SERVICIILE PUBLICE CENTRALE ȘI LOCALE DIN ROMÂNIA [605051]

Capitolul 4

SERVICIILE PUBLICE CENTRALE ȘI LOCALE DIN ROMÂNIA

4.1 Serviciile publice centrale de stat

4.1.1 Considera ții generale cu privire la serviciile publice centrale de stat

Se știe că administra ția publică reprezintă sistemul în care se desf ășoară activitatea de organizare a
executării și de execuție concretă a legii. Aceast ă activitate se realizeaz ă de către autorit ățile administrative
centrale sau locale, putând avea caracter:
‰ de dispozi ție – reglement ări elaborate și emise pe baz ă de lege și în interesul execu ției
legii;
‰ de presta ție – servicii publice de interes general sau local.
Având în vedere faptul c ă nevoile și cerințele societ ății în general sau ale fiec ărui cetățean în
parte sufer ă modificări frecvente în timp și spațiu, administra ția publică trebuie s ă aibă un caracter
dinamic s ă se adapteze la aceste realit ăți, fapt pentru care î și crează și organizeaz ă structuri care s ă
răspundă acestor cerin țe și nevoi reclamate de societate. Aceste cerințe și nevoi pot fi:
‰ generale – la nivelul întregii comunit ăți organizate de c ătre stat (ap ărare, ordine public ă,
educație, sănătate);
‰ specifice – la nivelul colectivit ăților din jude țe, orașe sau comune (alimentare cu ap ă,
gaze, lumin ă, energie termic ă, salubrizare).
Autoritățile administrative au menirea de a transpune în practic ă prevederile legii, executând-o
sau organizând executarea acesteia. În acest scop, ele dispun de resurse (financiare, materiale, umane)
și de competen țe atribuite corespunz ător sarcinilor ce revin fiec ăreia.
Varietatea și complexitatea acestor sarcini, precum și nevoia sporit ă de eficientizare a activit ăților
administrative au impus structurarea sistemului administra ției publice pe mai multe paliere c ărora li
s-au atribuit nivele de competen ță și, implicit, de decizie adecvate.
Datorită mobilității în timp și spațiu a cerin țelor și nevoilor societ ății, colectivit ăților și
cetățenilor, evolu ția autorităților administrative este continu ă, atât în organizare, cât și în activitate.

Pe măsura modific ării cerințelor și nevoilor, dorin țelor și aspirațiilor, apar noi servicii, altele dispar,
iar altele î și modifică parametrii de func ționare.
În prezent, administra ția publică din România este structurat ă pe două mari nivele:
‰ administra ția publică de stat , care poate presta servicii publi ce centrale sau teritoriale;
‰ administra ția publică locală.
Serviciile publice cu caracter de stat sunt realizate și furnizate de administra ția central ă
și ele au existat în țările române înc ă înainte de organizarea guvernului ca organ de stat.
Regulamentele Organice din 1831 în Muntenia și 1832 în Moldova, con țin atribuțiile unor
înalți demnitari, de a transforma unele ranguri boiere ști în funcții de mini ștrii, astfel:
– “marele vornic din l ăuntru” avea atribu ții în domeniul problemelor interne, agriculturii,
lucrărilor publice, înv ățământului, s ănătății și asistenței sociale;
– “marele vistiernic” se ocupa de problemele finan țelor, industriei și comerțului;
– “secretarul statului” era șeful cancelariei, ținea legătura cu celelalte departamente și
autorități interne și cu agenți externi și contrasemna toate decretele domnului;
– “marele logof ăt al dreptului” r ăspundea de organizarea și buna func ționare a justi ției;
– “marele logof ăt al credin ței” se ocupa de problemele cultelor;
– “marele sp ătar” răspundea de problemele o știrii.
Unirea din 1859 sub Alexandru Ioan Cuza a dus la o nou ă transformare în organizarea
administra ției prin organizarea a opt ministere: Interne, Finan țe, Justiție, Culte, Instruc țiune Public ă,
Afaceri Str ăine, Lucr ări Publice, R ăzboi și Control. La acestea s-a ad ăugat în perioada cuprins ă
între 1859 și Marea Unire din 1918 apari ția Curții de Conturi în locul Ministerului Controlului în
1984 și înființarea Ministerului Domeniilor în 1883.
Constituția din 1938 a instaurat dictatura regal ă, puterea executiv ă a regelui executându-se
prin miniștrii (nu prin Guvern al c ărui rol a fost redus la zero), care r ăspundeau politic numai în fa ța
regelui.
Anii 1940 – 1944 au reprezentat o nou ă perioadă de schimb ări semnificative în structura
administra ției publice prin suspendarea Constitu ției și realizarea conducerii statului de c ătre
președintele Consiliului de Mini ștrii care avea puteri depline pentru a conduce statul, el fiind și cel
care-i numea pe mini ștrii. Aceștia erau răspunzători de actele lor și puteau fi trimi și în judecat ă în
fața Înaltei Cur ți de Casație și Justiție.
După 1944 pân ă în 1989 a avut loc instaurarea treptat ă a dictaturii totalitare materializat ă în
statul comunist condus de partidul unic.
Perioada imediat urm ătoare anului 1989 s-a caracterizat printr-un proces rapid de reorganizare și
înființare pe baze noi a organismelor indispensa bile noului stat democratic. Era necesar ă înființarea

unor ministere al c ăror obiect de activitate trebuia urgent racordat la obiectivele cuprinse în
Proclama ția de la 22 decembrie 1989. Astfel:
‰ în data de 26 decembrie a fost numit primul-ministru,
‰ în 27 decembrie a fost numit ministrul ap ărării naționale și s-a reorganizat Ministerul
Apărării Naționale, prin trecerea în competen ța sa a Departamentului Securit ății Statului
și a unor structuri organizatorice ale Ministerului de Interne.
‰ în 28 decembrie au fost numi ți doi vice-prim mini ștrii și s-a înfiin țat Ministerul Economiei
Naționale, Ministerul Agriculturii și Mediului Înconjur ător, Ministerul Culturii,
‰ până la sfârșitul anului au mai fost înfiin țate și numiți miniștrii pentru urm ătoarele ministere și
organisme: Ministerul Industr iei, Economiei, Electronicii și Informa ției, Ministerul
Învățământului, Ministerul Sportului, Comisia Na țională pentru Statistic ă, Comisia Na țională
pentru Standarde și Calitate.

4.1.2 Categorii de institu ții prestatoare de servicii publice centrale

Instituțiile publice centrale prestatoare de servicii publice centrale sunt:
‰ Președenția României prin administra ția preziden țială;
‰ Guvernul prin aparatul de lucru al Guvernului;
‰ Administra ția centrală de specialitate prin intermediul ministerelor, autorit ăților subordonate
ministerelor și autorităților autonome.

4.1.2.1 Pre ședinția României – Administraț ia Preziden țială

Președinția României este o instituț ie publică care func ționează în baza Constitu ției, a
Decretului Lege nr. 92/1990 și a Legii nr. 114 din 6 iulie 1994 și are ca scop asigurarea exercit ării
de către Președintele României a prerogativelor ca re îi sunt stabilite prin Constitu ție și prin
legi. Prin institu ția “Președinția României” în sensul legii, în țelegem serviciile publice aflate la
dispoziția Președintelui României, pentru îndeplinirea atribu țiilor sale. Aceste servicii publice au
rolul de a stabili rela ții de colaborare cu autorit ățile publice și de a primi sprijinul acestora în
vederea înf ăptuirii prerogativelor și exercitării competen țelor care îi revin Pre ședintelui României.
Aceste competen țe se refer ă, în conformitate cu actele urgente și/sau de importan ță deosebită, la
participarea la ședințele guvernului, încheierea de tratate interna ționale ce au fost în prealabil
negociate de c ătre Guvern. Altfel spus, Pre ședintele României, ca șef al executivului, al ături de
primul-ministru, datorit ă regimului politic semipreziden țial și a sistemului nostru constitu țional care

“consacră un executiv bicefal”, este atât șef al puterii executive, cât și autoritate central ă a
administra ției publice.
Președintele României îndepline ște următoarele roluri (art. 80, alin. 1 și 2 din Constitu ția
României):
‰ reprezintă statul român,
‰ garanteaz ă independen ța națională, unitatea și integritatea teritorial ă a țării,
‰ veghează la respectarea Constitu ției și la buna func ționare a autorit ăților publice,
‰ are funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.
Pentru exercitarea de c ătre Președintele României a prerogativelor care îi sunt stabilite prin
Constituția României și alte legi, s-a organizat și funcționează Administra ția preziden țială1, care
este o instituție publică cu personalitate juridic ă.
Prin Administra ție preziden țială se înțelege serviciile publice aflate la dispozi ția Președintelui
României, pentru îndeplinirea atribu țiilor sale .
Compartimentele și funcțiile din structura Administratiei prezidentiale, organizarea, func ționarea
și atribuțiile acestora se stabilesc pr in Regulamentul de organizare și funcționare a Administratiei
prezidentiale, care se aprob ă de Președintele României.
Numărul maxim de posturi al Administratiei prezidentiale este de 180.

Personalul Administra ției preziden țiale este alc ătuit din:
ƒ persoane deta șate, la cererea Pre ședintelui României, din ministere și alte autorit ăți
publice
ƒ persoane încadrate direct pe funcțiile sau posturile pe care urmeaz ă să le îndeplineasc ă.
Personalul poate fi încadrat numai pe baza încrederii acordate de Pre ședintele României și
cu condiția semnării unui angajament de loialitate stabilit prin Regulamentul de organizare si
functionare. Retragerea încrederii are ca efect revocarea încadr ării, precum și încetarea deta șării,
eliberarea sau destituirea din func ție ori desfacerea contractului de munc ă, după caz.
Funcțiile de conducere specifice din cadrul Administ ratiei prezidentiale sunt urm ătoarele:
ƒ consilier preziden țial cu rang de ministru2
ƒ consilier de stat cu rang de secretar de stat.
Numirea sau eliberarea din func ție a consilierilor preziden țiali se face de c ătre Președintele
României.

1 OUG nr. 1/4 ianuarie 2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea si functionarea
Presedentiei Romaniei, publicata in MO nr. 12/10 ianuarie 2001.
2 De exemplu: consilierul preziden țial pentru ap ărare și siguranță națională este membru în Consiliul Suprem de Ap ărare
a Țării.

Structura organizatoric ă a Administra ției preziden țiale se prezint ă astfel:

A. Departamentul Politic este structura Administra ției preziden țiale menit ă să susțină și să
promoveze ac țiuni și inițiative de aplicare a Programului Pre ședintelui în domeniul politicii interne,
în relațiile constitu ționale ale Pre ședintelui României cu Parlamentul, Guvernul, societatea civil ă,
organizațiile profesionale și non-guvernamentale, institu țiile culturale și de cult religios,
organizațiile de tineret și studenți.
Departamentul Politic are atribu ții în următoarele sectoare de activitate:
‰ Relația cu Parlamentul, Guvernul și Administra ția publică locală;
‰ Analiză politică internă, relații cu partidele politice parlamentare și neparlamentare;
‰ Tineret, sport și organiza ții neguvernamentale pentru tineret.

B. Departamentul Rela ții Interna ționale este compartimentul de specialitate din cadrul
Administra ției Preziden țiale care sus ține acțiunile Președintelui României în calitatea sa de reprezentant
al statului român în raporturile interna ționale, printr-o activitate de fundamentare, analiz ă și sinteză
în materie de politic ă externă.
DRI coordoneaz ă pregătirea și realizarea vizitelor oficiale ale Pre ședintelui României în
străinătate, precum și a primirilor acordate de Pre ședintele României invita ților străini.

C. Departamentul Strategii Economice și Sociale asigură servicii de specialitate Administra ției
Prezidențiale în domeniile economic și social.
Departamentul strategii economice si sociale este format din cinci compartimente, și
anume:
a) Strategii economice;
b) Strategii în domeniul social;
c) Dezvoltare regional ă și cooperare economic ă internațională;
d) Investiții de capital str ăin;
e) Societatea informa țională, știință și cercetare științifică.

D. Departamentul Comunicare Public ă este format din patru compartimente :
a) Mesaje speciale și analiză politică a conținutului presei;
b) Biroul de Pres ă;
c) Administrare pagină internet și poștă electronic ă;
d) Compartimentul Buletin Informativ, Documentare-Bibliotec ă.

E. Departamentul Financiar și de Logistic ă are următoarele atribuții:
• asigură resursele financiare și materiale pentru func ționarea Administra ției Preziden țiale;
• urmăreste execu ția bugetului de cheltuieli aprobat anual pentru Administra ția Preziden țială,
prin legea bugetului de stat și întocmește proiectul bugetului de cheltuieli pentru anul
următor celui în execu ție;
• gestioneaz ă, administreaz ă și utilizeaz ă creditele bugetare puse la dispozi ția Administra ției
Prezidențiale prin bugetul de stat, precum și a valorilor materiale existente în patrimoniul
acesteia cu exercitarea permanent ă a controlului financiar preventiv propriu, precum și
cel al Ministerului Finan țelor Publice asupra tuturor opera țiunilor financiare și de
gestiune.
• coordoneaz ă, la nivelul Administra ției Preziden țiale, întreaga activitate financiar-contabil ă
și de gestiune având obliga ția să stabileasc ă normele de conduit ă în domeniu: baremuri
de cheltuieli, normele de consum referitoare la achizi ție, carburan ți, energie termic ă și
electrică etc.

F. Departamentul Securit ății Naționale își desfășoară activitatea în cadrul a șase compartimente:
‰ Informare și analiză;
‰ Legislație militară;
‰ Situații de criză care impun m ăsuri deosebite;
‰ Integrarea euro-atlantic ă;
‰ Politica militar ă;
‰ Apărare, siguran ță națională și ordine public ă.

G. Departamentul Constitu țional Legislativ are atribuții în urmatoarele domenii de activitate:
‰ Promulgarea legilor;
‰ Revizuirea Constitu ției din inițiativa Președintelui României;
‰ Informarea Pre ședintelui României asupra desf ășurării procedurii legislative parlamentare;
‰ Cererile de gra țiere;
‰ Numirea și revocarea sau eliberarea din func ții publice;
‰ Dizolvarea Parlamentului;
‰ Măsuri în domeniul ap ărării sau cu caracter excep țional;
‰ Încheierea tratatelor interna ționale și trimiterea lor spre ratificare;
‰ Întocmirea altor acte preziden țiale;
‰ Referendum.

H. Cancelaria Ordinelor are ca atribuții principale:
‰ Evidența documentelor;
‰ Analiza documentelor;
‰ Transmiterea documentelor;
‰ Arhivarea documentelor.

I. Compartimentul Protocol. Atribu țiile Compartimentului Protocol cuprind toate aspectele
privind organizarea ac țiunilor care se desf ășoară cu participarea direct ă sau în numele
Președintelui României.
Respectarea normelor interne și internaționale unanim acceptate în domeniu, pentru
transpunerea în practic ă a programului Pre ședintelui României, impune urm ătoarele direcții de
acțiune:
a) Primiri la Pre ședintele României, organizarea vizitelor șefilor de state în țara noastr ă.
b) Organizarea deplas ărilor în țară și în străinătate.
c) Organizarea ac țiunilor cu ceremonial.
d) Activitate de secretariat.

J. Compartiment Personal – Organizare are ca principale atribu ții:
a) Organizarea
• Coordonarea ac țiunii de elaborare a Regulamentului de organizare și funcționare a
Administra ției Preziden țiale, a Regulamentului de ordine interioar ă și a normelor
interne de personal.
• Întocmirea statului de func ții, în conformitate cu organigrama aprobat ă de Președintele
României .
b) Eviden ță de personal
Administra ția preziden țială stabilește relații de colaborare cu autorit ățile publice și primește
sprijinul acestora în vederea înf ăptuirii prerogativelor și exercitării competen țelor ce revin Pre ședintelui
României.

4.1.2.2 Guvernul României

Guvernul României Guvernul este autoritatea publicã a puterii executive, care functioneazã în
baza votului de încredere acorda t de Parlament si care asigurã realizarea politicii interne si
externe a tãrii si exercitã conducerea generalã a administratiei publice.

Guvernul are rolul de a asigura func ționarea echilibrat ă și dezvoltarea sistemului na țional
economic și social, precum și racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condi țiile
promovării intereselor na ționale.
El este alc ătuit din prim-ministru, mini ștrii și alți membrii ce func ționează în baza Constitu ției,
art. 101 – 104, a Legii nr. 37/1990, HG nr. 515/193, HG/ noiembrie 1996, HG/noiembrie 1998. Tot
în legea fundamental ă sunt prev ăzute modalit ăți de investire, de constituire, r ăspunderile și atribuțiile
care revin acestuia.
Guvernul exercit ă atât funcții cu caracter administrativ , cât și funcții cu caracter politic ,
dar nu putem stabili o distinc ție clară între acestea. Deosebit de important este îns ă faptul că, potrivit
articolului 101, alineatul 1 din Constitu ția României, Guvernul “exercit ă conducerea general ă a
administra ției publice”. Pentru realizarea rolului și atribuțiilor ce revin din aceast ă funcție este
organizat un aparat tehnic, de specialitate , subordonat direct primului-ministru, precum și organe de
specialitate, altele decât ministerel e, subordonat nemijlocit Guvernului și ai căror conduc ători nu
sunt membrii ai Guvernului.
În conformitate cu Constitu ția, art. 101, alineatul 3, Guvernul României, se compune din
prim-ministru, mini ștrii și alți membri stabili ți prin lege organic ă.

Structura organizatoric ă a Guvernului este format ă din:
• aparatul de lucru al primului-ministru,
• Secretariatul General al Guvernului,
• departamente și alte asemenea structuri cu atribu ții specifice.
De asemenea, în directa coordonare a primului-ministru se afl ă Administra ția Națională a
Rezervelor de Stat.

Aparatul de lucru al primului-ministru este o structur ă organizatoric ă fără personalitate
juridică, alcătuită din:
• corpul de consilieri ai primului-ministru;
• corpul de control al primului-ministru;
• aparatul tehnic al corpului de consilieri;
• cabinetul primului-ministru;
• cancelaria primului-ministru;
• compartimentul cu probleme speciale;
• compartimentul documente secrete;
• compartimentul care asigurã protocolul primului-ministru.

Activitatea corpului de consilieri si a aparatul ui tehnic al acestuia este coordonatã de unul
dintre consilieri, desemnat prin decizie a primului-ministru.

Secretariatul General al Guvernului are următoarele atribuții principale :
a) asigura armonizarea proiectelor de acte normative înaintate de ministere;
b) urmăreste modul de realizare a Programului de guvernare;
c) asigura, în domeniul s ău de activitate, buna derulare a rela țiilor cu Parlamentul și cu ministerele;
d) organizeaza și pregăteste ședințele Guvernului;
e) asigura respectarea procedurilor privind preg ătirea, elaborarea, avizarea și prezentarea
proiectelor de acte normative care se înainteaz ă Guvernului, precum și a procedurilor de
supunere spre adoptare a acestora, potrivit reglement ărilor în vigoare;
f) asigura reprezentarea Guvernului în fa ța instanțelor judec ătorești, împreun ă cu ministerele
care au obliga ția de a pune în executare hot ărârile Guvernului împotriva c ărora s-au
formulat ac țiuni în justi ție;
g) urmăreste îndeplinirea de c ătre organele de specialitate ale administra ției publice centrale
a măsurilor și a sarcinilor stabilite în cadrul ședințelor Guvernului;
h) elaboreaza proiectul bugetului anual pentru aparatul de lucru al Guvernului;
i) elaboreaza și urmăreste realizarea planului de investi ții, în domeniul s ău de activitate;
j) executa opera țiuni financiare privind fondurile apr obate în bugetul acestuia, destinate
realizării acțiunilor ini țiate de structurile din aparatul de lucru al Guvernului;
k) organizeaza și desfășoara acțiuni de rela ții externe și de protocol la nivelul Guvernului, în
colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe;
l) coordoneaza activit ățile unităților care func ționează sub autoritatea sa;
m) elaboreaza sau avizeaza, dup ă caz, proiectele de acte normative în domeniul s ău de activitate.
În exercitarea atribu țiilor sale Secretariatul General al Guvernului colaboreaz ă cu ministerele și
cu celelalte organe de specialitate ale administra ției publice centrale, cu autorit ățile administra ției
publice locale, cu alte institu ții și autorități publice, precum și cu persoanele fizice și juridice.
Secretariatul General al Guvernului este condus de secretarul general al Guvernului care
are rang de ministru ajutat de unul sau de mai mul ți secretari generali adjuncti, care pot avea rang
de secretari de stat numi ți prin decizia primului-ministru. Acesta reprezint ă Secretariatul General al
Guvernului în rela țiile cu ministerele și cu celelalte organe de specialitate ale administra ției publice
centrale, cu autorit ățile administra ției publice locale, cu alte institu ții și autorități publice, precum și
cu persoanele fizice și juridice. El are calitatea de ordonator principal de credite pentru aparatul de
lucru al Guvernului si in exercitarea atribu țiilor care îi revin poate emite ordine și instrucțiuni.

În structura Secretariatului General al Guvernului func ționează direcții generale, direc ții,
servicii, sectoare și birouri.

