Servicii Agricole In Parcul National Cozia. Polenizatori

SERVICII AGRICOLE ÎN PARCUL NAȚIONAL COZIA- POLENIZATORI

[NUME_REDACTAT] omului în Carpați a generat modificări ale mediului natural. Diverse specii de plante și animale s-au împuținat sau au dispărut, numeroase peisaje naturale au fost alterate, porțiuni de mediu natural au fost antropizate etc. Aceste motive au determinat oamenii de știință să militeze pentru adoptarea unor legi, care să protejeze elementele naturale și să permită menținerea unui echilibru favorabil atât omului cât și naturii.( Antofie MM., 2012 )

Conservarea mediului înconjurător reprezintă un ansamblu de măsuri ce trebuie luate pentru prevenirea și înlăturarea poluării, a diminuării efectelor ei asupra mediului prin folosirea de tehnologii nepoluante, prin acțiuni care să limiteze efectele distrugătoare ale unor fenomene naturale.( Antofie MM., 2012)

[NUME_REDACTAT] a existat, dintotdeauna, un interes socioeconomic pentru conservarea diversității biologice valoroase, interes inițiat și susținut de diverși specialiști.Pe teritoriul României se reunesc nu mai puțin de cinci regiuni biogeografice, dintre care două, cea stepică și cea pontică, reprezintă elemente naturale noi adăugate la zestrea [NUME_REDACTAT], marcând introducerea a numeroase noi tipuri de habitate și specii. (Antofie MM., 2012)

SCOPUL LUCRARII

Lucrarea are ca scop evidentierea relatieai polenizatori – flora in [NUME_REDACTAT].

Cozia. Cercetarea vizeazaevaluarea familiilor de albine prezente pe teritoriul ariei

protejate si potentialul economic asociat apiculturii

Mentionam ca in acast sens nu sunt publicatii in domeniu, cercetarea incadrandu-se

in tendintele actuale de analiza si studiu a managementului ariilor protejate in

scopul conservarii biodiversitatii. Mentionam ca biodiversitatea reprezinta

totalitatea speciilor si ecosistemelor ce poate fi conservata si utilizata durabil doar

prin conservarea traditiilor asociate acestora, iar [NUME_REDACTAT] Cozia exzceleaza

prin dominanta activitatilor taraditionale. Tocmai din acest motiv, realizarea unor

asfel de studii poate constitui un real catalizator al elaborarii unor masuri de

protectie cat mai adecvate si mai apropiate realitatilor locale aflate in interiorul

ariilor protejate.( Antofie MM., 2012)

Capitolul 1 Partea introductiva

ARII PROTEJATE

Baza de date a ariilor protejate realizată de către [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] se actualizează periodic, aproximativ la fiecare trei ani pentru a asigura editarea unei noi ediții a Listei cu [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT]. (Bobârnac, B., Popescu, M., 1984)

Monitorizarea creșterii rețelei globale a ariilor protejate, distribuția lor și obiectivele de management ale acestora sunt vitale, dar este la fel de important de cunoscut starea reală în care se găsește o anumită arie protejată și, mai ales, cât este de eficient managementul ariei protejate.

Suprafața totală a ariilor naturale protejate din România este de aproximativ 20% din suprafața României.( Bobârnac, B., Popescu, M., 1984)

Ce este o arie naturală protejată ? Este o zona terestră, acvatică și/sau subterană, cu perimetru legal stabilit și având un regim special de ocrotire și conservare, în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografie, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natură, cu valoare ecologică, științifică sau culturală deosebită. (Bobârnac, B., Popescu, M., 1984)

Ariile protejate oferă oportunități pentru petrecerea timpului liber, sunt un antidot pentru stres și un loc pentru înțelegere și învățare. Mai mult, ele sunt o sursă de reînnoire mentală, psihică și spirituală. Mulți cred că abordarea problemelor de mediu nu trebuie făcută doar din punctul de vedere al beneficiilor omului. Și alte specii au dreptul să existe și ariile protejate sunt o cale importantă de a le da o șansă de supraviețuire. Puțini europeni au văzut vreodată un urs sau o balenă dar celor mai mulți le-ar părea rău ca aceste specii să dispară. Dezvoltarea nu reprezintă o nevoie universală, astfel încât câteva zone trebuiesc lăsate naturii sălbatice. (Bobârnac, B., Popescu, M., 1984)

Ariile protejate, planificarea și managementul ecologic. Adesea ariile protejate sunt privite ca ceva izolat sau nelegat de dezvoltarea durabilă a unei națiuni. De fapt, ele pot juca un rol important în susținerea bunăstării economice și sociale a comunităților umane. Acest lucru se va întâmpla dacă ariile protejate vor fi incluse în sistemul mai larg de amenajare a teritoriului. (Bobârnac, B., Popescu, M., 1984)

