Servicii Si Beneficii Sociale Pentru Someri In Vederea Accesului pe Piata Muncii
Introducereb#%l!^+a?
Ocuparea forței de muncă constituie în orice societate, inclusiv în țările dezvoltate o condiție esențială a stabilității social-politice. Este un proces complex, dinamic, de interes major pentru toți agenții economici și partenerii sociali, pentru prezentul și viitorul societății, cu implicații variate: economice, psihosociale, educațional-culturale, politice. Creșterea gradului de ocupare al forței de muncă și diminuarea fenomenului șomajului sunt în prezent obiective esențiale ale politicii economice ale tuturor țărilor, posibil de realizat prin intermediul echilibrului dintre cererea și oferta de forță de muncă pe piața muncii.
Lumea în care trăim se află permanent într-o continuă schimbare, atât din punct de vedere social cât și economic. Transformarea economică, a fiecărei națiuni a impus, după caz, b#%l!^+a?de la țară la țară o adaptare a pieței forței de muncă după regula de aur a democrației într-un stat, cerere-ofertă. În acest context pot afirma că în timp ce anumite sectoare de activitate s-au dezvoltat necesitând o creștere a forței de muncă, au fost zone în care industria s-a restructurat drastic, fapt ce a dus la o creștere a ratei șomajului în comunitățile respective.
Piața muncii este cadrul de confruntare dintre cererea și oferta de forță de muncă într-un anumit interval de timp și într-un anumit spațiu, care se finalizează prin vânzarea – cumpărarea de forță de muncă în schimbul unui preț numit salariu, funcționând în fiecare țară, pe diferite grupuri de țări și la scară mondială. Ca subsistem, al sistemului general al economiei naționale, piața forței de muncă reprezintă cadrul în care este valorificat cel mai important factor de producție – munca – prin intermediul forței de muncă. La rândul său piața muncii este un sistem definit prin ansamblul relațiilor economice cu privire la angajarea și utilizarea forței de muncă precum și cu privire la asigurarea protecției și asistenței sociale a deținătorilor acestei mărfi speciale.
Șomajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzător, care include în sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice și morale. Șomajul se manifestă inegal pe țări, zone, perioade, sexe, vârsta, calificare profesională. Acesta afectează de cele mai multe ori tinerii și femeile, iar prelungirea în timp, mărește riscul degradării competenței profesionale și dificultatea de reintegrare. Șomerul de lungă durată se descalifică, uneori iremediabil. Uitarea gesturilor profesionale, pierderea ritmurilor de muncă îl fac pe șomer mai puțin competitiv și antrenează o neîncredere sporită în rândul potențialilor patroni. b#%l!^+a?
Sintagma „problemă socială” apare în sociologie și în domeniul politicilor sociale pentru a desemna un set de situații problematice întâlnite la nivel comunitar, societal și mai puțin la nivel individual. Nevoia de sprijin a unei persoane devine o problemă pentru asistenții sociali atunci când familia sau comunitatea locală apropiată nu pot răspunde sau nu o pot împlini.
Tematica lucrării mele se înscrie într-o actualitate prezentă și reală a vieții noastre de zi cu zi ce se confruntă cu cea mai gravă criză economică mondială, fapt ce a dus la o acută lipsă a locurilor de muncă și tot odată cu perioada celor mai numeroase disponibilizări din toate sectoarele economiei, privat sau de la stat.
În țara noastră sistemul asistenței sociale se află într-un proces continuu de adaptare, politicile sociale se doresc a fi eficiente, eficace și fezabile pentru a veni în sprijinul celor asistați social.
b#%l!^+a?
Capitolul I. Șomajul – dezechilibru al pieței muncii
b#%l!^+a?
Concepte privind piața muncii
Există în literatura de specialitate mai multe definiții ale pieței muncii. Într-o formulă generalizatoare, piața muncii poate fi definită ca spațiul economico-social, în care se întâlnesc și tranzacționează, în mod liber, proprietarii de capital sau reprezentanții acestora, în calitate de cumpărători și deținătorii forței de muncă sau reprezentanții acestora, în calitate de vânzători. Proprietarii de capital sunt exponenții cererii de forță de muncă, iar deținătorii forței de muncă sunt exponenții ofertei de forță de muncă.
Piața muncii este considerată “un sistem de structuri și procese sociale în care, într-o primă accepție, sunt evaluate, intermediate și apoi vândute și cumpărate servicii economice de natură tehnică, organizatorica, informaționala și într-o altă accepție sunt evaluate și apoi b#%l!^+a?închiriate servicii oferite de persoane individuale în calitate de forța de muncă sau mâna de lucru“.
Ea este privită ca fiind “bazată pe principiul licitației, piață pe care ofertanții de mână de lucru concurează între ei pentru locurile de munca existente, iar firmele încearcă să atragă și să rețină serviciile oferite de aceștia”.
De aceea, piața muncii a mai fost definită ca acea confruntare “dintre cererea și oferta de forță de muncă într-un anumit interval de timp și într-un anumit spațiu, care finalizează prin vânzarea-cumpărarea de forță de muncă în schimbul unui preț numit salariu”.
Potrivit Declarației de la Philadelphia, adoptată de Conferința generală a Organizației Internaționale a Muncii din 10 mai 1944, munca nu este o marfă aflăm că piața muncii are două componente: cererea de forța de muncă și oferta de forța de muncă, iar confruntarea dintre aceste două componente reprezintă piața muncii.
Principalele caracteristici ale pieței muncii sunt: multidimensionalitatea, care rezultă din modul de formare, evoluție și ajustare a cererii și ofertei de forță de muncă; astfel piața muncii are dimensiuni: demografice, biopsihologice, economice și educațional formative.
Alte trăsături: este o piață imperfectă, este o piață negociată, contractuală – drepturile și obligațiile părților sunt stabilite prin contracte, atât individuale, cât și colective; este o piață ce b#%l!^+a?necesită control și reglementări legale; este o piață structurată și segmentată; segmentarea pieței muncii poate fi analizată în funcție de diferite criterii de referință: segmentare în funcție de forma de proprietate (sector public, privat sau mixt), segmentare ocupațional-profesională și educațională.
Funcțiile pieței muncii sunt prezentate atât din punct de vedere socioeconomic și educativ cât și din punct de vedere strict al protecției și asistenței sociale.
Pe piața muncii se confruntă cererea cu oferta de muncă.
Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată, care se formează la un moment dat în economie și se exprimă prin intermediul numărului de locuri de muncă.
Factorii care, de regulă, determină modificarea cererii de muncă sunt: cererea pentru produsul realizat, productivitatea, numărul de firme și prețul altor resurse.
Oferta de muncă reprezintă munca, pe care o pot depune membrii societății în condiții salariale și se exprimă prin numărul celor apți de muncă, din care se scade, ca și în cazul cererii numărul femeilor casnice, al elevilor, al studenților și al altor persoane, care depun activități neremunerate. Ea este determinată de mai mulți factori: mărimea populației totale și structura pe vârste a acesteia, rata de participare (de activitate) pe segmente de vârstă ale populației, durata muncii, calificarea și aptitudinile forței de muncă.
1.2. Șomajul – fenomen social
Șomajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzător, care include în sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice si morale.
b#%l!^+a?
Noțiunea de șomaj provine de la cuvântul "chomage" din limba franceză la rândul său preluat din grecul "cauma" care înseamnă "căldura mare" din cauza căreia se întrerupea orice activitate. b#%l!^+a?
Dicționarul explicativ îl definește ca un fenomen economic caracteristic societății capitaliste, care consta în aceea că o parte din salariați rămân fără un loc de muncă, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă. Este o stare negativă a economiei care constă în nefolosirea unei părți din forța de muncă salariată. Șomajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea încrederii de sine, erodarea raporturilor cu comunitatea și apariția sentimentelor de alienare și excludere din viața normală, ceea ce provoacă tensiuni și amenințarea stabilității sociale. Șomajul, alături de inflație, candidează la postul de cel mai grav aspect negativ al societății. El a devenit o problemă, odată cu dezvoltarea industrială, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în perioadele de recesiune, când întreprinderile industriale își micșorau producția și, ca urmare, eliberau un număr important de muncitori, care deveneau șomeri. Problema șomajului și a eliminării acestuia s-a pus cu acuitate după Marea Depresiune Economică din perioada 1929 – 1933 și mai ales, după 1949 când multe țări au introdus chiar în legislații obligația guvernului de a menține un nivel înalt și stabil de utilizare a forței de muncă.
Șomajul este caracterizat de pierderea de sursei de venit, de pierderea încrederii de sine, b#%l!^+a?au loc erodarea raporturilor cu comunitatea și apariția sentimentelor de alienare și excludere din viața normală, ceea ce provoacă tensiuni și amenințarea stabilității sociale. Pe plan național, excluderea unei părți a forței de muncă influențează dinamica mărimii PIB (produsul intern brut), în sensul că instruirea, calificarea celor aflați în șomaj au presupus cheltuieli din partea individului și a societății, cheltuieli care nu vor putea fi recuperate în situația șomajului de lungă durată. Această forță de muncă, ieșită din populația activă ocupată, nu contribuie la creșterea PIB iar societatea este cea care suportă costurile șomajului pe seama contribuției la fondul de șomaj, din partea agenților economici și salariaților.
La nivel de individ – familie, șomajul se repercutează negativ asupra venitului, indemnizația de șomaj fiind mai mică decât salariul. Șomajul se manifestă inegal pe țări, zone, perioade, sexe, vârstă, calificare profesională. Afectează de cele mai multe ori tinerii și femeile, iar prelungirea în timp mărește riscul degradării competentei profesionale și dificultatea de reintegrare. Șomerul de lungă durată se descalifică, uneori iremediabil. Uitarea gesturilor profesionale, pierderea ritmurilor de muncă îl fac pe șomer mai puțin competitiv și antrenează o neîncredere sporită în rândul potențialilor patroni.
De regulă șomajul este tratat și apreciat prin prisma celui involuntar, astfel putem încerca să conturam o definiție acestui fenomen. Șomajul este un dezechilibru al pieței muncii la nivelul ei național – un excedent al ofertei față de cererea de muncă cu niveluri și sensuri de evoluție diferite pe țări și perioade, ce are în prezent un caracter permanent, dar care nu exclude definitiv existența stării de ocupare deplină a forței de muncă. Șomajul se mai poate defini ca o b#%l!^+a?stare de inactivitate economică, totală sau parțială, proprie celor care nu au loc de muncă, sunt în căutarea unuia, dar nu-și pot găsi de lucru ca salariați. Șomajul este locul de întâlnire și de confruntare al cererii globale și ofertei globale de muncă.
Șomajul reprezintă, în societatea românească, un fenomen în plină dezvoltare în perioada de tranziție la economia de piață. Șomerul se percepe o victimă, un refuzat, un exclus. Cei mai mulți dintre șomeri trebuie să înfrunte o serie de dificultăți psihologice: stres, anxietate, frustrare, iar uneori în cazul șomajului de lungă durată, chiar depresie și toxicomanie.
Nu orice persoană care nu lucrează poate fi considerata șomer (de exemplu militarii în termen sau persoanele casnice). Șomer este – conform Biroului Internațional al Muncii , organizație din sistemul Națiunilor Unite – oricine are 15 ani, este apt de muncă și nu muncește, caută un loc de muncă și poate fi angajat parțial sau în întregime pentru o muncă salariată sau nesalariată. Anuarul Statistic al României publică date cu privire la șomerii înregistrați (persoane în vârsta de 18 ani și peste).
Problema măsurării șomajului este de fapt o problemă de estimare a proporțiilor, structurii, intensității și duratei lui. S-au înființat, pentru această analiză, instituții specializate care aplică modalități specifice de înregistrare a șomajului. Principalele caracteristici regăsite la nivelul acestui fenomen sunt: nivelul (mărimea) la un moment dat, intensitatea, durata medie și structura (componența).
Mărimea șomajului (nivelul la care a ajuns) reflectă numărul persoanelor care nu lucrează, în raport cu numărul total al persoanelor care sunt apte și doresc să lucreze.
Astfel, măsurarea are loc :
în expresie absolută (masa șomajului) – numărul persoanelor care la un moment dat, întrunesc condițiile pentru a fi incluse în categoria șomerilor (numărul persoanelor din populația b#%l!^+a?activă disponibilă neocupată);
în expresie relativă (rata șomajului) – calculată ca raport procentual între numărul?mediu al șomerilor și:
– populația activă
– populația activă disponibilă;
– forța de muncă (populație ocupată + șomaj);
– populația ocupată;
– populația ocupată ca salariați.
În România procesul tranziției la economia de piață, cu profundele restructurări pe care le implică, a afectat nu numai indivizi, dar și mari segmente ale comunității, devenind alarmante o serie de procese sociale, cum ar fi:
creșterea în masă a sărăciei;
scăderea rapidă a veniturilor reale;
explozia inegalităților sociale;
alienarea politică a unei părți a populației;
demoralizarea datorată lipsei formelor eficace de participare la viața social-politică;
neîncrederea în instituțiile și personalitățile politice;
lipsa unei transparențe suficiente a conducerii politice;
corupția accentuată din cauza lipsei controlului;
creșterea insecurității locului de muncă; b#%l!^+a?
ridicarea ratei șomajului.
Restructurarea economiei naționale românești în perioada tranziției postcomuniste a produs complexe și importante schimbări la nivelul pieței muncii, între care și apariția șomajului ca fenomen de masă. Societatea româneasca a fost profund marcată de dispariția piețelor tradiționale de materii prime și de produse și a fost nevoită să treacă la lichidarea structurilor de producție centralizate care nu au mai corespuns ca performanță cerințelor economiei de piață.
Aceasta a dus în cascadă la: o scădere bruscă a volumului producției, diminuarea ofertei de bunuri și servicii, reducerea numerică a locurilor de muncă. Apare, astfel, pentru prima dată, în mod manifest, șomajul. Criza economică este caracterizată prin scăderi sau stagnări ale activității economice, sporește numărul de șomeri, integrarea lor fiind la un nivel scăzut. Absorbirea unui număr cât mai mare de șomeri depinde de posibilitățile reale ale fiecărei țări de a stimula agenții economici în creșterea investițiilor de capital. În România, criza economică de lungă durată a generat un șomaj de mari proporții cu perspective reduse de reintegrare a forței de muncă pe termen scurt.
În aceste condiții, obiectivul principal al politicilor sociale din România îl constituie garantarea unui loc de muncă și garantarea unui trai decent, fie provenit prin munca directă a persoanei respective, fie prin intermediul serviciilor de protecție și asistență socială. b#%l!^+a?
1.3. Clasificarea formelor de șomaj
Complexitatea naturii șomajului face din acesta un fenomen neomogen, de forme diferite în funcție de preponderența factorilor generatori. Conceptele de șomaj voluntar și șomaj involuntar caracterizează și aprofundează șomajul natural.
Astfel pot enumera o primă clasificare a formelor de șomaj astfel:
Șomajul voluntar
Șomajul involuntar
Șomajul tehnologic
Șomajul intermitent
Șomajul de discontinuitate în muncă
Șomajul fricțional
Șomajul sezonier
Șomajul voluntar constă din acea nonocupare datorată refuzului sau imposibilității unor persoane de a accepta retribuția oferită (este vorba de cea reală) și/sau condițiile de muncă existente.
Asemenea comportamente decurg din unele reglementări juridice, din uzanțe sociale, din caracterul lent al adaptării contractelor colective de muncă la condițiile muncii și la procesele istorice, demografice. Șomajul voluntar are la origine rigiditatea salariilor (nominale) la scădere. Așa se face că salariile practicate sunt, în general, mai mari decât salariul de echilibru. Revendicările salariaților și ale sindicatelor împiedică ajustarea salariilor prin scădere. În b#%l!^+a?general, fondul de salarii are o determinare în condițiile economico-financiare ale utilizatorilor de muncă. Ca urmare, o parte din oferta de muncă rămâne nerealizată, apare deci șomajul voluntar.
Categoriile de persoane, care se încadrează în șomajul voluntar sunt: b#%l!^+a?
persoanele angajate care preferă să-și înceteze temporar activitatea, apreciind că ajutorul de șomaj le poate asigura o existență decentă;
șomerii care așteaptă locuri de muncă mai bune decât cele oferite de întreprinderi și instituții, cât și față de cele pe care le-au deținut;
gospodinele hotărâte, pe baza unui consens de familie, să se încadreze, dar ezită încă să se încadreze în condițiile date.
Șomajul involuntar reprezintă persoanele neocupate care ar fi dispuse să lucreze, acceptând chiar un salariu nominal mai mic decât salariul existent, sperând că atunci când cererea efectivă de muncă se va mări, va crește și nivelul ocupării.
Șomajul involuntar se poate prezenta sub diferite forme:
Șomajul ciclic este dependent de fluctuațiile ciclice pe termen mediu; în perioadele conjuncturale defavorabile dimensiunile acestuia sporind, în timp ce în cele favorabile el se resoarbe în bună măsură;
Șomajul structural este consecința adâncirii diviziunii muncii, a specializării activității economice și respectiv a structurării pieței muncii. Modificările structurale pot apare la nivelul economiei naționale, dar și la nivel regional. Drept urmare, apar discordanțe între b#%l!^+a?calificările cerute și cele de care dispun ofertanții de muncă.
Amploarea șomajului structural depinde de trei factori: de rapiditatea cu care apar modificările în cererea și oferta de bunuri și servicii în economie. Politicile și soluțiile de combatere a șomajului structural se concentrează asupra încurajării de a căuta de lucru în alte părți (domenii de activitate sau regiuni) prin diferențieri în salarizare și încurajarea recalificării. Aceste măsuri se întreprind de către firme;
Șomajul tehnologic este legat de înlocuirea vechilor tehnici și tehnologii cu altele noi. O asemenea operațiune este condiționată atât de trecerea de la ramurile propulsatoare ale vechiului mod tehnic de producție la cele ale noului mod tehnic de producție, cât și de procesul centralizării capitalului și concentrării producției;
Șomajul intermitent este cauzat de insuficiența mobilității mâinii de lucru sau de decalajele între calificările disponibile și cele cerute; acesta este și consecința practicării contractelor de angajare pe perioade scurte. Asemenea contracte decurg din incertitudinea afacerilor, ca și din dorința utilizatorilor de a face presiuni asupra salariaților și sindicatelor;
Șomajul de discontinuitate în muncă se coroborează cu reglementările privind concediile de maternitate și alte aspecte ale vieții de familie;
Șomajul fricțional se manifestă când, unele persoane își părăsesc serviciul avut în mod voluntar sau prin concediere și în consecință, pentru o perioadă de timp sunt șomeri. Este posibil să găsească foarte repede un alt loc de muncă (deoarece aceste locuri există), dar prima slujbă oferită sa nu fie acceptată din motive ce țin de ambele părți. Pentru reducerea duratei șomajului fricțional se recomandă o informare mai completă, prin oficiile de plasare, referitoare la cererea b#%l!^+a?și oferta de muncă. O altă soluție constă în reducerea ajutorului de șomaj, dar este puternic contestată motiv pentru care poate fi apreciată ca fiind o soluție controversată;
Șomajul sezonier este specific în activitățile economice care sunt influențate de factorii naturali (agricultură, construcții), ceea ce se repercutează și asupra cererii de muncă. Este, de regulă, un șomaj de durată relativ scurtă. Pentru combaterea lui se recomandă măsuri asemănătoare celor prevăzute pentru șomajul structural și în special facilizarea pregătirii pentru o activitate complementară.
1.4. Indicatori ce determină nivelul șomajului si cauzele șomajului
Nivelul șomajului care se determină în funcție de doi indicatori, și anume: masa șomajului și rata șomajului.
Masa șomajului constă în numărul persoanelor care, la un moment dat întrunesc condițiile pentru a fi incluse în categoria șomerilor. Altfel spus, ea reprezintă populația activă disponibilă, respectiv acea forță de muncă neocupată.
