurile stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri verzi; nămoluri de la epurarea apelor uzate orășenești;
Deșeuri de producție: totalitatea deșeurilor generate din activitățile industriale, care pot fi deșeuri de producție nepericuloase și deșeuri de producție periculoase;
Deșeuri generate din activități medicale.
3.2.1. Cadrul legislativ
România este semnatara tuturor convențiilor internaționale, inclusiv a Agendei 21 adoptată la Conferința de la Rio de Janeiro (1992) și a Programului de Acțiune pentru protecția Mediului în [NUME_REDACTAT] și de Est adoptat la Conferința ministerială de la Lucerna (1993).
3.2.1.1. Legislații în domeniul deșeurilor urbane
Din anul 1991 s-a înființat în [NUME_REDACTAT] Apelor și [NUME_REDACTAT] care cuprinde o structură cu scop de promovare a unui [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], gestionarea deșeurilor bucurându-se de o atenție deosebită. Pe plan local, instituția guvernamentală pentru protecția mediului este reprezentată de Inspectoratul de Protecție a Mediului ale cărui principale atribuții, conform Legii nr. 137/1995 (modificată în anul 2000) sunt următoarele: conduce procedura de autorizare, emite acorduri și autorizații de mediu; organizează sistemul de monitorizare de fond și de impact pentru factorii de mediu și sistemul de inspecție privind mediul; urmărește aplicarea programelor și măsurilor pe linia protecției mediului; elaborează și implementează programe; elaborează programe educative pentru protecția mediului.
3.2.1.1.1. Prevederi legale în domeniul protecției mediului și a administrării deșeurilor
[NUME_REDACTAT] Mediului nr. 137/1995 (modificată în 2000) acordă o responsabilitate deosebită administrației publice locale în domeniul protecției mediului, în mod special în gestionarea deșeurilor. Astfel au fost stabilite următoarele atribuții: supravegherea aplicării prevederilor din planurile de urbanism și amenajarea teritoriului în acord cu planificarea de mediu; supravegherea agenților economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanți sau a depozitării necontrolate de deșeuri și dezvoltarea sistemului de colectare a deșeurilor refolosibile; asigurarea serviciilor cu specialiști în ecologie urbană și protecție a mediului și colaborarea cu autorități având competență în domeniul protecției mediului; promovarea uneOrdonanței de Urgență nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, îl constituie asigurarea valorificării deșeurilor industriale reciclabile în condiții de protecție a sănătății populației și a mediului înconjurător, pentru obținerea unor resurse suplimentare de materii prime secundare.
Legea nr. 6/1991 face referire la adoptarea Convenției de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora.
Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981, cuprinde în secțiunea 7 modul de realizare a principalelor activități în domeniul salubrizării localităților.
3.2.1.1.2. Studiu comparativ [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] la nivel comunitar s-a adoptat, de-a lungul timpului, un complex de reglementări care merg de la prevenirea și managementul deșeurilor, continuând cu condiții precise referitoare la transportul acestora, depozitarea și eliminarea (prin ardere) și până la o abordare generală și integrată, în plan național există doar câteva reglementări disparate, cuprinse în Legea nr. 137/195 și Ordonanța nr. 33/1995 sau în Hotărârea nr. 340/1992, privind importul deșeurilor și a altor substanțe periculoase.
Sistemul de management promovat la nivelul U.E. presupune existența și funcționarea unor sisteme administrative adecvate la nivel local, național și regional, precum și o infrastructură corespunzătoare pentru colectarea în siguranță, sortarea, transportul, reciclarea materialelor, recuperarea energiei și depozitarea tuturor tipurilor de deșeuri.
În consecință, în România se impune adoptarea de urgență a unei legi generale a deșeurilor și a unor acte normative speciale pe probleme specifice prevenirii, transportului și depozitării acestora pe categorii de deșeuri (în special cele toxice și periculoase).
3.2.1.2. Regimul juridic al deșeurilor urbane solide
Primăriile și agenții economici vor asigura întreținerea salubrității domeniului public și, respectiv, privat. La rândul lor, cetățenii sunt obligați să respecte întocmai măsurile stabilite de primărie pentru asigurarea igienei publice și salubrității în localități, precum și regulile elementare de igienă în gospodăria sau locuința proprie astfel încât să nu creeze disconfort vecinilor. Agenții economici, asociațiile de locatari și cetățenii au obligația de a colecta și îndepărta deșeurile solide, fiind interzisă aruncarea acestora în alte locuri decât cele special amenajate și autorizate sanitar. Precolectarea deșeurilor menajere și stradale se face în recipienți acoperiți și menținuți în stare bună, amplasați în condiții salubre în spații special amenajate. Administrația locală va asigura precolectarea și evacuarea deșeurilor stradale.
Transportul deșeurilor menajere de la locurile de precolectare la rampa de neutralizare se efectuează de preferință zilnic, fără a se depăși însă următoarele termene maxime: în anotimpul cald (1 aprilie – 1 octombrie) zilnic în zonele centrale și de la unitățile de alimentație publică (cantine, restaurante), unitățile sanitare cu paturi, grădinițe și creșe și în cel mult 2 zile din celelalte zone. În anotimpul rece (1 octombrie – 1 aprilie) la cel mult 3 zile.
3.2.1.3. Reglementări internaționale
Gestionarea deșeurilor de orice natură reprezintă o problemă acută a fiecărui stat în parte dar, în același timp, și a comunității internaționale, întrucât sporirea cantităților de asemenea produse ridică mari probleme pentru mediu în general și pentru sănătatea umană în special.
C.E.E. a adoptat cu privire la gestiunea deșeurilor Directiva-cadru nr. 75/442 din 1975 pe de o parte, prin care au fost stabilite liniile directoare ale reglementărilor în domeniu și prin care au fost prezentate principalele categorii de deșeuri, directivă completată din 1978 de o alta, prin care a fost circumscrisă problema deșeurilor toxice și a substanțelor periculoase, iar pe de altă parte au fost adoptate reglementări comunitare prin care s-au impus reguli unitare cu privire la eliminarea deșeurilor periculoase cum ar fi [NUME_REDACTAT] C.E.E. nr. 76/431 din 21 aprilie 1976 relativă la instituirea unui comitet special în materie de gestionare a deșeurilor, rezoluția [NUME_REDACTAT] din 7 mai 1990 privind politica comunitară în materie de deșeuri, [NUME_REDACTAT] C.E.E. nr. 91/156 din 18 martie 1991 (prin care s-a modificat și completat Directiva aceluiași Consiliu nr. 75/442 din 15 iulie 1975) relativă la deșeurile existente în spațiul comunitar.
O.C.D.E. a adoptat atât unele recomandări cu caracter general (precum Recomandarea din 1976 prin care s-a stabilit strategia politicii globale în materie de gestiune a deșeurilor, stabilindu-se un ansamblu coerent de măsuri privind fabricarea și utilizarea produselor, precum și recuperarea sau eliminarea deșeurilor), cât și unele speciale referitoare la unele produse determinate (Recomandarea din anul 1978 referitoare la recipientele de băuturi sau Recomandarea din 1980 relativă la deșeurile de hârtie).
[NUME_REDACTAT] Unite pentru Mediu, preocupat de ameliorarea și dezvoltarea reglementărilor naționale privind deșeurile și substanțele toxice ori periculoase a elaborat (prin intermediul Consiliului său de Administrație) o serie de reglementări cu privire la măsurile ce se impun pentru tratarea, neutralizarea și eliminarea unor asemenea deșeuri ori substanțe. Prin documentele U.N.E.P. se recomandă, în principal, reducerea producerii de deșeuri în vederea diminuării riscurilor de poluare a mediului.
3.2.2. Date generale privind gestionarea deșeurilor urbane în [NUME_REDACTAT] deșeurilor, în Romania, cuprinde toate activitățile de colectare, transport, tratare, recuperare și eliminare a deșeurilor.
Categoria deșeurilor solide urbane include: deșeuri menajere generate în gospodăriile populației; deșeuri de tip menajer generate de unitățile socio-economice; deșeuri din comerț; deșeuri stradale; deșeuri din parcuri și grădini; nămoluri de la epurarea apelor uzate orășenești; deșeuri din construcții și demolări.
Cantitatea totală de deșeuri urbane generate în anul trecut a fost estimată la 9,58 milioane tone, din care cantitatea de deșeuri menajere s-a estimat ținând cont de valorile indicelui mediu de generare, adică 1,04 Kg/locuitor/zi în mediul urban și 0,15 Kg/locuitor/zi în mediul rural. Astfel, s-a obținut o valoare totală de 6,53 milioane tone, din care numai 5,77 milioane tone au fost colectate de serviciile de salubritate.
Compoziția medie a deșeurilor este redată în următoarea figură: 5% sticlă, 5% metale, 5% textile, 10% plastic, 11% hârtie și carton, 13% alte deșeuri, 51% deșeuri organice biodegradabile.
Figura 1. Compoziția medie a deșeurilor
3.2.3. Principii și obiective strategice
Principiile care stau la baza activităților de gestionare a deșeurilor sunt enunțate în cele ce urmează:
Principiul protecției resurselor primare este formulat mai larg în conceptul de „dezvoltare durabilă” și stabileste necesitatea de a minimiza și eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare;
Principiul măsurilor preliminare este corelat cu principiul utilizării.
Principiul prevenirii stabilește ierarhizarea activităților de gestionare a deșeurilor, în ordinea descrescătoare a importanței care trebuie acordată: evitarea apariției, minimizarea cantităților, tratarea în scopul recuperării, tratarea și eliminarea în condiții de siguranță pentru mediu;
Principiul „poluatorul plătește” corelat cu principiul responsabilității producătorului și cel al responsabilității utilizatorului, stabilește necesitatea creării unui cadru legislativ și economic corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deșeurilor să fie suportate de generatorul acestora;
Principiul substituției stabilește necesitatea înlocuirii meteriilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel apariția deșeurilor periculoase;
Principiul proximității corelat cu principiul autonomiei, stabilește că deșeurile trebuie să fie tratate și eliminate cât mai aproape de sursa de generare;
Principiul subsidiarității corelat cu principiul proximității și cel al autonomiei, stabilește acordarea competențelor, astfel încât deciziile în domeniul gestionării deșeurilor să fie luate la cel mai mic nivel administrativ față de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional și național;
Principiul integrării stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte integrantă din activitățile social-economice care le generează.
