Servicii Publice de Ocupare Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca din Romania Si Pole Emploi din Franta

Cuprins

LISTĂ ABREVIERI………………………………………………………… 4

LISTĂ TABELE ȘI GRAFICE………………………………………… 5

ABSTRACT…………………………………………………………………….. 6

INTRODUCERE……………………………………………………………… 7

I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND PIAȚA MUNCII…….. 9

I.1. UNIUNEA EUROPEANĂ-VECTOR AL POLITICII DE OCUPARE…. 11

I.2. TENDINȚELE PIEȚEI MUNCII ÎN ROMÂNIA……………………………. 14

II. SERVICII NAȚIONALE PENTRU OCUPARE……………… 17

II.1. AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.. 17

II.2. PȎLE EMPLOI…………………………………………………………………….. 19

III. STUDIU DE CAZ: SERVICII PULICE DE OCUPARE- AGENȚIA NAȚIONALĂ DE OCUPARE A FORȚEI DE MUNCĂ DIN ROMÂNIA ȘI PȎLE EMPLOI DIN FRANȚA………………………………… 23

IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI……………………………….. 40

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………… 43

Listă abrevieri:

ANOFM – Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

FSE – Fondul Social European

BIM – Biroul Internațional al Muncii

BIT – Boureau International du Travail

SEO – Strategie Europeană pentru Ocupare

FEG – Fondul European de Ajustare la Globalizare

FEAD – Fondul de ajutor pentru cele mai defavorizate persoane

ARE – Allocation d’aide au retour à l’emploi

PIB – Produs Intern Brut

Lista tabele și grafice:

Tabelul nr. 1 Repartiția persoanelor ocupate pe sectoare ale economiei naționale

Tabelul nr. 2 Evoluția în anii 2009-2010 a indicatorilor privind piața muncii din România

Tabelul nr. 3 Evoluția în anii 2009-2010 a indicatorilor privind piața muncii din Franța

Tabelul nr. 4 Repartiția populației ocupate din România pe activițăți ale economiei naționale

Tabelul nr. 5 Repartiția populației ocupate din Franța pe activițăți ale economiei naționale

Tabelul nr. 6 Rata de ocupare pe categorii de vârstă în anul 2013

Tabelul nr. 7 Rata de ocupare pe categorie de sex și vârstă în România

Tabelul nr. 8 Rata de ocupare pe categorie de sex și vârstă în Franța

Tabelul nr. 9. Tipologia serviciilor de formare profesională și de stimulare a ocupării

Tabelul nr. 10 Evoluția ratei șomajului în 2010

Tabelul nr. 11 Evoluția ratei șomajului în 2011

Tabelul nr. 12 Evoluția ratei șomajului în 2012

Tabelul nr. 13 Evoluția ratei șomajului în 2013

Tabelul nr. 14 Categorii de solicitanți conform clasificărilor Pôle Emploi

Tabelul nr. 15 Persoane înscrise pe listele Pôle Emploi în anul 2009

Tabelul nr. 16 Intrări și ieșiri pe listele Pôle Emploi în anul 2010

Tabelul nr. 17 Oferte de muncă colectate de Pôle Emploi n anul 2012

Graficul nr.1 Populația în anii 2009-2013 în România și în Franța

Graficul nr.2 Evoluția ratei șomajului masculin și feminin

Graficul nr.3 Evoluția numărului șomerilor indemnizați și neindemnizați în anul 2009

Graficul nr. 4 Evoluția numărului șomerilor indemnizați și neindemnizați în anul 2010

Graficul nr. 5 Rata șomajului pe categorii de vârstă în sensul BIT

Graficul nr. 6 Intrări pe listele Pôle Emploi în funcție de motive

Graficul nr. 7 Ieșiri de pe listele Pôle Emploi în funcție de motive

Graficul nr.8 Locuri de muncă colectate în anul 2009

Graficul nr. 9 Persoane înscrise pe listele Pôle Emploi în anul 2010

Graficul nr.10 Persoane înscrise pe listele Pôle Emploi în anul 2011

Inaginea nr.1 Harta șomajului în România în anul 2013

Imaginea nr.2 Harta șomajului în Franța în anul 2013

Abstract

Nous avons réalisé ce travail tout en étant intéressés par le domaine de l’occupation et du travail. Ce thème est particulièrement intéressant à cause des multiples enjeux impliqués dans le domaine de l’économie, des finances et dans l’aspect social. Les études qui ont comme sujet le marché du travail sont multiples et présentent le sujet à partir des perspectives multiples. Ce sujet très présent dans les politiques européennes est le centre des discussions et d’analyse multiples. Les institutions européennes travaillent ardûment pour trouver des solutions à ces problèmes.

Cette étude est basée sur une recherche multi annuelle, en mettant en avant les tendances sur le marché du travail. En ayant ces références comme fondement, notre finalité est de refléter sur le marché du travail en Roumanie et en France. Les stratégies actives pour l’occupation et le travail sont représentées par l’activité de deux institutions Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă en Roumanie et Pôle Emploi en France.

Tantôt la France comme la Roumanie, par leurs services d’occupation s’efforcent de trouver des solutions et d’appliquer des méthodes et de stratégie pour améliorer cette tendance d’abaissement.

Terms cles/ Cuvinte cheie: Politici SocialeAgenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Pôle Emploi, Șomaj, Măsuri Active, Măsuri Pasive, Angajabilitate, Grupuri vulnerabile

INTRODUCERE

Studiile care au ca subiect piața muncii – domeniul ocupării sau al șomajului – prezintă puncte de vedere multiple. Plecând chiar de la definițiile date acestor noțiuni, care nu sunt deloc unitare, întelegem complexitatea și importanța acestui sector. Domeniu care se impune stringent în politicile europene, ocuparea forței de muncă devine din ce în ce mai vizibilă datorită transformărilor suferite de piața muncii concomitent cu modificarile economice din ultimii ani. Aspectele legate de ocupare și de șomaj în țările Uniunii Europene, printre care se situează și România, și găsirea de soluții optime, devine esențială în contextul de față. Astfel statele europene, mai mult ca niciodată, au obligația de a-și amplifica eforturile pentru pentru găsirea măsurilor corespunzătoare care să permită o evoluție ascendentă a ratei de ocupare, sau cel puțin să stagneze rata înregistrată de șomaj. Altfel, se va ajunge la urmări negative, atât în plan economic, cât și politic și social.

Lucrarea de față își propune să studieze dinamica forței de muncă și a ocupării populației în relație cu modalitățile de aplicare a politicilor și strategiilor din domeniul ocupării și formării profesionale a persoanelor care se află în căutarea unui loc de muncă. Dat fiind faptul că în materie de ocuparea populației Europa se află într-o perioadă de transformare, ne propunem să discutăm despre perspectivele pieței muncii în Europa și în România și metodele și mijloacele prin care aceasta poate urca pe un trend ascendent. În contextul dat, eforturile trebuie să se intensifice pentru a găsi cele mai adecvate soluții pentru a crește rate ocupării forței de muncă.

Criza economică atrage atenția asupra faptului că dinamica realităților economice și politice afectează, la nivel european, la milioane de persoane care își peird locul de muncă, fapt ce impulsioanează statele membre și instituțiile europene la adaoptarea de reforme și măsuri pentru a ameliora această situație generalizată. Ocuparea forței de muncă la nivel european și național reprezintă o temă de maximă actualitate, atât prin tematică cât și prin miza și prin stringența pe care aceasta o reprezintă.

Lucrarea noastră, cu titlul Ocuparea forței de muncă. Studiu de caz: Servicii publice pentru Ocuparea forței de muncă – Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă din România și Pôle Emploi din Franța, are ca obiectiv principal analiza serviciilor și rezultatelor acțiunilor celor două instituții de ocupare pentru a putea transfera la nivel european concluziile și principalele tendințe în ceea ce privește măsurile pentru Ocuparea forței de muncă.

Ne propunem să studiem rolul important pe care îl ocupă cei care furnizează servicii de stimulare a ocupării forței de muncă, având ca scop principal implementarea unor măsuri active care fac parte din politicile de ocupare și incluziune socială, măsuri care influențează semnificativ structura și volumul ocupării și a șomajului. Politicile active de ocupare și incluziune socială sunt preponderent elaborate prin Fondul Social European (FSE), implementat prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) și prin bugetul asigurărilor de șomaj administrat de către serviciul public de ocupare. Apariția și consolidarea pieței de formare profesională și a servicii de ocupare este certificată și de faptul că numărul beneficiarilor a crescut.

Modul în care acestea influențează nivelul pentru Ocuparea forței de muncă constituie punctul central cercetării, studiind locul și rolul acestor servicii în societățile actuale. Cercetarea modului în care serviciile naționale de ocupare contribuie la creșterea ocupării forței de muncă prin îmbunătățirea șanselor de angajare, focalizându-se asupra rolului celor care asigură formare profesională și serviciile de încurajre a ocupării se realizează printr-un dublu demers. Astfel, dintr-o perspectivă teoretică, am realizat analiza pieței muncii și a șomajului, ca variabile care inflențează raportul cerere-ofertă, cauzele și efectele sale asupra societații. Din perspectivă analitică, am încercat să stabilim politicile și măsurile pentru Ocuparea forței de muncă aplicate de România și Franța, prin totalitatea serviciilor oferite de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) și Pôle Emploi. Lucrarea este structurată pe patru capitole, astfel: Capitolul I Aspecte teoretice privind piața muncii tratează caracteristicile pieței muncii și aspectele specifice ale componentelor sale. În primul subcapitol sunt analizate tendințele pieței muncii din Europa, precum și cadrul strategiilor europene pentru Ocuparea forței de muncă, modul în care aceasta s-a transformat și principalele instrumente de realizare. Măsurile active finanțate prin Fondul Social European – principalul cadru de politici publice. În cel de-al doilea subcapitol se tratează aceleați aspecte care se evidențează la nivelul României.

Capitolul II analizează serviciile de ocupare și rolul avut de acestea în creșterea gradului de angajabilitate. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Pôle Emploi sunt două instituții corespondente din România și din Franța care se ocupă cu ocuparea populației în raport cu modalitățile de aplicare a politicilor și strategiilor din domeniul ocupării și formării profesionale a persoanelor care se află în căutarea unui loc de muncă

În cel de-al treilea capitol al prezentei lucrări vor fi expuse cele mai importante rezultate de cercetare, atât de natură cantitativă cât și calitativă, privind serviciile oferite de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și de Pôle Emploi, concentrându-ne asupra șomerilor înregistrați, asupra furnizorilor de locuri de muncă si asupra măsurile aplicate.

Cel de-al patrulea capitol este consacrat concluziilor. Pe baza datelor statistice vom concluziona asupra decalajelor din structura forței de muncă, din UE și diferențele care există între România, țară a Europei de Est și Franța, țară a Europei de Vest.

Metodologia de cercetare pentru atingerea obiectivelor implică metodologii cantitative și calitative, precum și apelul la importante surse bibliografice.

Capitolul I: ASPECTE TEORETICE PRIVIND PIAȚA MUNCII

Realitatea de pe piața muncii dezvăluie faptul că nu toți cei care își doresc un loc de muncă reușesc să și lucreze. Reiese astfel faptul că piața muncii este caracterizată de un dezechilibru între cererea și oferta e muncă. Globalizarea și liberalizarea piețelor a dus la o creștere a concurenței economice precum și o la amplificare a posibilităților de angajare în rețelele internaționale. Un mai bun grad de ocupare la nivel atît european cât și național se poate realiza printr-o serie de politici comune. Se impune susținerea integrării muncii pe tot parcursul vieții prin asigurarea incluziunii pe piața muncii a persoanelor aflate în căutarea unei loc de muncă. Este de asemenea necesară o corelare între nevoile pieței muncii și pregatirea profesională. Se impune ca premisă esențială promovarea flexibilității și reducerea segmentării pe piața muncii prin adaptarea legislației și prin promovarea modurilor inovative de organizare a muncii. Se afirmă de asemnea și investirea în capitalul uman . Nu în ultimul rând, și reprezentând un aspect foarte important este adaptarea la exigențele prezentului a serviciilor de ocupare și o mai bună anticipare a nevoilor de formare a cetățenilor și a necesităților de pe piața muncii.

