Servicii Internet. Magazine Virtuale

1. REȚEAUA INTERNET SERVICII INTERNET

1.1. Internet – descriere

Internet-ul este o gigantică rețea de calculatoare – mai precis o rețea de rețele de calculatoare, care oferă, după cum vom vedea mai departe o mulțime de servicii pentru cei care doresc acest lucru.

Definiția Internet-ului cuprinde două aspecte – calculatoarele și oamenii. Din punctul de vedere al oamenilor Internet-ul este o vastă comunitate de oameni care schimbă între ei informații, produse ( din magazine aflate la distanță ) sau o multitudine de servicii ca poșta electronică , transfer de fișiere, discuții, aflarea de noutăți din varii domenii, etc. Din punctul de vedere al calculatoarelor Internet-ul reprezintă rețeaua mondială ce leagă rețele de calculatoare, indiferent de platformele calculatoarelor componente sau a topologiilor folosite, la care oricine își poate conecta propriul calculator personal, de acasă sau de la serviciu. Se poate afirma că Internet-ul constituie un conglomerat extrem de complex de arhitecturi, componente fizice și sisteme de operare.

Din fericire, utilizatorul nu trebuie să cunoască sau să înțeleagă în profunzime filozofia calculatoarelor, a rețelelor și implicațiile acestora. La Internet, din punct de vedere conceptual asupra hardware-ului, nu se remarcă vreo componentă care să fie numită ”server central” sau ”punct de con-trol central” al Internet-ului. Internet-ul tratează în mod egal atât minicalculatoarele, cât și PC-urile sau mainframe-urile, fiind un mediu cu componente de tip unu-la-unu, în care aproape toate facilitățile care configurează rețelele componente au importanță egală și în care componentele se comportă una față de cealaltă în mod egal, nediscriminatoriu.

În prefața cărții sale Rețele de calculatoare – Prentice Hall, 1981, autorul său, Andrew S. Tanenbaum afirmă referitor la proiectarea rețelelor de calculatoare și a Internet-ului : ”Cheia proiectării unei rețele de calculatoare a fost prima dată enunțată de Julius Cezar : Devide et impera ( Dezbină și stăpânește )”. Cheia pentru înțelegerea Internet-ului și a rețelelor de calculatoare se bazează pe acest principiu, în sensul că sarcina Internet-ului se împarte în sarcini mai mici pentru fiecare rețea , care la rândul lor se vor împărți în sarcini și mai mici rezol-vate de fiecare componentă a Internet-lui – calculator, repetor, punte ( bridge ), hub, router, poartă ( gateway ) sau orice altă componentă activă a rețelei.

Comunicarea și schimbul de informații în Internet se realizează prin inter-mediul serviciilor care permit căutarea și extrapolarea informațiilor din rețea. Pentru oricare din serviciile Internet-ului există un calculator care solicită informații, deci un client al respectivului serviciu, de la un alt calculator care furnizează informațiile cerute, denumit server. Fiecare calculator legat în rețea, numit și nod de rețea, poate fi atât client cât și server al oricărui serviciu Internet. Există totuși o organizație a utilizatorilor de Internet numită ISOC (Internet Society ), care are un caracter voluntar și ca unic scop promovarea schimbului global de informații prin intermediul acestei rețele. Conducătorii acestei organizații, numiți IAB (Internet Arhitecture Board Comitetul de arhitectură Internet), au responsabilitatea de a gestiona din punct de vedere tehnic Internet-ul și de a standartiza tehnologia folosită. Această activitate este sprijinită de un alt grup de la ISOC, anume IETF ( Internet Engineer Task Force- Grupul Internet pentru Probleme Tehnice ), care este format tot din voluntari și care încearcă să rezolve problemele tehnice cu care se confruntă Internet-ul, propunând noi alternative tehnice care apoi sunt standartizate de IAB.

1.2. Internet – scurt istoric.

În anul 1969, Ministerul Apărării al Statelor Unite ale Americii a creat Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată ( Advanced Research Projects Agency – ARPA ). Obiectivul său consta în proiectarea unei rețele de comunicații care să asigure transmiterea mesajelor chiar și în cazul distrugerii sale parțiale într-un bombardament nuclear. Ca să nu mai vorbim de facilitățile oferite în proiectele nuclearo-militare din timpul războiului rece. Rezultatul a fost încununat de succes și s-a numit ARPAnet. ARPAnet avea 4 noduri, iar participanții la rețea erau Universitatea din L.A. California, Institutul de Cercetări Stanford, Universitatea din Santa Barbara California și Universitatea din Utah. Ulterior rețeaua dezvoltându-se, prin conectarea altor universități americane.

În anul 1983, din motive pragmatice, ARPAnet s-a despărțit în două rețele diferite numite ARPAnet și MILNET. ARPAnet a fost rezervată domeniilor civile, precum cercetarea, în timp ce MILNET a fost destina-tă exclusiv operațiunilor militare. Rețelele au rămas conectate, astfel încât utilizatorii să poată schimba informații. Prima rețea a devenit cunoscută sub numele de INTERNET. Dezvoltarea ARPAnet s-a făcut lent, din cauza diversității de tipuri de calculatoare și de sisteme de operare folosite. De aceea trebuia proiectat și dezvoltat un set de reguli de comunicare care să permită informației să fie transmisă între diferite rețele fără să se țină cont de componentele hardware ale acestora. Acest lucru, început din anii 70, s-a încheiat în anul 1983 când s-a impus protocolul TCP/IP, care este o reuniune de două protocoale : TCP – Transmission Control Protocol și IP – Internet Protocol

În aceeași perioadă, au început să se dezvolte și alte rețele, cum ar fi BITNET – ( Because It’s Time ), și CSNET – (Computer Science Network ). Inițial, acestea au fost rețele separate, utilizate în scopuri educaționale sau științifice , dar cu timpul, au fost conectate la Internet pentru a facilita schimbul de informații între diverse organizații, dar mai ales între universități. Unul din cele mai importante momente ale evoluției rețelei Internet a fost anul 1986, când Fundația Națională pentru Știință (National Science Foun-dation – NSF ), a creat NSFNET pentru a conecta 4 supercalculatoare de mare viteză pe teritoriul Statelor Unite, mai mult din rațiuni științifice. ARPAnet s-a desființat, iar NSFNET a devenit principalul canal de prelucrare pentru Internet. NSF a concesionat părți din Internet către sectorul privat, Internet-ul devenind, pe zi ce trece, preponderent privat și comercial.

Dezvoltarea rețelei Internet a fost explozivă, mai ales după anul 1985, când erau conectate la Internet aproximativ 2.000 calculatoare, astăzi fiind conectate la Internet aproximativ 30.000.000 de calculatoare. Un alt moment important al Internet-ului a avut loc la începutul anilor 90, când cercetătorii de la CERN (Consiliul European pentru Cercetare Nucleară), au adoptat în anul 1992 un sistem hipertext pentru legarea documentelor, în scopul utilizării în comun a rezultatelor cercetării științifice. Un sistem hipertext este un sistem care permite unui browser să creeze legături între documente independente în scopul vizuali-zării acestora. Astfel că după numai 6 luni existau 60 de servere Web, care folosesc protocolul http (HiperText Transfer Protocol).

Ca urmare a celor de mai sus, Internet-ul este caracterizat astăzi ca fiind o Superautostradă Infor-mațională (Information Superhighway), o cale de informații (Inforbahn) și un spațiu cibernetic (Cyberspace).

1.3. Adresarea în Internet

.

Fiecare calculator din Internet are o adresă IP, de tipul nnn.nnn.nnn.nnn, unde nnn nu poate să depă-șească 255. Există componente software speciale ce realizează translația automată între numele de server și adresa IP a serverului și invers. Orice adresă IP are 32 biți și este alcătuită din mai multe părți. Deoarece Internet-ul este o rețea de rețele, începutul adresei IP indică router-elor din Internet rețeaua din care face parte utilizatorul , iar partea dreaptă a adresei indică gazda sau calculatorul care va primi pachetul. Conceptual, fiecare adresă Internet reprezintă o pereche ( nume_de_rețea – identificator_nașină ), adresele IP actuale, trebuind să aibă una dintre cele trei forme, diferențiate prin primii doi, trei biți mai semnificativi, astfel :

– adresele de clasă A (încep cu 0) sunt folosite pentru câteva sute de rețele care comportă un număr de 224 mașini.

– adresele de clasă B ( încep cu 10 ) se utilizează pentru mii de rețele, fiecare rețea cu 216 mașini fiecare rețea.

– adresele de clasă C (primii trei biți sunt 110) sunt destinate pentru un număr foarte mare de rețele care au fiecare până la 256 mașini.

Dar ar fi foarte dificil să ținem minte adresele IP ale tuturor calculatoarelor. Există o modalitate mai simplă de a adresa un calculator, și anume prin intermediul numelor de domenii. O localizare anume din Internet, este identificată de un nume de domeniu unic. Numele de domeniu este alcătuit din mai multe cuvinte separate prin puncte și care identifică organizația și ierarhia de domeniu căreia îi aparține. În Internet există un sistem on-line distribuit pentru administrarea numelor de identificare a locațiilor calculatoarelor conectate la Internet, sistem denumit DNS ( Domain Name System ). DNS constituie o metodă de administrare a numelui, prin care se acordă diferite responsabilități de grup pentru subseturi de nume. Fiecare nivel de sistem se numește domeniu, iar domeniile consecutive sunt separate de un punct. De ex.: gazdă.domeniu_secundar.domeniu_principal

În cadrul numelor poate exista un număr variabil de domenii, practic ființând cel mult cinci. Pe măsură ce se parcurge numele de la stânga la dreapta, numărul de nume conținut în grup devine din ce în ce mai mare. Numele de gazdă (server ) conține, în afara numelui de domeniu, un alt nume ce identifică serverul particular și orice subdomeniu ce poate fi asociat la localizarea server-ului. Astfel ” .ro” reprezintă numele de domeniu atribuit României. Pentru celelalte țări sunt valabile următoarele nume de domeniu :

.uk Marea Britanie

.ca Canada

.es Spania

.fr Franța

.au Australia

.se Suedia

.de Germania

În Statele Unite ale Americii există următoarele domenii principale :

.com organizații comerciale

.edu universității

.gov agenții guvernamentale

.net furnizori de servicii Internet

.mil armata

.int organizație internațională

.org diverse organizații

1.4. Cultură, etichetă și politețe pe Internet

La fel cum unii șoferi pe marile autostrăzi, există utilizatori ai rețelei Internet care cred că pot face orice sub paravanul anonimatului. Utilizatorii cu un comportament necivilizat în Internet suportă o serie de consecințe. Pentru probleme minore, ar putea primi unul, două mesaje e-mail mai obraznice. În cazul unui com-portament ilegal, pot ajunge în închisoare pentru încălcarea legilor referitoare la pornografie sau la concurență neloială. De asemenea pot fi dați în judecată pentru calomnie. O măsură mai blândă ar fi ca furnizorul de servicii Internet să îi deconecteze pentru abuzuri în rețea.

Atunci când scrieți un mesaj pentru a fi transmis prin Internet, încercați să țineți cont de următoarele recomandări :

– Nu deviați de la subiect. Abordați un stil de comunicare concis.

Mesajele să fie cât mai scurte cu putință, referitoare strict la subiectul abordat.

– Dacă nu aveți nimic de spus semnificativ, mai bine nu spuneți nimic.

Lărgimea de bandă măsoară cantitatea de informații ce poate trece printr-o conexiune Internet, într-un inter-

val de timp. Dacă risipiți această lărgime de bandă limitată cu informații inutile, s-ar putea să împiedicați pe

altcineva să transmită informații cu adevărat importante.

– Lăsați glumele și ironiile la o parte. Chiar dacă spuneți ceva în glumă, cei care citesc mesajul pot lua totul

în serios, pentru că ei nu vă pot vedea expresia feței și nu vă pot auzi tonul vocii dumneavoastră.