3.2.4. Instrumente pentru realizarea obiectivelor strategice
Instrumentele de reglementare complează și îmbogățește cadrul legislativ referitor la activitățile de gstionare a deșeurilor prin: acte de reglementare a impactului asupra mediului; acte de reglementare a activităților de recuperare materială și energetică; acte de reglementare vizând responsabilitățile autorităților publice și relațiile ce trebuie definite între acestea și ceilalți factori.
Pe baza instrumentor statistice trebuie să se obțină date corecte referitoare la generarea și gestionarea deșeurilor și care să permită evaluarea situației actuale și stabilirea obiectivelor de îndeplinit.
Alte instrumente sunt: aplicarea și controlul aplicării legislației existente; elaborarea planurilor de gestionare a deșeurilor; crearea unor comitete care să cuprindă reprezentanți ai tuturor factorilor implicați în introducerea acordului voluntar între patronate și autoritățile centrale de resort pentru analiza ciclului de viață al produselor și realizarea bilanțurilor ecologice, în scopul implementării celor mai bune practici de gestionare a deșeurilor.
3.2.4.1. [NUME_REDACTAT] refolosibile care rezultă din gospodăriile populației, îndeosebi cele de uz casnic și personal, deteriorate sau uzate sunt aduse de către posesorii acestora sau de către colectorii specializați la punctele de colectare sau la centrele de recuperare.
Pentru o cât mai bună colectare a materialelor refolosibile de la populație și unități comerciale au fost luate unele măsuri: instalarea la intrarea în blocuri a unor microcontainere pentru hârtie; amplasarea pe cartiere, la unitățile comerciale, a unor containere pentru depozitarea spărturilor de sticlă.
S-a trecut în mod experimental și la alte măsuri: predarea pe familii a unor saci din material plastic pentru colectarea hârtiei; amplasarea la punctele de precolectare a deșeurilor menajere de la populație a unor containere inscripționate pentru colectarea diferențiată a materialelor refolosibile. Se apreciază că în cadrul deșeurilor menajere solide din mediul urban există și materiale refolosibile în cantități de circa 100.000 t/an maculatură, 30.000 t/an metale și 5.000 t/an material plastic.
3.2.4.2. [NUME_REDACTAT] de colectare și de transport al deșeurilor urbane solide trebuie să satisfacă, conform directivei și normelor europene, următoarele exigențe fundamentale de performanță: mașinile trebuie să poată fi pornite și oprite de către operatori prin comenzi simple, prompte, ferme;autogunoierele trebuie să fie dotate cu dispozitive de încărcare eficiente și de înaltă productivitate care să poată manipula mecanizat întreaga gamă de pubele și cu dispozitive de compactare care să poată realiza un grad ridicat de compactare; automăturătoarele trebuie să fie dotate cu perii și valțuri care să asigure o măturare eficientă a străzilor cu un înalt grad de colectare a deșeurilor stradale; ambele tipuri de mașini trebuie să aibă o cât mai mare capacitate utilă de colectare a deșeurilor în compartimente etanșe, să se poată deplasa în siguranță cu o viteză cât mai mai mare și să se poată descărca integral, într-un termen cât mai scurt; securitatea muncii pe timpul lucrului la încărcare, transport și descărcare; microclimatul din cabină; amplasarea comenzilor în câmpul fiziologic al operatorilor; eforturi cât mai reduse prin asistarea comenzilor; zgomot redus, sub 80 dB în cabină; vizibilitatea optimă de la postul de comandă; iluminarea corespunzătoare pentru lucrul pe timp de noapte; vibrațiile transmise operatorilor trebuie amortizate pentru a se încadra sub limitele admise pentru lucrul continuu pe durata unui schimb; zgomotul exterior trebuie să se încadreze sub 75 dB; gazele de eșapament trebuie filtrate pentru a se încadra în limitele admise de normele europene; recipienții de colectare să fie etanși pentru a se evita poluarea prin miros sau pierderi de deșeuri pe parcurs
3.2.4.3. [NUME_REDACTAT] necesară constituirea unui nou depozit de deșeuri care va trebui să satisfacă următoarele condiții principale: amplasarea la minim 1.000 metri de zonele locuite; impermeabilizarea bazei depozitului până la un coeficient K de minim 9-10 m/s (conform STAS SR 13343-1/1996);dotarea cu sistem de colectare, epurare și evacuare a apelor exfiltrate din depozit; dotarea cu sistem de evacuare controlată a gazelor de fermentare; facilități pentru monitorizarea proceselor tehnologice și a efectelor asupra mediului înconjurător.
De asemenea, se impune ca durata de folosință a depozitului să justifice valoarea investiției și să asigure amortizarea acesteia.
3.2.4.4. Criterii de amenajare și exploatare a rampelor de gunoaie urbane
Depozitarea se face în cea mai mare parte printr-o descărcare directă în gropile respective, cu sau fără acoperire cu materiale inerte. În zona depozitelor de gunoaie deschise, aerul este viciat de un miros urât, iar în gunoaiele neacoperite se înmulțesc rapid muștele. Sunt destul de frecvente și cazurile de aprindere și ardere a gunoaielor.
Fumul și cenusa degajate, praful de suprafață și materialele mai ușoare care sunt ridicate și purtate de vânt poluează mediul înconjurător pe întinderi apreciabile. De multe ori, în gunoaiele depuse în straturi groase, substanțele organice se descompun foarte greu și lent. Pe de altă parte, produsele de descompunere dizolvabile în apele de precipitații, prin scurgerea lor în sol, poluează și contaminează apele freatice, fenomen care, mai ales în cazul gropilor adânci, poate să se extindă pe suprafețe mari.
Datorită acestor prejudicii, astfel de locuri de depozitare pot fi acceptate din punct de vedere igienic numai la distanțe relative mari (500-1.000 m) față de surse de apă. Ca urmare, se impune ca asemenea locuri de depozitare a gunoaielor, din punct de vedere sanitar, să fie realizate după studierea detaliată, la fața locului, a situației și condițiilor concrete existente și să fie amplasate astfel încât să se asigure față de sursele de apă o fâșie de protecție de cel puțin 500-1.000 m. În multe tări, depozitarea deschisă a gunoaielor este reglementată prin prescripții foarte severe. Ea este condiționată de acoperirea succesivă a straturilor de gunoaie cu alte materiale (zgură, moloz, cenușă) inerte sau pământ.
O atenție specială se acordă pregătirii terenului depozitului și depozitării gunoaielor. Terenul depozitului trebuie realizat astfel încât să nu fie posibilă poluarea, respectiv contaminarea apelor freatice și a apelor de suprafață.
Gunoaiele trebuie să fie întinse pe întreaga suprafață, pe cât posibil orizontal, în strat subțire și compact. Din acest punct de vedere, concasarea gunoaielor este foarte avamtajoasă. Vehiculele care sosesc în depozit sunt dirijate spre locul de descărcare de către personalul de supraveghere. Nu este permisă descărcarea vehiculelor la marginea depozitului, ci la o distanță anumită spre interior.
Nivelul gunoaielor trebuie să fie deasupra digului, asigurându-se o pantă corespunzătoare pentru scurgerea apelor din precipitațiile atmosferice. În funcție de condițiile locale, apele de precipitații trebuie evacuate prin șanțuri, conducte sau tuburi de drenaj.
3.2.4.5. Platforme de depozitare a deșeurilor industriale
Problema esențială în acest caz este cea a etanțării depozitelor. Trebuie menționat că, recent, în [NUME_REDACTAT] ale Americii, prescripțiile tehnice impugn, pentru etanșarea depozitelor de deșeuri, care ocupă însumat o suprafață de 40 km2, un sandwich constituit din două geomembrane, între care este intercalat un geotextil, iar în statul Virginia sunt cerute trei geomembrane.
3.2.4.6. Metode de colectare, transport și dispunere finală a deșeurilor urbane solide
Cele mai importante metode de colectare, transport și dispunere finală a deșeurilor sunt: arderea (incinerarea) cu sau fără folosirea energiei termice rezultate; compostarea; producerea de biogaz pentru obținerea căldurii; platformele de depozitare sanitare cu sau fără utilizarea gazului rezultat; eliminarea, îndeosebi a deșeurilor toxice, prin export (prin Acordul de la Basel se recunoaște implicit dreptul suveran al oricărei țări de a interzice intrarea deșeurilor toxice sau a oricăror deșeuri de proveniență străină pe teritoriul lor); utilizarea complexă, mixtă, a deșeurilor.
Incinerarea deșeurilor reprezintă una din metodele cele mai moderne de neutralizare. Soluția cea mai economică este arderea gunoaielor fără adaos de combustibil secundar. Deșeurile transportate la stațiile de incinerare sunt sortate înainte de a fi arse deoarece nu toate ard. După sortare, deșeurile sunt trecute la uscat la etajul superior al clădirii stației, apoi cad în camera de ardere unde sunt incinerate.
Arderea deșeurilor menajere este specifică țărilor dezvoltate, care: dispun de sistemele tehnologice necesare incinerării rentabile, inclusiv filtre antipoluante; dispun de sisteme de separare a deșeurilor incinerabile de cele care nu ard; dispun de cantități mari de deșeuri solide uscate.
Compostarea deșeurilor este procedeul prin care în urma proceselor biologice anaerobe la care sunt supuse deșeurile, în permanență umectate la 60-75%, rezultă gazul metan, utilizat ca energie neconvențională și un compost – materie organică bogată în materiale nutritive, ce poate fi utilizat ca îngrășământ biologic.