Șomerul este acea persoană care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizația de șomaj ce i s-ar cuveni potrivit legii;
starea de sănătate și capacitățile fizice o fac aptă pentru prestarea unei munci;
are vârsta de minim 16 ani;
nu îndeplinește condițiile de pensionare;
este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi un loc de muncă;
este înregistrată la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcționează în condițiile legii.
Pot beneficia de indemnizație de șomaj persoanele aflate în una din următoarele situații:
le-a încetat contractul individual de muncă sau contractul de muncă temporară din motive neimputabile lor;
le-a încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;
le-a încetat mandatul pentru care au fost numiți sau aleși, dacă anterior nu au fost încadrați în muncă sau dacă reluarea activității nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activității angajatorului;
au încheiat contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decat indemnizația de șomaj ce li s-ar fi cuvenit potrivit legii;
au încetat activitatea ca urmare a pensionarii pentru invaliditate și care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă și nu au reușit să se încadreze în muncă;
le-a încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii;
la încetarea concediului plătit pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, în condițiile legii, nu a mai fost b#%l!^+a?posibilă reluarea activității din cauza încetării definitive a activității angajatorului;
reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unitățile la care au fost încadrați în muncă anterior din cauza încetării definitive a activității sau la unitățile care au preluat patrimoniul acestora;
Rata șomajului, ca mărime relativă a fenomenului, se calculează ca raport procentual între masa șomajului (numărul mediu al șomerilor) și unul din parametrii de referință ai acestuia. Astfel de parametri sunt: populația activă, populația activă disponibilă, forța de muncă (populația ocupată plus șomajul), populația ocupată, populația ocupată ca salariați. Se pare că cel mai concludent raport de exprimare a ratei șomajului este cel în care se folosește ca numitor fie forța de muncă, fie populația activă disponibilă.
Intensitatea șomajului este o altă caracteristică a fenomenului șomaj. În funcție de aceasta se poate distinge: șomajul total, care presupune pierderea locului de muncă și încetarea totală a activității; șomajul parțial, care constă în diminuarea activității unei persoane, în special prin reducerea duratei săptămânii de lucru sub cea legală, concomitent cu scăderea remunerării; șomajul deghizat, specific mai ales țărilor slab dezvoltate unde numeroase persoane au o activitate aparentă cu productivitate mică.
Durata șomajului sau perioada de șomaj din momentul pierderii locului de muncă până la reluarea activității. Nu există o durată a șomajului definită prin lege, dar în numeroase țări b#%l!^+a?există reglementări ale perioadei pentru care se plătește indemnizație de șomaj. Această perioadă are o tendință de creștere, atingând până la 18-24 de luni.
Structura șomajului sau componentele acestuia reprezintă o altă caracteristică. Acestea se formează prin clasificarea șomerilor după diferite criterii: nivelul calificării, domeniul în care au lucrat, categoria socio-profesională căreia îi aparțin, sex, categorii de vârstă etc. În urma studierii șomajului pe sexe și categorii de vârstă s-a relevat că femeile sunt mai afectate de șomaj decât bărbații, de asemenea, tinerii de până la 25 de ani și bătrânii de peste 50 de ani în raport cu restul populației active.
Șomajul este în principal caracterizat de pierderea sursei de venit, de pierderea încrederii de sine, de erodarea raporturilor cu comunitatea și de apariția sentimentelor de alienare și excludere din viața normală, ceea ce provoacă tensiuni și amenințarea stabilității sociale. b#%l!^+a?
Ca un flux macrosocial global, șomajul este generat de cauze ce țin de situația economică a utilizatorilor, pe de o parte, și de statutul social al ofertanților de muncă, pe de altă parte.
Pentru aprofundarea cauzelor șomajului trebuie luate în considerație, în unitatea lor, asemenea procese demo-economice, economice, tehnico-științifice, cum sunt: evoluția populației active; dinamica producției naționale; rata de creștere economică și modificarea sensului ei; tehnicile și tehnologiile folosite, progresul tehnico-științific; restructurările agenților economici, independent de impulsurile acestora; conjunctura internă și internațională etc.
Apariția șomajului, dar, mai ales, creșterea și diminuarea lui au fost și sunt influențate de unele cauze directe, fiecare dintre acestea dând naștere la forme particulare de șomaj.
Apariția și accentuarea șomajului au o multitudine de cauze obiective, dar și subiective.
Ritmul de creștere economică, în condițiile unei productivități a muncii ridicate , nu mai este capabil să creeze noi locuri de muncă, astfel încât să asigure o ocupare deplină. Pe piața muncii, decalajul între cererea de muncă și oferta de muncă este în defavoarea ultimei. Dezechilibre de amploare se manifestă pe segmentul de piață al forței de muncă tinere, care au drept cauză lipsa nu numai de locuri de muncă, ci și a unei pregătiri profesionale, în discordanță b#%l!^+a?cu structura cererii pieței muncii. Există și cauze de ordin subiectiv, ce țin de comportamentul reținut al agenților economici de a angaja tineri fie datorită lipsei lor de experiență, fie că aceștia nu se încadrează în disciplina muncii. În rândul tinerilor, șomajul apare și ca urmare a tendinței de a căuta locuri de muncă plătite cu un salariu mai mare, fapt ce întârzie integrarea lor activă.
Progresul tehnic, pe termen scurt, este generator de șomaj, într-o proporție mai mare sau mai mică, în funcție de capacitatea financiară a țărilor de a asimila noutățile cercetării științifice. În perioada postbelică, revoluția științifică și tehnică în domeniul producției și serviciilor a accentuat tendința de suprimare a unui important număr de locuri de muncă. Pe termen lung, progresul tehnic generează noi nevoi, care sunt acoperite prin produse rezultate din activități noi generatoare de locuri de muncă. Exemplul țărilor dezvoltate confirmă teza că introducerea progresului tehnic nu numai suprimă, dar și creează locuri de muncă, rata șomajului cunoscând o evoluție sinuoasă;
Criza economică, definită prin scăderi sau stagnări ale activității economice, sporește numărul de șomeri, iar integrarea lor, în perioada de boom, poate fi la un nivel scăzut. Absorbirea unui număr cât mai mare de șomeri depinde de posibilitățile reale ale fiecărei țări dea stimula agenții economici în creșterea investițiilor de capital, de capacitatea de utilizare eficientă a pârghiilor economice în condiții de criză. În România, criza economică de lungă b#%l!^+a?durată a generat, în unii ani ai tranziției, un șomaj de mari proporții cu perspective reduse de reintegrare a forței de muncă pe termen scurt. Emigrarea, de amploare, a redus numărul șomerilor.
Modificările de structură a ramurilor și sectoarelor economice, sub impactul diversificării cererii de bunuri, al crizei energetice, conduc inevitabil pentru o perioadă îndelungată la reducerea cererii de muncă. În România, ca și în alte țări, șomajul are la originea sa, parțial, și transformările de structură a economiei naționale, după criteriul de eficiență, în vederea adaptării la mediul concurențial;
Imigrarea – emigrarea influențează asupra stării pieței muncii. Emigrarea unei părți a populației active în vederea angajării în diferite țări sporește oferta de forță de muncă în cadrul acestora. Emigrarea are un efect invers, de scădere a ofertei de muncă în țara de origine;
Conjunctura economică și politică internațională nefavorabilă, datorită oscilațiilor ritmului creșterii economice, conflictelor armate, promovării unor politici de embargo influențează negativ relațiile economice vizând importul-exportul, deteriorând activitățile economice în țările din zonă și contribuind la creșterea șomajului.
În România, șomajul și inflația, au avut o evoluție sincronizata, atingând, în unele perioade, la cote procentuale deosebit de ridicate. O cauză importantă care stă la baza tendinței de scădere a șomajului, reprezintă pe de o parte în emigrarea unei părți importante din forța de muncă, iar pe de alta parte, în returnarea, de către un număr mare de persoane, ce au depășit perioada de acordare a indemnizației de șomaj, de a se mai înregistra la Agenția de Ocupare a Forței de Muncă.
b#%l!^+a?
Capitolul II. Efectele și consecințele șomajului asupra individului
2.1 Somajul in randul tinerilor
Lipsa locurilor de muncă pentru tineri este una dintre cele mai mari și grave probleme pentru Europa.
Politicile vizând ocuparea tinerilor au cunoscut o dinamică ascendentă în ceea ce privește ameliorarea acestui fenomen în rândul șomerilor. Această tendință este mai evidentă începând din anul 2000, când, potrivit datelor statistice, rata șomajului a scăzut.
Politicile guvernamentale în ceea ce privește problematica integrării tinerilor în piața muncii au cunoscut o accentuare deosebită în ultima vreme, prin adoptarea unor măsuri active de stimulare a inserției profesionale și creării de noi locuri de muncă. În egală măsură, guvernul a fost preocupat de adoptarea și implementarea prevederilor legislației Uniunii Europene în domeniul politicii sociale. Efectele pozitive s-au făcut simțite în numărul de ansamblu al șomerilor, în special cel al șomerilor de lungă durată cunoscând o scădere semnificativă.
Cu toate acestea, tinerii au încă o pondere însemnată în rata generală a șomajului, iar b#%l!^+a?aceste eforturi de sprijinire a accesului tinerilor pe piața muncii trebuie continuate. Faptul că România aderă și participă la proiectele europene de dezvoltare comunitară în domeniul politicilor de ocupare a forței de muncă începe să aibă ca efect rezultate în ceea ce privește diminuarea ratei șomajului structural în rândul tinerilor care beneficiază de aceste măsuri.
O atenție deosebită trebuie acordată în continuare tinerilor șomeri din mediul rural și celor cu studii medii sau sub medii. Trebuie să existe o armonizare între curricula formării în sistemul de educație și cerințele pieței muncii. Există încă o anumită inerție și rigiditate a sistemului de educație, care face ca schimbările din piața muncii să fie cu un pas înainte; mai grav este faptul că sistemul educațional nu reușește să fie corespunzător măcar la nivelul prezent al economiei.
În ansamblu, sursa de creare de noi locuri de muncă provine din sectorul privat și mai puțin din sectorul public. Din această perspectivă, politicile educaționale din România ar trebui să fie mult mai orientate spre a răspunde dinamicii și schimbărilor care apar în piața muncii.
Cauzele ratei înalte a șomajului în rîndurile tinerilor și totodată a dificultăților întîmpinate de ei la prima angajare pot fi clasificate în patru grupuri mari:
– Cauze ce țin de nedorința angajatorului de a angaja tineri absolveți;
– Cauze ce țin de informarea scăzută a tinerilor despre oportunitățile pieței de muncă;
– Problema lipsei locurilor de muncă suficiente și atractivitatea scăzută a locurilor de muncă vacante existente;
– Nedorința unor tineri de a se angaja.
Primul set de cauze – angajatorul defavorizează tinerii la angajare – ține atît de b#%l!^+a?procesele firești ale economiei de piață, cît și de discrepanța semnificativă atestată la capitolul educație – piața muncii în Romania. Există evidențe considerabile care demonstrează că tinerii sînt defavorizați pe piața muncii. Lacunele din sistemul de învățămînt reduce perspectivele tinerilor, lasîndu-i nepregătiți pentru cerințele pieței de muncă. Tinerii nu au nici experiență de lucru prin care ar căpăta abilități practice și cunoștințe, contactul cu piața de muncă, nici potențialul de a-și face o rețea de cunoștințe (la fel de importante pentru angajare).
Experiența este vitală: un tînăr cu puțină experiență este net avantajat față de altul fără experiență. Împreună, aceste cauze contribuie la decalajul dintre salariile inițiale de angajare și productivitate. Agenții economici sînt descurajați de a angaja tineri, neștiind care este productivitatea lor. De sistemul de învățămînt este legat faptul că angajatorii sînt nevoiți să suporte cheltuieli pentru pregătirea inițială a tinerilor specialiști. Angajatorii constată discrepanța mare între cunoștințele teoretice ale tînărului față de minimul necesar pentru poziția la care tînărul a aplicat. Calitatea studiilor din acest punct de vedere este nesatisfăcătoare, iar tinerii specialiști, după obținerea unei diplome sau certificatului de absolvire, nu au abilitățile pe care le așteaptă angajatorul.
Există și problema neatractivității locurilor de muncă existente pentru tineri. Pe de o parte așteptările tinerilor la angajare sînt prea mari, aceștia preferînd salarii mari, poziții importante și locuri de muncă moderne, de viitor. Pe de altă parte, nu sînt locuri suficiente de muncă, iar salariile pentru posturile oferite sînt foarte mici, mai ales pentru tinerii specialiști, iar condițiile de muncă sînt neatractive.
De asemenea, este adevărat, că există și o pasivitate printre tineri vis-a-vis de piața muncii. Aceștia nu au suficiente informații despre posibilitățile de angajare, nu conștientizează necesitatea de a se informa încă din timpul studenției și, mai ales, nu știu cum să caute un loc b#%l!^+a?de muncă, să se prezinte la un interviu, să scrie un curriculum vitae, nu au abilități de a se promova etc. b#%l!^+a?
Totodată, instituțiile statului abilitate să acorde ajutor tinerilor în găsirea unui loc de muncă nu sînt foarte eficiente. Astfel puțini din tinerii absolvenți cunosc despre existența AJOFM și serviciile prestate de aceasta și doar un procent mic beneficiază real de sprijin din partea agenției.
O parte din tineri nu doresc însă să lucreze, ei fiind dezinteresați sau sperînd că rudele și prietenii vor găsi pentru ei un post de muncă. Migrația tinerilor și remitențele contribuie la dezinteresarea tinerilor de a-și căuta de lucru în Moldova. Faptul că tinerii au posibilitatea de a pleca peste hotare și a avea un venit mai mare îi face pe aceștia să fie pasivi pe piața de muncă în Romania și în așteptare de a pleca. Remitențele pe care mulți dintre tineri le primesc în timpul studenției sînt destul de înalte și permit un nivel de confort ridicat al tinerilor la care este greu de a renunța după absolvire cînd salariile propuse de angajatori sînt neatractiv de mici.
Cert este faptul că calitatea studiilor obținute în cadrul sistemului educațional constituie unul din motivele neangajării tinerilor în cîmpul muncii. Problemele sînt legate de modul de pregătire liceală și universitară, de planificarea din sistemul de educație, de pregătirea predominant teoretică a studenților, modulul practic fiind efectuat mai mult formal.
Sistemul actual de învățămînt nu este orientat spre pregătirea calitativă a tinerilor specialiști, ci favorizează înmatricularea la studii care nu corespund specializărilor solicitate pe piață. Sistemul este unul rigid, cu posibilități limitate pentru student de a-și alege liber cursurile, profesorii etc. Ca rezultat, sînt prea mulți absolvenți la specialitățile de drept sau economie și b#%l!^+a?mai puțini la specialitățile tehnice și în agricultură, pentru care piața solicită forță de muncă. Odată încheiată perioada studiilor, marea parte a studenților rămîn cu diplomele, iar efectele procesului de studii urmează a fi vazute la prima angajare.
În trimestrul al patrului al anului 2014, populația activă a României era de 9,172 milioane persoane, din care 8,554 milioane erau ocupate și 618.000 persoane erau șomeri.
Pe sexe, ecartul dintre cele două rate ale șomajului a fost de 0,9 puncte procentuale (7,1% pentru bărbați față de 6,2% pentru femei), iar pe medii rezidențiale de 1,9 puncte procentuale (7,6% pentru mediul urban, față de 5,7% pentru mediul rural). Rata șomajului a atins nivelul cel mai ridicat (24,1%) în rândul tinerilor (15-24 ani). b#%l!^+a?
Efectele ratei înalte a tinerilor care nu reușesc să se se angajaze în cîmpul muncii influențează negativ atît economia țării în ansamblu, cît și viitorul tinerilor în particular.
În urma faptului că mai mult timp tinerii nu sînt angajați, aceștia își pierd și puținele abilități și cunoștințe pe care le aveau, sînt descurajați, aleg să migreze, iar capitalului uman în economie degradează.
Pentru tinerii care încearcă să se angajeze, urmînd etapele normale ale acestei proceduri (trimitere curriculum, interviu), devine descurajator faptul că după cîteva interviuri ratate nu ajung să fie angajați. Înțelegînd adevăratele perspective ce le au abia după absolvire, ei sînt și mai motivați să părăsească țara.
Mai mult, cheltuielile bugetare ale statului pentru sistemul de învățămînt nu sînt b#%l!^+a?justificate, statul înregistrînd pierderi în termen lung. Rata înaltă a șomajului în rîndul tinerilor afectează și indicatorii demografici – tinerii amînă întemeierea unei familii pînă la momentul cînd vor avea o situație economică stabilă.
În anul 2012, rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de 59,5%, iar rata șomajului1 de 7,0%. Nivelul ratei de ocupare a populației în vârstă de 20-64 ani a fost de 63,8%, la o distanță de 6,2 puncte procentuale față de ținta națională de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa 2020. În anul 2012 populația activă a României era de 9964 mii persoane, din care 9263 mii persoane ocupate și 701 mii șomeri.
Raportul de dependență economică (numărul persoanelor inactive și în șomaj ce revin la 1000 persoane ocupate) a fost de 1303‰, mai ridicat pentru persoanele de sex feminin (1647‰, față de 1026‰ în cazul bărbaților) și pentru mediul rural (1307‰, comparativ cu 1300‰ în mediul urban).
Rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15-64 ani) de 59,5% a crescut față de anul anterior cu 1,0 puncte procentuale. Acest indicator avea, ca și în anii anteriori, valori mai ridicate pentru bărbați (66,5%, față de 52,6% pentru femei) și pentru persoanele din mediul rural (60,7%, față de 58,7% în mediul urban). Rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) era de 23,9%.
Nivelul cel mai ridicat al ratei de ocupare pentru persoanele în vârstă de muncă s-a înregistrat în rândul absolvenților învățământului superior (81,4%). Pe măsură ce scade nivelul de educație, scade și gradul de ocupare. Astfel, erau ocupate 63,1% dintre persoanele cu nivel mediu de educație și numai 41,9% dintre cele cu nivel scăzut de educație.
În anul 2013, rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de 59,7%, iar rata șomajului1 de 7,3%. Nivelul ratei de ocupare a populației în vârstă de 20-64 ani b#%l!^+a?a fost de 63,9%, la o distanță de 6,1 puncte procentuale față de ținta națională de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa 2020.
În anul 2013 populația activă a României era de 9977 mii persoane, din care 9247 mii persoane ocupate și 730 mii șomeri.
Raportul de dependență economică (numărul persoanelor inactive și în șomaj ce revin la 1000 persoane ocupate) a fost de 1302‰, mai ridicat pentru persoanele de sex feminin (1652‰, față de 1020‰ în cazul bărbaților), iar pentru mediul rural și urban, ambele au înregistrat 1302‰.
Figura 2.1. Categorii de populație în anul 2012 – 2013
b#%l!^+a?
Sursa: http://www.insse.ro/cms/ro/content/buletine-statistice
Rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15-64 ani) de 59,7% a crescut față de anul anterior cu 0,2 puncte procentuale. Acest indicator avea, ca și în anii anteriori, valori mai ridicate pentru bărbați (66,8%, față de 52,6% pentru femei) și pentru persoanele din mediul rural (60,7%, față de 58,9% în mediul urban). Rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) era de 23,5%
Rata șomajului înregistrat la sfârșitul lunii decembrie 2014, la nivel național, a fost de 5,29%, mai mare cu 0,11 pp față de cea din luna noiembrie a anului 2014 și mai mică cu 0,36 pp față de cea din luna decembrie a anului 2013.
