Serviciile Publice In Administrarea Locala a Judetului Hunedoara

CUPRINS

INTRODUCERE

Oamenii reprezintă o resursă comună și, în aceeași măsură o resursă vitală a tuturor organizațiilor, indiferent de domeniul în care își desfășoară activitatea, resursa care asigură supraviețuirea, dezvoltarea și succesul competițional al acestora. Fără prezența efectivă a oamenilor care știu ce, când și cum trebuie făcut, este pur și simplu imposibil ca organizațiile să-și atingă obiectivele. Organizațiile există deoarece oamenii au capacități fizice și intelectuale limitate, dar și capacitatea de a avea și dezvolta organizații.

Capitalul uman este unic în ceea ce privește potențialul de creștere și dezvoltare, capacitatea oamenilor de a-și cunoaște și învinge propriile limite, pentru a face față noilor provocări sau exigențelor actuale și de perspectivă. Resursele umane sunt valoroase, rare, dificil de imitat și relativ de neînlocuit. Oamenii detin potențialul necesar pentru a crea bunuri materiale și spirituale capabile să satisfacă cerințe noi sau să răspundă mai bine unor cerințe vechi.

În acest context, administrarea serviciilor publice la nivel județean reprezintă o problematică complexă din punct de vedere al managementului resurselor umane.

Poate una dintre cele mai stringente probleme o reprezintă asigurarea resursei umane necesare desfășurării, în bune condiții, a activității de la nivelul tuturor instituțiilor publice ce au un rol determinant în bunul mers al dezvoltării economice și sociale precum și de asistență acordată populației.

Organizațiile publice, spre deosebire de cele profit, nu au foarte multe resurse la dispoziție. Dintre cele pe care le au cea umană este cea mai prețioasă și cea mai eficientă. “Resursa umană” se referă la faptul că orice individ, dacă i se creează condițiile necesare, poate crește și se poate dezvolta, punem accentul pe faptul că angajații nu sunt o investiție aidoma capitalului fix sau mobil ci sunt o sursă de câștig pentru organizație, dacă li se oferă oportunitățile necesare. Exact acest lucru este esența managementului resurselor umane: să învețe managerii cum să creeze acele condiții care să permită angajaților să “producă” mai mult. Cu alte cuvinte, MRU ȋncearcă să creeze spațiul organizațional ȋn care angajații să ȋși poată atinge maximul de potențial.

În vederea unei mai bune comprehensivități, am încercat gruparea definițiilor unor termeni cu care ne vom mai întâlnii pe parcursul lucrării. Definițiile sunt extrase din actele normative în vigoare sau din materialele utilizate în documentarea lucrării, dar sunt și sinteze în interpretare proprie, fără a avea pretenția că sunt cele mai compelete sau cele mai complexe.

În acest context putem formula următoarele definiții:

Managementul resurselor umane (MRU): constă în ansamblul activităților orientate către asigurarea, dezvoltarea, motivarea și menținerea resurselor umane în cadrul organizației în vederea realizării cu eficiență maximă a obiectivelor acesteia și satisfacerii nevoilor angajaților;

Cunoștințele (teoretice): la modul general putem considera, în contextul lucrării, că reprezintă rezultatul sistemului educațional de care beneficiază un individ, nefiind obligatorie restrângerea acestora strict la aspecte de tipul pregătirii profesionale într-un anumit domeniu particular, întrucât pentru a avea performanță la locul de muncă este nevoie de cele mai multe ori și de utilizarea unor cunoștințe cu caracter general obținute la nivelul învățământului nespecializat;

Aptitudinile: sunt calitățile native ale unui individ. Ele nu pot fi create și nici inoculate individului ci doar activate în cazul în care acestea se află într-o stare latentă sau dezvoltate;

Deprinderile sau abilitățile: sunt rezultatul conlucrării între aptitudinile individului și a cunoștințelor teoretice ale acestuia. De obicei se face referire indirectă la ele, vorbindu-se mai mult de experiența profesională la modul general sau specializată pe un anumit domeniu de activitate profesională;

Consiliul județean: autoritate deliberativă, condusă de un președinte, constituit ca autoritate a administrației publice locale, pentru coordonarea activității consiliilor locale în vederea realizării serviciilor publice de interes județean;

Consilii locale: consilii comunale, orășenești, municipale și consiliile subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor;

CAPITOLUL I. ADMINISTRAREA LOCALĂ A JUDEȚULUI

Scurt istoric privind organizarea județului

Conform Legii privind împărțirea administrativ – economică nr. 5/ 1950, teritoriul hunedorean s-a organizat ca regiune care, la rândul ei, era alcătuită din raioane, orașe de subordonare regională, orașe, comune și sate. Satul în care își avea reședința sfatul popular al comunei era centrul comunal, localitatea de reședință a raionului se constituia în centrul raional, iar orașul unde se afla sediul regiunii în centrul regional.

Prin Legea privind organizarea administrativă a teritoriului nr. 2/1968, se revine la forma de organizare a țării în județe, orașe și comune. Așa cum se precizează în sus-numita lege la art.3 – județul este alcătuit din orașe și comune – unități de bază ale organizării administrativ-teritoriale a țării – în funcție de condițiile geografice, economice, sociale, politice, etnice și de legăturile culturale și tradiționale ale populației. În acest cadru, consiliile populare județene, municipale, orășenești și comunale hotărăsc potrivit legii, în toate problemele de stat cu caracter local, urmărind îmbunătățirea continuă a activității economice, edilitar-gospodărești, social-culturale și administrative, precum și activității de atragere a cetățenilor la rezolvarea pe plan local a treburilor de interes obștesc.

Prin Legea privind administrația publică locală nr. 69/1991, au fost create noile structuri organizatorice, respectiv consiliile locale, ca organe deliberative și primăriile, ca autorități executive, la nivelul comunelor și orașelor, iar la nivelul județelor s-a legiferat alegerea consiliilor județene, ca autorități ale administrației publice județene ai căror președinți sunt șefii administrației publice județene.

Populația județului Hunedoara (resursa umană)

Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, populația stabilă a județului Hunedoara este de 418.565 persoane, din care 214.584 femei (51.3%). Din numărul total al populației județului Hunedoara, 313.900 persoane trăiesc în municipii și orașe, reprezentând 75.0% din totalul populației stabile.

La nivelul județului, populația este repartizată pe grupe de vârstă astfel: copiii cu vârsta între 0 – 14 ani dețin o pondere de 14.2% din totalul populației stabile a județului, populația tânără cu vârsta cuprinsă între 15 – 24 ani reprezintă un procentaj de 11.0%, persoanele mature cu vârsta cuprinsă între 25 – 64 ani formează majoritatea cu o pondere de 57.9%, iar persoanele în vârstă de 65 ani și peste reprezintă 16.9% din total. Persoanele în vârstă de 85 ani și peste dețin o pondere de 1.1% în totalul populației stabile.