Secretariatul General al Guvernului coordoneaz ă în mod direct activitatea unor:
• organe de specialitate ale administra ției publice centrale;
• regii autonome. Față de aceste regii Secretariatul îndepline ște atribuțiile prevăzute de
lege pentru ministrul de resort.
Departamentul este o structur ă organizatoric ă în aparatul de lucru al Guvernului, subordonat
primului-ministru, f ără personalitate juridic ă și unități în subordine, care are rol de coordonare și
sinteză în domenii de interes general, în conformitate cu atribu țiile Guvernului.
Departamentul este condus de un demnitar care nu are calitatea de ordonator de credite. În
exercitarea atribu țiilor care îi revin acesta poate emite ordine cu caracter individual.

Cele trei departamente ale apar atului de lucru al Guvernului sunt:
‰ Departamentul pentru Rela ția cu Investitorii Str ăini se află în subordinea direct ă a
primului-ministru, ca structur ă specializat ă de elaborare, coordonare și realizare unitar ă a
politicii de atragere a investi țiilor străine cu o valoare de minimum 10 milioane dolari
S.U.A. fiecare.
‰ Departamentul pentru Analiz ă Instituțională și Socială.
‰ Departamentul de Control și Anticorup ție al Guvernului are competen ța să constate
orice încălcare a prevederilor actelor normative în vigoare, în cadrul aparatului de lucru al
Guvernului, în ministere, la alte or gane de specialitate ale administra ției publice centrale
din subordinea Guvernului, a ministerelor sau în coordonarea ori sub autoritatea acestora,
precum și la autorit ăți administrative autonome.
Numărul maxim de posturi în aparatul de lucru al Guvernului este de 187, exclusiv demnitarii și
posturile aferente cabinetului primului-ministru și cabinetului ministrului pentru coordonarea Secretariatului
General al Guvernului și se stabile ște prin decizie a primului -ministru.

Structura actualului Guvern , se prezint ă după cum urmeaz ă:
‰ Ministerul Afacerilor Externe
‰ Ministerul Integr ării Europene
‰ Ministerul Finan țelor Publice
‰ Ministerul Justi ției
‰ Ministerul Ap ărării Naționale
‰ Ministerul Administra ției și Internelor

‰ Ministerul Muncii, Solidarit ății Sociale și Familiei
‰ Ministerul Economiei și Comerțului
‰ Ministerul Agriculturii, P ădurilor, Apelor și Mediului
‰ Ministerul Transporturilor, Construc țiilor și Turismului
‰ Ministerul Educa ției, Cercet ării și Tineretului
‰ Ministerul Culturii și Cultelor
‰ Ministerul S ănătății
‰ Ministerul Comunica țiilor și Tehnologiei Informa ției

4.1.2.3 Administra ția central ă de specialitate

Ministerele
Ministerele reprezintă o altă component ă a administra ției publice centrale, fiind institu ții de
specialitate ale acesteia, care sunt înfiin țate, organizate și conduse potrivit legii și care se
subordoneaz ă Guvernului.
Miniștrii răspund pentru întreaga activitate a ministerului pe care îl conduc în fa ța Guvernului, iar
ca membrii ai Guvernului în fa ța Parlamentului. Altf el spus, fiecare func ție de ministru implic ă o
dublă responsabilitate : răspunderea în fa ța puterii legislative datorită investirii în func ție de către
Parlament și răspundere în fa ța Guvernului datorită rolului pe care-l are Guvernul în exercitarea
administra ției publice pe întreg teritoriul țării, în toate domeniile și sectoarele de activitate.
Ministerele conduc din punct de vedere administrativ, serviciile publice cuprinse în
sfera de competen ță, asigurând: leg ătura dintre politic și administrativ; organizarea și funcționarea
serviciilor publice ale ministerului; gestiunea financiar ă a fondurilor publice prin buget.
Miniștrii iau, deci, decizii operative în problemele din ramura de activitate pe care o reprezint ă,
propun adoptarea de m ăsuri ce intr ă în atribuția Guvernului, reprezint ă ministerele în raporturile cu
Guvernul, cu celelalte ministere și autorități de stat din țara noastr ă sau din alte țări, dispun de fonduri
bănești și mijloace materiale încredin țate ministerului în condi țiile legii.
Miniștrii sunt ajuta ți în munca lor de secretari și subsecretari de stat și au ca organ
consultativ colegiul ministerului , organ în care mini ștrii ocupă funcția de președinte.
Datorită faptului c ă fiecare minister are atribu ții specifice date de propriul domeniu de activitate și
structura organizatoric ă este diferit ă de la un minister la altul. Aceast ă structură este prev ăzută în
actele de înfiin țare, organizare și funcționare. Exist ă elemente comune ce se reg ăsesc în structura
organizatoric ă a fiecărui minister și anume:
‰ departamente,
‰ direcții generale,

‰ direcții,
‰ servicii,
‰ birouri.
Aceste subdiviziuni pot fi împ ărțite la rândul lor în două categorii : subdiviziuni de specialitate și
subdiviziuni func ționale . În fapt, diferen țele de structur ă dintre un minister și altul constau în num ărul de
elemente componente și în caracteristicile subdiviziunilor de specialitate.
Subdiviziunile func ționale se întâlnesc în cadrul fiec ărui minister, activitatea lor fiind în leg ătură
cu toate sectoarele ministerului respectiv, în aceast ă categorie intrând subdiviziuni ca: secretariat,
personal, financiar, contabilitate.

Personalul ministerelor se compune din urm ătoarele categorii:
‰ personal de conducere,
‰ personal de conducere de specialitate,
‰ personal de execu ție administrativ ă,
‰ personal de deservire.
Ministerele au atribu ții comune ce deriv ă din locul și rolul pe care acestea îl au în sistemul
autorităților administra ției publice centrale, ca autorit ăți subordonate nemijlocit Guvernului, care
asigură realizarea programului s ău de guvernare. Aceste atribuții comune pot fi grupate în mai multe
categorii:
‰ atribuții care privesc organizarea execut ării legilor, hot ărârilor și ordonanțelor Guvernului,
‰ atribuții care privesc activitatea economic ă și socială,
‰ atribuții privind realizarea politicii externe,
‰ atribuții privind propria lor organizare și funcționare.
Așa cum s-a precizat, ministerele, în calitatea lor, de organe de specialitate ale administra ției
publice centrale, particip ă în domenii distincte la realizarea programului propus de Guvern. Aceast ă
participare pe domenii distincte, poate determina realizarea unei clasificări a ministerelor în trei
mari categorii, în func ție de specificul activit ății lor :
‰ ministere cu activitate economic ă;
‰ ministere cu activitate socio-cultural ă și științifică;
‰ ministere cu activitate politico-adinistrativ ă.

Alte autorit ăți de specialitate ale administra ției centrale
Celelalte autorit ăți centrale ale administra ției publice se împart în două categorii :
‰ autorități subordonate Guvernului;
‰ autorități autonome.

Din prima categorie fac parte:
‰ Oficiul Na țional de Cadastru, Geodezie și Cartografie
‰ Inspectoratul Na țional pentru Eviden ța Persoanelor
‰ Agenția Națională a Funcționarilor Publici
‰ Direcția General ă pentru Pa șapoarte
‰ Institutul Na țional de Administra ție
‰ Academia Diplomatic ă
‰ Oficiul Concuren ței
‰ Direcța General ă a Vămilor
‰ Direcția General ă a Finanțelor Publice și Controlul Financiar de Stat
‰ Garda Financiar ă
‰ Agenția Națională pentru Resurse Minerale
‰ Oficiului de Stat pentru Inven ții și Mărci
‰ S.N. a Petrolului PETROM SA
‰ Comisia Na țională pentru Controlul Activit ăților Nucleare
‰ Administratia Rezerva ției Biosferei „Delta Dunarii”
‰ Regia Națională a Pădurilor
‰ Oficiul de Cadastru Agricol
‰ Centrul Na țional al Cinematografiei
‰ Autoritatea Rutier ă Română
‰ Autoritatea Feroviar ă Română
‰ Societatea Na țională a Căilor Ferate Române – SNCFR – SA
‰ SC de transport cu Metrolul Bucure ști «Metrorex» SA
‰ RA «Administra ția Națională a Drumurilor din România»
‰ Agenția Națională pentru Locuin țe – ANL
‰ Direcția General ă de Munc ă și Solidaritate Social ă
‰ Oficiul Muncii
‰ Inspecția Muncii
‰ Institutul Na țional de Cercetare – De zvoltare în Informatic ă
‰ Institutul Na țional de Studii și Cercetări pentru Comunica ții
‰ Compania Na țională „Poșta Român ă” SA
‰ Societatea Na țională de Radiocomunica ții
‰ SN de Telecomunica ții ROMTELECOM

Autoritățile administrative autonome nu se subordoneaz ă Guvernului, ministerelor sau
altor organe centrale. Ele se grupeaz ă în două categorii:
Ä Nominalizate în dispozi țiile constitu ționale , cum sunt:
‰ Consiliul Suprem de Ap ărare a Țării
‰ Serviciul Român de Informa ții
‰ Curtea de Conturi
‰ Avocatul Poporului
‰ Consiliul Legislativ
‰ Curtea Constitu țională
‰ Serviciile Publice de Radio și Televiziune

Ä Nenominalizate prin Constitu ție, care se înfiin țează prin lege organic ă, cum sunt: Consiliul
Național al Cinematografiei, Consiliul Na țional al Audiovizualului, Banca Na țională.
Prin natura lor juridic ă și a activităților specifice pe care le realizeaz ă, sunt autorit ăți administrative și
se află în raporturi juridice cu puterea legislativ ă – Parlamentul – și cu cea executiv ă – Guvernul.

4.2 Serviciile publice din administra ția locală

Administra ția publică locală din România este reglementat ă, în principal, de Constitu ție și
de Legea nr.215/2001 a administra ției publice locale. În plan secund exist ă multe alte reglement ări
care completeaz ă sau detaliaz ă cadrul legal în care se desf ășoară activitatea autorit ăților locale.
Dintre acestea putem aminti:
– Legea Bugetului de Stat;
– Legea nr. 72/1996 a finan țelor publice;
– Legea nr. 189/1998 a finan țelor publice locale;
– Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ;
– Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospod ărie comunal ă;
– Legea nr. 50/1991 (republicat ă) privind regimul construc țiilor;
– Legea nr. 1937/1995 a protec ției mediului etc.
Acestor legi li se adaug ă ordonanțe și hotărâri ale Guvernului, ordine ale ministerelor ce
vizează direct sau indirect activitatea autorit ăților administrative locale.
În plus, pentru aplicarea prevederilor legilor, ordonan țelor și hotărârilor de Guvern, autorit ățile
locale elaboreaz ă și emit propriile acte administrative care pot fi hot ărâri ale primarului sau dispozi ții ale
președintelui consiliului jude țean.

Potrivit reglement ărilor Legii nr. 215/2001, autorit ățile administra ției publice locale sunt:
– Consiliul local – autoritate deliberativ ă autonom ă (care adopt ă hotărâri), care func ționează
în comun ă, oraș sau municipiu și are rolul de a solu ționa problemele de interes local, dispunând de
autonomie în ceea ce prive ște rezolvarea treburilor publice ale comunit ății;
– Primarul – autoritatea executiv ă autonom ă la nivelul comunei, ora șului sau municipiului,
care are rolul de a ac ționa în vederea satisfacerii cerin țelor și nevoilor membrilor comunit ății de
către care a fost ales și, în plus, ac ționează ca reprezentant al statului în unitatea administrativ-
teritorială respectiv ă.
Comunele, ora șele și municipiile au câte un primar și un viceprimar, municipiile re ședință de
județ și sectoarele municipiului Bucure ști au câte un primar și un viceprimar, iar municipiul Bucure ști are
un primar și doi viceprimari.

Primarul particip ă în mod obligatoriu la ședințele consiliului local.
– Consiliul jude țean – autoritate a administra ției publice jude țene, are rolul de a coordona
activitatea consiliilor comunale și orășenești și este condus de un pre ședinte;
– Comisia jude țeană consultativ ă – se organizeaz ă în fiecare jude ț și în municipiul Bucure ști și
este format ă din:
• prefect și președintele consiliului jude țean;
• subprefect și vicepreședinții consiliului jude țean;
• secretarul general al prefecturii și secretarul general al jude țului;
• primarul municipiului re ședință de județ, respectiv primarul general, viceprimarii și secretarul
general al municipiului Bucure ști;
• primarii ora șelor și comunelor din jude ț, respectiv primarii sectoarelor municipiului Bucure ști;
• șefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale
organizate la nivelul jude țului sau al municipiului Bucure ști;
• șefii compartimentelor din aparatul propriu de specialitate al consiliului jude țean, respectiv
al Consiliului General al Municipiului Bucure ști;
• conducătorii regiilor autonome de interes jude țean, ai sucursalelor regiilor autonome de
interes național și ai societăților naționale din jude țul respectiv sau din municipiul Bucure ști,
precum și conducătorii altor structuri organizate în jude ț sau în municipiul Bucure ști.
Comisia jude țeană consultativ ă face legătura între administra ția locală numită (de către puterea
centrală) și cea autonom ă (aleasă de către colectivit ățile locale).
Comisia consultativ ă dezbate și își însușește prin consens programul anual orientativ de dezvoltare
economică și socială al județului, respectiv al municipiului Bucure ști, pe baza Programului de guvernare
acceptat de Parlament. Acest program se comunic ă serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și

ale celorlalte organe centrale, filialelor din jude ț ale regiilor autonome sau ale societ ăților naționale,
regiilor autonome de interes local și societăților comerciale și serviciilor publice de interes local
interesate, precum și autorităților administra ției publice locale și județene.
În cadrul reuniunilor comisiei consultative pot fi convenite și alte acțiuni ce urmeaz ă să fie
întreprinse de prefect și de serviciile publice descen tralizate ale ministerelor și ale altor autorit ăți ale
administra ției publice centrale de specialitate organizate în jude ț, pe de o parte, și de consiliul jude țean și
serviciile publice de sub autoritatea acestuia, pe de alt ă parte, în scopul armoniz ării măsurilor
prevăzute în Programul de guvernare cu activit ățile desfășurate de autorit ățile administra ției publice
locale și județene, în conformitate cu atribu țiile și cu responsabilit ățile ce le revin.
– Pentru dezbaterea și elaborarea unor solu ții operative, precum și pentru informarea reciproc ă
cu privire la principalele ac țiuni ce urmeaz ă să se desfășoare pe teritoriul jude țului se constituie în
fiecare jude ț un comitet operativ-consultativ , format din:
• prefect și președintele consiliului jude țean,
• subprefect și vicepreședinții consiliului jude țean,
• secretarul general al prefecturii,
• secretarul general al jude țului
• primarul municipiului re ședință de județ.

În municipiul Bucure ști comitetul operativ-consultativ este format din:
• prefect și primarul general al Capitalei,
• subprefec ții și viceprimarii municipiului Bucure ști,
• secretarul general al prefecturii și secretarul general al municipiului Bucure ști,
• primarii sectoarelor municipiului Bucure ști.
În cadrul comitetului operativ-consultativ se poate stabili ini țierea, de comun acord, a unor
proiecte de hot ărâre a Guvernului sau, potrivit competen țelor decizionale specifice fiec ărei institu ții
și autorități, emiterea de ordine ale prefectului, dispozi ții ale președintelui consiliului jude țean ori
inițierea de hot ărâri ale consiliului jude țean, care s ă concretizeze m ăsurile stabilite de comun acord.

Principii de organizare și funcționare ale administra ției publice locale
În Legea 215/2001 sunt formulate principiile pe care se întemeiaz ă administra ția publică
din unitățile administrativ – teritoriale din România, și anume:
1. Principiul autonomiei locale. Conform art. 3, alin 1 „ prin autonomie local ă se înțelege
dreptul și capacitatea efectiv ă a autorit ăților administra ției publice locale de a solu ționa și de a
gestiona, în numele și în interesul colectivit ăților locale pe care le reprezint ă, treburile publice” .Acest

drept se exercit ă de către consiliile locale și primari, precum și de către consiliile jude țene acestea
fiind autorit ăți ale administra ției publice locale.
Trebuie spus c ă autonomia local ă este administrativ ă și financiar ă și ea se exercită pe
baza și în limitele prev ăzute de c ătre lege. Ea prive ște organizarea, func ționarea, competen țele,
atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, apar țin comunei, ora șului sau jude țului.
Autonomia local ă este determinat ă de o serie de factori cum sunt: tradi ția istorică, cadrul
geografic, resursele economice, gradul de preg ătire civică sau politic ă, nivelul atins de reglement ările
naționale și internaționale.
În prezent, problemelor auto nomiei locale li se acord ă o importan ță sporită în scopul men ținerii
păcii și stabilității politice, asociindu-li-se în acela și timp și rezolvarea problemelor etnice, culturale
sau lingvistice.
2. Principiul descentraliz ării serviciilor publice. Principiul descentraliz ării serviciilor publice
este un principiu esen țial al autonomiei locale și constă în organizarea, func ționarea, controlul și
desființarea serviciilor publice de c ătre autorit ățile administra ției locale.

Principiul descentraliz ării prezint ă două forme :
a) descentralizarea teritorial ă;
b) descentralizarea tehnic ă.
Descentralizarea teritorial ă presupune existen ța unor autorit ăți locale alese care de țin
competen ță materială generală și a unor interese comune ale locuitorilor dintr-o zon ă geografic ă,
interese care determin ă probleme locale din diferite domenii de activitate. Concentrarea cet ățenilor
în jurul unor interese este superficial ă într-o aglomerare urban ă sau la nivel de regiune și mai puternic ă
într-o localitate rural ă.
Descentralizarea teritorial ă răspunde unor aspira ții politice, este o repartizare de afaceri administrativ ă
impusă de diversitatea politic ă și socială a țărilor asupra teritoriului.
Descentralizarea tehnic ă presupune prestarea unor servicii publice din masa serviciilor centralizate
de către persoane morale de drept public numite stabilimente publice locale. Descentralizarea tehnic ă
corespunde unei repartiz ări echilibrate a func țiilor între diferite ramuri industriale.
Descentralizarea este apreciat ă ca fiind o problem ă de natură administrativ ă spre deosebire
de federalism care este de natur ă politică.
Descentralizarea nu poate fi realizat ă fără control din partea statului, denumit control de putere,
exercitat în unele țări (Marea Britanie) de c ătre judecători, iar în altele de func ționari sau autorit ăți
ale administra ției de stat.
3. Principiul eligibilit ății autorităților administra ției publice locale. Consiliile locale și județene,
precum și primarii și Consiliul General al Municipiului Bucure ști se aleg prin vot universal, egal,

direct, secret și liber exprimat. Viceprimarii, pre ședintele și vicepreședinții consiliului jude țean se aleg
prin vot indirect.
Consiliile locale și județene se aleg pe circumscrip ții electorale prin vot exprimat pe baza
scrutinului de list ă, iar primarii comunelor și orașelor se aleg pe circumscrip ții electorale prin vot
exprimat pe baza scrutinului universal .
Totodată, pentru a fi ales consilier sau primar, candidatul trebuie s ă respecte anumite condiții de
eligibilitate :
• calitatea de alegator – cetățenii români care au împlinit vârsta de 18 ani (inclusiv cei care
împlinesc aceast ă vârstă în ziua alegerilor);
• dreptul de a fi ales – cetățenii români cu drept de vot, care au împlinit vârsta de cel pu țin
23 de ani, dac ă nu le este interzis ă asocierea în partide politice;
• domiciliul în țară, pe teritoriul unit ății administrativ – teritoriale pentru care candideaz ă.
4. Principiul legalit ății. Potrivit acestui principiu toate subiectele de drept – persoane fizice,
juridice, autorit ăți ale administra ției publice locale – trebuie s ă se supună legalității și să se conformeze
acesteia. Acest principiu are în ve dere toate aspectele organizatorice și funcționale prin care se
înfăptuiește administra ția publică în unitățile administrativ – teritoriale și anume: alegerea, constituirea,
componen ța, organizarea, func ționarea și activitățile acestor autorit ăți. Principiul legalit ății presupune ca
toate aceste elemente s ă fie în conformitate, în primul rând cu prevederile constitu ționale, cu legile,
dar și cu celelalte acte normative bazate pe lege.
5. Principiul consult ării cetățenilor în solu ționarea problemelor locale de interes deosebit.
Problemele care sunt discutate întotdeauna în ședință publică și în legătură cu care primarul poate
propune consultarea cet ățenilor prin referendum sunt:
• bugetul local;
• administrarea domeniului public și privat al comunei sau al ora șului;
• participarea la programe de dezvoltare jude țeană, regional ă, zonală sau de cooperare
transfrontalier ă;
• organizarea și dezvoltarea urbanistic ă a localităților și amenajarea teritoriului;
• asocierea sau cooperarea cu alte autorit ăți publice, organiza ții neguvernamentale,
persoane juridice române sau str ăine.

4.2.1 Categorii de servicii publice locale
Autoritățile administra ției publice locale pot înfiin ța servicii publice în condi țiile Legii
nr. 215/2001 în orice domeniu de activitate. Pentru func ționarea normal ă a oricărei comunit ăți, sunt
necesare o serie de activit ăți specifice de interes general, cum ar fi alimentarea cu ap ă, transportul

de energie termic ă, distribuirea gazelor, canalizare, salubritate etc. Aceste activit ăți care satisfac
interese generale trebuie asigurate de c ătre autorit ățile publice locale în virtutea faptului c ă ele
răspund față de cetățenii care le-au desemnat pentru a le reprezenta interesele.
Ca atare, serviciul public este mijlocul administra ției prin care se presteaz ă cetățenilor
servicii de interes general, în regim de putere politic ă.
Înființarea serviciilor publice este atributul exclusiv al autorit ăților deliberative, respectiv al
consiliilor locale, iar organizarea și funcționarea lor constituie atributul autorit ăților executive,
adică al prefec ților și primarilor.