Factorul uman și munca depusă de el sunt date esențiale ale progresului economic și social și sunt indisociabil legate de creștere economică. Fără componenta umană viața economico-socială nu este posibilă, deoarece ea constituie actorul activ care valorifică prin munca sa mijloacele de producție. Economistul francez Bernard Gazier definește capitalul uman ca fiind „ ansamblul capacităților productive ale unui individ sau colectiv, cuprizând aptitudinila sale active […] cunoștințe generale sau specifice, îndemânare pricepere experiență”.

Delimitând rolul factorului uman, se conturează aspectele conceptului de piață a forței de muncă. Specialiștii Universității din București, în manualul de Economie Politică sunt de părere că „ piața forței de muncă sau piața muncii poate fi definită înainte de toate ca fiind locul în care se întâlnesc, se confruntă și se negociază în mod liber cererea de forță de muncă […] și oferte, prezentată prin posesorii de forță de muncă.” Piața muncii este definită de către specialiști ca fiind spațiul economic în care se întâlnesc și de negociază în mod liber cererea de forță de muncă exprimată de catre deținătorii de capital și oferta de muncă. În alți termeni această piață este formată din totaliatea schimburilor dintre cerere și ofertă bazate pe salariu. Aceasta se caracterizează prin faptul că ea este participativă și contractuală. Legislația din domeniul muncii stabilește organizare și funcționarea pieței muncii. Populația este principalul factor care influențează direcție și ritmul de dezvoltare al unei țări. Relația dintre populație și dezvoltarea economiei a cunoscut de-a lungul timpului fluctuații. În condiții obișnuite de desfășurare și dezvoltare, pe piața muncii există concurență, dată pe de o parte de relațiile dintre unitățile economice în calitate de ofertanți și de utilizarori ai resurselor de muncă, iar pe de altă parte de către persoanele active pe piața muncii care au scopul obținerii cât mai multor avantaje.

Principalele trăsături ale ale pieței muncii sunt: multidimensionalitatea, care este un rezultat al formării și transformărilor suferite de cererea și de oferta forței de muncă; altă caracteristică este dată de dimensiunile pieței muncii, influențate de elemente precum demografia, economia, formarea educațională. Deasemnea, este de menționat faptul că piața muncii este o piață imperfectă, contractuală – drepturile și obligațiile sunt negociate prin contract, precum și o piață segmentată – segmetarea pieței muncii se realizează prin diferite criterii: segmentare a formei de proprietate, segmentare educațională, segmentare profesională.

Caracteristicile și funcțiile pieței sunt multiple, iar acestea derivă din complexitatea factorilor care intră în alcătuirea acesteia. Astfel, putem aminti: – repartizarea resurselor de muncă pe sectoare și pe ramuri; – relația dintre forța de muncă și mijloacele de producție; – rolul în formarea și repartizarea veniturilor și drepturilor salariale; – formarea climatului de muncă și celui de protecție socială; – asigurarea de date cu privire la pregatirea profesională, orientarea profesională, recalificare și reintegrarea forței de muncă.

Cererea de forță de muncă cuprinde ansamblul relațiilor și raporturilor care privesc structura forței de muncă și volumul său. Între cererea de forță de muncă și nevoia de forță de muncă există o conexiune strânsă, cererea fiind principala formă de concretizare a nevoii de forță de muncă. Cererea de muncă se definește ca fiind nevoia de muncă salariată care se reprezintă prin intermediul numărului de locuri de muncă. Factorii care influențează cererea sunt: cererea pentru produsul realizat, productivitatea, numărul de firme precum și prețul celorlalte resurse.

Oferta de forță de muncă se exprimă prin numărul persoanelor apte de muncă din care se scade numărul femeilor casnice, studenți, militarei în termen, sau cei care din diverse motive nu doresc să se angajeze. Oferta de muncă se caracterizează ca fiind munca pe care o pot depune membrii societății în condiții salariale și care se realizează prin numărul celor care sunt apți pentru muncă, scăzând numărul femeilor casnice, al elevilor și al persoanelor care exercită activități neremunerate. Oferta de muncă depinde de factori precum mărimea populației și divizunea pe vârste, activitatea pe segmente de vârstă, calificare și aptitudini precum și de durata muncii. Analiza ofertei de muncă cuprinde aspecte importante precum: calitatea, cantitatea, intensitatea și amplasarea în spațiu. Calitatea forței de muncă este condiționată de educație, calificări, priceperi și deprinderi. Cantitatea depinde de rata de participare, număr de ore acordate muncii. Sub aspectul intesivității, este reprezentată de efortul depus, iar din punct de vedere al amplasării este reprezentată de întreprinderea, industria, sau regiunea în care se furnizează forța de muncă.

Relația dintre cererea și oferta de muncă vizează realizarea unui echilibru între calitatea, cantitatea și structura factorului uman și nevoile resurselor de muncă. Între cele două componente există deasemenea un schimb de fluxuri, și anume un flux de natură fizică, concretizat în serviciile oferite de proprietarul de forță de muncă și un al doilea tip de flux, reprezentat de fluxul de natură valorică și monetară, care se realizează în sens contrar primului.

Se impune astfel analiza noțiunii de șomaj. Șomajul este un dezechilibru care apare în piața muncii, definit de către Dicționarul de Politici Sociale ca fiind situația unei piețe a muncii excedentare, în care cererea depășește oferta de muncă . Drept consecință, o parte a populației apte de muncă nu își găsește un loc de muncă. În conformitate cu definițiile date de BIM – Biroul internaținal al Muncii (Interational Labour Office) – se numește persoană ocupată persoana care în perioada de referință-săptămâna, a realizat orice fel de muncă cu scopul de a obține un profit sau o plată, sau nu a lucrat dar deține un loc de muncă de unde a lipsit temporar.

Noțiunea de șomaj poate fi analizată din mai multe perspective: numărul de șomeri, rata șomajului, structura șomajului. Șomajul reprezintă un factor negativ deoarece impune societății costuri , care pot fi clasificate în 3 categorii: cost social, cost economic și cost financiar. Literatura de specialitate prezintă șomajul sub multiplele lui forme: voluntar, involuntar, conjunctural, sezonier, structural, de conversie, tehnic, de căutare. Teoria clasică înaintează ideea că șomajul caracterizează rigidtatea la salariul real, adică lucrătorii pretind salarii mai mari decât cele stabilite pe piața muncii. Sub analiză psiho-socială, șomajul reprezintă un risc cu efect majore și durabile pentru economiile de piață. El este un „factor de extindere și de adâncire a sărăciei pentru șomeri și familiile lor […] factor de instabilitate economică, politică și de conflict social.” Ținând cont de consecințele negative ale acestuia, reducerea șomajului se concretizează ca o preocupare majoră a statelor.

I.1. Uniunea Europeană – vector al politicii de ocupare

Cu doar 6% din populația globului, Uniunea Europeană creează 20% din producția mondială de bunuri și servicii, care îsi desfășoară activitatea economică prin intermediul unei monede unice, pe o piață unică. Cu toate acestea, una dintre provocările cu care se confruntă

Uniunea Europeană în ansamblul ei este dată de deficitul de oportunități de lucru. Această disfuncționalitate are o serie de motive cunoscute și analizate de către specialiștii din domeniu. Unul dintre aspecte este legat de imposibilitatea de a face față modificărilor suferite de piața muncii. Pierderile din sectorul creării locurilor de muncă generează dezvoltarea șomajului. Adaptarea la noile tehonologii și nivelul relativ redus al educației reprezintă provocări la care Europa trebuie să dea un răspuns. Statele membre ale Uniunii au realizat un sistem de protecție socială a celor care rămân fără loc de muncă. Acest sistem de ajutorare rămâne totuși o metodă pasivă de atenuare a efectelor șomajului. În Uniune se creează locuri de muncă, dar acestea sunt puține, raportat la numărul de solicitări. Imposibilitatea de a accede la un loc de muncă este dată de factori multipli: nivelul scăzut de educație, calificarea insuficientă.

Strategia europeană pentru Ocuparea forței de muncă (SEO) se definește ca fiind cel mai important instrument comunitar, care are rolul de a pune în acord reformele statelor membre al uniunii în domeniul pieței muncii și în cel al politicilor de ocupare.

Politica socială reprezintă una dintre competențele partajate de către statele membre ale Uniunii Europene, formată dintr-o serie de politici complementare . Carta Socială Europeană (1991, cu forma sa revizuită din 1996), Cartea Albă „ Politica Socială Europeană”( 1993), împreună cu „Carta comunitară privind drepturile sociale fundamentale”(1989) precum și toate actele normative din acest domeniu instituie o serie de obiective ale politicii sociale, cu referire la:

promovarea ocupării forței de muncă;

îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă;

lupta împotriva excluderii sociale;

facilitarea unui dialog între angajat și angajator;

protecție socială;

realizarea unei rate înalte pentru Ocuparea forței de muncă.

Obiectivul care face referire la realizarea și menținerea unei rate înalte ocupare a forței de muncă este dus la îndeplinire de către Uniunea Europeană împreună cu statele membre prin Strategia europeana pentru Ocuparea forței de muncă și prin Strategii Naționale, bazate în deosebi„pe:

măsuri și acțiuni în vederea ocupării forței de muncă;

șanse egale;

dezvoltarea spiritulu antreprenorial;

încurajarea adaptabilității pe piața muncii

Primul pas spre coordonarea acțiunilor privind ocuparea forței de muncă a fost făcut în cadrul summit-ului Consiliului Europei din Luxemburg din 1997 unde au fost elaborate principalele direcții în ocuparea forței de muncă (“employment guidelines”). Conform Tratatului de la Maastricht din 1991, „Comunitatea și statele membre […] trebuie să aibă ca obiective promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă, dci să facă posibilă armonizarea lor, perioadă în care sunt menținute progresul, protecția socială adecvată, dialogul între management și muncă, dezvoltarea resurselor umane, având în vedere o ocupare înaltă și trainică a forței de muncă și combaterea excluziunii.”.

Politicile de ocupare se definesc ca un domeniu distinct în cadrul politicilor sociale, ele având ca principal obiectiv menținerea și creșterea gradului de ocupare, prin acțiunea măsurilor directe sau indirecte, care au rolul să asigure realizarea de locuri de muncă pentru populația tânără și pentru toate categoriile de persoane care au intenția să se angajeze. Domeniile prioritare de acțiune pentru ocuparea forței de muncă vizează promovarea investițiilor în cadrul învățământului profesional, creșterea eficienței utilizării forței de muncă, creștere economică bazată pe ocuparea intensivă a forței de muncă. Ca parte a politicilor publice, politicile sociale reprezintă modul în care instituțiile statului se implică în asigurarea condițiilor de viață ale cetățenilor. „Politicile sociale se realizează prin prevederi legislative, reglementări administrative, implementarea programelor sociale speciale, furnizarea și producerea de bunuri și servicii sociale pentru populație. ”

Modelul politicilor sociale europene susține creșterea economică durabilă și îmunătățirea condițiilor de muncă și de viață, în subordinea căruia intră ocuparea completă a forței de muncă, egalitate de șanse, calitativitatea locurilor de muncă și incluziune socială.

Modelul politicilor sociale naționale cuprinde: piața forței de muncă și politicile salariale, pensiile, asistența socială, politicile familiale, relațiile de muncă, sănătate și securitate în muncă. Problematica ocupării forței de muncă este abordată prin două perspective: cea a politicilor sociale pasive – care constau în asigurarea financiară a individului care rămâne fără loc de muncă și se realizează prin asigurarea indemnizației de șomaj, și cea a politicilor sociale active – care se concretizează prin actiuni la nivel de grup sau de comunitate, sprijinită de caătre autoritatea publică, având scopul de a crește nivelul ocupării forței de muncă.