În ceea ce privește numărul total al șomerilor înregistrați în evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă, la finele lunii decembrie 2014 acesta era mai mare cu 9.489 de persoane față de finele lunii precedente, ajungând la 478.338 de persoane. Rata șomajului înregistrat pe sexe: în luna decembrie, comparativ cu luna noiembrie, a crescut rata șomajului masculin de la 5,57% la 5,78%, iar rata șomajului feminin a scăzut de la 4,74% la 4,73%.
Pe grupe de vârstă, structura șomajului la sfârșitul lunii decembrie 2014 se prezenta astfel: 78.185 șomeri aveau sub 25 de ani, 39.024 aveau vârsta cuprinsă între 25 și 29 de ani, 102.188 erau șomeri cu vârsta între 30 și 39 de ani, 129.554 șomeri aveau între 40 și 49 de ani, 60.679 șomeri aveau între 50 și 55 de ani și 68.708 șomeri aveau vârsta peste 55 de ani. b#%l!^+a?
Figura 2.2. Evoluția ratei de ocupare a populației de 15 ani și peste, pe grupe de vârstă
b#%l!^+a?
Sursa: http://www.insse.ro/cms/ro/content/buletine-statistice
Referitor la structura șomajului după nivelul de instruire, șomerii fără studii și cei cu nivel de instruire primar, gimnazial și profesional au ponderea cea mai mare în totalul șomerilor înregistrați în evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă (74,71 %).
Șomerii cu nivel de instruire liceal și postliceal reprezintă 19,24% din totalul șomerilor înregistrați, iar cei cu studii universitare 6,05%.
Din totalul șomerilor înregistrați, 140.955 au fost șomeri indemnizați și 337.383 neindemnizați. Numărul șomerilor indemnizați a crescut cu 10.909 persoane, iar numărul șomerilor neindemnizați a scăzut cu 1.420 persoane față de luna precedentă.
2.2. Caracteristicile psihosociale ale varstei tineretii
Adolescența se termină și etapa tinereții începe între 20-25 ani. Freud și Erikson consideră că tinerețea începe atunci când o persoană devine capabilă să își asume responsabilitățile care rezultă din viața familială și activitatea profesională.
Etapa tinereții a atras mai puțin atenția psihologilor decât copilăria, adolescența și bătrânețea din mai multe motive:
modificările fizice, cognitive, afective nu sunt așa de rapide ca în perioadele b#%l!^+a?menționate anterior;
forța fizică, funcțiile psihice senzoriale și cognitive, capacitatea de învățare sunt la nivelul lor maxim de dezvoltare și de regulă nu ridică probleme;
până la începutul secolului XX, datorită tendinței de a respecta tradițiile, integrarea profesională și familială a tinerilor se producea relativ simplu (în multe familii băieții învățau meseria tatălui și continuau activitatea acestuia, fetele se căsătoreau și își îndeplineau îndatoririle de soție și mamă).
În prezent integrarea socială a tinerilor creează mai multe probleme deoarece importanța tradițiilor a scăzut (fără să dispară), tinerii sunt mai independenți și trebuie să își asume responsabilitatea unor decizii importante privind alegerea soțului / soției și a profesiunii.
Cele două probleme fundamentale ale acestei etape sunt deci întemeierea propriei familii și integrarea profesională.
Perioada tineretii (25-35 de ani) este de stabilizare si maturizare biopsihica deplina in care subidentitatile sociale, profesionale, maritale, parentale se echilibreaza prin castigarea unui statut si rol cu influente pertinente pentru evolutia personalitatii si comportamentului tanarului.
Spre deosebire de perioadele anterioare, in tinerete se diferentiaza, se constientizeaza prezentul de viitor si se adopta un mod personal de prospectare cu incarcatura afectiv- motivationala pentru contributia ce si-o propune sa o aduca la destinele lumii. In acest context, tanarul devine sensibil si recalcitrant la intalnirea cu nonvaloarea, noncompetenta si la b#%l!^+a?persoane devalorizate sau depasite de evenimente, dar este receptiv la cele care au calitati deosebite, interesante si isi aduc o contributie la un domeniu sau altul.
Inca din etapa de trecere spre perioada tineretii (20-24 de ani), au loc o serie de restructurari ale planului intern si se manifesta caracteristici specifice adultului tanar.
Multi autori, printre care D. Levinson, considera varsta tanara ca fiind plina de vigoare fizica, cu manifestari remarcabile de inteligenta, memorie, abilitati, aptitudini dezvoltate maximal si care favorizeaza un bun randament in activitatile desfasurate. Erik Erikson apreciaza varsta tineretii ca fiind dominata de aplificarea identitatii sociale si indeplinirea de sarcini complexe, care duc la formarea unui statut specific aspiratiilor sale.
In aceasta perioada, se dezvolta intens intimaitatea prin trairea experientei dragostei si inceputul vietii de familie. Noul statut, de partener, implica, pe langa satisfactiile respective, si sacrificii, compromisuri in care se include, in unele situatii, abateri de la regulile morale pe care tanarul le credea ca fiind imbatabile. Aparitia unui copil in familie constientizeaza mai bine statutul de parinte si se acumuleaza experienta pentru indeplinirea acestui rol.
Dezvoltarea psihica se realizeaza sub influenta exercitarii profesiei. Planul senzorial-perceptiv se structureaza prin sintetizarea datelor si sporirea capacitatii de discriminare. Sensibilitatea vizuala devine mai fina printr-o estimatie cat mai corecta. Cu toate ca vazul intra in declin, in jurul varstei de 30 de ani, informatiile bogate pot suplini aceste mici dificultati si creeaza modalitati complexe de adaptare. Alte forme senzoriale, cum ar fi auzul, tactul, simtul echilibrului, contribuie la actionarea capacitatii de receptare organizata si la dezvoltarea competentelor discriminative ce duc la sporirea abilitatilor si indemanarilor in diferite domenii de activitate.
Dezvoltarea intelectuala, in ansamblu, cu progrese evidente pe linia gandirii, intelegerii, b#%l!^+a?inteligentei, memoriei, imaginatiei si limbajului nu il absolva pe tanar de a invata si a se perfectiona permanent, deoarece procesul de perimare profesionala si inlocuirea unor profesii prin altele actioneaza in lumea moderna, cu mare rapiditate.
Dezvoltarea maximala a tanarului determina formarea multor aptitudini generale si speciale ce vor contribui la afirmarea profesionala a subiectului si la crearea unei imagini ca specialist cu proiectarea viitorului ce poate duce la cresterea motivatiei si a aspiratiilor.
In aceasta perioada putem vorbi de unele particularitati ale invatarii. Acestea privesc, in primul rand, modificarile dintre proportia invatarii programata social si aceea bazata mai mult pe autodidacticism, care devine dominanta in raport cu prima. Si invatarea incidentala si cea originala castiga teren fata de invatarea organizata sistematic. La acestea se adauga insusirea complexa de cunostinte tehnice si economice prin invatarea ocupationala. Invatarea ocupationala determina specializari profunde in domeniile in care lucreaza fiecare.
Dat fiind programul de munca destul de incarcat al tinerilor, acestia se refac relativ repede, atat in urma oboselii fizice, cat si in urma celei psihice. Oboseala nu este, insa, numai obiectiva, ci si subiectiva si se produce din numeroase cauze: – motivatia si interesul scazut pentru activitate, lipsa de satisfactie, esecuri repetate, castigul redus, tensiuni si conflicte in grup, suferintele somatice sau psihice, nivelul scazut al espectatiei personale, etc. in ansamblu, sunt multi factori care contribuie la refacerea organismului, ponderea acestora fiind in functie b#%l!^+a?de particularitatile psihoindividuale ale tanarului si de conditiile in care actioneaza. Promovarile, stimularile morale si materiale, ambianta pozitiva, confortul psihic la locul de munca, constituie numai o parte din acesti factori.
Integrarea profesionala si sociala a tanarului este dependenta de calitatile persoanei, dar si de conditiile obiective. Nivelul si extinderea integrarii denota capacitatea de adaptare, iar satisfactiile traite contribuie la mentinerea starii de sanatate si la stimularea dezvoltarii personalitatii. Tanarul manifesta preferinta pentru un loc de munca deschis, de care sa se simta legat si cu care sa poata comunica, sa-i fie respectate si evaluate corect eforturile.
Prin structura lor, unele profesii au un coeficient de stres mai mare dacat altele si implica o competenta acuta sau lenta. In multe situatii, se formuleaza cerinte ce presupun insusiri legate direct de activitate si se acumuleaza relativ acumularile scolare care au implicat atatea eforturi in anii anteriori, fapt ce provoaca anxietati si dificultati de adaptare. Fara indoiala, structura profesiunilor creeaza o diferentiere discreta a tinerilor atat prin aport si adaptare, cat si prin densitatea de rol si statut. Aceste diferentieri determina atitudini care au la baza si tipologia personalitatii si chiar cele legate de sex.
Unele cercetari au demonstrat ca persoanele de sex feminin sunt mai anxioase in raport cu procesul de integrare social-profesionala si traiesc dramatic insuccesul. Dificultatile sporesc, si la femei si la barbati, pe fondul unor tipologii labile sau a temperamentelor neechilibrate, fara capacitate de efort si cu tendinte autiste. b#%l!^+a?
Trebuie remarcat ca inadaptarile verbale, profesionale, familiale, se mentin relativ b#%l!^+a?ridicate in perioada tineretii. In acest plan, incidenta infractionalismului, care este accentuata intre 25-30 de ani, deregleaza adaptarea tanarului si dezvoltarea armonioasa a personalitatii sale.
Dereglarile personalitatii se reflecta in planul comportamental si, in raport cu profunzimea lor, se extind in toate formele de activitate, avand tendinta de a se consolida ca deprinderi negative in relationarea cu cei din jur. Evolutia unor asemenea tulburari se produce, de obicei, de la simplu la complex; in faza de inceput, astfel de tineri se manifesta dominatori, egoisti, egocentristi, ostili, zgomotosi, ca apoi sa devina violenti, nestapaniti, irascibili, indiferenti fata de viata sociala si profesonala, rigizi si infractori.
Starile conflictuale si de frustratie guverneaza toate actiunile subiectului. Persistenta acestora si existenta unui anturaj nefavorabil determina atitudini de inselatorie, furt, vagabondaj, fuga de acasa, prostitutie, acte de vandalism, talharie. Asemenea forme devin mai grave cand li se asociaza tulburari de sexualitate, manifestate prin perversiuni sexuale, homosexualitate, lesbianism, ce pot afecta toate palierele vietii psihice si in special, cele afective si spirituale.
R. Mucchielli analizeaza factorii psihosociali, cu accent pe cei socio-afectivi si educationali, care determina tulburari comportamentale la tineri si arata ca acestea se exprima in situatiile :
– respingerea societatii, in general, si a colectivului din care face parte, in special;
– denaturarea perceperii sociale a altora;
– imposibilitatea de a aprecia si prevedea consecintele ce decurg din unele acte;
– imposibilitatea de a mai accepta rolul social pe care l-a avut inaintea comiterii actelor delictuale. b#%l!^+a?
Ulterior, spre sfarsitul perioadei tineretii, (35 ani), fenomenul se atenueaza si are loc o repliere spre situatiile de liniste, confort si implicare in activitate. Educatia si conditiile de viata pe care le traverseaza tanarul joaca un rol important in dezvoltarea unor structuri de personalitate implicate in procesul adaptarii si integrarii.
Intgrarea in societate este facilitata si de faptul ca tanarul a devenit deja constient de necesitatea convietuirii in colectiv si de posibilul sau aport la imbogatirea valorilor sociale.
Pentru aceasta, el se implica intr-o activitate complexa, plina de daruire si perseverenta, de intelegere si apreciere a calitatilor altora la care incearca sa-si armonizeze propriile sale comportamente. Normele morale sunt insusite si concepute prin prisma vederilor colectivului fata de care manifesta sinceritate si atasament. Tanarul prezinta interese conturate pentru aptitudini si stiluri personale de comportament, verbale, actionale, tehnice si ocupationale in care se poate raliza si proiecta cu reusite tot mai evidente. Cei cu un set de invatare inalta se bazeaza pe supermotivatie, ce creeaza zone de stimulare continua pe directia achizitiilor si a dezvoltarii rolurilor si a statutelor culturale, profesionale, sociale. Constituirea conceptiei despre lume si viata ne indica spatiul si timpul traversat de tanar in devenirea si proiectia personalitatii sale.
După ce reușesc să se angajeze, mulți tineri devin curând decepționați, dezamăgiți b#%l!^+a?deoarece se izbesc de o serie de greutăți. Dintre acestea menționăm câteva:
tinerilor la început li se cere să îndeplinească activități auxiliare, care nu sunt în concordanță cu pregătirea lor profesională;
colegii, superiorii au anumite așteptări, cerințe cărora tinerii nu le pot face față deoarece pregătirea lor este insuficientă, mai ales din punct de vedere practic;
există cazuri mai rare în care nici superiorii, colegii, dar nici tânărul nu știe ce atribuții profesionale are, mai ales dacă la locul respectiv de muncă este primul care ocupă o anumită funcție, de ex. pe cea de psiholog (este posibil ca un psiholog angajat ca psihodiagnostician sau ca psiholog școlar să nu știe care sunt atribuțiile sale, ce trebuie să facă; uneori el nu are teste, sau chiar dacă are nu știe cum să le folosească). În aceste situații uneori conducerea unității nu creează nici condițiile minime necesare pentru a lucra (psihologului nu i se dă un birou și el este obligat să lucreze în sălile de clasă care sunt întâmplător libere);
colegii mai în vârstă și cu mai multă experiență refuză să îi ajute pe tineri;
unii colegi, șefi sau chiar subordonați pot avea o atitudine de superioritate față de tineri;
tinerii pot fi afectați negativ de lipsa de entuziasm a colegilor mai în vârstă, de receptivitatea lor redusă față de nou, de tendința lor spre rutină.
Cu trecerea anilor tinerii acumulează experiența necesară, eventual își completează studiile, se integrează în colectiv și preiau obiceiurile colegilor. Între timp se angajează persoane mai tinere, astfel cei angajați anterior avansează pe scara ierarhică și ocupă posturi care implică mai multă responsabilitate. Încet are loc trecerea spre etapa adultă. b#%l!^+a?
Tipul fundamental de activitate ce definește tânărul devine cel de persoană angajată social, producătoare de bunuri materiale, spirituale sau de prestări de diferite tipuri de servicii sociale (munca salariată), ca adaptare la un anumit gen de activitate, expresie a diviziunii sociale a muncii. Tipul de relații devine foarte complex.. Pe de o parte, tânărul se înserează în ierarhia profesională, pe de altă parte, în forme de intercomunicări cu colegii de muncă. Relațiile sociale realizate în etapele anterioare se rarefiază. Relațiile în familia de proveniență se emancipează deplin, dată fiind constituirea unei noi familii și absorbția în realațiile de intimitate ale acesteia.
2.3. Implicatiile psihologice ale somajului asupra individului
Statul de șomer demonstrează că șomerii au tendința de a proiecta în exterior vinovăția, cauzele menționate de majoritatea dând vina pe criza economică a ultimilor doi ani, falimentul firmelor mici și mijlocii precum și corupția. Aceste cauze au și caracteristici personale, precum pregătirea profesională, vârsta înaintată, problemele de sănătate sau lipsa de susținere din partea familiei fiind invocate de procente reduse de respondenți.
Încetarea raporturilor de muncă, schimbarea statutului omului muncii în cel de șomer, generează o etapă dramatică în viața individului, grevată de o serie de prejudecăți grele de trecut. Reacțiile individuale la aceasta situație, cum este și normal, diferă de la un individ la altul în funcție de: apartenența la un grup social, vârstă, sex, familie, responsabilități sociale, și nu în ultimul rând trebuie să ținem seama de structura psihologică a persoanei.
În perioada de tranziție, la marea majoritate a angajaților sabia lui Damocles le b#%l!^+a?atârnă amenințător asupra capului: oricine poate cădea mai devreme sau mai târziu "victima" procesului de restructurare, ajungând fără voie pe piața muncii care nu oferă din abundență locuri de muncă convenabile. Stările sufletești prin care trece un șomer pot fi urmărite și identificate destul de ușor. Dacă s-ar reuși depășirea prejudecății potrivit căreia un loc de muncă este până la pensionare, fiecăruia i-ar fi mai ușor, fără a fi necesar să se treacă printr-o tragedie, să înceapă demersurile de căutare a unui loc de muncă mai bun încă de sub adăpostul statutului de angajat.
Aceasta ar favoriza un proces sănătos de concurență, de autodepășire, de pregătire permanentă pentru a fi compatibil cu cerințele postului ocupat. Prima reacție la șocul disponibilizării este cea de negare a realității, refuzul instinctiv al acceptării ideii de "plecare".
Căutarea vinovatului sau a vinovaților este următorul pas. De ce tocmai eu, de ce nu altul? Acum se argumentează cu rezultatele obținute cu mare trudă, cu sacrificiile aduse firmei etc. Povestea cu capra vecinului este și aici valabilă.
Subiectul încearcă la început un puternic sentiment de rușine, lucru explicabil prin faptul că în subconștientul său s-a înrădăcinat ideea ca pe "lista neagră" se regăsesc de obicei cei mai slabi, cei cu abateri disciplinare, incompetenții, cei cu randament scăzut.
Începe o noua fază. Odată regăsit pe listă, omul nostru începe să-și caute drepturile, umblă la director, mobilizează sindicatul, caută cu orice preț sprijin și înțelegere, încearcă să convingă că nu el este acela care trebuie să plece. Ar da orice ca să scape de acest coșmar. b#%l!^+a?
După epuizarea întregului arsenal de argumente își dă seama că de fapt este părăsit de colegi, prieteni și de vechile relații. Rezultatul este trăirea sentimentului de însingurare, de izolare, gândirea negativă s-a instalat. Omul nostru își dă seama că totul este în zadar, el este neputincios, dezorientat. Semnele depresiei sunt evidente, toate premisele sunt date pentru a bloca încercările viitoare de a-și controla cariera.
Alții se manifestă urmând alte moduri comportamentale. Ei se străduiesc într-un mod activ să-și rezolve situația: caută aliați, reactivează vechi cunoștințe, prieteni, colegi de armată, de școală, acționând conștient în căutarea unui nou loc de muncă. Și în acest caz este posibilă apariția elementului depresiv dacă perioada de căutare activa se prelungește peste așteptări. Drept rezultat: diminuarea capacității de a lupta, pierderea auto-încrederii, diminuarea capacității de a învinge. Insuccesele consecutive înregistrate vor afecta individul, acesta afundându-se mai adânc în gânduri negative deosebit de periculoase. Acum este momentul să se intervină cu un prim-ajutor psihologic. Acest lucru se va realiza odată cu crearea condițiilor legislative și instituționale dar si logistice adecvate. Pentru psihologi scoaterea omului din șocul șomajului reprezintă o provocare profesională, a cărei soluționare ar reprezenta o recunoaștere în plus a aportului psihologilor la rezolvarea problematicii șomajului.
2.4 Tulburari de stres postraumatic; Reactia acuta de stres b#%l!^+a?
Tulburarea de stres post-traumatic (TSPT) este o boala care apare in urma unui eveniment major. Adesea, persoanele afectate se confruntă cu gânduri și amintiri privind șocul prin care au trecut, care îi sperie și sunt persistente și sunt indiferenți emoțional față de persoane de care erau apropiați. Reprimarea și negarea emoțiilor par să fie cauzele majore ale TSPT. Trauma este responsabilă pentru intensitatea reacției la evenimentul stresor și nu pentru debutul tulburării.
Reprimarea si negarea emoțiilor duc la alt mecanism al apărării de urgență: simptomul, fenomen observabil care exprimă o parte din universul intim invizibil. De îndată ce subiectul poate identifica imaginea propriei nefericiri, o poate numi și poate da o formă confuziei pentru a face comunicabilă suferința.