În categoria serviciilor publice locale se includ:
– servicii publice cu caracter statal;
– serviciile comunitare (înfiin țate la nivel local, dar și județean);
– servicii publice de gospod ărie comunal ă;
– alte servicii publice locale (care nu fa c parte din categoria serviciilor de gospod ărie comunal ă);
– servicii publice comerciale;
– serviciul public pentru activit ăți culturale.

4.2.1.1 Serviciile publice cu caracter statal

Serviciile publice cu caracter statal sunt: – serviciul de paz ă, asigurat de corpul gardienilor publici;
– serviciul public de protec ție civil
ă;
– serviciul de autorizare a construc țiilor.

Serviciul de paz ă asigurat de corpul gardienilor publici
Corpul gardienilor publici func ționează în baza Legii nr. 26/1993 și are ca sarcin ă creșterea
eficienței pazei bunurilor și a activităților de ap ărare a ordinii și liniștii publice, a vie ții și integrității
persoanelor.
Înființarea, organizarea și controlul corpurilor de gardieni publici revine autorit ății administra ției
publice locale.
Corpul gardienilor publici î și desfășoară activitatea ca un serviciu public comercial , pe
bază de contracte încheiate cu administra ția locală, cu agen ții economici publici sau priva ți, cu
instituțiile publice, precum și cu alte persoane fizice sau juridice.
Serviciul public de paz ă prin intermediul gardienilor realizeaz ă mai multe atribuții:
– încheierea contractelor cu beneficiarii serviciilor de paz ă oferite de gardienii publici;
– încadrarea cu personalul necesar, instruirea lui și echiparea corespunz ătoare;
– participarea la ap ărarea ordinii și liniștii publice;

– prevenirea și combaterea infrac țiunilor și a altor fapte ilicite etc.
În calitatea lor de șefi ai administra ției publice locale, primarii colaboreaz ă cu poliția în
domeniul stabilirii posturilor de paz ă și a patrulelor pe raza administrativ-teritorial ă a localității în
care funcționează. Totodată, primarii și delegațiile permanente ale consiliilor jude țene, cu asisten ță
de specialitate din partea poli ției, pot desf ășura activit ăți de control, îndrumare și sprijin pentru
corpurile gardienilor publici.

Serviciul public de protec ție civilă
Serviciul public de protec ție civilă funcționează în baza Legii nr. 106/1996, este parte
component ă a apărării naționale și cuprinde ansamblul m ăsurilor adoptate și activităților desfășurate
în scopul asigur ării protecției popula ției, bunurilor materiale, a valorilor culturale și a factorilor de
mediu în caz de r ăzboi sau dezastre.
Principalele atribuții ale acestui serviciu public constau în:
– prevenirea popula ției asupra atacurilor inamice din aer sau asupra dezastrelor și protejarea ei
împotriva efectelor acestora;
– asigurarea protec ției bunurilor materiale și a valorilor culturale;
– participarea cu for țe și mijloace specifice la preg ătirea economiei na ționale și a teritoriului
pentru apărare.
Formațiunile de protec ție civilă sunt forțe specializate de interven ție care particip ă la limitarea și
înlăturarea urm ărilor atacurilor teroriste, inami ce sau a dezastrelor. Aceste forma țiuni de protec ție
civilă se organizeaz ă la nivelul tuturor autorit ăților administrativ-teritoriale, care aprob ă structura
organizatoric ă a acestui serviciu, repartizeaz ă fondurile b ănești necesare prin bugetul local, aprob ă
metodologia de în științare și alarmare în localitate, precum și măsurile propuse de șeful protec ției
civile pentru înl ăturarea urm ărilor dezastrelor sau ale atacurilor din aer.

Serviciul de autorizare a construc țiilor
Executarea construc țiilor, indiferent de destina ția lor, se poate face numai pe baza actului
administrativ de autoritate emis în concordan ță cu normele legale referitoare la proiectarea, amplasarea,
executarea și funcționarea construc țiilor.
Autoriza ția de construire este actul de autoritate al administra ției publice locale prin care
se asigură respectarea normelor legale în domeniul construc țiilor.
Această autorizație se elibereaz ă de către administra ția publică pe baza certificatului de urbanism,
a titlului de proprietate și a proiectului prezentat și dă dreptul persoanelor fizice sau juridice s ă execute
construcții în termenul stipulat.
Terenurile ce apar țin domeniului privat al statului sau unit ăților administrativ-teritoriale destinate
executării construc țiilor pot fi concesionate prin licita ție publică în condițiile încadr ării în planurile

de urbanism.
Contraven țiile în domeniul construc țiilor se constat ă de către personalul de control al prefecturilor și
primăriilor pentru faptele s ăvârșite în raza lor administrativ-teritorial ă. O dată cu aplicarea sanc țiunilor
contraven ționale se dispune încetarea execut ării construc ției sau desfiin țarea ei.

4.2.1.2 Serviciile comunitare înfiin țate la nivel local și județean
Potrivit reglement ărilor înscrise în O.G. nr.84/3 august 2001, serviciile comunitare care pot
fi constituite la nivel local și județean sunt: serviciile privind eviden ța populației, serviciile privind
evidența pașapoartelor, serviciile pentru situa ții de urgen ță și serviciile comunitare pentru cadastru
și agricultur ă.

Serviciile comunitare privind eviden ța populației
1
Serviciile publice comunitare de eviden ță a persoanelor sunt organizate la nivelul consiliilor
locale ale comunelor, ora șelor și municipiilor, precum și la nivelul consiliilor jude țene, respectiv al
municipiului Bucure ști.
Serviciile publice comunitare asigur ă întocmirea, p ăstrarea, eviden ța și eliberarea, în sistem
de ghișeu unic, a actelor de stare civil ă, cărților de identitate, c ărților de aleg ător, listelor electorale
permanente, permiselor de conducere și certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor, precum
și eliberarea pa șapoartelor simple.
Coordonarea și controlul metodologic al serviciilor publice comunitare se asigur ă în mod
unitar de Inspectoratul Na țional pentru Eviden ța Persoanelor2.
A. Serviciile publice comunitare locale de eviden ță a persoanelor
Serviciile publice comunitare locale de eviden ță a persoanelor se înfiin țează, în subordinea
consiliilor locale ale comunelor, ora șelor și municipiilor, prin reorganizarea compartimentelor de
stare civil ă din aparatul propriu al consiliilor locale și a formațiunilor locale de eviden ță a populației
din structura Ministerului de Interne.
Servicii publice comunitare locale se înfiin țează și în sectoarele municipiului Bucure ști prin
reorganizarea compartimentelor de stare civil ă din aparatul propriu al consiliilor locale ale sectoarelor

1 Ordonanța Guvernului nr. 84/30 august 2001 privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de
evidență a persoanelor, publicat ă în MO nr. 544/2001
2 Inspectoratul Na țional pentru Eviden ța Persoanelor este un organ de specialitate al administra ției publice centrale, cu
personalitate juridic ă care se afl ă în subordinea Ministerului Administra ției Publice.
Inspectoratul asigur ă punerea în aplicare, într-o concep ție unitară, a legisla ției în vigoare în domeniul eviden ței
persoanei și a programelor de reform ă privind modernizarea rela țiilor dintre administra ția publică centrală și locală și
cetățean, precum și integrarea informa țională a sistemelor de stocare și prelucrare a datelor referitoare la persoane.

municipiului Bucure ști, precum și a activit ății de eviden ță a popula ției din structura Serviciului de
evidență informatizat ă a persoanei al municipiului Bucure ști din structura Ministerului de Interne.

Serviciile publice comunitare locale de eviden ță a persoanelor au urm ătoarele atribuții principale :
a) eliberează, în sistem de ghi șeu unic, certificatele de stare civil ă, cărțile de identitate, c ărțile de
alegător, pașapoartele simple, permisele de conducere și certificatele de înmatriculare a
autovehiculelor;
b) înregistreaz ă actele și faptele de stare civil ă, precum și mențiunile și modificările intervenite în
statutul civil, în domiciliul și reședința persoanei, în condi țiile legii;
c) întocmesc și păstrează registrele de stare civil ă, în condi țiile legii;
d) întocmesc, completeaz ă, rectifică, anulează sau reconstituie actele de stare civil ă, precum și
orice men țiuni făcute pe actele de stare civil ă și pe actele de identitate, în condi țiile legii;
e) constituie, actualizeaz ă și administreaz ă Registrul local de eviden ță a persoanei, care con ține
datele de identificare și de adres ă ale cetățenilor având domiciliul în raza de competen ță
teritorială a serviciului public comunitar local respectiv;
f) furnizează, în condițiile legii, datele de identificare și de adresă ale persoanei c ătre autorit ățile
și instituțiile publice centrale, jude țene și locale, agen ții economici și către cetățeni;
g) întocmesc listele electorale permanente;
h) constată contraven țiile și aplică sancțiuni, în condi țiile legii;
i) primesc cererile și documentele necesare în vederea eliber ării pașapoartelor simple, permiselor de
conducere și certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor și le înainteaz ă, după caz,
serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor, respectiv serviciilor
abilitate cu eviden ța și producerea permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare;
j) primesc pa șapoartele simple, permisele de conducere și certificatele de înmatriculare a
autovehiculelor, întocmite de serviciile publice comunitare jude țene, respectiv al municipiului
București, pe care le elibereaz ă solicitanților;
k) țin registrele de eviden ță pentru fiecare categorie de documente eliberate.

B. Serviciile comunitare jude țene de eviden ță a persoanelor
Serviciile publice comunitare jude țene de eviden ță a persoanelor se înfiin țează în subordinea
consiliilor jude țene, prin reorganizarea serviciilor de stare civil ă din aparatul propriu al consiliilor
județene, precum și a birourilor de eviden ță a populației și regim permise de conducere și certificate
de înmatriculare din cadrul serviciilor jude țene de eviden ță informatizat ă a persoanei din structura
Ministerului de Interne.

În subordinea Consiliului General al Municipiului Bucure ști se poate înfiin ța serviciul public
comunitar de eviden ță a persoanelor al municipiului Bucure ști prin reorganizarea serviciului de stare
civilă din aparatul propriu al Consiliu lui General al Municipiului Bucure ști, precum și a sectoarelor
de evidență a populației și regim permise de conducere și certificate de înmatriculare a autovehiculelor
din cadrul Serviciului de eviden ță informatizat ă a persoanei al municipiului Bucure ști din structura
Ministerului de Interne.
Serviciile publice comunitare jude țene, respectiv al municipiului Bucure ști, îndeplinesc urm ătoarele
atribuții principale :
a) constituie, actualizeaz ă și valorific ă Registrul jude țean de eviden ță a persoanei și Registrul
județean de eviden ță a permiselor de conducere și certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor;
b) coordoneaz ă și controleaz ă metodologic activitatea serviciilor publice comunitare locale;
c) controleaz ă modul de gestionare și de întocmire a registrelor de stare civil ă și a listelor
electorale permanente de aleg ător;
d) asigură producerea și emiterea certificatelor de stare civil ă, a cărților de identitate, a permiselor
de conducere și a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor, precum și a cărților de
alegător;
e) monitorizeaz ă și controleaz ă modul de respectare a prevederilor legale în domeniul asigur ării
protecției datelor referitoare la persoan ă;
f) gestioneaz ă resursele materiale și de dotare necesare activit ății proprii;
g) țin evidența și păstrează registrele de stare civil ă și efectueaz ă mențiuni pe acestea, conform
comunicărilor primite.

Serviciile comunitare privind eviden ța pașapoartelor1
Serviciile publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor din cadrul
prefecturilor jude țene, respectiv a municipiului Bucure ști asigură întocmirea, p ăstrarea, eviden ța
și eliberarea pa șapoartelor simple .
Coordonarea și controlul metodologic al acestor servicii se asigur ă de către Direcția general ă
pentru pa șapoarte2 din cadrul Ministerului Administra ției Publice .

1 Ordonanța Guvernului nr. 83/30.08.2001, privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare
pentru eliberarea și evidența pașapoartelor, publicat ă în M.O. nr. 543/01.09.2001
2 Direcția general ă pentru pa șapoarte are urm ătoarele atribu ții principale:
a) organizeaz ă, îndrumă și controleaz ă activitatea de întocmire, eliberare și evidență a pașapoartelor simple, în condi țiile legii,
de către serviciile publice comunitare din subordinea prefecturilor;
b) elaborează propuneri privind perfec ționarea prevederilor legale în domeniu, în vederea armoniz ării acestora cu reglement ările
comunitare și internaționale;
c) constituie și gestioneaz ă Registrul na țional de eviden ță a pașapoartelor simple;
d) gestioneaz ă Sistemul na țional informatic de eviden ță a pașapoartelor simple;
e) efectueaz ă verificări în eviden ța pașapoartelor, la so licitarea autorit ăților publice abilitate.

Ministerul Administra ției Publice, prin Direc ția general ă pentru pa șapoarte, asigur ă punerea
în aplicare, într-o concep ție unitară, a legislației în vigoare în domeniul pa șapoartelor simple, precum și a
programelor de reform ă privind apropierea administra ției publice de cet ățean.
Serviciile publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor au urm ătoarele atribuții
principale:
a) soluționează cererile pentru eliberarea pa șapoartelor simple ori de prelungire a valabilit ății
acestora, în conformitate cu prevederile legii, ale tratatelor și convențiilor interna ționale
la care România este parte;
b) asigură eliberarea, în sistem de ghi șeu unic, a pa șapoartelor simple, în colaborare cu serviciile
publice comunitare locale de eviden ță a persoanelor din subordinea consiliilor municipale,
orășenești și comunale, precum și ale sectoarelor municipiului Bucure ști;
c) administreaz ă, gestioneaz ă și valorifică registrele jude țene, respectiv al municipiului Bucure ști,
de eviden ță a pașapoartelor;
d) asigură înscrierea de men țiuni în pa șapoarte, în condi țiile legii;
e) organizeaz ă, la nivelul jude țului și al municipiului Bucure ști, gestionarea și controlul eliber ării
pașapoartelor.
Eliberarea pa șapoartelor în sistem de ghi șeu unic
Cererile pentru eliberarea pa șapoartelor simple ori de prelungire a valabilit ății acestora se
depun de c ătre solicitan ți la serviciile publice comunitare locale de eviden ță a persoanelor în a c ăror
rază își au domiciliul.
Serviciile publice comunitare locale de eviden ță a persoanelor preiau cererile pentru eliberarea
pașapoartelor simple ori de prelungire a valabilit ății acestora și le transmit în mod operativ spre
soluționare serviciilor publice comunitare de la nivelul jude țelor, respectiv al municipiului Bucure ști.
Serviciile publice comunitare analizeaz ă cererile și emit pașapoartele simple solicitate de cet ățeni
sau, după caz, înscriu men țiunile necesare în acestea și le transmit operativ serviciilor publice comunitare
locale de eviden ță a persoanelor, care le elibereaz ă solicitanților.

Serviciile comunitare pentru situa ții de urgen ță1
Serviciile publice comunitare pentru situa ții de urgen ță se organizeaz ă în subordinea
consiliilor locale ale comunelor, ora șelor, municipiilor și ale sectoarelor municipiului Bucure ști.
Serviciile publice comunitare pentru situa ții de urgen ță au ca scopuri principale: apărarea
vieții, bunurilor și mediului împotriva incendiilor și dezastrelor , precum și realizarea m ăsurilor de
protecție civilă.

1 Ordonanța Guvernului nr. 88/30.08.2001, privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare
pentru situa ții de urgen ță, publicată în M.O. 544/01.09.2001

Aceste servicii publice comunitare fac parte din for țele de protec ție ale sistemului de securitate
națională.
Serviciile publice comunitare pentru situa ții de urgen ță sunt profesioniste și voluntare .
A. Serviciile publice comunitare profesioniste se înființează în subordinea consiliilor jude țene
prin preluarea de la Ministerul de Interne a st ructurilor unificate ale inspectoratelor de protec ție
civilă, a grupurilor și brigăzilor de pompieri militari.
Serviciile publice comunitare profesioniste se înfiin țează în subordinea Consiliului General
al Municipiului Bucure ști și consiliilor locale ale sectoarelor acestuia, prin preluarea de la Ministerul de
Interne a structurilor unificate ale inspectoratelor de protec ție civilă și Brigăzii de Pompieri a Municipiului
București și sectoarelor acestuia.
Serviciile publice comunitare profesioniste func ționează ca institu ții publice cu personalitate
juridică.
B. Serviciile publice comunitare voluntare se organizeaz ă în subordinea consiliilor locale
prin unificarea serviciilor publice de pompieri civili și a formațiunilor de protec ție civilă din subordinea
acestora.
Activitatea serviciului public comunitar pentru situa ții de urgen ță este coordonat ă de către
președintele consiliului jude țean și de către primarul general al municipiului Bucure ști, respectiv de
către primarii comunelor, ora șelor, municipiilor și ai sectoarelor capitalei.
Pentru buna func ționare a acestor servicii a fost înfiin țat Inspectoratul General pentru Situa ții
de Urgență care este un organ de specialitate al administra ției publice centrale, demilitarizat, cu personalitate
juridică în subordinea Ministerului Administra ției și Internelor.
Inspectoratul s-a înfiin țat prin preluarea de la Ministerul Administra ției și Internelor a structurii
unificate, realizat ă prin reorganizarea Comandamentului Protec ției Civile și a Inspectoratului General al
Corpului Pompierilor Militari.
Inspectoratul asigur ă, la nivel na țional, punerea în aplicare, într-o concep ție unitară, a legisla ției în
vigoare în domeniile date în competen ță prin lege, precum și coordonarea și controlul metodologic
al serviciilor publice comunitare.
Personalul serviciilor publice comunitare profesioniste, al Inspectoratului, al unit ăților și
instituțiilor subordonate acestuia se compune din:
a) ofițeri, maiștri și subofițeri de protec ție civilă, pompieri și specialiști;
b) funcționari publici califica ți în specialit ățile necesare îndeplinirii atribu țiilor specifice;
c) personal contractual operativ de execu ție, atestat în meseriile de protec ție civilă, pompieri
și alte specialit ăți;
d) personal contractual auxiliar.

Poliția comunitar ă
Poliția Română face parte din Ministerul Administra ției și Internelor și este institu ția specializat ă
a statului, care exercit ă atribuții privind ap ărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a
proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infrac țiunilor, respectarea ordinii și liniștii
publice.
Activitatea Poli ției Române constituie se rviciu public specializat și se realizeaz ă în interesul
persoanei, al comunit ății, precum și în sprijinul institu țiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea
legii.
În municipiul Bucure ști funcționează ca unitate cu personalitate juridic ă Direcția general ă
de poliție a municipiului Bucure ști.
În județe funcționează, ca unități cu personalitate juridic ă, inspectorate de poli ție.
În cadrul Direc ției generale de poli ție a municipiului Bucure ști funcționează unități de poliție ale
sectoarelor , corespunz ător organiz ării administrativ-teritoriale a acestuia.
În fiecare sector funcționează secții de poliție. Numărul acestora se stabile ște prin ordin al
ministrului de interne, în func ție de întinderea teritoriului, num ărul popula ției, de num ărul și importan ța
obiectivelor economice, sociale și politice.
În municipii și orașe funcționează poliții municipale și orășenești, iar în comune, posturi
de poliție.
În municipii pot fi înfiin țate secții de poliție, iar în comunele cu sate și cătune dispersate
pot fi înfiin țate birouri de poli ție.
La nivelul municipiului Bucure ști și al fiecărui județ funcționează autoritatea teritorial ă de
ordine public ă, organism cu rol consultativ, a c ărui activitate se desf ășoară în interesul comunit ății.

Autoritatea teritorial ă de ordine public ă este constituit ă din:
‰ șeful Direc ției generale de poli ție a municipiului Bucure ști sau al inspectoratului de poli ție
județean,
‰ un reprezentant al Corpului Na țional al Poli țiștilor,
‰ un subprefect,
‰ șase consilieri desemna ți de către Consiliul General al Municipiului Bucure ști, respectiv
de consiliul jude țean,
‰ șeful Corpului gardienilor publici al municipiului Bucure ști sau al jude țului,
‰ trei reprezentan ți ai comunit ății, desemna ți de către primarul general al municipiului Bucure ști,
respectiv de pre ședintele consiliului jude țean.