Obiectivele compostării sunt: să neutralizeze deșeurile care conțin substanțe organice; obținerea compostului; stabilizarea fracției organice din compost.
Principalii factori care determină eficiența procesului de compostare sunt: calitatea materiei care se descompune; raporturile carbon/azot și carbon/fosfat; granulația și omogenitatea materiei; saturația în aer; umiditatea; valoarea pH-ului; temperatura.
3.3. Managementul integrat al deșeurilor
Procesul de gestionare a deșeurilor presupune mai multe etape: colectarea, sortarea, transportul, depozitarea și neutralizarea deșeurilor, care este diferențiată în funcție de felul deșeurilor: industriale, medicale, menajere.
3.3.1. Gestiunea integrată a deșeurilor urbane solide
Deșeurile industriale diferă atât ca proveniență cât și ca natură; sunt greu de gestionat datorită lipsei unei strategii clare la nivelul orașului și datorită gestionării individuale la nivelul fiecărei întreprinderi industriale, acestea având depozite care nu îndeplinesc toate condițiile tehnice de funcționare în concordanță cu normele de protecție a mediului.
Deșeurile spitaliere reprezintă circa 13.000 t din care cam 54% sunt incinerate în instalațiile existente, care însă sunt lipsite de amenajările necesare neutralizării noxelor evacuate în atmosferă. Restul de 46% ajung în depozitul orășenesc alături de cele menajere, stradale, industriale etc. existând astfel pericolul contaminării persoanelor care intră în contact direct cu acestea. Este de menționat faptul că înmulțirea cabinetelor medicale private conduce la creșterea substanțială a acestui pericol datorită faptului că deșeurile medicale și chimice ale acestora se evacuează în comun cu cele menajere, în România neexistând o filieră specială de tratare și eliminare a deșeurilor medicale.
3.3.1.1. Gestionarea pe categorii a deșeurilor
Deșeurile industriale sunt gestionate astfel: 13% sunt depozitate în depozite specializate, restul de 87% fiind depozitate împreună cu cele menajere urbane.
Ca linii directoare generale care ar trebui urmărite pentru îmbunătățirea gestionării deșeurilor industriale se recomandă: reducerea la sursă a producerii de deșeuri prin adoptarea unor tehnologii curate, respectiv tehnologii moderne caracterizate prin pierderi minime de materiale; reciclarea cât mai mult posibil în procesul de fabricație a rebuturilor și a produselor secundare; stimularea apariției unor filiere de colectare-valorificare a deșeurilor reciclabile necuprinse încă în această activitate, dar pentru a căror valorificare există premisele necesare: tehnologii accesibile, piețe de desfacere etc; stimularea dezvoltării unor întreprinderi mici și mijlocii specializate în reciclarea deșeurilor industriale, fapt care prin concurență generală ar putea conduce la promovarea progresului tehnic în această ramură; reducerea toxicității și periculozității deșeurilor industriale destinate depozitării prin tratarea lor fizico-chimică și bacteriologică înainte de părăsirea locului de producere sau încredințarea acestor sarcini unor agenți economici specialiști în acest sens; stimularea apariției unor întreprinderi specializate în distrugerea (incinerarea) deșeurilor toxice, care să îndeplinească condiția de a fi autorizate din punctul de vedere al mediului; reducerea numărului de depozite de deșeuri industriale și reconstrucția ecologică a actualelor amplasamente; stabilirea unui amplasament pentru un depozit unic de deșeuri industriale a cărui amenajare să respecte recomandările standardului 13343-1/1996.
3.3.1.2. Principalele obiective
Principalele obiective ale gestionării deșeurilor solide sunt: protejarea sănătății publicului; protejarea mediului; menținerea curățeniei publice pentru ca aceste locuri să fie acceptabile din punct de vedere estetic; conservarea resurselor naturale prin intermediul politicilor de reducere a deșeurilor prin reciclare.
3.3.1.3. Importanța gestionării integrate pentru comunitatea umană
Gospodărirea integrată a deșeurilor este vitală pentru comunitate din mai multe motive:
Capacitatea depozitelor scade continuu. Amplasarea și construirea de noi depozite e un proces dificil și scump.
Multe materiale din deșeuri sunt resurse naturale rare, ceea ce impune recuperarea lor, micșorându-se impactul asupra mediului și crescând calitatea vieții.
Materialele care se găsesc în volumul de deșeuri pot fi o oportunitate de a începe o activitate de afaceri.
Un sistem care nu se bazează pe o singură alternativă este mai flexibil la schimbările economice, tehnologice și legislative.
Investitorii sau creditorii favorizează capitalul unor proiecte care sunt părți ale unei strategii elaborate cu grijă.
Autoritățile locale sunt într-o poziție avantajoasă în evaluarea meritelor unor propuneri pentru o nouă facilitate, când au șansa examinării atente a întregului sistem.
3.3.2. Posibilități de organizare a unor sisteme de management al deșeurilor
Țările cu o economie avansată au adoptat sisteme de gestionare a deșeurilor care respectă principiile strategiei comunitare, lucru ce a diminuat într-o măsură însemnată impactul asupra mediului înconjurător.
Sistemul de management al deșeurilor periculoase poate constitui obiectul de activitate al unor firme cu capital privat sau cu capital mixt. Nu este exclus ca sistemul respectiv să fie cuprins în sfera de activitate a municipalităților reprezentate printr-o unitate comună de deservire.
3.3.2.1. Ciclul vieții materialului
Problematica deșeurilor ar putea fi mai bine înțeleasă prin examinarea ciclului vieții materialului, de la extracție la depozitare finală. Materialele sunt transformate în deșeuri ca urmare a unor variate procese de producție și consum.
Din momentul generării deșeurile suferă trei procese importante: pot fi reutilizate în același proces de producție; pot fi reciclate, în special după ce au fost tratate; pot fi transferate către o uzină de tratare care le reduce toxicitatea sau către o stație de incinerare care le reduce volumul. Materialele care nu pot fi trecute prin cele trei procese sunt trimise direct către spațiile de depozitare.
3.3.2.2. Ierarhia managementului deșeurilor
Există șapte etape (nivele):
Reducerea generării sau producerii de deșeuri prin procese mult mai eficiente de prelucrare, prin reducerea materialelor folosite în bunurile de consum și prin creșterea durabilității produselor.
Separarea la sursă a componentelor utilizabile din deșeuri printr-un control mai eficient al afluenților din procesele de prelucrare, prin separarea hârtiei, plasticului, sticlei și metalelor de către generatorii casnici (colectare preselectată).
Reutilizarea directă a deșeurilor – reciclarea și reluarea materialelor în procesele de producție (oțelării și fabrici de ciment); arderea deșeurilor menajere pentru obținerea energiei termice.
Transformarea sau alt tratament fizico-chimic care să faciliteze reciclarea materialelor folositoare din deșeuri.
Distrugerea deșeurilor prin tratare fizico-chimică sau prin incinerare.
Stocarea sau depozitarea deșeurilor în/pe pământ.
Aruncarea sau depozitarea pe fundul mărilor și oceanelor.
[NUME_REDACTAT] nu există o preocupare eficientă pentru valorificarea deșeurilor recuperabile, iar costurile pentru colectarea, transportul, prelucrarea și evacuarea deșeurilor solide se situează de-abia la 25,7% din totalul cheltuielilor pentru protecția mediului. În ciuda costurilor pe care le implică, evacuarea și eliminarea deșeurilor rămâne problema centrală a strategiei manageriale.
3.3.3. Strategia protecției mediului privitoare la managementul deșeurilor
Strategia protecției mediului privitoare la managementul deșeurilor, conține opțiuni care se referă la: creșterea gradului de valorificare a deșeurilor industriale; îmbunătățirea modului de gestionare a deșeurilor industriale și urbane; îmbunătățirea sistemului de monitoring al deșeurilor; promovarea legislației referitoare la deșeuri; prevenirea și controlul traficului ilegal de deșeuri.
3.3.3.1. Principii care stau la baza [NUME_REDACTAT] Europene privind deșeurile
Pentru o abordare unitară a problematicii deșeurilor, U.E., dar și alte organisme internaționale, au adoptat o serie de principiicare stau la baza [NUME_REDACTAT] Europene privind deșeurile, acestea fiind:
Principiul de reducere la sursă a producției de deșeuri;
Principiul ciclului de viață integrată a produselor;
Principiul precauției, adică aplicarea măsurilor preventive cu luarea în considerare a costurilor, avantajelor și riscurilor pentru mediul înconjurător;
Principiul normării/reglementării, conform căruia este necesară elaborarea de norme pentru fiecare activitate de gestionare a deșeurilor;
Principiul autosuficienței, conform căruia eliminarea deșeurilor periculoase se face prin mijloace compatibile cu un management ecologic rațional, fiind posibilă prelucrarea deșeurilor în afara teritoriului național.
Principiul combaterii integrate a poluării, conform căruia gestionarea deșeurilor periculoase trebuie făcută pe baza unei strategii ce are în vedere efectele pe care aceste deșeuri ar putea să le aibă în asociere cu altele sau în contact direct cu mediul înconjurător;
Principiul proximității: eliminarea deșeurilor periculoase este indicat să se facă, pe cât posibil, la locul de proveniență, nefiind exclusă posibilitatea ca aceste deșeuri să fie prelucrate în centre specializate, situate la o anumită distanță de locul în care rezultă.
Principiul celei mai mici deplasări transfrontaliere, care se recomandă a fi aplicat deșeurilor periculoase.
Principiul „poluatorul plătește”, care prevede obligația poluatorului virtual de a lua măsurile corespunzătoare pentru a evita afectarea calității mediului înconjurător și de a suporta consecințele pentru poluarea produsă.
Principiul suveranității, conform căruia fiecare stat își adoptă un sistem de gestionare a deșeurilor compatibil cu situația sa politică, socială și economică.
