Serviciile DIN Domeniul Informaticii

CUPRINS

Cuprins………………………………………………………………………………………….2

Marketingul Serviciilor informatice………………………………………….3

1.1. Ciber-Comunicarea…………………………………………………….5

Societatea Informațională………………………………………………………11

2.1. Tehnologia Informatiei – Internetul………………………………….10

2.2. “e” – Viitorul Prefix al Vieții Noastre……………………………….11

2.2.1. e-commerce – cum să demarezi propria ta afacere….12

2.2.2. e-business. Modele de Afaceri pe Internet……………..13

2.2.3. e-governence……………………………………………………..13

2.2.4. e-communities……………………………………………………14

2. 3. Convergența tehnologiilor informației și comunicațiilor.

Internet computing………………………………………………………14

2.4 Schimbarea relației dintre furnizorul și utilizatorul sistemului…………………………………………………………………..15

Perspective ale Evoluției Domeniului TI în România………18

Sistemele Informatice……………………………………………………………22

3.1. Rolul și conținutul sistemelor informatice…………………..…22

Bibliografie……………………….. 24

1. MARKETINGUL SERVICIILOR INFORMATICE

Rezultat al revoluției tehnico-științifice contemporane, informatica reprezintă semnificații aparte pentru întreaga lume. Abordarea lumii prin trei elemente definitorii: materie, energie, informație, explică progresul istoric al aparatului de producție al oricărei societăți, apariția la orizontul sfârșitului acestui mileniu, a societății informaționale prin introducerea informaticii în toate domeniile vieții economico-sociale.

Introducerea pe o scară largă a microcalculatoarelor și dezvoltarea circuitelor integrate a condus la dezvoltarea unei ramuri noi cu o dinamică deosebită, informatica. Aceste activități s-au dezvoltat la început în cadrul firmelor producătoare de echipamente și ulterior au apărut firme de software strict specializate pe gen de aplicație. Cifra de afaceri a acestora a ajuns să depășească cu mult, în unele cazuri, cifra de afaceri a firmelor de echipament. Începutul a vizat dezvoltarea bazei materiale prin trecerea la construcția de calculatoare ale căror performanțe – atât ca posibilități de prelucrare a datelor (volum și viteză de prelucrare), cât și ca mijloace de intrare-ieșire a acestora s-au îmbunătățit an de an.

Perioada de afirmare a marketingului serviciilor informatice coincide cu cea în care, în economia mondială în ansamblu și în majoritatea țărilor în parte, serviciile au cunoscut o adevărată explozie.

Pentru a putea oferi servicii informatice complete este necesar să existe trei elemente: tehnica de calcul (microcalculatoare, periferice etc.), sisteme de operare aplicații ale sistemelor, baze de date, limbaje de programare de transport a informației, sateliți, puncte de retransmisie a informației etc.)

Prestatorul de servicii informatice trebuie să se aprovizioneze cu produsele de hard și soft pentru care există o cerere pe piață, el trebuie să aibă în vedere compatibilitatea acestora, atât a hard-ului cât și a softului între ele, cât și separat. Conectarea activității întreprinderii la mediu presupune o mult mai adâncă implicare a sa în desfășurarea activităților celorlalți participanți prin acțiuni de influențare, cooperare ori conjugare a eforturilor. Orientarea întreprinderi spre exterior, înseamnă încadrarea cât mai corespunzător în structura economico-socială, sincronizarea permanentă a activităților sale cu dinamismul, direcțiile și formele evoluției mediului înconjurător. Marketingul presupune culegerea informațiilor despre mediu, definirea obiectului de activitate și a deciziilor în concordanță cu cerințele acestui mediu. Aplicarea marketingului la nivelul întreprinderii de servicii informatice răspunde pe de o parte, desfășurării permanente a unei cercetări vizând cunoașterea completă a mediului economico-social, iar pe de altă parte, adaptarea ofertei de servicii la modul de existență și manifestare a cererii.

Noile tehnologii digitale fac ca accesul, stocarea și transmiterea informației să fie din ce în ce mai facile și mai accesibile ca tarife. Dispunând de informația digitală, aceasta poate fi transformată în noi valori economice și sociale, creând imense oportunități pentru dezvoltarea de noi produse și servicii. Informația devine resursa-cheie și factor de producție pentru economia digitală (exemplu comerțul electronic la scară globală, inter-companii de tip "business-to-business" au atins în 2001 valoarea de 282 miliarde $ și se estimează să ajungă la 4300 miliarde $ in 2005, adică cu o rată de creștere anuală de 73%).