Autoritatea teritorial ă de ordine public ă este condusă de un președinte ales cu votul majoritar
din rândul consilierilor din Consiliul General al Municipiului Bucure ști sau al consiliilor jude țene
pe o perioad ă de patru ani.
Autoritatea teritorial ă de ordine public ă are următoarele atribuții:
a) contribuie la elaborarea planului de activit ăți și la fixarea obiectivelor și indicatorilor de
performan ță minimali, având ca scop protejarea intereselor comunit ății și asigurarea climatului
de siguran ță publică;
b) sesizează și propune m ăsuri de înl ăturare a deficien țelor din activitatea de poli ție;
c) face propuneri pentru solu ționarea de c ătre organele de poli ție a sesiz ărilor care îi sunt
adresate, referitoare la înc ălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;
d) organizeaz ă consultări cu membrii comunit ăților locale și cu organiza țiile neguvernamentale
cu privire la priorit ățile siguran ței persoanei și a ordinii publice;
e) eprezintă trimestrial inform ări în ședințele Consiliului General al Municipiului Bucure ști
sau ale consiliului jude țean, după caz, asupra nivelului de asigurare a securit ății și siguranței
civice a comunit ății;
f) elaboreaz ă anual un raport asupra eficien ței activității unităților de poli ție, care se d ă
publicității.
Autoritatea teritorial ă de ordine public ă se întrune ște în ședințe ordinare sau extraordinare ,
trimestrial sau ori de câte ori este nevoie.
În plan teritorial unit ățile de poli ție coopereaz ă cu prefec ții, autoritățile administra ției publice
locale, autorit ățile judecătorești, serviciile publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte
organe centrale, precum și cu reprezentan ți ai comunit ății.
În vederea înfiin țării unor noi unit ăți, secții, birouri sau posturi de poli ție trebuie consultate
Consiliul General al Municipiului Bucure ști, consiliile jude țene și consiliile locale ale municipiilor,
orașelor ori comunelor, dup ă caz, care vor pune la dispozi ție spațiile necesare func ționării acestora.
Șeful Direc ției generale de poli ție a municipiului Bucure ști, șefii inspectoratelor de poli ție
județene, ai poli țiilor municipale și orășenești și ai posturilor de poli ție comunale prezint ă informări
anuale în fa ța autorității teritoriale de ordine public ă, Consiliului General al Municipiului Bucure ști,
consiliilor jude țene, consiliilor municipale, or ășenești sau comunale, dup ă caz, referitoare la m ăsurile
întreprinse în îndeplinirea atribu țiilor specifice.
Șefii unităților de poli ție informeaz ă, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, prefec ții, primarul
general al municipiului Bucure ști, președinții consiliilor jude țene, primarii sectoarelor municipiului
București, ai municipiilor, ora șelor și comunelor, dup ă caz, despre evolu ția fenomenelor antisociale
și modul în care au fost îndeplinite sarcinile pe plan local.

Unitățile teritoriale de poli ție coopereaz ă cu consiliile locale și, după caz, cu primarii pentru
îndeplinirea hot ărârilor sau dispozi țiilor scrise ale acestora, emise în limita competen țelor lor în domeniul
ordinii publice.
În cazuri justificate de evenimente deosebite, între autorit ățile administra ției publice locale și
unitățile de poliție, de comun acord, se pot încheia protocoale în vederea îndeplinirii eficiente a atribu țiilor
poliției.
Dacă poliția nu își îndepline ște responsabilit ățile în baza protocolului încheiat, administra ția
publică se poate adresa organului superior de poli ție.

Serviciile comunitare pentru cadastru și agricultur ă1
La nivelul unit ăților administrativ-teritoriale – comune, ora șe și municipii – s-au înfiin țat servicii
comunitare pentru cadastru și agricultur ă.
Serviciile comunitare pentru cadastru și agricultur ă se constituie, dup ă caz, în compartimente
distincte, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliilor locale sau ca servicii publice cu
personalitate juridic ă, în subordinea consiliilor locale, finan țate din venituri extrabugetare și din
subvenții acordate de la bugetul local.
Îndrumarea tehnico-metodologic ă a serviciilor comunitare pentru cadastru și agricultur ăse
asigură de către oficiile jude țene de cadastru, geodezie și cartografie și de către direcțiile generale
județene pentru agricultur ă și industrie alimentar ă.
Serviciile comunitare pentru cadastru și agricultur ă au următoarele atribuții principale :
a) participă la acțiunea de delimitare a teritoriului administrativ al comunei, ora șului sau municipiului
și asigură conservarea punctelor de hotar materializate prin borne;
b) efectueaz ă măsurători topografice pentru punerea în po sesie pe amplasamentele stabilite
de comisiile locale de aplicar e a legii fondului funciar;
c) întocmesc fi șele de punere în posesie;
d) constituie și actualizeaz ă evidența propriet ăților imobiliare și a modific ărilor acestora;
e) constituie și actualizeaz ă evidența terenurilor care fac parte din domeniul public sau privat;
f) delimiteaz ă exploatațiile agricole din teritoriul administrativ al localit ăților;
g) fac propuneri și avizează proiectele de organizare și funcționare a exploata țiilor agricole și
aplică în teren elementele necesare pentru func ționarea acestora – proiectarea și amenajarea
rețelei de drumuri și de alimentare cu ap ă, de irigații;
h) urmăresc modul în care de ținătorii de terenuri asigur ă cultivarea acestora;
i) furnizează date pentru completarea și ținerea la zi a registrului agricol;

1 Ordonanța Guvernului nr. 13/26 iulie 2001 privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea serviciilor comunitare pentru
cadastru și agricultura, publicat ă în M.O. nr. 461/13.08.2001

j) acordă consultanță agricolă, urmăresc aplicarea tehnologiilor adecvate și iau măsuri de protec ție
fitosanitar ă;
k) acordă consultan ță în domeniul zootehniei și asigură operațiunile de îns ămânțare artificial ă;
l) liau măsuri pentru prevenirea îmboln ăvirii animalelor și asigură efectuarea tratamentelor
în cazul îmboln ăvirilor;
m) întocmesc documenta țiile necesare pentru acordarea de sprijin produc ătorilor agricoli, în
condițiile prevăzute de lege, și urmăresc realizarea acestor ac țiuni.

4.2.1.3 Servicii publice de gospod ărie comunal ă și perspectiva european ă

Sectorul serviciilor publice de gospod ărie comunal ă a suferit transform ări majore în ultimii
10 ani din punct de vedere organizatoric, tehnic și administrativ, dar nu se poate afirma c ă aceste
transformări s-au produs în urma unor ac țiuni planificate sau pe baza unei strategii sectoriale adoptate la
un anumit moment de c ătre Guvern sau de c ătre o altă autoritate, aceste transform ări având cu
precădere un caracter aleator și conjunctural.
Încă de la început, trebuie eviden țiată importanța ramurii serviciilor pentru popula ție cu componenta
sa serviciile publice de gospod ărie comunal ă și subliniat rolul lor în procesul de ridicare a calit ății
vieții.
Prevederile Legii nr. 215/2001 a administra ției publice locale, a Legii nr. 326/2001 a serviciilor
publice de gospod ărie comunal ă, împreun ă cu reglement ările anterioare, re spectiv Legea nr.
213/1998 privind proprietatea public ă și regimul juridic al acesteia și Legea nr. 219/1998 privind
regimul concesiunilor creeaz ă un cadru coerent, pe baza c ăruia se pot organiza și administra
serviciile de gospod ărie comunal ă.
Foarte importante sunt câteva prevederi ale acestui pachet legislativ și anume:
‰ se face distinc ție între proprietarul patrimoniului care este autoritatea public ă locală și operator,
care poate fi cu capital 100% public, mixt sau 100% privat;
‰ indiferent de statutul juridic al operatorului, autoritatea local ă deleagă gestiunea serviciului
în baza unui contract, iar operatorul va fi selec ționat prin proceduri de licita ție;
‰ contractul de delegare de gestiune și regulamentul de serviciu se vor întocmi având la
bază modelele întocmite de Ministerul Administra ției Publice și instituționalizate printr-
un ordin al ministrului administra ției publice;
‰ toți operatorii, indiferent de statutul lor juridic se vor licen ția;
‰ pentru licen țierea operatorilor și monitorizarea contractelor de delegare a gestiunii, se va
înființa o autoritate na țională de reglementare.

Legea nr. 326/2001 este urmat ă de o serie de reglement ări sectoriale care, pentru prima dat ă
în istoria României postbelice, stabilesc reguli administrative, juridice și tehnice pentru fiecare serviciu de
gospodărie comunal ă, respectiv pentru:
‰ Apă și canalizare;
‰ Producția și distribuția energiei termice;
‰ Salubritate (Ordonan ța Guvernului nr. 87/30.08.2001);
‰ Transport public local de c ălători (Ordonan ța Guvernului nr. 86/30.08.2001);
‰ Drumuri și spații verzi;
‰ Distribuție energie electric ă în localit ăți;
‰ Distribuție gaze naturale în localit ăți.
H.G.R. nr. 8/04.01.2001 privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea Ministerului Administra ției
Publice a stabilit sarcini concrete cu privir e la coordonarea din punct de vedere strategic și
metodologic a ramurii serviciilor publice de gospod ărie comunal ă creând în cadrul ministerului și
structurile necesare pentru aducerea lor la îndeplinire.
Prin aceste reglement ări s-a creat un cadru legislativ coerent care va permite o dezvoltare a
sectorului în concordan ță cu prevederile directivelor europene având ca finalitate oferirea unor
servicii de calitate consumatorilor la pre țuri accesibile cu respectarea principiilor dezvolt ării
durabile, a economisirii resurselor și a protec ției mediului.
Serviciile publice de gospod ărie comunal ă reprezint ă ansamblul activit ăților și acțiunilor
de utilitate și de interes local, desf ășurate sub autoritatea administra ției publice locale, având
drept scop furnizarea de s ervicii de utilitate public ă, prin care se asigur ă, așa cum s-a precizat
mai sus: alimentarea cu ap ă, canalizarea și epurarea apelor uzate și pluviale, salubrizarea localit ăților,
alimentarea cu energie termic ă produsă centralizat, alimentarea cu gaze naturale, alimentarea cu
energie electric ă, transportul public local, între ținerea drumurilor și a spațiilor verzi.
Serviciile publice de gospod ărie comunal ă se realizeaz ă prin intermediul unui ansamblu de
construcții, instala ții tehnologice, echipamente func ționale și dotări specifice , denumite sisteme
publice de gospod ărie comunal ă. Aceste sisteme fac parte integrant ă din infrastructura edilitar ă a
localităților.
Serviciile publice de gospod ărie comunal ă se organizeaz ă și se administreaz ă cu respectarea
următoarelor principii :
a) principiul dezvolt ării durabile;
b) principiul autonomiei locale;
c) principiul descentraliz ării serviciilor publice;
d) principiul responsabilit ății și legalității;
e) principiul particip ării și consultării cetățenilor;

f) principiul asocierii intercomunale și parteneriatului;
g) principiul corel ării cerințelor cu resursele;
h) principiul protec ției și conservării mediului natural și construit;
i) principiul administr ării eficiente a bunurilor din proprietatea public ă a unităților administrativ-
teritoriale;
j) principiul asigur ării mediului concuren țial;
k) principiul liberului acces la informa ții privind aceste servicii publice.
Serviciile publice de gospod ărie comunal ă trebuie să îndeplineasc ă următoarele condiții esențiale:
a) continuitate din punct de vedere cantitativ și calitativ, în condi ții contractuale;
b) adaptabilitate la cerin țele consumatorilor;
c) accesibilitate egal ă la serviciul public;
d) asigurarea s ănătății publice și a calității vieții.
Organizarea, conducerea, administrarea, gestionarea, coordonarea și controlul funcționării
serviciilor publice de gospod ărie comunal ă sunt atribute ale autorităților administra ției publice
locale .
Organizarea, exploatarea și funcționarea serviciilor publice de gospod ărie comunal ă trebuie
să asigure :
a) satisfacerea cerin țelor cantitative și calitative ale utilizatorilor, corespunz ător prevederilor
contractuale;
b) funcționarea optim ă, în condiții de siguran ță, rentabilitate și eficiență economic ă, a construc țiilor,
echipamentelor, instala țiilor și dotărilor, corespunz ător parametrilor tehnologici proiecta ți
și în conformitate cu caietele de sarcini, cu instruc țiunile de exploatare și cu regulamentele de
organizare și funcționare;
c) protejarea domeniului public și a mediului prin respectarea reglement ărilor legale;
d) dinformarea și consultarea cet ățenilor în vederea protej ării sănătății populației care beneficiaz ă
de serviciile respective.
Gestiunea serviciilor publice de gospod ărie comunal ă se poate organiza în urm ătoarele modalități:
a) gestiune direct ă – autoritățile administra ției publice locale î și asumă nemijlocit toate sarcinile
și responsabilit ățile privind organizarea, conducerea, administrarea și gestionarea serviciilor
publice de gospod ărie comunal ă.
b) gestiune indirect ă sau gestiune delegat ă – autoritățile administra ției publice locale pot
apela, pentru realizarea serviciilor, la unul sau mai mul ți operatori de servicii publice,
cărora le încredin țează – în baza unui contract de delegare a gestiunii – gestiunea propriu-
zisă a serviciilor, precum și administrarea și exploatarea sistemelor publice tehnico-edilitare
necesare în vederea realiz ării acestora.

Delegarea gestiunii serviciilor publice de gospod ărie comunal ă către operatori atesta ți se va
face în condi ții de transparen ță, prin licitație publică organizat ă conform legii.
În conformitate cu competen țele și atribuțiile ce le revin potrivit legii, autorit ățile administra ției
publice locale p ăstrează prerogativele privind adoptarea politicilor și strategiilor de dezvoltare a
serviciilor, respectiv a programelor de dezvoltare a sistemelor publice de gospod ărie comunal ă, precum
și dreptul de a urm ări, de a controla și de a supraveghea:
a) modul de respectare și de îndeplinire a obliga țiilor contractuale asumate de operatorii
furnizori/prestatori de servicii publice;
b) calitatea serviciilor furnizate/prestate;
c) parametrii serviciilo r furnizate/prestate;
d) modul de administrare, exploatare, conservare și menținere în func țiune, dezvoltare și/sau
modernizare a sistemelor publice din infrastructura edilitar-urban ă încredin țată prin
contractul de concesionare;
e) modul de formare și de stabilire a tarifelor pentru serviciile publice.
Alegerea formei de gestiune a serviciilor publice de gospod ărie comunal ă se face prin hot ărâre
a autorităților administra ției publice locale, în func ție de:
• natura serviciului,
• interesele actuale și de perspectiv ă ale unităților administrativ-teritoriale
• mărimea și complexitatea sistemelor publice de gospod ărie comunal ă.
Serviciile publice de gospod ărie comunal ă sunt realizate de c ătre operatori furnizori/prestatori
de servicii publice locale de gospod ărie comunal ă specializa ți, care pot fi:
a) Compartimente de specialitate din a paratul propriu al consiliilor locale . Serviciile publice
de gospod ărie comunal ă aflate sub autoritatea administra ției publice locale se organizeaz ă în funcție
de:
• importanța economico-social ă a localităților,
• mărimea și de gradul de dezvoltare a acestora
• dotările și echipările edilitare existente.
b) Agenți economici atesta ți de către autoritățile naționale de reglementare sau de c ătre autoritatea
administra ției publice locale
Societățile comerciale de gospod ărie comunal ă înființate de către autorit ățile administra ției
publice locale , în funcție de limitele teritoriale în care ac ționează, pot fi:
1. Societăți comerciale de gospod ărie comunal ă de interes local – se află sub coordonarea
consiliilor locale și se organizeaz ă pentru unul sau mai multe servicii de utilitate public ă, în funcție
de mărimea localit ăților, de gradul de echipare tehnico-edilitar ă a acestora și de alți factori specifici
locali.

2. Societăți comerciale de gospod ărie comunal ă de interes jude țean – se organizeaz ă, de
regulă, sub autoritatea consiliilor jude țene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucure ști. El
își desfășoară activitatea în unul din urm ătoarele domenii:
a) construirea, între ținerea, modernizarea și exploatarea drumurilor și podurilor de interes
județean;
b) alimentarea cu ap ă, respectiv canalizarea și epurarea apelor uzate în sistem regional;
c) producerea și distribuția energiei termice în sistem regional;
d) colectarea, transportul, valorificarea, depozitarea și neutralizarea de șeurilor menajere în
sistem regional;
e) alimentarea cu gaze naturale în sistem regional;
f) producerea, transportul și alimentarea cu energie electric ă în sistem regional;
g) transportul de persoane, inclusiv transportul de elevi între localit ățile județului.
Obligațiile operatorilor furnizori/prestatori de servicii publice de gospod ărie comunal ă
față de consumator sunt, în principal, urm ătoarele:
a) să opereze cu sistemul de utilitate public ă;
b) să servească toți utilizatorii din aria de acoperire pentru care au fost autoriza ți/atestați;
c) să respecte parametrii de performan ță stabiliți de autorit ățile administra ției publice locale,
respectiv de autoritatea na țională de reglementare;
d) să furnizeze autorit ății administra ției publice locale, respectiv autorit ății naționale de
reglementare, informa țiile solicitate și să asigure accesul la documenta țiile utilităților
respective, în conformitate cu clauzele contractului de operare.
Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale sistemelor publice locale de gospod ărie
comunală se asigur ă din:
9 bugetele de venituri și cheltuieli ale operatorilor furnizori/prestatori de servicii publice de
gospodărie comunal ă, prin:
• încasarea de la utilizatori a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate
• instituirea unor taxe speciale
9 alocații bugetare acordate de Guvern sau, dup ă caz, din bugetele locale.
Finanțarea și realizarea investi țiilor aferente sistemelor publice de gospod ărie comunal ă se
fac în temeiul urm ătoarelor principii :
a) promovarea rentabilit ății și eficienței economice și manageriale prin p ăstrarea unei p ărți a
veniturilor realizate din aceste activit ăți la nivelul comunit ăților locale;
b) întărirea autonomiei fiscale locale pent ru crearea mijloacel or financiare n ecesare în vederea
funcționării utilităților publice;
c) promovarea cre ării piețelor locale de capital;

d) întărirea autonomiei locale privind contractarea și garantarea unor împrumuturi necesare
pentru finan țarea utilit ăților publice, în condi țiile legii.
Autoritatea Na țională de Reglementare este o instituție publică cu personalitate juridic ă
care func ționează în condiții de monopol natural , activitatea sa fiind coordonat ă de către Ministerul
Administra ției și Internelor. Autoritatea este finanțată din fondurile extrabugetare obținute din
acordarea licen țelor de atestare/autorizare.
Autoritatea Na țională de Reglementare are urm ătoarele atribuții principale :
a) atestarea/autorizarea operatorilor de servicii publice de gospod ărie comunal ă;
b) culegerea de informa ții privind activitatea operatorilor de servicii publice de gospod ărie
comunală și publicarea acestora;
c) controlul documentelor și evidențelor operatorilor de servicii publice de gospod ărie
comunală;
d) stabilirea mecanismului de ajustare a tarifelor în condi țiile respect ării contractelor de
delegare a gestiunii;
e) soluționarea conflictelor dintre operatorul și consumatorul de servicii publice de gospod ărie
comunală;
f) solicitarea de la operatorii de servicii a programelor de îmbun ătățire a activit ății, în cazul
în care presta țiile acestora nu corespund parametrilor stabili ți în licen ța de operare,
respectiv în contractul de delegare a gestiunii;
g) retragerea licen țelor de operare, în cazul în care oper atorul de servicii publice de gospod ărie
comunală refuză să ia măsuri în vederea îmbun ătățirii activit ății.
Autoritatea Na țională de Reglementare î și exercită prerogativele fa ță de toți operatorii, indiferent
de forma în care se desf ășoară gestiunea serviciului în cadrul comunit ății locale respective.

Finanțarea serviciilor publice de gospod ărie comunal ă din România

În prezent în țara noastr ă, finanțarea activit ății curente a serviciilor publice de gospod ărie
comunală se face prin:
– susținere prin aloca ții acordate integral din bugetele locale pentru acoperirea 100%
a cheltuielilor (cazul între ținerii drumurilor și spațiilor verzi);
– susținere par țială prin pre țuri și tarife subven ționate (cazul energiei termice și a
transportului public);
– susținere total ă prin pre țuri și tarife pl ătite de consumatori (cazul serviciilor de ap ă și
canalizare, colectare, transport și depozitare de de șeuri menajere).