Ariile protejate și dezvoltarea durabilă locală. În trecut, de multe ori s-a afirmat că scopurile comunităților locale și cele ale ariilor protejate sunt în conflict. Drept urmare, administrațiile ariilor protejate au impus adeseori controale și reguli care se bazau pe o “incompatibilitate” între cele două grupuri de interes și astfel comunitățile locale au fost dezavantajate de prezența ariilor protejate în apropierea sau în jurul propriilor lor case. De fapt însă, ariile protejate și localnicii se pot ajuta reciproc și pot deveni avocați ai necesităților fiecăruia dintre ei: comunitățile locale pot beneficia financiar și în alte moduri de pe urma ariilor protejate iar ariile protejate pot beneficia de pe urma implicării localnicilor în planificare și management. Pentru aceasta însă, prezența ariei protejate trebuie să determine o politică ce încurajează creșterea economiei locale în mod durabil. Localnicii vor vedea valoarea ariei protejate ca o sursă de venituri și locuri de muncă. Pe de altă parte, este nevoie de o politică de implicare a localnicilor în planificarea și administrarea ariei protejate, ceea ce va conduce în final la un management comun. Aceasta va da localnicilor sentimentul implicării și al proprietății asupra ariei protejate. Acestea sunt căile de a determina comunitățile să fie capabile să aibă grijă și să valorifice în sens durabil propriile valori ale patrimoniului natural. (Bobârnac, B., Popescu, M., 1984 )

Ariile protejate și turismul durabil.

Turismul este un paradox. El poate cauza mari pagube ariilor protejate, în special dacă nu sunt administrate corespunzător, dar poate aduce și mari beneficii. Presiunile din partea turismului cresc de la o zi la alta. Ariile naturale mai frumoase și mai cunoscute devin din ce în ce mai mult locuri pentru turismul de lungă durată, vizite de sfârșit de săptămână și chiar sport. În câteva arii protejate există pur și simplu atât de mulți turiști în anumite părți sau în anumite momente încât natura – și calitatea experienței turiștilor – suferă.( Mohan, Gh., Ielenicz, M., Pătroescu, M., 1986)

Facilitățile turistice intră deseori în conflict cu țelurile de conservare și afectează peisajele naturale. Dacă este planificat și administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o forță foarte pozitivă, aducând beneficii atât ariilor protejate cât și comunităților locale.

Turismul va fi binevenit în sau lângă ariile protejate dacă respectă caracterul special al ariei – turismul bazat pe aprecierea naturii; turismul cultural și educațional sau activități turistice în grupuri mici – și dacă pagubele și poluarea sunt minime.( Mohan, Gh., Ielenicz, M., Pătroescu, M., 1986)

Turismul poate ajuta la justificarea înființării ariilor protejate în regiunile marginale și poate duce la înviorarea comunităților locale din punct de vedere economic și al culturilor tradiționale.( Mohan, Gh., Ielenicz, M., Pătroescu, M., 1986)

Dezvoltarea ecoturismului poate fi legată de industria manufacturieră și de locurile de muncă la ferme, pentru a produce elementele unei economii rurale durabile.

Turismul durabil trebuie să fie parte a strategiei naționale de dezvoltare durabilă, dar trebuie să fie inclus și în planurile de management ale ariilor protejate.( Mohan, Gh., Ielenicz, M., Pătroescu, M., 1986)

APICULTÚRĂ

  Este o stiință care se ocupă cu creșterea și îngrijirea rațională a albinelor, în scopul folosirii produselor lor; albinărit, prisăcărit, stupărit. 

Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia și tehnologia creșterii și exploatării albinelor, în scopul obținerii de producții apicole ridicate și a sporirii producției de semințe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităților biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acțiunea de polenizare încrucișată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producție la multe culturi agricole

Momentul apariției albinelor pe planetă este considerat acela în care au apărut pe pământ și plantele fanerogame (plante cu flori), care prin nectarul și polenul lor ofereau hrana necesară acestora. Polenul acestor plante, în urma mișcărilor tectonice, a rămas impregnat în diverse roci, formând astfel polenul fosil, relicvă a vegetațiilor care s-au succedat în frământata istorie a erelor geologice.

Descoperirile făcute în urma cercetărilor palinologice au pus în evidență incluziuni microscopice de polen fosil în diferite roci. Palinologia formează acea parte a științei care se ocupă cu studiul urmelor de polen fosil, în scopul stabilirii speciilor de plante fanerogame care au existat și datorită cărora albinele au putut să-si procure hrana.

Se consideră, în mod logic, că albinele au apărut și au evoluat într-o perfectă interdependență cu plantele. Rămășițele fanerogame întâlnim pe la sfârșitul perioadei secundare și tot în această perioadă găsim și resturi de insecte himenoptere fosile, păstrate în masa rocilor sedimentare, stratificate în scoarța pământului.

Cercetările paleontologice ne confirmă faptul că albinele au apărut pe pământ cu mult timp înaintea apariției omului.