– Nu vă bateți joc de limba engleză. Clientul dumneavoastră de poștă electronică are încorporat un verificator

ortografic; nu ezitați să îl folosiți; respectați regulile gramaticale, ortografice sau de punctuație. serie de consecințe. Pentru probleme minore, ar putea primi unul, două mesaje e-mail mai obraznice. În cazul unui com-portament ilegal, pot ajunge în închisoare pentru încălcarea legilor referitoare la pornografie sau la concurență neloială. De asemenea pot fi dați în judecată pentru calomnie. O măsură mai blândă ar fi ca furnizorul de servicii Internet să îi deconecteze pentru abuzuri în rețea.

Atunci când scrieți un mesaj pentru a fi transmis prin Internet, încercați să țineți cont de următoarele recomandări :

– Nu deviați de la subiect. Abordați un stil de comunicare concis.

Mesajele să fie cât mai scurte cu putință, referitoare strict la subiectul abordat.

– Dacă nu aveți nimic de spus semnificativ, mai bine nu spuneți nimic.

Lărgimea de bandă măsoară cantitatea de informații ce poate trece printr-o conexiune Internet, într-un inter-

val de timp. Dacă risipiți această lărgime de bandă limitată cu informații inutile, s-ar putea să împiedicați pe

altcineva să transmită informații cu adevărat importante.

– Lăsați glumele și ironiile la o parte. Chiar dacă spuneți ceva în glumă, cei care citesc mesajul pot lua totul

în serios, pentru că ei nu vă pot vedea expresia feței și nu vă pot auzi tonul vocii dumneavoastră.

– Nu vă bateți joc de limba engleză. Clientul dumneavoastră de poștă electronică are încorporat un verificator

ortografic; nu ezitați să îl folosiți; respectați regulile gramaticale, ortografice sau de punctuație. Citiți fiecare

mesaj cu voce tare înainte de a-l trimite.

Ori de câte ori se adună un grup de oameni, există un set de reguli de limbaj, de comportament sau de istorie co-mună, care este cunoscut sub numele de cultură de grup sau în mediul rețelelor interconectate, cultură Internet.

În acest context, este evident că deplasându-ne de la un grup la altul – la serviciu, la școală, în familie, la prieteni – cultura se schimbă, la fel cum există relații diferite cu membrii familiei în timpul cinei, față de relațiile cu colegii de serviciu sau cu prietenii apropiați. Aceeași situație apare și în timpul călătoriei prin Internet, unde un utilizator trebuie să abordeze grupurile întâlnite, ca și cum aceștia ar fi colegi de birou, relațiile fiind în mod normal relaxate și semiformale.

În orice împrejurare socială, respectarea unei anumite etichete reprezintă o cerință imperioasă, întrucât ceea ce pare potrivit pentru un grup de persoane, poate fi nepotrivit în alte situații sau pentru altcineva. De aceea se recomandă să se ajusteze limbajul și tonul folosit, conform celui similar utilizat de ceilalți participanți din grup, tratându-se orice utilizator așa cum fiecare ar dori să fie tratat la rândul său.

Conferințele și conversațiile pe IRC ( Internal Relay Chat – serviciul de discuții prin Internet ) sunt în general deschise pentru participare oricărui doritor care are acces la această facilitate, pentru a audia sau pentru a interveni la o astfel de manifestare. Similar cu situația când cineva se apropie de un grup de persoane care discută între ele, utilizatorul trebuie să-și dezvolte obișnuința de a se face mai întâi cunoscut dacă vrea să se alăture unei conferințe și apoi să aștepte să fie recunoscut de participanții la discuție, respectând în acest sens regulile de etichetă obișnuită, care în mediul de rețea se mai numește Netquette.

În continuare, este prezentată o parte dintr-un dicționar internațional al bunăvoinței sau amabilității, recunoscut și folosit pe Internet, care permite identificarea sensului celor mai utilizate grupe de simboluri folosite pentru evidențierea diverselor stări sufletești și emoții ale persoanelor angajate în discuții bi- și mul-tilaterale. Uneori, pentru specificarea emoțiilor se folosesc o serie de cuvinte delimitate de asteriscuri, cuvinte care prin pronunțarea lor, exprimă starea ce se dorește să fie transmisă interlocutorului, dintr-o discuție. Pentru aceasta se folosește un adevărat dicționar de termeni specifici, „cuvinte” foarte criptice pentru utilizatorul începător sau neavizat. Există chiar variații de la o zonă la alta, sau de la un grup de discuții la altul.

Fișierul complet cu termenii întâlniți în conversațiilor Internet, alcătuit de Clay Spinuzzi ([anonimizat]), numindu-se emoticon.txt și poa-te fi obținut prin ftp din folderul /pub/misc de la mercury.unt.edu.

zâmbet obișnuit zâmbet morocănos zâmbet indiferent

(-: utilizator stângaci :*) utilizator băut [:] utilizator robot

😎 utilizator cu chelari 8:-) utilizator fetita :-[ utilizator vampir

:- [ utilizator plânge :-{) utilizator cu mustață *<:-) Moș Crăciun

:-Q fumător 😀 râzând 8-0 speriat

8-( îngrozit 8-I îngrijorat :-7 ironic

😛 scoate limba 😎 cu ochi larg deschiși :-/ mustrător

8) uluit 😯 țipăt :-0 șocat

😀 râs I-O căscat ;( plâns

:^( profil încruntat @:-) utilizator cu turban :^) profil vesel

%-) persoana grizata O:-) persoana sănătoasă :-~ persoana indecisa

:###.. persoana bolnava [:-) persoana cu căști i:-) diavolesc

C=:-) utilizator bucătar :-~) utilizator răcit *:) Clovnul Bozo

X-( utilizator mort (:| utilizator chel O:- ) utilizator înger

{:-( utilizator cu moț 😮 un oh! =:- punk roker

C=}>;*{)) Mega Smile… beat, cu moț, cu mustață, cu beretă, etc.

În conversația pe Internet se folosesc destul de des o serie de prescurtări, cu o semnificație larg cunoscută și acceptată. Câteva dintre aceste acronime, des întâlnite în special în grupe de discuții, sunt :

BTW By the Way ROFL Roll On Floor Laughing

IYSWIM If You See What I Mean IMHO In My Humble Opinion

TTFN Ta Ta For Now UYMF Up Your, My Friends

Furtul pe Internet costă organizațiile și persoanele particulare milioane de dolari în fiecare an. Utilizatorii preiau din rețea texte, imagini și videoclipuri asupra cărora acționează legea dreptului de autor. Alții preiau software comercial pe care nu l-au plătit. Convenția de la Berna asupra Drepturilor de Autor , a statuat faptul că orice lucrare privată creată după 1 aprilie 1989 – fie ea în formă electronică sau nu este protejată prin legile dreptului de autor, existente în fiecare țară semnatară a acestei convenții. Aceste legi protejează chiar și lucrările care nu specifică nimic despre copyright. Singura modalitate de a evita încălcarea legii este să cereți proprietarului dreptului de autor permisiunea de a-i folosi lucrarea, fie contra cost fie gratis. De asemenea, plagiatul este interzis acesta presupune că vă asumați paternitatea unor creații aparținând altor persoane. Nu este voie să se folosească întreg conținutul unei lucrări fără permisiunea proprietarului de drept de autor. Dar, este permisă folosirea unor informații și citatea documentului original.

2. SERVICII INTERNET

2.1. Serviciul de poșta electronică – e-mail

Poșta Internet sau poșta electronică sau e-mail este o formă unică de comunicare, ce combină rapiditatea apelului telefonic cu permanența unei scrisori. Durează doar câteva secunde, iar destinatarul poate răspunde când dorește. Poșta electronică a fost printre primele servicii cu care Internet-ul a început să se afirme. Prin e-mail se realizează transmiterea unui mesaj de tip text ASCII sau binar, de la un cont de calculator la altul. Expeditorul compune un mesaj pe care specifică adresa destinatarului. O adresă de e-mail are două părți. Prima parte este numele utilizatorului celui care i se trimite mesajul, iar cea de-a doua parte este ce a ce se numește fully qualified domain sau numele calculatorului gazda, urmat de computerul gazda de domeniu Internet. Se separă numele utilizatorului de numele gazdei , ca în exemplul următor :

[anonimizat] exemplu [anonimizat]

Poșta electronică nu folosește numai la trimiterea unor mesaje scurte. Prin intermediul ei se pot transmite orice tip de fișier : baze de date, documente, programe, imagini, sunete sau chiar executabile freeware sau shareware. Aceste fișiere se numesc atașate și pot fi orice fișier existent pe hard discul calculatorului expeditor. Exista o limită de ordin practic a mărimii fișierelor atașate, în sensul că o data cu mărirea fișierului crește și durata transmisiei și deci crește riscul unei erori de transmisie și totodată nota de plată a telefonului.

Există multe standarde de poștă electronică, diferite între ele, care fac dificilă scrierea unei aplicații cu o interfață generală. Printre aceste putem aminti : programul mail numit AIX pentru mașinile IBM RISC 6000, sub sistemul de operare UNIX, MOSAIC v2.0, pentru suprafețele Windows 3.1, Outlook Express pe WINDOWS 95, 98, NT, Netscape Messenger. Se pot manevra foarte ușor operațiunile de verificare mesajelor primite, de transmitere unui nou mesaj, de a răspunde la un mesaj primit sau de ștergere a unui mesaj primit.

Este posibil la noile aplicații de poștă electronică să formatați mesajul sau să vă puneți semnătura pe el. Se pot formata mesajele cu caractere aldine sau cursive sau se pot crea marcaje sau se pot centra anumite paragrafe. Formatarea se realizează pe baza limbajului HTML. Nu se recomanda formatarea unui mesaj dacă nu suntem siguri că programul de poștă electronică al destinatarului nu poate citi texte formatate. Incompatibilitățile de formatare pot face ca citirea unor mesaje să fie aproape imposibilă. Semnătura este ca antetul de scrisoare, pe care în loc să-l introducem la începutul mesajului, îl trecem la sfârșit. Ceea ce se include în semnătură depinde de ceea ce dorim să comunicăm. Se pot include în semnătură informații despre hobby-urile noastre sau chiar un citat care reflectă de exemplu viziunea noastră aspra vieții sau orice altceva ce dorim noi. Este recomandat să nu se includă în semnătură numărul de telefon sau numele copilului, soției sau orice alte informații cu caracter strict personal. Aceasta pentru că nu există nici o garanție că mesajul nostru nu va fi citit de milioane de oameni, așa încât nu trebuie să includem în semnătură informații pe care nu vrem să le dezvăluim oricui. Pe Internet se găsesc exemple de tipuri de semnături, ca:

http://www.cc.utah.edu/~pdw9469/sign.html

http://www.isisnet.com/MAX/signart.html

http://www.contrib.andrew.cmu.edu/~moose/sigs.html

2.2. Serviciul de transferul fișierelor – ftp

Printre primele servicii care au fost dezvoltate pe Internet, se numără și acela ce permite utilizatorilor să mute fișierele dintr-o locație în alte, fiind vorba de serviciul FTP. Acest serviciu este denumit după protocolul pe care îl utilizează ( FTP – File Transfer Protocol, adică un protocol de transfer fișiere ). Acest serviciu permite ca utilizatorul să se conecteze la un calculator de pe Internet folosind un client FTP de pa mașina sa locală, să foiletoneze folderele (directoarele ) și programele aflate într-o zonă publică pe calculatorul de la distanță și să obțină un transfer într-un sens sau altul al unuia sau mai multor fișiere folosind un server FTP aflat pe mașina de la distanță. Pentru a putea realiza conectarea unui calculator local la un calculator la distanță, pe mașina de la distanță trebuie să ruleze un program numit server FTP, cu parametrii de funcționare stabiliți de administratorul mașinii, ce va decide ce directoare și informații sunt accesibile pe serverul FTP.

De obicei, pentru conectarea la un server FTP este nevoie de numele ”login” sau „use name” și de „password” ( parola ), acestea obținându-se de la printr-un e-mail de la administratorul server-ului FTP. Deoarece nu se poate distribui fiecărui utilizator un cont și o parolă, s-au imaginat servere FTP anonime.