Finanțarea investi țiilor necesare acestor servicii de mare importan ță se realizeaz ă, în general, de
către bugetele locale sau prin transferuri de la bugetul de stat. Operatorii din acest domeniu, fie c ă
este vorba de societ ăți comerciale, fie de regii autonome au posibilit ăți financiare foarte limitate,
cauzate, în principal, de:
– rata foarte redus ă a profitului (atunci când exist ă). Din păcate mentalitatea general ă este
ca aceste servicii nu trebuiesc organizate dup ă criterii de eficien ță economic ă, ci după principii de
protecție socială;
– blocajul financiar și întârzierea la plat ă a facturilor , în special pentru distribu ția de
energie termic ă și apă potabilă. Din aceast ă cauză nu pot fi mobilizate nici m ăcar fondurile din
amortizarea capitalului fix. Este de remarcat c ă există localități unde perioada medie de încasare a
facturilor dep ășește 200 de zile, ceea ce la un nivel al infla ției de 40% pe an, a însemnat o
devalorizare de aproximativ 25%, între momentul emiterii unei facturi și momentul încas ării ei.
Acest blocaj are mai multe cauze: imposibilitatea individualiz ării costurilor serviciilor pentru
fiecare familie și decuplarea din sistem a celor care nu pl ătesc, precum și costul mare al serviciilor
oferite în raport cu puterea de cump ărare a majorit ății populației;
– costurile de produc ție exagerate generate de: starea tehnic ă deplorabil ă a majorit ății
rețelelor și instalațiilor, ineficien ța sistemelor centralizate de fo arte mari dimensiuni, situa ția de monopol
care caracterizeaz ă atât la nivel central, cât și local, majoritatea acestor servicii publice. Astfel se
ajunge la situa ția paradoxal ă, în care pre țul acestor servicii, considerate indispensabile, devine
exagerat de mare în raport cu veniturile popula ției.
Subvențiile reprezintă un aspect foarte important în mecanismul finan țării serviciilor publice
și a utilităților comunale. În acest moment exist ă două servicii publice importante subven ționate:
distribuția energiei termice și transportul local de c ălători.
În cazul distribuției energiei termice există două tipuri de subven ții:
a) subvenția către produc ător, calculată ca diferen ță între prețul local și prețul național de
referință (adică cel plătit de către popula ție). Aceast ă subvenție este suportat ă din bugetul local, fie
din surse proprii, fie din sume de echilibrare primite de la bugetul central cu aceast ă destinație.
Această subvenție ridică anumite probleme :
– realizează o protecție socială uniformă pentru toți consumatorii persoane fizice, indiferent de
veniturile lor, ceea ce conduce la costuri deosebit de mari și nu au efectul social scontat;
– povara pentru bugetul local este foarte mare, în multe cazuri aceast ă subvenție depășește 25%-
30% din cheltuieli, în special pentru ora șele mici sau pentru cele care folosesc pentru înc ălzire
combustibil lichid u șor. Sumele de echilibrare repartizate de bugetul de stat cu aceasta
destinație sunt în volum insuficient și sosesc cu mare întârziere;

– nivelul subven ției, și deci al resurselor bugetului local alocate acestei destina ții este
determinat într-o manier ă decisivă de deciziile marilor companii na ționale : SC Electrica,
Distrigaz și PETROM, ceea ce influen țează negativ capacitatea administra ției publice
locale de a urm ări o politic ă coerentă din punct de vedere financiar în acest domeniu.
b) ajutoarele b ănești acordate familiilor cu venituri reduse pe perioada lunilor noiembrie-
martie pentru înc ălzire. Aceste ajutoare sunt, de fapt, o subven ție pentru categoriile cele mai
afectate de cre șterea prețurilor. Ea se acord ă în funcție de veniturile nete ale unei familii și chiar
dacă fundamentarea ei practica las ă de dorit, acest sistem este mai eficient decât subven ția către
producător. Acordarea acestui tip de subven ție contribuie la diminuarea blocajului financiar.
Subvenția pentru transportul local de c ălători este reglementat ă prin OUG 97/1999, modificat ă
prin OUG 148/2000 și este suportat ă din bugetul local. Modul de calcul al subven ției ține cont de
diferența dintre num ărul estimat de c ălători și cel efectiv și de diferen ța dintre tariful stabilit în
condiții comerciale și tariful impus. Volumul subven ției variază în funcție de dimensiunea localit ății, a
numărului de calatori și de existen ța unor servicii de transport concurente : taxi sau maxi-taxi.
Acest lucru se datoreaz ă faptului c ă într-o localitate sunt trasee rentabile și mai puțin rentabile, care
trebuie, îns ă, acoperite fiind vorba de un serviciu public. Activit ățile de taxi și maxi-taxi se concentreaz ă
pe traseele cele mai rentabile, diminuând într-o propor ție de loc neglijabil ă numărul de călători ai
societății locale de transport. În plus, multe dintre societ ățile de taxi și maxi-taxi practic ă evaziunea
fiscală și beneficiaz ă de lipsa unor reglement ări clare ale consiliului local privitoare la activitatea de
transport în comun (ex: scoaterea la licita ție a traseelor de maxi-taxi, combinarea traseelor foarte
rentabile cu cele mai pu țin rentabile, etc). În consecin ță, în special în ora șele de dimensiuni mai
mici, cu o popula ție de până în 200.000 de locuitori, subven ționarea transportului local înseamn ă în
plus și un transfer de resurse c ătre firmele private care practic ă taximetria sau maxi-taxi.
Mecanismele și sursele folosite pentru finan țarea programelor de investi ții pentru servicii
Bugetul de stat se confrunt ă cu constrângeri tot mai mari și de aceea tendin ța de reducere a
finanțării serviciilor publice locale și a investi țiilor din aceast ă sursă este tot mai evident ă.
De altfel, odat ă cu intrarea în vigoare a Legii finan țelor publice locale, bugetul de stat particip ă
cu resurse numai la finan țarea obliga țiilor pe care și le-a asumat în cadrul unor angajamente cu
instituțiile financiare interna ționale. Pe de alt ă parte, autorit ățile locale nu au înc ă suficiente resurse
proprii pentru acoperirea acestor nevoi.

De aceea trebuie avute în vedere trei căi de atragere a capitalului în finan țarea acestor servicii :
• stimularea implic ării capitalului privat (parteneriatul public-privat);
• atragerea și utilizarea fondurilor nerambursabile bi- și multilaterale;

• utilizarea creditelor în finan țarea serviciilor publice și a lucrărilor de investi ții în infrastructura
locală cu garanții de stat sau ale autorit ăților locale.
A. Stimularea implic ării capitalului privat (parteneriatul public privat)
Capitalul privat trebuie implicat în sfera serviciilor publice locale, sub forma parteneriatului
public-privat, pentru c ă:
‰ interesul privat disciplineaz ă autoritatea din punct de vedere bugetar și crește eficien ța
economic ă a operatorului;
‰ concentreaz ă capital pe termen lung în sfera serviciilor publice;
‰ introduce elemente de concuren ță într-un domeniu caracterizat în general ca monopolist,
iar concuren ța determin ă creșterea calit ății.
B. Atragerea și utilizarea fondurilor nerambursabile bi- și multilaterale
Este normal ca scenariile de finan țare a proiectelor de investi ții din infrastructura urban ă a
României s ă aibă în vedere și sursele de finan țare nerambursabile provenite de la U.E. sau de la alte
state europene sau din afara continentului european pentru c ă:
i) este o țară candidată la integrare,
ii) este parte a eco-sistemului european, ca poluator și, în același timp, ca receptor de poluare;
iii) este o țară care a aderat la majoritatea conven țiilor de mediu și dezvoltare durabil ă.
În această perioadă se află în diferite faze de preg ătire programe de investi ții în infrastructura
locală finanțate parțial din credite nerambursabile de la U.E:
• Programul ISPA, componenta – mediu;
• Programul SAPARD, m ăsura 2.1 – Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale;
• Programele de coeziune economic ă și socială finanțate din Fondul de Dezvoltare Regional ă
(PHARE);
• Programul RICOP – componenta Lucr ări Publice.
Aceste programe sunt avansate din punctul de vedere al preg ătirii tehnice și al aranjamentelor
financiare pentru care sunt stabilite comitete de coordonare și agenții de implementare.
C. Utilizarea creditelor în finan țarea serviciilor publice și a lucrărilor de investi ții în
infrastructura local ă
Finanțarea infrastructurii prin credite bancare trebuie extins ă pentru că:
• alocațiile de la bugetul statului devin din ce în ce mai reduse, ca urmare a constrângerilor
bugetare;
• interesul capitalului privat este înc ă mic în compara ție cu nevoile de investi ții ale acestui
sector;
• creditul impune eficien ța economic ă și presupune disciplina financiar ă, caracteristici care
lipsesc cel mai mult acestui sector;

• creditul permite împ ărțirea poverii investi țiilor urgente din infrastructur ă (generatoare de
beneficii pe termen lung), pe mai multe genera ții de viitori beneficiari.
De aceea, sunt în curs de implementare urm ătoarele programe :
• Programul de dezvoltare rural ă în valoare de cca 100 mil. USD finan țat de către Banca
Mondială a cărui implementare a început în anul 2002 și se va întinde pe urm ătorii cinci ani;
• Programul de dezvoltare a utilit ăților municipale , etapa a III-a (MUDP 3) care se
adresează nevoilor de investi ții în infrastructura ora șelor mijlocii, în domeniul apei potabile și
igienei urbane. Valoarea acestui program este estimat ă la 300 – 400 mil. USD, co-finan țarea urmând
să fie asigurat ă de către BERD. În schema de finan țare vor trebui incluse credite neramburasabile și
transferuri de la bugetul de stat;
• Programul de conservare a energiei urbane , etapa a II-a (TECP 2) care se adreseaz ă
nevoilor de investi ții în infrastructura serviciilor de energie electric ă, termică și gaze naturale, în
principal din mediul urban. Schema de finan țare are în vedere, pe lâng ă credite bancare pe termen
lung de la BERD și alte institu ții financiar interna ționale și atragerea unor granturi de la U.E., precum și
facilități ale programelor de joint implementation, etc.
Analizând principalele trei c ăi de atragere a capitalului în finan țarea acestor investi ții putem
constata urm ătoarele:
a. Implicarea capitalului privat și realizarea unor parteneriate solide și de lungă durată
între sectorul public și cel privat este la început de drum. Exist ă câteva realiz ări în acest domeniu:
– București, Ploiești, în domeniul aliment ării cu apă și canalizării;
– Ploiești, Alba Iulia, Tulcea, Pite ști, în domeniul înc ălzirii centrale;
– București, Sibiu, Cluj, Bra șov, Buzău, Constan ța, în domeniul salubrit ății;
– Constanța, Oradea, în domeniul distribuirii gazelor naturale.
b. În ceea ce prive ște atragerea și utilizarea unor fonduri nerambursabile există câteva
realizări notabile, dint re care enumer ăm:
– Fondurile ob ținute de la EU (PHARE) pentru finan țarea unor proiecte de investi ții în
șase orașe cuprinse în programul MUDP-II;
– Fondurile ob ținute de la EU (PHARE) pentru finan țarea unor proiecte de investi ții în
Valea Jiului;
– Fondurile ob ținute de la EU (PHARE) pentru finan țarea asisten ței tehnice necesare
implement ării unor programe de investi ții (MUDP I și II, Valea Jiului), precum și a unor
programe de dezvoltare institu țională (RGA Bucure ști, Corporatizarea operatorilor din
serviciile publice, etc.)
– Fondurile ob ținute de la Guvernul Olandei pentru:
• finanțarea unor lucr ări de investi ții la AQUASERV Tg. Mure ș;

• finanțarea unor programe de asisten ță tehnică în domeniul dezvolt ării instituționale a
sectorului apei din jude țul Cluj, a preg ătirii programului MUDP II, etc.
– – Fondurile ob ținute de la Guvernul Danemarcei pentru:
• finanțarea proiectului privind reabilitarea sta ției de epurare și a stațiilor de pompare
din rețeaua de canalizare a municipiului Arad;
• finanțarea studiilor preg ătitoare pentru lucr ările de investi ții din stațiile de epurare
din Brașov, Craiova și Mangalia;
• finanțarea misiunii de recunoa ștere pentru proiecte eligibile în programul ISPA.
c. Finanțarea investi țiilor prin credite. Cele mai semnificative realiz ări în acest domeniu
sunt: MUDP I, Valea Jiului, MUDP II și Programul de reabilitare a sistemelor de termoficare în
cinci orașe finanțate de BERD, reabilitarea sistemelor de termoficare din municipiile Bucure ști și
Cluj finan țate de BEI și reabilitarea sistemului de alimentare cu ap ă a municipiului Bucure ști,
finanțat de Banca Mondial ă.

Structura tipic ă a montajelor financiare în cadrul acestor programe a fost:
‰ împrumut rambursabil pân ă la 50%,
‰ sprijin financiar nerambursabil de la Guvernul României și EU – 45%
‰ surse proprii ale autorit ății locale – 5%.
Un exemplu tipic de aranjament financiar se reg ăsește în programul MUDP II:
– Banca European ă de Reconstruc ție și Dezvoltare 75.000 mii $ SUA
– UE -PHARE 33.807 mii $ SUA
– Guvernul României 8.526 mii $ SUA
– Consiliile jude țene/locale și regiile autonome 8.149 mii $ SUA

Taxele vamale și taxa pe valoarea ad ăugată, estimate la cca. 34.813 mii $ SUA, se suport ă
de partea român ă.
Intrarea într-un astfel de program presupune, îns ă, un efort considerabil din partea regiilor
autonome și al autorit ăților locale respective, precum și asumarea unor angajamente pe termen lung.
Ele privesc, în principal, cre șterea performan țelor opera ționale și financiare, utilizarea unor metode
moderne de management tehnic și financiar, investi ții în resursele umane și în sistemele informa ționale de
management.
Experiența ultimilor ani dovede ște, însă, că astfel de programe pot fi implementate cu
succes și reprezint ă motorul dezvolt ării serviciilor publice din România.

Creditul local și Banca de Investi ții a Autorit ăților Locale (BIAL)
Abordarea realist ă a responsabilit ății asigurării surselor și mecanismelor necesare finan țării
proiectelor prioritare de investi ții presupune existen ța pârghiilor institu ționale adecvate. Legea
finanțelor publice locale aduce în aceast ă direcție o serie de elemente pozitive , menite s ă asigure:
ƒ dezvoltarea rolului autorit ăților publice locale în gospod ărirea resurselor și nevoilor comunit ății, în
conformitate cu principiile autonomiei locale și cu mecanismele economiei de pia ță;
ƒ stimularea autorit ăților publice locale pentru depunerea de eforturi vizând mobilizarea de
resurse pentru proiectele prioritare;
ƒ creșterea gradului de predictibilitate a veniturilor în cadrul bugetelor locale prin limitarea
sistemului de transferuri de la bugetul de stat și alocarea acestora în scopuri strict
definite;
ƒ creșterea autonomiei de decizie a autorit ăților administra ției publice locale de a contracta
împrumuturi pe termen scurt, mediu și lung.
O soluție în spiritul principiilor de mai sus este creditul local. Instituționalizarea lui constituie una
dintre pârghiile esen țiale ale mecanismului financiar care va permite autorit ăților administra ției
publice locale s ă-și asigure un grad mai mare autonomie.
Înființarea creditului local poate fi sus ținută cu următoarele argumente :
– nevoile de investi ții sunt deosebit de mari și presante;
– alocațiile de la bugetul de stat devin tot mai reduse datorit ă constrângerilor bugetare;
– mobilizarea unor resurse pr oprii semnificative în buget ele locale este dificil ă și cere o
perioadă mai lung ă de timp;
– finanțarea prin credite permite realizarea investi țiilor prioritare și urgente peste limitele
capacității financiare curente;
– defalcarea costurilor aferente împrumuturilor pe întreaga durat ă de viață a proiectului,
permite distribuirea sarcinilor de plat ă și asupra viitorilor beneficiari ai efectelor rezultate
din aceste investi ții.
Plecând de la aceste premise, Ministerul Administra ției și Internelor are ca atribu ție să "sprijine
extinderea creditului în finan țarea proiectelor de infrastructur ă, inclusiv prin înfiin țarea unei
bănci a autorit ăților locale care s ă faciliteze investi țiile în acest domeniu" .

În prima etapă, Banca de Investi ții a Autorit ăților Locale (BIAL) urmeaz ă să beneficieze de o
serie de facilități, cum ar fi :
1. garanția statului pentru creditele angajate de pe pia ța de capital în primii trei ani de activitate;
2. scutirea pl ății impozitului pe profit în primii cinci ani de activitate și posibilitatea capitaliz ării
integrale a contravalorii acestuia;

3. regim preferen țial în recuperarea debi telor de la autorit ățile locale, prin execu ția silită a
sumelor cuvenite ca transferuri de la bugetul de stat pentru investi ții;
4. acoperirea par țială, pentru o perioad ă prestabilit ă de timp, a dobânzilor la creditele acordate
autorităților locale din transferuri de la bugetul de stat.

Principalii ac ționari ai b ăncii vor fi:
• autoritățile locale respectiv consilii jude țene, consilii municipale, or ășenești și comunale;
• bănci interna ționale ;
• bănci naționale;
• fonduri de pensii;
• statul român;
• alți acționari.
Participarea autorit ăților locale la capitalizarea b ăncii creeaz ă următoarele avantaje:
1. atragerea acestora la administrarea b ăncii, ceea ce va facilita armonizarea intereselor
comerciale cu cerin țele sectorului public în ceea ce prive ște criteriile de finan țare, riscul
asociat
și nivelul dobânzilor aplicate;
2. orientarea mai redus ă spre profitabilitate și mai mult spre finan țarea la costuri cât mai
mici a sectorului public, în special în primii ani de func ționare;
3. calitate mai bun ă a portofoliului de împrumuturi, datorat ă, în principal, gradului mare de
transparen ță pe care îl va asigura participarea reprezentan ților autorit ăților locale la
acordarea împrumuturilor;
4. însumarea cererii de la mai multe autorit ăți locale va permite BIAL s ă facă împrumuturi
mai mari, care pot fi ob ținute în condi ții mai avantajoase;
5. acordând credite unui num ăr mare de autorit ăți locale, BIAL va beneficia de avantajul
diversific ării riscurilor, pe principiul legii num ărului mai mare.

Participarea statului la capitalizarea b ăncii și statutul de ac ționar al acestuia creeaz ă
următoarele avantaje:
1. participă prin reprezentan ți la stabilirea politicilor de creditare, putând astfel s ă se asigure
de buna utilizare a banului public, precum și a facilităților asigurate acestei b ănci;
2. asigură băncii o credibilitate mai mare în cadrul opera țiunilor de atragere a fondurilor de
pe piața de capital și implicit, dobânzi mai reduse;
3. poate emite o garan ție de adecvare a capitalului BIAL care va fi foarte util ă acesteia în
primii ani de activitate.

Pe măsura coagul ării condițiilor necesare extinderii sferei de activitate, BIAL va trece la
pregătirea și finanțarea unui num ăr tot mai mare de proiecte de investi ții propuse de autorit ățile
locale fondatoare. Aprecierea eligibilit ății acestora va fi f ăcută începând cu aceast ă dată de către
structurile abilitate ale b ăncii, pe baza unei metodologii aprobate de c ătre Adunarea general ă, astfel
încât să fie înlăturate toate elementele de subiectivism și să existe o transparen ță totală asupra
modului de alegere a proiectelor.
Odată cu extinderea sferei de activitate, inclusiv prin promovarea altor produse bancare
prevăzute în statutul de func ționare al BIAL, vor fi amplificate corespunz ător resursele materiale și
umane angajate. În acest fel, tot mai multe autorit ăți locale vor putea beneficia de pe urma existen ței
și funcționării acestei b ănci specializate.
În continuare sunt prezentate succinet serviciile publice de gospod ărie comunal ă:
I. Serviciul public de alimentare cu ap ă și canalizare
Serviciile publice de alimentare cu ap ă au următoarele sarcini:
– utilizarea cu prioritate a resurselor locale de ap ă;
– executarea activit ăților de captare, tratare, po mpare, transport, stocare și distribuție;
– preluarea apei din subteran, din râuri și lacuri pentru a renun ța la aduc țiuni de mare
distanță;
– supravegherea zonelor de captare, a instala țiilor de tratare, a apeductelor și a celorlalte
instalații cu scopul de a proteja calitatea apei;
– dezvoltarea re țelei de alimentare cu ap ă conform dezvolt ării urbane.
Normele specifice de distribu ție a apei potabile de c ătre serviciul public se stabilesc prin
hotărârea consiliului local prin „Regulament” și „Caiet de sarcini”, acte care fixeaz ă drepturile și
obligațiile prestatorului de servicii și ale utilizatorului.
Prestatorul de servicii este agentul economic care administreaz ă și exploateaz ă sistemul de
alimentare cu ap ă potabilă, iar utilizatorul este orice persoan ă fizică sau juridic ă beneficiar ă a
serviciului de alimentare cu ap ă în baza unui contract.
Sistemul de canalizare asigur ă colectarea și evacuarea apelor uzate menajere și meteorice
conform normelor de calitate. Prestatorul care asigur ă acest serviciu este de regul ă același cu
furnizorul apei potabile deoarece este specializat în acest domeniu.
Starea actual ă a sectorului serviciilor publice de gospod ărie comunal ă din România
Starea tehnic ă actuală a infrastructurii locale – Alimentarea cu ap ă a localităților
În prezent, în România dispun de sisteme centralizate de distribu ție a apei potabile 2.910
de localit ăți, din care:

• toate cele 263 municipii și orașe;
• 2.647 localit ăți rurale, reprezentând cca.17% din num ărul total al acestora.
Rețelele de distribu ție a apei potabile au o lungime total ă de 38.238 km, asigurând o
echipare în mediul urban de numai 70% din lungimea total ă a străzilor.
Capacitatea actual ă a sistemelor centralizate de alimentare cu ap ă pentru centrele populate
este de 120 mc/s, din care 48 mc/s îl furnizeaz ă sursele subterane, iar 72 mc/s sursele de suprafa ță,
inclusiv Dun ărea.
Cantitatea anual ă de apă potabilă distribuit ă consumatorilor însumeaz ă cca. 1.700 milioane
mc, din care pentru uz casnic cca. 1.106 milioane mc.
În ultimii 10 ani se constat ă o scădere a cantit ății totale de ap ă distribuit ă în rețea datorată,
în principal, reducerii activit ăților industriale și a contoriz ării și o creștere a cantit ății de apă
distribuită populației.
Repartizarea neuniform ă a resurselor de ap ă pe teritoriul țării, gradul insuficient de regularizare a
debitelor pe cursurile de ap ă, poluarea semnificativ ă a unor râuri interioare, face ca zone importante
ale țării să nu dispun ă de surse suficiente de alimentare cu ap ă în tot cursul anului , mai ales în
perioadele de secet ă sau în iernile cu temperaturi sc ăzute, când zile întregi alimentarea cu ap ă este
întreruptă sau debitele se reduc drastic.
Accesibilitatea serviciilor – Alimentarea cu apa potabil ă
Din totalul de cca. 22,4 mil. locuitori, în România beneficiaz ă de apă potabilă din rețeaua public ă
14,7 mil. persoane (65%), din care 11,3 mil. în mediul urban (92%), și 3,4 mil. în mediul rural
(33%).
Din compara ția acestor date cu nivelele existente în anul 1976, rezult ă o dinamic ă a numărului de
locuitori care beneficiaz ă de apă potabilă din rețeaua public ă. Într-un interval de 25 de ani s-a
realizat o cre ștere a num ărului de utilizatori racorda ți la rețele de apă curentă de la 29% din popula ția
țării la 65%, deci cu 36% în condi țiile în care în acela și interval de timp s-au produs muta ții majore
și în raportul dintre popula ția urbană și cea rural ă.
Nivelul de echipare cu sisteme centralizate de alimentare cu ap ă potabilă a popula ției este net
defavorabil mediului rural.
Starea tehnic ă actuală a infrastructurii locale – Canalizarea și epurarea apelor uzate
În prezent, dispun de re țele de canalizare public ă un număr de 637 localit ăți, din care:
‰ 263 de municipii și orașe;
‰ 374 de localit ăți rurale.
Rețeaua de canalizare are o lungime total ă de 16.348 km, din care, în mediul urban 15.092
km. Lungimea str ăzilor echipate cu re țele de canalizare este de cca. 12.540 km, asigurând, în mediul
urban o dotare de numai 49% din lungimea total ă a străzilor.