Principiul participării publicului, care prevede ca opțiunile în materie de gestionare a deșeurilor să fie analizate, la toate nivelurile, cu consultarea populației.
3.3.3.2. Strategii referitoare la managementul deșeurilor menajere și industriale
Strategiile referitoare la managementul deșeurilor menajere și industriale, sunt după cum urmează:
Identificarea suprafețelor si amenajarea corespunzătoare a rampelor de deșeuri menajere și (separat) a rampelor de deșeuri industriale neagresive, urmărirea exploatării corespunzătoare (din punctul de vedere al protecției factorilor de mediu) precum și a modului de închidere definitivă a rampelor;
Monitorizarea producerii, depozitării temporare, reutilizării, denocivizării, precum și a modului de depozitare definitivă a deșeurilor industriale agresive sau toxice;
Introducerea legislației locale care să urmărească separarea obligatorie – la sursă – a deșeurilor refolosibile, precum și asigurarea întregului lanț economic, care să valorifice aceste resurse astfel încât recuperarea și reutilizarea deșeurilor să devină rentabilă economic;
Creșterea numărului de pubele stradale, mai ales în zonele de periferie;
Reamenajarea piețelor agroalimentare și asigurarea unei salubrizări speciale în aceste locuri;
Aducerea la parametrii inițiali a terenurilor pe care au fost depozitate deșeuri menajere si industriale;
Desființarea rampelor de gunoi ilegale;
Dotarea cu mijloace de transport moderne pentru colectarea deșeurilor menajere și reconsiderarea actualelor puncte de colectare;
Asigurarea unor dotări speciale, specifice pentru colectarea și distrugerea resturilor spitalicești, separat cele cu potențial septic față de cele menajere.
3.3.3.3. Măsuri în vederea realizării obiectivelor pe termen scurt și mediu ale strategiei de protecție
Măsurile în vederea realizării obiectivelor pe termen scurt și mediu ale strategiei de protecție, sunt după cum urmează:
Îmbunătățirea legislației în domeniul mediului – promovarea legii mediului și a altor legi și acte normative ce decurg din acestea (deșeuri);
Completarea rețelei de monitorizare a deșeurilor;
Realizarea de noi instalații de tratare a deșeurilor solide; soluții de tratare și valorificare a deșeurilor solide;
Îmbunătățirea gestionării deșeurilor solide industriale și menajere.
3.3.3.4. Linii directoare în managementul deșeurilor din [NUME_REDACTAT] directoare în managementul deșeurilor din Europa sunt:
Prevenire: tehnologii curate; produse curate;
Reciclare și refolosire: sortare optimă a deșeurilor; reducerea costurilor externe; crearea unor piețe pentru produsele reciclate;
Optimizare și depunere finală: reducerea depozitării; standarde mai stricte;
Transport regulat: asigurarea unei depuneri sigure; monitorizare; reducerea mișcărilor deșeurilor;
Acțiuni de remediere: dezvoltarea unor instrumente financiare.
3.3.4.Rampe ecologice de depozitare a deșeurilor
Fumul și cenușa degajate, praful de suprafață și materialele mai ușoare care sunt ridicate și purtate de vânt poluează mediul înconjurător pe întinderi apreciabile. Produsele de descompunere dizolvabile în apele de precipitații, prin scurgerea lor în sol poluează și contaminează apele freatice, fenomen care poate să se extindă pe suprafețe mari. Ca urmare, locurile de depozitare pot fi acceptate din punct de vedere igienic numai cele la distanțe relativ mari (500-1.000 m) față de sursele de apă.
3.3.4.1. Gropile protejate ecologic
Gropile protejate ecologicsunt în principiu spații de depozitare a deșeurilor menajere izolate în partea inferioară împotriva exfiltrațiilor către pânza freatică prin straturi succesive de argilă și folii izolante, scurgerile de materiale lichide colectându-se în partea inferioară a gropilor prin colectoare speciale. Lichidul colectat este fie reutilizat pentru re-umectare, fie trimis la stațiile de epurare a apelor. În partea superioară izolația se realizează de asemenea prin straturi de pământ și argilă precum și prin bariere de vapori. În zona înconjurătoare a gropilor ecologice sunt forate puțuri pentru controlul impurificărilor pânzei freatice și pentru controlul emanațiilor de gaz metan.
3.3.4.2. Aspecte economice ale diferitelor variante de gestionare a deșeurilor
Acoperirea costurilor serviciilor de eliminare a deșeurilor se face în țările cu economie de piață și printr-un sistem de impozitare, chiar dacă pare neobișnuit să se aloce anumite impozite și taxe locale unor servicii specifice. Există două tipuri de impozite care prezintă interes în acest sens: impozitul pe proprietate și impozitul pe vânzări.
Un impozit pe fiecare proprietate asigură ca fiecare gospodărie să contribuie la serviciile locale, inclusiv la eliminarea deșeurilor solide. Deșeurile necolectate pot afecta valoarea proprietății, chiar dacă aceasta se face cu efect întârziat. Impozitul proporțional cu mărimea întrunește și cerințele de echitate socială.
Impozitul pe vânzări accentuează faptul că, de obicei, deșeurile provin din mărfuri. Astfel, prin impozitul municipal pe vânzări costurile eliminării deșeurilor se acoperă ca parte din valoarea de vânzare a mărfurilor.
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ. EVALUAREA ȘI GESTIONAREA DEȘEURILOR SOLIDE URBANE ÎN SUCEAVA
4.1. Prezentarea generală a județului [NUME_REDACTAT] Suceava este o zonă, al cărei loc a fost fixat și relevat de cei mai străluciți corifei ai generației de aur din epoca formării și consolidării României moderne. Bălcescu o numea „templul de glorie al moldovenilor”, iar Kogălniceanu – „cea mai frumoasă parte a Moldovei, cu Câmpulungul, vechea republică romană, cu Suceava, capitala domnilor eroi, cu cele mai renumite și mai bogate mănăstiri, cu Putna, purtătoarea oaselor lui Ștefan cel Mare”. [NUME_REDACTAT] Eminescu o considera „raiul Moldovei”, cu necropolele ce adăpostesc „moaștele celor mai mari dintre domnii români”, între care, „Dragoș, îmblânzitorul de zâmbrii”, și „Ștefan cel Mare, zidul de apărare al crestinătății”.
4.1.1. Geografie și amenajarea teritoriului
Situat într-un cadru natural dominat de elemente bioclimatice central și nord-est europene, ce creează o armonie peisagistică inedită, pe coordonatele geografice 24°57’-26°40’ longitudine estică și 47°4’55”- 47°57’31” longitudine nordică, cu o așezare în formă de amfiteatru, având ca limite extreme o uriașă cunună de munți în vest și lunca largă și joasă a Siretului în est, teritoriul județului Suceava, în suprafață de 8.555 km2, reprezintă 3,6% din teritoriul țării.
În nord, județul Suceava atinge frontiera de stat cu [NUME_REDACTAT], la vest se învecinează cu județele Maramureș și [NUME_REDACTAT], la sud cu județul Mureș, Harghita și Neamț, la sud-est cu județul Iași, iar la est cu județul Botoțani.
Suprapunându-se, parțial, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], teritoriul județului Suceava cuprinde două unități de relief: zona de munte alcătuită din masivele Suhard, [NUME_REDACTAT] și Rarău, gruparea muntoasă [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].
Din analizele statistice reiese că activitățile care contribuie la dezvoltarea economico-socială a județului sunt indisolubil legate de exploatarea pădurilor, dezvoltarea turismului și revigorarea agriculturii, în care, sectorul creșterii animalelor, ocupă un loc prioritar.
Figura 2. Prezentarea geografică a județului Suceava
4.1.2. Sistemul de gestionare a deșeurilor urbane în județul [NUME_REDACTAT] de salubrizare este structurată pe mai multe componente: salubrizare menajeră și salubrizare stradală.
Activitatea de salubrizare menajeră cuprinde: colectarea si transportul gunoiului menajer de la populație; colectarea și transportul gunoiului de la agenți economici.
Colectarea și transportul gunoiului menajer de la populație se face zilnic, în baza graficului avizat de Direcția de [NUME_REDACTAT].Pentru optimizarea activității, suprafața a fost împărțităîn trei sectoare (zone distincte în care își desfășoară activitatea câte un operator de salubrizare).
Colectarea și transportul gunoiului de la agenții economici se face conform graficelor întocmite pe baza prevederilor contractuale.
Colectarea deșeurilor se face în pubele din plastic (europubele) cu capacitatea de 120 l și 240 l, pubele metalice cu capacitatea de 1,1 mc și containere cu capacitatea de 4 mc.
Activitatea de salubrizare stradală se execută de către operatorii de salubrizare în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu primăriile din județ, măturatul de bază, măturatul de întreținere cât și celelalte lucrări de salubizare stradală efectuându-se în baza unui grafic elaborat pe străzi, stabilit în Caietul de Sarcini la organizarea licitației.
De asemenea, există acțiuni sezoniere, cu precădere primăvara, care vizează refacerea spațiilor verzi și colectarea deșeurilor.
Tabel 5. Compoziția medie a deșeurilor urbane solide în județul Suceava
4.2. Depozitarea deșeurilor solide urbane
Platforma ecologică de depozitare a deșeuriloreste locul unde deșeurile solide sunt izolate de mediu până când acestea nu mai prezintă un pericol pentru mediu.
4.2.1. [NUME_REDACTAT] și sursele de deșeuri diferă de la o țară la alta. În S.U.A. 72% sunt deșeuri industriale (din care 63% din industria minieră), 22% deșeuri agricole, 5% deșeuri menajere (cca. 250 mil. tone) și 1% reziduuri din apele uzate; în Franța 69% reprezintă deșeuri agricole, 26% deșeuri industriale și 5% deșeuri menajere (cca. 30 mil. tone); în Anglia 75% sunt deșeuri menajere și comerciale, etc.