Mobilității personale, caracteristice erei industriale, în era informațională i se asociază mobilitatea spirituală cu ajutorul accesului la informații prin intermediul rețelelor. Această mobilitate sporită se reflectă și în posibilitățile sensibil crescute ale individului de a comunica cu alte persoane prin intermediul rețelei electronice, fără limitări impuse de timp sau spațiu.

Industria TIME – Telecomunicații, Informații, Medii și Divertisment, forță motrice a erei informaționale, se formează pe baze noi din telecomunicații, ramura informaticii precum și cea mediatică și de divertisment. Respectivele ramuri industriale, împreună cu infrastructurile lor – telefon, rețele de computere (Internet), precum și televiziunea prin satelit sau cablu – se află astăzi într-o competiție acerbă pentru supremația asupra magistralelor globale de date. Industria computerelor deține rolul de precursor al societății informaționale.

1.1. Ciber-Comunicarea

În era informațională, clientul nu mai este rege. El este mai mult decât atât. Democratizarea îi conferă puterea suveranului – a poporului, în democrația directă. Conducerea întreprinderii îi va lămuri pe angajați asupra persoanei care ia hotărârile și determină viitorul organizației, și anume clientul.

Condiționată de dezvoltarea tehnologică și de raporturile sociale, activitatea de marketing este supusă permanent schimbărilor. În timp ce în era industriei accentul se punea pe marketingul de masă, în era informațională marketingul se concentrează asupra clientului individual. Schimbarea paradigmei se poate exprima după cum urmează: locul luptei pentru cote de piață îi ia angajamentul pe cota clientului; locul confruntării îl ia cultivarea relației; asimetria de informație va fi abandonată în favoarea dialogului deschis. În societatea de rețele, marketingul este în principiu digital, nu ține seama de spațiu și timp, este interactiv orientat către dialog, puternic relaționat cu faptele, iar conceperea prestațiilor pe piață este îndreptată în mod direct către clienți.

Tehnologia informațională de astăzi oferă posibilități limitate în manipularea datelor. Sistemele multor întreprinderi se limitează la planurile corespunzătoare datelor de obiect și de atribut. Posibilitățile de a reprezenta ușor planuri de înțelegere suplimentare, referitoare la relații, comportament și acțiune, sunt relativ restrânse. Comunicarea electronică se limitează din acest motiv la conținuturi.

Ciber-spațiul este o realitate modelată complet artificial. Aceasta poate să redea realitatea fizică într-un mod realist, și, pe deasupra, are posibilitatea de a crea noi relații. Comunicarea și dialogul în această realitate virtuală nu sunt determinate în mod exclusiv de conținuturi, ci și de context, în care cel căruia ne adresăm nu mai este o persoană izolată, ci un participant activ. Acest fapt constituie, după apariția tiparului, telefonului, televizorului și Internetului cea mai masivă transformare în raport cu posibilitățile umane de comunicare.

În era industrială, conținuturile informaționale erau transmise adresanților prin intermediul mediilor de masă; era informațională creează prin rețelele digitale premisele pentru dialogul direct al conținuturilor; acest dialog este amplificat în ciber-spațiu prin contextul artificial creat al lumii virtuale. Transmiterea, atât a conținutului, cât și a contextului, prin ciber-comunicare, este nouă și revoluționară.

Lanțul valoric informațional cu verigile sale de culegere a datelor, managementul datelor, transpunere a datelor în informații creează premisele pentru comunicare. Tehnologia de date întruchipează cea mai importantă transformare a activităților lanțului valoric informațional prin ciber-merketing. În ciber-marketing se realizează, suplimentar, contextul, mediul virtual. Drumul către ciber-marketing se realizează prin intermediul marketingului electronic.

Generarea conținutului va fi întotdeauna bazată pe tehnica digitală. Prelucrarea conținutului este în cele din urmă o problemă a instrumentului prin intermediul căruia are loc comunicarea sau informarea. Comunicarea poate avea loc cu ajutorul combinației unor instrumente diferite: telemarketing, videotext, CD-ROM sau Internet, care poate varia.