Se presupune că primii oameni au luat miere de la albine din cuiburile construite în copaci sau în alte locuri.

fig1 Cuib construit in copaci,

Colectarea de miere din cuiburi sălbatice se efectuează până în prezent, cu excepția regiunilor unde a fost înlocuită total de apicultură. Erau vânate cuiburile de albine melifere (Apis) și speciile mari de albine care nu înțeapă (Meliponinae). Nu numai omul a fost un vânător al cuiburilor de albine, ci și unele mamifere ca cimpanzeii care au fost observați folosindu-și mâinile sau bețe pe care le introduceau în cuib pentru a le scoate unse cu miere.

În cadrul apiculturii tradiționale erau utilizați stupii ficși în care albinele construiau fagurii de sus în jos și îi fixau cu ceară și pe părțile laterale. Astfel, un fagure putea fi scos, doar dacă era tăiat. În cazul stupilor orizontali accesul se putea face mai ușor, prin două părți, față de stupii verticali care puteau fi accesați doar prin partea de jos.

[NUME_REDACTAT] au existat experimente prin care se încerca construirea stupilor din diferite unități. În 1649, [NUME_REDACTAT] a inventat un stup care era format din cutii stratificate, fără rame. Albinele aveau tendința să depună miere în cutiile de deasupra care erau scoase atunci când erau pline de faguri cu miere. Gedle a patentat în 1675 un stup care avea câte un cadru în interiorul fiecărei cutii, cadru de pe care albinele trebuiau să înceapă construcția fagurelui.

fig.2 Stupul grecesc, https://www.google.ro

Stadiile de dezvoltare a stupilor au condus la stupul cu rame mobile care este folosit în prezent. Stupul cu rame mobile este originar din Grecia și a fost descris de [NUME_REDACTAT] Wheler în cartea sa din 1682, A journey into Greece. Autorul a descris stupii pe care i-a văzut în mănăstirea [NUME_REDACTAT] de pe muntele Hymettus din Attica.

Stupul avea forma unui vas mare pentru flori, iar albinele își construiau fagurii de la niște rame așezate peste vas, care nu erau lipite de marginile laterale, pentru a putea fi scoase una câte una. Cu acești stupi călugării efectuau mai multe operațiuni: inspectau și manevrau familiile în timp ce albinele lucrătoare se aflau la cules, divizau familiile, controlau roitul, recoltau miere fără să distrugă ramele cu puiet și se asigurau că albinele au suficientă hrană pentru a putea supraviețui peste iarnă.

Progresul practic a fost făcut în anul 1851 de către reverendul L. L. Langstroth din Philadelphia care a încorporat rame mobile în cutii stratificate. Principiul după care a fost construit stupul cu rame mobile a fost descoperirea spațiului albinei, un loc pe care albinele îl folosesc ca pe un coridor. Teoretic, acest spațiu este de 6 până la 10 mm, iar practic este de obicei de 8 mm.

În ultima sută de ani piața mondială a cerii a scăzut considerabil, deoarece mierea se extrage prin centrifugare, iar fagurii se pot refolosi mai mulți ani. Astfel se pot obține producții de miere mai mari, iar producția de ceară reprezintă doar până la 2% din produsele stupului. O proporție considerabilă de ceară produsă se reîntoarce în industria apicolă care o prelucrează în forma fagurilor artificiali.

Mierea a fost încă din antichitate cel mai important produs obținut de la stupi sau de la albinele sălbatice. În antichitate mierea era utilizată în special în medicină și a fost unul dintre cele mai populare „medicamente” în [NUME_REDACTAT], fiind menționată de peste 500 de ori în 900 de rețete[6] și a fost un ingredient comun în medicina medievală. Mierea era adesea singura substanță disponibilă care putea face ca celelalte ingrediente acceptabile ca gust. [NUME_REDACTAT] mierea era utilizată ca medicament, ca hrană și ca îndulcitor: era mai ieftină decât zahărul până în anii 1700 sau mai târziu. Prima carte despre miere, The virtues of honey in preventing many of the worst disorders a fost scrisă de [NUME_REDACTAT] Hill și publicată în 1759 în Anglia. Mierea reprezintă un aliment deosebit de plăcut, hrănitor, cu mare valoare biologică și calorică (3 150 kcal), ușor asimilabil, iar datorită conținutului său în inhibină, posedă reale proprietăți bactericide.