4.2.1.1. Categorii de deșeuri prezente în județul [NUME_REDACTAT] prezente la nivelul județului Suceava sunt: deșeuri menajere; deșeuri comerciale; deșeuri de la instituții; deșeuri măturate de pe stradă; deșeuri din demolări și construcții; deșeuri de la mica industrie.
4.2.1.2. Caracteristicile deșeurilor menajere prezente în județul [NUME_REDACTAT] materiale intră în compoziția multor produse individuale, care alcătuiesc fluxul. Produsele generate în greutate, grupate în categorii de produse, sunt prezentate în tabelul următor.
Tabel 6. Produse generate în deșeurile solide urbane (DSU), în greutate
Figura 3. Tipuri de produse generate în DSU, în greutate
Din tabelul 6 și figura 3 rezultă faptul că cea mai mare pondere o reprezintă categoria contenitorilor și a produselor de împachetat cu un procent de 32% în greutate din totalul DSU, iar bunurile care sunt consumabile – cum ar fi ziarele, scutecele de unică folosință, vasele de porțelan -reprezintă a doua mare categorie cu aproximativ 28% din total.
Deși sunt caracterizate de greutate, informațiile despre volumul deșeurilor solide sunt importante în vederea determinării capacității totale a unui depozit ecologic. Estimarea volumeului lor din DSU este mult mai greu de estimat decât greutatea acestora. Deșeurile în stare naturală pot cântări între 59,327 și 142,386 kg/m3, iar deșeurile compactate într-un depozit de deșeuri pot cântări între 415,293 și 741,595 kg/m3 în funcție de metoda de compactare utilizată. Din estimările efectuate asupra volumului acestor materiale, așa cum s-ar regăsi ele într-un depozit ecologic, după realizarea unei compactări adecvate – aceste estimări fiind bazate pe date empirice, care au fost utilizate pentru evaluarea factorilor de densitate, în corelare cu studiile actuale existente – au rezultat datele prezentate în tabelul 7 și figurile 4și 5.
Materialele abandonate în DSU sunt acelea care rezultă după ce a avut loc reciclarea și compostarea unora dintre ele. Hârtia și cartonul se clasează pe primul loc, atât la greutate, cat și la volum, și reprezintă aproximativ 34% din totalul materialelor abandonate, iar cele din plastic se află pe locul doi ca volum. Patru tipuri de materiale se constituie în proporții semnificative în volum mai mari decât procentele în greutate: plasticul, cauciucul și pielea, textilele și aluminiul. La polul opus se află trei categorii de materiale, la care proporția în volum este semnificativ mai mică decât cea în greutate: deșeurile gospodărești, alimentele și sticla. Cele patru tipuri de materiale care mai ramân și anume hârtia și cartonul, metalele feroase, lemnul și diferite alte deșeuri prezintă aproximativ aceeași proporție în volum și în greutate, din DSU rămase pentru depozitare.
Tabel 7. Greutatea și volumul materialelor existente în DSU
Figura 4. Repartiția deșeurilor solide (% din totalul DSU depozitate)
Figura 5. Volumul deșeurilor solide (% din totalul DSU depozitate)
4.2.2. Date tehnice privind amenajarea depozitului ecologic de deșeuri menajere și industriale în județul [NUME_REDACTAT] ecologic reprezintă un ansamblu de construcții compus din celule de depozitare cu sistem de impermeabilizare, drenaj și evacuare gaze de fermentare, dotări și utilități aferente funcționarii depozitului la parametrii proiectați.
Suprafața totală a depozitului este de 18,085 ha din care pentru realizarea celor patru celule sunt alocate 11,92 ha.
Diferența de 6,165 ha este ocupată de: diguri (perimetrale și de compartimentare); taluze terasă; drumuri de acces și platforme tehnologice; clădiri tehnologice și administrative; lucrări de utilități.
Volumul total de depozitare aferent celor patru celule este de 1.668.800 mc, din care celula 1 = 434.000 mc.
Realizarea investiției se face etapizat:
Etapa I: s-a realizat prima celulă de depozitare cu sistemul deimpermeabilizare, drenaj și evacuare gaze de fermentare, precum și a tuturor dotărilor și lucrărilor de utilități strict necesare funcționarii și exploatării corecte a depozitului.
Etapele II-IV: înainte de saturarea primei celule se va executa celulă II împreună cu sistemele de impermeabilizare, drenaj și evacuare gaze de fermentare aferente, urmând ca restul celulelor să se execute în aceleași condiții.
Durata de funcționare pentru cele patru celule proiectate este de aproximativ 16 ani.
Figura 6. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Menajere și [NUME_REDACTAT] ecologic cuprinde patru celule, numerotate conform planului de situație (de la est la vest) având următoarele caracteristici:celula I: suprafața îndiguită S1= 3,10 ha cu V1 = 434.000 mc; celulaII: suprafața îndiguită S2=2,80 ha cu V2 = 392.000 mc; celula III: suprafața îndiguită S3=2,80 ha cu V3 = 392.000 mc; celula IV: suprafața îndiguită S4=3,22 ha cu V4 = 450.800 mc.
Celula I de depozitare are două diguri perimetrale (executate din loess)cu înălțimi între 5,0 – 8,0 m, un dig de compartimentare spre celula nr. 2, cu înălțime de 2,5 m și o zonă de taluz la platforma betonată dedescarcare a deșeurilor.
Patul deponiei s-a executat dintr-un strat de loess compactat, cu grosime de 0,5 m, profilat cu pante spre căminul de captare a levigatului, cu cea mai joasă cotă.
Peste stratul de loess compactat, care constituie prima barieră de protecție, s-a realizat principalul strat de impermeabilizare, care constă dintr-o geomembrana PEHD cu grosime de 2 mm, sudată de personalul specializat, în baza agrementelor elaborate, pentru ambele procedee de îmbinare.
Figura 7. Celula I de depozitare
Rețeaua de drenaj are rolul de a colecta levigatul rezultat în urma fermentării materiilor organice depozitate în celule.
Rețeaua de drenaj este formată din tuburi din PEHD cu goluri, având diametre cuprinse între 250 mm și 300 mm.Rețeaua de drenaj urmează pantele fundului celulei, (3% pantă longitudinală și 1% pantă transversală), iar levigatul este colectat într-un cămin de beton amplasat la cea mai joasă cota a celulei.
Figura 8. Căminele prefabricate aferente sistemului de drenare
Din acest cămin, levigatul este pompat în bazinul de colectare levigat, unde are loc o decantare a particulelor grosiere,după care faza lichidă este trimisă prin pompare în stația de epurare cu osmoza inversă, tip PALL ROCHEM, în care parametrii calitativi ai levigatului sunt aduși la caracteristicile cerute de N.T.P.A. 002/2002.
Figura 9. Bazinul de levigat
Nămolul rezultat se readuce pe celulă pentru facilitarea procesului de fermentare.
Rețeaua de drenaj este încorporată într-un strat drenant de pietriș cu granulometrie 16-32 mm, cu grosime de 40 cm, cu rol de filtru și care protejează în același timp geomembrana față de solicitările mecanice determinate de utilajul de compactare, în cursul întinderii primului strat de deșeuri.
Întregul sistem de drenaj al fiecărei celule este interconectat la mai multe cămine situate în nodurile rețelei de drenaj, astfel încât dacă una din ramuri este scoasă accidental din funcțiune, celelalte ramuri îi vor prelua funcțiunile.
Căminele prefabricate aferente sistemului de drenare se ridică concomitent cu umplerea celulei.
Fundația fiecărui cămin este formată dintr-o dală de beton (sub care este asigurată continuitatea foliei din PEHD) de 2,0 X 2,0 m, peste care se așează elementele prefabricate cu secțiune rectangulară cu L = 1000 mm.
Căminele prefabricate sunt prevăzute în pereți cu goluri Ø 60 mm asigurând și captarea și evacuarea controlată a gazelor de fermentare.
4.2.3. Elemente de gestiune integrată a deșeurilor în județul [NUME_REDACTAT] menajere și mai ales colectarea acestora constituie o problema de o deosebită actualitate datorită faptului ca volumul lor crește direct proporțional cu creșterea numărului populației și al nivelului său de trai; odată cu acestea crește și pericolul degradării mediului înconjurător.
4.2.3.1. Colectarea și transportul deșeurilor menajere
În apartamente, unde precolectarea se face de către locatari, ar trebui să existe pubele tip cu o capacitate de cca. 15 l și să fie folosite în mod obligatoriu, indiferent dacă construcția are sau nu tub vertical pentru transportul reziduurilor.
Pentru fiecare magazin și depozit cu suprafața utilă mai mare de cincizeci de metri pătrați suprafață utilă, se va prevedea câte o cameră cu precolectare a reziduurilor rezultate precum și pentru precolectarea ambalajelor nerecuperabile. Pentru magazinele mai mici de cinci zeci de metri pătrați suprafața utilă, se va prevedea câte o nișă de precolectare proprie.
În cazul când magazinele sau depozitele sunt situate la parterul blocurilor de locuit, camera de precolectare va fi separată de camera de precolectare destinată locuințelor.
Depozitarea reziduurilor se face în pubele sau containere. Camera de precolectare pentru magazine trebuie din proiectare, să respecte toate condițiile impuse camerei de precolectare la bloc.
Beneficiarul va preciza dacă este cazul să se prevadă și o cameră sau o platformă de spălare și dezinfectare a ambalajelor nerecuperabile, care va fi amplasată în concordanță cu circuitul mărfurilor, ambalajelor și reziduurilor de la depozit la magazine și de la magazine la camera de depozitare și de spălare.
Transportul reziduurilor nerecuperabile solide, depuse în camera de precolectare a magazinului, va fi efectuat prin grija personalului de serviciu sau a lucrătorilor magazinului.
Ambalarea materialelor textile refolosibile se face pe grupă, categorie, tip și culoare, în baloturi bine presate, cu masa de la 50 la 150 kg, legate cu sârmă, asigurându-se integritatea cantitativă și calitativă a conținutului acestora. Materialele folosite pentru ambalare nu trebuie să depășească 5% din masa materialelor refolosibile ambalate.