Fundamental este ca alegerea strategiei terapeutice să se potrivească nevoilor subiectului pentru ca aceasta să dobândească reechilibrarea psihică, morală și spirituală.
Stresul este o „boală” a timpurilor noastre, care îi afectează pe oameni indiferent de modul lor de viață. Stresul este pretutindeni, mai evident, cu frecvență mai mare, în țările super dezvoltate. Stresul emoțional crește în intensitate atunci când nu există armonie, când există neînțelegeri în relațiile de lucru, când te simți îndepărtat de relațiile sociale cu care ai fost obișnuit, când nu mai ești conectat la sursele de energie pozitivă, la „micile plăceri ale vieții”, „la plăcerile zilnice”. Stresul face parte din viața noastră de zi cu zi. Până să învățăm să-l recunoaștem și să ne ferim de urmările lui, adeseori se răsfrânge asupra stării noastre sufletești, dar, mai ales, asupra sănătății noastre (și implicit, asupra duratei noastre de viață); l-am simțit pe propria noastră piele, dându-i diferite nume: enervare, nerăbdare, plictiseală, oboseală, furie, dezgust, rușine, teamă, panică, mânie, groază, frustrare etc., toate aceste stări, predominant afective, constituie, de fapt, măștile stresului n ultimii ani au avut loc schimbări majore în ceea ce privește activitatea de la locul de muncă. Importanța crescută a tehnologiei informatice, restructurările organizaționale, globalizarea unor fenomene au transformat natura muncii în multe profesii.
În principal patru aspecte par a fi extrem de importante în explicarea acestor schimbări:
• Insecuritatea profesiei
• Orele de muncă
• Controlul asupra activității
• Stilul managerial
Se pare că în multe domenii de activitate se constată o creștere a insecurității și a programului de muncă, o diminuare a controlului asupra evenimentelor care se întâmplă la locul de muncă, în carieră sau în viață, precum și o amplificare a problemelor psihosociale.
Noțiunea de depresie este utilizată frecvent, incluzând o fenomenologie clinică extrem de variată, de la schimbările de dispoziție compatibile cu o viață relativ normală, până la manifestări psihotice, ce evoluează atât cu perturbarea stării afective, cât și cu diminuarea frapantă a posibilităților cognitive, psihomotorii și cognitive. Cu cât încărcătura predispoziției familiale este mai mare, cu atât e mai mare și riscul apariției și evoluției mai grave a tulburării afective, iar influența vulnerabilității devine mai evidentă și mai complexă dacă se iau în b#%l!^+a?considerație în cadrul istoriei familiale, atât cazurile de boală afectivă, cât și cele din spectrul tulburării respective.
Stresul posttraumatic este o tulburare anxioasă severă care se poate dezvolta după expunerea la orice eveniment care determină trauma psihologică. Ca efect al traumei psihologice, stresul posttraumatic este mai puțin frecvent și mai rezistent decât răspunsul acut la stres observat mai des.
Simptomele de diagnostic pentru stresul posttraumatic cuprind reexperiența traumei originale prin rememorări sau coșmaruri, evitarea stimulilor asociați cu trauma și dificultăți ale somnului, furie și hipervigilența. Criteriile formale de diagnostic cer ca simptomele să dureze mai mult de o lună și să determine afectare semnificativa a vieții sociale, profesionale sau emoționale.
Severitatea și incidenta tulburării de stres posttraumatic cresc sau scad în funcție de contextul social. Intensitatea traumei și gradul de suport social merg împreună și se amplifică una pe cealaltă.
Capitolul III Servicii si beneficii sociale pentru someri in vederea accesului pe piata muncii
3.1. Politicile sociale din domeniul șomajului
Șomajul, prin dimensiuni, durată prelungită și consecințe, ridică în fața guvernelor și b#%l!^+a?forțelor sociale responsabilitatea de a elabora politici și măsuri al căror obiectiv îl constituie reducerea proporțiilor acestuia, asigurarea protecției sociale persoanelor afectate de acest fenomen.
Măsurile active constau din (re)integrarea șomerilor în diferite activități și prevenirea șomajului în rândul celor ocupați.
Principalele măsuri de promovare a politicilor active sunt:
organizarea de cursuri de calificare – pentru cei care vin pe piața muncii fără o calificare corespunzătoare și recalificarea (reconversia) șomerilor în concordanță cu structura profesională a locurilor de muncă;
stimularea agenților economici, prin pârghii economico-financiare, în extinderea activității economice;
încurajarea investițiilor, prin acordarea de facilități în vederea lansării și creșterii b#%l!^+a?economice, a creării de noi locuri de muncă;
acordarea de facilități întreprinderilor care angajează șomeri de lungă durată, precum și tineri;
încurajarea efectuării unor lucrări de utilitate publică, pe plan local și național;
dezvoltarea serviciilor publice în limite raționale, a serviciilor industriale etc.;
ocuparea pe timp de muncă parțial, ocuparea temporară, munca la domiciliu, munca independentă și alte forme de ocupare. În Uniunea Europeană, în ultimele două decenii ale secolului XX,ocuparea atipică a crescut cu 15%. Efectul direct al acestei ocupări îl constituie reducerea costurilor salariale, deoarece muncile atipice sunt mai slab plătite.
În vederea atenuării șomajului și a consecințelor lui sunt importante și alte măsuri, acțiuni, ca:
acordarea de facilități care să stimuleze mobilitatea forței de muncă de la o zonă la alta, de la un sector de activitate la altul (indemnizații de transfer, locuințe etc.);
încurajarea șomerilor de a se lansa în activități pe cont propriu;
racordarea învățământului la tendințele ce se conturează în diviziunea muncii interne și internaționale;
formarea și specializarea tineretului în domenii de perspectivă îndelungată, care să le ofere o mobilitate profesională ridicată;
dezvoltarea sau crearea de unități în sectoare ce țin de: producerea de instalații, b#%l!^+a?utilaje de depoluare, reciclarea materiilor și materialelor utile;
protecția resurselor, gestionarea pădurilor, a deșeurilor, depoluarea râurilor;
introducerea de restricții privind imigrarea și trimiterea forțată a imigranților în țara de origine;
unele guverne acordă acestor persoane facilități bănești pentru a le stimula să plece fără intervenție brutală din partea organelor administrative.
Atenuarea tensiunii șomajului și creșterea gradului de ocupare se pot realiza numai prin sporirea volumului și eficienței investițiilor.
Investiția, prin efectele ei de antrenare, creează condiții de sporire a producției, a venitului național și a cererii globale de bunuri economice, influențând pozitiv ocuparea și nivelul de trai.
În România, șomajul poate fi redus prin creșterea investițiilor, care să reechilibreze piața bunurilor și serviciilor. Sfera serviciilor, care deține încă o pondere redusă în PIB, în condițiile țării noastre, spre deosebire de țările dezvoltate, poate constitui o supapă importantă de absorbție a unui număr important de șomeri. Dar, pentru aceasta, sunt necesare câteva condiții, și anume: sporirea investițiilor și crearea unor structuri moderne ale acestui sector, tarife raționale și creșterea veniturilor reale ale agenților economici, ale populației.
Măsurile active vizează și populația ocupată în vederea preîntâmpinării riscului de șomaj. În acest scop, la nivelul unităților economice se elaborează programe de (re)calificare, b#%l!^+a?reciclare a forței de muncă ocupate, în concordanță cu modificările de structură sau tehnologice ce urmează a avea loc în unitatea/unitățile respective. Adaptarea forței de muncă ocupate la cerințele mereu în dinamică ale unității în care lucrează, diminuează riscul persoanelor respective de a deveni șomeri. Reducerea timpului de muncă asigură atât menținerea forței de muncă angajate, cât și posibilitatea sporirii locurilor de muncă. Reducerea duratei de muncă poate avea un efect contradictoriu: crește ocuparea, dar scade productivitatea muncii. Evitarea efectului de reducere marginală a productivității muncii în cazul reducerii timpului de muncă, impune un nou mod de organizare a muncii la nivel național.
Măsuri pasive – Acestea se concretizează în măsuri și acțiuni care să asigure șomerilor involuntari un anumit venit pentru un trai decent sau de subzistență. Această politică trebuie să aibă, prin fundamentarea sa, un caracter limitativ, astfel încât să țină cont atât de restricțiile ce provin din partea partenerilor contribuabili, cât și de beneficiari, care trebuie descurajați în a se complăcea în situația de șomer. Politica pasivă răspunde la cele două cerințe în măsura în care, pe de o parte, stimulează crearea de noi locuri de muncă și, pe de altă parte, fixează un cuantum al venitului incitator la muncă. Venitul asigurat șomerului se numește indemnizație de șomaj sau, în cazul țării noastre, ajutor de șomaj.
Costul șomajului are un suport obiectiv atâta timp cât societatea nu are capacitatea de a crea locuri de muncă și de a asigura creșterea gradului de ocupare a forței de muncă active
3.2. Sistemul asigurărilor pentru somaj
Sistemul de protecție socială se definește ca fiind acela care susține persoanele, grupurile sau comunitățile „aflate în situație de dificultate și care nu pot să desfășoare prin b#%l!^+a?resurse proprii o viață la standarde minime considerate a fi normale” .
Există două tipuri de mijloace prin care se realizează protecția socială și anume:
Beneficiile sociale financiare;
Serviciile sociale
Serviciile sociale sunt împărțite în trei mari categorii:
învățământ;
sănătate;
asistență socială.
Beneficiile sociale sunt clasificate în beneficii sociale contributorii și beneficii sociale non-contributorii iar cele non-contributorii sunt acordate persoanelor aflate în nevoie fără ca acestea să aibă obligația vreunei contribuții anterioare. În cazul beneficiilor sociale contributorii vin să înlocuiască veniturile proprii obținute în urma desfășurării unei activități, în condițiile în care acest lucru nu mai este posibil din diferite motive precum: vârsta, îmbolnăvirea, pierderea locului de muncă. Beneficiile sociale contributorii sau beneficiile de asigurări sociale iau forma pensiilor, ajutorului de boală și a ajutorului de șomaj.
Ele poartă denumirea de beneficii sociale contributorii deoarece sunt acordate cu stricta condiție a unei cotizări anterioare la un cont al asigurărilor sociale în perioada activă a vieții.
Beneficiile sociale reprezintă tipul de beneficii din asigurarea socială care depind de contribuțiile făcute pe parcursul perioadei active. Ele sunt accesibile doar persoanelor care au contribuit cu o anumită sumă de bani în perioada cât au fost angajați și se acordă pentru o b#%l!^+a?perioadă limitată de timp. Se observă că definiția dată corespunde celei adoptate de țara noastră.
Șomajul, ca și cost social al trecerii la o economie de piață, are profunde efecte în ceea ce privește nivelul de trai al celor care și-au pierdut locul de muncă, datorită scăderii dramatice a veniturilor, în timp ce societatea face efortul de a plăti ajutorul de șomaj, timp de 9 luni, și alocația de sprijin, timp de 18 luni.
Potrivit Legii 1/1991, respectiv legea 76/2002 și 107/2004 care aduce unele modificări și completări, ajutorul de șomaj reprezintă drepturile bănești cuvenite persoanei ce îndeplinește condițiile pentru a avea calitatea de șomer.
Legea 1/1991 acorda aceste drepturi pe o perioadă de 270 de zile de la intrarea în șomaj în timp ce Legea 76/2002 aduce ca noutate o durată de plată diferențiată, de 6 luni, 9 luni sau 12 luni în funcție de stagiul de cotizare (de până la 5 ani, cuprins între 5 și 10 ani și mai mare decât 10 ani). Modificarea suferită de Legea 74/2002, apărută în M.O. 144/2005 este aceea că indemnizația de șomaj nu mai este o sumă fixă reprezentând 75% din salariul de bază minim brut pe țară ci o sumă acordată în mod diferențiat în funcție de stagiul de cotizare. Legea 107/2004 introduce o nouă măsură de stimulare a reîncadrării în muncă adică aceea a plății a b#%l!^+a?30% din alocația de șomaj cuvenită chiar dacă persoana s-a reangajat, dacă aceasta se face în perioada legală în care persoana ar beneficia de ajutor de șomaj.
După 1990, dintre organismele și instituțiile internaționale cu influență în domeniul politicilor sociale putem aminti Uniunea Europeană, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și Organizația Internațională a Muncii. Aceste organisme internaționale au solicitat statelor cu economii în tranziție, inclusiv României, realizarea unei serii de măsuri ce să vizeze atât populația activă cât și șomerii.
Pot afirma că protecția socială șomerilor a înregistrat, din 1990 și până în 2015, progrese din mai multe puncte de vedere:
Legislația actuală prevede o indemnizație de șomaj care variază în funcție de nivelul cotizație la asigurările de șomaj;
Șomerii care, în timpul perioadei legale de șomaj cu indemnizație, reușesc să se angajeze, primesc în continuare 30% din indemnizație și după angajare până la expirarea celor maxim 12 luni legale de șomaj;
Cursurile de recalificare răspund mult mai bine, cantitativ și calitativ, nevoii de calificare a forței de muncă.
Pe lângă aceste măsuri de protecție putem constata, ca și schimbare pozitivă, o mai mare mobilitate a forței de muncă înafara granițelor țării, precum și scăderea progresivă a ratei anuale a șomajului. La aceasta putem adăuga, fără a avea statistici relevante pentru ilustrare, faptul că o parte din forța de muncă este angajată în activități în economia subterană, munca la negru fiind o realitate contemporană. Toate aspectele mai sus amintite ne îndreptățesc să concluzionăm că situația de șomer poate fi considerată, în context actual, mai puțin dramatică decât la începutul anilor`90. Societățile contemporane trebuie să facă față efectelor negative b#%l!^+a?determinate de o rată ridicată a șomajului. Șomajul nu trebuie analizat doar ca fiind un fenomen economic ce indică un dezechilibru persistent pe piața muncii, el este un „punct de criză” ce trebuie depășit, aspectele sociale negative ale acestuia fiind tot mai vizibile și deci, necesar de contracarat.
Modalitățile de abordare ale șomajului sunt diferite de la o țară la alta, în funcție de condițiile concrete existente la un moment dat. Nivelul acceptabil al șomajului, care să corespundă unei ocupări depline a forței de muncă, a variat în timp.
Protecția persoanelor care au rămas fără loc de muncă s-a dezvoltat ulterior constituirii sistemelor de asigurare pentru bătrânețe, boală sau accidente de muncă. Pentru România de după 1989, reglementarea problemei persoanelor rămase fără un loc de muncă a fost o premieră, deoarece și în perioada comunistă, și înaintea acesteia, asigurarea împotriva șomajului a lipsit.
În țara noastră, activitatea de protecție socială a șomerilor este condusă și realizată de către Agenția Națională de Ocupare și Formare Profesională (ANOFP). Este o instituție publică de interes național, cu personalitate juridică și are următoarele obiective:
instituționalizarea dialogului social în domeniul ocupării și formării profesionale;
aplicarea strategiilor în domeniul ocupării și formării profesionale;
aplicarea măsurilor de protecție socială a persoanelor neîncadrate în muncă.
Serviciile sociale sunt furnizate de ANOFP și pot fi:
a). servicii pentru persoanele fizice:
– orientarea și consilierea persoanelor neîncadrate în muncă și a altor persoane în b#%l!^+a?vederea găsirii unui loc de muncă;
– calificarea și recalificarea persoanelor neîncadrate în muncă;
– reconversia profesională a șomerilor;
b). servicii pentru persoanele juridice:
– medierea dintre oferta și cererea pe piața muncii;
– selecția candidaților pentru ocuparea locurilor de muncă;
– aplicarea măsurilor de stimulare pentru crearea de locuri de muncă;
– consiliere pentru crearea de întreprinderi mici și mijlocii.
Persoanele aflate în șomaj, beneficiază conform legii de următoarele drepturi de asigurări sociale:
– alocație pentru copiii;
– asistență medicală gratuită, inclusiv pentru membrii familiei aflați în întreținerea persoanei căreia i se plătesc ajutoarele menționate;
– compensarea unei părți din prețul medicamentelor, conform reglementărilor în vigoare;
– ajutor de deces etc.;
3.3. Strategii de prevenire și combatere a șomajului
Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, în condițiile continuării în ritm b#%l!^+a?accelerat a proceselor de privatizare și restructurare, se va realiza prin mutarea accentului politicilor de protecție socială a șomerilor de la măsuri pasive la cele active și prin promovarea de măsuri de prevenire a șomajului, în special în rândul tinerilor și a persoanelor expuse riscului de a deveni șomeri de lungă durată. În acest context, prevenirea și combaterea șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată constituie o problemă majoră și o preocupare imediată a Guvernului României.
Este cunoscut că șomajul – fenomen social complex, a avut și are efecte psihosociale multiple, cu o amploare foarte mare în ultimii ani. Creșterea numărului de șomeri în plan mondial a focalizat și atenția Uniunii Europene asupra problematicii forței de muncă.
Consiliul European a abordat cu regularitate problematica ocupării forței de muncă (Amsterdam 1997, Lisabona – luna martie 2000, Stockholm – martie 2001, Lisabona – februarie 2005, Bruxelles 2010, etc.), conturând o Strategie europeană de ocupare a forței de muncă.
Strategia având ca scop combaterea șomajului la nivelul Uniunii Europene a fost concepută ca instrument principal de trasare și coordonarea priorităților comunitare în această direcție, priorități adresate de fi ecare stat membru în parte. Rolul strategiei a fost și este de a coordona, la nivel comunitar, politicile de ocupare ale statelor membre.
La data de 26 Martie 2010, la Bruxelles, Consiliul European a discutat noua strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică a U.E. – „Europa 2020: o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică”. Consiliul a convenit asupra principalelor elemente, inclusiv obiectivele cheie care orientează punerea în aplicare și modalitățile de monitorizare și îmbunătățire a strategiei.
A fost aprobat ca obiectiv principal, ajungerea la rata de ocupare a forței de muncă de 75% pentru femeile și bărbații cu vârste cuprinse între 20 și 64 ani, inclusiv a unei participări sporite a tinerilor, a lucrătorilor în vârstă și mai puțin calificați și unei mai bune integrări a migranților legali.
Reconversia profesională frecventă și creșterea mobilității teritoriale a forței de muncă reprezintă două condiții necesare pentru reducerea șomajului structural, a șomajului cauzat de inadecvarea calitativă între cerere și ofertă pe piața forței de muncă. S-a considerat oportună analiza principalelor măsuri active adoptate de Agenția Județeana pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM), în scopul prevenirii și combaterii șomajului, precum și în vederea reinserției șomerilor pe piața muncii.
Derularea programelor de formare au fost orientate către creșterea accesului pe piața muncii prin ridicarea nivelului de competențe profesionale și facilitarea încadrării în muncă în concordanță cu tendințele pieței forței de muncă. Dezvoltarea și promovarea spiritului antreprenorial în rândul șomerilor se poate realiza prin stimularea persoanelor în căutarea unui loc de muncă, pentru începerea unei activități independente sau inițierea de afaceri, în vederea creșterii gradului de ocupare a forței de muncă și dezvoltării economiei locale.
Obiectivele principale ale formării profesionale:
– Obținerea unei califi cări profesionale
– Adaptarea salariatului la cerințele postului sau ale locului de muncă
– Actualizarea cunoștințelor b#%l!^+a?
– Reconversia profesională determinate de restructurări socioeconomice
– Dobândirea unor cunoștințe avansate, a unor metode și procedee moderne necesare pentru realizarea activităților profesionale.
Cursurile agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă (gratuite) s-au adresat doar șomerilor înregistrați. Rata de participare la cursurile de formare diferă de la un județ la altul, în funcție de structura șomajului și numărul de șomeri înregistrați în baza de date a AJOFM.