În compara ție cu străzile echipate cu conducte de alimentare cu ap ă, numai 71% din acestea
sunt echipate și cu rețele de canalizare.
În cele 206 sta ții de epurare a apelor uzate municipale existente în România se trateaz ă numai
77% din debitul total evacuat prin re țelele publice de canalizare; 47 de localit ăți urbane (printre
care: Bucure ști, Craiova, Drobeta-Turnu-Severin, Br ăila, Galați, Tulcea), deverseaz ă apele uzate în
emisari fără o epurare prealabil ă.
Accesibilitatea serviciilor – Canalizarea apelor uzate
Ca și în cazul aliment ării cu apă potabilă, populația care beneficiaz ă de serviciul de canalizare
publică este mult mai mare în mediul urban decât în cel rural – 10,3 mil. (86%), respectiv 1,15 mil.
(11,2%).
Corelând cele dou ă echipări hidroedilitare se poate grupa popula ția țării în trei mari categorii:
• populația care beneficiaz ă de ambele servicii – 51 %;
• populația care beneficiaz ă numai de alimentare cu ap ă, dar nu și de canalizare – 14%;
• populația care nu beneficiaz ă nici de alimentare cu apa și nici de canalizare – 35%.

II. Serviciul public de salubrizare
Salubrizarea localit ăților este un serviciu public local de gospod ărie comunal ă, organizat,
coordonat, reglementat, condus, monitorizat și controlat de autorit ățile administra ției publice locale.
Serviciul public de salubrizare este organizat și funcționează pe baza urm ătoarelor principii :
a) protecția sănătății publice;
b) autonomia local ă și descentralizarea;
c) responsabilitatea fa ță de cetățeni;
d) conservarea și protecția mediului înconjur ător;
e) calitatea și continuitatea serviciului;
f) tarife echitabile și accesibile tuturor consumatorilor;
g) nediscriminarea și egalitatea tuturor consumatorilor;
h) transparen ța, consultarea și antrenarea în decizii a cet ățenilor;
i) administrarea corect ă și eficientă a bunurilor din proprietatea public ă și a banilor publici;
j) securitatea serviciului;
k) dezvoltarea durabil ă.

Serviciul public de salubrizare cuprinde urm ătoarele activități:
a) precolectarea, colectarea, transportul și depozitarea reziduurilor solide, cu excep ția deșeurilor
toxice, periculoase și a celor cu regim special;
b) înființarea și administrarea depozitelor ecologice de reziduuri și producerea de compost;

c) incinerarea și producerea de energie termic ă;
d) măturatul, sp ălatul căilor publice, între ținerea spa țiilor verzi și a parcurilor;
e) curățarea și transportul z ăpezii de pe c ăile publice și menținerea în func țiune a acestora
pe timp de polei sau de înghe ț;
f) preselectarea și organizarea recicl ării deșeurilor;
g) dezinsecția, dezinfec ția și deratizarea.
Pentru asigurarea dezvolt ării durabile în domeniul salubrit ății, consiliile locale stabilesc strategia
de dezvoltare și funcționare pe termen mediu și lung a serviciilor de salubrizare, ținându-se seama
de planurile de urbanism și de programele de dezvoltare economico-social ă a unității administrativ-
teritoriale.
Prin modul de organizare și desfășurare a activit ății serviciilor publice de salubrizare autorit ățile
publice locale sunt obligate s ă asigure realizarea urm ătoarelor obiective :
a) îmbunătățirea condi țiilor de via ță ale cetățenilor prin promovarea calit ății și eficienței
acestor servicii;
b) creșterea calit ății vieții cetățenilor prin sus ținerea dezvolt ării economice a localit ăților, în
principal prin stimularea mecanismelor economiei de pia ță și prin realizarea unei infrastructuri
edilitare moderne, ca baz ă a dezvolt ării economice și în scopul atragerii investi țiilor
profitabile pentru comunit ățile locale;
c) dezvoltarea durabil ă a serviciilor;
d) protecția mediului înconjur ător.

În vederea îmbun ătățirii serviciului public de salubrizare administra ția publică locală trebuie
să aplice anumite măsuri, cum ar fi:
– elaborarea caietelor de sarcini prin care se fixeaz ă drepturile și obligațiile prestatorilor;
– asigurarea prin contract a tuturor activit ăților de colectare, transport, depozitare și
neutralizare a gunoiului menajer;
– instituirea și aplicarea unui sistem sanc ționar pentru persoa nele fizice sau juridice care nu
respectă normele de salubritate;
– informarea cet ățenilor cu privire la func ționarea serviciului public de salubritate;
– realizarea gropilor de gunoi ecologice etc.
Deșeurile pot constitui un factor de poluare a apei, solului, aerului și un potențial pericol
în afectarea st ării de sănătate a popula ției.
În ultimii ani se constat ă o creștere a cantit ății de deșeuri menajere, industriale, stradale ,
care trebuie colectate, transportate și tratate. În acest scop sunt or ganizate servicii de recuperare,

transport și tratare a de șeurilor menajere, industriale și stradale. Pentru colectarea și eficientizarea
acestei activit ăți trebuie ac ționat în urm ătoarele direcții:
– înlocuirea treptat ă a containerelor actuale de 3-4 mc, cu containere de 1,1 mc și pubele de
plastic de 80-240 l pe platformele gospod ărești din cartierele de locuin țe;
– renunțarea la camerele de gunoi din blocurile de locuin țe;
– regândirea platformelor gospod ărești pentru a deservi un num ăr cât mai mic de
beneficiari pentru con știentizarea acestora în buna gestionare a de șeurilor menajere;
– asigurarea capacit ății necesare de colectare la fiecare platform ă gospodărească;
– evacuarea ritmic ă a deșeurilor;
– implementarea, la început, pe grupuri pilot, a ac țiunii de preselec ție a deșeurilor la colectare și,
după corecțiile necesare, generalizarea acestei ac țiuni pentru întreaga localitate.
Deșeuri industriale sunt acele care rezult ă în urma proceselor tehnologice și sunt întâlnite
cu precădere pe platformele și zonele industriale ale ora șelor.
În cazul acestor de șeuri se impune preselec ția la colectare, ac țiune care începe în cartierele
centrale și piețele agroalimentare, iar, dup ă aplicarea corec țiilor, acțiunea se poate generaliza la
nivelul întregii localit ăți.
Deșeuri stradale rezultă în urma activit ății economico-sociale din localit ăți și în special din
piețe, oboare, magazine, ateliere etc.
Deșeurile menajere sunt acelea care rezult ă din gospod ăriile popula ției.
Aceste de șeuri sunt colectate manual sau mecanizat .
Salubrizarea mecanizat ă are avantaje, dar necesit ă condiții obligatorii:
– refacerea infrastructurii drumurilor din localit ăți;
– interzicerea parc ării autovehiculelor pe drumurile publice în perioada de timp în care se
realizează salubrizarea.
Salubrizarea manual ă determin ă reducerea gradului de murd ărie a străzilor și trotuarelor,
precum și asigurarea de locuri de munc ă pentru persoanele cu preg ătire profesional ă mai redus ă.
Persistența deșeurilor în zonele locuite afecteaz ă starea de s ănătate a popula ției, prin mai multe
căi:
– expunerea la germenii patogeni din de șeuri în stare de fermenta ție;
– expunerea la substan țe toxice sau periculoase din de șeuri;
– expunerea la riscul de accidente.
Ele prezint ă un grad ridicat de risc, în special pentru copii, persoane cu venituri reduse, salaria ții
agenților economici care gestioneaz ă deșeurile, datorit ă stării de disconfort urban, care poate fi dat ă
de: mirosurile nepl ăcute, disconfort estetic, insectele generatoare de disconfort cotidian etc.

Colectarea, transportul și tratarea de șeurilor sunt cunoscute sub denumirea de gestiunea
deșeurilor .
a) Colectarea de șeurilor se poate face prin mai multe procedee:
– colectarea în containerele de 3-4 mc;
– colectarea în camere de gunoi în blocuri de locuin țe cu mai mult de patru nivele;
– colectarea în pubele standard sau nestandardizate pentru locuin țe individuale sau unii
agenți economici.
Deficiențele acestor procedee de colectare sunt:
– nu asigură preselecția la colectare;
– poate crea stare de disconfort;
– nu asigură evacuarea ritmic ă, deoarece nu exist ă un număr suficient de utilaje de transport;
– insuficien ța recipien ților pentru colectare;
– camerele de de șeuri de la blocurile înalte sunt un permanent focar de risc.
b) Transportul de șeurilor poate fi asigurat cu ajutorul unor mijloace de transport
specializate, cum ar fi:
– autogunoiere cu container;
– autogunoiere compactoare;
– tractoare cu remorc ă;
– automăturătoare (pentru de șeuri stradale);
– autovehicule de mic ă capacitate (pentru de șeuri stradale).
Între deficien țele acestor procedee de transport amintim:
– numărul insuficient al acestora;
– starea de uzur ă fizică și morală;
– nu asigură ritmul necesar de evacuare a de șeurilor;
– costuri ridicate de men ținere în func țiune a acestor utilaje;
– riscul îmboln ăvirii popula ției, poluării aerului și creării disconfortului urban în cazul
transportului cu autogunoiere cu container și cu tractoarele cu remorc ă.
c) Tratarea de șeurilor se poate face prin întindere controlat ă, măcinare, compostare sau incinerare
fără recuperare de energie.
Restructurarea activit ății de tratare a de șeurilor are implica ții majore asupra st ării de sănătate
a populației, a polu ării și a confortului urban.
Consiliile locale din fiecare localitate vor opta pentru una din variantele prezentate în func ție
de situațiile concrete din fiecare localitate.
Gestiunea de șeurilor în țara noastr ă se realizeaz ă de servicii publice ale Consiliilor locale, de
agenți economici cu capital de stat și privat sau societ ăți comerciale mixte cu aport de capital str ăin.

În ceea ce prive ște gestiunea de șeurilor, Consiliile locale trebuie s ă stabileasc ă o politică pe
termen mediu și lung prin care s ă realizeze :
– retehnologizarea sistemelor de precolectare, colectare și transport a de șeurilor;
– alegerea unor tehnologii de tratare a de șeurilor care s ă elimine deficien țele actuale;
– stabilirea unor regulamente și norme obligatorii pentru: prestatorii de servicii în domeniu,
populație și alți beneficiari care s ă asigure gestionarea eficient ă a deșeurilor;
– conceperea unor strategii de educare a popula ției în abordarea gestiunii de șeurilor;
– identificarea mijloacelor financiare necesare restructur ării gestion ării deșeurilor etc.

Starea tehnic ă actuală a infrastructurii locale – Salubrizarea localit ăților
Din cele aproximativ 13.000 localit ăți existente în România, numai cca. 2.500 dispun de sisteme
organizate de colectare, transport și depozitare a de șeurilor urbane.
Cantitatea total ă de deșeuri urbane rezultate din localit ățile care dispun de servicii de salubritate
este de cca. 7,7 mil. tone anual, din care 6,3 mil. tone de șeuri menajere de la popula ție și 1,4 mil.
tone – deșeuri stradale. Din aceast ă cantitate:
• 75% deșeuri menajere propriu-zise (de la popula ție și agenți economici);
• 12% nămoluri de la epurarea apelor uzate or ășenești;
• 4% alte tipuri de de șeuri, inclusiv de șeuri provenite de la spitale și din construc ții.
În România exist ă inventariate 1.976 depozite de de șeuri urbane, din care doar 15% posed ă
autorizații sanitare și de mediu. În prezent au fost amenajate 5 depozite ecologice în municipiile
București (comunele Vidra și Giulești-Sârbi), Sighi șoara, Constan ța (Năvodari), Piatra Neam ț și Ploiești.
Suprafața ocupată de aceste depozite se ridic ă la peste 1.800 ha de teren. Majoritatea sunt amplasate
necorespunz ător: în apropierea zonelor locuite, pe malurile cursurilor de ap ă, pe terenuri unde apa
freatică este la mic ă adâncime, pe soluri nisipoase cu stabilitate redus ă și neimpermeabilizate natural, în
văi în care se colecteaz ă ape meteorice.
Lipsa exigen țelor ecologice în organizarea depozitelor, precum și slaba dotare cu utilaje și
echipamente de transport, recuperare, reciclare și valorificare specifice acestor servicii, face
ca nivelul serviciului de salubrizare în majoritatea localit ăților țării să fie necorespunz ătoare.

III. Serviciile publice privind energia electric ă și termică
Asigurarea cu energie electric ă și termică sunt servicii public de gospod ărie comunal ă pe
care trebuie s ă le organizeze administra ția locală, autoritățile publice alese fiind responsabile în fa ța
cetățenilor de modul în care gestioneaz ă energia, sub orice form ă.
Integrarea în Comunitatea European ă presupune respectarea „Cartei Europene a Energiei” în
vederea constituirii unei pie țe unice de energie posibil ă numai prin reformarea institu țiilor (demonopolizarea

producerii energiei, accesul liber la pia ța producătorilor, introducerea concuren ței etc).
OUG nr. 63/1998 privind energia electric ă și termică, modificat ă de OUG nr. 67/2000 reglementeaz ă
producerea, transportul și distribuția energiei; livrarea și folosirea energiei; autorit ățile implicate;
utilizarea eficient ă a energiei, etc.
Activitățile de producere, transport, distribu ție, furnizare și de utilizare a energiei electrice și
termice, precum și cele de construire a instala țiilor energetice specifice acestui domeniu sunt permise în
vederea realiz ării următoarelor obiective de baz ă:
a) asigurarea competi ției în producerea și furnizarea energiei electrice și termice, precum și
a accesului produc ătorilor și consumatorilor la re țelele de transport și de distribu ție;
b) creșterea eficien ței energetice pe tot lan țul, de la producere, transformare, transport, distribu ție
și până la utilizarea energiei electrice și termice;
c) transparen ța tarifelor și a taxelor la energia electric ă și termică;
d) dconstituirea stocurilor de siguran ță la combustibili;
e) erespectarea regimului de conducere prin operato ri de sistem (dispeceri), inclusiv pentru
realizarea accesului ter ților la rețeaua electric ă;
f) asigurarea func ționării interconectate a sistemului electro- energetic na țional la Uniunea pentru
Coordonarea Produc ției și Transportului Energiei Electrice și la sistemele electroenergetice
ale țărilor vecine;
g) promovarea utiliz ării surselor noi și regenerabile de energie;
h) diversificarea bazei de resurse energetice primare, modificarea structurii produc ției și a
consumului de energie în func ție de aceasta;
i) stimularea particip ării sectorului privat, a investitorilor autohtoni și străini la producerea,
transportul, distribu ția, comercializarea și utilizarea energiei electrice și termice;
j) realizarea obiectivelor locale și globale privind protec ția mediului înconjur ător, intensificarea
eforturilor de reducere a bioxidului de carbon, oxizilor de azot, oxizilor de sulf sau/ și a
emisiilor de particule.

Producerea, transportul și distribu ția
a. Producerea de energie electric ă și termică se realizeaz ă de către societăți comerciale, de
alte persoane juridice române, de produc ători independen ți sau autoproduc ători cu capital
autohton ori str ăin.
Producătorii se pot asocia sau pot coopera în mod libe r, inclusiv cu orice alte persoane fizice
ori juridice, cu respectarea dispozi țiilor legale privind concuren ța.
Producătorii au urm ătoarele obligații principale :
a) să asigure livr ările de energie electric ă și termică, cu respectarea autoriza țiilor;

b) să alimenteze, în limita capacit ății instalațiilor, orice persoan ă fizică sau juridic ă solicitant ă
care îndepline ște condițiile pentru a fi distribuitor sau consumator;
c) să intervină operativ la obiectivele pe care le de țin, în cazul apari ției unui poten țial pericol de
producere a unor avarii, explozii și altele asemenea, putând ocupa, în mod temporar, zona
de acces și de lucru pentru personal și cea tehnic ă de lucru, anun țând despre aceasta organele
administrative și instituțiile abilitate, precum și pe deținătorii terenurilor în cauz ă;
d) să reabiliteze treptat și să retehnologizeze instala țiile de producere existente, în vederea
creșterii eficien ței și încadrării în normele na ționale privind emisiile poluante, a particip ării
centralelor electrice la reglajul de putere/frecven ță în sistemul electroenergetic na țional, a
asigurării calității energiei electrice și termice.
Producătorii de energie au, în principal, urm ătoarele drepturi :
a) să aibă acces la re țelele electrice și termice de transport și distribuție;
b) să obțină culoar de trecere pentru liniile electrice de leg ătură a capacit ății sale de
producție cu sistemul na țional de transport și pentru conductele de transport al energiei
termice între capacitatea de produc ție și distribuitori sau consumatori;
c) să înființeze și să mențină un sistem propriu de telecomunica ții pentru leg ătura cu
capacitățile sale de produc ție, cu consumatorii sau cu dispeceratele.
b. Transportul energiei electrice și termice reprezintă activitatea prin care acestea ajung de
la o instala ție de producere la distribuitorii sau consumatorii finali de energie.
Transportatorii de energie au obliga ția de a elabora, pentru zona lor de ac ționare, un plan de
perspectiv ă privind transportul, în concordan ță cu stadiul actual și cu evolu ția viitoare a consumului
de energie, cuprinzând modalit ățile de finan țare și de realizare a acestor planuri, cu luarea în considerare
și a planurilor de amenajare și de sistematizare a teritoriului str ăbătut de instala țiile lor de transport.
Planurile transportatorilor sunt supuse spre avizare autorit ății competente – Autoritatea Na țională
de Reglementare în Domeniul Energiei – și spre aprobare ministerului de resort.
c. Distribuția energiei electrice și termice cuprinde totalitatea activit ăților referitoare la instala țiile
prin care se preia energia de la un produc ător sau transportator și se livreaz ă clienților.
Distribuția energiei se face conform planurilor de urbanism, respectându-se dreptul de proprietate,
protecția mediului, s ănătatea și viața persoanelor și economisirea energiei conform normelor tehnice
și de siguran ță cuprinse în prescrip țiile tehnice în vigoare.
Distribuitorii de energie sunt agen ți economici autoriza ți în acest scop pentru o zon ă determinat ă.
Ei au, în principal, urm ătoarele obligații:
a) să racordeze la re țelele lor orice solicitant din zon ă, persoană fizică sau juridic ă;
b) să respecte în proiectare, execu ție și în exploatare normativele și prescrip țiile tehnice,
asigurând protejarea popula ției și a mediului înconjur ător, protec ția pentru func ționarea

normală a liniilor de telecomunica ții și a stațiilor de emisie-recep ție radio și televiziune;
c) să asigure urm ărirea permanent ă și sistematic ă a comport ării construc țiilor și a echipamentelor
energetice;
d) să facă operativ reviziile și reparațiile necesare.
În scopul îndeplinirii acestor obliga ții, distribuitorii de energie pot:
a) să foloseasc ă, cu acordul consiliilor locale sau jude țene, după caz, terenurile domeniului
public pentru lucr ările de exploatare și întreținere;
b) să întrerupă funcționarea instala țiilor pentru timpul strict necesar execut ării lucrărilor de
întreținere și reparații, cu anun țarea prealabil ă a dispecerului și, după caz, a consumatorilor.
Furnizarea și utilizarea energiei
Furnizarea energiei electrice și termice este activitatea prin care un agent economic
comercializeaz ă energie clien ților interesa ți. Contractul încheiat în acest scop, denumit contract de
furnizare , se încheie între furnizor și client și trebuie s ă cuprindă cel puțin clauzele minimale
stabilite de autoritatea competent ă prin contracte-model elaborate pentru categorii de clien ți.
Autoritățile județene și locale și competen țe lor
Consiliile jude țene și Consiliul General al Municipiului Bucure ști coordoneaz ă activitatea
de furnizare a energiei și a combustibililor pe întreg teritoriul jude țului, respectiv al municipiului
București, în vederea realiz ării acesteia.
Consiliile locale au următoarele atribu ții în domeniul energetic:
a) planifică, organizeaz ă și finanțează, împreun ă cu celelalte organisme abilitate, furnizarea
energiei termice, electrice și a combustibililor pe teritoriul localit ăților, în condi ții de
continuitate și de siguran ță a aliment ării și ținând seama de necesit ățile de consum; în
acest scop, pot prelua în gestiune centralele termice și centralele electrice de termoficare
din zonă, care au, în principal, ca destina ție producerea c ăldurii, rețelele de transport și de
distribuție locală a energiei termice sau le pot concesiona, cu respectarea reglement ărilor
emise de Autoritatea Na țională de Reglementare în Domeniul Energiei;
b) planifică, organizeaz ă și finanțează iluminatul public;
c) avizează realizarea noilor capacit ăți de investi ții de interes local în domeniul energetic;
d) inițiază programul de utilizare eficient ă a energiei și de promovare a surselor regenerabile
de energie;
e) inițiază acțiuni de cooperare cu alte consilii locale pentru solu ționarea unor probleme energetice
de interes comun.
Dezvoltarea și realizarea instala țiilor de transport și distribuție a energiei termice se fac sub
directa îndrumare și control ale autorit ăților administra ției locale care r ăspund de asigurarea aliment ării
cu energie termic ă a zonelor respective.