Din totalul populației stabile de 10 ani și peste, 40.9% au nivel scăzut de educație (primar, gimnazial sau fără școală absolvită), 45.5% nivel mediu (posticeal, liceal, profesional sau tehnic de maiștri) și 13.6% nivel superior. La 20 octombrie 2011 erau 3324 persoane analfabete.

O privire de ansamblu asupra resursei umane de care dispune județul Hunedoara se poate observa in următorul grafic:

Figura nr. 1 – Repartiția populației județului Hunedoara pe grupe de vârstă

Analizând graficul prezentat în figura nr.1 se poate observa că din totalul populației stabile existente la nivelul județului Hunedoara, doar un procent de aproximativ 58% poate fi încadrată în muncă.

O privire de ansamblu asupra resursei umane din perspectiva pregătiirii profesionale a acesteia se poate face în graficul următor:

Figura nr. 2 – Repartiția populației județului Hunedoara pe nivel de educație

Analizând graficul prezentat în figura nr.2 se poate observa că din totalul populației stabile existente la nivelul județului Hunedoara, un procent de aproximativ 41% poate fi încadrată în muncă pe posturi de personal necalificat, 45,5% pot fi încadrați în muncă pe posturi de personal calificat și 13,6% pot fi încadrați în muncă pe posturi de conducere sau posturi cu atribuții de coordonare și luare decizii.

Dezvoltarea economică a județului (absorbția resursei umane)

În economia județului Hunedoara, care are două componente de bază: industria și agricultura, s-au produs mutații importante prin înființarea unui număr mare de societăți comerciale, cu capital privat și reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale.

Din cele 9766 societăți comerciale active, potrivit mărimii acestora, după numărul de personal, din cele 9766 de societăți comerciale active, 8485 de societăți comerciale intră în categoria microîntreprinderilor cu un personal de la 0-9 salariați, 1039 societăți comerciale aparțin categoriei micilor întreprinderi cu un personal de la 10-49 salariați, 205 de societăți comerciale sunt incluse în categoria întreprinderilor mijlocii cu un personal de la 50-249 salariați, iar 37 de societăți comerciale sunt în categoria marilor întreprinderi cu un personal mai mare de 250 de salariați.

O privire de ansamblu asupra capacității economiei județului Hunedoara de absorbție a resursei umane se poate observa in următorul grafic:

Figura nr. 3 – Capacitatea economiei județului Hunedoara de absorbție a resursei umane

La nivel național, administrația publică locală este reglementată de Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 (**republicată**)(*actualizată*) administrației publice locale. În respectivul act normativ sunt reglementate o serie de aspecte precum cele ce le vom menționa în cele ce urmează.

Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit. Aplicarea acestor principii nu poate aduce atingere caracterului de stat național, unitar și indivizibil al României.

În conformitate cu prevederile actului normativ mai sus menționat, prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în conditiile legii. Acest drept se exercită de consiliile locale și primari, precum și de consiliile judetene, autorități ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Acest drept se exercită de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene și presedinții acestora, autorități ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.

Raporturile dintre autoritățile administrației publice locale din comune, orașe și municipii și autoritățile administrației publice de la nivel județean se bazează pe principiile autonomiei, legalității, responsabilității, cooperării și solidarității în rezolvarea problemelor întregului judet. În relațiile dintre autoritățile administrației publice locale și consiliul județean, pe de o parte, precum și între consiliul local și primar, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.

1.1. Prezentarea de ansamblu a administrației locale a județului

Administrația publică reprezintă totalitatea serviciilor publice, prin mijiocirea cărora se înfăptuiesc sarcinile puterii executive în vederea asigurării satisfacerii intereselor generale ale particularilor și ale statului.

În concepția constituțională franceză tradițională administrația era înțeleasă drept ,,acțiune a puterii prin procedee de putere publică”. De asemenea, se considera că administrația publică reprezintă activitatea de prestare a serviciilor publice, un ansamblu de servicii publice.

S-a ajuns la noțiunea de administrație publică plecându-se de la constatarea că societatea omenească, organizată sub formă de stat, înființează o serie de servicii publice prin mijlocirea cărora se înfăptuiesc sarcinile puterii executive în vederea asigurării satisfacerii intereselor generale ale particularilor și ale statului. Totalitatea acestor servicii alcătuiesc administrația publică.

În mod curent se folosește noțiunea de administrație publică în loc de putere executivă.

Societatea omenească organizată în stat suveran are interesul, dar și calitatea, ca între persoanele fizice și juridice să domnească ordinea, înlăturând dezordinea, să păzească granițele țării și securitatea statului, să asigure o instruire a populației circulația cetățenilor, asigurarea veniturilor bănești necesare acoperirii cheltuielilor funcționării organelor sale, gospodărirea domeniului public și alte necesități pentru buna funcționare a acestui angrenaj care este statul. Pentru realizarea acestor sarcini, statul înființează servicii publice, de menținere a ordinii, de educație, finanțe publice, de pază a granițelor țării, administrarea domeniului public. Toate aceste servicii publice, organizate într-un sistem de organe, alcătuiesc administrația publică.

Raporturile sociale dintre organele administrației publice, președinte precum și dintre acestea și particulari (persoane fizice sau juridice) sunt reglementate de normele dreptului administrativ și devin raporturi juridice de drept administrativ – raporturi de drept administrativ.

În instituțiile și autoritățile publice din sistemul administrativ din țara noastră prin cadrul legislativ de la nivel central se stabilește structura organizatorică, care devine astfel obligatorie, ea nu poate fi adaptată sau modificată pe altă procedură decât cea prin care a fost stabilită inițial. Apare astfel un paradox care explică multe din blocajele sistemului administrativ și care este o consecință a gradului ridicat de centralizare a sistemului administrativ din România. Deși aceste structuri ar trebui să servească drept cadru de desfășurare a activităților prin care se realizează și furnizează serviciile publice, putând fi adaptate în funcție de intensitatea și amploarea cererilor de diferite servicii ce apar în sistem, totuși în practică acest lucru nu este posibil.

Doar procedura legală este cea prin care pot fi aduse modificări structurilor organizatorice din instituțiile și autoritățile publice integrate în sistemul administrativ din țara noastră.

Organizarea administrației publice locale

Administrația publică locală reprezintă totalitatea autorităților cu competență generalã sau specială, chemate să satisfacă cerințele și interesele generale ale populației unei unități administrativ – teritoriale (județ, comună, oraș). Administrația publică locală este organizată și funcționează la nivelul unităților administrativ-teritoriale ale României : comune, orașe și județe.