Industria TIME – Telecomunicații, Informații, Medii și Divertisment – dominantă în era informațională, își va baza serviciile de comunicare pe tehnologia multimedia. Instrumentele actuale ale marketingului electronic vor fi adaptate de diferiții ofertanți pentru utilizarea tehnologiei multimedia. Totuși, instrumente precum faxul, versiuni interactive de videotext și distribuția fizică a purtătorilor digitali de date, precum actualmente CD-ROM, vor fi însă disponibile pentru o lungă perioadă de timp și își vor păstra importanța în unele segmente de piață, datorită preferințelor clienților

2. SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ

Încă de la începutul anilor 1990, termenul de „Societate Informațională” a început sa fie utilizat pentru a descrie numeroasele și variatele schimbări în economie, politică, cultură și, în general, în ansamblul societății, de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor moderne de informații și comunicații. Semnalată de mai multă vreme, era informațională ia treptat locul celei industriale și societatea tradițională este înlocuită de societatea informațională.

În noua societate, cea de tip informațional, comunicarea, transferul și schimbul de informații se desfășoară prin intermediul sistemelor tehnice. Atunci când se vorbește despre societatea informațională se are în vedere înainte de toate conectarea unui număr nelimitat de computere prin intermediul rețelelor de telecomunicații. Punerea la un loc a datelor stocate digital, textelor, sunetului și imaginii (multimedia) au condus la răspândirea utilizării sistemelor moderne de telecomunicații, a computerelor personale și serviciilor electronice de informații. Internetul, o rețea globală de informații, s-a transformat în platforma globală de comunicații.

Societatea informațională va fi dominată în principal de industria de calculatoare, telecomunicații și media. Aceste industrii vor deveni industrii de bază în următoarele decenii, având un rol stimulator pentru celelalte. Bănci, întreprinderi de producție, agricultură și servicii vor fi afectate de această dezvoltare fundamentală. Același lucru se va întâmpla și cu statele lumii. Competitivitatea globală a acestora va fi direct legată de capacitatea de a dezvolta infrastructura de comunicații și de a asigura conectarea la rețelele globale de informații.

Noua societate informațională aduce cu sine o serie de oportunități deosebite: constrângerile spațiale și temporale (de granițe și timp) în materie de comunicații au fost mult reduse, informațiile pot fi prelucrate, stocate și transferate rapid, prețurile serviciilor legate de transferul informației sunt în continuă scădere.

Conceptul de societate informațională (SI), este astăzi unanim acceptat. Pornind de la sinteza lui Moore, se pot sublinia patru aspecte:

a) informația este o resursă a organizațiilor și persoanelor fizice, devenind principala sursă te digital, textelor, sunetului și imaginii (multimedia) au condus la răspândirea utilizării sistemelor moderne de telecomunicații, a computerelor personale și serviciilor electronice de informații. Internetul, o rețea globală de informații, s-a transformat în platforma globală de comunicații.

Societatea informațională va fi dominată în principal de industria de calculatoare, telecomunicații și media. Aceste industrii vor deveni industrii de bază în următoarele decenii, având un rol stimulator pentru celelalte. Bănci, întreprinderi de producție, agricultură și servicii vor fi afectate de această dezvoltare fundamentală. Același lucru se va întâmpla și cu statele lumii. Competitivitatea globală a acestora va fi direct legată de capacitatea de a dezvolta infrastructura de comunicații și de a asigura conectarea la rețelele globale de informații.

Noua societate informațională aduce cu sine o serie de oportunități deosebite: constrângerile spațiale și temporale (de granițe și timp) în materie de comunicații au fost mult reduse, informațiile pot fi prelucrate, stocate și transferate rapid, prețurile serviciilor legate de transferul informației sunt în continuă scădere.

Conceptul de societate informațională (SI), este astăzi unanim acceptat. Pornind de la sinteza lui Moore, se pot sublinia patru aspecte:

a) informația este o resursă a organizațiilor și persoanelor fizice, devenind principala sursă de bunăstare a firmei și individului;

b) informația stă la baza unor noi ramuri economice, în dezvoltare rapidă.

c) informația poate fi utilizată în comun fără a se consuma;

d) dezvoltarea TIC revoluționează activități fundamentale ale societății umane: afacerile, învățământul, guvernarea, managementul întreprinderii.

Domeniul tehnologiilor informației numerice (TI) este domeniul tehnic probabil cel mai dinamic și cu penetrarea cea mai largă in gospodărie și societate, datorate:

a) banalizării informației (orice tip de informație: alfanumerică, grafică, cartografică, imagine fixă și mobilă, voce poate fi reprezentată numeric și orice prelucrare numerică poate fi definită pe baza noțiunii de sumă și a logicii binare;

b) evoluției rapide a microelectronicii, respectiv nano-electronicii precum și a electromecanicii foarte fine.