Pentru îmbun ătățirea aliment ării cu energie termic ă a localităților consiliul local poate ini ția
proiecte proprii de modernizare și extindere a instala țiilor termice existente în cadrul localit ății sau
de construire a unor instala ții noi, cu respectarea prevederilor prezentei ordonan țe de urgen ță.
Agenții economici care î și desfășoară activitatea în domeniul energetic au obliga ția să pună
la dispozi ție consiliilor locale și județene, în mod gratuit, toate datele, informa țiile și documentele
necesare acestora, în vederea elabor ării și fundament ării planurilor și programelor energetice și a
îndeplinirii atribu țiilor prevăzute de prezentul articol.

Starea tehnic ă actuală a infrastructurii locale – Energie termic ă pentru înc ălzirea și prepararea
apei calde menajere
În România sunt realizate sisteme publice de înc ălzire și prepararea apei calde menajere
în 283 de localit ăți, din care în func țiune 259 .
Instalațiile și echipamentele care compun aceste sist eme sunt, în marea majoritate a localit ăților,
uzate din punct de vedere fizic și moral, cu randamente sc ăzute și pierderi de pân ă la 30 – 35%, fapt
care diminueaz ă substanțial avantajele producerii și distribuției centralizate a energiei termice determin ă
costuri ridicate și consumuri de resurse naturale care se achizi ționează parțial din import.
În prezent se constat ă o tendință de debran șare a consumatorilor captivi din blocuri de
la rețeaua de înc ălzire și montare a unor microcentrale de apartament ce func ționează pe gaze
naturale.
Fenomenul s-a dezvoltat pe fondul unui vid de legisla ție în acest domeniu și datorită prețului
foarte scăzut al gazelor naturale oferite consumatoril or individuali printr-un mecanism de subven ție
încrucișată.
Accesibilitatea serviciilor – Sisteme de înc ălzire
Sistemele de înc ălzire folosite de c ătre popula ția României sunt preponderent centralizate în
mediul urban (71 %), la sistemel e de termoficare fiind racorda ți 6,9 mil. locuitori, iar 1,7 mil. la
centralele termice de bloc sau cvartal.
Sistemele individuale, în special sobele cu combustibil solid, sunt omniprezente în mediul
rural asigurând înc ălzirea pentru 10,1 mil. locuitori (98%).

IV. Serviciul public de distribu ție a energiei termice
Serviciul public asigurat de administra ția locală în vederea furniz ării și utilizării energiei
termice de c ătre consumatorii casnici este cunoscut sub numele de termoficare.
Pentru a- și realiza strategia în domeniul serviciului public de termoficare, administra ția
locală are ca obiective :
– asigurarea capacit ăților de producere / preluare a energiei termice de la furnizor;

– menținerea siguran ței de func ționare a sistemului de termoficare;
– asigurarea distribu ției optime de c ăldură și apă caldă menajeră la consumatori;
– creșterea calit ății prestației paralel cu reducerea costului.
Se știe că în România încălzirea locuin țelor și a instituțiilor publice se face în două moduri :
a) local – prin utilizarea combustibililor lichizi sau solizi în sobe sau cazane de mici
dimensiuni în imobilele cu mai mul ți locatari;
b) centralizat – prin alimentarea blocurilor de locuin țe sau birouri de la re țeaua centralelor
electrice de termoficare.
În ceea ce prive ște direcțiile de dezvoltare a serviciului public de termoficare amintim:
– realizarea de noi surse pentru sistem;
– perfecționarea func ționării punctelor termice;
– reducerea pierderilor de c ăldură pe rețeaua de transport;
– creșterea siguran ței în func ționare a sistemului de termoficare;
– modernizarea instala țiilor interioare la consumatori.
Starea tehnic ă actuală a infrastructurii locale – Distribuția energiei electrice
Accesul la energia electric ă este , fără îndoială, facilitatea cea mai generalizat ă pentru
așezările umane din România. Astfel, 98% dintre localit ăți sunt racordate la sistemele de
transport și distribu ție a energiei electrice , consumul casnic reprezentând 21% din total.
Accesibilitatea serviciilor – Alimentarea cu energie electric ă
Distribuția de energie electric ă este asigurat ă pentru aproape toat ă populația țării, fiind lipsi ți
de acesta un num ăr de cca. 455 mii locuitori situa ți, în general, în mediul rural (410 mii).

V. Serviciul public de transport c ălători1
În România, transportul urban de c ălători se efectueaz ă de către administra ția publică locală,
prin regii proprii și societăți comerciale cu capital privat precum și prin persoane fizice autorizate.
Serviciul de transport public local de persoane are la baz ă următoarele principii :
a) respectarea drepturilor și intereselor legitime ale c ălătorilor;
b) asigurarea deplas ării în condi ții de siguran ță și de confort;
c) protecția mediului;
d) tratament egal și nediscriminatoriu pentru to ți utilizatorii;
e) servicii de calitate în condi țiile unor tarife accesibile;
f) administrarea eficient ă a bunurilor și a fondurilor b ănești;
g) dezvoltarea durabil ă.

1 Serviciile de transport public local de c ălători sunt reglementate de Ordonan ța Guvernului nr. 86/2001, publicat ă în
M.O. nr. 544/01.09.2001

Face parte din categoria transportului public local de c ălători transportul de persoane care
îndeplinește, cumulativ, urm ătoarele condiții:
a) este efectuat pe teritoriul unei localit ăți urbane sau rurale, precum și între localitatea
respectivă și localitățile limitrofe;
b) se execută pe rute și cu frecven țe prestabilite, iar c ălătorii sunt îmbarca ți sau debarca ți în
puncte de oprire fixe;
c) se percepe un tarif de transport, încasat de operatorul de transport.
Prin mijloacele de transport în comun se înțelege vehiculele destinate în mod special
transportului public urban și suburban de persoane. Acestea pot fi:
a) autobuze urbane, autovehicule destinate și echipate pentru transportul de persoane și al
bagajelor acestora; autobuzele din aceast ă categorie vor fi amenajate pentru transportul de
pasageri, a șezați pe scaune sau în picioare, având cel pu țin 17 locuri pe scaune, inclusiv cel al
conducătorului auto, care asigur ă posibilitatea unui schimb rapid de pasageri în sta ții;
b) tramvaie;
c) troleibuze;
d) minibuze sau microbuze, autovehi cule destinate prin construc ție transportului a 10-17
persoane pe scaune, inclusiv cel al conduc ătorului auto, dar nu mai mult de 22 de
persoane pe scaune și în picioare.
Serviciile de transport public local de c ălători se organizeaz ă pentru a satisface cu prioritate
nevoile popula ției, precum și ale institu țiilor publice și ale agen ților economici.
Sunt abilitate s ă organizeze, s ă reglementeze, s ă conducă, să monitorizeze și să controleze
servicii de transport public local de c ălători consiliile locale ale comunelor, ora șelor, municipiilor,
precum și consiliile jude țene.
Autoritățile administra ției publice locale au obliga ția de a întreprinde m ăsurile necesare pentru
extinderea, dezvoltarea și modernizarea transportului public urban și suburban de persoane.
Autoritățile administra ției publice locale, prin serviciile de specialitate, vor gestiona și vor
controla activitatea operatorilor de transport public local de c ălători.
Principalele obiective urmărite de autorit ățile administra ției publice centrale și locale în
domeniul serviciilor de transport public local de c ălători sunt:
a) îmbunătățirea condi țiilor de via ță ale cetățenilor prin promovarea calit ății și eficienței
serviciului de transport public local de c ălători;
b) creșterea calit ății vieții cetățenilor prin sus ținerea dezvolt ării economice a localit ăților și
prin realizarea unei infrastru cturi edilitare moderne;
c) acordarea de facilit ăți unor categorii de persoane;
d) asigurarea capacit ății suficiente de transport pe rute aglomerate.

Administra ția publică locală trebuie să organizeze serviciul public de transport în func ție de
cerințele specifice fiec ărei localit ăți, astfel încât s ă se asigure:
– legăturile dintre zonele reziden țiale și cele industriale și comerciale;
– facilitarea leg ăturilor din interiorul cartierelor pentru transportul optim c ătre piețe, școli,
spitale;
– realizarea de leg ături între transportul pe șine și cel pe carosabil;
– reducerea permanent ă a numărului de transbord ări dintr-un mijloc de transport în altul.
Principala problem ă a transportului public de c ălători este generat ă de lipsa resurselor
financiare pentru realizarea de investi ții noi și pentru între ținerea rețelelor și parcurilor de vehicule
existente.
O strategie modern ă de dezvoltare pentru serv iciile publice de transport are ca scop
acoperirea cererii actuale și de perspectiv ă în condiții de calitate superioar ă și buget de exploatare
optimizat. În acest sens, serviciile publice trebuie s ă asigure:
– reorganizarea transportului în sistem integrat;
– organizarea sta țiilor multimodale;
– integrarea tarifar ă, adică utilizarea unui singur tip de cartel ă pentru orice mijloc de
transport public;
– realizarea sistemelor flexibile pentru autobuze și a rețelelor de completare cu troleibuze,
aceste dou ă mijloace fiind cele mai eficiente.

VI. Serviciul public de între ținere a spa țiilor verzi
Spațiile verzi sunt reprezentate de parcuri și grădini publice, zone de agrement aferente localit ății,
scuaruri între ansamblurile de cl ădiri, precum și spații aferente altor categorii (imobile apar ținând
instituțiilor și agenților economici).
Administra ția publică locală este obligat ă să asigure serviciul de între ținere a spa țiilor verzi
datorită funcțiilor acestora:
– funcția ecologic ă – prin care se realizeaz ă climatul normal, combaterea polu ării fonice și
a aerului, ameliorarea compozi ției chimice a apei, solului și aerului;
– funcția de loisir – prin care se asigur ă activitățile sportive, odihn ă, agrement;
– funcția complementar ă – prin care se asigur ă funcționarea normal ă a comer țului,
alimentației publice, educa ției și învățământului.
Cantitatea și calitatea spa țiilor verzi constituie criterii pentru aprecierea gradului de urbanitate al
fiecărei localit ăți, a gradului de confort și civilizație.
Prin proiectele și studiile urbanistice, autorit ățile administra ției publice locale stabilesc necesarul
de spații verzi și destinația acestora.

Realizarea și exploatarea spa țiilor verzi cuprinde mai multe faze:
– faza de proiectare – cu două componente: urbanismul și investițiile;
– faza de realizare a spațiilor verzi în regie proprie sau prin intermediul unit ăților
specializate, încredin țarea lucr ărilor realizându-se prin licita ție. Investitorul poate fi
consiliul local sau concesionarii care contribuie cu fonduri proprii;
– faza de exploatare a spațiilor verzi se realizeaz ă prin intermediul direc țiilor/serviciilor de
specialitate din aparatul consiliilor locale și cuprinde:
• lucrări de între ținere conform caietelor de sarcini;
• lucrări de repara ții și amenajări;
• paza spațiilor verzi.
– faza de produc ție se realizeaz ă prin baze independente de producere a materialului
dendrologic și floricol, care cuprind:
• sectoare de preg ătire;
• sectoare de produc ție;
• spații de iernare;
• spații de depozitare;
• ateliere.

VII. Între ținerea, repararea și exploatarea drumurilor publice
Autoritățile administra ției publice sunt obligate s ă asigure func ționalitatea drumurilor astfel:
cele centrale pentru drumurile na ționale, cele jude țene pentru drumurile jude țene, cele locale pentru
drumurile or ășenești și comunale.
În scopul moderniz ării drumurilor publice sunt necesare anumite măsuri dintre care
amintim:
– reabilitarea arterelor principale și a celor de acces în localit ăți;
– modernizarea intersec țiilor, podurilor, pasajelor, precum și realizarea travers ărilor
subterane și supraterane;
– sistematizarea re țelei de drumuri pe pr incipiul inelar-radial;
– creșterea gradului de siguran ță a circulație etc.

Principalele obiective și priorități ale serviciilor publice
de gospod ărie comunal ă din România

Pentru a atinge cele dou ă deziderate fundamentale ale serviciilor publice de interes economic
general respectiv:

‰ calitate la standarde europene,
‰ accesibilitate din partea tuturor consumatorilor f ără discrimin ări de nici o natur ă, inclusiv
prin preț este necesar s ă avem în vedere o serie de obiective despre care vom vorbi în
continuare.
¾ Descentralizarea serviciilor publice și creșterea responsabilit ății autorit ăților locale cu
privire la calitatea serviciilor asigurate populației.
Responsabilitatea organiz ării și funcționării operatorilor de servicii de gospod ărie comunal ă
revine autorit ăților locale. Guvernul trebuie, îns ă, să sprijine m ăsurile de îmbun ătățire a
performan țelor opera ționale și financiare a agen ților prestatori, în vederea cre șterii siguran ței și
calității serviciilor asigurate popula ției, prin:
• elaborarea legisla ției secundare necesare implement ării noii Legi 326/2001 a serviciilor
publice de gospod ărie comunal ă;
• înființarea comisiilor de licen țiere a operatorilor pentru fiecare categorie de servicii în
parte;
• înființarea Autorit ății Naționale de Reglementare în domeniul serviciilor de gospod ărie
comunală;
• stimularea m ăsurilor de reorganizare și regrupare a agen ților prestatori , după criterii
de eficien ță economic ă și capacitatea tehnic ă de soluționare a problemelor financiare și
operaționale cu care se confrunt ă astăzi o mare parte a localit ăților.
¾ Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile cu impact major asupra st ării de
sănătate și a nivelului de trai a popula ției (alimentare cu ap ă, canalizare, salubrizare) și
creșterea gradului de acces a popula ției la aceste servicii
Gradul redus de echipare tehnico-edilitar ă îngreuneaz ă accesul popula ției la serviciile asigurate
prin sisteme centralizate, supuse controlului și monitoriz ării autorit ăților. De aceea, Guvernul
trebuie să asigure extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile de baz ă și creșterea
gradului de acces a popula ției la aceste servicii prin:
• promovarea și susținerea unor programe de investi ții pentru reabilitarea, extinderea și
modernizarea sistemelor de alimentare cu ap ă, canalizarea apelor uzate, colectarea,
transportul și depozitarea de șeurilor menajere din mediul urban;
• implementarea unor programe de de zvoltare a infrastructurii rurale (SAPARD,
Programul de Dezvoltare Rural ă);
• modernizarea sistemelor de producere, transport și distribuție a energiei și termice prin
sisteme de cogenerare în vederea cre șterii eficien ței energetice, îmbun ătățirii raportului
preț/calitate și menținerii unui nivel de suportabilitate acceptabil pentru bugetul de
familie.

¾ Restructurarea mecanismelor de protec ție social ă a segmentelor defavorizate ale
populației
Mecanismele actuale de protec ție socială, în condi țiile constrângerilor bugetare existente,
îngrădesc accesul unor categorii social e defavorizate la un nivel accep tabil de servicii publice de
primă necesitate. De aceea, trebuie s ă se restructureze mecanismele de protec ție socială a
segmentelor defavorizate ale popula ției prin:
• extinderea protec ției sociale pentru segmente defavorizate ale popula ției la toate
serviciile de interes vital;
• implementarea unui sistem unitar și coerent de protec ție socială pentru serviciile
energetice (energie electric ă, termică și gaze naturale) și eliminarea subven ționărilor
încrucișate.
¾ Promovarea principiilor economiei de pia ță și reducerea gradului de monopol
Cele mai multe dintre serviciile publice de gospod ărie comunal ă au caracter de monopol
natural, determinat de situa ția de clienți captivi a beneficiarilor racorda ți la sistemele centralizate de
alimentare cu ap ă, canalizare, energie termic ă și electrică, gaze naturale, etc. De acea trebuie
inițiate măsuri de punere în competi ție a operatorilor de servicii, a capitalurilor de finan țare
și managementului prin:
• scoaterea obligatorie la licita ție a serviciilor publice , în cazurile în care operatorul
înregistreaz ă pierderi financiare sau nu poate asigura o calitate corespunz ătoare a
serviciilor pe care le presteaz ă;
• neacordarea licen țelor de operare agen ților prestatori care nu îndeplinesc criteriile de
performan ță stabilite prin reglement ări specifice.
¾ Atragerea capitalului privat în finan țarea investi țiilor din domeniul infrastructurii locale
Nevoile urgente de investi ții pentru reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii serviciilor de
gospodărie comunal ă sunt estimate la un miliard de dolari SUA anual, într-un program de 15 ani și
apoi urm ătorii ani pân ă în 2022 de 402 mil. USD și până în 2030 de 193 mil. USD. Datorit ă
constrângerilor bugetare care caracterizeaz ă perioadele de tranzi ție, finanțarea acestor investi ții nu
poate fi realizat ă, decât în mic ă măsură, din fonduri publice, atragerea capitalului privat fiind o
necesitate stringent ă. De aceea, trebuie promovate măsuri de atragere a capitalului privat în
sfera serviciilor publice , iar autorit ățile publice locale trebuie sprijinite în realizarea unor
parteneriate public-private pentru finan țarea nevoilor urgente de investi ții, prin:
• pregătirea și implementarea proiectelor de investi ții de tip BOT (Construie ște-Opereaz ă-
Transferă) pentru extinderi și dezvoltări importante la sta țiile de tratare și epurare a apei,
la centralele termice sau cele cu cogene rare, la depozitele ecologice pentru de șeurile
urbane;

• fixarea unor limite minimale a investi țiilor prev ăzute pentru reabilitarea sistemelor în
cadrul contractelor de concesiune ce vor fi preg ătite și lansate în urm ătorii ani;
• gruparea teritorial ă a operatorilor de servicii , pentru a-i face mai atractivi pentru investitorii
strategici;
• stabilizarea cadrului legislativ referitor la serviciile de gospod ărie comunal ă, odată cu
definitivarea legisla ției secundare și înființarea Autorit ății Naționale de Reglementare.

¾ Instituționalizarea creditului local și extinderea utiliz ării acestuia în finan țarea investi țiilor din
infrastructur ă
Alături de capitalul privat, creditul este o alt ă sursă tradițională de finanțare a investi țiilor
din infrastructur ă în țările Uniunii Europene . Creditul permite degrevarea par țială a bugetelor
locale de eforturile pentru finan țarea proiectelor complexe de investi ții și repartizarea mai
echitabilă a sarcinilor de plat ă între beneficiari . De aceea, trebuie întreprinse măsurile necesare
instituționalizării creditului local și înființării unei b ănci specializate în finan țarea investi țiilor
promovate de autorit ățile locale , prin:
• elaborarea unui proiect de lege privind înfiin țarea Băncii de Investi ții a Autorit ăților
Locale și acordarea de facilit ăți pentru sprijinirea creditului local ;
• solicitarea unei asisten țe tehnice finan țate de către UE – PHARE pentru înt ărirea
capacității instituționale a BIAL nou înfiin țate.
¾ Promovarea m ăsurilor de dezvoltare durabil ă
Serviciile de gospod ărie comunal ă au un impact deosebit asupra mediului . Pe de o
parte, reprezint ă un important factor poluator , iar pe de alt ă parte, participă în mod esen țial la
limitarea gradului de poluare (epurarea apelor uzate, colectarea și depozitarea de șeurilor).
Respectarea exigen țelor de mediu pe parcursul întregului ciclu de viat ă a infrastructurii serviciilor
de gospod ărie comunal ă (construire – exploatare – între ținere – demolare) dobânde ște o importan ță
deosebită în cadrul conceptului de dezvoltare durabil ă. De aceea, trebuie inițiate măsuri concrete
privind alinierea reglement ărilor și standardelor române ști din domeniul serviciilor de gospod ărie
comunală la exigen țele Uniunii Europene , prin:
• armonizarea reglement ărilor din domeniul serviciilor de gospod ărie comunal ă cu
prevederile directivelor UE referitoare la ap ă, deșeuri, energie, transport;
• sprijin financiar pentru co-finan țarea programelor care cuprind m ăsuri de dezvoltare a
infrastructurii (ISPA, SAPARD, PDR, MUDP 3, TECP 2, etc);
• promovarea unor programe speciale pentru ora șele mici în vederea reabilit ării și
moderniz ării infrastructurii locale .