Administrația publică locală – în cadrul unității administrativ – teritoriale , își realizează sarcinile prin servicii proprii sau deconcentrate cu atribuții corespunzătoare la nivelul comunei, orașului și al județului. Între administrația publică centrală și cea locală există unele delimitări determinate de PRINCIPIUL AUTONOMIEI LOCALE.

În commune si orase, administrația publică locală se realizează prin consiliile locale și primarii aleși conform legii, aceste instituții alcătuind autoritățile administrației publice locale, prin care se realizează autonomia locală. La nivelul județelor, consiliile județene, în calitate de autorități ale administrației publice, realizează autonomia locală în județe. Din cele de mai sus rezultă că prin administrație publică înțelegem activitatea pe care o desfășoară autoritățile administrativ – teritoriale organizate pe baza principiului autonomiei locale.

Din prevederile corelate ale Constituției, Legilor nr. 215/2001 a administrației publice locale și 67/2004, rezultă că organizarea și funcționarea administrației publice locale are la bază următoarele principii:

principiul autonomiei locale;

principiul descentralizării;

principiul deconcentrării serviciilor publice;

principiul eligibilității autorităților administrației publice locale;

principiul legalității;

principiul consultãrii cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.

Constituția României, precum și dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, stipulează că autoritățile administrației publice locale prin care se realizează autonomia în orașe și comune sunt consiliile locale și primarii aleși în condițiile legii.

Structura administrației locale la nivelul județului Hunedoara

La nivelul județului Hunedoara există constituite 1 Consiliu Județean și 69 de consilii locale al unităților administrativ teritoriale (7 municipii, 7 orase și 55 comune).

În subordinea Consiliului Județean își desfășoară activitatea următoarele instituții:

– Muzeul Civilizației Dacice și Romane Hunedoara-Deva;

– Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu” Hunedoara-Deva;

– Teatrul de Artă Deva;

– Ansamblul profesionist "Drăgan Muntean" pentru promovarea Culturii Tradiționale Hunedoara;

– Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Hunedoara;

– Teatrul Dramatic 'I. D. Sarbu'- Petroșani;

– Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului Hunedoara;

– Unitatea de Asistență medico-socială Baia de Criș;

– Serviciul Public Județean 'SALVAMONT';

– Agenția de Dezvoltare Economico-Socială a Județului Hunedoara;

– Camera Agricolă Județeană Hunedoara;

– Spitalul Județean de Urgență Deva-Hunedoara;

– Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad;

– Sanatoriul de Pneumoftiziologie Geoagiu;

– Serviciul Public de Administrare a Monumentelor Istorice.

Totodată, la nivelul județului Hunedoara, își mai desfășoară activitatea și instituții publice și servicii publice deconcentrate precum:

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, care în îndeplinirea atribuțiilor organizează și răspunde pentru activitatea de colectare a creanțelor bugetare, prin plata voluntară, executare silită, stingere prin celelalte modalități prevăzute de lege, respectiv compensare, restituire, dare în plată, anulare, prescripție, declarare a insolvabilității, atragere a răspunderii solidare a persoanelor prevăzute de lege, datorate de contribuabili, persoane fizice și juridice;

Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă care în îndeplinirea atribuțiilor asigură înregistrarea în evidențe a persoanelor în căutarea unui loc de muncă și a șomerilor, în condițiile legii;

Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Hunedoara care în îndeplinirea atribuțiilor aplică legislația privind acordarea și plata beneficiilor de asistență socială;

Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare Filiala Hunedoara care în îndeplinirea atribuțiilor exploatează, administrează, întreține și repară amenajările de îmbunătățiri funciare din domeniul public sau privat al statului, declarate de utilitate publică;

Agentia de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Hunedoara care în îndeplinirea atribuțiilor asigură derularea operațiunilor financiare legate de gestionarea fondurilor alocate;

Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara care în îndeplinirea atribuțiilor eliberează acorduri, avize și autorizații de mediu agenților economici, urmărește modul de administrare a ariilor protejate și monitorizează calitatea factorilor de mediu;

Biroul Vamal Hunedoara care în îndeplinirea atribuțiilor desfășoară activități de supraveghere si control vamal stabilește și aplică măsurile legale care se impun pentru desfășurarea în bune condiții a activităților de supraveghere și control vamal, aplică legislația vamală și a altor acte normative care reglementează supravegherea vamală și plasarea mărfurilor sub un regim vamal;

Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Hunedoara colectează contribuțiile la fond unic de asigurări sociale de sănătate, pentru persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, precum și înregistrarea și actualizarea datele referitoare la asigurat;

Casa Judeteană de Pensii Hunedoara înregistrează și asigură evidența contribuabililor, în condițiile legii precum și stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și asigură plata acestora;

Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Vest (Timiș) – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Hunedoara asigură controlul respectării dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor, referitoare la securitatea produselor și serviciilor, precum și la apărarea drepturilor legitime ale consumatorilor, prin efectuarea de controale pe piață la producători, importatori, distribuitori, vânzători, prestatori de servicii, inclusiv servicii financiare, și în unitățile vamale, având acces la locurile în care se produc, se depozitează ori se comercializează produsele sau în care se prestează serviciile, precum și la documentele referitoare la acestea, excepție făcând controalele igienico-sanitare și sanitar – veterinare la producători, în cazul produselor alimentare;

Direcția pentru Agricultură a Județului Hunedoara asigură implementarea la nivel județean a strategiei și a Programului de guvernare în domeniul agriculturii și producției alimentare, îmbunătățirilor funciare, precum și în domeniile conexe: fitosanitar, conservarea și managementul durabil al solurilor și al resurselor genetice vegetale și animale;

Direcția Judeteană de Statistică Hunedoara asigură culegerea, prelucrarea, stocarea, analiza și diseminarea rezultatelor cercetărilor statistice;

Direcția Judeteană pentru Cultura Hunedoara îndeplineste atribuțiile prevăzute de lege în domeniul protejării patrimoniului cultural național;

Direcția Judeteană pentru Sport și Tineret Hunedoara asigură punerea în aplicare la nivelul județelor, respectiv al municipiului București a Programului de guvernare, a strategiei și programelor Ministerului Tineretului și Sportului în domeniile sportului și tineretului;

Direcția de Sănătate Publică a Județului Hunedoara reprezintă autoritatea de sănătate publică la nivel local, realizează politicile și programele naționale de sănătate , precum și de planificare și derulare a investițiilor finanțate de la bugetul de stat pentru sectorul de sănătate;

Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Hunedoara urmărește realizarea programului acțiunilor de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor, protecția mediului în vederea asigurării la nivel județean a apărării sănătății animalelor, prevenirii transmiterii de boli de la animale la om, a siguranței alimentelor destinate consumului uman, salubrității furajelor pentru animale și protecției mediului, în raport cu creșterea animalelor;