Acestea permit utilizatorului să se conecteze la o mașină FTP anonymous Server și să transfere fișiere fără a avea un cont pe aceea mașină. Pe aceste servere se introduce în calitate de ”user name” cuvântul anonymous ( uneori ftp ), iar pentru „password” se introduce adresa de e-mail a utilizatorului. Serverele FTP anonime constituie o cale majoră de distribuție a software-lui și a informației în Internet, reprezentând totodată o modalitate de obținere gratuită a acestuia.

Pentru a afla ce conține un astfel de server, imediat după conectare se caută un fișier index , ce conține un index al fișierelor accesibile împreună cu o scurtă prezentare a conținutului acestora.

De asemenea trebuie cercetate fișierele README, sau readme, sau read.me care descriu în general conținutul directorilor sau dau informații despre sistemul de operare al serverului ( UNIX, VACS, MS-DOS, System 7). Dacă există probleme sau întrebări despre serverul FTP, acestea se pot adresa printr-un e-mail către „postmater-ul” mașinii FTP. De exemplu la serverul FTP rs.internic.net, adresa persoanei de contact ( postamaster ) este : [anonimizat] .

Totuși unele servere au o persoană diferită de contact, a cărei nume se poate afla din fișierul readme. Comenzile FTP folosite în cadrul acestui serviciu de transfer al fișierelor privesc deschiderea și închiderea sesiunii FTP, transfer simplu sau multiplu de fișiere sau la fișiere de tip text ASCII sau binary .

2.3. Serviciul World Wide Web – www

Sistemul World Wide Web este cunoscut ca și WWW, Web, W3 etc, și este unul din multiplele serviciile oferite de Internet, bazat pe indecși și căutări de text, prin implementarea unei noi caracteristici a procesului de căutare – hipertext, ce semnifică lucruri care apar ca fiind ușor diferite pe diverse sisteme ce posedă software de căutare propriu, în esență însă ea reprezentând o bază de date bazată pe text. Practic, în metoda hipertext de prezentare a informației, cuvintele selectate în text pot fi expandate la orice moment pentru a furniza alte informații despre cuvintele respective , oferind astfel posibilitatea de a lega documentele înrudite prin cuvinte și fraze. Hipertext-ul are două caracteristici interesante :

– Nu impune o ordine sau o ierarhie a informațiilor . Ordinea de acces la aceste informații este determinată doar de interesul cititorului.

– Permite unei informații să aibă relații multiple cu alte informații Hipertext-ul oferă acces la fiecare fragment de informație, din diverse locații ale unui document sau a unei serii de documente.

În afară de hipertext, paginile Web includ și componente hipermedia. Pe lângă text, componentele hipermedia conțin imagini multimedia, secvențe video, sunete – și toate pot fi legate între ele. Acest serviciu și toate dezvoltările majore ulterioare au fost realizate și puse la punct la Laboratorul European de Fizică a Particulelor ( CERN), în anul 1992. O pagină Web este o combinație de text și etichete HTML ( HyperText Markup Lanhuage ) care formatează acel text. Etichetele HTML determină cum va arăta textul și cum se va comporta pe ecran. Mai important, etichetele HTML pot lega un cuvânt sau o frază de alte documente din Internet.

Adresa unei pagini Web este dată de locația URL, compusă din trei părți : schema, gazda și calea. Schema este numele de domeniu al gazdei Internet, unde se află pagina Web. Calea cuprinde adresa completă, inclusiv numele de fișier a paginii Web. Schema și gazda sunt întotdeauna cerute, dar calea și numele fișierului nu sunt necesare pentru toate paginile Web.

Legăturile Web ajută la o navigare ușoară printre documentele Web, iar legăturile de text apar de obicei ca sublinieri sau cuvinte și fraze colorate. Legăturile grafice folosesc imagini. Când se oprește indicatorul mouse-ului pe o legătură grafică, semnul de săgeată se transformă în mână.

Un exemplu de imagine folosită ca legătură este imaginea-hartă ( image map). Într-o imagine-hartă, diferitele sale zone sunt legate la adrese URL diferite. Când se deplasează indicatorul mouse-ului deasupra unei imagini-hartă , se va vedea în bara de stare unul din următoarele două elemente : o pereche de coordonate în care se indică locația curentă a indicatorului în cadrul imaginii-hartă sau diferite adrese URL care se schimbă pe măsură ce se mișcă mouse-ul. Folosind adrese URL avem acces la foarte multe tipuri de resurse Internet. Dăm exemplu câteva adrese URL :

gopher://gopher.umc.edu

ftp://ftp.mcp.com-que

http://www.mocrosoft.com/ie/ie40

telnet://onramp.net

2.4. Serviciul de conectare la distanță – telnet

Componente software telnet reprezintă aplicația de conectare la distanță în cadru unei rețele, în speță în rețeaua Internet. Conectarea se face pe o mașină aflată în aceeași cameră, în altă încăpere sau la mii kilometri distanță de terminalul de unde emitem această comandă. După conectare, utilizatorul are acces la orice servicii pe care mașina de la distanță le asigură terminalelor ei locale, precum execuția unei sesiuni interactive normale (conectare, execuție comenzi, deconectare) și accesul la servicii locale ca parcurgerea unor cataloage de bibliotecă, găsirea unor produse software etc.

2.5. Serviciul de conferință on-line – IRC

Sistemul de conferință on-line IRC (Internet Relay Chat ) permite utilizatorului să converseze cu câte persoane dorește, persoane grupate pe așa-numitele canale , criteriul de grupare fiind constituit pe subiectele de interes comun. Accesarea IRC se face fie printr-un fișier de comenzi fie printr-o comandă izolată.

2.6. Serviciul Gopher

Asemănător ftp, Gopher este atât un protocol cât și un programul folosit efectiv pentru lucru. Gopher este ușor și intuitiv în folosire, facilitând examinarea directoarelor și fișierelor de pe mașina de la distanță, asigurând la dorință și transportul informațiilor la calculatorul local al utilizatorului. Gopher a fost scris de o echipă de programatori de la Universitatea din Minnesota și oferă o interfață ușor de mânuit și bazată pe meniuri și submeniuri standard, permițând accesul la multe din resursele Internet-ului.

2.7. Serviciul Archie

Archie este un sistem de informare client-server, care se folosește pentru regăsirea fișierelor păstrate pe servere-le ftp. Sistemul Archie a fost creat și dezvoltat la Universitatea McGill din Montreal. Pentru a căuta un fișier, din linia de comandă, sau dintr-o casetă de dialog, în cazul lucrului în mediul vizual, se introduce numele acestuia ( sau o parte din el). Odată ce a fost localizat, nu rămâne decât să fie transferat pe calculatorul local.

2.8. Serviciul WAIS

WAIS ( Wide Area Information Server ) reprezintă sistemul de servicii care oferă răspunsuri la întrebările puse prin intermediul rețelei Internet sau al altora adiacente cu aceasta, de către orice virtual interesat, fie el client obișnuit, fie un alt server. Cea mai bună traducere în limba română a denumirii WAIS, capabilă să păstreze și contextul, cred că este „Server de Informații de Arie Largă”. WAIS a fost dezvoltat ca proiect comun al firmelor Thinking Machines, Apple Computer, Dow Jones și KPMG Peak Marwick.

2.9. Serviciul UseNet

UseNet este un serviciu Internet folosit pentru schimbul de mesaje între utilizatorii din întreaga lume. UseNet organizează grupurile de discuții într-o ierarhie de categorii și subcategorii, de la general la particular și de la stânga la dreapta. Categoriile de nivel superior ale grupurilor de discuții din Internet sunt următoarele :

alt grupuri de discuții alternative

bit liste poștale LISTSERV BitNet

biz reclame pentru afaceri

comp subiecte referitoare la calculatoare, hardware și software

k12 domeniul educațional

sci aplicații științifice

soc subiecte sociale și culturale

talk discuții pe teme controversate

3. COMERȚUL ELECTRONIC

3.1. Prezentare

Inovațiile și dezvoltarea explozivă în domeniul tehnicii de calcul, atât în hardware cât și software, și-au găsit multiple aplicații în toate domeniile de activitate, și în special în domeniul marketingului, comerțului, a afacerilor și nu în ultimul rând în domeniul bancar.

Întâlnit sub denumirea de comerțul electronic, e-comerce, comerțul virtual, B2B – business to business sau B2C – business to costumer, comerțul electronic este un concept integrativ ce desemnează o gamă largă de servicii : cataloage electronice, sisteme suport pentru comerțul cu mărfuri și servicii, sisteme suport pentru preluare comenzi pentru mărfuri, produse și servicii, aprovizionare și informații pentru management.

Comerțul electronic face referire și la desfășurarea activităților specifice mediului de afaceri, cunoscut mai ales sub denumirea de e-business, utilizând în special mijloace electronice (rețele de calculatoare, în speță Internet) într-un sistem automatizat integral pentru schimbul de informații în mediul de afaceri. De asemenea, comerțul electronic se refera și la oferta de produse și servicii bancare, cunoscut sub denumirea de electronic banking și Internet banking sau bănci virtuale. Există o ușoară confuzie în rândul utilizatorilor potențiali în legătură cu termenii de Internet banking (IB) și electronic banking (EB). În cazul EB ( electronic banking ), banca oferă clientului un software specific cu ajutorul căruia se face legătura cu banca, prin modem.

Un astfel de serviciu este MultiCash, oferit de B.C.R. ( Banca Comercială Română – www.bcr.ro ). Aceasta este una dintre primele bănci românești care au introdus în țară EB ( electronic banking ). Software-ul este produs de firma germană Omikron ( www.omikron.de ) și facilitează administrarea contului bancar : efectuarea de plăți pe teritoriul României și colectarea de informații despre activitatea și balanța contului. Pe viitor intenția băncii este de a introduce produsul Internet MultiCash. Deci, electronic banking se referă mai ales la produse informatice specifice, care permit ca datele să circule în interiorul băncii, dar și la realizarea de legături între clienții băncii și bancă.

Prin legăturile dintre clienți și bancă se permite transmiterea ordinelor de plată către bancă, dar se permite și un acces la datele privitoare fiecărui client, cu referire la operațiile din ziua precedentă, la balanța contului propriu, etc.

În cazul IB ( Internet banking ), clientul nu mai este obligat să instaleze un software specific – se înlătură astfel inerentele probleme de incompatibilitate sau setări dificile de modem. Cerințele de hardware și software sunt minimale și, odată ce ești conectat la Internet, nu mai ai nevoie decât de un program de navigare pa Internet (browser) cu securitate maximă (128 octeți), care se poate obține gratuit de pe site-ul Netscape sau Microsoft. Mai mult, accesul se poate face de pe orice calculator, iar tariful de conectare este, indiferent de țara în care te afli, tarif de convorbire locală. Prin comparație, EB ( electronic banking ) se poate folosi numai de pe calculatorul pe care a fost instalat software-ul specific iar, dacă te afli în străinătate, conectarea cu banca din țara de origine se face la un tarif de convorbire internațională, care este destul de ridicat, în cazul în care ai instalat pe un laptop acel software specific pentru legătura cu banca ta.

Clienții băncii, indiferent că sunt legați prin IB (Internet banking) sau EB ( electronic banking ), pot de asemenea să primească în timp real informații privitoare la cotațiile de pe piața valutară și cea monetară, precum și dobânzile practicate de bancă la fiecare produs bancar al băncii. Se realizează astfel, economii importante de timp de către client, care accesează aceste date comod din fața calculatorului, de la birou sau de acasă. Accesul în sistem se poate realiza chiar și de pe stradă, cu ajutorul unui laptop și a unui telefon celular.

Pentru realizarea comerțului electronic, sub toate aspectele sale descrise mai sus, este nevoie, din partea clientului să posede :

– un calculator PC cu modem

– o linie telefonica

– un browser Internet sau un software specific.

iar din partea firmei ( băncii ), să posede :

– un calculator cu modem

– o linie telefonica în comutație sau închiriată

– serviciul INTERNET furnizat de ISP (Internet Service Provider).

Firma ce își oferă produsele și serviciile pe Internet trebuie să trebuie să închirieze de la un furnizor de servicii Internet ISP ( Internet Service Provider ) un site, unde își prezintă firma și produsele oferite celor ce navighează pe Internet.

Cel mai frecvent caz este cel al unui utilizator care, de acasă, prin intermediul liniilor telefonice și a unui modem, se conectează la o subrețea Internet.