Figura 10. PET-uri măcinate
Figura 11. Produse obținute din PET reciclat
Din datele furnizate de Baza de date pentru deșeuri reiese că administrațiile de locatari, locuințele particulare și firmele de salubritate dețineau în 2012 un număr de peste 320.000 de recipienți pentru deșeuri menajere, situație prezentată în tabelul următor.
Tabel 8. Situația recipienților de colectare pentru deșeuri menajere
Sursa: www.insse.ro
Tabel 9. Tipuri de recipienți pentru colectarea deșeurilor menajere
Calculele demonstrează că în țară există o capacitate de colectare a deșeurilor menajere de aproximativ 90.000 tone/săptămână, ceea ce reprezintă o capacitate anuală de peste 4.600.000 tone.
Tabel 10. Tipuri de recipienți pentru colectarea deșeurilor menajere
Tabel 11. Tipuri de recipienți pentru colectarea deșeurilor menajere
Una dintre operațiile, poate cea mai importantă din activitatea de colectare a reziduurilor menajere, care trebuie să țină seama atât de condițiile impuse de mediul înconjurător cât și de aspectul economic în care se include un consum apreciabil de carburanți, o reprezintă transportarea acestora de la rampele de precolectare la rampele de neutralizare sau la instalațiile de prelucrare și valorificare materiilor refolosibile pe care le conțin.
Tabel 12. Utilaje pentru colectarea și transportul gunoiului menajer
Randamentul colectării selective, este cuprins în general între 15-30%; doar în cazuri favorabile, acesta depășește 50%.
4.2.3.2. Situația actuală a deșeurilor menajere din județ
În 2012 s-a colectat 6 milioane de tone de deșeuri, de la populație provenind aproape jumătate din cantitate. Pentru un kg de deșeuri metalice feroase se plătea 4.100- 4.300 de lei, pentru cele de hârtii- cartoane se plătea 1.400- 1.600 de lei, iar pe deșeurile de mase plastice s-a plătit 4.200 de lei kg, la care s-a adăugat subvenția de la Fondul de mediu, adică 9.600 de lei, numai pentru populație, potrivit [NUME_REDACTAT] nr. 166/2004 pentru butelii PET. În prezent, Fondul de mediu nu mai acordă această subvenție, astfel încât cetățeanul nu mai este stimulat să meargă la centrele de reciclare.
Tabel 13. Evoluția cantității de deșeuri pentru 2011
Figura 12. Variația categoriilor de deșeuri pentru 2011
Figura 13. Variația categoriilor de deșeuri pentru perioada 2011-2013
Figura 14. Variația categoriilor de deșeuri pentru perioada 2011-2013
Figura 15. Variația cantității de hârtie și carton colectate pentru perioada 2011-2013
Figura 16. Variația cantității de hârtie și carton colectate pentru perioada 2011-2013
Tabel 14. Evoluția cantității totale de deșeuri, în perioada 2011-2013
Figura 17. Variația cantității de mase plastice colectate pentru perioada 2011-2013
Figura 18. Variația cantității de mase plastice colectate pentru perioada 2011-2013
Figura 19. Variația cantității totale a deșeurilor menajere, hărtie și carton, maselor plastice colectate
Figura 20. Variația cantității totale de deșeuri
4.2.3.3. Depozitarea și valorificarea deșeurilor menajere
Depozitarea simplă constă în descărcarea simplă, neorganizată a deșeurilor menajere pe maidane, în diverse gropi foste cariere sau pe alte terenuri, fără a se lua unele măsuri speciale pentru protecția mediului înconjurător. Acest sistem de depozitare este unanim recunoscut ca periculos pentru igiena publică (substanțele organice existente în componența deșeurilor constituie locul prielnic de adapostire și înmultire a insectelor și rozătoarelor), este inestetic și răspândește mirosuri neplăcute.
Gropile de gunoi sunt o componentă vitală a oricărui sistem bine proiectat de G.D.S.O. (Gospodărire a [NUME_REDACTAT] Orășenești). Ele sunt ultimul loc de, depozitare a D.S.O. ([NUME_REDACTAT] Orășenești) după ce au fost aplicate toate celelalte variante de G.D.S.O. În multe cazuri, groapa este ultima variantă aflată la dispoziție după colectarea D.S.O. Exploatarea sigură și eficientă a gropilor de gunoi depinde de proiectarea, administrarea și gospodărirea sănătoasă a întregului sistem de G.D.S.O. Acesta începe cu un mediu instituțional și de politică care privește G.D.S.O. ca pe o componentă importantă a planurilor de dezvoltare durabilă a unui oraș sau a unei țări. Acest sistem trebuie să asigure un serviciu public vital fără compromiterea sănătăți umane și a mediului.
Depozitarea controlată este folosită din ce în ce mai mult în lume și rămâne încă sistemul principal de depozitare și neutralizare a deșeurilor menajere până când, sistemele de prelucrare a deșeurilor menajere, înscopul selectării și valorificării materialelor și a energiei potențiale, se vor dezvolta și vor câștiga prioritate în aplicarea lor.
4.2.3.4. Căi de reducere a deșeurilor menajere
Principalele instrumente care trebuie folosite pentru promovarea reducerii deșeurilor și recuperarea materialelor sunt:
Promovarea campaniilor educative pentru:sprijinul public la reducerea și reciclarea deșeurilor (mai ales pe măsura scăderii stimulentelor economice individuale); reducerea stigmatului care însoțește activitatea de gestionare a deșeurilor;
Studiul fluxurilor de deșeuri (cantități și analize ale compoziției) , sistemelor de recuperare/reciclare, piețelor pentru materiale reciclabile și problemelor practicilor existente pentru a decide unde ar putea avea autoritatea municipală un rol de stimulare/reglementare;
Sprijinirea separării la sursă, recuperării și rețelelor de comercializare prin difuzarea de informații (în special informații despre piață) și prin forumurile acționarilor;
Încurajarea întreprinderilor mici și a parteneriatului între sectorul public – privat prin reglementări noi sau îmbunătățite pentru asocieri, împrumuturi acordate afacerilor la scară mică, amendarea reglementărilor de zonare interzisă și control, spații cu chirie redusă pentru depozitarea de halde, etc.;
Sprijinirea colectorilor de deșeuri în demersul de a parăsi colectarea manuală, și prin instituirea de programe de recalificare sau prin subvenționarea centrelor de sortare răscumparare, împiedicarea hărțuirii de către poliție a cumpărătorilor itinerați și a negustorilor de deșeuri;
După consultarea acționarilor principali, recomandarea, unde este cazul, a unei legislații de reducere selectivă a deșeurilor, prin reducerea ambalajelor, reproiectarea produselor și codificarea materialelor plastice;
Exportarea reciclabilelor, dacă există cerere mare în țările învecinate și dacă se asigură lipsa toxicitătii;
Promovarea activității de inovare pentru crearea de noi utilizări ale bunurilor și materialelor care altfel ar fi aruncate dupa o primă utilizare.
4.2.3.5. Impactul asupra mediului și sănătății populației județului [NUME_REDACTAT] din hârtie și carton se pot revalorifica cel mai usor. Dacă avem adunate 250 de kg de hârtie putem beneficia de o mașină care să fie gratuit trimisă de REMAT pentru a ridica maculatura de la noi de acasă. De aceea este păcat ca multi dintre noi să renunțăm la niște bani, aruncând, fără să ne gândim, totul la gunoi.
Cu cât gunoiul va fi mai greu cu atât vom plati mai mult.Nu doar din motive financiare trebuie să separăm deșeurile din hârtie și carton de restul gunoiului. Pentru producția de hârtie se taie suprafețe imense de pădure. Mai ales în ultimii 100 de ani, producția de hârtie a crescut în mod exploziv. Pe pământ se consumă zilnic în jur de 200 de milioane de tone de hârtie. Pentru aceasta, se taie cantități uriașe de arbori. De exemplu, numai pentru ediția de duminicã a ziarului american [NUME_REDACTAT] Times se folosesc 3.000 de metri cubi de lemn, sau, altfel spus, 1.500 de arbori, ceea ce înseamnă aproximativ două hectare de pădure.
[NUME_REDACTAT], foarte puține dintre fabricile de sticlă mai folosesc în producție deșeuri din sticlă. Producătorii susțin că este mult mai scump să recicleze decât să producă sticla din materie primă. Și totuși, este bine cunoscut faptul că cioburile de sticlă sunt un ingredient important în fabricarea sticlei, deoarece ajută la scăderea punctului de topire și astfel se economisește atât energie cât și materie primă. Mai mult decât atât, poluarea aerului și a apei este mai mică în cazul reciclării sticlei.
4.3. Activități desfășurate de către societățile de salubritate din județul [NUME_REDACTAT] de salubritate din județul Suceava colectează aproximativ 100.000 t deșeuri/an, la care se adaugă circa 65.000 t/an cu caracter menajer de la agenții economici (întreprinderi industriale, instituții, comercianți etc) precum și circa 200 t/an de la unitățile medicale (în total circa 165.000 t/an, respectiv 500.000 m3/an.
Colectarea deșeurilor cu caracter menajer se realizează în următoarele tipuri de recipienți:circa 10.100 pubele metalice de 110 l capacitate; 500 pubele din material plastic cu roți, de 110 l capacitate; 3.100 europubele cu roți, de 240 l capacitate; 600 containere de 4 m amplasate în cartierele de blocuri și în locurile publice;
Parcul de vehicule utilizate pentru transportul deșeurilor cuprinde: 35 autogunoiere compactoare de 6 t capacitate; 12 autotransportoare pentru containere de 4 m; 6 autobasculante de 4 t capacitate; 2 autocamioane de 5, respectiv 3 t capacitate; 10 tractoare cu remorcă.