Fiind un fenomen care afectează in diferite proporții, toate tarile, prin nivelul, structura, durata si consecințele sale, șomajul s-a impus atenției guvernelor si forțelor sociale, devenid o preocupare generala. Pe termen scurt, obiectivul major al tuturor acestora il formează atenuarea exacerbării consecințelor sale, iar pe termen mediu si lung obiectivul consta in diminuarea sau chiar reabsorbirea resurselor de munca aflate in stare de șomaj.
Numeroasele aspecte interdependente, prin natura lor, vizează atât firmele cat si societatea, atât pe cei care lucrează, ca si pe șomeri. Toate acestea formează obiectul unor reglementari sau orientări care, in totalitatea lor, sunt cunoscute ca strategii de prevenire și combatere a șomajului.
3.3.1. Subvenții acordate angajatorilor pentru programe de formare profesională
b#%l!^+a?
În scopul prevenirii șomajului și consolidării locurilor de muncă prin creșterea și diversificarea competențelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă, angajatorilor care organizează, în baza planului anual de formare profesională, programe de formare profesională pentru proprii angajați, derulate de furnizorii de servicii de pregătire profesională, autorizați în condițiile legii, se acordă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, o sumă reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru un număr de cel mult 20% din personalul angajat.
Suma reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională se acordă pentru derularea unui singur program de formare profesională în cursul unui an și se deduce de la capitolul ,,Cheltuieli de învățământ” în limită de cel puțin 15%, angajatorilor selectați anual de agenția pentru ocuparea forței de muncă.
Angajatorii care au beneficiat de această măsură au obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu ale persoanelor participante la programul de pregătire profesională pe o perioadă de cel puțin un an de la data acordării sumei.
Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor participante la programul de formare profesională anterior termenului de un an sunt obligați să restituie, în totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă subvenția acordată, plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României, în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu.
Angajatorii care nu și-au îndeplinit obligația menținerii raporturilor de muncă nu mai pot beneficia de această facilitate o perioadă de 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ale persoanelor respective.
3.3.2. Servicii de preconcediere
Serviciile de preconcediere se acordă persoanelor care urmează să fie disponibilizate în cazul unor restructurări ale activității care conduc la modificări substanțiale ale numărului de salariați și structurii profesionale a personalului și, la cerere, persoanelor amenințate de riscul de a deveni șomeri.
Potrivit dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr.174/2002 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, sintagma ,,modificări substanțiale ale numărului și structurii profesionale a personalului” se interpretează după cum urmează:
– cel puțin 10 salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați mai mult de 20 de salariați și mai puțin de 100 de salariați;
– cel puțin 10% din salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 100 de salariați, dar mai puțin de 300 de salariați;
– cel puțin 30 de salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 300 de salariați. b#%l!^+a?
Serviciile de preconcediere acordate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sunt:
informarea privind prevederile legale referitoare la protecția șomerilor și acordarea
serviciilor de ocupare și de formare profesională, care au ca scop cunoașterea drepturilor și obligațiilor persoanelor asigurate în sistemul asigurărilor pentru șomaj, documentele necesare înscrierii la șomaj, cuantumul și durata legală a indemnizației de șomaj, serviciile gratuite de care pot beneficia (prezentarea principalelor prevederi privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, sistemul asigurărilor sociale și pensii, asigurarea venitului minim garantat, formarea profesională a adulților, asistența socială);
b) plasarea pe locuri de muncă existente pe plan local și instruirea în tehnicile și modalitățile de căutare a unui loc de muncă ce au ca scop prevenirea șomajului prin ocuparea imediată a locurilor de muncă disponibile, precum și creșterea șanselor de reintegrare profesională prin dobândirea de noi tehnici și cunoștințe (oferirea de locuri de muncă vacante existente, prezentarea serviciului de mediere electronică a muncii –SEMM, instruirea pentru participarea la bursa locurilor de muncă, informarea și instruirea în tehnici de căutare a unui loc de muncă);
reorientarea profesională în cadrul unității sau prin cursuri de formare de scurtă durată ce are ca scop dobândirea de noi cunoștințe și abilități necesare pentru a ocupa un alt loc b#%l!^+a?de muncă în cadrul aceleiași unității sau un loc de muncă existent pe piața muncii(cursuri de calificare/recalificare, instruire la locul de muncă, tehnici de prezentare la un interviu);
sondarea opiniei salariaților și consilierea acestora cu privire la măsurile de combatere a șomajului care au ca scop identificarea necesităților și priorităților persoanelor asistate în vederea orientării către cele mai potrivite măsuri active(chestionarea persoanelor care urmează a fi concediate cu privire la planurile de viitor, la serviciile solicitate, la experiența în alte activității decât cele în care sunt calificate).
Dacă serviciile de preconcediere nu pot fi asigurate de către agențiile pentru ocuparea forței de muncă, acestea pot fi acordate prin intermediul furnizorilor de servicii de ocupare din sectorul public său privat, acreditați în condițiile legii.
O etapă importantă o constituie evaluarea rezultatelor acordării serviciilor de preconcediere care va urmări: b#%l!^+a?
– numărul persoanelor asistate;
– numărul persoanelor plasate pe locuri de muncă vacante existente;
– numărul persoanelor care și-au găsit un loc de muncă în termen de 3 luni de la acordarea serviciilor;
– numărul persoanelor orientate în măsuri pentru stimularea ocupării forței de muncă;
– numărul persoanelor cuprinse în cursuri de scurtă durată.
Acordarea serviciilor de preconcediere persoanelor supuse programelor de disponibilizări colective joacă un rol important în menținerea păcii sociale în situația restructurărilor masive a întreprinderilor și ajută persoanele ce urmează să-și piardă locul de muncă să găsească mult mai ușor calea de ieșire din această stare. De serviciile de preconcediere pot beneficia, la cerere, și alte persoane amenințate de riscul de a deveni șomeri.
Prin serviciile de preconcediere se urmărește atenuarea impactului social creat de disponibilizare și reintegrarea pe piața forței de muncă cât mai rapid a unui număr cât mai mare de disponobilizați. Servicile sunt furnizate de personalul specializat din cadrul diferitelor compartimente ale Agențiilor Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM).
În vederea acordării serviciilor de preconcediere, specialiștii AJOFM culeg informații cu privire la disponibilizările de personal ce vor avea loc.
Ulterior obținerii informațiilor cu privire la disponibilizările preconizate se analizează toate datele deținute cu privire la unitatea respectivă, informează conducerea agenției și se b#%l!^+a?verifică informațiile obținute. Dacă intenția unei disponibilizări de personal este confirmată se programează o întâlnire cu conducerea unității și cu sindicatele sau, după caz, cu reprezentanții salariaților pentru a stabili numărul și structura disponibilizărilor și pentru a identifica cele mai eficiente tipuri de servicii de preconcediere ce vor fi acordate. Se stabilește modul de livrare a serviciilor, localizarea acestora în timp și spațiu, și numărul de persoane cuprinse într-o serie participantă la servicii.
Constituirea unui comitet de sprijin conducere – angajați pentru salariații care vor fi disponibilizați, format din reprezentanți ai conducerii angajatorului și reprezentanți ai organizațiilor sindicale legal constituite și reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, din reprezentanți aleși ai salariaților, coordonat de un președinte neutru. Scopul comitetului de sprijin este de a ajuta angajații care urmează să fie disponibilizați în găsirea unui nou loc de muncă adecvat, în cel mai scurt timp posibil, de preferință înainte de încetarea activității în unitate. Comitetul de sprijin va funcționa în momentul în care există voința partenerilor (management și sindicat/reprezentanți ai salariaților), implicare din partea acestora și seriozitate în implementare. Serviciile furnizate de comitetul de sprijin presupun activități de loby în identificarea posibilităților de reintegrare pe piața forței de muncă a persoanelor care urmează să fie disponibilizate, prin activități de coordonare a eforturilor partenerilor atrași pentru a sprijini activitățile comitetului.
De asemenea, Comitetul de Sprijin poate decide utilizarea voluntarilor pentru Sprijin Colegial pentru a identifica problemele și necesitățile viitorilor disponibilizați, pentru a evalua care sunt programele ce ar trebui implementate în cadrul întreprinderii și pentru a b#%l!^+a?disemina mai bine informațiile necesare acestor persoane.
Alt instrument deosebit de util este constituirea unor centre de tranziție care să ofere un cadru organizat pentru acordarea în mod rapid a serviciilor de preconcediere.
În limita timpului disponibil este recomandat să se lucreze cu fiecare persoană în parte, sau cu grupuri cât mai mici de persoane.
3.4. Programe de combatere a șomajului
Problema somajului si a ocuparii fortei de munca este si va ramâne o prioritate pe agenda de lucru a oricarei administratii centrale.
Pentru a înlătura dezechilibrele existente pe piața muncii între cererea și oferta de forță de muncă, Guvernul își propune adaptarea ofertei educaționale la cerințele locale ale pieței muncii, stimularea mobilității forței de muncă, precum și îmbunătățirea serviciilor de mediere oferite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și aplicarea de măsuri active de combatere a șomajului.
După abrogarea Legii nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și integrarea lor profesională, prin Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, s-a consacrat o viziune nouă asupra protecției sociale în această materie, în sensul că, accentul principal, nu se mai pune doar pe acordarea indemnizației de șomaj, ci pe primul plan, se situează măsurile care urmăresc stimularea încadrării în muncă. Astfel, conform Legii nr. 76/2002, măsurile pentru stimularea ocupării forței de muncă vizează:
– creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
– stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor și crearea de noi b#%l!^+a?locuri de muncă .
Creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, se realizează în pricipiu prin:
informare și consiliere profesională ;
medierea muncii;
formare profesională;
consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau petru inițierea unei afaceri;
– completarea veniturilor salariale ale angajaților;
stimularea mobilității forței de muncă.
3.4.1. Creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă
Creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în principal, prin:
informarea și consilierea profesională;
medierea muncii;
formarea profesională;
consultanța și asistența pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri ; b#%l!^+a?
completarea veniturilor salariale ale angajaților;
stimularea mobilității forței de muncă.
Informarea și consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii acordate în mod gratuit persoanelor în căutarea unui loc de muncă, care au ca scop:
furnizarea de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor;
evaluarea și autoevaluarea personalității în vederea orientării profesionale;
dezvoltarea abilității și încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în vederea luării de către acesta a deciziei privind propria carieră;
instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă.
Informarea și consilierea profesională se realizează de centre specializate,organizate în cadrul agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, precum și de alte centre și furnizori de servicii din sectorul public său privat, acreditați , care încheie cu agențiile pentru ocuparea forței de muncă contracte, în condițiile legii.
Informarea privind piața muncii, stabilirea traseului profesional, evaluarea și autoevaluarea se realizează prin autoinformare, prin acordarea de servicii de consiliere individuală sau de grup oferite, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă sau în cadrul job-cluburilor organizate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă. b#%l!^+a?
Consilierea profesională și instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă și de prezentare la interviuri în vederea ocupării se realizează de către consilieri de orientare a carierei, în cadrul centrelor de informare și consiliere privind carieră sau, la cerere, în cadrul altor forme organizate de instruire.
Informarea profesională diferă de consilierea profesională așa cum educația în școală diferă de cea cu un profesor particular. De aceea , unii ar putea considera consilirea individuală ca pe un “lux” și că pe un mijloc costisitor de a face informare privind cariera. Mulți elevi și studenți preferă informarea profesională în defavoarea consilierii, deoarece nu le place să li se predea fără să aibă și colegi de clasă.
Serviciile de informare profesională pot fi considerate ca fiind suficiente pentru majoritatea oamenilor, astfel încât aceștia să poată lua decizii proprii și competente referitoare la carieră.
Informarea profesională nu este un eveniment singular și cu finalitate. Ar trebui să înceapă în copilărie, să continue în timpul pregătirii generale și să rămână deschisă în decursul întregii vieți în câmpul muncii. Informarea profesională are loc automat în timpul copilăriei sau al vieții în general , prin experiențe zilnice sau prin observații. Oricum , “auto-informarea” este de obicei foarte limitată în perspective, influențată de anumite ocupații sau sectoare economice, și nerealistă în ceea ce privește conținutul, responsabilitățile și beneficiile anumitor ocupații.
Informarea profesională este influențată de foarte mulți factori, de aceea este necesar ca ea să nu se adreseze numai celor care termină o formă de învățământ. Dimpotrivă, ar trebui să devină o disciplină obligatorie la toate clasele de gimnaziu și liceu. Trebuie să fie b#%l!^+a?adresată facultativ și părinților sau altor persoane care se ocupă de educația copiilor și a tinerilor. Informarea profesională are o mare importanța pentru șomeri, pentru a-i informa cu privire la posibilitățile și condițiile de a se re-angaja și de a se re-integra pe piața muncii.
Modificările rapide care se produc în domeniul ocupațiilor și pe piața muncii trebuie să fie cunoscute de forța de muncă ocupată, cu scopul de a o determina să se adapteze la cerințele în schimbare ale pieței, de a-i mări competitivitatea, de a afla despre posibilitățile de avansare în carieră . Importanța locului de muncă, a ocupării este foarte mare atât din punctul de vedere al bunăstării individuale cât și pentru funcționarea economiei și a societății, motiv pentru care se propune furnizarea de informare profesională și publicului larg.
Obiectivele informării profesionale sunt aceleași ca pentru majoritatea ser-viciilor de informare și consiliere . Mai concret, minimul de obiective ale informării profesionale ar trebui să fie:
de a furniza o vedere de ansamblu asupra ocupațiilor și asupra domeniilor ocupaționale;
de a furniza informații mai detaliate cu privire la ocupații pentru care in-divizii și-au creat un interes concret;
de a informa oamenii cu privire la realitatea diferitelor ocupații sau cariere;
de a informa elevii și studenții la modul cel mai general cu privire la cali-ficările necesare pentru anumite ocupații, incluzând și aspectele personale și sociale necesare;
de a încuraja clienții să-și examineze critic nivelul propriu de informare despre posibilitățile de angajare și de formare înainte de a fi luate deciziile referitoare la ocupare; b#%l!^+a?
de a motiva elevii și părinții acestora de a se informa mai precis despre posibilitățile de angajare sau de formare anterior necunoscute.
Dacă informarea profesională nu poate influența direct dezechilibrul dintre formare profesională și oportunitățile de angajare, informarea poate doar asigură că toate deciziile referitoare la ocupație au fost suficient pregătite, pe baza unor date și concepte noi și realiste.
Aspirațiile și interesele profesionale depind în principal de nivelul informației. Furnizarea de informații cuprinzătoare, actuale, exacte și de încredere despre piața muncii și despre ocupații este de importanță supremă în procesul de informare. Numai furnizarea de informații,nu determină neapărat luarea unei decizii competente referitoare la carieră. Ființele umane au tendința de a ignora informațiile și faptele care nu se potrivesc cu ideile lor preconcepute, interpretează greșit informațiile sau le acceptă selectiv pentru a le potrivi cu opiniile sau experiențele avute.
Modul și mijloacele de prezentare a informării profesionale nu trebuie tratate superficial. Informarea profesională ar trebui de aceea să fie mult mai mult decât o simplă prezentare de informații. Această informare profesională ar trebui să fie o introducere în niște oportunități care nu sunt imediat accesibile grupului țintă. De asemenea trebuie să sprijine tinerii în dezvoltarea capacității lor de a lua decizii raționale și să îi avertizeze cu privire la multiplele probleme legate de luarea unei decizii privind cariera.
Informarea profesională ar trebui să conțină următoarele tipuri de informații și de servicii: b#%l!^+a?
informații generale referitoare la economie, piața muncii, funcționarea acesteia, lumea muncii ;
introducere și explicații cu privire la statisticile și prognozele despre piața muncii, în special pentru profesiile selectate și în cadrul zonei geografice respective;
informații de analiză ocupațională ;
explicarea procesului și criteriilor de concepere și implementare a unei decizii cu privire la carieră.
Cele de mai sus pot fi comunicate grupurilor țintă prin mijloace, metode și medii variate, cum ar fi:
internet
reclame și articole în ziare sau în reviste;
emisiuni la radio sau TV;
casete video și audio;
vizite la agenții economici;
– târguri de informare privind careiera
centre de informare privind cariera;
servicii de ocupare “deschise”;
discuții cu consilierii, cu angajatorii, cu cei din conducerea institițiilor de formare profesională sau cu instructori, sau cu membri unor anumite ocupații.
În situația în care informarea privind cariera lipsește și există o nevoie enormă de aceste servicii, o prezentare generală a lumii muncii în general , a principiilor, procesului și a cerințelor pentru o alegere în domeniul profesiei ar produce imediat îmbunătățiri considerabile b#%l!^+a?pentru obiectivul general de consiliere a persoanei “potrivite” către locul de muncă “potrivit”.
În prezent , unele persoane par a cunoaște avantajele școlarizării și ale for-mării profesionale , marea majoritate nu știe că din ce în ce mai multe locuri de muncă și, în special, “posturile viitorului”, prezintă următoarele tendințe:
– de a necesita cunoștințe și deprinderi care trebuie dobândite după terminarea școlii cu pregătire profesională sistematică;
– de a necesita pregrătire care se bazează pe cunoștințe dobândite în matematică și științe exacte;
-de a se baza pe pregătirea și capacitatea persoanelor ocupate de a se adapta de oricâte ori este necesar la modificarea cerințelor postului , această adaptare poate însemna modificarea, actualizarea, perfecționarea, sau poate duce la totala modificare a calificării.
Consilierea profesională implică un proces “bi- direcțional” de interacțiune socială și de comunicare între consilier și client. De aceea consilierea oferă anumite avantaje în plus față de alegerea unei profesii numai în urma informării profesionale: asigură o posibilitate suplimentară de identificare a aspirațiilor și capacităților profesionale și a calităților personale și sociale ale clientului, precum și o evaluare a modului în care aceste aspirații și capacități determină sau ar putea determina posibilități reale de angajare și /sau de pregătire.
Creșterea complexității pieții muncii, ocupații care se schimbă mai rapid, sau probleme personale, toate acestea pot pune în dificultate anumite persoane de a folosi informațiile primite în cadrul serviciilor generale privind ocuparea , sau determină dorința b#%l!^+a?acestora de a li se confirma decizia de către un consilier calificat.
Mulți oameni doresc de aceea să primească informare și sfat“individualizat”.
Consilierea profesională trebuie să fie la dispoziția tuturor cetățenilor indiferent de posibilitățile lor economice. Statul trebuie de aceea să ofere consilierea profesională în mod gratuit. Clienții vor dezvălui consilierului toate aspectele necesare pentru o consiliere eficientă dacă li se asigură confidențialitate absolută.
De asemenea, nici un client nu trebuie împins către o anumită profesie pentru care există o cerere pe piața muncii în cazul în care clientul nu corespunde din punct de vedere al capacităților sau aspirațiilor sale.
Consilierul nu trebuie să decidă niciodată în locul clienților lor, dar trebuie să sprijine clientul în procesul de luare a unei decizii.
Consilierea eficientă depinde de competența consilierului și a serviciului de ocupare în probleme legate de calificare și angajare. Consilierul trebuie să furnizeze clientului toate informațiile care sunt necesare acestuia pentru un proces eficient de luare a unei decizii. De aceea,informațiile oferite trebuie să fie:detaliate , clare/precise, corecte. Reușita consilierii depinde de capacitatea consilierului de a creea o atmosferă potrivită și o relație cu personalitățile variate de clienți, pentru a permite incursiunea în aspectele private și personale ale clientului în cadrul procesului de consiliere, dar și de capacitatea de a păstra distanța necesară pentru un sprijin corespunzător.
3.4.2. Medierea muncii b#%l!^+a?
Medierea muncii este activitatea prin care se realizează punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu. Scopul medierii este de încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă.