Rolul unui ISP (Internet Service Provider) este acela de a pune la dispoziția abonaților săi cu calculator și modem, o legătură la un server Internet prin intermediul liniilor telefonice. O astfel de legătură se numește temporară pentru că schimbul de date dintre utilizator și server se poate face doar atâta timp cât legătura telefonică este activă. Există și legături permanente prin linii dedicate sau închiriate între server și utilizator, dar aceste soluții sunt mult mai scumpe și de aceea sunt folosite mai ales de către firme sau persoane juridice.

3.2. Comerțul electronic – paradis fiscal ?

La summit-ul de la Lisabona din anul acesta, armonia dintre ”cei 15” a per-mis stabilirea bazelor pentru reînnoirea tehnologică a Europei, șefii de guverne căzând de acord asupra tuturor punctelor principale. Un singur subiect a rămas nelămurit : tratamentul fiscal al activității pe Internet –comerțul electronic, pro-blemă crucială care de ani de zile dă dureri de cap miniștrilor de finanțe ai U.E.

Pentru a putea vinde mărfuri și servicii, societățile care operează pe Internet au nevoie de o adresă virtuală, căreia îi corespunde un sediu într-un colț de lume, alegerea sediului fiind de cele mai multe ori în țările care acordă facilități fiscale. Pentru a evita o „hemoragie” de societăți ale „new economy” cu consecințe letale pentru dezvoltarea economică și tehnologică a țării, guvernul S.U.A. a preferat să sacrifice fiscul, declarând activitățile comerciale pe Internet scutite de TVA până în luna octombrie 2001, în speranța că până atunci se va găsi o soluție.

Europa, însă, nu intenționează să renunțe la impozite, perspectivele anun-țându-se catastrofale. Ministrul german al finanțelor, Hans Eichel, a calculat împreună cu o comisie de experți că din cele peste 250 milioane DEM încasate din TVA în anul 1998, în următorii trei ani va fi vărsat la buget doar jumătate din această sumă. Dacă fiscul german reușește încă să controleze comerțul electronic prin poștă, piața digitală ( muzică, filme, cărți, software, servicii ) scapă oricărui control. În cinci ani, comercianții prin Internet vor fi de zece ori mai mulți decât în prezent. Potrivit ultimelor propuneri ale comisiei, societățile americane vor putea lucra on-line în Europa doar dacă se înregistrează într-o țară a U.E.

4. MAGAZINE VIRTUALE

4.1. Prezentarea conceptului de magazin virtual

Un calculator, o conexiune Internet și o carte de credit sunt de ajuns pentru a face cumpărăturile zilnice, direct din fotoliul de acasă. Avantajele unui magazin virtual însă nu se opresc numai la nivelul clientului, ci îl privesc și pe deținătorul magazinului. Posesorul unui sistem de vânzare on-line își reduce costurile operaționale cu aproximativ 80%, renunțând la o armată de oameni care asigurau relația cu clientul, la zeci de telefoane inutile și la alte zeci de hârtii la fel de inutile, toate aceste roluri fiind preluate cu succes de computer.

Prețurile sunt, în general, în limita celor practicate în comerțul tradițional, ba chiar mai mici, vânzătorii își bazează succesul pe adausuri comerciale mici (aproximativ 5%) și o rotație accelerată a stocurilor, care conduce la o scădere drastică a costurilor produselor comercializate.

De exemplu, dacă luăm cazul unui lanț de 10 magazine obișnuite, alimentate cu produse dintr-un depozit central, înlocuirea lui cu un sistem de magazine virtuale, în sistem on-line, înseamnă:

– păstrarea depozitului central și dispariția din activele sale a celor 10 magazine :

clădirile cu tot ce se folosește pentru depozitarea și afișarea mărfii la clienți,

telefoane, fax, stivuitoare, încărcătoare ;

– reducerea parcului de mașini de aprovizionare a magaziilor ;

– dispariția cheltuielilor cu personalul angajat în aceste magazine ;

– dispariția cheltuielilor cu întreținerea și buna funcționare a acestor 10

magazine – curent electric, apă, agent termic, telefonie etc.

– achiziționarea unui computer cu modem și conectat la Internet prin intermediul

unui ISP ( Internet Service Provider ).

Clientul care dorește să cumpere dintr-un magazin on-line, stă acasă în fața calculatorului și intră în site-ul magazinului virtual, își alege produsul dorit, iar banca sau societatea de asigurări cu care magazinul virtual are contract “golește” cartea de credit a clientului cu suma necesară pentru cumpărarea produsului și încarcă contul magazinului virtual. Operația durează doar câteva minute, urmând ca expedierea produselor să se facă pe criteriile alese de client.

Pentru livrarea produselor în lume s-au adaptat mai multe soluții:

– expedierea prin poștă, în cazul în care produsele nu depășesc o anumită mărime sau greutate. Acest mod de livrare este folosit pentru CD-uri, cărți, reviste, ziare și alte produse de greutate și mărime mică.

– expedierea cu mașinile proprii ale magazinului în cazul unor produse mai scumpe: mașini de spălat, televizoare, combine muzicale sau a unor produse a căror preț depășește o anumită sumă de bani, dar acest lucru se face doar în cadrul unui oraș destul de mare care să justifice cheltuielile.

– folosirea unui sistem de dealeri locali pe întreaga suprafață deservită, astfel că produsele sunt duse la clienți acasă în termenul stabilit. Acest mod deservire se folosește de o companie din S.U.A. care are peste 50 de puncte de desfacere profitabile , de altfel, și care a constatat că își mărește profitul, trecând la comerțul electronic. Rezultatul a fost că această companie s-a extins la nivel planetar, oameni de toate naționalitățile comandând zilnic produse de sute de mii de dolari.

Un alt exemplu : una din cele mai înfloritoare firme din S.U.A. este un vânzător de automobile prin e-mail: CarsDirect.com, ce își are sediul într-o suburbie din Los Angeles și care a fost fondată în ianuarie 1999. CarsDirect.com a devenit după 6 luni, în iulie 1999, unul din cei mai mari 20 de dealeri de mașini din S.U.A. și operează în 40 din cele 50 de state din S.U.A. și vinde 1.000 de mașini lunar. Succesul nu s-a datorat prețurilor scăzute sau îndemânării deosebite în vinderea de mașini. De fapt, acesta este cu mult în urma unor dealeri electronici mai mari cum ar fi Autobytel.com, CarPoint.com, ultima fiind o filială a Microsoft. Dar, spre deosebire de concurenții săi CarsDirect.com a organizat un sistem unic de livrare , a angajat 1.100 de dealeri tradiționali din țară care să facă livrările companiei CarsDirect.com pentru cumpărătorul local, garantând data livrării și oferind serviciul de control al calității.

În anul 1999, concernul IBM a realizat 14,6 milioane USD din comerțul electronic, comparativ cu 3,2 miloane USD realizate în anul 1998. Mare parte din aceste încasări s-a realizat cu sprijinul partenerilor OEM, al clienților mari extranet și al consumatorilor din segmentul small business. Cifra de afaceri medie zilnică a fost de 40 milioane USD în 1999. Mai mult de 1.800 de produse pot fi cumpărate de la IBM prin Internet. Numărul partenerilor de afaceri ale IBM în întreaga lume se ridică la 45.000.

În comerțul electronic livrarea este la fel de importantă, dar poate fi și mai importantă în comerțul electronic între firme. După toate indiciile, comerțul electronic între firme crește chiar mai repede decât comerțul electronic cu amănuntul, devenind transnațional.

În același timp, pentru prima dată în istoria afacerilor, comerțul electronic separă vânzarea de cumpărare. Vânzarea este terminată când comanda a fost primită și plătită. Cumpărarea este terminată doar când obiectul achiziției a fost livrat și, de fapt doar atunci când a fost satisfăcută doleanța cumpărătorului referitoare la produs livrat de magazinul virtual.

În timp ce comerțul electronic necesită centralizare, livrarea trebuie descentralizată și în ultimă instanță trebuie să fie locală, detaliată și exactă. Așa cum comerțul electronic separă vânzarea de cumpărare, tot așa separă producția de vânzare. În comerțul electronic, ceea ce noi știm ca fiind producție devine procurare. Nu există nici un motiv pentru care orice facilitate de comerț electronic ar trebui să se limiteze la scoaterea pe piață și la vânzarea produselor sau mărcilor unui singur producător. De fapt, așa cum dovedesc atât Amazon.com cât și CarsDirect.com, marea forță a comerțului electronic este aceea că oferă consumatorului o gamă largă de produse, indiferent cine le produce. Dar în structurile tradiționale ale afacerilor, vânzarea este încă văzută și organizată ca o subordonată a producției sau ca un centru de cost care “vinde ce produce”. În viitor, companiile comerciale electronice vor “vinde ce putem livra”.

Comerțul electronic nu numai că stăpânește distanța dar o și elimină.

Nu există motiv pentru care, în cadrul comerțului electronic, vânzătorul să fie obligat să se afle într-un anume loc. De fapt, clientul nu este interesat, în general, și nici nu știe unde se află vânzătorul. Reciproca este și ea valabilă. Vânzătorul Amazon.com, cea mai mare librărie la ora actuală, nu știe și nici nu e interesat de unde vine comanda pentru o anumită carte. În cazul în care produsul este sub formă de informație electronică sau un program software nu există nici o problemă de livrare între memoriile calculatoarelor.

Companiile multinaționale tradiționale, cu timpul vor fi eliminate de comerțul electronic. Livrarea electronică de bunuri de consum, servicii, piese de schimb și întreținere va necesita organizare diferită de cea a oricărei companii multinaționale de azi. Va necesita totodată și o mentalitate diferită, un management diferit și în final o definire diferită a performanței. Se va schimba chiar și modul în care este măsurată performanța. Complexitatea comerțului electronic creează noi orizonturi, noi legi ale marketingului sau negocierilor. Magazinele virtuale reprezintă doar o infimă parte din acesta.

4.2. Magazine virtuale în România

În lupta acerbă pentru a dovedi că se poate și în România, câteva firme au creat astfel de magazine virtuale, care zac scufundate într-o ceață deasă din cauza lipsei de infrastructură, a lipsei legislației, și mai ales a necunoașterii și lipsei de înțelegere a facilităților oferite de comerțul virtual.

Investiția pentru punerea pe picioare a unui magazin virtual, în România, este relativ mică. Cea mai uzuală metodă este angajarea unei firme specializate ce va construi magazinul din punct de vedere tehnic. În funcție de complexitate, prețul poate varia până la maxim 3.000 dolari. Apoi trebuie cumpărat un domeniu pe Internet (50 dolari) și găsită o firmă (de obicei ISP) care să găzduiască site-ul și să suporte tehnic specificațiile magazinului. Pentru găzduire, un ISP cere în medie 300 dolari pe an. Conexiunea pe Internet și un staf minim de oameni sunt de asemenea necesare.

O soluție inteligentă este oferta firmei DHI PubliNet, care facilitează construirea unui magazin pe Internet direct de pe computerul de acasă. Magazinul astfel creat poate fi actualizat cu noi produse, în fiecare zi.

La noi în țară, firma PCNET a creat în februarie 1997 magazinul http://www.cybershop.ro, cu o gamă diversificată de cărți, CD-uri, casete, componente de calculator, telefoane, accesorii GSM, având ca furnizori zone Records, KT Computers, editurile ALL și Teora.

Alte magazine virtuale din România: E-Shop – creat de firma Kappa, Offneodesign și SexShop – primul magazin din România care promovează și vinde produse pentru adulți. Deși aceste magazine vor să pară și să se comporte ca suratele lor mai mari din Occident, ele funcționează ca niște simple case de comenzi, plata făcându-se la primirea coletului acasă sau la poștă.

Cea mai presantă problemă pentru comerțul electronic românesc este lipsa totală a plăților on-line cu ajutorul cărților de credit, cea mai uzuală și răspândită metodă de plată din lume. Astfel magazinele virtuale se plâng că ratează afaceri ingenioase care ar putea deveni atât profitabile, cât și un paravan excelent pentru promovarea produselor de proveniență românească, din cauza lipsei de infrastructură și a metodelor primitive cu care încă se lucrează în băncile românești. În replică ,băncile explică faptul că nu pot colabora cu magazinele virtuale atâta timp cât nu există un contract cu acestea, iar pentru a analiza acest contract, magazinele virtuale trebuie să fie certificate măcar de Visa.