În acest ultim domeniu se realizează programe care au în vedere creșterea șanselor de angajare, acordarea de subvenții pentru susținerea ocupării, sprijinirea inițiativelor, dezvoltarea aptitudinilor de muncă precum și prommovarea spiritului de căutarre activă de

locuri de muncă.

În cadrul Tratatului de la Amsterdam din anul 1997, se acordă o atenție specială cu referire la ocuparea forței de muncă, iar politica pentru Ocuparea forței de muncă este afirmată ca o sarcină europeană comună, iar șomajul este considerat o problemă de îngrijorare europeană pentru toatalitatea statelor membre. Statele membre trebuie să-și coordoneze politicile în vederea respectării celor patru piloni principali. Recomandările în privința îmbunătățirii ocupării forței de muncă au în vedere: politici active de dezvoltare, combaterea discriminării în ceea ce privește incluziunea socială, acțiune regională și locală în scopul creării a noi locuri de muncă, încurajarea învățării de durata întregii vieți, soluționarea și prevenirea problemelor generate de șomaj.

Aspectele care privesc ocuparea forței de muncă au fost integrate în “Strategia Lisabona Revizuită” din anul 2005, cunoscută și sub denumirea de “Strategia creșterii economice și a locurilor de muncă” (Growth and Jobs Strategy). Deasemenea, Planurile Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (PNAO) au fost substituite de către Programele Naționale de Reformă (PNR), elaborate pe o perioada de 3 ani și orientate după trei linii directoare integrate, și anume: linii directoare la nivel macro-economic, linii directoare la nivel micro-economic și linii directoare ale ocupării forței de muncă. Întâlnirea de la Lisabona a fost una cu un mare impact la nivel european, deoarece cu acest prilej se instituie un obiectiv strategic, și anume ca Uniunea se devină spațiul economic cu cea mai mare competitivitate, un spațiu care să fie capabil să realizeze o creștere a locurilor de muncă și o mai bună coeziune socială.

În cadrul acestei întâlniri s-a propus obiectivul de atingere a unei rate generale de ocupare de 70%, o rată de ocupare în rândul persoanelor de sex feminin de până la 60% și o rată de 50% pentru lucrătorii vârstnici până în anul 2010.

În domeniul forței de muncă se impun o serie de obiective precum: creșterea calitativă și cantitativă a locurilor de muncă la nivel european, combaterea sărăciei, a excluderii și a discriminării, egaliatate, între sexe. Strategia Europeană de Ocupare nuanțează problematica ocupării forței de muncă, privind-o dintr-o perspectivă regională, înțelegându-se că de la acest nivel există posibiitatea elaborării unor strategii mai bune.

La sfârșitul perioade de aplicare a strategiei, în anul 2010 s-a constat că obiectvul de 80% rată generală de ocupare nu a putu fi îndeplinit. Rata propusă a fost realizată la nivelul anului 2010 doar în Olanda- 74,4%, Danemarca -73,4%, Suedia – 72,5%, Austria – 71,7% și Germania cu 71,1%. Dinamica nesatisfăcătoare pune în lumină dificultățile de la nivelul majoritășii statelor europene în ceea ce privește asigurarea unui echilibru între cererea și oferta de forță de muncă.

“Europa 2020” este noua strategie europeană, adoptată în anul 2010 care are următoarele priorități:

“creșterea inteligentă”, bazată pe cunoaștere și educație.

“creșterea sustenabilă”, ce vizează alocarea eficientă a resurselor, economia ecologică și creșterea competitivă

“creșterea inclusivă” ce-și propune atingerea unor nivele ridicate de incluziune și coeziune socială.

Strategia are ca obiectiv crearea mai multor locuri de muncă și asigurarea de condiții de viață mai bune. Concret, strategia vizează o creștere a ocupării care să fie durabilă, favorabilă incluziunii și în acord cu specificul economiei națioanle. Anul 2010 a fost desemnat anul european al combaterii sărăciei și a excluziunii sociale. Cu toate acestea, nu s-au înregistrat progrese notabile în acest domeniu. Statele membre au susținut că problema sărăciei trebuie abordată și rezolvată la nivel național.

În anul 2010, populația ocupată la nivelul Uniunii Europene a fost de aproximativ 221,4 milioane de persoane, dintre care 120,9 milioane bărbați și doar 100 milioane femei.

II.2. Tendințele pieței muncii în România

În România, problemele legate de piața muncii sunt în strânsă legătură cu perioada de tranziție prin care țara trece. Astfel, analiza transformărilor suferite de piața muncii în România, evidențiază faptul că fenomenul de șomaj a apărut ca un dezechilibru între cererea și oferta de muncă și că populația ocupată consemnează scăderi în domenii precum industria prelucrătoare, construcții și transporturi. O creștere a ocupării s-a înregistrat în sectorul privat din domeniul serviciilor. Fenomenul pentru Ocuparea forței de muncă înregistrează caracteristici specifice în funcție de regiune, de structura economică cât și de nivelul de educație.

Obiectivele strategice adoptate de către România se încadrează în direcția stabilită la nivel european Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 stabilește ca fiind una dintre prioritățile majore – problematica resurselor umane. În prezent, politicile în domeniu își ghidează activitatea în conformitate cu Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020.

În România, politicile active de ocupare se desfășoară prin intermediul Agenției Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și prin intermediul furnizorilor autorizați de servicii de formare profesională și ocupare care fac parte din sectorul de afaceri, public sau cel al economiei sociale (asociații și fundații). În ceea ce privește formarea profesională, procesul de autorizare se realizează de către Consiliul National pentru Formarea Profesională a Adulților (CNFPA, redenumit sub numele de Autoritatea Națională pentru Calificări – ANC), prin furnizorii privați de servicii de creștere a ocupării forței de muncă, care sunt autorizați de către ANOFM.

Una dintre principalele probleme cu care se confruntă țara noastră în domeniul ocupării este șomajul. În sfera șomajului din România sunt subordonate toate categoriile de forță de muncă, însă unele dintre acestea prezintă vulnerabilități mai accentuate. Una dintre categoriile cele mai vulnerabile este reprezentată de către femei, din motive diverse precum: atitudinea angajatorilor, rigiditatea în raport cu forța de muncă feminină, nivelul de pregătire, urmată de tineri și de persoanele de peste 50 de ani.

Analiza datelor privind șomerii din România, analiză făcută pe structura pe vârste, scoate în evidență o altă constată a șomajului din țara noastă. Categoria cu o rată mare a șomajului este reprezentată de tineri de pănâ în 30 de ani. Această categorie formată din proaspeții absolvenți care nu au experiența necesară ceruta de către angajatori sau au diplome în urma unor studii fără aplicabilitate de piața muncii. Cea de-a doua categorie care însumează un număr mare de șomeri este reprezentată de persoanele cu vărsta de peste 50 de ani, cu dificultăți în schimbarea profesiei.

Specificitățile pieței muncii din România însumează o caracteristică fluctuantă, cu numeroase dezechilibre, cu diminuarea productivității muncii, și cu inactivitatea unei mari părți a populației apte de muncă. În concluzie, instituțiile precupate de piața muncii trebuie să lucreze în ansamblu pentru a crește ponderea ocupării forței de muncă și diminuarea gradului șomajului. O viziune unitară a dezvoltării pieței muncii, aplicarea unei politici pentru Ocuparea forței de muncă precum și dezvoltarea unei generații capabile să se integreze și să evolueze în cadrul pieței muncii.

Comparativ cu valorile la nivel European, în cazul României ținetele au valorie mai reduse în ceea ce privește rata de ocupare. În condițiile unei crize care persistă în Europa, economia țării noastre întâmpină probele în ceea ce privește utilizarea forței de muncă, care se exemplifică prin existența în același timp a unui deficit de forță de muncă în anumite zone și domenii și de o cerere de ocupare prea mare în altele.

Deși la nivel național rata șomajului este mai mică decât la nivel european, rata pentru Ocuparea forței de muncă continuă să fie scăzută. Conforma datelor statistice, comparativ cu anul 2009, populația ocupata a crescut în anul 2010 cu 1,8%. Cu toate acestea, productivitatea muncii pe persoană este scăzută. Luând exemplul sectorului agriculturii, în anul 2009 populația ocupată era de 29,1% – una dintre cela mai ridicate valori din Europa -, dar productivitatea muncii pe ansamblul economiei era de doar 20,6%. În schimb în Franța, la nivelul aceluiași an, cu o popuație ocupată în agricultură de doar 2,9% productivitatea muncii a fost de 69,0%.

Din analizele furnizate de Eurostat, se constată că:

-România se plasează pe unul dintre ultimele locuri în privința ponderii populației ocupate în servicii din totalul populației ocupate. Aceast pune în evidență regresul României în comparație cu structurile economice ale celorlalte țări europene.

-Datele arata că la nivel european există tendințe egale ale productivității între sectoarele economiei, ceea ce în România nu este deloc așa. În anul 2009, populația ocupată în agricultură era de 29,1%, în 2010 de 30,1%, în 2011 de 28,6% , în 2012 de 29,0%, și în 2013 28,5%. , în timp de în industrie ponderile au fost de 30,1% în 2009, 28,7% în 2010, 28,8% în 2011, 28,6% în 2012 și 28,6% în 2013 iar în servicii de 40,8% în 2009, 41,2% în 2010, 42,6% în 2011, 42,4% în 2012 și 42,9% în 2013.

Tabelul nr 1. Repartiția populației ocupate pe sectoare ale economiei naționale

SURSA: Institutul Național de Statistică

Populația României este în continuă scădere, tendință care este contrară celei din Europa. Ponderea pe care o reprezintă populația României în populația UE este de 4,2%. Deasemenea, sporul natural a fost negativ pe toată perioada studiată. S-a înregistrat o continuă creștere a populației în vârstă ca urmare scădere a ponderii populației tinere. Pe lângă aceste modificări ale structurii și numărului populației apare și situația creșterii numărului de migranți pentru muncă. Această migrație masivă a dus la dezechilibre în piața muncii.

Provocările care se conturează spre a fi îndeplinite pentru crearea unei piețe a muncii competitive sunt:

-Provocări demografice: procesul de scădere a populației, îmbătrânirea forței de muncă

-Provocări participative pe piața muncii: pondere ridicată a populației în agricultură, discrepanțe între participare activă a perosanelor de sex feminin și cea a persoanelor de sex masculuin, nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor.

-Provocarea politicilor active pentru Ocuparea forței de muncă: măsuri de formare profesională și anticiparea nevoilor de formare profesională, monitorizarea impactului măsurilor active.

-Provocarea învățării continue, pe tot parcursul vieții: nivel educațional scăzut în raport cu media europeană, participarea redusă la programe de învățare pe tot parcursul vieții.

În sprijinul acestora vin instrumentele financiare, – prin care Uniunea Europeană acționează în toate țările membre, inclusiv în România – acestea fiind:

Fondul social european (FSE) – unul dintre fondurile structurale, creat cu scopul de a reduce diferențele existente la nivelul statelor membre în materie de prosperitate și standarde de viață. De acest tip de finanțare beneficiază statele membre și regiunile, în special cele insuficient dezvoltate din punct de vedere economic. În perioada 2007-2013, în jur de 10 milioane de persoane au beneficiat în fiecare an de pe urma măsurilor finanțate de FSE. Statele membre și regiunile au primit aproape 76 de miliarde de euro din acest fond, sumă care vine în completarea unei finanțări de 36 de miliarde de euro de la bugetele naționale.

Rolul FSE continuă să fie consolidat, venind în sprijinul statelor membre pentru a îndeplini prioritățile și recomandările europene privind politicile active. Un procent de 20 % din suma alocată de FSE fiecărei țări trebuie cheltuit pe proiecte de incluziune socială iar fondul trebuie să asigure cel puțin 23,1 % din finanțarea totală a politicii de coeziune la nivelul Uniunii Europene.