4.4. Compoziția deșeurilor urbane solide colectate de unitățile de salubritate din județul [NUME_REDACTAT] totală colectată se prezintă astfel: 169.000 t de la populație (56,5%); 119.000 t de la agenții economici (40%); 1.000 t de la spitale (0,3%); 7.000 t deșeuri stradale și de la întreținerea spațiilor verzi (2,3%); 1.000 t nămoluri reziduale de la stațiile de epurare (0,3%);2.000 t deșeuri industriale și alte tipuri (0,6%).
Din cantitatea totală: 13% hârtie-carton; 2,2% sticlă; 1,3% metale; 3,3% materiale plastice; 6,6% materiale textile; 73,6% alte materiale.
Compoziția structurală a deșeurilor menajere este după cum urmează: materiale combustibile (hârtie, plastic, carton, cauciuc, textile, lemn); materiale fermentabile (resturi alimentare, legume, fructe); materiale inerte (metale, sticlă, ceramică); materiale fine (zgură, pământ, cenușă).
Compoziția fizică a deșeurilor menajere este: metale: 2-6% din greutate; hârtie-cartoane: 10-15% din greutate; textile:2-5% din greutate; plastic, cauciuc: 1-2% din greutate; sticlă, ceramice: 2-4% din greutate; deșeuri fermentabile: 40-70% din greutate; pământ, cenușă: 15-25% din greutate; lemne, frunze: 2-5% din greutate.
Compoziția fizică a deșeurilor stradale apare astfel: praf, pământ: 60-80% din greutate;frunze, lemne: 5-8% din greutate;hârtie, cartoane: 2-4% din greutate; resturi de la șantiere de construcții: 3-5% din greutate; resturi vegetale și minerale: 0,1-0,2% din greutate;materii fecale de la animale: 1-2% din greutate; alte materiale provenite de la magazine, piețe, populație: 2-4% din greutate,
4.5. Analiza stării actuale a rampei de depozitare
Actuala haldă de deșeuri a municipiului Suceava este situată în intravilan, la 1,5 km distanță de limita metropolitană a orașului.
Halda ocupă o suprafață de 9 ha. Suprafața topografică e neregulată, cu înălțimi ale depunerilor de deșeuri ce variază între 10-30 m. Versanții haldei au pantele peste 45° și formează talazuri ce coboară până în firul văii, a cărei apă antrenează deșeurile instabile sau pe cele aduse de vânt.
4.5.1. Starea actuală a depozitului de deșeuri
Cantitatea de deșeuri ce se depozitează este apreciată la circa 1,2 m3/an/persoană, rezultând un total de 400.000 m3/an. De la agenții economici se colectează circa 80.000 m3/an, iar deșeurile nemenajere (rezultate din demolări, săpături și alte deșeuri de natură industrială) acumulează circa 275.000 m3/an, în timp ce deșeurile stradale ajung la 70.000 m3/an.
4.5.2. Compoziția deșeurilor menajere acumulate
Deșeurile menajere acumulate se prezintă, după cum urmează: metale – 0,7%; sticlă – 1,8%; textile, piele, cauciuc – 1,7%; hârtie – 11,2%; oase – 1,8%; materiale organice – 62,3%; materie minerală – 21,3%.
4.5.3. Depozite neoficiale de deșeuri
În afara depozitului oficial de deșeuri urbane solide există și alte zone în care au avut loc sau se produc și în prezent depuneri neoficiale de deșeuri. Printre acestea:
Spațiile verzi ce mărginesc liniile de cale ferată în intravilan, precum și cele ce mărginesc șoselele ce leagă municipiul de localitățile învecinate;
Spațiul dintre cartiere și dealurile împădurite ale zonei. Această zonă a fost în trecut o groapă ce s-a umplut cu deșeuri menajere și care a fost la un moment dat nivelată și copertată;
Zona din vecinătatea unei șosele cu trafic intens, curățată în nenumărate rânduri de municipalitate, dar depozitarea neoficială a deșeurilor continuă.
CAPITOLUL V
CONCLUZII
Problema deșeurilor menajere, depozitate necorespunzător (în gropi nebetonate, neacoperite) constituie adevărate focare de infestare a mediului, prin acumularea de germeni patogeni, insecte, rozătoare, produse de degradare naturală care ajung în aer, apă, sol.
Pentru prevenirea poluării sunt necesare activități de colectare, sortare și anihilare, deoarece resturile menajere conțin și deșeuri nealimentare (cca. 70-75%: sticlă, carton, hârtie, materiale plastice, metale), unele neregenerabile.
Toate etapele de la colectarea deșeurilor, manipulare, presortare, depozitare, expediere la consumatori a deșeurilor reciclabile, incinerare, depozitare finală, au importanța lor, iar neglijarea în abordare a oricăreia dintre acestea poate aduce prejudicii mai mici sau mai mari factorilor de mediu (cu precădere solurilor și apelor subterane). Efectul este resimțit în reducerea eficienței activității serviciului de salubritate și compromiterea calității mediului.
Programul societății de colectare diferențiată a deșeurilor pe categorii de produse este abia la început, fiind greu de luptat cu concepțiile vechi și cu obișnuința, dar se vede un tot mai mare interes pentru păstrarea unui mediu curat și implicit pentru o selectare a deșeurilor. Aceasta presupune o muncă asiduă, de informare și sensibilizare a opiniei publice asupra a ceea ce înseamnă o preselectare a deșeurilor, precum și implicațiile acesteia asupra mediului înconjurător.
În ceea ce privește colectarea deșeurilor din județul Suceava, s-a introdus un program pilot de colectare selectivă a deșeurilor punând gratuit la dispoziția celor interesați recipiente de precolectare și saci inscripționațe adecvat.
Programul pilot a fost introdus sub egida [NUME_REDACTAT] pe o perioadă de un an de zile, în vederea extinderii acestui proiect și la alte cartiere. Faptul ca nu se va mai avea voie să aruncă gunoiul „la grămadă” face parte din obligațiile pe care trebuie să le îndeplinim în vederea aderării la UE.
În județul Suceava s-a făcut o colectare selectivă în ceea ce priveste deșeurile de hârtie și carton și deșeurile de mase plastice.
Ponderea cea mai mare a deșeurilor menajere colectate în anul 2011 este în luna martie (6 070 tone), iar a celor de hârtie și carton fiind în luna octombrie (43,77 tone).
În ceea ce priveste masele plastice o colectare separată a acestora este făcută numai în luna mai, cantitatea acestora fiind de 2,25 tone.
Privind evoluția cantităților de deșeuri în anul 2012, ponderea cea mai mare a deșeurilor menajere este în luna august (6 448,76 tone). În acest an s-a făcut o colectare a hârtiei și cartonului în toate lunile, iar ponderea cea mai mare fiind în luna iunie. Și în acest an în ceea ce privește colectarea separata a deșeurilor de mase plastice nu s-a efectuat în toate lunile, dar comparativ cu anul 2011 unde a a vut loc o singură colectare în luna mai, în acest an s-au colectat deșeuri de mase plastice începând cu luna iulie, ponderea cea mai mare fiind în decembrie (1,46 tone).
În anul 2013 cantitatea cea mai mare de deșeuri menajere colectară este în luna august (6 673,04 tone), iar a hârtiei și cartonului în luna decembrie (64,04 tone).
În acest an s-a efectuat o colectare în toate lunile în ceea ce piveste deșeurile de mase plastice,ponderea cea mai mare fiind în luna iunie (2,59 tone).
Comparativ privind cantitatea totală de deșeuri menajere, hârtia și cartonul și masele plastice colectate din 2011-2013, se vede o creștere semnificativă, mai ales la deșeurile de mase plastice, acest lucru însemnând o conștientizare a populației în cee ce privește implicațiile pe care le au deșeurile asupra mediului.
În mediul urban din țara noastră ar trebuie să se opteze, în principiu, pentru preselectare la domiciliu a substanțelor utile, care asigură o recuperare, revalorificare maximă și care ar reduce volumul de transport și poluare a mediului. Aceasta presupune crearea unui sistem de stimulente materiale, dar și penalități pentru populație.
Deși dificilă și costisitoare, eliminarea și valorificarea deșeurilor rămâne problema centrală a strategiei în sfera industriei reciclării deșeurilor și, implicit în sfera protecției mediului.
Este desigur necesar ca, în costul unui produs realizat prin reciclare, materiile prime reciclate să intre cu o valoare cel mult egală cu cea a materiilor prime naturale și a energiilor substituite. Pe de altă parte, însă, trebuie ca în costuri să se reflecte corect eforturile impuse de activitățile de colectare, sortare, stocare și redistribuire a resurselor reciclabile, permițând și o cotă de rentabilitate stimulativă pentru întreprinderile specializate în aceste activități. Generatorii de resurse reciclabile (atât întreprinderile, cât și populația) trebuie stimulați pentru predarea efectivă a acestor resurse, prin prețuri de achiziție interesante.