În Occident, onorarea unei comenzi prin magazinul virtual este realizată instantaneu, pe când în România, onorarea unei comenzi venite de la o persoană străină este aproape imposibilă. Banca românească nu poate interacționa cu banca occidentală care ar fi emis card-ul clientului străin din simplu motiv că nu există cadru legislativ. Banca românească nu poate aproba tranzacția decât telefonic sau prin fax, practic plata făcându-se în avans, și abia după aceea să se recupereze banii într-o anumită perioadă de timp, fapt ce nu convine băncii străine.

Mai mult banca românească dorește ca tranzacția să fie asigurată post-vânzare de o companie de asigurări. O astfel de companie nu există în România și nici nu va exista până când nu va exista comerț electronic și astfel intrăm într-un cerc vicios. Pentru a putea face comenzi din străinătate sau pentru a crea facilități străinilor să comande de pe site-urile românești este important să se dezvolte comerțul electronic autohton și apoi să încercăm marea cu degetul în Occident.

Pentru a cumpăra pe teritoriul României, unui cetățean român nu-i trebuie decât un card în lei, nemaiexistând nici un impas în calea tranzacțiilor electronice. Proprietarii magazinelor virtuale nu mai dau vina pe inexistența mijloacelor de plată adecvate comerțului electronic, respectiv credit card-urilor, care au pătruns de ceva timp și în România, ci pe lipsa de popularitate a acestora, în condițiile unor mijloace bancare de instrumentare a acestora pe Internet.

Practic, în acest moment, magazinele virtuale nu pot vinde profitabil decât pe teritoriul țării sau celor care au card-uri emise în lei de o banca românească. Singura problemă îl reprezintă procentul destul de mare pretins de bancă, băncile ne-fiind interesate de câștigurile potențiale din astfel de tranzacții atâta timp cât câștigă foarte mult din tranzacțiile bancare tradiționale.

O soluție ceva mai interesantă este oferită de C.E.C. prin Contul Colector Național. Prin completarea unui formular pro-forma care cuprinde toate detaliile tranzacției și plătind la oricare agenții CEC din țară, tranzacția se poate realiza asemănător ca în cazul card-urilor. Aceste modalități au fost adoptate de PCNet și Offneodesign. De obicei magazinele virtuale românești se bazează pe clienții străini de origine română. Potrivit datelor deținute de Roland Berger & Partner numai 3% din populația României are acces la Internet, în comparație cu 8% în Ungaria, 10% în Cehia și aproximativ în medie 60% în țările Uniunii Europene.

4.3. Web – magazinul virtual cu cele mai multe produse gratuite

Pe Internet se pot cheltui foarte mulți bani, deoarece tentațiile sunt extrem de mari. Cu toate acestea Internetul oferă și posibilitatea de a obține produse fără a cheltui un ban. Totul se reduce la a ști unde să cauți. Companiile de software nu sunt împotrivă să afișeze pe web produse gratuite, ba mai mult, acest lucru face parte din programul lor de vânzări.

Utilizatorii Microsoft Office ’97 au beneficiat gratuit de programul de mail Outlook ’98 (www.microsoft.com) în timp ce Hewlet-Packard oferă softul WebPrintSmart ce organizează paginile Web pentru o listare mai ușoară (http://www.hp.com/eripherals2/webprintsmart/index.html).

Firma McAfee oferă gratuit antivirusul (http://clinic.mcafee.com). Există depozite întregi oferite gratuit astfel:

http://www.download.com

http://www.winfiles.com

http://www.tocows.com

Unul din cele mai bune lucruri pe Internet este numărul mare de oameni care oferă asistență gratuit în probleme de orice gen. Internet-ul a fost comparat cu o imensă bibliotecă, unde se poate găsi orice, de la manualele de programare până la literatură clasică și artă fără a cheltui nimic. Unul din cele mai bune site-uri de pe Internet este ProjectGutenberg (http://www.promo.net/pg1) ce include aproape toate cărțile la care se poate cineva gândi, de la Alice în Țara Minunilor, până la Biblie. Noile titluri sunt adăugate tot timpul.

4.4. Vânzare de automobile

Paginile de Web destinate automobilelor se împart în câteva categorii. Prima parte este cea a site-urilor oficiale ale producătorilor, adevărate cărți tehnice în care produsele sunt prezentate în detaliu. Paginile oficiale au rolul, în general, de a arunca o lumină asupra mașinilor ce se doresc a fi cumpărate, reprezentând doar un instrument de informare. Prețul automobilelor nu este găsit aici, ci există un link către distribuitorii autorizați sau către o pagină cu numere de telefon ale show-room-urilor.

O a doua categorie este cea a piețelor virtuale de mașini. Tehnic vorbind, acestea sunt site-uri bine puse la punct, care au încorporate facilități de căutare, opțiuni de toate felurile și facilități de calcul, care, în general, pleacă de la tipul de mașină căutată. Odată ales tipul, sunt prezentate criteriile principale după care este stabilit prețul: anul de fabricație, număr de kilometri parcurși. Alte site-uri prezintă o abordare mai pragmatică pornind de la suma de care dispune clientul pentru cumpărarea unei mașini, după care se trece la facilitățile pe care mașina le va avea: casetofon sau CD, tapițerie din piele sau nu, culoare, etc.

Site-urile din Europa sunt pregătite pentru toată gama de cumpărători. Sunt prezentate chiar și mașini de tip Dacia. România nu are dezvoltate asemenea tipuri virtuale de mașini. Un interes mai mare pentru astfel de comerț s-ar putea să-l nutrească vecinii din Republica Moldova, chiar dacă nu este mare și nici foarte bine structurat. http://www.md/auto/rom.

Prin simpla tastare a numărului de identificare a cății de credit se poate cumpăra mașina dorită, de oriunde de pe glob, cu condiția achitării ulterioare a taxelor vamale și a altor comisioane generate de cumpărarea unui autoturism și de trecerea frontierelor statelor tranzitate de mașina aleasă.

4.5. Bursa de valori în fotoliul de acasă

Pentru a ușura accesul celor dornici să pătrundă în lumea atât de promițătoare, dar și plină de riscuri a tranzacțiilor cu acțiuni, societățile bursiere românești și-au deschis pagini pe Internet, așa cum este site-ul http://www.kmarket.ro creat de Societatea de Valori Mobiliare Intercapital Invert SA. Pagina Pieței de Capital din România, cum este intitulat site-ul, este un loc unde neinițiații pot lua contact cu lumea bursieră românească și se pot instrui pe gratis. Tot prin intermediul acestei pagini se poate abona la buletinul informativ bursier “Plus Capital”, care este gratuit și care conține printre altele evoluțiile celor mai tranzacționate societăți la bursă, analize, grafice, indicatori, precum și prognoze și recomandări.

Pentru cei care vor să investească este foarte important să studieze “Rapoarte analiză” și să nu evite serviciul startrade oferit de casa de brokeraj Vanguard Securities, unde își pot plasa cel puțin 1 milion lei pe piața bursieră sau extrabursieră RASDAQ. Ordinele de tranzacționare pot fi trimise în timp real, chiar din fotoliul de acasă. Startrade oferă posibilitatea de a analiza portofoliul, activitatea și performanțele contului propriu. Cei interesați de evoluția pieței futures sau spot, pot afla noutățile de ultimă oră de la Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri de la Sibiu, care este și ea prezentă pe internet la adresa http://www.bmfm.ro. Tot aici se poate afla cursul valutar oficial al principalelor valute. În acest sens, iată câteva adrese utile :

http://www.brm.ro – Banca Română de Mărfuri

http://www.rasd.ro – RASDAQ

http://www.bluebull.ro – BVB

4.6. Comerțul electronic pentru Cluburile de fotbal

Echipele celebre au susținători pe tot globul, iar Internetul oferă șansa să se întâlnească cu vedetele lor, să discute cu ele, să fie la curent cu ultimele știri sau să cumpere tricouri, șepci, bocanci de joc și ecusoane inscripționate.

A.C.Milan se poate găsi la http://www.acmilan.com, site-ul este plăcut realizat în culorile clubului, roșu și negru, se prezintă istoria clubului, fotografii, știri locale de club și jucătorii, există și un chat cu jucătorii, acest din urmă eveniment fiind organizat la date fixe, când fanii au posibilitatea de a discuta cu vedeta favorită.

http://www.inter.it – Internationale Milano

http://www.romacalcio.it – A.S.Roma

http://www.us.es – F.C.Valencia

http://www.fcbarcelona.es – F.C.Barcelona

În Anglia situația se schimbă fundamental. Față de cluburile continentale, echipele engleze au magazine virtuale, de unde fanii își pot cumpăra tricouri, fanioane, postere sau alte produse de acest gen. De exemplu Chelsea are adresa http://www.chelsea.co.uk Campionul în materie de site-uri este clubul Manchester United, primul club de fotbal cotat la bursă. Firmele care au contribuit la acest site sunt mari în industria IT, Sun, Lotus, Informix.

Și cluburile românești au site-uri pe Web.

http://www-dinamo.moon.ro – Dinamo

http://steaua.pcnet.ro – Steaua

http://rapid.pcnet.ro – Rapid

4.7. Reclama pe Internet

Privită la început cu un soi de conservatorism, publicitatea pe Internet sau reclama on-line, a explodat atunci când paginile de Web au evoluat spre o interactivitate mult mai mare cu utilizatorul. Publicitatea pe Internet are reguli noi, unele fundamental diferite de cele ale publicității clasice, ele datorându-se exclusiv back-ground-ului tehnologic cu care este gestionată reclama on-line.

Începuturile reclamei on-line se găsesc în anul 1996, când cifra de afacerii a fost de 500 milioane USD. Primele site-uri ce au găzduit reclame on-line au fost celebrele motoare de căutare Yahoo, Altavista și Lycos, care sunt și acum în top în privința încasărilor din publicitatea on-line. În timp, din ce în ce mai multe site-uri cu trafic mare, au plasat bannere pe paginile lor, astăzi chiar și paginile personale sunt însoțite de reclame on-line. Fără îndoială, cel mai popular mod de a face reclamă on-line este cu ajutorul bannerelor.

Bannerele sunt niște imagini grafice, animate sau nu, de dimensiuni standard și care se plasează într-o pagină Web. Plata unui banner nu se face pe afișarea zilnică sau săptămânală, ci pe numărul de click-uri pe care acest banner l-a încasat. Dacă de exemplu, la TV costul unei reclame este dat de secundele în care reclame este vizionată de un milion de oameni, iar bannerul se va plăti per click, numai atunci când un navigator prin Internet (și potențial cumpărător) va apăsa cu mouse-ul pe el și va intra în magazin. Eficiența unui banner fiind mai mare decât a unei reclame TV, deoarece clientul vine în contact direct cu produsele și serviciile comercializate.

Principalele domenii ce își promovează produsele pe Internet sunt : industria calculatoarelor ( 24% ), serviciile financiare ( 16% ), telecomunicațiile ( 11% ) și noile medii de comunicare apărute (7%). Locuri ideale de pus bannere sunt orice site cu un conținut menit să atragă un trafic mare.

Există două feluri de a plăti reclamele on-line: CPM- cost pe afișare și CTR- cost pe click. O afișare este considerată unică atunci când un user a văzut reclama și o ’revede’ în cel mult 24 ore. Dacă în decurs de trei ore, user-ul vede banner-ul de șase ori, se va contoriza o singură dată. Costul pe click (CTR) este cel mai eficient. Banner-ul de reclamă este prevăzut cu un link spre agenția de publicitate ce a cumpărat respectivul spațiu, care înregistrează click-urile.

Pe plan mondial cele mai puternice agenții de publicitate electronică sunt DoubleClick, ValueClick sau ClickAgents, iar în România este firma CityNet, care a avut inițiativa lăudabilă de a strânge toate ofertele site-urilor din țară, ce oferă spții publicitare spre vânzare prin agenția de publicitate electronică denumită GoldenClick. GoldenClick oferă toate uneltele necesare pentru efectuarea unei campanii publicitare pe Web la standarde occidentale.