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) are în vedere asistență personalizată dedicată lucrătorilor care și-au pierdut locul de muncă în urma unor concedieri masive. Începând cu data de 1 ianuarie 2014, sfera de aplicare a acestui fond a fost extinsă incluzând și lucrătorii concediați în urma unei situații neașteptate de criză. În regiunile care înregistrează o rată ridicată a șomajului în rândul tinerilor, FEG poate finanța în prezent măsuri destinate tinerilor care nu sunt angajați și care nu sunt înscriși într-un program educațional sau de formare.

Noul Fond de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane (FEAD) a primit, pentru perioada 2014-2020, suma maximă de 3,5 miliarde de euro. Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane (FEAD). Acest sprijin constă în asistență materială celor mai sărace categorii ale populației, printre altele, alimente, îmbrăcăminte și articole de uz personal. Asistența materială oferită trebuie să se bazez și pe măsuri de incluziune socială.

Deasemenea există și trei instrumente administrate direct de către Comisia Europeană – Programul pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială PROGRESS, Rețeaua europeană de servicii publice pentru Ocuparea forței de muncă EURES și Instrumentul european de microfinanțare Progress – au fost integrate și extinse în cadrul unui singur program denumit PSCI: Programul Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială

Capitolul II Serviciile Naționale pentru Ocupare

II. 1. Agenția Națională pentru Ocupare a Forței de Muncă

În România, prin Legea 145/23.07.1998, se înființează Agenția Națională pentru Ocupare și Formare Profesională, instituție publică de interes national care are rolul de a coordona activitatea de ocupare și formare a forței de muncă, precum și de a proteja persoanele neîncadrate în muncă. De asemenea, la data de 30 Decembrie 2000 Guvernul României emite OUG 294/2000 prin care modifica Legea 145/1998. Astfel numele agenției s-a modificat ân Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

   La data de 25.07.2006 a intrat în vigoare o nouă lege de organizare și funcționare a agenției, respectiv legea nr. 202 din 22 mai 2006 privind organizarea si funcționarea Agentiei Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin care se stabilesc în subordinea ANOFM : Agenția Municipiului București, 41 de agenții județene (în subordinea cărora își desfășoară activitatea 70 de agenții locale și 141 puncte de lucru), 8 centre județene de formare profesională a șomerilor, 8 centre regionale de formare profesională a adulților, precum și Centrul Național pentru Formarea Profesională a Personalului Propriu.

Serviciile Agenției se adreseaza atât șomerilor cât și tuturor agenților economici.
Principalul său obiectiv este creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și în mod implicit, scăderea ratei șomajului.

Pentru a-și îndeplini obiectivele, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă are ca atribuții următoarele :

organizarea și finanțarea conform legii a serviciilor de formare profesională ;

orientarea persoanelor neîncadrate în munca si medierea dintre acestea si angajator;

înaintarea de propuneri privind elaborarea proiectului de buget al asigurărilor pentru șomaj;

administrea bugetul asigurărilor pentru șomaj și prezentarea de rapoarte privind execuția bugetară;

organizarea de servicii de evidență și de indemnizare a ajutoarelor, alocațiilor și a sumelor finantate din bugetul asigurarilor pentru somaj;

implementarea de programe finantațe din Fondul Social European;

elaborarea de programe anuale de activitate pe care le supune aprobării Ministrului Muncii si Solidarității Sociale.

Dintre măsurile active întreprinse de către ANOFM în ceea cea privește persoanele care sunt în cautarea unui loc de munca pot fi enumerate :

-Cursuri de calificare/recalificare persoanelor care nu sunt intrate în câmpul muncii.

-Consultanță oferită pentru începerea unei afaceri.

-Evaluarea și certificare competențelor realizate prin alte forme decât cele formale.

-Consiliere profesională.

-Medierea muncii

-Stimularea mobilității în muncă.

În ceea ce-i privește pe angajatori, aceștie beneficiază din partea ANOFM de o serie de beneficii. Cei care angajează persoane din rândul șomerilor, pe care îi mențin în activitate pe o perioada de cel putin 6 luni de la data angajării se bucură de reducerea sumei care reprezintă contribuția angajatorului la bugetul asigurărilor pentru somaj. Această reducere se acordă începând cu anul fiscal următor, pe o durată de 6 luni.

Ca membră a Uniunii Europene, România și inclusiv ANOFM beneficiază de o deschidere europeană, în același timp cu o cu alinierea la standardele în domeniu.

Obiectivele stabilite prin Strategia Europa 2020 reprezintă ghidul pentru desfășurarea activităților agenției, respectiv: diminuarea șomajului și creșrerea ocupării forței de muncă, în special a tinerilor și al altor categorii de persoane care întâmpină dificultăți în găsirea unui loc de muncă). În acest sens, ANOFM își propune să contribuie la ținta de ocupare de 70% pentru populația în vârstă de 20-64 de ani.

În cazul ANOFM este considerat șomer persoana care reunește următoarele condiții:

-nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activitati autorizate potrivit legii venituri mai mici decat indemnizația de somaj ce i s-ar cuveni potrivit legii;

-este aptă din punct de vedere medical pentru a munci ;

-are vârsta minimă de 16 ani ;

-este în baza de date a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă ;

Beneficiază de indemnizația de șomaj persoanele care se găsesc într-una dintre situațiile :

-încetarea contractul individual de muncă sau a contractului de muncă temporară;

-absolvenții instituțiilor de învățământ, în vârsta de minimum 16 ani, care, într-o perioada de 60 de zile de la absolvire, nu au reușit sa se încadreze în câmpul muncii potrivit pregătirii lor profesionale ;

În mod cumulativ, beneficiarii trebuie să fi împlinit un stagiu de cotizare de minim 12 luni in ultimele 24 de luni premergătoare datei de înregistrare a cererii. Indemnizatia de șomaj se acordă pe perioade stabilite diferențiat, în functie de perioada de cotizare,

-6 luni pentru persoanele cu o perioadă de cotizare de până la 5 ani, dar nu mai puțin de 1 an;

-9 luni pentru persoanele cu o perioadă de cotizare cuprinsă între 5 si 10 ani;

-12 luni pentru persoanele cu o perioadă de cotizare mai mare de 10 ani ;

-Pentru persoanele asimilate somerilor, indemnizatia de somaj se acorda pe o perioda de 6 luni.

Trebuie menționat faptul că suma primită cu titlu de indemnizație de somaj este o suma fixă, neimpozabilă, lunară, reprezentând valoarea de 75% din salariul de baza minim brut pe țară, în vigoare la data stabilirii acestuia.

II.2. Pôle Emploi

Serviciul Public de Ocupare din Franța, Pôle Emploi – este instituția care se ocupă cu gestionarea locurilor de muncă și cu alocarea lor pe întreg teritoriul Franței. Legea din 13 februarie 2008, cu referire la reforma în organizarea serviciului public pentru Ocuparea forței de muncă prevede fuziunea ANPE (Agence Nationale pour l’Emploi), Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Unedic (Union Nationale Interprofessionnelle pour l’Emploi dans l’Industrie et le Commerce), și în cele din urmă cu Uniunea Națională Interprofesională pentru ocuparea forței de muncă în industrie și comerț (împreună cu rețelele operaționale) cu scopul de a crea o agenție unică pentru cei care sunt în căutarea unui loc de muncă – Pôle Emploi. Înființarea acestei instituții s-a bazat pe dorința comună de a oferi celor aflați în căutarea unui loc de muncă, cât și firmelor care au oferte de muncă, servicii personalizate, sub expertiza specialiștilor din domeniul muncii. Astfel, pe baza unui acord comun, misiunea agenției a devenit aceea de a primi, sprijini și ghida pe cei care au nevoie de un loc de muncă. Deasemnea, ea sprijină persoanele din câmpul muncii care îți doresc să se înscrie într-un program de formare continuă, pentru a evolua pe scară ierarhică și pentru a-și găsi un loc de muncă pe termen lung.

Pôle Emploi propune în mod egal o gamă completă de servicii firmelor, sprijinindu-le în procedura recrutării prin analiza nevoilor, selecția candidaților, informații cu privire la angajare, asigurând în același timp plata indemnizației de șomaj. Din dorința de a dispune de un operator eficient, Pôle Emploi contribuie la integrarea economică și socială a cetățenilor, pregătindu-i și ajutându-i în cautarea de locuri de muncă. Ea respectă egalitatea și liptă împotriva discriminării de sexe și de vârstă, înscriindu-se astfel în trendul european. Deasemenea, ea ajută la crearea de noi locuri de muncă, sprijinind companiile în procesul de recrutare. Activitatea agenției depășește granițele Franței, în misiuni de și parteneriate care oferă locuri de muncă, susținând mobilitatea internațională.

La nivel național, conducerea organizației este asigurată de către un Consiliu de Administrație și de către un Directorat General. Consiliul de administrație este format din 18 membri numiți pe o durată de 3 ani. Consiliul cuprinde 5 reprezentanți ai statului, 5 reprezentanți ai sindicatelor interprofesionale representative la nivel național, doi responsabili desemnați de către ministrul muncii, șase reprezentanți ai organizațiilor profesionale de angajatori la nivel național, un reprezentant al colectivității teritoriale desemnat prin propunerea comună a regiunilor și departamentelor din Franța. Directorul general își exercită funcția sub tutela Consiliului de Administrație.

La nivel regional, fiecare regiune administrativă dispune de o agenție regională. Pole Emploi are un numar de 26 de agenții regionale. În fiecare regiune directorul general al Pole Emploi semnează convenție împreună cu prefectul, care vizează să programeze intervențiile agenției cu privire la situația locală a ocupării forței de muncă și a pieței muncii, să precizeze condițiile implicării sale și să îi evalueze activitatea, precum și să definească condițiile cooperării cu partenerii locali.

Din cele 900 de agenții locale, 141 sunt agenții specializate și mai mult de 73 sunt platforme de serviciu. Rețelele specializate au rol de a consilia pe cei care au nevoi speciale în căutarea unui loc de muncă.

Agenția Handipasse îi sprijină pe cei care suferă de un handicap, dispunând în plus de un centru medico-social.

Agenția Cadres primește persoanele care au cotizat la forma cadru de pensii.

Pôle Emploi Spectacle îi consiliază pe artiști și alți prestatori de servicii din lumea spectacolului care beneficiază de ajutor specializat în căutarea unui loc de muncă. Angajatorii au posibilitatea să organiza audiții și castinguri în cadrul agențiilor Pôle Emploi. Agenția Pôle Emploi International își oferă serviciile cadaților și angajatorilor în domeniul mobilității europene și internaționale. Consilierii îi ghidează pe candidați în proiectul lor de mobilitate și îi însoțesc în demersurile lor profesionale. Pôle Emploi îi informează în legătură cu modul de viață și condițiile de muncă din țările străine. Pôle Emploi face deasemenea parte din rețeaua EURES (European Employment Service) care numără 850 de specialiști din toate domeniile economiei europeene. Deasemenea, ghișeele Video sunt un sistem de video-conferințe, înstalate în marile orase, care permit celor care sunt în căutarea unui loc de mucă să beneficieze de o conversație video cu cel care îl consiliază. 
Misiunea acestui serviciu de interes public este de a garanta sprijinul celor care își caută un loc de muncă, răspunzând nevoii lor de recrutare. Prospectarea pieței muncii, realizarea unei expertize asupra evoluției locurilor de muncă, a calificărilor necesare, statistica ofertelor de muncă, consilierea firmelor în recrutare, asigurarea relaționării dintre cerere și ofertă, lupta împotriva discrimiării și egalitatea profesională sunt doar o parte din obiectivele Agenției. Acestea continuă cu sprijinul, orientarea și informarea persoanelor care dispun sau nu de un loc de muncă în căutarea unui loc de muncă, a unei acțiuni de formare profesională, a unei consilieri profesionale, facilitarea mobilității geografice și profesionale, și participarea la inserția socială și profesională. Deasemenea se ocupă de înscrierile pe listele celor caută un loc de muncă, înformându-l periodic și asigurîndu-i controlul acestei căutări.