Garda Națională de Mediu – Comisariatul General – Servicul Comisariatul Județean Hunedoara desfășoară inspecție și control în domeniul protecției mediului;

Inspectoratul de Jandarmi Județean "Decebal" Hunedoara execută misiuni de asigurare a ordinii publice cu ocazia mitingurilor, marșurilor, demonstrațiilor, procesiunilor, acțiunilor de pichetare, acțiunilor promoționale, comerciale, manifestărilor cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, precum și a altor asemenea activități care se desfășoară în spațiul public și care implică aglomerări de persoane;

Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara apără viața, integritatea corporală și libertatea persoanelor, proprietatea privată și publică, celelalte drepturi și interese legitime ale etățenilor și ale comunității, aplică măsuri de menținere a ordinii și liniștii publice, a siguranței cetățeanului, de prevenire și combatere a fenomenului infracțional și de identificare și contracarare a acțiunilor elementelor care atentează la viața, libertatea, sănătatea și integritatea persoanelor, a proprietății private și publice, precum și a altor interese legitime ale comunității;

Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara aplică politicile și strategiile Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la nivel județean, respectiv al municipiului București, controlează aplicarea legislației și monitorizează calitatea activităților de predare-învățare și respectarea standardelor naționale/indicatorilor de performanță, prin inspecția școlară ;

Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Iancu de Hunedoara" al Județului Hunedoara execută, cu forțe proprii sau în cooperare, operațiuni și activități de înștiințare, avertizare, alarmare, alertare, recunoaștere, cercetare, evacuare, adăpostire, căutare, salvare, descarcerare, deblocare, prim ajutor sau asistență medicală de urgență, stingere a incendiilor, depoluare, protecție N.B.C. și decontaminare, filtrare și transport de apă, iluminat, asanare de muniție neexplodată, protecție a bunurilor materiale și valorilor din patrimoniul cultural, acordare de sprijin pentru supraviețuirea populației afectate și alte măsuri de protecție a cetățenilor în caz de situații de urgență;

Inspectoratul Teritorial de Muncă asigură controlul aplicării prevederilor legale, generale și speciale, în domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieței;

Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Hunedoara coordonează și controlează executarea lucrărilor de cadastru și asigură înscrierea imobilelor in registrul de publicitate imobiliară la nivelul județului, controlează executarea lucrărilor de cartografie, topografie, geodezie, fotogrametrie și teledetecție la nivelul județelor.

La unele instituții din subordinea Consiliului Județean dar și la nivelul tuturor consiliilor locale, sunt înființate și își desfășoară activitatea Servicii Voluntare / Private pentru Situații de Urgență, servicii asupra cărora vom reveni în cuprinsul acestei lucrări.

În unitățile administrativ-teritoriale există servicii publice organizate la nivel național (denumite serviciile deconcentrate ale unor ministere, departamente centrale) și servicii publice organizate la nivel local și județean.

În funcție de nevoile locale, de resursele financiare etc., consiliile locale au posibilitatea și chiar obligația de a organiza servicii publice de interes local, care exprimã, în ultimă instanță, interesele colectivității respective (gospodărie comunalã, de administrare a spațiului locativ, de transport local, de întreținere a drumurilor, etc.).

Funcțiile publice ale aparatului propriu sunt grupate în anumite compartimente organizatorice funcționale, cu diverse denumiri (birou, serviciu, direcție, direcție generalã, departament, inspecție sau chiar compartiment), între acestea existând raporturi juridice de subordonare si de cooperare, după caz. Toate compartimentele sunt subordonate însă consiliului local, respectiv primarului.

Institutia primăriei reprezintă o dispozitie nouă cuprinsă în îmbunătățirile aduse legislației anterioare. În acest sens, se prevede că “primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al orasului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei sau orașului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale”.

1.2. Servicii publice pentru situații de urgență în administrația locală

Serviciile Voluntare pentru Situații de Urgență

Serviciile voluntare pentru situații de urgență, se constituie, potrivit actelor normative în vigoare, la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor în subordinea consiliului local.

Serviciul voluntar pentru situații de urgență își îndeplinește atribuțiile, în condițiile legii, într-un sector de competență stabilit cu acordul inspectoratului pentru situații de urgență județean.

Constituirea, dimensionarea și dotarea structurilor serviciilor voluntare se fac pe baza următoarelor criterii:

suprafața sectorului de competență;

numărul de locuitori din sectorul de competență;

clasificarea localităților din punct de vedere al riscurilor;

tipurile de riscuri identificate în profil teritorial;

măsurile stabilite în Planul de analiză și acoperire a riscurilor;

căile de comunicații rutiere și gradul de practicabilitate al acestora;

sursele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor.

Serviciul voluntar este condus de un șef, profesionist în domeniu, și are în structură:

un compartiment sau specialiști pentru prevenire;

una sau mai multe formații de intervenție, salvare și prim ajutor, denumite în continuare formații de intervenție, după caz;

ateliere de reparații și întreținere, după caz.

Structura Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență se poate observa mai detaliat în figura nr. 4.

Figura nr. 4 – Structura Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență

Compartimentul/specialiștii pentru prevenire are/au ca principală atribuție prevenirea riscurilor producerii unor situații de urgență, prin activități de îndrumare și control.

Formația de intervenție este o structură specializată, constituită în vederea limitării și înlăturării urmărilor situațiilor de urgență.

Formația de intervenție are în compunere minimum un echipaj/o grupă de intervenție și 2 – 4 echipe specializate.

Echipajele/grupele de intervenție specializate se organizează în funcție de specialitatea pe care o au, precum și în raport cu categoriile și tipurile de autospeciale și utilaje folosite pentru îndeplinirea atribuțiilor.

Echipele specializate sunt constituite în funcție de tipurile de riscuri identificate în sectorul de competență, pe următoarele domenii principale: transmisiuni-alarmare, cercetare-căutare, deblocare-salvare, sanitar-veterinar, evacuare, protecție NBC, suport logistic.

Serviciul voluntar se încadrează cu personal angajat și cu personal voluntar.

În cadrul serviciului voluntar, funcțiile de șef serviciu și conducător autospeciale se încadrează, în mod obligatoriu, cu personal angajat.

În conformitate cu Codul Ocupațiilor din România, funcțiile personalului din serviciul voluntar sunt următoarele:

Șef serviciu;

Șef compartiment pentru prevenire;

Specialist pentru prevenire;

Șef formație intervenție, salvare și prim ajutor;

Șef grupă de intervenție;

Șef echipă specializată;

Servant;

Conducător autospecială.

O privire de ansamblu asupra funcțiilor din cadrul Serviciului Voluntar Pentru Situații de Urgență se regăsește în figura nr. 5.