În plus, față de statistica afișărilor, a click-urilor, GoldenClick furnizează cumpărătorilor de reclamă, analize de marketing, managementul campaniilor, grafice cu repartizarea zilnică și orară afișărilor și click-urilor etc.

Conform unui studiu făcut de PricewaterhouseCoopers pentru Internet Advertising Bureau, veniturile din publicitate pe Internet au depăși cifra de 2,4 milioane USD în perioada ianuarie-septembrie 1999.

4.8. Concedii aranjate prin Internet

Internet-ul poate înlocui cu succes agențiile de turism pentru planificarea concediului, deoarece agențiile de turism își prezintă ofertele on-line, astfel încât rezervarea vacanțelor oriunde în întreaga lume poate fi realizată de acasă cu un simplu click pe butonul mouse-ului. Turiștii, managerii hotelurilor, agențiile de voiaj, cei care călătoresc în interes de serviciu, companiile aeriene, toți au de câștigat de pe urma folosirii noului sistem de planificare a călătoriilor și voiajelor, în țară sau în străinătate, oferite prin Internet.

Site-urile cu specific turistic sunt cele mai accesate în sezoanele estivale, deoarece sunt disponibile nonstop, oferă o imensă cantitate de informații și solicită foarte puțin timp pentru utilizare. Serviciile de rezervare on-line sunt o modalitate folosită cu foarte mare succes în America de Nord și Europa de Vest, de aceea Oficiul pentru Promovarea Turismului din România a adaptat la cerințele pieței românești această facilitate prin colaborarea cu firma RezQ International, care a făcut posibilă integrarea în mai multe site-uri de turism de pe web-ul românesc a unui sistem care permite prezentarea ofertei pentru turiști, precum și efectuarea de tranzacții comerciale prin rețeaua Internet.

Iată câteva exemple de site-uri care folosesc sistemul de rezervări RezQ :

http://RomaniaTravelInfo.com, http://RomaniaPrifile.com, http://RomaniaTurism.com, http://TravelEastEurope.com.

Cu ajutorul acestui program, agențiile de turism își pot face cunoscută oferta de prețuri, de pachete de servicii, tururi și excursii oferite atât în România cât și în întreaga lume. Astfel se pot oferi clienților din întreaga lume detalii despre hotel (rating, facilități oferite, disponibilități de cazare și prețuri) și vor putea înregistra rezervări on-line, dar turiștii vor putea să-și achite serviciile prin credit-card sau o să-și aleagă o altă modalitate de plată.

4.9. Parteneriat de afaceri prin Internet

În lumea atât de complexă și plină de dificultăți a afacerilor, este greu să reușești de unul singur. De aceea cele mai multe afaceri de succes se realizează cu ajutorul parteneriatelor.Know how-ul și experiența de care dispun firmele care își desfășoară activitatea în cadrul unei economii de piață dezvoltate, precum cele britanice și americane, sunt foarte importante pentru oamenii de afaceri români.

Dar de cele mai multe ori, este dificil să ajungi să închei un parteneriat profitabil cu o firmă din același domeniu de activitate. Această problemă este ușor de rezolvat cu ajutorul Internet-ului. Site-urile specializate pe domeniul afacerilor sunt foarte multe, cu foarte multe informații necesare. Și pe web-ul româ-nesc și-au făcut apariția, de curând, două site-uri cu profil de afaceri, organizate de guvernul Marii Britanii și al S.U.A., care se adresează exclusiv oamenilor de afaceri interesați în identificarea unor potențiali parteneri de afaceri.

Site-ul Ambasadei Marii Britanii în România www.ukbiz.ro oferă informa-ții comerciale despre România, cu o imagine destul de completă și relativ structu-rată a economiei românești. Site-ul cuprinde și date despre tehnologia informației și comentarii legislative referitoare la peisajul juridic românesc. Secția comerci-ală a site-ului poate acorda ajutor firmelor românești care caută furnizori de pro-duse și servicii din Marea Britanie sau celor ce doresc să înființeze societăți mixte. Pe acest site se găsesc link-uri utile către alte pagini de Internet care pot facilita identificarea de partenerilor de afaceri de succes. Una dintre acestea este www.tradeuk.com, care conține peste 700.000 de firme.

Tot pe site-ul www.ukbiz.ro se pot găsi adrese utile pentru a identifica noi piețe de export în Marea Britanie, informații despre tarifele vamale britanice, consultanță de export sau participări la târguri și expoziții englezești.

4.10. Licitații și pariuri pe Internet

Paginile Web care intermediază tranzacții de vânzare-cumpărare între utili-zatorii Internet-ului sunt foarte la modă în țările cu o economie dezvoltată.

Și Web-ul românesc s-a îmbogățit cu un site dedicat acestui tip de vânzare-cum-părare pe Internet, la adresa www.okazii.ro, dedicată în exclusivitate licitațiilor on-line. Utilizatorii de Internet, care aleg să foloseească serviciile puse la dispozi-ție de acest site au ocazia să vândă și să cumpere orice tip de produse. Pentru a deveni utilizatori ai acestui site și a licita pentru produsele pe care dorim să le cumpărăm sau pentru a vinde ceva prin intermediul acestei pagini Web, nu este nevoie decât de o adresă e-mail și bineînțeles bani. Sistemul este simplu și ușor de folosit, atât de cumpărători cât și pentru vânzători.

Cumpărătorii beneficiază de avantajul de a alege dintr-o gamă foarte bogată și variată de produse sau de a găsi produsul dorit fără a cheltui bani pe ziare de mică publicitate și a pierde timpul răsfoind sute de pagini cu anunțuri. Vânzătorii care aleg să utilizeze serviciile de la www.okazii.ro, profită de a prezenta produ-sele lor unui număr foarte mare de potențiali cumpărători. Serviciul este gratuit atât pentru cumpărători cât și pentru vânzători, singurii bani cheltuiți sunt cei necesari pentru navigarea pe Internet.

Articolele care nu pot fi comercializate la www.okazii.ro sunt cele interzise prin lege, cum ar fi armele de foc, produsele pentru care vânzătorul nu deține licența de comercializare, articolele pornografice sau bunurile furate, bani și ștampile false, valuta ( cu excepția celei numismatice ) și orice articol care nu încalcă legea sau morala societății românești.

Acest site nu este o pagină Web, unde se face comerț electronic în mod strict tradițional, în sensul că nu se poate plăti direct cu credit-card, site-ul intermediind, doar, tranzacții comerciale între utilizatori de Internet.

După ce o persoană și-a înscris oferta în pagina web și a fixat o sumă minimă pentru a vinde un produs, așteaptă până ce licitația ia sfârșit, iar apoi ia legătura prin e-mail cu cel ce a câștigat licitația pentru a definitiva tranzacția.

O licitație poate dura 3, 5, 7, 15, sau 30 zile. Cumpărătorii au ocazia să vadă și o poză color a produsului, dar au la dispoziție o serie de informații detaliate legate de produsul oferit spre cumpărare. Pentru informații suplimentare despre produs, se solicită posesorului noi date prin e-mail. Programul de funcționare este 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, 52 de săptămâni.

Pariurile hipice au reprezentat întotdeauna o tentație de îmbogățire rapidă, pentru o m are masă de oameni. Contra unei sume relativ mici, având în vedere câștigurile care pot fi fabuloase, singurul efort depus de parior, este acela de a trimite banii la adresa stipulată în pagina Web a diferitelor case de pariuri sau de a introduce codul PIN al propriei cărții de credit.

Dar, pentru a putea juca, pariorul trebuie să devină un membru al unei case de pariuri, completând o fișă cu date personale, direct pe site-ul casei de pariuri.

Apoi, pentru a deveni membru deplin al unei case de pariuri, trebuie plătit un comision sau o sumă de bani, ce diferă de la casă de pariuri la casă de pariuri, suma variind de la 25 USD la maxim 100 USD.

Sumele câștigate variază în funcție de tipul de pariu ales și de banii jucați. Tipurile de pariuri, cele mai cunoscute, sunt : Win, Place, Show, Daily Double, Exacta, Quintella, Entry și altele. Oricum, majoritatea câștigurilor pornesc de la triplul sumei jucate, aceasta crescând proporțional cu numărul pariorilor și cu valoarea sumelor investite de aceștia.

5. ELECTRONIC BANKING (EB) ȘI INTERNET BANKING (IB)

5.1. Prezentare

Pentru majoritatea oamenilor, electronic banking (EB) înseamnă acces 24 ore din 24 prin bancomate (ATM – Automated Teller Machine) sau viramente din contul de disponibilități în conturi de investiții sau de economii (depozite); dar electronic banking (EB) mai este cunoscut și ca transfer electronic de fonduri (EFT – Electronic Fonds Transfer).

Electronic Banking (EB), cunoscut ca și transfer electronic de fonduri, folosește un calculator și elemente de tehnologia informației pentru a efectua verificări de cont și transferuri de fonduri. Transferul de fonduri este inițiat printr-un dispozitiv de un card sau cod pentru a obține accesul la contul personal.

Transferul electronic de fonduri oferă următoarele principale servicii:

a) ATM sau 24-hour Teller sunt terminale electronice care permit utilizatorului:

accesul la contul său 24 ore pe zi pentru efectuarea de restituire de numerar,

depuneri sau transferuri de fonduri între conturi prin introducere în ATM a

card-ului și tastarea codului PIN (Personal Identification Number)

b) Direct depozit permite efectuare de operații specifice cum ar fi: plăți de facturi,

prime de asigurare, ipoteci sau alte utilități.

c) Plata prin telefon permite să luați legătura cu instituțiile financiare pentru

instrucțiuni de plată a facturilor scadente sau transfer de fonduri între conturi.

Este nevoie în prealabil de acordul utilizatorului.

d) Operații bancare prin calculator, permit utilizatorului să-și efectueze operații

bancare prin PC. De exemplu se poate vedea balanța contului personal, se

poate efectua transfer între conturi, sau plăți de facturi.

e) Transferuri la puncte de vânzare permite efectuarea unei plăți la cumpărarea

unui produs cu amănuntul, folosind un card, banii fiind automat transferați din

contul bancar în contul vânzătorului , iar cardul actualizat.

În general când se vorbește de electronic banking (EB) se înțelege legarea unui calculator personal cu modem de calculatorul băncii și folosind un software specific. Internet banking (IB) însemnă, așa cum am mai spus, legarea calculatorului personal de calculatorul băncii prin Internet. Internet Banking (IB) are două categorii de bănci care funcționează on-line:

1)prima categorie, care este un hibrid. Banca folosește propria strategie pentru

distribuția produselor bancare și servicii către clienți. Aceste bănci dezvoltă

propriul lor departament.

2)adevăratele bănci prin Internet sau chiar bănci virtuale, pentru că ele pot să nu

aibă un sediu și sucursale proprii. Banca virtuală nu se gândește la costurile

unei bănci reale, dar ea suportă costurile necesare de producere a card-urilor.

Clienții care posedă un PC cu modem se leagă la Internet și printr-un site, de bancă. Ei au un nume și o parolă primită de la bancă. Banca îi alocă anumite drepturi. Accesul este rapid, unii au drepturi de consultare, iar alții de actualizare fișiere. În afară de rapiditate și comoditate, utilizatorii mai au un avantaj. Nu este nevoie de un salariat care să completeze cu mâna orice formular de virament de bani ce îl face prin intermediul băncii.

Softul băncii permite realizarea unei legături cu programul financiar contabil al firmei, de unde preia direct operațiunile de plată. La rândul lui softul firmei poate prelua din programul de transmitere a datelor informații privind decontările din ziua precedentă. Astfel se evită introducerea de două ori în sistem a acelorași date.

În cazul societăților mari, cu mai multe filiale independente, în diferite orașe, care realizează propriile plăți, toate tranzacțiile pot fi urmărite de la cartierul general al firmei.