Ceara este produsul apicol cel mai ușor de transportat și manipulat, deoarece nu se deteriorează și nu necesită stocarea în recipiente speciale. Este un produs ce servește ca materie primă pentru numeroase industrii (peste 40). În antichitate și înEvul Mediu, ceara era folosită pentru plata tributului sau a altor taxe și era un articol comercial, deoarece putea fi utilizat în mai multe scopuri: pentru turnarea metalelor, modelare, impermeabilitate, ca adeziv, ca o componentă aunor alifii, pentru cosmetică, lumânări și alte surse de lumină. [NUME_REDACTAT] și în regiunile cu tradiție creștină, biserica avea nevoie de cantități însemnate de ceară pentru lumânări, motivul utilizării acesteia fiind virginitatea albinelor. În perioada anilor 1200 un codgalic, Cymraeg, dădea și motivul utilizării cerii în biserică

Polenul, laptisoru, propolisul, veninul prin valoarea lor compozițională, reprezintă importante produse apicole, mult apreciate pentru proprietățile terapeutice. Comercializare polenului, puietului și a lăptișorului de matcă, ca produse separate ale stupului, a început după anul 1950, deoarece necesită utilizarea de metode moderne de procesare și stocare. Cercetările din ultimul timp au stabilit că valoarea sporurilor de recoltă, obținută în urma polenizării plantelor agricole cu ajutorul albinelor întrece de 10-15 ori valoarea produselor apicole obținute de la albine.

De-a lungul timpurilor mierea a fost intotdeauna acceptata ca unul dintre cele mai fine alimente accesibile omului.

Cu secole in urma, cand rasele primitive traiau in stransa legatura cu natura, acestea erau fortate sa-si procure hrana mergand in cautarea ei.

In judetul Valcea exista aproximativ 2.000 de apicultori si aproximativ 60.000 de familii de albine, conform declaratiilor inginerului [NUME_REDACTAT], presedintele [NUME_REDACTAT] de Albine, filiala Valcea. Numarul  de familii de albine din Romania depaseste un milion. Cele mai multe familii de albine se regasesc in Valcea, Mures, Arad si Bihor.
[NUME_REDACTAT] este o zona cu traditie in apicultura, beneficiind de o bogata si sanatoasa baza melifera. Apicultorii au insa probleme cu desfacerea mierii, motiv pentru care ar trebui sa se gandeasca si la piata europeana, unde cerintele sunt mai mari pentru mierea de calitate.
[NUME_REDACTAT] a aprobat Programul de imbunatatire a productiei si comercializarii produselor apicole prezentat de Romania.

fig.3 Apicultori si Stupi, https://www.google.ro
Directia pentru [NUME_REDACTAT], prin directorul executiv, ing. [NUME_REDACTAT], ne informeaza ca in data de 14 septembrie 2010 [NUME_REDACTAT] a aprobat programul de imbunatatire a productiei si comercializarii produselor apicole prezentat de Romania in temeiul Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului si de stabilire a contributiei Uniunii la acest program.
Actiunile aprobate in Programul national apicol pentru perioada 2011 – 2013 pentru care se acorda ajutor financiar sunt:

-Tiparirea si multiplicarea Ghidului de bune practici pentru apicultura si a materialelor informative.
-Achizitia de medicamente, produse biologice si suplimente nutritive folosite in tratarea varoozei in apicultura conventionala si in apicultura ecologica.
-Achizitia de matci, roi la pachet, roi pe faguri si familii de albine pentru refacerea septelului apicol.
-Realizarea si implementarea [NUME_REDACTAT] de management al [NUME_REDACTAT] (PNMR) de origine silvica si al culturilor entomofile sub aspectul eficientizarii stuparitului pastoral din Romania.
-Achizitia de stupi in vederea reformarii stupilor uzati deplasati in pastoral.

[NUME_REDACTAT]

 [NUME_REDACTAT] naturală se întinde în partea estică a județului Vâlcea (aproape de limita de graniță cu județul Argeș), pe teritoriile administrative al orașelor Brezoi și Călimănești și pe cele ale comunelor  [NUME_REDACTAT]  Racovița șiSălătrucel și este străbătută de drumul național DN7, care leagă municipiul [NUME_REDACTAT] de orașulTălmaciu. (Mohan, Gh., Ielenicz, M., Pătroescu, M., 1986,)

[NUME_REDACTAT] propunere de instituire a [NUME_REDACTAT] Cozia a avut loc în anul 1966, acesta urmând să fie declarat arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone proteajate).

În anul 2003 prin Hotărârea de Guvern nr. 230 din 4 martie[5] (privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora) se restabilesc limitele și suprafața acestuia. Parcul național include rezervația naturală [NUME_REDACTAT] – Brezoi, arie protejată (cu o suprafață de 200 ha) de importanță geomorfologică (conglomerate de Brezoi), floristică și peisagistică.( Mohan, Gh., Ielenicz, M., Pătroescu, M., 1986,)

fig.4 [NUME_REDACTAT] Cozia,

Parcul național reprezintă un areal montan cu o mare diversitate geologică și geomorfologică (relief carstic cu vârfuri ascuțite, turnuri, ace, creste calcaroase, peșteri, cheiuri, văii; păduri, pajiști și fânețe) care dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), (Mohan, Gh., Ielenicz, M., Pătroescu, M., 1986,)

[NUME_REDACTAT]

În flora României exista o serie de specii de plante melifere care se remarca printr-o productie de miere ridicata. În vederea întregirii si îmbunatatirii bazei melifere din anumite zone ale tarii, aceste plante se cultiva pe diferite parcele agricole, ca parte a unor amestecuri furajere.