Figura nr. 5 – Funcțiile din cadrul Serviciului Voluntar Pentru Situații de Urgență

Consiliul local în subordinea căruia funcționează serviciul voluntar pentru situații de urgență încheie contract de voluntariat cu fiecare persoană selecționată.

Serviciile voluntare pentru situații de urgență se clasifică în funcție de componenta preventivă, de dotare și de tipul intervenției astfel:

Serviciul de categoria I – care are în formația de intervenție doar echipe specializate, pe tipuri de riscuri; aspect ce poate fi observat și în figura nr. 6.

Figura nr. 6 – Serviciul Voluntar Pentru Situații de Urgență categoria I-a

Serviciul de categoria a-II-a – având în formația de intervenție grupe care încadrează autospeciale, altele decât cele pentru stingerea incendiilor, precum și echipe specializate pe tipuri de riscuri; aspect ce poate fi observat și în figura nr. 7.

Figura nr. 7 – Serviciul Voluntar Pentru Situații de Urgență categoria a- II-a

Serviciul de categoria a-III-a – având în formația de intervenție grupe de intervenție, dintre care una încadrează o autospecială pentru stingerea incendiilor și echipe specializate pe tipuri de risc; aspect ce poate fi observat și în figura nr. 8.

Figura nr. 8 – Serviciul Voluntar Pentru Situații de Urgență categoria a- III-a

Serviciul de categoria a-IV-a – având în formația de intervenție grupe de intervenție, din care cel puțin 2 încadrează autospeciale pentru stingerea incendiilor și echipe specializate pe tipuri de risc; aspect ce poate fi observat și în figura nr. 9.

Figura nr. 9 – Serviciul Voluntar Pentru Situații de Urgență categoria a- IV-a

Toate categoriile de servicii voluntare au în compunere, în mod obligatoriu, un compartiment pentru prevenirea situațiilor de urgență.

Serviciile voluntare pentru situații de urgență își desfășoară activitatea pe baza regulamentului de organizare și funcționare, aprobat de consiliul local, cu avizul inspectoratului pentru situații de urgență județean.

Persoana care solicită să se încadreze ca voluntar în serviciile de urgență voluntare trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să aibă domiciliul în unitatea administrativ-teritorială reprezentată de consiliul local al municipiului, orașului/sectorului sau comunei, beneficiar al voluntariatului;

să aibă vârsta cuprinsă între 18 ani și 50 de ani;

să fie apt din punct de vedere medical;

să posede documentele care să îi ateste pregătirea în specializarea pentru care încheie contractul de voluntariat;

să nu fi fost condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni cu intenție;

La încheierea contractului de voluntariat au prioritate persoanele care:

au satisfăcut serviciul militar în termen sau cu termen redus, în specialitățile: pompieri, protecție civilă, geniu, transmisiuni, chimie, medicină, marină;

au absolvit cursurile specifice adaptării la misiuni și la executarea acțiunilor de intervenție în situații de urgență/dezastre.

Promovarea personalului voluntar din serviciile de urgență voluntare se face pe baza criteriilor de performanță stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, potrivit legii.

Inspectoratele pentru situații de urgență județene organizează și desfășoară programe de pregătire a specialiștilor pentru prevenire din serviciile voluntare pentru situații de urgență.

Programele respective se desfășoară pe baza planurilor de pregătire întocmite de inspectoratele pentru situații de urgență județene și aprobate de prefect.

Activitățile de pregătire se stabilesc pe baza tematicii orientative întocmite de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și se particularizează în funcție de specificul zonei de competență.

Perioadele și durata de desfășurare a programelor de pregătire se stabilesc de către inspectoratele pentru situații de urgență județene și vor fi comunicate consiliilor locale pentru a hotărî cu privire la participarea specialiștilor pentru prevenire din serviciile voluntare pentru situații de urgență.

Durata programelor se va stabili, de regulă, în limita a 38 de ore.

Periodicitatea desfășurării programelor se stabilește de inspectoratele pentru situații de urgență județene în funcție de situația operativă, gradul de încadrare și fluctuația personalului compartimentelor pentru prevenire din serviciile voluntare pentru situații de urgență și dinamica schimbărilor legislative.

La finalizarea programelor, inspectoratele pentru situații de urgență județene eliberează fiecărui participant o adeverință de absolvire a cursurilor.

Serviciile Private pentru Situații de Urgență

În conformitate cu legislația specifică existentă în România, serviciile de urgență private sunt structuri specializate, altele decât cele aparținând serviciilor de urgență profesioniste, organizate cu personal angajat și/sau voluntar, în scopul apărării vieții, avutului public și/sau a celui privat împotriva incendiilor și a altor calamități, în sectoarele de competență stabilite cu avizul inspectoratelor pentru situații de urgență.

Serviciile de urgență private au în structură compartiment sau specialiști pentru prevenirea incendiilor, care pentru o mai bună pregătire pot avea și atestat de cadru tehnic specializat cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor, formații de intervenție, salvare și prim ajutor, precum și, după caz, ateliere de reparații și de întreținere.

Legea 307 din 2006 privind prevenirea incendiilor prevede distinct aspecte privind constituirea, încadrarea și dotarea serviciilor de urgență private pentru situații de urgență, precum și realizarea acestora pe baza criteriilor de performanță elaborate de Inspectoratul General și aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Organizarea și funcționarea serviciilor de urgență private se stabilesc prin regulamente aprobate, după caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor economici și instituțiilor care le-au constituit, cu respectarea criteriilor de performanță. Totodată, înființarea, extinderea sau restrângerea activității, precum și desființarea unui serviciu de urgență privat se fac numai cu avizul inspectoratului.

În conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 158 din 2007 pentru aprobarea criteriilor de performanță privind constituirea, încadrarea și dotarea serviciilor private pentru situații de urgență, constituirea și dimensionarea structurilor serviciilor private se fac pe baza următoarelor criterii:

concluziile rezultate din scenariile de securitate la incendiu;

mãsurile stabilite în Planul de analiză și acoperire a riscurilor;

natura și volumul prestãrilor de servicii ce urmeazã a fi efectuate în baza contractelor sau convențiilor încheiate.

Serviciul privat este condus de către un șef, profesionist în domeniu, și are în componență, după caz, următoarele structuri:

compartiment sau specialiști pentru prevenire, care include și compartimentul de protecție civilã pentru operatorii economici a cãror activitate intra sub incidenta Hotãrârii Guvernului nr. 95/2003  privind controlul activitãților care prezintã pericole de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase;

una sau mai multe formații de intervenție, salvare și prim ajutor, denumite în continuare formații de intervenție;

dispecerat;

ateliere de reparații și întreținere.