5.2. Informatizarea băncilor în România

Prima bancă din România care a introdus acest tip de servicii pe piața bancară română este ING Barings, din anul 1995, pentru care a primit premiul Banking Product Of the Year, utilizând softul Multicash al firmei germane Omnicrom. Rețeaua ING permite accesul utilizatorilor la două module. Primul furnizează informații privind toate tranzacțiile realizate de firmă. Actualizarea listei tranzacțiilor se realizează în fiecare zi. Opțional fișierele de operațiuni se pot actualiza din 30 în 30 de minute. Pentru această facilitate clientul va plăti un comision mai mare. Cel de-al doilea modul al serviciului electronic banking al ING este cel de plăți. Plățile pot fi făcute atât în lei (către altă firmă sau către bugetul statului), cât și în orice altă valută.

Infrastructura tehnică necesară clientului cuprinde un calculator PC 486, un modem și o linie telefonică. Pe timpul transmisiei telefonice informațiile circulă codificate, iar decodificarea se face la destinație. Softul băncii verifică dacă mesajul transmis este complet, iar comunicarea nu a fost întreruptă din motive tehnice. Astfel se evită situațiile în care s-ar face de două ori aceeași plată. Instalarea sistemului și trainingul clienților sunt oferite gratuit. Comisionul lunar este de 20 USD pentru firmele cu un cont și 25 USD pentru firmele cu mai mult de două conturi, dar se practică și comisioanele specifice fiecărei operațiuni.

La nivelul anului 1999, peste 55% din plățile realizate de ING se fac prin electronic banking.

ABN Amro pune, în 1996, la dispoziția clienților produsul de electronic banking Office Net Romania, care are la bază tot softul Multicash. Acesta permite accesul la informații privind operațiunile efectuate de firmă, precum și la alte informații bancare generale. Pentru plăți, sistemul dispune de două module diferite. Unul este dedicat plăților în lei către alte firme sau bugetul statului. Celălalt este destinat plăților în valută. În anul 1999 ABN Amro a realizat peste 65% din plăți prin mediul electronic. Instalarea și trainingul clienților se realizează în două săptămâni și costă 300 USD. Dacă la sfârșitul testării clientul dorește să testeze produsul, primește banii înapoi, urmând să plătească 30 USD. El va beneficia de comisioane mai mici la operațiuni și un service permanent.

Banca Comercială Română a introdus serviciul Multicash în iunie 1998. Acesta este similar cu celelalte servicii de tip Multicash, cu diferența că momentan se fac doar plăți în lei. Branșarea clientului la sistem se face gratuit, acesta plătind un comision de 24 UDS lunar. Comisioanele la tranzacții nu sunt reduse la aceste plăți față de tranzacțiile clasice. Au mai introdus asemenea servicii BancPost, Banca Internațională a Religiilor, Banca Turco-Română.

Chiar dacă băncile comerciale oferă rapiditate prin informatizarea tranzacțiilor, clienții nu pot beneficia din plin de tehnica de vârf. Utilizatorii serviciilor de electronic banking ar beneficia de avantaje mult mai mari dacă BNR ar trece la rândul ei la un sistem de decontare electronică.

Legătura dintre băncile comerciale și BNR se face pe suport de hârtie. Secretul evitării pierderii de timp în cazul plăților dintre două bănci diferite, constă în modul de lucru al Casei de Compensare Interbancare. Dacă verificările s-ar face automat, durata unei plăți s-ar reduce considerabil. Realizarea on-line a verificărilor implică din partea BNR implementarea unui sistem care să funcționeze automat și să folosească, dacă s-ar copia modul de lucru occidental, Internet-ul. Or tocmai Internet-ul reprezintă problema cea mai mare a băncilor românești, din cauza problemelor de securitate.

Pentru ca o plată să se facă în condiții sigure, nu numai BNR, ci fiecare bancă ar trebui să-și pună la punct sisteme de protecție evoluate, știind că Internet-ul este cea mai vulnerabilă rețea. Totuși, nu numai sistemele de protecție sunt problema băncilor. Chiar dacă o bancă reușește să găsească cea mai bună variantă de protecție, în cazul unei fraude, aceasta nu va reuși să se despăgubească din cauza necunoașterii, în legislația română, a problemelor electronice. Deci nu s-ar putea dovedi frauda. Mai mult, lipsa Internetului din munca de zi cu zi a unei bănci nu permite acesteia dezvoltarea unui sistem multicash, pentru ca un client să poată efectua plăți sau să-și verifice contul fără a mai apela la un angajat al băncii.

BCR este singura bancă cu capital social de stat care a reușit să pună la punct un sistem multicash, însă, nefolosind Internet-ul ; banca trebuie să meargă la fiecare client în parte, care dorește instalarea pe calculatorul său personal a softului ce permite accesarea sistemului din bancă. Această modalitate costă mai mult, deoarece este necesară fabricarea softului de către departamentul de IT al băncii și instalarea acestuia pe calculatorul fiecărui client în parte. BCR urmărește să introducă Internet banking. Avantajele folosirii Internet-ului constau tocmai în faptul că fiecare client are deja softul , iar banca nu ar trebui decât să-i faciliteze accesul la baza de date, cu un nume și o parolă.

Însă, pentru a ajunge la astfel de servicii, o bancă ar trebui să aibă un sistem care să facă față unor astfel de cerințe și care să proceseze informațiile automat. Or, un astfel de sistem bancar ar implica investiții ce depășesc câteva milioane de dolari, dacă ne gândim că numai achiziționarea aplicației software costă peste un milion de dolari USA, la aceasta adăugându-se achiziționarea de calculatoare puternice, împreună cu celelalte componente, de genul imprimante sau modem-uri. O dată ales sistemul fiecare angajat al băncii trebuie să se familiarizeze cu noul sistem. Implementarea se face cu ajutorul specialiștilor firmei care vinde sistemul și poate dura și 6 luni de zile, în funcție de numărul de filiale ale băncii. Toate acestea costă o bancă de mărimea BCR circa 10 milioane USD, asta într-o fază inițială, pentru banca trebuie să țină cont și de costurile curente ulterioare, legate de îmbunătățirea browser-elor și a calculatoa-relor folosite, ce trebuie re-înoite cel puțin odată la 4-5 ani.

Încă de la intrarea pe piața românească, în anul 1997, Citibank a pus la dispoziția clienților trei pachete de servicii tip electronic banking .

Produsul Citibank on line permite verificarea operatțiunilor care au avut loc în conturile unei firme. Pe ecranul calculatorului pot fi vizualizate intrările, ieșirile și soldul contului, cu toate detaliile aferente fiecărei operațiuni : către cine se face plata, de către cine au fost virați banii în cont și ce reprezintă sumele respective. Consultarea situației conturilor se poate face 24 de ore din 24, iar actualizarea informațiilor are loc în timp real. Acest pachet este foarte avantajos pentru companiile locale și multinaționale, deoarece de la sediul central al firmei-mamă pot fi vizualizate conturile filialelor din cele 103 țări în care Citibank este prezentă . Al doilea pachet de servicii al Citibank este Pay Link.

Prin intermediul acestuia se poate realiza electronic tot portofoliul de tranzacții al unei firme : plățile, constituirea de depozite, schimb valutar. Ora limită de acceptare a plăților este 16, față de 13, în cazul în care plățile sunt făcute la ghișeu. Al treilea pachet de electronic banking Collections Database

Oferă clientului posibilitatea să urmărească toate încasările făcute prin interme-diul băncilor corespondente Citibank, din țară. Toate cele trei pachete de servicii sunt prevăzute cu interfață, prin care operațiunile realizate sunt reflectate în același timp și în fișierele programului de contabilitate al firmei.

Securitatea informației este deosebită. Clientul primește, conform contrac-tului încheiat cu banca, un „nume utilizator” și o parolă, care înlocuiesc semnătu-ra normală. Pot exista mai multe parole , în funcție de numărul persoanelor auto-rizate să lucreze în sistem și de puterea de decizie a acestora. De exemplu, conta-bilul firmei poate întocmi fișierul cu plățile care urmează să fie realizate în ziua respectivă, dar nu este autorizat să le trimită spre bancă, inițierea efectivă a aces-tora fiind făcută de către directorul firmei. Sau pot exista mai multe niveluri de autorizare a plăților în funcție de sumele respective.

În afară de cele trei pachete prezentate, Citibank a pus la punct și două aplicații specializate. TrezoLink este destinat firmelor care lucrează mai mult cu trezoreria statului. PayLease se adresează companiilor care au de făcut un număr mare de plăți, la intervale egale de timp. Programul poate, la dorința clientului, fie să inițieze plățile automat, fie să-l informeze la scadență și acesta să decidă dacă le va iniția sau nu. În acest caz, utilizatorul va transmite băncii ordinele de plată respective prin intermediul PayLink.

Citibank utilizează sistemele sale de electronic banking de peste 20 de ani, acestea fiind continuu îmbunătățite. În prezent, majoritatea clienților Citibank România realizează operațiunile bancare electronic. Abonamentul lunar pentru utilizare este de circa 20 USD pentru toate cele trei pachete principale, iar instala-rea softului, trainingul utilizatorului și suportul sunt gratuite. Comisioanele perce-pute la toate operațiunile realizate prin calculator sunt cu 50% mai mici decât cele pentru operațiunile la ghișeu.

În cazul BankAustria Creditanstalt, ce folosește programul Muticash, reali-zat de firma Omikron, informațiile despre conturi sunt actualizate din oră în oră, iar operațiunile efectuate pot fie de plăți interne, plăți externe, operațiuni valutare, la cererea clientului, în condiții de securitate maximă, firma producătoare catego-risindu-l impenetrabil. Toate funcțiile sistemului sunt autorizate separat, existând parole diferite pentru cei care introduc datele tranzacției în sistem, cei care tran-smit plățile la bancă sau cei care consultă extrasele de cont. Este posibil ca un utilizator să fie autorizat să lucreze doar în anumite conturi ale firmei. Pentru fiecare operațiune în parte trebuie introdusă parola de intrare în sistem, numele de utilizator și parola acestuia.

În prezent și Banca Transilvania a pus la punct infrastructura unui sistem de electronic banking operațional.

5.3. Aspecte ale Internet banking-ului în străinătate

După părerea domnului Eduardo Diniz, băncile americane care folosesc Internet-ul caută să obțină facilități în trei categorii diferite:

informații de piață

prezentarea propriilor produse și servicii bancare

îmbunătățirea relațiilor cu clienții

Vom împărți aceste trei categorii în trei nivele de interacțiune asupra băncii.

La primul nivel al interacțiunii, numit de bază sau incremental (de creștere) banca ia contact cu alte medii de tip Web. Acest nivel deschide un front nou fără folosirea tuturor posibilităților oferite de Web. Următorul nivel, numit interme-diar, este specific celor care folosesc Web-ul pentru îmbunătățirea serviciilor și activității băncii. Al treilea nivel, numit avansat, deschide calea spre transfor-marea afacerilor și crearea de noi facilități ale afaceri.

Vom împărți fiecare dintre cele categorii de activități descrise anterior – furnizor de informații, tranzacții și relația client-bancă – în trei nivele de inter-acțiune așa cum se vede în tabelul de mai jos.

Vom avea 9 departajări împărțite în:

băncile folosesc Web-ul ca un instrument de cunoaștere a informațiilor. La nivelul de interacțiune de bază , ca cifre electronice ce furnizează informații instituționale și promoționale, căi de contactare a altor bănci. La nivelul intermediar, motoare de căutare, forme de refacere și legături cu alte site-uri.

La nivelul avansat, se utilizează resurse particularizate, optime, de

abonament, grupuri de discuții sau divertisment.

Web-ul este canalul comun pentru tranzacții.

La nivelul de bază de interacțiune se deschid conturi, cereri de produse

și servicii bancare, cereri de credite de producție și investiții.

La nivel intermediar al interacțiunii, un client poate avea acces la

balanța contului său, poate transfera fonduri.

La nivel avansat al interactivității, banca folosește doar e-cash și

dezvoltă doar servicii.

Banca folosește Web-ul să-și îmbunătățească relația cu clienții.

La nivelul de bază al interacțiunii, e-mail-ul și formularul scris sunt

forme folosite pentru plângeri și sugestii.

La nivel intermediar, aparatura de vârf (calculatoare) este folosită

pentru luarea deciziilor.