Principalele subactivități ale medierii:
evidență angajatori –organizare fișier;
gestionarea locurilor de muncă vacante:
înregistrarea ofertelor de locuri de muncă vacanțe, stabilirea, împreună cu angajatorul, a caracteristicilor locului de muncă și a criteriilor de angajare;
reluarea sau modificarea ofertei de loc de muncă și, după caz, a caracte-risticilor locului de muncă și a criteriilor de angajare;
actualizarea bazei de date a ofertelor de locuri de muncă afișarea și medi-atizarea , săptămânal, a locurilor de muncă vacante;
urmărirea ocupării locurilor de muncă vacante prin păstrarea permanentă a legăturii cu angajatorul;
întocmirea sau actualizarea planului individual de mediere, monitorizare;
preselecția candidaților ;
e) eliberarea dispoziției de repartizare; eliberarea adeverinței .
Agențiile pentru ocuparea forței de muncă au obligația de a identifica locurile de muncă vacante la angajatori și a le face cunoscute persoanelor în căutarea u-nui loc de muncă.
Serviciile de mediere pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă se acordă gratuit b#%l!^+a?de către agențiile pentru ocuparea forței de muncă și constau în:
informații privind locurile de muncă vacante și condițiile de ocupare a acestora prin publicarea, afișarea, organizarea de burse ale locurilor de muncă;
mediere electronică având ca scop punerea automată în corespondența a cererilor și ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnicii de calcul;
preselecția candidaților corespunzător cerințelor locurilor de muncă oferite și în concordanță cu pregătirea, aptitudinile, experiența și cu interesele acestora.
În vederea realizării măsurilor pentru stimularea ocupării forței de muncă, agențiile pentru ocuparea forței de muncă au obligația de a întocmi, pentru fiecarepersoană în căutarea unui loc de muncă, planul individual de mediere. Planul se întocmește odată cu înregistrarea să în evidența agenției prin completarea fișei pentru înregistrarea persoanei în căutarea unui loc de muncă. Principiile care guvernează activitatea de completare a planului individual de mediere sunt:
gratuitate,
legalitate,
asugurarea egalității șanselor pe piața muncii,
respectarea nivelului de pregătire profesională și a drepturilor funda-mentale ale omului.
Solicitantul de loc de muncă se va prezenta la sediul agenției, din proprie inițiativă sau la o dată programată și dacă este cazul se va reactualiza planul individual de mediere , se va consulta baza de date referitoare la locurile de muncă vacanțe, în scopul identificării unui loc b#%l!^+a?de muncă conform pregătirii profesionale și nivelului studiilor. Se va emite dispoziția de repartizare în cazul stabilirii unor compatibilități sau echivalență între cerințele locului de muncă vacant identificat și pregătirea profesională, aptitudinile, opțiunile persoanei în căutarea unui loc de muncă ,menționate în fișa de înregistrare.
În cazul refuzului nejustificat al ofertei de loc de muncă, se va lua persoanei, declarația pe proprie răspundere de refuz, în prezența a doi martori și se vor aplica după caz, prevederile legale în vogoare. Funcționarul public va consemna pe declarație datele de identificare ale acestora, la completarea rubricilor din planul individual de mediere prevăzute la capitolul “Loc de muncă oferit” , astfel:
– locul de muncă oferit, care este în concordanță cu pregătirea, aptitudinile, experiența și interesele persoanei în căutarea unui loc de muncă;
numărul ofertei de loc de muncă;
– codul ocupației/meseriei/specialității din Clasificarea Ocupațiilor din Ro- mânia ;
denumirea angajatorului; codul fiscal al angajatorului;
domeniul de activitate conform cod CAEN;
data la care i s-a oferit locul de muncă;
semnătura semnătura persoanei în căutarea unui loc de muncă;
semnătura funcționarului care a făcut înregistrarea;
rezultatul acțiunii, care se va completa la data la care există confirmarea rezultatului medierii: ”încadrat”, “neîncadrat”, “refuz loc de muncă”.
Confirmarea rezultatului medierii există la data la care s-a primit înștiințarea privind b#%l!^+a?încadrarea în muncă de la angajator, în cazul emiterii dispoziției de re-partizare, sau la data la care i s-a oferit locul de muncă, în cazul refuzului, în baza declarației pe proprie răspundere de refuz.
Tot în planul de mediere va fi menționată și recomandarea participării la un curs de formare profesională în cazul stabilirii unor compatibilități sau echivalențe între serviciile de formare profesională existente la momentul respectiv și pregătirea profesională, aptitudinile și opțiunile persoanei în căutarea unui loc de muncă, menționate în fișa de înregistrare.
În cazul refuzului nejustificat al ofertei de curs de formare profesională re-comandat, se va lua persoanei declarația pe proprie răspundere în prezența a doi martori și se vor aplica, după caz, prevederile legale în vigoare. Funcționarul public va consemna pe declarație datele de identificare ale acestora. Vor fi completate rubricile din planul individual de mediere, prevăzute la capitolul “Cursuri de formare”, astfel:
– ocupația/meseria/specialitatea pentru care se organizează cursul la care se înscrie pesoana în căutarea unui loc de muncă;
– tipul cursului de formare profesională: “cu încadrare în muncă”, “întâmpinarea pieții muncii”;
– codul ocupației/ meseriei/specialității din Clasificarea Ocupațiilor din România;
– rezultatul acțiunii; “absolvent”, “ încadrat”, “neîncadrat”, “refuz curs”;
– semnătura funcționarului care a făcut înregistrarea.
Întreruperea nejustificată a cursului de formare profesională, se va considera refuz curs.Se va avea în vedere, ca la capitolul “Alte acțiuni”recomandarea altor acțiuni prevăzute de lege pentru creșterea șanselor de ocupare a pesoanei, în cazul în care persoanei în căutarea b#%l!^+a?unui loc de muncă nu i s-a putut oferi un loc de muncă sau recomanda un curs de formare profesională în urma acțiunii de mediere, cum ar fi:
– informarea și cosilierea profesională;
– consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru începerea unei afaceri;
– participarea la bursa locurilor de muncă;
– accesare a Seviciului Electronic de Mediere a Muncii- SEMM.
În acest sens, se vor avea în vedere și solicitările persoanei și observațiile funcționarului public din fișa de înregistrare. Se vor verifica datele înregistrate și codurile utilizate, pentru a se evita orice eroare în exploatarea ulterioară a informațiilor.
Informațiile privind locurile de muncă disponibile și plasarea forței de muncă pot fi solicitate de către cetățenii români precum și de către străinii care au obținut rezidență permanentă în România sau statutul de refugiat, de la orice agenție de ocupare a forței de muncă din țară.
Pentru șomerii care beneficiază de indemnizație de șomaj, în condițiile legii, participarea la serviciile de mediere, la solicitarea agențiilor pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrați, este obligatorie.
Șomerii care nu beneficiază de indemnizație de șomaj trebuie să depună o cerere la agențiile pentru ocuparea forței de muncă pentru a fi luați în evidență în vederea medierii și, în cazul neîncadrării în muncă, să reânnoiască cererea la 6 luni.
De servicii de mediere gratuite beneficiază, la cerere, și următoarele persoane:
ocupă un loc de muncă și, din diferite motive,doresc schimbarea acestuia;
au obținut statutul de refugiat sau altă formă de protecție internațională , conform b#%l!^+a?legii;
cetățenii străini sau apatrizi care au fost încadrați în muncă sau au realizat venituri în România, conform legii;
nu au putut ocupa un loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenție.
Medierea muncii se poate realiza și contracost de către furnizorii de servicii specializate, din sectorul public său privat, acreditați de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.
3.4.3. Formarea profesională
Prin formare profesională nu se creează locuri de muncă suplimentare (cu excepția celor ce lucrează în sectorul formării). Angajatorii nu vor angaja mai multe persoane doar pentru faptul că mai mulți lucrători calificați își doresc un loc de muncă. Ei vor angaja doar dacă bunurile sau serviciile produse de acești lucrători vor putea aduce un profit la ,,vânzare”. Angajatorii sunt interesați să angajeze mai mult personal calificat.
Formarea profesională este activitatea de pregătire profesională a unor persoane în vederea exercitării unei profesii sau ocupații. Această activitate se desfășoară în mod organizat în perioade de timp variabile ca durată, în funcție de vârstă sau de profesie. Acest fenomen prezintă o importantă dimensiune educativ informativă.
Tranziția este un fenomen de învățare continuă,de înușire de noi cunoștințe și formare de aptitudini și deprinderi noi care presupun mutații deosebite în domeniul formării profesionale, pe măsura tuturor factorilor care intervin în economie și societate. Restructurarea economică și reconversia unor activități impununele măsuri de restructurare și îmbogățire a cunoștințelor, într-un cuvânt,reconversia forței de muncă.
Piața muncii, prin funcțiile sale, este puternic implicată în acest proces, mai ales prin b#%l!^+a?segmentul de formare profesională continuă. Aceasta se constituie într-un dispozitiv principal de modelare a ofertei de forță de muncă, de ajustare a cererii și ofertei de muncă, de influențare a dezechilibrelor dintre oferta de calificare a sistemului educațional și de formare profesională, în raport cu cererea sistemului productiv,cu aspirațiile indivizilor în procesul de formare inițială și ulterioară.
Persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de formare profesionale care să le asigure creșterea și diversificarea competentelor profesionale în scopul asigurării mobilității și reintegrării pe piața muncii .
Programele de formare profesionale asigura, conform legii, inițierea , calificarea, recalificarea, perfecționarea și specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă
– inițierea – reprezintă dobândirea unor cunoștințe, priceperi și deprinderi minime pentru desfășurarea unei activități; b#%l!^+a?
– calificarea- reprezintă ansamblul de competențe profesionale care permit unei persoane să desfășoare activități specifice unei ocupații sau profesii;
– perfecționarea constă în dezvoltarea competențelor profesionale în cadrul aceleiași calificări;
– specializarea este o formă specifică de formare profesională care urmărește obținerea unor cunoștințe și deprinderi într-o arie restrânsă din sfera de cuprindere a unei ocupații;
– recalificarea constă în obținerea de competențe specifice unei alte ocupații sau profesii diferite de cele obținute anterior.
Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se face ținându-se seama de cerințele de moment și de perspectivă ale pieței muncii și în concordanță cu opțiunile și aptitudinile individuale ale persoanelor.
În contextul trecerii prin perioada de tranziție în care restructurările majore din economia românească au dus la dispariția multor locuri de muncă, ocupații, meserii a fost și, încă este nevoie de o reorientare profesională, în funcție de noile domenii de activitate care apar pe piața forței de muncă. Reconversia profesională a fost privită cu reticență de către persoanele care și-au pierdut locul de muncă, mai ales de către persoanele care au trecut de 40 de ani, datorită faptului că nu încredere în forțele proprii, nu au încredere că în acest mod pot să-și b#%l!^+a?găsească mai ușor un loc de muncă, nu mai speră ca un angajator să fie interesat de capacitățile și experiența lor.
Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă sunt : cursuri, stagii de practică și specializare, precum și alte forme, în condițiile legii.
A învăța nu mai este o activitate specifică unei anumite perioade din viață, copilăria sau tinerețea, a unui context determinat, școală, centru de formare. A dobândi anumite competențe pe parcursul întregii vieți, reprezintă o condiție a integrării unei persoane într-un mediu în schimbare.
Șomerii îndemnizați, persoanele în căutare unui loc de muncă, precum și persoanele care desfășoară activități în mediul rural și nu realizează venituri sau realizează venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare și sunt înregistrate în evidențele agențiilor pentru ocuparea forței de muncă au gratuitatea serviciilor de formare profesională.
Serviciile de formare profesională se asigură gratuit de către agențiile pentru ocuparea forței de muncă prin centrele de formare profesională sau centrele regionale de formare profesională, la solicitarea persoanelor angajate, cu acordul angajatorului sau la cererea angajatorului și pentru persoanele care și-au suspendat contractul de muncă pentru o perioadă mai mare lungă de timp din motive diferite și au nevoie de un program de pregătire profesională pentru a acumula noile competențe necesare bunei desfășurări a activității la locul de muncă. Astfel de persoane sunt cele care: b#%l!^+a?
– au reluat activitatea ca urmare a încetării concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap;
– au reluat activitatea după satisfacerea stagiului militar;
– au reluat activitatea ca urmare a recuperării capacității de muncă după pensionare de invaliditate.
Pot beneficia de programe de formare profesională subvenționate din bugetul de asigurări pentru șomaj și deținuții care mai au de executat 9 luni de detenție(din întreaga pedeapsă privativă de libertate) pentru ca, la încheierea perioadei de detenție să poată să-și găsească mai ușor un loc de muncă datorită faptului că au dobândit o calificare cerută pe piața muncii.
În perioada în care participă la programe de pregătire profesională, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă au următoarele drepturi:
– beneficiază de pregătire teoretică și practică pe toată durata cursului și să susțină, gratuit, de cel mult două ori examenul de absolvire la finalizarea acestuia;
– beneficiază de rechizite și materiale de instruire și primesc în folosință manuale;
– beneficiază de echipament de protecție pe perioada instruirii;
– beneficiază, pe traseul de la domiciliul la unitatea de pregătire, de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun sau, după caz, de decontarea cheltuielilor de transport pentru cel mult patru deplasări în cursul unei luni, dacă nu se pot deplasa zilnic la unitatea de pregătire, în condițiile prevăzute de reglementările în vigoare pentru salariații instituțiilor publice și regiile autonome cu specific deosebit, pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, precum și b#%l!^+a?de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun pe traseul de la unitatea de cazare la unitatea de pregătire;
– beneficiază de analize medicale, consultații medicale și teste necesare frecventării cursului.
Programele de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se organizează în mod distinct pe trei niveluri de pregătire și specializări, precum și pe grupuri de persoane.
Pentru nivelul I de pregătire – pot fi admise persoane care au absolvit cel puțin 8 clase de învățământ;
Pentru nivelul II de pregătire – sunt admise persoane care au absolvit cel puțin studii medii cu diplomă de bacalaureat;
Pentru nivelul III de pregătire – sunt admise persoane care au studii medii sau superioare terminate cu diplomă de licență.
Se pot organiza programe de formare profesională pentru calificare de nivel I, finalizate cu certificate de calificare și pentru persoanele care au absolvit mai puțin de 8 clase, dar nu mai puțin de 4 clase (nivelul de alfabetizare).
Pentru înscrierea la un program de formare profesională sunt necesare următoarele documente:
– actul de identitate(original și copie);
– actul de studii(original și copie);
– certificat de naștere (original și copie); b#%l!^+a?
– certificat de căsătorie (original și copie);
– adeverință din care să rezulte că este persoană în căutarea unui loc de muncă eliberată de agenția pentru ocuparea forței de muncă sau de un furnizor de servicii de ocupare acreditat;
– adeverință eliberată de organele fiscale din care rezultă că nu au venituri sau au venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit în lună pentru care se face dovada;
– cererea de înscriere.
Politicile de ocupare trebuie să contribuie în continuare la combaterea efectelor șomajului structural, la încurajarea participării forței de muncă în special pentru grupuri cheie (șomeri tineri grupa de vârstă 15-24 ani; șomeri de lungă durată) și la creșterea eficienței politicilor de integrare și reintegrare pe piața muncii prin utilizarea unui set de măsuri stimulatorii de activare a persoanelor aflate în șomaj.
Măsurile active de ocupare, ca instrument sistematic pentru stimularea ocupării forței de muncă,vor consta în aplicarea unui pachet integrat de activități care vor avea ca scop creșterea șanselor grupurilor țintă de integrare pe piața muncii, prin programe personalizate sau de grup de consiliere și orientare profesională; servicii de mediere a muncii; formare profesională pentru a facilita accesul șomerilor la locurile de muncă vacante și a reduce deficitul de calificări de pe piața forței de muncă (serviciile de formare profesională pot fi programe de inițiere, calificare, recalificare, perfecționare, specializare ); consiliere și instruire pentru începerea unei afaceri, cu scopul de a promova antreprenoriatul și de a crea noi locuri b#%l!^+a?de muncă, precum și instruire antreprenorială. Toate aceste acțiuni vor avea o componentă transversală importantă de asigurare a egalității de șanse între femei și bărbați.
Astfel, obiectivul va fi atins printr-un set de măsuri integrate care vizează:
– creșterea gradului de calificare a forței de muncă, pentru a deveni mai adaptabilă la schimbările structurale, corespunzător necesarului de calificări identice pe piața forței de muncă, cu accent deosebit pe dezvoltarea abilităților manageriale în afaceri și dezvoltare antreprenorială;
– facilitarea accesului pe piața forței de muncă a celor aflați în căutarea unui loc de muncă, prin intensificarea măsurilor active de ocupare și dezvoltarea de noi calificări, promovarea oportunităților egale de angajare pentru grupurile vulnerabile, cum sunt tinerii șomeri, șomerii de lungă durată și cei proveniți din mediul rural. Cele două categorii de formare profesională sunt:
a) formarea profesională prin sistemul național de învățământ ;
b) formarea profesională în afara sistemului național de învățământ.
În lucrarea de față ne referim numai la cazul b).
Formarea profesională a salariaților are următoarele obiective principale:
– adaptarea salariatului la cerințele postului sau ale locului de muncă;
– obținerea unei calificări profesionale;
– actualizarea cunoștințelor și deprinderilor specifice postului și locului de muncă și perfecționarea pregătirii profesionale pentru ocupația de bază;
– reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice;
– dobândirea unor cunoștințe avansate, a unor metode și procedee moderne,
– necesare pentru realizarea activităților profesionale;
– prevenirea riscului șomajului;
– promovarea în muncă și dezvoltarea carierei profesionale.
Formarea profesională a salariaților se poate realiza prin următoarele forme: participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din țară sau străinătate;
– stagii de adaptare profesională la cerințele postului și ale locului de muncă
– stagii de practică și specializare în țară și străinătate;
– ucenicie organizată la locul de muncă;
– formare individualizată.
Capitolul IV. Studiu de caz
4.1. Designul cercetarii
În cazul special al familiilor în care există persoane aflate în ajutor de șomaj, nevoile de ordin material în primul rând dar și cele de ordin social și psiho-social sunt numeroase și deloc simple. Șomajul este o experiență negativă pentru fiecare fost salariat în parte.
Unii dintre ei se pot crede nedreptățiți sau pot fi nemulțumiți de situația în care au ajuns.
Și în această latură socială a societății se simte nevoia specialiștilor de a sprijini și ajuta persoanele aflate în dificultate socială să depășească mai ușor această etapă a vieții lor.
În urma tranziției la economia de piață, după anii 1990 a existat posibilitatea ca persoanele care se aflau în căutarea unui loc de muncă, pentru prima dată să poată opta între a lucra în mediul privat sau la „stat”. Atunci au început să apară alternativa înființării unor mici societăți și a unor timide afaceri private, care în timp au luat avânt, având de spus un cuvânt greu în problema economică a țării. Pe parcursul anilor, aceste firme au căpătat încredere din partea persoanelor care se aflau în căutarea unui loc de muncă deși există și în prezent sintagma „la stat e mai sigur”, lucru care nu mai este actual. Societatea românească este și ea afectată de „criza economică mondială” astfel că în mediul economic au avut loc în ultimul timp mari reduceri de personal, chiar și la stat.
Am dorit să cunosc opinia persoanelor aflate în șomaj vizavi de viziunea lor față de situația dificilă în care se află.
Șomajul este un fenomen foarte complex a cărui geneza a făcut obiectul unor cercetări relevante inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Șomajul a fost si continua sa fie definit in diferite moduri.