În ceea ce îi privește pe cei care sunt în căutarea unui loc de muncă, Pôle Emploi le garantează acțiunea lor susținută în căutarea unui loc de muncă, Acest sprijin se organizează în jurul a patru modalități de sprijin, care să răspundă nevoilor diverselor persoane care sunt în căutarea unui loc de muncă, în funcție de natura căutării si de numărul ofertelor :

Sprijinul susținut este modalitatea care se adresează persoanelor care au cea mai mare distanță față de câmpul muncii și care au o nevoie imperativă de întâlniri cu persoana din cadrul agenției care îl consiliază. Acesta din urmă administrează maxim 70 de dosare a șomerilor care se află în această situație.

Sprijinul ghidat este forma de ajutor ideală pentru cei care au nevoie de o consiliere regulată, fără întâlniri efective cu consilierul. În această situație acesta din urmă administrează în jur de 150 de dosare.

Sprijinul în cătarea unui loc de muncă este o modalitate adresată celor mai autonomi și cu un contact mai apropiat cu piața muncii, iar în acest caz consilierul are 250-300 de persoane pe care le spriină. El se îngrijește ca aqceste persoane să primească oferte de muncă și să aibă o căutare activă.

Sprijinul global, se realizează prin asocierea dintre Pôle Emploi și Consiliile Generale. Această colaborare mobilizează structurile partenere asigurândd sprijinul global coordonat de către consilierul Pôle Emploi.

Cei care au nevoie de un loc de muncă au acces la servciile Agenției prin diverse canale :

întâlnirea personală cu un consilier grație unei rețele de agenții, implementată pe întreg teritoriul Franței ;

un număr de telefon cu apel gratuit pentru orice informație necesară;

site-ul www.pole-emploi.fr care permite depunerea CV-urilor, înscriere, actualizarea dosarelor de indemnizație, obținerea de informații.

În ceea ce-i privește pe cei care oferă locuri de muncă, gama de servicii este deasemenea largă. Datorită cunoștințelor consilierilor despre nevoile pieței muncii, ei evaluează nivelul adaptat nevoilor fiecărui angajator în parte. Cooperarea cu federațiile și sindicatele profesionale, precum și cu angajatorii se realizează în cadrul Clubului de Resurse Umane a Agenției.

Angajatorii îți gestionează în mod direct ofertele în cadrul platformei, într-un spațiu care îi este dedicat. În 2013 au fost colectate mai mult de 2,8 milioane de oferte de muncă, 430000 de firme beneficiază de serviciile agenției, si8te-ul a înregistrat un trafic de 43,5 milioane de vizitatori

Prioritățile strategice ale Serviciul Public de Ocupare din Franța sunt:

Personalizarea ofertelor de muncă și acțiuni susținute pentru cei care sunt în cautarea unui loc de muncă. Agenția de ocupare îți ghidează activitatea după un plan strategic care vizează trei modalități de previzionare și urmărire a necesităților de angajare : sprijinul șomerilor autonomi, apropiați de piața muncii, sprijin susținut pentru cei care au o distanță considerabilă față de piața muncii și sprijnul ghidat care se adresează . alegerea unei modalități se face de catre u consilier, pe baza unui diagnostic al situației. Aceeași logică a personalizării este pusă și la dispoziția angajatorilor care au diverse așteptări

Acțiunea în teritoriu, cât mai aproape de parteneri
Agenția de ocupare lucrează în colaborare cu partenerii si colectivitățile teritoriale prin intermediul parteneriatelor pentru a identifica oportunitățile și pentru a asigura relaționarea cu șomerii.

Dezvoltarea cooperării și încrederii între parteneri. Responsabilitate, încredere, utilitate și perormanță- sunt cele cinci principia manageriale care formează cadrul de referință al managerilor. Elaborate pe baza unui principiu particiativ, ele poziționează managerii ca purtători ai strategiei. Acest cadru le clarifică rolul în interiorul rețelei sau structurii oricari ar fi poziționarea lor ierarhie.

Atenție sporită la rezultate. Agenția de Ocupare vizează angajamente care trebuie să satisfacă nevoile șomerilor și angajatorilor. Pentru a previziona tendințele pieței, realizează anchete naționale pentru a determina gradul de satisfacție în raport cu serviciile oferite. Studiile demonstrează că 80% dintre șomeri care au primit indemnizație au fost mulțumiți de modul care a fost operat dosarul personal. În ceea ce privește firmele, 63% dintre ele s-au aătat mulțumite de modul de recutare .

Inovare pentru ameliorarea serviciilor și valorizarea expertizelor . Pentru a asigura cele mai inovatoare idei, Agenția pentru Ocuparea inițiat și a elaborat un program pentru a ameliora oferta de locuri de muncă, pentru a crește accesibilitatea și pentru a pregăti viitoarele orientări strategice. Noutatea constă în preluarea prin telefona nevoilor șomerilor, De această simplificare beneficiază și angajatorii. Sistemul informatic integrează în mod automat ofertele primate prin telefon.

Transparență și deschidere. Prin intermediul unui nou sistem de primire a ofertelor, Agenția de Ocupare crește fluiditatea și transparența în piața muncii.

Una dintre măsurile passive întreprinse constă în acordarea unei indemnizații de șomaj (allocation d’aide au retour à l’emploi – ARE), acordată în condiții precise, persoanelor înscrise pe listele agenției și care au rămasîn mod involuntar fără un loc de muncă, dacă :

Îndeplinește o perioadă de cotizare de 4 luni într-un interval de 28 sau 36 de luni în fucție de vârsta celui care o solicită;

Se află înscris pe listele agenției pentru căutarea unui loc de muncă ;

Este locuitor al Franței ;

Indemnizația de șomaj ARE se primește în cazul în care pierderea locului de muncă este involuntară, din unul dintre motivele :

Concedierea ;

Încheierea contractului pe perioadă determinată ;

Întreruperea contractului din motive economice ;

Desfacerea contractului prin acordul părților ;

Demisie, în cazul în care aceasta este considerată ca fiind legitimă.

Valoarea brută zilnică pe care o are indemnizația este egală cu 40,4% din SJR- Salaire Journalier de Référece – salariul zilnic de referință, care constituie baza de calcul în vedrea stabilirii valorii zilnice a indemnizației. Valoare zilnică a indemnizației de șomaj nu poate fi inferioară unui plafon fix de 26,93 € și nu poate avea valoarea mai mare de 75% din salariul zilnic de referință.

Perioade de cotizare sau perioada de muncă pe o perioadă de referință de 28 de luni determină intervalul în care se acordă indemnizația. Această perioadă nu poate fi mai mică de 122 de zile, dar nu poate depăși pragul de 730 de zile, cu excepția persoanelor care au depășit vârsta de 50 de ani la încheirea contractului de muncă , situație în care indemnizația se acordă pe o perioadă de 1095 de zile.

Capitolul III Studiu de caz: Servicii Publice de Ocupare – Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă din România și Pôle Emploi din Franța

Serviciile publice de ocupare sunt pioni importanți ale sistemelor de protecție socială și a ocupării forței de muncă. Analiza activității si rezultatelor celor două înstituții conturează o imagine clară asupra schimbărilor care se produc pe piața muncii, trasând în linii clare tendințele și măsurile adecvatecare se impun pentru remedierea situaților rezultate.

În demersul nostru ne propunem studiul activității a două servicii publice de ocupare, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă din România și Pôle Emploi din Franța, în decursul anilor 2009, 2010, 2011, 2012 și 2013. Acest interval de timp este caracterizat de schimbări majore la nivel economic, financiar și social care influențează în mod direct piața muncii, rata șomajului și inclusiv activitatea celor două instituții corespondente.

Analiza instituției din România are ca punct de plecare o privire asupra contextului macroeconomic al perioadei analizate. Economia României a înregistrat în anul 2009 un PIB de 501,1 miliarde de lei, ajungând în anul 2013 la 650,6 miliarde de lei. Deși rata PIB-ului a înregistrat valori ascendente, economia României se particularizează printr-o sensibiltate la șocurile externe, așa cum s-a dovedit a fi criza economică și financiară mondială. În perioada analizată s-au produs modificări în ceea ce privește structura sectoarelor economice precum și a nivelului lor de contribuție la creșterea economică. Agricultura a fost sectorul care a înregistrat cea mai scăzută contribuție la valoarea adăugată.

Graficul nr. 1 Populația României și Franței în anii 2009-2013

SURSA: EUROSTAT

Evoluția populației scoate în evidență o ușoară descreștere a populației în România, dar în același timp se observă o creștere în rândul populației franceze. Acest aspect duce în special în cazul țării noastre la o influențǎ directǎ asupra pieței muncii, în direcția scăderii populației active tinere, menținerii populației active adulte și creșterea numǎrului persoanelor vârstnice care fie beneficiază de asistență socială și financiară, fie iau parte la activitatea economică.

Tabel nr. 2 Evoluția în anii 2009-2013 a indicatorilor privind piața muncii în România

SURSA: Institutul Național de Statistică

Tabelul nr. 2 scoate în evidență o populația activă cu vârsta între 15 și 64 da ani care a cunoscut o evoluție în anul 2010 în comparație cu anul 2009 (+ 469.000 de persoane), dar începând cu anul 2011 evoluția este negativă, ajungând-se în anul 2013 la o populație activă de doar 14. 928.000 de persoane. Rata de activitate are valori oscilatorii, de 63,9% în anul 2009 și de 64% în anul 2013. Populația inactivă este în anul 2009 de 36,1% pentru ca în 2013 să ajungă la o rată de 36%. Șomajul în rândul tinerilor are la rîndul său o evoluție oscilatorie. În anul 2009 de 20,1% și de 22,7% în anul 2013. Valoarea minima din intervalul studiat s- înregistrat în anul 2010, 18,6% iar valoarea maximă s-a înregistrat în anul 2012, de 23,7%. Rata continuă de scădere a populației și îmbătrânirea populației sunt fenomene cu puternice, precum și efectele crizei financiare au avut efecte directe asupra pieței muncii.

Tabelul nr.3 Evoluția în anii 2009-2013 a indicatorilor privind piața muncii în Franța

SURSA: Institut National de Statististique

În cazul Franței, evoluția populației active cunoaște în anul 2010 o descreștere de -25.770 de persoane, față de anul 2009, ajungându-se în anul 2013 la o populație activă de 25.798.000, cunoscând o evoluție pozitivă. Rata de activitate înregistrată atât în anul 2009 cât și în anul 2013 este de 64%. Populația inactivă înregistrează în anul 2009 cea mai mare valoare, de 36,2%. Și în rândul tinerilor se remarcă rate crescute ale șomajului, în 2012 atingându-se un maxim istoric de 23,9%.

Valorile înregistrate în România se află sub mediile înregistrate în Franța, valorile celor două țări înregistrându-se sub media Europeană furnizată de Eurostat.

Tabelul nr.4 Repartiția populației ocupate din România pe activități ale economiei naționale

SURSA: Institutul Național de Statistică

Tabelul nr.5 Repartiția populației ocupate din Franța pe activități ale economiei naționale

SURSA: Institut National de Statistique

Atât la nivelul României cât și al Fraței, sectorul terțiar este cel mai bine reprezentat sector. Sectorul terțiar se impune ca cel mai important sector de activitate în termeni de ocupare. În cazul Franței, trei din patru persoane ocupate lucrează în sectorul terțiar. Discrepanțe majore se înregistrează la nivelul primei ramure. În România agricultura este un sector important în care aproximativ 30% din populația activă își desfășoară activitatea. Agricultura este supra-dimensionată din punct de vedere a populației angajate. În Franța doar 3% din populație își desfășoară activitatea în acest sector de activitate. Industria înregistrează în ambele țări valori medii asemănătoare.

În România, populația activă a României în intervalul de timp studiat, 2009-2013, este de 15 milioane de persoane, adică 63% din totalul populației. Scăderea populației și îmbătrânirea populației active frânează progresia populației active.

În Franța, populația activă, în intervalul de timp studiat, se situează în jurul valorii de 27 milioane de locuitori. Creșterea populației active este condiționată în acelați timp creștere populației totale.