Dezvoltarea domeniului TI este caracterizată prin evoluțiile exponențiale: creșterea densității circuitelor micro / nanoelectronice, creșterea capacității memoriilor, dublarea la fiecare 18…24 luni a capacității de prelucrare a calculatoarelor (regula empirică a lui Moore din 1965) sunt câteva exemple bine cunoscute.

În cazul TI unele dezvoltări pot fi explicate prin specializarea activităților, creând un efect de reacție pozitivă in cascadă, implicând de exemplu:

a) furnizorii de echipamente și cei de produse program;

b) furnizorii de produse program și cei de aplicații;

c) furnizorii de aplicație și întreprinderile utilizatoare;

d) întreprinderile utilizatoare și piața lor.

2.1. Tehnologia Informatiei – Internetul

A vorbi despre societatea informațională înseamnă fără îndoială a vorbi în primul rând despre Internet.

O istorie a transmiterii informației cuprinde câteva etape majore: transmiterea informației de la persoană la persoană, comunicarea prin scris, apariția tiparului, apariția telefonului, radioului, televiziunii și industriei filmului, a computerelor și, în sfârșit, apariția rețelei de rețele care este INTERNETUL.

Creatorii rețelei Internet, oricare ar fi fost justificările lor, au avut ca idee crearea unei rețele descentralizate prin eliminarea oricărui punct central a cărui distrugere să însemne și dispariția rețelei. Urmărindu-se acest deziderat, toate rețelele cooperează, toate sunt egale. Democrația a dominat spațiul virtual încă de la început, eliminând astfel greșelile din lumea reală. În Internet nu există monopoluri de tip național sau regional. Fiecare furnizor este independent și dependent de alții în același timp. Fiecare are interesul de a-și dezvolta propria rețea cât mai bine, dar și de a se interconecta. Fără a exista o autoritate care să controleze traficul, există o solidaritate – interesată de a menține conectivitatea globală.

Cu siguranță, cel mai fascinant aspect al Internetului îl constituie ideea de libertate: libertatea cunoașterii, a informațiilor, a schimbului de opinii. Internetul reprezintă azi cel mai deschis și democratic sistem de comunicare. Ofertantul de rețea pune la dispoziție numai căile de comunicare, suportul. Ei nu pot să influențeze considerabil ansamblul de opinii și informații din rețea.

2.2. “e” – Viitorul Prefix Al Vieții Noastre

Într-o lume dominată de micul e, într-o lume care nu contenește a vorbi despre e-business (afaceri electronice), e-commerce (comerț electronic), o lume care devine practic e-everything (e-orice), există un concept interesant care pune în evidență una dintre cele mai importante facilități oferite de rețeaua Internet omenirii: capacitatea de comunicare dincolo de granițe, de timp și spațiu.

Această facilitate constă în crearea așa numitelor comunități electronice sau comunități virtuale (e-communities).

Impactul extraordinar al tehnologiilor noi, revoluționare, deci tot ceea ce este sau devine e, își pune amprenta asupra întregii vieți economice, sociale, culturale a omenirii și guvernează practic toată lumea modernă.

2.2.1. e-commerce – cum să demarezi propria ta afacere

O multitudine de firme utilizează Internetul pentru publicitate. Marketingul prin Internet este o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme și pentru a atrage clienți. Firmele furnizează informații tehnice și utilizează pagina de web ca o platformă pentru lansarea noutăților firmei. Folosind propriul website ca pe un magazin, ele oferă produse și preiau comenzi.

Întreprinderile moderne sunt caracterizate printr-o cerere din ce în ce mai mare, prin existența unei competiții la nivel mondial și prin sporirea permanentă a așteptărilor clienților. Ca să poată răspunde acestor cerințe, întreprinderile de pe tot globul sunt în plin proces de transformare organizațională și a modului lor de funcționare. Comerțul electronic este o cale prin care se facilitează și sprijină aceste schimbări, la scară globală…

Pentru unele firme, comerț electronic înseamnă orice tranzacție financiară care utilizează tehnologia informatică. Pentru altele, noțiunea de comerț electronic acoperă circuitul complet de vânzări – inclusiv marketingul și vânzarea propriu-zisă.