¾ Promovarea parteneriatului social
Serviciile de gospod ărie comunal ă au un rol esen țial în solidarizarea social ă a cetățenilor,
în asigurarea unui trai decent, în p ăstrarea p ăcii sociale. Plecând de la acest principiu, în
următorii ani trebuie f ăcute eforturi pentru:
• amplificarea implic ării structurilor din societatea civil ă, în principal a sindicatelor și
patronatelor, în elaborarea de strategii, politici și programe sectoriale;
• realizarea unor proiecte de parteneriat în scopul consolid ării legăturilor cu asocia țiile de
reprezentare a intereselor beneficiarilor serviciilor de gospod ărie comunal ă;
• asigurarea condi țiilor de preg ătire profesional ă continuă a tuturor lucr ătorilor din
sfera serviciilor de gospod ărie comunal ă.
¾ Obiectivele strategice pe termen lung vor fi:
• îndeplinirea exigen țelor impuse prin directivele U.E. la toate categoriile de servicii publice de
gospodărie comunal ă;
• asigurarea accesului generalizat al popula ției la serviciile de interes vital (ap ă, canalizare,
salubritate, înc ălzire);
• deschiderea deplin ă a pieței serviciilor de gospod ărie comunal ă și stimularea mediului
concurențial în acest domeniu;
• dezvoltarea durabil ă;
• protecția mediului;
• gospodărirea cu grij ă a resurselor naturale;
• menținerea unui echilibru corect între veniturile popula ției și tariful serviciilor.

Concluzii
Serviciile de gospod ărie comunal ă se încadreaz ă în sfera mai larg ă a serviciilor publice
de interes economic general pentru a c ărui reglementare Uniunea European ă a elaborat un nou
concep care urmeaz ă sa fie materializat într-o „Cartă albă a serviciilor publice de interes economic
general".
Strategia și politicile în domeniul serviciilor de gospod ărie comunal ă trebuie s ă fie
elaborate și conduse de c ătre stat , iar răspunderea pentru administrarea, conducerea și
monitorizarea serviciilor trebuie s ă revină autorităților publice locale .
Modernizarea și dezvoltarea serviciilor publice locale este o cerin ță a procesului de
integrare a României în U.E. , iar problematicile legate de calitatea apei potabile și a apelor uzate,
de gestiunea de șeurilor urbane, de depozitarea și prelucrarea de șeurilor și de protec ția aerului sunt
abordate într-o serie de directive ale U.E.

Trebuie s ă se facă o distinc ție clară între func ția de proprietar al patrimoniului cu care se
operează pentru efectuarea serviciilor publice de gospod ărie comunal ă și care revine autorit ăților
publice locale și funcția de operator al serviciului care poate fi realizată de orice persoan ă
juridică de drept român cu condiția să fie atestat și să aibă un contract câ știgat pe baz ă de licitație.
Restructurarea domeniilor serviciilor publice de gospod ărie comunal ă presupune și
restrângerea num ărului de operatori la o cifră rezonabil ă 150 – 200 într-o prim ă etapă și apoi la
cca 100 în cea de-a doua etap ă.
Sistemele cu care se opereaz ă în prezent în domeniul serviciilor de gospod ărie comunal ă
au o pronun țată uzură fizică și morală, care conduce la randamente sc ăzute, consumuri mari
și la o calitate necorespunz ătoare a acestora .
Cadrul legislativ este favorabil relans ării ramurii și, ca atare, trebuie valorificat corespunz ător
și dezvoltat cu pachetele de ordonan țe, hotărâri de guvern și norme departamentale. În final,
întregul pachet de reglement ări specifice sectorului va fi grupat într-un „Cod al serviciilor publice
de gospod ărie comunal ă".
Problema preg ătirii profesionale trebuie s ă fie inclus ă în sarcinile contractuale pentru to ți
operatorii de servicii publice de gospod ărie comunal ă și trebuie s ă fie monitorizat ă ca și ceilalți
indicatori de performan ță.
Societatea civil ă reprezentat ă prin patronat, sindicate, asocia ții profesionale și ale consumatorilor
trebuie să fie o prezență activă în procesul de modernizare a serviciilor publice de gospod ărie
comunală. Cuvântul de ordine între aceste structuri și reprezentan ții autorităților publice centrale și
locale trebuie s ă fie dialogul.
Modernizarea și dezvoltarea sectorului serviciilor publice de gospod ărie comunal ă și
aducerea sa la nivelul standardelor europene și a prevederilor din directivele U.E. nu este posibil ă
fără un program sus ținut de finan țare care va trebui s ă aibă ca surse principale :
• bugetul statului;
• bugetele locale;
• capitalul privat și/sau utilizarea procedurii BOT;
• fonduri nerabursabile și multilaterale;
• credite de la b ănci române ști sau interna ționale;
• bonduri municipale.
Cota de participare a fiec ăreia din aceste surse în cadrul sumei totale prognozate se va modifica în
timp și este de dorit ca participarea direct ă a bugetului de stat s ă scadă la fel și efortul bugetelor
locale, în schimb s ă crească participarea capitalului privat și a creditelor.
Mecanismul credit ării pe termen mediu și lung împarte efortul investi țional pe mai multe
generații proporțional cu durata de utilizar e a fondului fix realizat.

Pentru a dezvolta mecanismul credit ării este necesar ca:
• statul să-și asume în mai mare m ăsură responsabilitatea garant ării creditelor pentru investi ții și
nu pentru consum;
• autoritățile locale s ă devină mai curajoase și mai independente în acordarea unor garan ții
având în vedere pârghiile pe care legisla ția actuală le-a creat;
• băncile care acord ă astfel de credite s ă fie stimulate prin m ăsuri legislative;
• modul de calcul al tarifelor pentru serviciile prestate s ă cuprindă în mod obligatoriu și
taxa de dezvoltare.
Efortul investi țional prognozat de cca 940 mil USD/an în primii 15 ani nu trebuie s ă fie
considerat ca un consum de resurse financiare pur și simplu, ci trebuie judecat ca un proces
complex în cadrul c ăruia se produc bunuri materiale cu o perioad ă lungă de utilizare, se realizeaz ă
condiții de viață la standardele europene pentru întreaga popula ție a țării și se îndeplinesc politicile
de mediu și de dezvoltare durabil ă pentru care România s-a angajat în perspectiva integr ării în U.E.
Acest efort investi țional conduce la atingerea obiectivelor de dezvoltare a serviciilor de
gospodărie comunal ă și va avea și următoarele consecințe în plan economic și social :
• se menține în activitate for ța de munc ă care lucreaz ă în acest sector de cca 150.000
persoane cu tendin ță de creștere în urm ătorii ani datorit ă dezvoltării unor noi capacit ăți;
• • se dă de lucru la înc ă aproximativ 260.000 persoane care vor fi angrenate în programele
de investi ții (cca 500 mil. USD reprezint ă manopera);
• se stimuleaz ă industria româneasc ă producătoare de utilaje, ma șini și materiale specifice
care, în acest mod, ar crea cca. 40.000 – 50.000 de locuri de munc ă;
• din cele 940 mil. USD cheltuite anual în țară se pot consuma cu materiale, manoper ă și
utilaje cca. 75% ~ 80% ceea ce înseamn ă și aport propor țional la buget sub form ă de taxe,
impozite și TVA;
• se aduc devize în țară rezultate din credite și sume nerambursabile de cca. 800 mil. USD/an.
• se pot dezvolta oportunit ăți pentru mari companii str ăine produc ătoare de echipamente,
utilaje specifice care s ă realizeze capacit ăți de produc ție în România având în vedere c ă
prin asemenea programe de investi ții pe termen lung, se asigur ă și piața de desfacere
necesară;
• se dă un mesaj de relansare economic ă a unor sectoare importante ale economiei na ționale
(construcția de mașini, produc ția de materiale de construc ții și instalații, servicii, etc.);
• se dă un mesaj pozitiv investitorilor și operatorilor str ăini care doresc s ă se implice în acest
sector;
• conduce la economii importante de resurse naturale și combustibili, în special gaze naturale și

petrol care, în prezent, datorit ă randamentelor sc ăzute și pierderilor din sistemele de înc ălzire
urbană, se irosesc în propor ție de cca 30%;
• se reduce în urm ătorii ani efortul bugetului de stat și a bugetelor locale pentru plata subven țiilor
la energia termic ă, datorită reducerii costurilor de producere și distribuție;
• se întărește autonomia local ă și capacitatea de decizie și de administrare a administra ției
publice locale în probleme vitale pentru o a șezare uman ă.

4.2.1.4 Alte servicii locale

Alături de servicii publice prezentate din sistemul serviciilor publice din țara noastr ă mai
face parte și administrarea domeniului public.

Administrarea domeniului public
Pentru a-și putea îndeplini atribu țiile ce le revin în executarea normelor legale, autorit ățile
administra ției publice au nevoie de bunuri mobile și imobile. Întrucât apar țin statului sau unit ăților
administrativ – teritoriale, aceste bunuri formeaz ă domeniul administrativ care se subdivide în
două categorii, și anume:
ƒ domeniul public,
ƒ domeniul privat.
În conformitate cu art. 135 din Constituția României și cu art. 1 din Legea nr. 213 din 17
noiembrie 19981 privind proprietatea public ă și regimul juridic al acesteia, domeniul public este
format din bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public.
Legea 213/1998 face distinc ție între:
ƒ domeniul public al statului,
ƒ domeniul public al unit ăților administrativ – teritoriale care se împarte în
– domeniul public jude țean,
– domeniul public local (al comunelor, ora șelor și municipiilor) .
Domeniul public local al comunelor, ora șelor și municipiilor este alcătuit din urm ătoarele
bunuri:
1. drumurile comunale, vicinale și străzile;
2. piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de
agrement;
3. lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes public na țional sau jude țean;
4. rețelele de alimentare cu ap ă, canalizare, termoficare, gaze, sta țiile de tratare și epurare a
apelor uzate, cu instala țiile, construc țiile și terenurile aferente;

1 Publicata in MO nr. 448 din 24 noiembrie 1998

5. terenurile și clădirile în care î și desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum
și instituțiile publice de interes local, cum sunt: te atrele, bibliotecile, muzeele, spitalele,
policlinicile și altele asemenea;
6. locuințele sociale;
7. statuile și monumentele, dac ă nu au fost declarate de interes public na țional;
8. bogățiile de orice natur ă ale subsolului, în stare de z ăcământ, dac ă nu au fost declarate de
interes public na țional;
9. terenurile cu destina ție forestier ă, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă
nu sunt proprietatea persoanelor fizice or i a persoanelor juridice de drept privat;
10. cimitirele or ășenești și comunale.
11. din alte bunuri de uz sau de intere s public local, declarate ca atare prin hot ărâre a consiliului
local, dac ă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public na țional ori
județean.

Bunurile din domeniul public local sunt :
a) inalienabile – nu pot fi înstr ăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau
închiriate, în condi țiile legii;
b) insesizabile – nu pot fi supuse execut ării silite și asupra lor nu se pot constitui garan ții
reale;
c) imprescriptibile – nu pot fi dobândite de c ătre alte persoane prin uzucapiune sau prin
efectul posesiei de bun ă-credință asupra bunurilor mobile.

4.2.1.5 Servicii publice comerciale

Din categoria serviciilor publice comerciale fac parte urm ătoarele servicii:
– organizarea și funcționarea pie țelor agroalimentare;
– serviciul de exploatare a parcajelor publice;
– licențierea transportului privat de c ălători;
– expunerea firmelor și reclamelor publicitare;
– organizarea și funcționarea cimitirelor;
– serviciul public de ecarisaj.

I. Organizarea și funcționarea pie țelor agroalimentare
Organizarea și funcționarea pie țelor, a târgurilor și a oboarelor este circumscris ă de
Regulamentul-cadru aprobat prin HG nr. 19/1996:

– Piețele sunt ansambluri comerciale special amenajate pentru aprovizionarea popula ției cu
legume, fructe, carne și produse din carne, lactate, cereale etc;
– Târgurile sunt zone publice destinate vânz ării – cump ărării de produse agricole, agroalimentare,
agroindustriale și industriale;
– Oboarele sunt piețe destinate vânz ării – cump ărării animalelor;
– Bâlciurile sunt combina ții între una dintre formele de pia ță de mai sus cu prest ările de
servicii pentru distrac ție (jocuri mecanice …).
Autoritățile administra ției publice locale au competen ța de a organiza pie țele potrivit unui
regulament propriu.
Gestionarea serviciilor necesare func ționării piețelor agroalimentare se realizeaz ă în
trei moduri :
– prin serviciul public al consiliului local – piața este o direc ție care-și desfășoară activitatea
în regie proprie cu fonduri din bugetul local și cu funcționari din administra ția publică locală;
– prin institu ții de interes public – administra ția asigură serviciul public prin contractul
administrativ încheiat cu prestatorul numit institu ție publică;
– prin persoane juridice cu capital de stat, privat sau mixt – pe baza contractului de
asociere.

II. Serviciul de exploatare a parcajelor publice
Pentru organizarea, utilizarea și exploatarea spa țiilor aflate pe domeniul public sau privat al
localităților consiliile locale adopt ă norme specifice de func ționare.
Parcarea este acel spa țiu special destinat sta ționării vehiculelor, semnalizat prin indicatoare
și/sau marcaje, care se delimiteaz ă de partea carosabil ă a drumului public. În funcție de destina ție
întâlnim:
– parcaje de re ședință – care se situeaz ă la mai pu țin de 30 m de frontul imobilelor utilizate de
către locatari și care sunt amenajate și întreținute de serviciile de administrare a domeniului
public;
– parcaje publice – în care sta ționarea este temporar ă și pentru care se percepe o tax ă;
– parcaje private – care apar țin agenților economici sau institu țiilor publice.
Parcajele publice sau private cu plat ă sunt amenajate de persoanele juridice care le au în
exploatare, iar cele f ără plată sunt între ținute de serviciul de administrare a str ăzilor.
III. Licen țierea transportului privat de c ălători
Administra ția publică locală poate autoriza și transportul de c ălători cu mijloace de transport
particulare. Pentru a ob ține licența de transport operatorii trebuie s ă îndeplineasc ă anumite condiții,

cum sunt:
– onorabilitate – adică lipsa oric ărei condamn ări penale în leg ătură cu activitatea pe care o
desfășoară;
– bonitatea – adică existența dovezilor din partea unei institu ții bancare referitoare la
capacitatea financiar ă a transportatorului;
– specialitatea – care trebuie dovedit ă cu documente eliberate de institu țiile de profil;
– tehnicitatea – prin care transportatorul dovede ște că deține mijloace de transport care
întrunesc condi țiile pentru a circula pe drumurile publice.
Licența poate fi suspendat ă dacă transportatorul nu mai îndepline ște condițiile pentru a
desfășura activitatea de transport sau poate fi anulat ă dacă au fost falsificate documentele de
transport.
Normele pe care trebuie s ă le îndeplineasc ă un transportator privat de c ălători se stabilesc
prin caietul de sarcini în care, pe lâng ă reglement ările legale, sunt înscrise și obligațiile specifice
pentru categoriile și tipurile de transport pentru care se acord ă licență: condiții pentru autovehicule,
pentru șoferi, pentru deplasarea c ălătorilor, precum și condiții comerciale.

IV. Expunerea firmelor și reclamelor publicitare
Publicitatea a devenit în prezent o component ă esențială a politicii comerciale prin care
agenții economici î și fac cunoscute produsele pe pia ță. Autoritățile administra ției publice locale
reglementeaz ă prin norme specifice construirea și amplasarea reclamelor publicitare pentru a
proteja colectivitatea de propagarea violen ței, a viciului sau a altor ac țiuni interzise de lege și pentru
a-și valorifica domeniul public și privat prin încasarea unor taxe.
– Firma reprezint ă o construc ție pe care se inscrip ționează numele, denumirea comercial ă,
obiectul de activitate sub care persoana fizic ă sau juridic ă își exercit activitatea și care se
amplaseaz ă pe imobilele unde se desf ășoară activitatea în cauz ă.
– Reclama reprezintă o inscripție prin care se expun informa ții elogioase la adresa unei persoane
fizice sau juridice, sau a unui produs sau serviciu, cu scopul de a-i face popularitate.
– În afara firmelor și reclamelor publicitare în interiorul localit ăților se utilizeaz ă și eșarfe
amplasate pe domeniul public care con țin anunțuri referitoare la evenimente culturale,
științifice, sportive, de interes local sau na țional.
O altă formă de publicitate este cea ambulant ă efectuată cu ajutorul autovehiculelor.

V. Organizarea și funcționarea cimitirelor
Sub aspectul obiectului de activitate, înhum ările, respectiv, inciner ările nu sunt servicii, dar
sub aspectul interesului public al s ănătății aceste activit ăți trebuie organizate de c ătre administra ția

publică locală. Aceste activit ăți sunt asigurate în sistem privat de c ătre unitățile parohiale, iar în
sistem public prin cimitirele de stat / locale.
Organizarea și funcționarea cimitirelor și crematoriilor umane de c ătre administra ția publică
locală se realizeaz ă prin:
– elaborarea unui regulament de func ționare aprobat prin hot ărârea consiliului local;
– atribuirea locurilor de înhumare prin concesiune;
– posibilitatea de a realiza construc țiile funerare numai pe baza autoriz ării consiliului local;
– plata unor taxe și tarife către bugetul local.
Administra ția locală are obliga ție de a realiza infrastructura dup ă care poate presta serviciul
în regie proprie sau pe baza gestiunii delegate.
Datorită gradului mare de pericol social pe care îl reprezint ă cadavrele, autorit ățile administra ției
publice au obliga ția de a institui norme specifice cu privire la transport, depozitare, deshumare etc.
Protecția serviciului public este asigurat ă prin regimul contraven țional aplicabil în cazul
nerespect ării regulamentelor.

VI. Serviciul public de ecarisaj
Administra ția publică locală are obliga ția de a institui norme cu privire la cre șterea, transportul,
îngrijirea și exterminarea animalelor f ără stăpân care prezint ă un grad ridicat de pericol social.
Serviciul public de ecarisaj asigur ă atât protec ția câinilor cât și a cetățenilor din unitatea
administrativ-teritorial ă în care func ționează, având urm ătoarele atribuții:
– strângerea câinilor f ără stăpân;
– îngrijirea câinilor;
– asigurarea ad ăposturilor temporare pentru câini etc.
Pentru protec ția câinilor se instituie interdic ții cu privire la omorârea acestora în afara institu țiilor
specializate, maltratarea lor, organizarea luptelor cu câini.
Posesorii de câini trebuie s ă asigure starea de s ănătate a acestora, vaccinarea anual ă și să
respecte anumite norme referitoare la deplasarea acestora (botni ță etc).
Autoritățile administra ției publice locale coopereaz ă cu reprezentan ții administra ției publice
centrale care utilizeaz ă câini (Ministerul Ap ărării Naționale, Ministerul de Interne) precum și cu
organizații profesionale (Asocia ția Vânătorilor și Pescarilor Sportivi) atunci când stabilesc norme
general obligatorii în raza lor teritorial ă.
4.2.1.6 Serviciul public pentru activit ăți culturale
Realizarea unor activit ăți specifice de înv ățământ, artă, cultură, sănătate, la nivel local se asigur ă
de către direcțiile de specialitate descentralizate în teritoriu, îns ă nu este exclus ă posibilitatea organiz ării

de către administra ția locală a unor institu ții publice, cu personalitate juridic ă, prin care s ă se acopere
necesitățile spirituale ale colectivit ăților locale.
Un serviciu public cu caracter cultural are ca obiect de activitate inițierea, derularea și
asigurarea cu mijloace materiale și financiare a programelor cu caracter artistic, științific, documentar
în regie proprie sau în colaborare cu alte institu ții guvernamentale sau nonguvernamentale.
Serviciul public de proiecte culturale (centrul de proiecte culturale) î și asigură finanțarea din
venituri realizate din activit ăți proprii, dona ții, sponsoriz ări și subvenții din bugetul consiliului local.
Organizarea și funcționarea serviciului public pentru cultur ă se realizeaz ă printr-un Comitet
de coordonare și un Consiliu de administra ție.
Comitetul de coordonare cuprinde reprezentan ți ai consiliului local și ai serviciilor publice
descentralizate în teritoriu, având ca atribu ții aprobarea și modificarea statutului, stabilirea proiectelor și a
programelor culturale, verificarea și aprobarea raportului anual de activitate.
Consiliul de administra ție este structura executiv ă care asigur ă activitatea curent ă prin
elaborarea programului de activitate, a regulamentului de func ționare intern ă, încheierea contractelor de
cooperare și colaborare, propuneri de buget de venituri și cheltuieli.
Acest serviciu public realizeaz ă un raport de activitate pe care îl supune aprob ării consiliului
local care are posibilitatea coordon ării permanente a serviciului prin intermediul comisiei de cultur ă.