Datele statistice arată decalajul progresiv al activităților spre sectorul terțiar. Franța se înscrie în această direcție de creștere a sectorului secundar și terțiar în detrimentul agriculturii. România continuă să înregistreze valori ridicate al populației care are ca principal domeniu de activitate agricultura. Supradimensionarea agriculturii impune redirecționarea și specializarea forței de muncă spre alte domenii.

Tabelul nr.6 Rata de ocupare pe vârste în 2013

SURSA: Institutul Național de Statistică

Tabelul comparativ al ratelor de ocupare în cele două țări arată diferențe semnificative pe toate grupele de vârstă. Grupa de vârstă 15-24 de ani prezintă o diferență de – 4,9%, grupa de vârstă 25-54 o diferență de – 5,9, grupa de vârstă 55-64 de ani o diferență de – 4,4%. Șomajul în rândul tinerilor este o problemă care îngrijorează întreaga Europă. Dificultatea pătrunderii pe piața muncii, și lungul proces de trecere de la educație la viața profesională este tot mai limitat, riscând ca tinerii să ajungă dependenți de sistemul de asistență socială.

Tabel nr.7 Rata de ocupare pe sex, tineri între 15-24 ani, România %

SURSA: Institutul Național de Statistică

Tabel nr. 8 Rata de ocupare pe sex, tineri între 15-24 ani, Franța %

SURSA: Institut National de Statistique

 Politicile de dezvoltare sustenabilă peentru ocuparea tinerilor reprezintă un subiect prioritar inclus în politicile de tineret, atât la nivel național, cât și european. Tineretul se indivizualizează ca fiind o categorie vulnerabilă pe piața muncii. În principal, această realitate este o consecință a lipsei de experiență profesională a tinerilor. Studiile în domeniu arată că doar 11% dintre firme angajează persoane fără experiență profesională. Un alt aspect vulnerabil este discriminarea de gen, descrisă ca fiind un tratament diferențiat acordat unei persoane, care nu s-ar fi produs dacă persoana respectivă ar fi fost de alt sex. Discriminarea de gen este un fenomen cu amploare semnificativă atât la nivelul României, cât și a Franței și a întregii Europe. Aceasta necesită intervenții susținute ale autorităților publice, policy-makers, stakeholderilor, societății civile etc.

Disparități accentuate se remarcă între rata de ocupare în ceea ce privește tinerii, femei și bărbați. Rata pentru ocuparea tinerilor bărbați este mai mare decât cea a femeilor din aceeași grupă de vârstă. Atât mediile din România cât si cele din Franța sunt cu mult sub media Europeană.

Activitatea ANOFM în intervalul 2009-2013

Ne propunem să analizăm activitatea și măsurile întreprinse de ANOFM, precum și rezultatele avute în intervalul de timp analizat, 2009-2013. Pe toată această durată, obiectivul strategic în domeniul ocupării forței de muncă a fost creșterea gradului de ocupare și scăderea ratei șomajului. Pentru realizarea obiectivelor, Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă a acționat pe următoarele direcții:

Punerea în aplicare a programelor de ocupare și formare profesională, adaptându-le în funcție de cerințele și evoluțiile de pe piețele muncii din România precum și a celor locale;

Dezvoltarea de relații strânse cu angajatorii precum și personalizarea sprijinului oferit persoanelor care se află în căutarea unui loc de muncă;

Acțiuni de integrare a instituției în rețeaua internațională EURES, pentru a oferi forței de muncă mobilități în Spațiul Economic European;

informarea beneficiarilorcu privire la serviciile serviciile oferite de ANOFM

Tabelul nr. 9 :Tipologia serviciilor de formare profesională și de stimulare a ocupări

Ținând cont de indicatorii care au caracterizat populația activă în acest intervalul de timp analizat, furnizate de Institutul Național de Statistică, putem trage o seriede concluzii.

Pe fondul evenimetelor din anul 2009, șomajul înregistrat a cunoscut o evoluție ascendentă, fiind singurul an când rata șomajului a crescut lună de lună. Creșterea ratei șomajului a fost influențată în mod direct de disponibilizările realizate în toate sectoarele de activitate, ca urmare a crizei economico- financiare care a afectat și țara noastră. Din analiza evoluției numărului de șomeri indemnizați și neindemnizați înregistrați în evidențele agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, se constată că numărul de șomeri indemnizați a înregistrat valori ridicate pe parcursul întregului an 2009.

Grafic nr.2 Evoluția șomajului masculin și feminin

SURSA: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

Una dintre măsurile ANOFM este acordarea de ajutare financiare șomerilor înscriși. Pe parcursul anului 2009, se constată numărul mare de indemnizații acordate șomerilor. Evoluția șomerilor îndemnizați se situează pe un trend ascedent, în aceeași direcție cu numărul total de șomeri.

Grafic nr. 3 Evoluția numărului șomerilor indemnizați și neindemnizați în anul 2009

SURSA:ANOFM

Graficul nr.3 oferă date cu privire la numărul de șomeri neindemnizați și șomeri indemnizați. Se observă rata ridicată a șomerilor neindemnizați, aceștia fiind nu îndeplinesc condițiile de acordare a indemnizației sau au depășit perioada de acordare a îndemnizației, fără a-și găsi un loc de muncă.. Tot din această categorie a șomerilor neindemnizați fac parte și tinerii cu vârsta între 16 și 25 de ani, în șomaj pe o perioadă ce depășește 6 luni și adulții cu vârsta de 25 de ani și peste, aflați în șomaj pe o perioadă ce depășește 12 luni.

În anul 2009, în evidențele agenției au intrat 1.140.052 persoane care erau în căutarea unui loc de muncă.. Ca urmare a activităților întreprinse de ANOFM și de agențiile județene, 30.581 persoane au participat la cursuri de formare profesională, 4.306 persoane au beneficiat de servicii de consultanță pentru inițierea unei afaceri și 75.355 persoane și-au găsit un loc de muncă. Din numărul total de persoane care și-au găsit un loc de muncă, 71,2% din numărul de persoane au fost ocupate exclusiv prin serviciile de consiliere și orientare profesională.

Intervențiile ANOFM s-au realizat și prin cursuri, desfășurate prin propria rețea de centre precum și prin intermediul furnizorilor autorizați de formare profesională. În anul 2009 2009, 15.084 persoane au beneficiat de cursuri în centrele regionale de formare profesională , 15.001 persoane în centrele proprii ale ANOFM și 6.293 persoane au beneficiat de cursuri prin intermediul furnizorilor autorizați de formare profesională, care au încheiat contracte de colaborare cu agențiile pentru ocuparea forței de muncă.

Cele mai multe programe de formare profesională s-au desfățurat în următoarele sectoare:

Automatică, informatică/tehnologia informațiilor (operator introducere validare și prelucrare date – 253 de programe, operator calculator electronic și rețele – 78 de programe);

Turism, restaurante (bucătar – 116 de programe, ospătar chelner vânzător în unități de alimentație – 53 de programe);

Comerț (lucrător în comerț – 163 de programe);

Construcții (130 de programe).

O altă măsură a ANOFM este stimularea încadrării în muncă a absolvenților. Această măsură se concretizează prin subvenții acordate angajatorilor pentru încadrarea în muncă a absolvenților de învățământ, în funcție de nivelul studiilor absolvite . Din cei 3.605 absolvenți angajați prin măsura de subvenționare a locului de muncă, 245 au fost absolvenți de gimnaziu sau de școli de arte și meserii; 1.405 absolvenți de învățământ secundar superior sau învățământ postliceal și 1.955 au fost absolvenți ai unei instituții de învățământ superior. La încadrarea în muncă a absolvenților a contribuit și organizarea la nivel național a Bursei locurilor de muncă pentru absolvenți.

Dintre măsurile ANOFM trebuie să mai amintim și: Încadrarea în muncă a șomerilor înainte de expirarea perioadei de indemnizare, Încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, Acordarea de asistență și consultanță în vederea începerii unei activităși individuale, Medierea muncii, Plasarea pe piața muncii din străinătate prin rețeau EURES.

În anul 2010, șomajul înregistrat în România a cunoscut o creștere până în luna martie, ajungând la sfârșiul lunii martie 2010 la un număr de 765.285 de persoane,iar la sfârșitul anului numărul șomerilor ajungând la 626.960 de persoane. Trebuie luat în considerare fapul că datorită măsurilor adoptate de Guvernul României, în anii 2009 și 2010 (creșterea perioadei în care se acordă indemnizația de șomaj, așa numitul„ șomajul tehnic”, măsurile de stimulare a încadrării șomerilor etc), rata șomajului beneficiat de o direct proporțională cu declinul economic suferit de economia românească.

În urma programelor ANOFM, în anul 2010, 377.772 de persoane și-au găsit un loc de muncă, ceea ce înseamnă un procent de 32,51 % din totalul de 1.093.999 de persoane care au accesat măsurile de stimulare a ocupării forței de muncă.

Graficul nr. 4. Evoluția numărului șomerilor indemnizați și neindemnizați în 2010

SURSA: ANOFM

Activitatea Pôle Emploi în intervalul 2009-2013

Activitatea agenției Pôle Emploi se caracterizează prin proiecte de transformare de mare amploare. După o perioadă de tranzit, anul 2009 consolidarea evoluției și măsurarea concretă a rezultatelor și beneficiilor realizate. Începând cu anul 2009, pentru a face față ratei șpmajului care se afla într-o continuă creștere, Pole Emploi a decis sa dezvolte mijloacele prin care îi sprijină pe cei în căutarea unui loc de muncă. Astfel, se dezvoltă parteneriate cu operatorii privați, selecționați prin licitație publică. 255 000 de locuri de muncă au fost piedute în Franța în cursul anului 2009, ca reflecție a o diminuareanuală istorică a locurilor de muncă. Această situație s-a atenuat în mod progresiv în cursul anului. În afară de locurile de muncă interimare, a căror valori s-au redresat, cele mai multe locuri de muncă s-au contractat în industrie și în construcții și în sectorul terțiar. În ciuda conjuncturii foarte dificile, populația activă a progresat în privința populației de sex feminin și a seniorilor, din ce în ce mai prezenți pe piața muncii. Rata de șomaj în sensul BIT a crescut la 9,5%.

Pole Emploi stabilește cu Consiliul Național al Informației Statistice (CNIS), 5 categorii de persoane care sunt în căutarea unui loc de muncă și se află pe listele agenției.

Tabelul nr.14 Categorii de solicitanți conform clasificării Pôle Emploi

În anul 2009 erau înscriși 2.788.200 de persoane pe listele agenției Pôle Emploi, dintre care 627.300 făceau parte din categoria A și 1.260.900 făceau parte din categoriile B și C, exersând o activitate pe durată determinată. Un anumit număr de persoane înscrise pe listele Agenției nu au obligașia căutării active (499.200). Ele aparțin categeoriei D, având un loc de muncă pe perioadă determinată și nu sunt imediat disponibile.

Tabelul nr. 15 Persoane înscrise pe listele Pôle Emploi în anul 2009

SURSA: Pôle Emploi

În anul 2009, 4.287.400 solicitanți înscriși pe listele Agenției în categoriile A, B, C, D, E, au fost indemnizați. Acest număr a crescut față de anul precedent, procentul de șomeri indemnzați fiind de 59,3%. Creșterea șomajului afectează toate grupele de vârstă.Totuși, amploarea sa a fost mai importantă pentru tinerii între 15 și 24 de ani. Tinerii sunt cea mai vulnerabilă categorie de vârstă la fluctuațiile de pe piațamuncii, în special tinerii cu un nivel mediu de pregătire profesională. Astfel, rata de șomaj a tinerilor cu vârsta între 15 și 24 de ani a crescut cu 6,6 procente, în timp ce creșterea șomajului în cazul persoanelor cu vârsta înre 24 și 49 de ani a crescut cu 2 procente.

Graficul nr.5 Rata șomajului pe categorii de vârstă în sensul BIT.