2.2.2. e-business. MODELE DE AFACERI PE INTERNET

E-business este optimizarea continuă a activităților unei firme prin intermediul tehnologiei digitale. Prima decizie ce trebuie luată atunci când se demarează o afacere pe Internet este asupra modelului. Există deja multe modele pentru derularea afacerilor pe Internet. Acestea pot fi clasificate în funcție de numărul de furnizori, prestatori de servicii către clienți, astfel: 1-către-1 (e-shop), mai mulți-catre-1 (e-mall), mai mulți-către-mai mulți (e-auction) (licitație). Se constituie astfel, un lanț de servicii în cadrul căruia fiecare element poate fi dominant.

2.2.3. e-governence

Furnizarea pe cale electronică a serviciilor guvernamentale către cetățeni înseamnă de fapt schimbarea raporturilor dintre Guvern și cetățean, care trebuie să fie beneficiarul principal al acestor servicii. Această modernizare încurajează toate nivelurile guvernului să utilizeze la maximum noile tehnologii pentru a furniza servicii mai accesibile, mai rapide, mai convenabile, responsabile și personalizate, în beneficiul cetățenilor.

Prin introducerea guvernării electronice serviciile și informațiile oferite de administrație sunt accesibile cetățenilor 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, aceștia având posibilitatea de a interacționa cu guvernul de acasă, de la serviciu, în general din locul în care se află și la momentul dorit. e-Governance va reduce birocrația, se vor produce tot mai puține hârtii, până la eliminarea lor completă, timpul de circulație a datelor va fi mai scurt, toate acestea generând, în final, pe lângă servicii mai bune, și economii majore a banilor publici, fonduri care vor putea fi astfel redirecționate către sănătate, asistență socială, învățământ, etc.

Schimbarea domiciliului, evidența populației, sănătate, legislație, ordine publică, educație on-line, declarații de impozite și taxe efectuate în mod electronic, colectarea taxelor pe cale electronică, verificarea înregistrărilor proprietarilor, obținerea sau prelungirea de licențe și certificate, etc., sunt doar câteva dintre ariile vieții cotidiene care vor fi radical transformate, chiar și în România, prin introducerea guvernării electronice.

2.2.4. e-communities

“O comunitate virtuală (E-Community) este un grup de oameni în schimbare constantă care colaborează și își împărtășesc ideile în cadrul unei rețele – în acest caz Internetul. Astfel pot fi în permanență noi intrări, idei, gânduri și cunoștințe care pot fi împărtășite în această platformă electronică.”

Pe Internet, exact ca și în realitate, oameni cu interese comune se întrunesc în comunități, pentru a discuta sau a asculta tematicile preferate.

2. 3. Convergența tehnologiilor informației și comunicațiilor.

Internet computing

Convergenta tehnologiilor informației și a comunicațiilor este ilustrată, în primul rând, de dezvoltarea rețelelor de calculatoare cu comutare de pachete și explozia utilizării Internet.

Arhitecturile sistemelor au evoluat înspre schema “Internet computing”. Principalul mesaj constă in:

a) centralizarea resurselor informaționale (baza de metadate și date, depozitul de date, serverele de date și de aplicații), soluție eficientă tehnic și economică, rezolvând în mod eficace și problema actualizării datelor și aplicațiilor;

b) asigurarea accesului prin rețea a utilizatorilor prin unități locale cu capacitate de prelucrare proprie sau unități cu capacitate de prelucrare minimală (găzduire browser) staționare sau mobile. Evident, această arhitectură a devenit posibilă în condițiile dezvoltării infrastructurii de comunicații.

2.4. Schimbarea relației dintre furnizorul și utilizatorul sistemului

Cu 15…20 ani în urmă, între utilizator și calculator se interpuneau încă analistul, programatorul, operatorul de date, controlorul datelor, administratorul arhivei de informație. Entitatea organizațională caracteristică era centrul de calcul, cu zeci sau sute de persoane, majoritatea operatori.