BIBLIOGRAFIE
TRATATE ȘI STUDII DE SPECIALITATE
Alexandru, Ioan, „Drept administrativ”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2005;
Alexandru, Ioan, „Structuri, mecanisme și instituții administrative”, Ed. Sylvi, București, 1996;
Alexandru, Ioan, L. Matei, „Serviciile publice – abordare juridico-administrativă, management și marketing”, Ed. Economică, București, 2000;
Antonescu, N., R. Polizu, V. Cândrea-Munteanu, M. Popescu,„Valorificarea energetică a deșeurilor”, Ed. Tehnică, București, 1988;
Berca, Mihai,„Strategii pentru protecția mediului și gestionarea resurselor”, Ed. Grand, București, 1998;
Bold, O. V.,„Managementul deșeurilor solide”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2003;
Bold, O. V., A. G. Mărăcineanu, „Depozitarea, tratarea și reciclarea deșeurilor și materialelor”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2004;
Bularda, Gh., D. Bularda, Th. Catrinescu,„Reziduuri menajere, stradale și industriale”, Ed. Tehnică, București, 1992;
Căpățână, C.,„Deșeuri”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2003;
Câmpeanu, V.,„Dezvoltarea durabilă și managementul mediului”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2007;
Curea, O.,„Monitorizarea sistemului de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală”, București, 2007;
Dinică, Dragoș, „Servicii publice și dezvoltare locală”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2008;
Fodor, D., G. Baican,„Impactul industriei metalurgice asupra mediului”, Ed. Infomin, 2003, Deva;
Gavrilaș, A., M. Doliș,„Ecologie și protecția mediului”, Ed. Alfa, Iași, 2006;
Gavrilescu, M., M. Nicu,„Reducerea poluanților la sursă și minimizarea deșeurilor”, Ed. Ecozone, Iași, 2005;
Lupan, Ernest, [NUME_REDACTAT], M. [NUME_REDACTAT], M.,„Dreptul mediului”, vol. 2, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 1997;
Mateescu C., G. Baran, I. Constantinescu,„Noi tendințe în tratarea și valorificarea energetică a deșeurilor municipale biodegradabile”, București, 2008;
McDougall, F, P. White, M. Franke, P. Hindle,„[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]: a [NUME_REDACTAT] Inventory”, [NUME_REDACTAT], 2001;
Munteanu, V. A., „Management public local”, Ed. [NUME_REDACTAT], Iași, 2009;
Negulescu, Paul, „Tratat de drept administrativ”, Ed. Marvou, București, 1934;
Negulescu, M, L. Vaicum, C. Patru,„Protecția mediului înconjurător”, Ed. Tehnică, București, 1995;
Păunescu, I., A. Atudorei,„Gestiunea deșeurilor urbane”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2002;
Petrișor, D.,„Mediul și sănătatea publică”, Ed. Sitech, Craiova, 2007;
Plumb, Ion, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], „Managementul serviciilor publice”, ediția a II-a, Ed. ASE, București;
Profiroiu, Alina, [NUME_REDACTAT], „Introducere în știința administrativă”, Ed. ASE, București, 2003;
Rojanschi, V., F. Bran, Gh. Diaconu,„Protecția și ingineria mediului”, Ed. Economică, București, 1997;
Stanners, David, [NUME_REDACTAT],„Europe's environment”, [NUME_REDACTAT] Agency, Copenhaga, 1995;
Ungureanu, C.,„Gestionarea integrată a deșeurilor municipale”, Ed. Politehnică, Timișoara , 2006;
Verdinas, Verginia, „Drept administrativ”, ediția a VIII-a, București, 2012;
Wagner, Eg., J. Lanoix,„Evacuation des excreta dans les zones rurales et petites agglomerations”, O. M. S., Geneva, 1960;
Wehry, A., M. Orlescu,„Reciclarea și depozitarea ecologică a deșeurilor”, Ed. [NUME_REDACTAT], 2000, Timișoara;
***, „Economia și sfidarea naturii”, Ed. Economică, București, 1994;
***, „[NUME_REDACTAT], A Glossary of [NUME_REDACTAT]”, Comittee of Definitions of the [NUME_REDACTAT] Association, 1960.
ARTICOLE ÎN REVISTE ȘI STUDII DE SPECIALITATE
Dumitrescu, A., M. Văcărel, A. Qaramah, A.,„Metode de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea de îngrijire medicală”, Conferința anuală a Institutului de Igienă, [NUME_REDACTAT], Servicii de Sănătate și de [NUME_REDACTAT], 8-9 mai 1997;
Găzdaru, A., „Rolul, acțiunile și rezultatele obținute de sectorul privat în colectarea selectivă a deșeurilor solide urbane”, în „Salubritatea”, nr. 2, 2005.
ACTE NORMATIVE
Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 cu completările și modificările ulterioare, privind evidența gestiunii deșeurilor și aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase;
Legea nr. 147/2005 privind aprobarea Ordonanței nr. 18/2005 pentru modificarea Legii nr. 98/1994 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele legale de igienă și sanatate publică;
Ordinul nr. 211 din 6 februarie al [NUME_REDACTAT], Construcțiilor și Turismului pentru aprobarea Procedurii de reglementare și control al transportului deșeurilor pe teritoriul României, publicat în „[NUME_REDACTAT]”, nr. 324 din 15. aprilie 2004;
Ordinul MAPM nr. 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deșeurilor;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor;
Ordonanța de Urgență nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecția mediului,publicată în „[NUME_REDACTAT]”, nr. 1196 din data de 30 decembrie 2005.
ALTE SURSE
[NUME_REDACTAT],„Waste generated and treated in Europe”, Luxembourg, 2003;
Institutul de [NUME_REDACTAT] București, „Managementul deșeurilor rezultate din activitatea medicală”.
www.insse.ro
CUPRINS
[NUME_REDACTAT] tabelelor și graficelor
CAPITOLUL I. INTRODUCERE
1.1. Definirea, delimitarea și încadrarea subiectului
1.1.1. Definirea subiectului
1.1.2. Încadrarea subiectului
1.2. Importanța subiectului și motivația alegerii
1.2.1. Importanța subiectului
1.2.2. Motivația alegerii
1.3. Obiectivele lucrării
1.4. Metode de lucru
1.4.1. Sursele de documentare
1.4.2. Prelucrarea și interpretarea datelor
CAPITOLUL II. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND DEȘEURILE PUBLICE
2.1. Serviciile publice
2.1.1. Elemente generale privind serviciile publice
2.1.2. Principii și reguli de funcționare a serviciilor publice
2.2. Salubritatea
2.2.1. Scurtă istorie a salubrității în Europa
2.2.2. Evoluția salubrității în România
2.2.3. Salubritatea actuală în România
2.2.3.1. Evoluția cantităților de deșeuri municipale
CAPITOLUL III. GESTIUNEA DEȘEURILOR
3.1. Abordări generale
3.1.1. Clasificarea deșeurilor în funcție de proveniență
3.1.2. Gestiunea deșeurilor solide urbane
3.1.2.1. Definiții ale deșeurilor urbane solide
3.1.2.2. Tipologia deșeurilor urbane solide
3.1.3. Indicatori de calitate ce caracterizează deșeurile
3.1.4. Efectele deșeurilor asupra calității factorilor de mediu
3.2. Strategia de gestionare a deșeurilor solide urbane
3.2.1. Cadrul legislativ
3.2.1.1. Legislații în domeniul deșeurilor urbane
3.2.1.1.1. Prevederi legale în domeniul protecției mediului și a administrării deșeurilor
3.2.1.1.2. Studiu comparativ [NUME_REDACTAT] – România
3.2.1.2. Regimul juridic al deșeurilor urbane solide
3.2.1.3. Reglementări internaționale
3.2.2. Date generale privind gestionarea deșeurilor urbane în România
3.2.3. Principii și obiective strategice
3.2.4. Instrumente pentru realizarea obiectivelor strategice
3.2.4.1. Colectarea
3.2.4.2. Transportul
3.2.4.3. Depozitarea
3.2.4.4. Criterii de amenajare și exploatare a rampelor de gunoaie urbane
3.2.4.5. Platforme de depozitare a deșeurilor industriale
3.2.4.6. Metode de colectare, transport și dispunere finală a deșeurilor urbane solide
3.3. Managementul integrat al deșeurilor
3.3.1. Gestiunea integrată a deșeurilor urbane solide
3.3.1.1. Gestionarea pe categorii a deșeurilor
3.3.1.2. Principalele obiective
3.3.1.3. Importanța gestionării integrate pentru comunitatea umană
3.3.2. Posibilități de organizare a unor sisteme de management al deșeurilor
3.3.2.1. Ciclul vieții materialului
3.3.2.2. Ierarhia managementului deșeurilor
3.3.3. Strategia protecției mediului privitoare la managementul deșeurilor
3.3.3.1. Principii care stau la baza [NUME_REDACTAT] Europene privind deșeurile
3.3.3.2. Strategii referitoare la managementul deșeurilor menajere și industriale
3.3.3.3. Măsuri în vederea realizării obiectivelor pe termen scurt și mediu ale strategiei de protecție
3.3.3.4. Linii directoare în managementul deșeurilor din Europa
3.3.4.Rampe ecologice de depozitare a deșeurilor
3.3.4.1. Gropile protejate ecologic
3.3.4.2. Aspecte economice ale diferitelor variante de gestionare a deșeurilor
CAPITOLUL IV. EVALUAREA ȘI GESTIONAREA DEȘEURILOR SOLIDE URBANE ÎN SUCEAVA
4.1. Prezentarea generală a județului Suceava
4.1.1. Geografie și amenajarea teritoriului
4.1.2. Sistemul de gestionare a deșeurilor urbane în județul Suceava
4.2. Depozitarea deșeurilor solide urbane
4.2.1. Generalități
4.2.1.1. Categorii de deșeuri prezente în județul Suceava
4.2.1.2. Caracteristicile deșeurilor menajere prezente în județul Suceava
4.2.2. Date tehnice privind amenajarea depozitului ecologic de deșeuri menajere și industriale în județul Suceava
4.2.3. Elemente de gestiune integrată a deșeurilor în județul Suceava
4.2.3.1. Colectarea și transportul deșeurilor menajere
4.2.3.2. Situația actuală a deșeurilor menajere din județ
4.2.3.3. Depozitarea și valorificarea deșeurilor menajere
4.2.3.4. Căi de reducere a deșeurilor menajere
4.2.3.5. Impactul asupra mediului și sănătății populației județului Suceava
4.3. Activități desfășurate de către societățile de salubritate din județul Suceava
4.4. Compoziția deșeurilor urbane solide colectate de unitățile de salubritate din județul Suceava
4.5. Analiza stării actuale a rampei de depozitare
4.5.1. Starea actuală a depozitului de deșeuri
4.5.2. Compoziția deșeurilor menajere acumulate
4.5.3. Depozite neoficiale de deșeuri
CAPITOLUL V. CONCLUZII
Bibliografie
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Serviciul de Gestionare Deseuri din Judetul Suceava (ID: 2027)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.