Structura Serviciului Privat pentru Situații de Urgență se poate observa mai detaliat în figura nr. 10.

Figura nr. 10 – Structura Serviciului Privat pentru Situații de Urgență

Compartimentul/specialiștii pentru prevenire are/au ca principale atribuții prevenirea producerii unor situații de urgență, îndrumare și control în cadrul operatorilor economici sau al instituțiilor publice în care isi desfășoară activitatea.

Planificarea, organizarea, pregătirea și desfășurarea activității de prevenire se fac pe baza regulamentului aprobat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.474/2006.

Formația de intervenție este o structură specializată, constituită în vederea limitării și înlăturării urmărilor situațiilor de urgență. Formația de intervenție are în compunere echipaje/ grupe de intervenție și/sau echipe specializate.

Echipajele/grupele de intervenție se constituie în funcție de specialitatea pe care o au, precum și în raport de categoriile și tipurile de autospeciale și utilaje mobile utilizate pentru îndeplinirea atribuțiilor.

Echipele specializate sunt constituite, în funcție de tipurile de riscuri identificate în sectorul de competență, pe următoarele domenii principale: incendiu, protecție chimică, biologică, radiologică și nucleară, sanitar, cercetare-observare, deblocare-salvare, adăpostire, transmisiuni-alarmare, evacuare, pirotehnic și suport logistic.

Serviciile private organizate de operatorii economici care lucreazã cu material exploziv au în structura și echipe pirotehnice.

Dispeceratul se constituie în mod obligatoriu la serviciile private constituite ca societăți comerciale și la serviciile private de categoriile a IV-a și a V-a în vederea gestionării apelurilor de urgență și monitorizării sistemelor automate de protecție.

Lucrările de reparații și întreținere curente la mijloacele și autospecialele din dotarea serviciilor private se pot face atât în ateliere proprii, cât și la societăți de profil, în baza contractelor încheiate în acest sens.

Serviciul privat de la instituțiile publice și operatorii economici se încadrează astfel:

cu personal angajat;

cu personal voluntar din rândul salariaților proprii.

Funcțiile care se încadrează, în mod obligatoriu, cu personal angajat sunt:

șeful serviciului;

conducătorii autospecialelor de intervenție/mecanicii de motopompă;

servanții de pe autospecialele de intervenție, care îndeplinesc funcții de șef de țeavă sau execută operațiuni de descarcerare.

Inspectorul de protecție civilă și cadrul tehnic/personalul de specialitate cu atribuții în domeniul prevenirii impotriva incendiilor se încadrează potrivit legii. La încadrarea în serviciu, precum și anual, personalul angajat în formațiile de intervenție este supus controlului medical, conform legii. Personalul angajat trebuie sa aibã calificarea necesarã, conform reglementãrilor în vigoare.

Serviciile private se clasifică în funcție de structură, astfel:

serviciu de categoria I – numai compartiment/ specialiști pentru prevenire;

serviciu de categoria a II-a – având în formația de intervenție, salvare și prim ajutor doar echipe specializate pe tipuri de riscuri, inclusiv cele de supraveghere și punere în funcțiune a instalațiilor speciale de prevenire și stingere a incendiilor;

serviciu de categoria a III-a – având în formația de intervenție, salvare și prim ajutor un echipaj/o grupă de intervenție la un utilaj mobil și echipe specializate, pe tipuri de riscuri;

serviciu de categoria a IV-a – având în formația de intervenție, salvare și prim ajutor un echipaj/o grupă la o autospecială de intervenție și echipe specializate, pe tipuri de riscuri;

serviciu de categoria a V-a – având în formația de intervenție, salvare și prim ajutor două sau mai multe echipaje/grupe la două sau mai multe autospeciale de intervenție și echipe specializate, pe tipuri de riscuri.

Serviciile private pentru situații de urgență de categoriile a II-a – a V-a au în mod obligatoriu în compunere compartiment/specialiști pentru prevenire.

La organizarea serviciilor private constituite de operatorii economici care desfășoară activități în domeniul nuclear, pe calea ferată, la metrou, aeroporturi și porturi maritime sau fluviale se vor aplica reglementările specifice, precum și criteriile și recomandările elaborate de organismele internaționale de profil.

La organizarea serviciilor private constituite pentru intervenția la exploatările miniere subterane se ține seama și de criteriile specifice stabilite de autoritățile abilitate în domeniul respectiv.

Numărul de personal ce încadrează echipajele/grupele de intervenție se stabilește conform prevederilor instrucțiunilor și cărților tehnice de utilizare a utilajelor și autospecialelor de intervenție. Echipele specializate au în compunere minim 3 persoane, în funcție de specificul activității desfãșurate.

CAPITOLUL 2. PREGĂTIREA PERSONALULUI DIN CADRUL SERVICIILOR PUBLICE PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ DIN ADMINISTRAȚIA LOCALĂ

Personalul angajat în cadrul serviciilor voluntare/private pentru situații de urgență trebuie să aibă calificarea necesară, conform reglementărilor legislației în vigoare.

Formarea, evaluarea și certificarea competenței profesionale a personalului serviciilor de urgență voluntare sau private se realizează de centre de formare și evaluare abilitate prin lege, avizate de Inspectoratul General.

2.1. Pregătirea șefului Serviciului Voluntar / Privat pentru Situații de Urgență

Pentru realizarea unei pregătiri riguroase, care să asigure un pachet de cunoștiințe adecvat și necesar în desfășurarea atribuțiilor specifice, șeful serviciului voluntar pentru situații de urgență trebuie să urmeze un program de pregătire cu durata de 180 ore. În conformitate cu legislația în vigoare din totalul de 180 ore, 60 ore trebuie să fie de pregătire teoretică și 120 ore de pregătire practică.

În continuare am încercat trasarea unei tematici de pregătire orientativă, această tematică nu este un document oficial, ea reprezentând doar o posibilă soluție de pregătire în viziunea proprie.

2.2. Pregătirea servanților din cadrul Serviciului Voluntar / Privat pentru Situații de Urgență

Pentru realizarea unei pregătiri riguroase, care să asigure un pachet de cunoștințe adecvat și necesar în desfășurarea atribuțiilor specifice, servantul pompier din cadrul serviciului voluntar pentru situații de urgență trebuie să urmeze un program de pregătire cu durata de 160 ore. În conformitate cu legislația în vigoare din totalul de 160 ore, 53 ore trebuie să fie de pregătire teoretică și 107 ore de pregătire practică.

În continuare am încercat trasarea unei tematici de pregătire orientativă, această tematică nu este un document oficial, ea reprezentând doar o posibilă soluție de pregătire în viziunea proprie.