În prezent, contactul dintre utilizator și sistemul TIC este direct, utilizatorul acționând dispozitive prietenoase staționare (de exemplu PC) sau mobile (de exemplu PDA), eventual fiind identificat prin utilizarea cartelei cu microprocesor. Aplicațiile standardizate pe baza celei mai bune experiențe mondiale și importante posibilități de localizare prin parametrizare sunt elaborate, întreținute și dezvoltate industrial de firme de produse program, respectând standarde de conectare și comunicare în continuă evoluție și incorporând eforturi de multe zeci și sute de oameni. Utilizatorii cooperează în exploatarea aplicației, realizarea interactivă de tranzacții tehnice, economice și financiare interne și cu alte organizații din economie sau cu instituțiile statului, respectiv accesul utilizatorilor la fonduri de informație cu ajutorul sistemele TI, conectate în rețea la nivelul unei organizații sau global. Informația de intrare care nu este introdusă de utilizator este culeasă automat sau este preluată din alte sisteme TIC. Clientul are un număr de personal de specialitate TIC redus, necesar administrării datelor și sistemelor, elaborării de strategii de dezvoltare a informatizării, asistentei managerilor și celorlalți utilizatori, dezvoltarea aplicației în limitele posibilităților sale, precum și realizarea interfeței dintre utilizatori și furnizori. Întreținerea sistemelor TIC este încredințată furnizorilor, standardizându-se organizarea cu două niveluri: centru de ajutor (“helpdesk”), respectiv entitățile organizaționale specializate pentru realizarea problemelor tehnice. Proiectanții de produse program, din întreprinderile de produse program au la dispoziție instrumente avansate pentru planificarea proiectului, analiza aplicației, proiectarea soluției, generarea automată a programului și asistarea automată a încercării produsului program. Industria de programe furnizează produse nemateriale, ca și industria de conținut informațional.

Se constată creșterea rolului furnizorului pentru asigurarea aplicațiilor și a infrastructurii necesare, clientul concentrându-se pe activitățile specifice specializării sale. În stadiul actual al tehnicii și tehnologiei, nimic nu împiedică ca furnizorului să i se încredințeze și exploatarea aplicației. Pentru utilizatorul care stă în fața unui ecran și tastează, este foarte puțin important dacă terminalul său este conectat la un calculator care este instalat în organizația sa sau este pus la dispoziție de furnizor. Există posibilitatea ca astfel să se obțină o reducere a costului, ca un efect de scară, prin utilizarea în comun a aceleași resurse. Furnizorul devine furnizor de aplicații (ASP –“Application Service Provider”)

Există două opțiuni principale: a) externalizarea (outsourcing) a activităților care implică tehnicitate ridicată (proiectare, implementare, întreținere, dezvoltare), b) găzduirea completă a aplicației necesare de către furnizor (hosting). Aceste soluții corespund tendinței din ce în ce mai bine conturate, conform căreia furnizorii de TIC se transformă din ofertanți de produse în ofertanți de servicii. Într-un anumit sens, TI tinde să capete caracterul unei noi utilități a societății moderne. (ca și electricitatea și telecomunicațiile)

Factori posibili inhibitori ai dezvoltării ASP pot fi de natura costului telecomunicațiilor, modului de tarifare și a neîncrederii în capacitatea furnizorului de a proteja și asigura securitatea datelor dar și insuficienta dezvoltare a e-Banking.

Se apreciază că, în cazul țării noastre, există două prime domenii candidate pentru hosting:

IMM, în condițiile în care: resursele personale sunt reduse; veniturile nete sunt substanțiale; aplicația este prietenoasă și dispune de posibilități puternice de validare a datelor introduse din activitatea curentă; se furnizează atât informația operativă cât și informația sintetică de pregătire a deciziei managementului executiv; se garantează protecția și securitatea informației; se garantează calitatea rezultatelor inclusiv recunoașterea lor de către organele financiare ale statului și există bănci interesate în promovarea e-Business;

b) instituțiile de stat, în care: numărul de personal din domeniul TIC este redus, iar salarizarea sa este sub cea din cazul unei firme de profil; aplicația nu prezintă secret de stat; se asigură serviciul de comunicații securizat și performant, se poate garanta protecția și securitatea informației.

2. 5. Perspective ale Evoluției Domeniului TI în România

În ultimii 11 ani, în România tehnologiile comunicațiilor (TC), recunoscute ca strategice în 1990, s-au dezvoltat relativ rapid, pe o piață în mare parte concurențială, care a demonstrat avantajele acțiunii capitalului privat în aceste condițiuni dar și dezavantajele menținerii monopolului. Dezvoltarea pieței TI depinde într-o măsură mai însemnată de starea economiei și de posibilitățile statului de achiziții publice în acest domeniu.

Se poate aprecia că evoluția domeniului TI a fost limitată de obstacole culturale, economice și manageriale, de exemplu:

a) procedurile legale, aproape integral bazate pe tehnologia hârtiei și creionului (THC);

b) costul ridicat al comunicațiilor;

c) elaborarea aplicațiilor de către departamentele de informatică ale instituțiilor și altor organizații, cu necesitate bazate pe o tehnologie depășită, putând uneori deveni o frână pentru PTT al propriei organizații;

d) insuficienta implicare a managementului executiv, având ca rezultat risipirea de resurse pentru sisteme cu caracter insular și insuficienta conștientizare a importanței standardizării metadatelor;

e)deficiențe ale multor licitații, din motive de lipsă de rigoare în aplicarea legii și, mai ales, de transparența, care este un acqui communautaire.