Cele mai cunoscute plante melifere, special cultivate pentru albine sunt: facelia, mataciunea moldoveneasca, roinita, catusnica, limba mielului, iarba sarpelui si sulfina.

La organizarea bazei furajere trebuie sa avem în vedere valoarea melifera a florei naturale, epocile când acestea nu asigura culesul si sa compensam lipsa de cules prin cultura plantelor melifere speciale. (Ciurchea, M., 1963)
Pentru asigurarea necesarului de samânta de plante melifere speciale care pot fi cultivate în cadrul asolamentului agricol si furajer, este necesara crearea loturilor semincere.

Facelia: Productiile cele mai mari de miere si seminte se obtin de la facelia însamântata primavara, deoarece umiditatea din acest sezon favorizeaza dezvoltarea normala a plantelor. (Ciurchea, M., 1963)

fig.5 Facelia,

Productia de miere obtinuta de la 1 ha este în medie de 200 kg, iar în [NUME_REDACTAT] 300-400 kg/ha (în literatura sunt citate productii pâna la 1000 kg/ha).

Mierea este de culoare verde-deschis sau alba cu un parfum fin si un gust placut si de calitate apropiata cu mierea de tei. (Ciurchea, M., 1963)

.

fig.6 [NUME_REDACTAT](Urechia porcului)

Urechea porcului(salvia veriticillata) este o foarte buna planta melifera perena si este foarte raspândita. Se obtine o productie de 400-600 kg miere la ha. Mierea este de culoare deschisa, chihlimbarie (aurie), are gust placut de menta si se solidifica în cristale mici. (Ciurchea, M., 1963)

fig.7Borago Officinalis ([NUME_REDACTAT])
Limba mielului este o planta melifera anuala, ierboasa. Spre sfârsitul înfloririi productia de nectar scade simtitor. Nectarul este transparent, incolor si fara miros. Procentul de zahar este ridicat, oscilând de la 40 la 77%. Florile de limba mielului sunt cercetate foarte bine de catre albine si aceasta nu se întrerupe nici în timpul înfloririi teiului. În afara de nectar, albinele aduna si polen. Culesul de nectar se face chiar în zilele relativ reci când temperatura aerului la umbra este de 10-12°. Uneori, pe aceeasi floare se pot gasi 2-3 albine. Productia de nectar, dupa determinarile facute de cercetatori, în conditii prielnice, se evalueaza la cca. 200 kg la hectar, adica cca. 172 kg zahar. Cea mai mare secretie de nectar (23-30%) se realizeaza când timpul este cald si umiditatea solului depaseste 50%. Solurile mai aride micsoreaza productia de miere. (Ciurchea, M., 1963)

fig.8 [NUME_REDACTAT](Iarba sarpelui)
Iarba sarpelui (limba sau capul sarpelui) este o planta erbacee, bianuala sau perena, foarte raspândita în flora spontana.Florile secreta nectar numai pe timp prielnic, atunci când nu este seceta si vânt. Florile sunt cercetate cu intensitate mare în tot timpul zilei, dar mai ales între orele 12 si 13. Aceasta planta are o mare valoare melifera. Observatiile facute au aratat ca un hectar de iarba sarpelui poate înlocui 52 ha de hrisca, în conditii favorabile de cules, putând asigura un spor zilnic de 6-8 kg miere de familie. Mierea este de calitate superioara si are culoarea chihlimbarului. (Beldie, Al., 1967) .

Plantele melifere din flora spontană sunt în general cunoscute de către apicultori întrucât furnizează albinelor de primăvara și până toamna târziuu însemnate cantități de polen și necatr. Prin numărul mare de specii valoroase și suprafețele importante ce le ocupă din [NUME_REDACTAT] până în zona montană, această grupă de plante melifere prezintă o pondere apicolă însemnată.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], deși foarte interesantă din punctul de vedere al patrimoniului natural, cu procese ecologice aparte, este insuficient studiată și cercetată. Cele mai multe lucrări efectuate până în prezent sunt mai mult pe componenta turistică în scopul promovării frumuseții peisajelor și a promovării punctelor de atracție. Totuși câteva studii și cercetări merită o  atenție aparte. Primul cercetător care a studiat plantele a fost [NUME_REDACTAT] în anul 1862, datele fiind publicate de D.Brândza. Cu această ocazie a fost  descoperită și specia Gallium baillonii – taxon considerat azi  endemit local. (Beldie, Al., 1967 )

            Flora micologică. Până în prezent au fost identificate peste 402 specii de ciuperci. Numărul combinațiilor ciuperci-substrat este de 630 specii, foarte multe ciuperci parazitând un număr mare de plante. (Beldie, Al., 1967)