Forța de muncă reprezintă in contextul economiei de piața, un bun care se comercializează, in mod liber pe o anumita piață, denumită piața forței de muncă (sau, mai pe scurt, piața muncii). Din acest punct de vedere, șomajul reprezintă excedentul de oferta de forță de muncă față de cererea de forță de muncă
Problematica ocupării forței de munca reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeana si o componenta a modelului social european. Strategia Europeana pentru ocupare (SEO) vizează reducerea sistemului de acordare a ajutoarelor pentru șomeri in sensul încurajării cautarii active a unui loc de munca si prevenirii riscului șomajului; politicile active sunt îndreptate spre crearea de noi locuri de munca, spre dezvoltarea spiritului antreprenorial, spre educarea si formarea profesionala pe parcursul întregii vieți pentru imbogatirea cunostintelor, competentelor si aptitudinilor tuturor indivizilor.
In România, protecția sociala a șomerilor se realizează cu ajutorul bugetului asigurărilor de șomaj. De asemenea, in scopul protecției persoanelor aflate in șomaj actioneaza o serie de organizații nonguvernamentale care desfasoara programe cu finanțare interna, externa sau mixta, vizând imbunatatirea condițiilor de viata ale șomerilor.
Legislația actuala in domeniul șomajului reglementează o arie mai larga de probleme si obiective cum sunt: prevenirea șomajului si combaterea efectelor sociale ale acestuia (prin servicii de preconcediere), încadrarea si reîncadrarea in munca a persoanelor in căutarea unui loc de munca, stimularea ocupării forței de munca si protecția persoanelor in cadrul asigurărilor pentru șomaj.
Continuarea aplicării masurilor active de combatere a șomajului prezentate, masuri stipulate în Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de munca, cu modificările si completările ulterioare, dar si menținerea trendului pozitiv al evoluțiilor din economie, fac posibila încadrarea ratei șomajului înregistrat la nivel național in parametri de normalizate.
4.2. Tema și obiectivele cercetării
Această cercetare și-a propus să studieze aspecte cu privire la ” Servicii si beneficii sociale pentru someri in vederea accesului pe piata muncii”.
Obiectivele studiului realizat deriva in mod inevitabil din scopul general al acestuia si anume acela de a identifica principalele servicii si beneficii sociale pentru someri in vederea accesului pe piata muncii. Astfel, principalele obiective ale studiului se pot enunta in felul urmator:
Obiectivul 1: studierea comportamentului șomerilor (modul de viață, atitudinea față de muncă);
Obiectivul 2: identificarea motivelor ce au determinat excluziunea din piata muncii;
Obiectivul 3: identificarea beneficiilor sociale pentru someri;
Obiectivul 4: identificarea gradului de calificare si aspiratii;
4.3. Universul cercetării
Studiul va folosi metode cantitative, respectiv chestionarul, care va fi alcătuit din 10 – 15 întrebări realizate în raport cu obiectivele prezentei cercetări. Chestionarul sociologic care este unul dintre cele mai frecvent folosite instrumente de realizare a anchetelor sociologice. El este un ansamblu de întrebări scrise, ordonate logic și psihologic, care impun celor chestionați consemnarea, în scris, a răspunsurilor.
Cercetarea de față are ca țintă șomeri tineri și tineri aflați în căutarea unui loc de muncă, din localitatea …….., în intervalul de varsta 18 – 70 ani.
Cercetarea pe care am initiat-o in scopul redactarii lucrarii de fata s-a realizat in Localitatea ………………. in perioada mai – iunie 2015.
Lotul respondentilor a insumat un numar de 30 subiecti – șomeri tineri și tineri aflați în căutarea unui loc de muncă, din localitatea ……..
4.4. Desfășurarea propriu-zisă a cercetării
Am aplicat chestionarul persoanelor aflate în dificultate datorită faptului că se află în șomaj, din dorința de a-mi face o imagine cât mai reală asupra acestei probleme. Pentru început aș dori să prezint grafic care era situația celor 30 de subiecți chestionați din punctul de vedere al sexului și vârstei (figura 1 și 2).
Figura 1. Repartizarea subiectilor in functie de sex
Am putut realiza în urma analizei datelor obținute că lotul majoritar a fost deținut în procent de 64% de persoanele de sex feminin în timp ce diferența procentuală a aparținut în procent de 36% populație de sex masculin.
Figura 2. Repartizarea subiectilor in functie de varsta
Din punctul de vedere al vârstei am stabilit că aproape jumătate dintre respondenți, 48%, sunt persoane cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani. Acest lucru este foarte îngrijorător din punct de vedere psihosocial deoarece sunt persoane tinere care momentan nu au un loc de muncă și depind financiar de propriile lor familii chiar la vârsta la care ei înșiși ar trebui să își croiască un drum în viață și să fie un sprijin pentru părinții lor.
O cincime dintre respondenți, 20%, sunt persoane ce au vârste de peste 50 de ani. Aceștia sunt momentan în șomaj deoarece firmele la care lucrau au fost în dificultate din punct de vedere economic și au fost nevoite să facă disponibilizări colective. Unii dintre ei vor reuși la sfârșitul perioadei de șomaj să depună dosarele pentru a deveni pensionari în timp ce unii se vor afla în mare dificultate, deoarece vor trebui să mai lucreze o perioadă de timp pentru a întregi anii de contribuție la fondul de pensii și să poată beneficia și ei de o pensie binemeritată.
Un procent important de 18% dintre subiecți sunt într-o perioadă critică, deoarece sunt în șomaj la vârste cuprinse între 41 și 50 de ani. Acestora le este mult mai greu să găsească un loc de muncă astfel încât viitorul lor în această perioadă de șomaj este incert. Ultimul procent de 14% este reprezentat de persoanele cu vârste cuprinse între 31 și 40 de ani. Sunt persoane ce speră ca în urma reconversiei profesionale, de care au parte cu sprijinul AJOFM, să își găsească mai ușor un loc de muncă.
4.5. Analiza și interpretarea datelor obținute prin aplicarea chestionarului
Pentru început am adresat respondenților o întrebare cu privire la însemnătatea unui loc de muncă în viața lor. Răspunsurile au fost diverse și fiecare a răspuns în funcție de etapa vieții în care se află (figura 3), astfel că: procentul maxim de două cincimi dintre respondenți (40%) este reprezentat de cei care au ales să răspundă la această întrebare cu varianta „o viață mai bună”. Pot spune că aceștia sunt persoane aflate la începutul unei cariere profesionale, sunt proaspăt absolvenți de liceu sau de facultate care consideră că în urma studiilor efectuate, dacă ar avea un loc de muncă, calitatea vieții lor ar fi considerabil îmbunătățită și nu ar mai fi nevoiți să fie dependenți de propriile lor familii.
Aproape un sfert dintre respondenți (24%) au recunoscut că dacă ar avea un loc de muncă ar fi mai câștigați din punct de vedere moral deoarece le-ar crește „stima de sine”. Sunt persoane care deși au găsit la momentul oportun un loc de muncă, în urma crizei economice mondiale care a afectat și piața muncii din țara noastră, aceștia am rămas de curând șomeri având în spate doar o vechime minimă (între 2 și 5 ani).
Existența unui loc de muncă asigură „siguranța zilei de mâine” unui procent de 30% dintre respondenți deoarece aceștia au deja vârste mai înaintate, iar de propria lor siguranță financiară depinde siguranța financiară a familiilor lor. Procentul minim de doar 6% aparține respondenților care au ales alte variante de răspuns, astfel că au considerat importanța unui loc de muncă doar o alternativă la ceea ce sunt ei în prezent fără a considera că există o mare problemă.
Figura 3. Atitudinea fata de insemnatatea unui loc de munca
După ce am cunoscut opiniile mai sus enunțate, am considerat că este important să evidențiez dacă respondenții și-au format acele opinii în funcție de timpul în care s-au aflat în situație de șomaj.
La următoarea întrebare „de cât timp sunteți șomeri?” am primit răspunsurile prezentate în figura 4. Procentul majoritar a fost cel de 34% al respondenților care au declarat că se află în situație de șomaj de o perioadă cuprinsă între 3 și 6 luni. Aproape un sfert dintre respondenți, 24%, au declarat că sunt șomeri de o perioadă cuprinsă între 1 și 3 luni.
În aceste cazuri pot presupune, deoarece am efectuat cercetarea în perioada mai – iunie 2015 că aceștia sunt cei care au absolvit o formă de învățământ și de la terminarea studiilor din vara anului 2014 și până în prezent nu au reușit să își găsească un loc de muncă.
O cincime dintre respondenți au declarat că se află în această situație de peste 9 luni de zile, deoarece au fost disponibilizați colectiv de la fostele locuri de muncă în urma deficiențelor pe care firmele lor le-au avut ca urmare a crizei economice. A existat un procent de 12% al respondenților care au declarat că se află în șomaj de o perioadă cuprinsă între 6 și 9 luni de zile. Sunt cei care în urma disponibilizărilor colective așteaptă să se încheie perioada de șomaj pentru a putea să își depună dosarul pentru pensionare.
Procentul minim de 10% este al celor care sunt șomeri de mai puțin de o lună, care încă își păstrează optimismul că în viitor își vor găsi un nou loc de muncă.
Figura 4. Timpul de somaj
În urma discuțiilor pe care le-am avut cu persoanele chestionate, am dorit să cunosc gradul de optimism al acestora în legătură cu găsirea unui loc de muncă astfel că le-am adresat următoarea întrebare „cât considerați că va dura situația dvs. de șomer”.
În figura 5 am arătat că doar un procent minim de 10% dintre respondenți sunt foarte optimiști și consideră că în „mai puțin de o lună” își vor găsi un nou loc de muncă. Aceștia, în urma discuțiilor avute, mi-au spus că stăpânesc meserii căutate pe piața muncii și astfel că ei consideră că găsirea unui nou loc de muncă nu va fi o problemă majoră. Mai bine de jumătate dintre respondenți, 54%, au un optimism moderat și consideră că se vor afla în această situație pentru o perioadă cuprinsă între 1 și 6 luni. Procentual, 12%, sunt cei care au răspuns că situația de șomer în care se află momentan va dura o perioadă cuprinsă între 6 și 9 luni, în timp de aproape un sfert dintre respondenți, 24%, cred că găsirea unui nou loc de muncă este foarte dificilă și speră că vor reuși acest lucru într-o perioadă mai mare de 9 luni.
Figura 5. Cat timp se vor afla in situatia actuala
Cei aflați în situația de șomaj, se prezintă lunar la sediul ALOFM, și uneori chiar mai des pentru a fi luați în evidență pentru a fi consiliați și îndrumați în speranța găsirii unui loc de muncă. În acele situații ei se întâlnesc și reușesc să împărtășească opinii referitoare la statutul de șomer în care se află cu toții. În acest context, au fost întrebați despre părerea lor în legătură cu cei care nu reușesc să își găsească un loc de muncă.
Figura 6. Parerea despre cei care nu isi gasesc un loc de munca
A fost un fapt negativ să constat (figura 6), în urma analizei efectuate, că un procent semnificativ dintre respondenți, 36%, consideră că dacă un șomer nu reușește să își găsească într-un timp oportun un nou loc de muncă, acesta este „cel mai rău lucru care se poate întâmpla”. Această afirmație aleasă de către respondenți dovedește o atitudine total negativă față de situația de șomaj și scoate în evidență stresul și îngrijorarea pe care statutul de șomer le aduce cu sine persoanelor implicate. Tot un procent ridicat (34%) dintre respondenții chestionați au ales ca variantă de răspuns „o situație neplăcută”. Și aceștia, asemenea celor enunțați anterior, au o atitudine negativă față de statutul de șomer. Consideră că în acest moment este foarte greu de găsit un loc de muncă, astfel că, majoritatea absolvenților de liceu sau de facultate, își găsesc foarte greu un loc de muncă specific pregătirii pe care o au.
Un sfert dintre respondenți (24%) sunt de părere că „i se poate întâmpla oricui” dacă se au în vedere transformările continue de pe piața muncii, unde, în permanență economia fiecărui stat încearcă să devină cât mai competitivă. Industriile mari care nu creează profit sunt desființate (în consecință, apar șomeri) și în locul lor apar, în principal bunuri și servicii oferite de mediul privat, care a devenit la rândul său foarte pretențios în a-și alege salariații pentru a fi cât mai bine pregătiți și să ofere și experiență. În procente minime de 2% și 4% au fost cei care au ales ca variante de răspuns „o situație ca oricare alta” sau nimic de nerezolvat în timp. Aceștia se declară încă optimiști și apreciază că negăsirea unui loc de muncă în momentul actual nu înseamnă că această situație poate dura la nesfârșit. Sunt cei pe care sunt la vârsta la care pot experimenta, pot căuta un loc de muncă atât în localitățile în care domiciliază, câși în străinătate.
Statutul de șomer apasă asupra fiecăruia dintre respondenți în mod diferit în funcție de situațiile particulare în care aceștia se află. Persoanele aflate în șomaj percep diferit ceea ce li se întâmplă și în funcție de vârsta la care au ajuns să se confrunte cu această situație.
Figura 7. Varsta importanta in gasirea unui loc de munca
Astfel am putut să constat pe parcursul analizei mele (figura7) că marea majoritate a respondenților, 84%, consideră că vârsta la care se confruntă cu statutul de „șomer” are o foarte mare importanță. Cu cât sunt mai tineri, sunt mai dispuși schimbărilor, au multiple oportunități pentru a-și schimba statutul, sunt mai căutați de specialiștii în resurse umane deoarece reconversia lor profesională s-a dovedit a fi mai eficientă. În paralel cu această situație a existat și un procent de 16% dintre cei chestionați care, deși au vârste mai înaintate, consideră că experiența lor profesională îndelungată este un beneficiu în căutarea unui loc de muncă astfel că vârsta nu este considerată în aceste cazuri, un impediment.
Persoanele chestionate sunt momentan, în căutarea unui loc de muncă și în perioada aceasta încearcă să beneficieze de toate oportunitățile existente pentru a-și găsi un loc de muncă.
Figura 8. Au dificultati in gasirea unui loc de munca
Ei au fost la diferite interviuri, au stat de vorbă cu mai mulți angajatori, așa că au putut să își formeze o părere proprie despre momentul în care consideră că întâmpină greutăți în găsirea unui loc de muncă (figura 8), în concluzie am putut să constat că mai mult de jumătate dintre respondenți (52%) consideră că persoanele mai în vârstă au dificultăți în găsirea unui loc de muncă. Un procent de 18% consideră că tinerii întâmpină dificultăți din cauza lipsei lor de experiență, în timp ce diferența procentuală de 12% aparține respondenților care consideră că persoanele de vârstă mediu își găsesc mai greu un loc de muncă.
Toate aceste persoane se confruntă zilnic cu probleme de ordin material din cauza lipsei unui venit permanent și sigur, ceea ce atrage după ele dificultățile de ordin social, deoarece nevoile lor și ale familiilor lor rămân permanente și caută sprijin specializat la instituțiile abilitate să le ofere. Au nevoie de sprijin social pentru a putea depăși în primul rând șocul moral pe care îl aduce după sine statutul de „șomer”. Pot afla astfel că există servicii speciale adresate nevoilor cu care se confruntă. Ei sunt sprijiniți financiar, angajatorii la rândul lor sunt stimulați din punct de vedere fiscal pentru a crea locuri de muncă. Șomerii se confruntă cu o drastică scădere a calității vieții lor deoarece veniturile devin minime și ei se văd puși în situații dificile atât din punct de vedere material cât și din punct de vedere social.
Persoanele chestionate au ajuns să se confrunte cu statutul de „șomer” din motive diverse, care diferă de la o persoană la alta, în acest context, le-am cerut să numească cauza în urma căreia au ajuns șomeri, (figura 9) efectele crizei economice mondiale care au afectat și economia țării noastre își face simțită prezența și prin rezultatele primite în urma chestionarului pe care l-am aplicat. Astfel am putut constata că aproape jumătate dintre respondenți (48%) au devenit șomeri în urma concedierilor colective ce au avut loc în ultimii 2 ani.
Figura 9. Cauza
Aceste persoane au lucrat în aparatul bugetar sau în sectoare economice profund afectate de criza economică unde au suportat efectele concedierilor colective. O treime dintre respondenți au declarat că se confruntă cu statutul de șomer din alte cauze, printre care au enumerat: dorința de a se reorienta profesional, veniturile financiare obținute erau insuficiente, s-au mutat cu familia din altă localitate etc.
Un procent de 12% au declarat că au ajuns șomeri deoarece firmele mici la care lucrau nu au putut face față dificultăților economice, astfel că au dat faliment. S-au văzut puși în situația de a-și pierde locurile de muncă. Ultimul procent de 10% aparține respondenților care sunt în șomaj deoarece au renunțat de bunăvoie la locurile de muncă pe care le aveau.
După ce am aflat care au fost situațiile în care respondenții chestionarului meu au ajuns în situația de șomaj am dorit să știu care sunt speranțele acestora în legătură cu găsirea unui nou loc de muncă și am arătat în figura 10 această situație.
Figura 10. Sperante in gasirea unui loc de munca
Subiecții s-au arătat și de această dată descurajați de tot ceea ce poate oferi piața muncii deoarece un procent majoritar de 36% dintre ei au declarat că au speranțe „mici” în a-și găsi un loc de muncă în viitorul apropiat. O treime dintre respondenți (30%), cred că măsura speranțelor în a-și găsi un nou loc de muncă este „foarte mică”. Doar puțin mai mult de o cincime (22%) dintre respondenți au o atitudine pozitivă pentru că au ales declare că au „mari” speranțe în găsirea unui loc de muncă și doar 12% dintre subiecți își păstrează optimismul maxim deoarece au ales să spună că speranțele lor în a-și găsi ceva de lucru, sunt „foarte mari”.
Am putut realiza și de această dată, faptul că, respondenții se află într-o situație dificilă din punct de vedere moral și social pentru că marea lor majoritate nu privesc pozitiv ceea ce se va întâmpla în viitor cu situația lor profesională.
Ei, în această perioadă, au trăiri intense și diferite din punct de vedere psihosocial, pornind de la frustrare, neliniște și multe altele. Le-am adresat în continuare, următoarea întrebare: Cum vă simțiți de când sunteți șomer? (figura11)
Figura 11. Starea resimtita de someri
Puțin mai mult de un sfert dintre persoanele chestionate (26%) au declarat că sunt neliniștiți în legătură cu viitorul lor profesional. În acest moment le este greu să găsească un nou loc de muncă, dar încă mai au speranțe. O cincime dintre respondenți (20%) au răspuns că se simt inutili. Aceștia au mare nevoie în aceste momente de sprijinul moral al familiilor lor și nu în ultimul rând, dacă situația o impune, au nevoie și de consiliere de specialitate pentru a nu cădea în depresie sau într-un stres maxim ce poate duce la alte atitudini negative din partea lor. O treimea dintre subiecți (30%) resimt o stare pronunțată de stres. Au în permanență grija materială a familiilor lor și sunt permanent în căutare de soluții. Au declarat că sunt dispuși să lucreze și temporar dacă ar putea astfel să aducă un sprijin benefic pentru familia lor.
A existat un procent de 22% dintre respondenți care sunt „liniștiți” în legătură cu statutul de „șomer”. Aceștia sunt reprezentați de cei care au absolvit de curând o formă de învățământ, locuiesc în prezent cu părinții lor, ceea ce induce starea lor de liniște. Sunt convinși că vor găsi la un moment dat un loc de muncă, dar în prezent, asupra lor nu există stresul întreținerii unei familii.
Un procent minim de 2% au declarat că resimt altfel de stări, decât cele enumerate de mine în chestionar. Dintre aceștia, au declarat că sunt șomeri de prea puțin timp pentru a-și putea defini starea pe care o resimt.
Așa cum era firesc, statutul de șomer a influențat în sens negativ anumite aspecte ale celor chestionați. Opiniile lor privitoare la acest aspect le-am ilustrat în figura 12.