Totodată, statul este în primul rând un sistem de colectare, prelucrare și distribuire de informație și mijloace financiare. Exemple de probleme mari ce nu pot fi rezolvate fără soluții TI (și TIC) integrate și orientate rețea sunt: a) descentralizarea coerentă a deciziei,

b) blocajul financiar,

c)corupția și economia subterană,

d) realizarea unor sisteme informatice mari: (cadastrul general și publicitatea imobiliară, impozitarea venitului global, asigurarea sănătatii etc..)

În 11 ani, 1990…2000, PIB al României a fost mereu sub nivelul celui din 1990. În mod normal ar fi trebuit ca, după o durată de declin, PIB să crească peste nivelul din 1990, ca și în alte țări foste socialiste. În realitate, pierderea de PIB a României atinge echivalentul a cel puțin 50 mld USD. Rezultă ca există oportunități mari pentru sectorul TIC în general și, mai ales, pentru sectorul TI. TI respectiv TIC pot contribui decisiv la rezolvarea multelor probleme în condiții apropiate de o adevărată criză de sistem existentă, prin îmbunătățirea tehnologiilor managementului statului la nivel central și local. Aceasta implică prioritizare și planificare riguroasă a acțiunilor, ținând seama de toate condiționările care intervin și de restricțiile introduse de limitarea resurselor ce pot fi alocate.

Problema sistemului economico – social românesc se poate formula și ca un rezultat al creșterii entropiei generate de: fluctuația legislativă, imperfecțiunile sistemului judiciar, incoerența unor acțiuni ale instituțiilor guvernamentale centrale și locale, economia de piață incomplet concurențială, economia subterană, corupția etc. Scăderea entropiei necesită în primul rând o schimbare de mentalitate, în toate segmentele vieții socio-economice și la toate nivelurile.

Impactul economico–social considerabil al TIC este sugerat și de

deplasarea populației ocupate înspre infrastructura informațională, în cadrul deplasării generale de la sectoarele primar și, în mai mică măsură, secundar, spre sectorul terțiar (al serviciilor) al economiei naționale.

Creșterea importanței economice a TIC, care devine sectorul cel mai important al lumii moderne este evidentă și continuă. Importanța economică a utilizării TIC este mai puțin evidentă, existând și extrema în care se afirmă “calculatoarele nu aduc profit”. La cealaltă extremă se situează părerile unor efecte economice foarte mari, ale eliminării deficiențelor manageriale la nivel macroeconomic Această părere întărește importanța achizițiilor publice, o părere relativ recentă estimând cheltuielile statelor la aproape 50% din PIB mondial. Desigur, obținerea eficienței economice nu este automată. Numai perfecționarea tehnologiei, fără reingineria proceselor de afacere, poate să genereze doar creșterea costurilor. De aceea, este necesară colaborarea întreprinderii cu furnizorii de TIC și cu consultanții.

Din fericire, după cei 11 ani de dezvoltare nepolarizată, a apărut voința politică de promovare a societății informaționale în România. Afirmația se susține prin următoarele argumente:

înființarea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, domeniul TIC fiind deci reprezentat în Guvern;

crearea Grupului de Promovare a Tehnologiilor Informației, prezidat de Primul Ministru, cu atribuții privind: stabilirea direcțiilor strategice pentru trecerea la societatea informațională în România și aprobarea proiectelor importante de utilizare a TIC și bugetelor aferente;

Prevederea unui capitol referitor la societatea infomațională în programul de dezvoltare al României 2001…2004;

promovarea, respectiv pregătirea de acte normative specifice: legea semnăturii electronice; legea comerțului electronic; legea anti-fraudă electronică; legea notarului electronic; pachet de legi referitoare la comunicații; pachet de reglementari fiscale avantajoase pentru cei ce lucrează în domeniul TIC;

e) aprobarea a cca 25 programe din domeniul TIC, din care 12 proiecte de sisteme TI și lansarea licitațiilor pentru 7 proiecte de sisteme TI.

Cele de mai sus arată înlăturarea treptată a obstacolelor legislative și, deosebit de important, implicarea managementului executiv al statului în problema societății informaționale.