 Pe teritoriul parcului se disting mai multe tipuri majore de habitate care prezintă la rândul lor mai multe subdiviziuni.Principalele etaje de vegetație existente în [NUME_REDACTAT] Cozia sunt reprezentate de păduri etajate, în funcție de altitudine, asemănătoare vegetației României, dar cu particularități specifice Coziei. Această vegetație forestieră zonală este întrepătrunsă de vegetație intrazonală de pajiști xerice (uscate) sau de luncă și azonală (buruienișuri de diferite ecosisteme). (Beldie, Al., 1967)

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] este bine reprezentată de aproape toate grupele mari de animale. Dintre vertebrate importanta deosebită o prezinta speciile de carnivore  mari: ursul brun – Ursus arctos, lupul – Canis lupus,  râsul – Lynx lynx, pisica sălbatică – Felix silvestris, dar și ierbivorele: căpriorul – Capreolus capreolus, cerbul – Cervus elaphus, capra neagră –Rupicapra rupicapra etc. Alte specii întâlnite în parc sunt: jderul de copac – Martes martes, jderul de piatră – Martes fonya, bursucul – Meles meles, veverița –  Sciurus vulgaris, pârșul – Glis glis,  șoarecele de pădure – Apodemus silvaticus, ariciul –Erinaceus europeus etc.

În ceea ce privește ornitofauna, sunt cunoscute în P.N.Cozia  peste 120 specii de păsări. [NUME_REDACTAT] pe lângă importanța sa peisagistică, este și un culoar favorabil pentru migrația păsărilor dinspre [NUME_REDACTAT] spre [NUME_REDACTAT] și invers, iar ca urmare a apariției lacurilor de acumulare Turnu si [NUME_REDACTAT], s-au creat condiții pentru staționarea temporară și chiar iernarea pasarilor de apa.( Bobârnac, B., Popescu, M., 1984 )

fig.9 Caprioara fig.10 Capra neagra

       Dintre speciile de păsări amintim : eretele – Circus cyaneus,  uliul păsărar – Accipiter gentilis,  ciuful de padure – Asio otus, ochiul boului –Troglodytes troglodytes, pupăza –Upupa epops, botgrosul –Coccothraustes coccothraustes, turtureaua – Streptotelia turtur, stârcul cenușiu – Ardaea cynerea, cucul –Cuculus canorus, corbul – Corvux corax, pițigoiul mare – Parus major, pițigoiul de brădet – Parus ater, pițigoiul de munte – Parus montanus, sfrâncioc roșiatic –Lanius collurio, gaița – Garrulus glandarius, huhurez mic – Strix aluco.

Fauna de nevertebrate este bogată, însă insuficient cunoscută. În zona  [NUME_REDACTAT] Cozia se află numeroase specii de nevertebrate care contribuie la menținerea echilibrului ecologic. Cel mai frecvent se intâlnesc specii de coleoptere, lepidoptere, orthoptere, colembole și aranee, în timp ce alte grupe ca chilopodele, formicidele și lumbricidele apar sporadic. Dintre coleoptere merită amintit Carabus aluntensis, o specie endemică.  Orthopterele, în număr de peste 30 de specii sunt raspandite atât în pajistile golului de munte, cât și în etajele inferioare. Reține atenția specia Chortippus paralellus evidențiată în sectoarele înalte aproape de vârful Cozia. Sunt de asemenea remarcabile speciile rare :Odontopodissima carpathica, Isophia harzii și Chortiphus acroleucus, ultimele două specii fiind endemite ale [NUME_REDACTAT].( Bobârnac, B., Popescu, M., 1984)

CAP II – Zona de studiu

[NUME_REDACTAT] Cozia se afla situat in partea central-sudica a [NUME_REDACTAT], marginit la nord de [NUME_REDACTAT], stravechea [NUME_REDACTAT], o vasta arie incarcata de istorie, cu multe localitati, organizate odinioara in tinutul lui Seneslau, unde populatia continua traditiile si obiceiurile stravechi.( Ielenicz, M. & co, 1999,)

fig.11 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] vest, [NUME_REDACTAT] Cozia este separat de restul [NUME_REDACTAT] prin culmile: Frasineiului, [NUME_REDACTAT] si Valea lui Stan. La sud, parcul este delimitat de dealurile subcarpatice prin [NUME_REDACTAT]-Berislavesti.( Ielenicz, M. & co, 1999,)