Figura 12. Masurarea influentei negative asupra anumitor asecte ale vietii
Un procent majoritar de 68% dintre respondenți au declarat că anumite aspecte ale vieții lor sociale au avut de suferit „în mare măsură” după ce au ajuns șomeri. A scăzut semnificativ nivelul lor de trai, nu își mai pot permite diverse lucruri (concedii, ieșiri cu prietenii, excursii etc.) așa cum era firesc să o facă când aveau un venit constant. Cei care sunt în prag de pensionare și care oricum prevedeau în curând scăderea veniturilor lor lunare, au declarat în procent de aproape un sfert (24%), că resimt afectate aspectele sociale ale vieții lor „în mică măsură”. Și aici a reieșit în urma analizei pe care am efectuat-o, procentul minim de 8% al respondenților care nu se consideră deloc afectați, deoarece, sunt tineri, abia au terminat o formă de învățământ și privesc cu optimism în viitor. Aspectele sociale ale vieții lor nu au suferit schimbări majore deoarece sunt încă dependenți de veniturile părinților, care au rămas constante și consideră că își vor găsi și ei la un moment dat un venit sigur.
În continuare, am dorit să cunosc care este natura familiilor din care provin subiecții ce fac obiectul chestionarului meu (figura 13).
Figura 13. Numarul membrilor familiilor
Aproape jumătate dintre respondenți (48%), au spus că familiile lor sunt formate din 3 membrii. Este cazul celor care locuiesc cu părinții, al celor care sunt căsătoriți și au doar un copil sau alte cazuri. Puțin mai mult de un sfert dintre respondenți (26%), au declarat că familiile lor numără patru membrii. Acest procent este urmat de respondenții care în procent de 22% au declarat că familiile lor au doar doi membrii în timp ce, în procente egale de 2% au fost respondenții care au răspuns că familiile lor au doar un membru sau mai mult de 4 membrii. În consecință au putut să realizez că am aplicat chestionarul conceput pentru partea practică a lucrării mele unor persoane ce au acoperit o largă arie de posibilități ale celor care se află în situația de șomaj.
Pentru a întregii tabloul respondenților chestionați am întrebat care este numărul copiilor pe care acești îi au în întreținere și am arătat în figura 14 care a fost expresia grafică.
Figura 14. Numarul copiilor
În urma analizei efectuate am putut realiza că puțin mai mult de un sfert dintre respondenți (26%) au în întreținere un copil și sunt urmați de procentul de o cincime (20%) al celor care au declarat că au în familie doi copii. A existat și un procent de 12% dintre subiecți care au în întreținere 3 copiii în timp ce procentul celor care au 4 copii sau mai mult de 4 copii este în procente egale de 2%. Diferența procentuală de 38 % aparține respondenților care nu au copii în întreținere.
Figura 15. Vechimea in munca
În privința acestui aspect (figura 15), am aflat în urma analizei pe care am efectuat-o că aproape o treime dintre respondenți (28%) nu au vechime în muncă deoarece au absolvit de curând o formă de învățământ și încă nu au găsit un loc de muncă.
Aceștia s-au adresat sediilor AJOMF pentru a fi luați în evidență ca șomeri și în același timp pentru a fi sprijiniți și consiliați de serviciile specializate în demersul lor de a-și găsi un loc de muncă. Au o vechime minimă între 1 și 3 ani un procent de 12% dintre respondenți. Aceștia au spus că au găsit de lucru în mici firme private care nu au rezistat șocului economic la nivel național și au intrat în faliment, astfel că ei au ajuns șomeri. O zecime dintre subiecți (10%), au declarat că au reușit până la momentul actual când se confruntă cu statutul de șomer să acumuleze o vechime în muncă cuprinsă între 4 și 10 ani. Un procent semnificativ și îngrijorător de 16% a fost cel al respondenților care la momentul la care au intrat în șomaj aveau o vechime în muncă cuprinsă între 11 și 20 de ani. Aceștia sunt cei care își găsesc mai greu un loc de muncă deoarece au o vârstă mai avansată, și au mare nevoie în viitorul apropiat de un loc de muncă pentru a reuși să îndeplinească condițiile de pensionare pentru a-și asigura un venit sigur în viitor. Mai mult de o treime dintre respondenți (34%) au declarat că au o vechime în muncă de peste 20 de ani.
Figura 16. Venituri
Așa cum era de așteptat din cauza statutului lor de șomeri (figura 16), am constatat că aproape jumătate dintre respondenți, 48%, au avut în luna anterioară chestionării, venituri sub pragul de 400 RON. Acestora le este foarte greu să își asigure un trai decent din aceste venituri minime. Ei au parte, am aflat în urma discuțiilor purtate, de sprijin asistențial specializat pentru a depășii aceste momente dificile. Copiii acestor respondenți beneficiază la școală de burse sociale, primesc rechizite și unii dintre ei au recunoscut că beneficiază și de servicii de consiliere. Un procent de 14% dintre respondenți au avut în luna anterioară, venituri cuprinse între 400 și 600 RON. Venituri total insuficiente pentru realizarea unui trai decent. Aceste persoane sunt permanent în căutarea unui loc de muncă care să le asigure măcar siguranța unor venituri minime pe economie pentru a le îmbunătății nivelul de trai. Aproape o cincime dintre subiecți (18%) au declarat că veniturile lor lunare se situează între 601 și 800 RON. Ultimul procent de 20%, aparține respondenților care au declarat că veniturile lor lunare se situează peste 800 RON. Au aceste venituri deoarece vechimea lor în muncă le-a permis încadrarea într-o formă superioară de lată.
Figura 17. Ocupatia anterioara
Ocupațiile celor chestionați, în urma analizei pe care am efectuat-o, le-am arătat în figura 17. Mai mult de o treime dintre respondenți (36%) au declarat că înainte de a se confrunta cu statutul de șomer erau elevi la liceu sau studenți. La terminarea studiilor aceștia au fost luați în evidențele AJOMF și se încearcă integrarea acestora pe piața muncii. O cincime dintre respondenți (20%) au fost înainte de a-și pierde locul de muncă, muncitori necalificați. Aproape un sfert dintre subiecți (24%) au avut locuri de muncă ca muncitori calificați în timp ce doar un procent de 14% au lucrat ca ingineri sau au avut funcții ce au presupus existența unor studii superioare. Diferența procentuală de 6% a aparținut respondenților care au avut alte meserii decât cele prevăzute în chestionar. Aceștia au lucrat de acasă pe baza unor contracte de prestării servicii sau au fost angajați la propriile firme care au dat faliment.
Voi arăta grafic în figura 18 care a fost ultima formă de învățământ absolvită de către respondenți. Am putut observa că majoritatea procentuală este deținută de respondenții absolvenți de liceu în procent de 42%. Doar puțin mai mult de un sfert (26%) dintre respondenți au studii superioare în timp ce o cincime dintre respondenți au la bază o școală profesională în urma căreia s-au perfecționat într-o anume meserie. Un procent minim de 4% sunt absolvenți al unor studii postuniversitare. Au existat și cazuri în care, procentual doar 6% dintre respondenți au absolvit doar gimnaziul și nu și-au mai continuat studiile (în această situație sunt respondenți din mediul rural care au rămas aproape de casă și au avut locuri de muncă de muncitori necalificat). 2% dintre subiecți s-au oprit doar la școala primară. În cazul acestora din urmă, faptul că nu și-au completat studiile pe cât mai mult posibil este un impediment serios în obținerea unui loc de muncă.
Figura 18. Studii
Concluzii
Somajul este un fenomen actual și într-o continuă nevoie adaptare în funcție de nevoile persoanelor aflate în dificultate din cauza statutului de „șomer”.
Am încercat pe parcursul lucrării mele să abordez cât mai multe aspecte din viața unei persoane aflate în situația de șomaj precum și serviciile si beneficii sociale pentru someri in vederea accesului pe piata muncii.
În partea de cercetare am demonstrat că șomajul reprezintă o problematică serioasă mai ales în cazul persoanelor cu vârste înaintate, deoarece 84% dintre subiecți au declarat că vârsta este unul din criteriile importante în găsirea unui loc de muncă. Aceasta totuși vine în contradicție cu datele obținute din care reiese că procentul majoritar de 48% al șomerilor chestionați de mine au vârste cuprinse între 18 și 30 de ani.
În această situație se află respondenți care au ajuns să se confrunte cu statutul de șomer în urma absolvirii unei forme de învățământ (liceu, facultate, școală profesională) dar care nu găsesc momentan de lucru din cauza lipsei de experiență pe care o solicită angajatorii. Am putut să constat că în această situație o mare parte din vină o poartă sistemul de educație care nu i-a pregătit pentru cerințele reale de pe piața muncii și poate, pentru că în timpul cursurilor, ar fi trebuit să se axeze mai mult pe partea practică a meseriei dobândite. Dar se pare că societatea românească, încă nu este pregătită să facă față acestor provocări, nu există posibilități reale unde elevii de liceu să desfășoare ore de practică în condiții reale (întreprinderi cu specific industrial, ateliere dotate la cotele ultimelor cerințe, etc.).
Sunt persoane care, deși au o vechime considerabilă în muncă, au avut de suferit în urma crizei economice naționale, posturile lor nu s-au mai regăsit în organigrama angajatorilor și am rămas fără un venit permanent și constant care la final să le aducă o binemeritată ieșire la pensie. Acestora le este foarte greu să se regăsească pe piața muncii.
Pe parcursul părții de cercetare, în urma interpretării datelor obținute din teren, am putut observa că, statutul de șomaj, afectează serios aspectul social al persoanelor ce se confruntă cu această problematică fapt ce duce la o influență negativă a calității vieții sale.
În opinia mea, numărul șomerilor poate fi diminuat în prezent prin masive investiții în domeniile de care societatea are nevoie.
Nu trebuie uitați nici cei care se află la vârste dificile (40-50 de ani), deoarece aceștia pe lângă amprenta statutului de șomer se confruntă și cu serioasele probleme financiare legate de întreținerea unei familii. Pentru aceștia ar fi binevenite măsuri de ordin fiscal din partea guvernului care să sprijine micii investitori care i-ar putea angaja, ar trebuie continuat procesul de reconversie profesională, în care, aceste persoane să-și poată găsi de lucru în funcție de cerințele de pe piața muncii.
Am întâlnit oameni cu probleme reale, oameni cărora statutul de șomer le-a îngreunat modul de viață, deoarece acum se confruntă cu serioase probleme atât financiare, dar nu în ultimul rând și cu probleme psihosociale. Din aceste cauze au devenit mai închiși în ei, mai stresați și relaționează mai greu cu cei din jur. În cazul unora încă există speranță și optimism.
Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă organizează și coordonează activitatea de ocupare și formare profesională a persoanelor neîncadrate în muncă, oferă și asigură gratuit, în condițiile legii, servicii de ocupare și formare profesională persoanelor fizice și juridice interesate și urmărește parcurgerea tuturor etapelor legale de protecție socială pentru persoanele neîncadrate în muncă.
Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează de agențiile pentru ocuparea forței de muncă prin centrele de formare profesională din subordinea acestora și de către furnizori de servicii de formare profesională, din sectorul public sau privat, autorizați în condițiile legii. Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se face ținându-se seama de cerințele de moment și de perspectivă ale pieței muncii și în concordanță cu opțiunile și aptitudinile individuale al persoanelor respective. Ei traversează din punct de vedere social momente extrem de dificile
Politica ocupării forței de muncă face parte din politica socială a unei țări, alături de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, asistența socială și politicile familiale, relațiile de muncă, securitatea și sănătatea în muncă, asigurările de sănătate, politicile din sfera locuinței și locuirii, politicile în sfera educației, politicile sociale din domeniul probațiunii / reinserției sociale a persoanelor delicvente și alte politici sociale.
Politicile în domeniul pieței muncii , trebuie să reconcilieze flexibilitatea și securitatea locului de munca prin:
– realizarea flexicuritatii, sprijinită de interacțiunea politicilor macroeconomice de promovare a gradului de ocupare a forței de munca, dezvoltarea abilitaților și procesul de învățare continua, asistentă în procesul de recrutare, politici active pentru piața muncii, asigurarea securității sociale adecvate și a dialogului social efectiv.
Problematica ocupării forței de munca reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană și o componentă a modelului social European. Strategia Europeană (SEO) vizează reducerea sistemului de acordare a ajutoarelor pentru șomeri în sensul încurajării căutării active a unui loc de muncă și prevenirii riscului șomajului, politicile active sunt îndreptate spre crearea de noi locuri de munca, spre dezvoltarea spiritului antreprenorial,spre educarea și formarea profesională pe parcursul întregii vieți pentru îmbogățirea cunoștințelor, componentelor și aptitudinilor tuturor indivizilor .
În România, protecția socială a șomerilor se realizează cu ajutorul bugetului asigurărilor de șomaj. De asemenea, în scopuul protecției persoanelor aflate în șomaj acționează o serie de organizații nonguvernamentale care desfășoară programe cu finanțare internă, externa sau mixta, vizând îmbunătățirea condițiilor de viață ale șomerilor.
Legislația actuală în domeniul șomajului reglementează o arie mai largă de probleme și obiective cum sunt: prevenirea șomajului și combaterea efectelor sociale ale acestuia (prin servicii de preconcediere), încadrarea și reîncadrarea în munca a persoanelor în căutarea unui loc de munca, stimularea ocupării forței de muncă și protecția persoanelor în cadrul asigurărilor de șomaj.
Bibliografie
Tratate si monografii
Angelescu C., Stănescu I., Economie politică – elemente fundamentale, Editura Oscar Print, București, 2000
Bari I., Probleme globale contemporane, Editura Economică, București, 2003
Belascu L., Un proces evolutiv devenit și multidimensional: migrația forței de muncă, Revista economică, nr. 5/2004
Birch, A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, București, 2000
Bogathy, Z., Manual de Psihologia Muncii și Organizațională, Editura Polirom, Iași, 2004
Burloiu P., Managementul resurselor umane, Editia a II-a revizuita si adaugita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001
Cace S., Politici sociale în domeniul șomajului în țările Europei Centrale și de Est, Revista Calitatea vieții, anul 8, nr. 3-4/1999
Cochinescu C., Șomajul. Anxietate și frustrația la persoanele șomere, Editura Lumen, București
Constantin T., Evaluarea psihologică a personalului, Editura Polirom, Iași, 2004
Enache C. (coord.), Economie politică, vol. II, Editura Fundației România de mâine, București, 2007
Giddens Anthony Sociologie, Editura All, București, 2000
Grigore L., Piata muncii pe plan mondial, Teorii, realitati si perspective, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000
Grigore L., Probleme specifice in domeniul petei muncii pe plan mondial, Editura LumnaLex, Bucuresti, 2000
Heyne P., Modul economic de gândire, Editura Didactică și pedagogică, București, 1991
Jigău M., Consilierea carierei, Editura Sigma, București, 2001
Marian I., Constantin Manolescu, Ocuparea și șomajul în perioada tranziției la economia de piață în România, Editura ASE București, 2005
Muntean, A., Psihologia dezvoltării umane, Editura Polirom, Iași, 2006
Neamțu G. (coord), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2003
Omer I., Psihologia muncii-note de curs, Editura România de Mâine, București, 2003
Oprescu G., Piața muncii – teorii, politici, tranziția în România, Editura Expert, București, 2001
Pârâianu M., Piața paralelă a muncii, Editura Expert, București, 2003
Popa M., DSM-IV-TR, Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din România, București, 2003 Popescu L., Politicile sociale est-europene între paternalism de stat și responsabilitate individuală, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2004
Roșu-Hamzescu I., Șomajul în capitalismul contemporan, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982.
Săvoiu Gh., Crăciuneanu V., Țaicu M., O nouă metodă de analiză statistică de concentrare sau diversifi carea piețelor, in Revista Română de Statistică nr. 2/2010
Legislatie
Codul muncii
Hotărârea Guvenului nr.174/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002 publicată în Monitorul Oficial,Partea I, nr.181 din 18 martie 2002, cu modificărili și completările ulterioare.
Legea nr. 1 din 7 ianuarie 1991, privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, publicata in M.Of. nr. 1/8 ian. 1991, abrogate prin Legea 74/2002
Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicata in M.Of. nr. 103/6 feb. 2002, cu modicicarile si completarile ulterioare
Legea nr.107 din 7 aprilie 2004, pentru modificarea și completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicata in M.Of. nr. 338/19 apr. 2004
Ordonanta de Urgenta nr.126 din octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial nr.297 din 14 octombrie 2008.
Surse web
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=101&langId=ro
http://www.insse.ro/cms/ro/content/buletine-statistice
http://www.insse.ro/cms/ro/content/buletine-statistice
http://www.mediafax.ro/
Bibliografie
Tratate si monografii
Angelescu C., Stănescu I., Economie politică – elemente fundamentale, Editura Oscar Print, București, 2000
Bari I., Probleme globale contemporane, Editura Economică, București, 2003
Belascu L., Un proces evolutiv devenit și multidimensional: migrația forței de muncă, Revista economică, nr. 5/2004
Birch, A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, București, 2000
Bogathy, Z., Manual de Psihologia Muncii și Organizațională, Editura Polirom, Iași, 2004
Burloiu P., Managementul resurselor umane, Editia a II-a revizuita si adaugita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001
Cace S., Politici sociale în domeniul șomajului în țările Europei Centrale și de Est, Revista Calitatea vieții, anul 8, nr. 3-4/1999
Cochinescu C., Șomajul. Anxietate și frustrația la persoanele șomere, Editura Lumen, București
Constantin T., Evaluarea psihologică a personalului, Editura Polirom, Iași, 2004
Enache C. (coord.), Economie politică, vol. II, Editura Fundației România de mâine, București, 2007
Giddens Anthony Sociologie, Editura All, București, 2000
Grigore L., Piata muncii pe plan mondial, Teorii, realitati si perspective, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000
Grigore L., Probleme specifice in domeniul petei muncii pe plan mondial, Editura LumnaLex, Bucuresti, 2000
Heyne P., Modul economic de gândire, Editura Didactică și pedagogică, București, 1991
Jigău M., Consilierea carierei, Editura Sigma, București, 2001
Marian I., Constantin Manolescu, Ocuparea și șomajul în perioada tranziției la economia de piață în România, Editura ASE București, 2005
Muntean, A., Psihologia dezvoltării umane, Editura Polirom, Iași, 2006
Neamțu G. (coord), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2003
Omer I., Psihologia muncii-note de curs, Editura România de Mâine, București, 2003
Oprescu G., Piața muncii – teorii, politici, tranziția în România, Editura Expert, București, 2001
Pârâianu M., Piața paralelă a muncii, Editura Expert, București, 2003
Popa M., DSM-IV-TR, Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din România, București, 2003 Popescu L., Politicile sociale est-europene între paternalism de stat și responsabilitate individuală, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2004
Roșu-Hamzescu I., Șomajul în capitalismul contemporan, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982.
Săvoiu Gh., Crăciuneanu V., Țaicu M., O nouă metodă de analiză statistică de concentrare sau diversifi carea piețelor, in Revista Română de Statistică nr. 2/2010
Legislatie
Codul muncii
Hotărârea Guvenului nr.174/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002 publicată în Monitorul Oficial,Partea I, nr.181 din 18 martie 2002, cu modificărili și completările ulterioare.
Legea nr. 1 din 7 ianuarie 1991, privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, publicata in M.Of. nr. 1/8 ian. 1991, abrogate prin Legea 74/2002
Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicata in M.Of. nr. 103/6 feb. 2002, cu modicicarile si completarile ulterioare
Legea nr.107 din 7 aprilie 2004, pentru modificarea și completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicata in M.Of. nr. 338/19 apr. 2004
Ordonanta de Urgenta nr.126 din octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial nr.297 din 14 octombrie 2008.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Servicii Si Beneficii Sociale Pentru Someri In Vederea Accesului pe Piata Muncii (ID: 146572)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.