Se poate deschide o perspectivă nouă:

finalizarea cadrului legislativ si infrastructural necesar dezvoltării

e-Business;

dezvoltarea e-Government cu condiția asigurării finanțării din

fonduri publice și private a acțiunilor inițiate.

3. SISTEMELE INFORMATICE

Sistemele informatice joacă un rol esențial în crearea de firme competitive, pentru administrarea afacerilor la nivel global și furnizarea de produse și servicii utile clienților. Globalizarea afacerilor, apariția economiei digitale și extinderea Internetului și a altor rețele de comunicații globale au remodelat rolul sistemelor informatice în afaceri și management. Internetul asigură infrastructura informatică necesară pentru noi modele de afaceri, noi procese de derulare a afacerilor și noi modalități de diseminare a cunoștințelor.

3.1. Rolul și conținutul sistemelor informatice

Un sistem informațional se constituie din totalitatea metodelor, tehnicilor și a instrumentelor folosite pentru culegerea, înregistrarea, transmiterea, circulația, prelucrarea și valorificarea informațiilor dintr-un sistem. El se naște și se dezvoltă odată cu organismul în care funcționează. În sistemele informaționale economice, ponderea o deține tratarea datelor în cadrul evidenței, analizei economico-financiare, predicției și a programării acțiunilor de gestionare a resurselor.

Partea unui sistem informațional în care predomină tratarea automată (rațională) a datelor și a cunoștințelor relative la sistem se constituie în (sub)sistem informatic. Acesta se creează treptat, în perioada de existență a sistemului, prin realizarea și exploatarea de aplicații (unități funcționale) și proceduri (unități de prelucrare) informatice folosind posibilitățile calculatoarelor electronice și aplicând analiza sistemică. Un sistem informatic cuprinde: echipamente (hardware), produse-program (software), informaticieni (analiști, programatori, operatori), colecții de date și cunoștințe asupra sistemului. Analiștii (proiectanții) de sistem informați sunt cei care-l conturează structural și funcțional, programatorii concep unitățile de prelucrare automată a datelor din colecții, iar operatorii asigură manevrarea și gestionarea resurselor sistemului.

Bazate pe exploatarea calculatoarelor analogice (de proces), sistemele informatice pentru reglarea proceselor de bază asigură comenzi automate și semiautomate de dirijare a tehnologiilor de fabricație în ramuri, cum sunt: energetica, siderurgia, industria chimică, ș.a.

Managementul și marketingul în sisteme economice se realizează în cazul utilizării calculatoarelor numerice prin integrarea orizontală (funcțională) și verticală (ierarhică) de aplicații informatice menite a facilita exercitarea funcțiilor întreprinderii și ale conducerii. Rezultă sisteme informatice de gestiune economică și de asistare a deciziilor, de tratare optimală a informației economico-financiare. Datele din colecții pot fi organizate în fișiere independente (relative la o anumită problemă), în fișiere integrate, în baze de date centralizate sau distribuite (în rețele de calculatoare). Corespunzător modului de organizare a datelor, aplicațiile informatice pot fi: independente, integrate care comunic direct (on-line, în timp real) sau indirect (off-line) în soluționarea problemelor economice complexe. Exploatarea unui sistem (aplicații) informatic(e) se poate face centralizat (cu sau fără teleprelucrare), cu distribuire parțială sau totală, în funcție de posibilitățile echipamentelor de calucul disponibile.

BIBLIOGRAFIE

Ioan Fruja, Alexandru Jivan, Elena Porumb – Serviciile. Domeniu de Marketing Specific. Editura NERO-G Timișoara, 2003

Militaru Gheorghe – Sisteme Informatice pentru Management. Editura ALL; 2004

Ștefan Cojanu și colaboratori – Tendințele Dezvoltării Domeniului Tehnologiei Informației

Moore, N. – The information society în: World information report 1997/98 UNESCO, Publishing Paris, 1997

Dumitru Oprean, Dan Mihai Racovițan, Victoria Oprean – Informatică de gestiune managerială, Editura Eurounion, Oradea, 1994

Bernard Marckgott & Gard Titlestad – E-Communities

European Commission – Information Society Directorate – General – Electronic Commerce – An Introduction

Kurt Rohner – Ciber-Marketing, Editura ALL, București, 1999

Judy Strauss, Adel El-Ansary, Raymond Frost – E-Marketing, Prentice Hall, Upper Saddle River, New Jersey

Agnes Ghibuțiu – Serviciile și dezvoltarea. De la prejudecăți la noi orizonturi. Editura Expert, București, 1999