La est, versantii abrupti ai Coziei, impunatori ai Sturului si [NUME_REDACTAT], il delimiteaza de [NUME_REDACTAT] prin [NUME_REDACTAT] si mai la nord, se invecineaza cu [NUME_REDACTAT].( Ielenicz, M. & co, 1999,)

fig.12 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] de depresiunile inconjuratoare ce au inaltimi relativ mici (500-700 m), [NUME_REDACTAT] se detaseaza net, aparand din departari ca o cetate de stanca cu abrupturi, cu contraforturi si cu o multime de turnuri marginale si interioare. Aceasta arie muntoasa este strabatuta, pe directia nord-sud, de apele raului Olt, care a sculptat [NUME_REDACTAT] Lotrului-Cozia.[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] este cuprins aproximativ intre: 24°10 si 24°26 longitudine estica, si 45°16 si 45°24 latitudine nordica.Accesul in [NUME_REDACTAT] Cozia se face in principal prin DN 7 (E 81), care este una din legaturile capitalei cu restul Europei. Distantele fata de principalele orase din apropierea [NUME_REDACTAT] Cozia sunt de: 25 km pana la [NUME_REDACTAT] si 45 km pana la Sibiu. Distanta pe DN7 (E 81) pana la Bucuresti este de 200 km.( Ielenicz, M. & co, 1999,)

Accesul catre [NUME_REDACTAT] Cozia se realizeaza pe drumul european E81, ce leaga Bucurestiul de restul Europei, rezervatia fiind situata la o distanta de aproximativ 25 km de [NUME_REDACTAT] si 45 km fata de Sibiu.

Parcul este situat intr-o zona geografica cu peisaje montane inedite, fiind in trecut considerat de catre stramosii nostri daci si calugarii veniti in [NUME_REDACTAT] de la Athos un munte sfant, teritoriu al fagaduintei. Rezervatia reprezinta un adevarat muzeu natural situat intr- un cadru natural ideal pentru desfasurarea activitatilor turistice si de asemenea un loc perfect pentru recreere.( Ielenicz, M. & co, 1999,)

Acest parc este o arie naturala protejata in special pentru ecosistemele pe care le gazduieste. Datorita faptului ca numai o portiune limitata din toata intinderea parcului poate fi vizitata de catre turisti, aceste ecosisteme sunt foarte bine conservate, 7000 de hectare din toata suprafata rezervatiei fiind destinata cercetarii stiintifice. La intrarea in parc le sunt afisate turistilor regulile ce trebuie respectate pe toata durata excursiei. Parcul este pazit de un personal specializat care, in cazul comportamentelor neadecvate nu ezita sa aplice amenzi.( Bobârnac, B., Popescu, M., 1984)

Numit si “parcul florilor” de catre specialisti, intrucat cuprinde peste 900 de specii de plante, cele mai multe unice in tara, [NUME_REDACTAT] Cozia impresioneaza prin biodiversitate si prin faptul natura sfideaza aici regulile stiintei: gorunul se gaseste in aceste locuri la cea mai mare altitudine din tara, urcand pana la peste 1300 de metri, iar bradul si fagul, specii intalnite de obicei la altitudini, coboara pana in [NUME_REDACTAT]. Iubitorii naturii si ai muntelui pot urma unul dintre cele doua trasee marcate din [NUME_REDACTAT], de la Caciulata sau de la [NUME_REDACTAT], avand ocazia de a admira toate aceste combinatii naturale nemaiintalnite.( Bobârnac, B., Popescu, M., 1984)

Ca si specii rare de plante se gasesc aici faimosul mesteacan de Cozia, salcamul pitic, trandafirul de Cozia, irisi galbeni, floarea de colt sau bujorul de munte.

fig.12 Bujorul de munte

In ceea ce priveste fauna, rezervatia gazduieste specii prorejate de lege, precum rasul, capra neagra sau ursul. Pe stancile mai insorite se intalneste si vipera cu corn, specie rara, protejata de lege, gusterul, soparla de munte, sarpele de apa sau scorpionul mic. Tot aici, in [NUME_REDACTAT] Cozia se gasesc numeroase privelisti incantatoare, cu stanci abrupte, chei si cascade, ce dau o nota salbatica acestui mediu. (Grossu, Al., Popescu, M., 1975)

fig.13 Vipera cu corn

Traseele marcate trebuie urmate negresit de catre trecatori, caci accesul in celelalte zone este interzis. Au fost amenajate de catre [NUME_REDACTAT] in interiorul rezervatiei cabanute de refugiu si banci si masute din lemn, unde turistii pot poposi pentru a se odihni, desi traseele nu sunt foarte dificile.

fig. 14 Trasee turistice din [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] cele mai importante atractii turistice care se gasesc in [NUME_REDACTAT] Cozia se numara [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Luminii,[NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT].

fig.14 [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] care ofera peisaje incantatoare este o alta parte integranta a [NUME_REDACTAT] Cozia, unde sunt prezente in apropiere unele dintre cele mai importante obiective religioase:[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] si unele dintre cele mai importante statiuni balneoclimaterice: [NUME_REDACTAT] sau [NUME_REDACTAT]. Tot aici se gaseste siCastrul [NUME_REDACTAT], o alta dovada palpabila ca acesta zona a fost locuita din cele mai vechi timpuri.

Toate acestea si valorosul patrimoniu botanic si faunistic al rezervatiei confera acestui spatiu un statut aparte, clasandu-se astfel printre cele mai importante rezervatii naturale de pe intreg teritoriul tarii noastre.