La nivelul avansat Web-ul aduce informații pentru dezvoltarea de

noi produse și servicii bancare.

Internet Banking (IB)sunt foarte folosite în USA, spre deosebire de Australia care are 52 de bănci, iar la sfârșitul anului 1999, doar câteva bănci au introdus Internet Banking, acestea fiind: Advance Bank, Common Wealth Bank, ANZ, Metway, National Australian Bank. Toate băncile australiene oferă serviciile obișnuite pentru Internet banking: balanța contului, istoricul tranzacțiilor, ordine de plată, plăți de taxe și impozite, transfer de fonduri, plăți de facturi, etc.

Totodată băncile australiene oferă și e-cash, care permite clienților băncii să cumpere cu monedă electronică produse și servicii dorite.

În concluzie, în Australia, spre deosebire de SUA și Japonia, care conduc în Internet banking (IB), nu arată ca o bancă medievală, însă ele se schimbă repede în bine sub presiunea concurenței băncilor care conduc în acest domeniu. Oportunitățile oferite de Internet pe lângă procesarea afacerilor sunt:

– îmbunătățirea serviciilor către clienți, operând în 24 ore, 7 zile pe săptămână;

– operații cu cost redus;

– operarea se face de către client;

– obținerea de informații despre clienții altor bănci;

– furnizarea de servicii clienților;

– realizarea de alianțe;

– mărirea competitivității.

Pe de altă parte, prin folosirea Internet Banking-ului, băncile își globalizea-ză serviciile și își scad costurile tranzacționale. Conform unui studiu făcut de Allen B. Hamilton, www.bah.com , costul mediu pe tranzacție scade de la 1,08$, în cazul sucursalelor tradiționale, la 0,28$ pentru electronic banking(EB) și la numai 0,13$ pentru Internet Banking (IB)

Toate aceste facilități oferite de Electronic & Internet Banking contribuie la democratizarea piețelor individuale (ca de exemplu Euro-piața), care și ele fac parte din piața globală cu următoarele scopuri :

comerț liber în interesul tuturor angajaților

competitivitate în interesul prosperității economice

securitate economică individuală și protecție colectivă

6. PROBLEME DE SECURITATEA INTERNETULUI

Reversul medaliei – hackers

Comerțul electronic a devenit o industrie a cărei cifră globală de afaceri crește văzând cu ochii, apreciindu-se ca în anul 2003 să fie de aproximativ 1.300 miliarde dolari. Costurile mici și profitabilitatea ridicată determină ca aproape orice firmă de mărime medie să se îndrepte spre tranzacțiile prin Internet.

Numai că datorită modului de plată prin card-uri, au apărut fraude electronice și odată cu ele anumite riscuri pentru magazinele și băncile virtuale. Cea mai banală fraudă este făcută cu ajutorul cărții de credit. Ele sunt obținute pe diverse căi, ingenioase sau clasice, de către hacker-i, mai precis craker-i.

La categoria fraudelor cu card-uri România deține primul loc în lume. Sute și mii de adolescenți din România riscă ani grei de închisoare în cazul în care vor fi prinși în Occident, pentru faptul că au cumpărat cu card-uri furate CD-uri, cărți, reviste, tricouri etc. Câteodată, unii au dat lovitura cumpărând laptop-uri în valoa-re de mii de dolari, pe care le-au comercializat la jumătate de preț. Cât timp în România nu va exista o legislație care să împiedice prin pedepse aspre orice fra-udă, România va rămâne o țară care tolerează hoția cibernetică.

O altă afacere care picat din cauza fraudelor este European Union Bank, prima bancă virtuală din lume, înființată în 1994 în Anglia, ce a oferit toată gama de servicii bancare, dar care a falimentat din cauza volatilizării celor doi proprietari cu banii băncii. În România, la sfârșitul lunii ianuarie 1999 a fost promulgată legea spălării banilor murdari, care stabilește pedepse între 3 și 12 ani pentru infracțiuni săvârșite cu ajutorul calculatorului

Temerile legate de fraudele asupra cărților de credit și de pierderea intimi-tății prin Internet, cedează în fața unei necesități mult mai mari- comoditatea.

Cumpărătorii doresc să acceseze bazele de date preferate ori de câte ori au chef, chiar și de șapte ori în fiecare din cele 24 de ore ale zilei.

Soarele nu va apune niciodată în imperiul comerțului electronic, asta pentru că au existat și există preocupări majore privind securitatea pe Internet. Nevoia de securitate în rețele, și în special în Internet, a condus la elaborarea mai multor pa-chete de programe destinate protecție criptografice. Dintre acestea, cel mai popu-lar este PGP (Pretty Good Privacy) dezvoltat de Philip Zimmermann în SUA.

Acest pachet de programe a stârnit serioase controverse, datorită răspândi-rii sale pe Internet și a folosirii lui în toată lumea, fără să se respecte drepturile de licență și de export, destul de rigide în privința algoritmilor criptografici. În 1994, Zimmermann a fost anchetat de FBI, pentru acuzația de nerespectare a legilor americane privind exportul de sisteme criptografice, învinuindu-l de punerea pe Internet a PGP-ului, ceea ce a condus la o răspândire necontrolată a utilizării sale, PGP-ul fiind folosit de diverse categorii de utilizatori, de la studenți la guverne sau organizații de toate profilele.

PGP-ul este un program care folosește criptarea pentru a asigura securita-tea fișierelor, a poștei electronice, semnăturilor digitale și altele sau mai precis iată la ce poate fi folosit PGP-ul :

criptarea fișierelor folosind algoritmul cu chei secrete IDEA.

crearea de chei secrete publice și private pentru criptarea mesajelor.

gestionarea cheilor prin crearea și întreținerea unei baze de date care să conțină cheile publice ale persoanelor cu care aveți legătură.

transmiterea și recepționarea de mesajelor e-mail criptate.

folosirea semnăturilor digitale pentru semnarea electronică a documentelor.

certificarea cheilor.

revocarea, dezactivarea și custodia cheilor dumneavoastră.

configurarea după necesități a PGP-ului.

Folosirea server-elor de chei PGP de pe Internet.

PGP funcționează pe diferite platforme : MS-DOS, UNIX, VAX/VMX și altele. Folosirea lui PGP face necesară existența a două chei – o cheie secretă cunoscută numai de utilizator și o cheie publică corespondentă, care trebuie făcută cunoscută tuturor utilizatorilor cu care schimbăm mesaje.

Asupra dimensiunii în biți a cheilor (factor decisiv în asigurarea rezistenței criptografice) se pot face următoarele observații :

O cheie de până la 512 biți reprezintă o soluție acceptabilă pentru aplicațiile comerciale obișnuite; este suficient de greu de spart rapidă în calcule.

O cheie între 512 și 768 biți este mai potrivită pentru aplicații comerciale cu cerințe de securitate deosebite; este foarte greu de spart și cere calcule de viteze medii.

o cheie de 1024 biți este potrivită pentru aplicații cu cerințe de securitate de nivel „militar”; consideră imposibil de spart, însă calculele sunt mai complexe.

Analiștii conceptului de securitate informatică au sesizat o contradicție aparentă între nevoia de comunicații și conectivitate, pe de o parte și necesitatea asigurării confidențialității, integrității și autenticității informațiilor, pe de altă parte.

Viteza și eficiența comunicațiilor „instantanee” de documente și mesaje conferă numeroase atu-uri actului decizional într-o societate modernă bazată pe economie concurențială. Dacă, în general, guvernele reprezintă cele mai aprige apărătoare ale unui control stric asupra cifrării, în special datorită necesității de a lupta împotriva crimei organizate sau terorismului, reacția societății civile și a persoanelor particulare a fost opusă.

7. TENDINȚE ÎN COMERȚUL ELECTRONIC

Și pentru că, comerțul electronic, Electronic & Internet Banking sunt o consecință IT (Informatics Technologies), care este un domeniul exploziv al economiei mondiale, trebuie spus că peste o treime din Produsul Intern Brut al SUA este adus de IT-iști și că în lume câteva zeci de milioane de locuri de muncă inteligente au fost înființate prin și de către informaticieni, și – amănunt important în Era Postindustrială, adică Era Creierelor – câteva zeci de noi milionari USD apar, zilnic, în Silicon Valley, regiunea de pe glob în care au explodat IT.

Globalizarea însemnă, prin urmare, mai ales răspândirea IT în lumea largă, o data cu filmele Holywood-ului, McDonalds-urile, muzica afro-americană și acest adevărat cazinou planetar care înseamnă și specula la Bursa de valori – economie virtuală cu toate componentele sale, în care la loc de frunte se găsește comerțul electronic și Electronic & Internet Banking.

Faptul că instituția cea mai puternică din lume – Președinția SUA – are un specialist în domeniul informaticii ca și consilier al președintelui denotă cât de importantă este problema informatizării tuturor domeniilor vieții, astfel ca tehno-logiile informatice să devină comune , democratice, precum telefonul, automobi-lul sau căile ferate. Răspândirea acestora nu constituie un obiectiv în sine pentru nici un guvern sau organizație, pentru că totul merge de la sine. Este suficient să se încarce cu IT toate obiectele pe care oamenii le folosesc : celulare, telefoane fixe, PC-uri, frigidere, mixere de bucătărie, receptoare de radio și televiziune, mii și mii de obiecte pe care le folosesc oamenii în viața de zi cu zi.

Și pentru că, comerțul electronic, făcut prin intermediul calculatoarelor și a Internet-ului va atinge în 2003 cifra amețitoare de 1.300 miliarde dolari anual, se zice că există Decalogul Noii Economii, așa cum o vede America prin vocea domnului Arwin Irwing, fost consilier al președintelui SUA William Clinton, în contextul fenomenului de globalizare :

1. Oferă gratuit aparatele și mașinăriile tale, dar vinde-ți scump serviciile prin

aceste aparate și mașinării

2. Schimbă prețurile neîncetat.

3. Operează permanent la Bursa de Valori.

4. Nu fă economie la racolarea clientelei.

5. Inovează mereu.

6. Fii celebru cât mai repede cu putință.

7. Elimină intermediarii în desfacerea produselor/serviciilor pe care le oferi.

8. Branșează-te la Internet.

9. Fă-ți din clientul tău un partener.

10. Distribuie salariaților tăi acțiunile societății tale.

Și ca o concluzie, se poate spune că :

„Soarele nu va apune niciodată în imperiul comerțului electronic”

ANEXĂ

GLOSAR TERMINOLOGIE INTERNET

BIBLIOGRAFIE

Costin C. Kirițescu, Emilian M.Dobrescu, Mică enciclopedie – Editura Expert, 1998.

colectiv coordonat Lucian C. Ionescu, Mariana Neguș și alții Băncile și operațiunile bancare – Editura Economică,1996.

Florin Pilat Mădălina Răceanu, Carmen Stanciu Word Wide Web – Ghid de utilizare, Editura Teora, 1996.

Kris Jamsa, Steve Weakley, Suleiman Lalani Programarea în WEB – Editura All, 1997.

Jerry Honeycutt, Utilizare Internet – Editura Teora, 1998.

Kris Jamsa, Ken Cope, Programarea aplicațiilor Internet – 1996.

Alan Cooper, Proiectarea Interfețelor Utilizator – Editura Tehnică, 1997.

Gilbert Held, Comunicații de date – Editura Teora, 1998.

Andrew S. Tanenbaum, Rețele de calculatoare – Editura Agora, 1998.

Vladimir Pilat și Irina Ștefănescu, UNIX – Editura Teora, 1996.

Stive Qualline, LINUX – Editura Teora, 1999.

Colecția revistei Capital – anii : 1996, 1997, 1998, 1999 și 2000.

Colecția revistei Banii noștri – anul 2000.

Colecția revistei Banking technology – anii 1996, 1997, 1998.

Colecția revistei Piața financiară – anii 1999, 2000, 2001, 2002.

Colecția revistei Tribuna economică – anii 1999, 2000, 2001, 2002.

Colecția revistei PC REPORT – anii 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002.

Colecția revistei BYTE – anii 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002.

Colecția revistei CHIP – anii 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002.

Colecția revistei PC MAGAZIN – anii 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002.