A. Efectuarea activităților de pregătire pentru intervenție în situații de urgență (35 ore pregătire teoretică și 33 ore pregătire practică)

Tema 1 – Tehnica securității și sănătății în muncă. (1 oră);

Tema 2 – Cunoașterea și mânuirea accesoriilor pentru protecția servanților. (4 ore) – 1 oră teorie, 3 ore practică;

2.1. Masca contra fumului și gazelor, costumul de protecție contra apei, centura

și cârligul de siguranță, casca, cizmele de cauciuc cu tălpi neperforabile.

2.2. Aparatul de respirat cu aer comprimat și costumul de protecție anticalorică.

2.3. Exerciții combinate de deplasare și lucru în subsoluri, spații înguste, casa

scărilor, încăperi inundate cu fum și gaze toxice, folosind masca contra

fumului și gazelor, aparatul de respirat cu aer comprimat și costumul

anticaloric.

Tema 3 – Escaladări (treceri) peste obstacole, prin spații înguste și peste suprafețe de sprijin reduse. (4 ore);

3.1. Tehnica escaladării gardului de 2 m prin agățare și din forță.

3.2. Tehnica trecerii peste bârna de echilibru. Exercițiu de control: alergare 10 m

cu două role de furtun tip „C”, trecerea peste bârnă, întinderea rolelor și

racordarea între ele.

3.3. Tehnica trecerii pe sub capcană. Exercițiu de control: alergare 25 de metri

cu țeava în bandulieră sau la brâu, trecerea pe sub capcană, ieșire și alergare

20 de metri.

3.4. Tehnica trecerii prin spații limitate (subsoluri, tuneluri, canale tehnologice).

Tema 4 – Tehnica mânuirii scărilor manuale. (3 ore);

4.1. Scara de fereastră

4.2. Scara culisabilă

4.3. Scara baston

4.4. Scara de împerechere

Tema 5 – Tehnica întinderii și strângerii rolelor de furtun (2 ore);

5.1. Rolă simplă;

5.2. Rolă dublă;

5.3. Panglică.

Tema 6 – Regulament privind organizarea și desfășurarea concursurilor profesionale ale serviciilor voluntare și private pentru situații de urgență. (1 oră);

6.1. Dispoziții generale

6.2. Organizarea concursurilor

6.3. Jurizarea concursurilor

6.4. Prezentarea generală a probelor de concurs

6.5. Aprecierea rezultatelor și stabilirea clasamentului

6.6. Acordarea distincțiilor și premiilor

6.7. Asigurarea tehnico-materială și medicală

6.8. Dispoziții finale

Tema 7 – Învățarea și executarea probelor concursurilor profesionale ale serviciilor voluntare și private pentru situații de urgență. Proba de concurs ”Pista de îndemânare și viteză”. (3 ore);

Tema 8 – Învățarea și executarea probelor concursurilor profesionale ale serviciilor voluntare și private pentru situații de urgență. Proba de concurs ”Ștafeta 4 x 100 m”. (4 ore);

Tema 9 – Învățarea și executarea probelor concursurilor profesionale ale serviciilor voluntare și private pentru situații de urgență. Proba de concurs ”Dispozitivul de intervenție”. (4 ore);

Tema 10 – Acte normative care reglementează activitatea în situații de urgență. (2 ore);

Tema 11 – Situații de urgență. (1 oră);

11.1. Tipuri de risc și clasificarea situațiilor de urgență.

11.2. Efectele negative, impactul și urmările situațiilor de urgență.

11.3. Organizarea și atribuțiile sistemului național de management al situațiilor de urgență.

11.4. Organizarea serviciilor pentru situații de urgență.

Tema 12 – Norme generale de apărare împotriva incendiilor. (2 ore);

Tema 13 – Norme generale privind securitatea personalului destinat intervenției în cazul producerii unor situații de urgență. (2 ore);

Tema 14 – Termeni și expresii specifice apărării împotriva incendiilor. (5 ore);

Tema 15 – Noțiuni generale de fizică și chimie specifice pompierilor. (2 ore);

Tema 16 – Surse de aprindere. Generalități, descriere, demonstrare. (2 ore);

Tema 17 – Factorii determinanți ai riscului de incendiu. (1 oră);

Tema 18 – Incendiul și evoluția sa. Propagarea incendiilor (1 oră);

Tema 19 – Substanțe de stingere a incendiilor. (1 oră);

Tema 20 – Accesorii pentru intervenții în situații de urgență. (5 ore) – 1 oră teorie, 4 ore practică;

Tema 21 – Stingătoare de incendiu. (3 ore) – 1 oră teorie, 2 ore practică;

Tema 22 – Instalații speciale de stingere a incendiilor. (1 oră);

Tema 23 – Instalații automate de semnalizare a incendiilor. (1 oră);

Tema 24 – Prezentarea posibilităților de lucru și a caracteristicilor tehnico-tactice ale autospecialelor. (4 ore)

24.1. Autospeciale de lucru cu apă și spumă

24.2. Autospeciale de intervenție și salvare de la înălțime

24.3. Autospeciale de stingere a incendiilor cu pulbere și azot sau CO2

24.4. Autospeciale de descarcerare

Tema 25 – Măsuri generale de apărare împotriva incendiilor la exploatarea instalațiilor aferente construcțiilor. (1 oră);

Tema 26 – Prevenirea incendiilor la depozitarea, comercializarea și utilizarea buteliilor cu GPL. (1 oră);

Tema 27 – Măsuri generale de prevenire a incendiilor la executarea lucrărilor cu foc deschis. (1 oră);

Tema 28 – Situațiile de urgență generate de inundații. Măsuri de prevenire și protecție în caz de inundații. (1 oră);

Tema 29 – Situații de urgență generate de alunecări de teren. Noțiuni generale, măsuri de prevenire și reguli de comportare. (1 oră);

Tema 30 – Situații de urgență generate de cutremure. (1 oră);

Tema 31 – Situații de urgență generate de accidente nucleare și/sau urgențele radiologice. (1 oră);

Tema 32 – Situații de urgență generate de accidente majore implicând substanțe periculoase. (1 oră);

Tema 33 – Situații de urgență generate de riscuri biologice majore. (1 oră).

B. Desfășurarea activităților premergătoare intervenției în situații de urgență (3 ore pregătire teoretică și 26 ore pregătire practică)

Tema 1 – Organizarea grupelor la autospeciale pentru intervenții în situații de urgență. (2 ore);

Tema 2 – Îndatoririle servanților. (6 ore) – 2 ore teorie, 4 ore practică;

Tema 3 – Tehnica executării îndatoririlor de către servanți la intervenții. (4 ore);

Tema 4 – Formațiile de adunare și de marș. Trecerea de la o formație la alta. (2 ore);

Tema 5 – Adunarea pentru intervenție. Reguli și măsuri de protecție a servanților la adunarea pentru intervenție. Deplasarea la locul intervenției. (3 ore);

Tema 6 – Sosirea la locul intervenției. Realizarea dispozitivului premergător. (4 ore);

Tema 7 – Executarea recunoașterii. Analiza situației și luarea hotărârii. (2 ore);

Tema 8 – Salvarea persoanelor și animalelor precum și evacuarea bunurilor materiale. Acordarea primului ajutor medical. (5 ore);

Tema 9 – Identificarea substanțelor periculoase clasificate conform ADR. (1 oră).