SURSA : Institut National de statistique

Criza a afectat în special bărbații, cu un procent de creștere de 2,6%. Această creștere afectează în special tinerii de sex masculin, deseori cu un nivel mediu de educație. În anul 2009 numărul de solicitări de înscriere pe listele Pôle Emploi și-a continuat evoluția pozitivă, pentru a atinge la sfîrșitul anului cifra de 3.849.000 de persoane. Această progresie a fost marcată de o creștere la începutul anului, pentru a se stanbiliza spre sfârșit.

În ceea ce privește intrările pe listele Pôle Emploi, se observă o creștere a categoriilor A, B, C cu 12,7% față de anul precedent. Astfel, intrările pe listele Agenției se datorează sfârșitului contractelor pe durată determinată, sfârșitul unui misiuni de muncă temporară, concedieri din morive economice, alte tipuri de concedieri și demisii.

În ceea ce privește ieșirile de le listele Agenției, 1,9% dintre persoanele înscrise 1,5% și-au găsit un loc de muncă, 7,9% au efectuat un stagiu, 55,6% au încetat căutările, și 4,9 % au fost radiați din listele Agenției. Astfel, numărul de intrări este superior ieșirilor, ceea ce explică faptul că numărul de solicitanți a crescut în anul 2009.

Graficul nr.6 Intrări pe listele Pôle Emploi, în funcție de motive (Categoriile A, B, C ) (1000)

SURSA: Pôle Emploi

Graficul nr. 7 Ieșiri de pe listele Pole Emploi ( Categoriile A, B, C)(1000)

SURSA: Pôle Emploi

Ofertele de muncă colectate de către Pôle Emploi au scăzut în anul 2009 cu 8% față de anul precedent.

Graficul nr. 8 Locuri de muncă colectate în anul 2009 de către Pôle Emploi

SURSA : Pôle Emploi

Astfel, locurile de muncă colectate prin acțiunile Pôle Emploi s-au concretizat într-un număr de 109.000 locuri de muncă durabile, 106.000 locuri de muncă pe perioadă determinată 40.000 locuri de muncă ocazionale pentru anul 2009.

Prin definiție, populația activă grupează persoanele care au un loc de muncă împreună cu șomerii. Ea este estimată de INSEE ca sumă a sumă a estimărilor în sensul BIT și a anchetelor Pôle Emploi. În 2009 populația cu vârsta curinsă între 15- 24 de ani a progresat cu + 122.000 persoane, la aceasta adăugându-se structura pe vârste care a continuat să se deformeze, cu o rată mai mare a persoanelor mai în vârstă. Din contră, gruparea de vârstă 25-49 de ani a pierdut 62.000 de persoane în 2009, ceea ce explică intrarea pe piața muncii a generațiilor post « baby-boom », născuți după 1975.

În anul 2010 4.051.700 de persoane erau pe lista Pôle Emploi având obligația de a face acte pozitive de căutare a unui loc de muncă, dintre care 2.725.000 nu aveau un loc de muncă (categoia A) și 1.326.500 exersau o activitate redusă, de lungă sau de scurtă durată (categorille B, C). Asta înseamnă o creștere de 5,3 față de anul 2009.

Graficul nr. 9 Persoane înscrise pe listele Pôle Emploi în anul 2010

SURSA: Pôle Emploi

În anul 2010 în Franța, numărul de solicitanți de locuri de muncă a crescut, observându-se faptulcă, în ambele categorii, grupa cea mai bine reprezentată este cea între 25-49 de ani, atât bărbați cât și femei. Numărul persoanelor din categoriile A, B, C a crescut cu un procente de 4,3 % pe parcursul anului în cazul bărbaților și cu 6,2% în cazul femeilor.

În același an, 2.308.200 de solicitanți înscriși pe listele Pôle Emploi în categoriile A, B, C, D, E au fost indemnizați. Acest număr a cresut cu un procent de 3,6% față de anul precedent. Rata de solicitanți din categoriile A, B, C, D, E indemnizați de stabilește astfel la un procent de 50% în 2010.

Intrările pe listele Agenției se diminuează cu un procent de -3,6%. În total, numărul de intrări este superior ieșirilor.

Tabelul nr. 16 Intrări și ieșiri pe listele Pôle Emploi în anul 2010

În ceea ce privește ofertele colectate de Pôle Emploi, acestea au crescut doar cu un procent de +0,6% față de anul precedent. Ofertele de muncă la care Agenția a dat un răspuns pozitiv s-au diminuat cu -1,8 în anul 2010. Astfel, s-au colectat un număr de 103.800 de locuri de muncă pe termen lung ( mai mult de 6 luni), 108.800 de locuri de muncă temporare(între 1 -6 luni) și 38.000 de locuri de muncă ocazionale (mai puțin de 1 lună).

Prin acțiunile sale din anul 2010, Pôle Emploi a reușit să redreseze progresiv tensiunile de pe piața muncii, datorate numărului mare de persoane care se află pe listele sale.

Fluxul de oferte colectate prezintă profile destul de diferite, în cele mai importante domenii profesionale, în proporții mai mari în sectorul secundar, mai mult decât în sectorul terțiar.

Anul 2011 aduce schimbări în ceea ce privește structura persoanelor înscrise pe listele agengției franceze. Într-un context caracterizat de o rată a șomajului de 9,3%, numărul de persoane înscrise pe listele Pole Emploi a crescut cu 6,8% față de anul precedent. Categoriile cele mai vulnerabile rămân tinerii și bătrânii, ceea ce duce la adâncirea șomajului de lungă durată, la o medie de 10,7%. Din 2 milioane de cereri, au fost analizate și rezolvate 807.000 de dosare. A fost cheltuită o sumă de 2,4 miliarde de euro pentru plata indemnizațiilor.

Numărul de solicitați înscriși pe listele Agențiie în categeoria A este de 2.874.500 de persoane, acest număr fiind în creștere cu un procent de 5,6%. Numărul de solicitanți înbnscriși în categoriile B și C se stabilizează la 1.396.200. Numărul persoanelor înscrise în categoriile D și E se stabilește la 602.200.

Având în vedere variabila sex și vârstă, numărul solicitanților din categoria A a crescut cu +3,8 % în ceea ce privește bărbații și 7,5% pentru femei. Remarcăm deasemenea o creștere de 2,8% pentru grupa de vârstă de mai puțin de 25 de ani, și de 16% în ceea ce provește solicitanții de peste 50 de ani. Privind în ansamblu categoriile A, B,C, remarcăm o creștre a solicitarilor din parte femeilor.

Intrările pe listele Pôle Emploi în categoriile A, B, C au crescut cu +3,2 % față de anul precedentIeșirile din categoriile A, B, C au crescut cu 0,3% în anul 2011, prin gpsirea unui loc de muncă, prin efectuarea de stagii și prin radierea administrativă.

Graficul nr. 10 Numărul de persoane înscrise pe listele Pôle Emploi în anul 2011

SURSA: Pôle Emploi

Rata șomajului în rândul tinerilor continuă să crească, remarcând-se deasemenea și proporția ocupată de perosanele cu vârsta de peste 50 de ani.

În ceea ce privește numărul de oferte de muncă colectate de Pôle emploi a crescut cu +7,1% în cursul anului 2011 baisse de 5,5 % au mois de décembre 2011 en France métropolitaine (+7,1 % sur un an). Locurile de muncă colectate, locuri de muncă durabile, locuri de muncă temporare și locuri de muncă ocazionale sunt toate în creștere (respectiv +9,6 %, +0,2 % și +10,5 %).

În cea ce privește indemnizațiile plătite de Pôle Emploi, 2.396.400 de solicitanți din categoriile A, B, C, D, E sunt indemnizați, procentul stabilindu-se le 49,6 % în 2011. Numărul persoanelor care dreptul să primească indemnizația RSA este de 634.700, adică 14,7% dintre solicitanții înscriși în categoriile A, B, C. Vechimea medie pe listele Pôle Emploi din categoriile A, B, C este de 459 de zile.

În anul 2012, populația activă a crescut cu 224.000 de persoane, datorită accelerării prezenței grupei de peste 50 de ani pe piața muncii. Rata de activitate a celor cu vârsta între 55-64 de ani a crescut 3,7% în cursul anului 2012. Șomajul se stabilește de 10,1% pe teritoriul Franței. Numărul șomerilor a crescut cu 268.000 de persoane, în timp ce pe listele Pôle Emploi în categoria numărul celor înscriși a crescut cu 292 000 de persoane.

Astfel, la sfârșitul anului 2012, 5.239.600 de persoane erau înscrise pe listele Agenției, dintre care 3 132 900 erau persoane fără un loc de muncă (categoria A) et 1 494 700 aveau o activitate redusă (categoriile B, C). În anul 2012 se înregistrează un maxim istoric, pentru prima dată după anul 1975, când rata de șomaj în rândul bărbaților a depășit pragul de 10% iar cel al tinerilor de până la 25 de ani a ajuns la 25%.

Numărul înscrierilor în categoriile A, B, C a fost stabil în anul 2012, dar ieșirile de pe listă au fost mai puțin numeroase. Trebui precizat faptul că în 2012 2.570.00 de solicitanți înscriși pe listele Pôle Emploi au primit indemnizație de șomaj, cu 222.00 mai mulți decât anul anterior. Solicitanții indemnizați în catergoriile A, B, C, D, E, reprezintă 49,0% din total.

Îmbătrânirea populației a afectat evoluția populației cu vârsta necesară pentru a munci. Dinamismul populației active depinde în primul rând de cea a populației apte de muncă și de a structurii acesteia.

În ceea ce privește fluxul de intrări și ieșiri pe listele Pôle Emploi este în creștere, iar în ce privește ieșirile, acestea au crescut cu +1,8% în anul 2012.

Numărul de oferte de muncă colectate de Pôle Emploi au scăzut în anul 2012 cu -11,8%

Tabelul nr. 17 Oferte de muncă colectate de Pôle Emploi în 2012

SURSA: Pôle Emploi

În anul 2013 erau înscrise pe listele Pôle Emploi 6,3 milioane de persoane în cautarea unui loc de munca. Convinsă de necesitatea acordării unui sprijin personalizat, agenția și-a adaptat metodele de susținere a șomerilor, în funcție de profilul acestora, prin patru tipuri de ghidaj: sprijin susșinut, sprijin ghidat, sprijin în căutarea unui loc de muncă și sprijin general.

Pôle Emploi este unul dintre principalii finanțatori ai cursurilor de pregătire profesională. În 2013 insituția a oferit cursuri de pregătire unui numar de 238.589 de persoane. Bugetul acordat pregătirii a fost de 509 milioane de euro. Prin implicare în proiecte ce vizează mobilități internaționale, Pôle Emploi dezvoltă acorduri și programe transfrontaliere.

Graficul nr.11 Solicitanți înscriși pe listele Pôle Emloi în categoriile A, B, C în anul 2013

SURSA: Pôle Emploi

Anul 2013 se caracterizează astfel printr-o diminuare a numărului de bărbați din categoria sub 25 de ani, în timp ce în randul femeilor această categorie a crescut cu 1%.

În anul 2013 Pôle Emploi a plătit indemnizații în valoare de 35,3 miliarde de euro. Eforturile susținute și focalizate se îndreaptă în vederea calității și rapidității în analiza dosarelor. În ceea ce privește acordarea indemnizațiilor, 2.676.100 de solicitanți din categoriile A, B, C, D, E au primit indemnizație.

O dată cu stabilizarea duratei de studii, nivelul de pregătire al tinerilor cu privire la formarea inițială a variat puțin în cursul anilor 2000. În privința inserției profesionale, în ciuda pregătirii profesionale, tinerii fac parte dintr-un grup vulnerabil, cu valori mai ridicate ale șomajului decât categoria de vârstă de peste 50 de ani. La sfârșitul anului 2013, 2 din 10 tineri activi erau în șomaj, mai mult de 4 din 10 erau dintre cei care au terminat studiile liceale și doar 1 din 10 care aveau o diplomă da unei instituții de învățământ superior.

Noțiunea de « competențe cheie » se înscrie într-un cadru european definind competențele de bază pentru educația și învățarea de-a lungul întregii vieți. În 2013, un număr de 50.100 de perosane au beneficiat în Franța de formare în cadrul acestui program. Stagiarii, 69% fiind femei, erau tineri și foarte puțin calificați. Stagii care au debutat în 2011 durează 100 de ore și sunt eșalonate pe o perioadă de 5 luni. 92% dintre stagiari erau fără loc de muncă la momentul înscierii. 86% dintre stagiari au urmat programul pentru a putea accede la o calificare și 23% aveau ca scop accesul la locuri de muncă complemetare pregătirii de bază.

Formarea competențelor cheie începe cu o fază preliminară, prescripția – realizată de către Pôle Emploi. Formarea stagiarului de desfășoară în 4 etape: interviuri individuale preparatorii, sedințe de pregătire, interviu individual final și păstrarea legăturii pe o perioadă de 6 luni.

Capitolul IV Concluzii și recomandări

În demersul nostru am pornit de la definirea principalelor concepte cu privire la ocupare și forța de muncă. Pe baza datelor statistice colectate am calculat și analizat valorile pentru perioada 2009-2013 cu privire la activitățile Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și Pôle Emploi. Aceste două instutuții corespondente din România și din Franța oferă prin serviciile lor opotunități egale de acces tuturor categoriilor de persoane, cu precădere acelor grupuri care întâmpină greutăți în căutarea și găsirea uni loc de muncă.

Pentru a-și îndeplini obiectivele, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Agenția Pôle Emploi îndeplinesc și pun în aplicare un set de măsuri pentru creșterea gradului de ocupare a populației.

România are o rată a ocupării forței de muncă relativ mai mică decât media europeană. Șomajul întegistrează o rată de 6,9% în 2009 pentru a junge în 2013 la o rată de 7,3% (6,3% în 2009 și 5,25% în 2013 conform datelor ANOFM). Aproximativ 30% din populația care are vârsta cuprinsă între 20-64 de ani este din punct de vedere economic inactivă. Aprecierea ratei șomajului și a ratei inactivitații trebuie realizată în lumina structurii ocupării forței de muncă din țara noastră, care include un număr mare de activităși independente. Se constată astfel o nevoie acută de oportunități de angajare. Diferențele față de trendul stabilit la nivel european se constată la rata de ocupare a bărbaților față de femei.

Img. nr. 1 Harta șomajului în anul 2013 în România

Ampla migrație, în special a tinerilor și a adulților, a accentuat tendința spre populația vârstnică. Fiind dată diminuarea generală a ocupării forței de muncă, grupurile care se confruntă cu dezavantaje devin din ce în ce mai vulnerabile. Ocuparea forței de muncă în România trebuie privită și din perspectiva calității ocupării. Din cele 8,3 milioane de locuri de muncă, doar jumătate sunt salarizate, restul reprezentând 1,4 milioane (17%) au statutul de mebri ai femiliei, iar 2,1 milioane (25 %) desfășoară activități independente ( asociate în rată mare cu agricultura de subzistență, decât cu un posibil antreprenoriat). Bugetul asigurărilor pentru șomaj a fost în anul de referință 2013 de 1.843.359.000 de lei, dintre care 35.594.710 de lei pentru formarea profesională, 36.854.313 lei pentru stimularea angajării absolvenților, 13.405.521 lei pentru stimularea angajării înainte de expirarea perioadei de șomaj, 5.355.561 lei pentru stimularea mobilității forței de muncă, 86.005.659 lei pentru stimularea angajării șomerilor aparținând unor categorii defavorizate, 2.295.086 lei pentru măsuri active pentru combaterea șomajului (consultanță și asistență în carieră).

În perioada 2009-2013 ocuparea forței de muncă a cunoscut reduceri în ceea ce industriei, dar au fost înregistrate creșteri în sectorul serviciilor (logistică, servicii finaciare, serviciile în afaceri). În lipsa unei modificări ample pe piața muncii din România, este clar faptul că domeniul este în schimbare. Din analiza situației privind ocuparea și șomajul din acest interval de timp, se desprind o serie de concluzii. Oferta de forță de muncă exercită o puternică presiune asupra cererii. Acest fenomen nu este liniar, manifestând o serie de particularități în fucție de gen, grupe de vârstă și nivel de educație și pregătire profesională.

Franța are o rată a ocupării forței de muncă mai mică decât media europeană. Șomajul a înregistrat în anul 2009 o rată de 10,0% pentru a ajunge în 2013 la o rată a șomajului de 10,9%.

Img. nr. 2 Harta șomajului în anul 2013 în Franța

Piața muncii din Franța resimte impactul încetinirii economice. Populația activă este în creștere, iar dintre cele 22,9 milioane de salariați din anul 2013, peste jumătate lucrau în sectorul terțiar, 13,5% în industrie, 6,6% în construcții și 3% în agricultură. 86,5% dintre salariați lucrează cu un contract de muncă pe durată nedeterminată, 9,5% cu un contract pe durată determinată, 2,2 în perioadă de interimat și 1,8 în ucenicie. Creșterea ratei șomajului a afectat în principal bărbații, grupă care se află peste media ocupată de către femei. O altă categorie afectată este cea a persoanelor de peste 50 de ani, care se remarcă printr-un șomaj de lungă durată (56,4% sunt în șomaj pe o durată mai mare de un an). Bugetul Agenției franceze de ocupare se remarcă în 2013 prin 34,6 miliarde de euro plătite pentru indemnizații (dintre care 31,2 miliarde din bugetul asigurărilor de șomaj și 3,4 miliarde de euro alocate de la bugetul de stat).

Un aspect prioritar atât pentru Uniunea Europeană cât și pentru Franța și România îl constituie reducerea șomajului în rândul tinerilor și creșterea ocupării acestei categorii de vârstă. Acțiunile pe termen scurt și mediu care au rolul de a impulsiona creșterea ocupării se concretizează în măsuri precum: – începerea unei cariere prin sprijinirea în vederea obținerii primului loc de muncă și introducerea de măsuri de stimulare a angajatorilor; – în cazul tinerilor cu un nivel scăzut de instruire inițierea de măsuri de promovare a uceniciei la locul de muncă; trasarea de rute profesionale în fucție de particularitățile și nevoile fiecărui solicitant; – difuzarea informației cu privire la orientarea și consilierea profesională; – realizarea de cursuri de formare profesională; – acordarea de sprijin și consultanță pentru înființarea de micro-întreprinderi.

Deși sub incidența șomajului intră toate categoriile populației active, unele grupe sunt mai vulnerabile, altele mai puternice. Categoriile cele mai vulnerabile sunt reprezentate de femei, dintr-o serie de motive precum : atitudinea managerilor de întreprinderi, rigiditatea forței de muncă feminină. În ceea ce privește structura pe vârstă, cea mai mare rată a șomajului se înregistrează în rândul tinerilor de până în 30 de ani (datorită lipsei de experiență profesională) și în rândul persoanelor de peste 50 de ani (datorită rigidității în privința reorientării pe piața muncii).

Particularitățile evidențiate de analiza activității și rapoartelor ANOFM și Pôle Emploi sunt procesul de transformare al pieței, cu dezechilibre cauzate de creșterea șomajului și de utilizrea inadecvată a forței de muncă.

În anul 2013 între cele două instituții corespondente au avut loc proiecte bilaterale și schimburi de experiență. Sub auspiciile instituției franceze, funcționarii români din cadrul ANOFM au avut acces la o pregătire superioară, și asta în condițiile în care Pôle Emploi are 30.000 de angajați care derulează o activitate complexă cu interacțiuni multiple cu cei care solicită sprijin, cu o dezvoltată relație de feed-back.

Atât Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă cât și Pôle Emploi sunt două servicii de ocupare care oferă servicii integrate de claificare și formare profesională, de orientare și consiliere în carieră, de subvenșionare a șomerilor și de administrare a bugetului asigurărilor de șomaj. Agenția franceză se constituie ca fiind un model de instituție care actționează în favoarea solicitanților prin cele mai moderne moduri, prin soluții personalizate, servicii de consultanță la distanță și o relație dezvoltată și fructuoasă cu stakeholderii.

Bibliografie

ADUMISTRĂCESEI, I.D.(coord), Piața forței de muncă, Editura Tehnică, Chișinău, 1995.

Cace, Sorin. Politici de ocupare în Europa Centrală și de Est, București, Academia Română. Centrul Român de Economie Comparată și Consens, 2006.

CIUCĂ, Aurora, Drepturile omului. Un mozaic european, Editura PIM, Iași, 2012.

COCHINESCU, Corina, Șomajul. Anxietatea și frustrația la persoanele șomere, Editura Lumen, Iași, 2005.

CREȚOIU Gh., Cornescu, Viorel, Bucur, Ion, Economie Politică, Ed. Tempus, 1992, p.319, apud. Adumistrăcei I.D., Niculescu, N.G., Piața forței de muncă, Editura Tehnică, Chișinău, 1995.

GAZIER, Bernard, Economie du travail et de l’emploi, Edition Dalloz, Paris, 1991.

Ghiță, Simona, Statistica resurselor de muncă, Editura Meteor Press, București, 2005.

MORARIU, Alunica, Managementul resurselor umane în administrația publică, Editura TipoMoldova, Iați, 2007.

NĂSTASE, Carmen, Macroeconomie. Concepte de bază, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006.

OPRESCU Gheorghe, Piața muncii – teorii, politici, tranziția în România, București, Editura Expert, 2001.

PÂRÂIANU, Mihai, Piața paralelă a muncii, Editura Expert, București, 2003.

Piețele forței de muncă și politică socială în Europa Centrală și de Est. Tranziția și dincolo de aceasta, vol. II, Editor Nicholas Barr, Publicată pentru Banca Mondială și Școala de Științe Economice și Politice din Londra, Oxford University Press.

POP, Luana-Miruna, Dicționar de Politici Sociale, Editura Expert, București, 2002.

PRELIPCEAN, Gabriela, Relații economice internționale, Editura Universității Suceava.

TOANCHINĂ, Camelia, Migrația internațională și politicile sociale, Editura Lumen, Iași, 2006.

VOICULESCU, Nicolae, Drept comunitar al muncii, Editura Rosetti, București, 2005.

Site-uri

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă URL: http://www.anofm.ro

Alternative Economiques URL: http://www.alternatives-economiques.fr

Comisia Europeană http://www.ec.europa.eu

Cristina Buzașu, ”De ce nu poate UE să aibă o politică socială?”, 21.02.2011, URL: http://www.europuls.ro

Dreptul Uniunii Europene URL: http://www.eur-lex.europa.eu

EU Employment and Social situation URL: http:// http://www.ies.org.ro/library/files/essqr_sept-2013_main_doc_final_rev2.pdf

http://bmo.pole-emploi.org/static/bmo2015

Institut National de Statistique et des études économiques URL:http:// www.insee.fr

Institutul Național de Statistică URL: http://www.insse.ro

Institutul pentru politici sociale URL: http://www.politicisociale.ro

Intérim, chômage et ARE : les droits des intérimaires, Revista Droit-Finaces.net, URL:http://droit-finances.commentcamarche.net/contents/1562-interim-chomage-et-are-les-droits-des-interimaires#q=ARE&cur=3&url=%2F

Ministère du Travail, de l´Emploi, de la Formation Professionnelle de du Dialogue Social URL: http://www.travail-emploi.gouv.fr

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției și Persoanelor Vârstnice URL: http://www.mmuncii.ro

Pôle Emploi URL: http://www.pole-emploi.org

Radu Tuta, Colaborare între România și Franța pentru pregătirea angajaților ANOFM în domeniul comunicării personalizate, 18.10.2013, URL: HTTP://www.agerpres.ro

Rapport annuel Pôle Emploi URL: http://www.rapport-annuel.pole-emploi.org

Stanciu, Mariana, POLITICI SOCIALE ȘI GLOBALIZARE ÎN ȚĂRILE EUROPENE, Revista Calitatea Vieții, URL: http://www.revistacalitateavietii.ro/2007/CV-1-2-2007/8.pdf

Uniunea Europeană URL:http://www.europa.eu