C. Executarea intervenției în situații de urgență (10 ore pregătire teoretică și 38 ore pregătire practică)

Tema 1 – Tehnica stingerii incendiilor. (2 ore);

Tema 2 – Realizarea dispozitivului de intervenție. (6 ore);

Tema 3 – Tehnica lucrului pentru stingerea incendiilor. (1 oră);

Tema 4 – Stingerea incendiilor. (20 ore);

Tema 5 – Lichidarea efectelor incendiului. Limitarea și înlăturarea urmărilor situației de urgență. (1 oră);

Tema 6 – Retragerea forțelor și mijloacelor și restabilirea capacității de luptă. (1 oră);

Tema 7 – Surse de alimentare cu apă în caz de incendiu. Tehnica alimentării cu apă. (4 ore);

Tema 8 – Lucru cu instalațiile speciale. (4 ore);

Tema 9 – Intervenția în cazul producerii inundațiilor. (1 oră);

Tema 10 – Intervenția în cazul producerii alunecărilor de teren. (1 oră);

Tema 11 – Intervenția în cazul producerii unui accident nuclear și/sau urgență radiologică, accident chimic și biologic. (1 oră);

Tema 12 – Intervenția în cazul producerii unui cutremur. (1 oră);

Tema 13 – Metode și procedee de salvare a persoanelor din subsoluri, de sub dărâmături, din spații înguste și de la etajele clădirilor. (4 ore);

Tema 14 – Norme generale privind activitatea de înștiințare, avertizare, prealarmare și alarmare în situații de urgență. Evacuarea în situații de urgență. (1 oră).

D. Întreținerea mijloacelor tehnice de intervenție din dotare (5 ore pregătire teoretică și 10 ore pregătire practică)

Tema 1 – Clasificarea mijloacelor tehnice de intervenție din dotare. (1 oră);

Tema 2 – Norme de exploatare a autospecialelor și utilajelor din dotare. (1 oră);

Tema 3 – Lucrări de asistență tehnică la autospecialele de intervenție. (2 ore) – 1 oră teorie, 1 oră practică;

Tema 4 – Lucrări de asistență tehnică la utilajele de intervenție. (2 ore) – 1 oră teorie, 1 oră practică;

Tema 5 – Asistență tehnică la accesoriile de intervenție. (2 ore);

Tema 6 – Operațiuni de verificare și întreținere a stingătoarelor portative și transportabile. (2 ore);

Tema 7 – Verificarea siguranței în exploatare și funcționare a unor accesorii de protecție și salvare. (2 ore);

Tema 8 – Întreținerea, verificarea și exploatarea instalațiilor speciale de semnalizare și stingere a incendiilor. (2 ore);

Tema 9 – Păstrarea și verificarea substanțelor de stingere. (1 oră).

CONCLUZII

Pentru a fi eficient, managerul de resurse umane trebuie să posede o serie de calități: să urmăreasca aplicarea deciziilor, să posede bune calități de negociator, să fie empatic, să aibă răbdare și să înțeleagă opiniile altora.

Managementul resurselor umane are ca scop principal îmbunătățirea continuă a activității tuturor angajaților în scopul realizării obiectivelor și misiunii companiei.

În contextul unui management resurse umane eficient, am tratat resursa umană(individul) prin prisma a 3 factori determinanți: cunoștințele, aptitudinile, și deprinderile sau abilitățile. Prin prisma celor 3 factori determinanți putem trasa ecuația caracteristică a valorii resurse umane, nu din perspectiva unei valori nominale ci mai de seamă din perspectiva potențialului de dezvoltare al acesteia.

Cele trei elemente definitorii pot fi notate în mod simbolic cu următoarele valori variabile: Cunoștințele = C, Aptitudinile = A și deprinderile = D.

Din punct de vedere matematic, rezultă că valoarea resursei umane este reprezentat de o funcție de trei variabile(C, A, D) congruente în timp și spațiu.

Vru = f(C, A, D) unde Vru = valoarea resursei umane

Pornind de la această exprimare matematică rezultă o funcție de 4 variabile primare care definește în mod implicit potențialul de dezvoltare al resursei umane:

Pd= f(C, A, D, x) unde:

Pd – Potențial dezvoltare

C – Cunoștințele

A – Aptitudinile

D – Deprinderile

x – Motivarea

Pentru o înțelegere mai clară potențialului de dezvoltare al resursei umane definită prin funcția „f” este necesară exemplificarea unui caz probabil:

Individul posedă cunoștințe foarte bune, are aptitudinile și deprinderile necesare dar îi lipsește motivare(motivare ce poate fi de natură financiară, de natură socială, sau pur și simplu dorința de a se bucura de respectul colegilor și al superiorilor.)

Pentru o aprofundare a ecuației se poate concepe o scară de evaluare a variabilelor, spre exemplu se poate considera o scară de valori de la 1 la 10 pentru fiecare variabilă, astfel un individ poate avea C = 8, A = 6, D = 6 și x = 10.

Prin prisma ecuațiilor prezentate se poate creia un model matematic prin prisma căruia se poate realiza un management al resurselor umane eficient.

BIBLIOGRAFIE

Sabin Șerban Covrig, Managementul resurselor umane – Universitatea „Politehnica” Bucuresti 2007;

Ciprian Tripon, Marius Dodu, Managementul resurselor umane – Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării;

Viorel Cornescu, Paul Marinescu, Management, de la teorie la practică – Universitatea din București 2004;

Legea nr.215 din 23 aprilie 2001 (**republicată**)(*actualizată*) administrației publice locale;

Legea nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incendiilor;

Ordin nr. 158 din 22 februarie 2007 pentru aprobarea Criteriilor de performanță privind constituirea, încadrarea și dotarea serviciilor private pentru situații de urgență;

O.M.A.I. nr. 158 din 2007 pentru aprobarea criteriilor de performanță privind constituirea, încadrarea și dotarea serviciilor private pentru situații de urgență;

H.G. nr. 1579 din 8 decembrie 2005 privind aprobarea Statutului personalului voluntar din serviciile de urgență voluntare;

Statutul Consiliului Județean Hunedoara – www.cjhunedoara.ro;

Comunicat de presă – Institutul Național de Statistică 5 iulie 2013.