Descriere generală : Localizare și acces, drumuri existente pe raza PNC PN Cozia se află situat în partea central-sudică a [NUME_REDACTAT], mărginit la nord de [NUME_REDACTAT], strãvechea [NUME_REDACTAT], o vastă arie încărcată de istorie, cu multe localități, organizate odinioară în ținutul lui Seneslau, unde populația continuă tradițiile și obiceiurile străvechi. La vest, PNC este separat de restul [NUME_REDACTAT] prin culmile: Frăsineiului, [NUME_REDACTAT] și Valea lui Stan. La sud, parcul este delimitat de dealurile subcarpatice prin Depresiunea JibleaBerislăvești. La est, versanții abrupți ai Coziei, Sturului și [NUME_REDACTAT], îl delimitează de [NUME_REDACTAT] prin [NUME_REDACTAT] și mai la nord, se învecinează cu [NUME_REDACTAT]. Față de depresiunile înconjurătoare ce au înălțimi relativ mici – 500-700 m, [NUME_REDACTAT] se detașează net, apărând din depărtări ca o cetate de stâncă cu abrupturi, cu contraforturi și cu o mulțime de turnuri marginale și interioare. Această arie muntoasă este străbătută, pe direcția nord-sud, de apele râului Olt, care a sculptat [NUME_REDACTAT] Lotrului – Cozia. Teritoriul PN Cozia este cuprins aproximativ între: 24°10' și 24°26' longitudine estică, și 45°16' și 45°24' latitudine nordică. Harta cu localizarea PNC este publicată în [NUME_REDACTAT] nr. 230/2003, cu modificările ulterioare. Accesul în PNC se face în principal prin DN 7/E 81, care este una din legăturile capitalei cu restul Europei. Distanțele față de principalele orașe din apropierea PNC sunt de 25 km până la [NUME_REDACTAT] și 45 km până la Sibiu. Distanța pe DN7/E 81 până la București este de 200 km. În vecinătatea PNC se găsesc orașele Brezoi și Călimănești.

Limitele și zonarea interioară Limitele PNC au fost stabilite prin [NUME_REDACTAT] nr. 230/2003, cu modificările ulterioare, și sunt prezentate în Anexa nr. 2 la planul de management al [NUME_REDACTAT] Cozia. Limitele au fost materializate în teren prin semnele distinctive reglementate prin actul normativ menționat mai sus, respectiv pătrat roșu având laturile între 10 și 15 cm, înconjurat de o bandă albă având lățimea între 2 și 4 cm. Zonarea internă a PNC are la bază valoarea habitatelor naturale și este stabilită prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 552/2003. Suprafețele referitoare la PNC și activitățile permise pe zone interne, conform acestui act normativ, sunt prezentate în Anexa nr. 3 a planului de management al [NUME_REDACTAT] Cozia. Menționăm că prin această anexă au fost făcute corecturile necesare prevederilor Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 552/2003, care conține erori în această privință. Corecturile constau în introducerea în textul descrierii zonelor de protecție integrală și a unităților amenajistice cu grupa funțională 1 -5a, aparținând: UP I Călinești din OS Cornet conform amenajamentului din anul 1993, UP I Brezoi din OS Brezoi conform amenajamentulului din anul 1992, UP VI Vasilatu din OS Brezoi conform amenajamentulului din anul din 1992 și UP V Cozia din OS Călimănești conform amenajamentulului din anul 1993. Aceste suprafețe au fost trecute doar în harta din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 552/2003, fără a fi incluse și în textul acestuia. Includerea pe viitor și a altor suprafețe în zona de protecție integrală, va fi susținută de determinarea valorii de conservare a suprafețelor respective în baza unor studii și cercetări de specialitate. Cu prioritate, se vor avea în vedere pădurile încadrate în categoria pădurilor virgine/cvasivirgine din zona PN Cozia. Suprafața totală a PNC, stabilită prin determinări GIS, pe limita exterioară, conform descrieii din HG 230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora, cu modificările ulterioare, este de 16.616 ha. Suprafețele interne pe categorii de terenuri și proprietari, vor fi determinate cu precizie prin implementarea acțiunilor din prezentul Plan de Management (Activitatea C.2. Elaborarea de materiale cartografice pe categorii de terenuri și de proprietăți din PNC). [NUME_REDACTAT] nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate, suprafața [NUME_REDACTAT] Cozia este de 17.100 ha

Zonele interne ale [NUME_REDACTAT] Cozia, în funcție de care se stabilesc obiectivele majore de management și activitățile permise sunt:

Zona de protecție integrală, cuprinde cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul [NUME_REDACTAT] Cozia. Planul de Management al [NUME_REDACTAT] Cozia 18 Suprafața totală a zoneu de protectie integrata este de 8.615 ha, fiind formată din 8.104 ha terenuri forestiere și 511 ha alte categorii de terenuri (pășuni, enclave în fondul forestier).

Activitățile permise a se desfășura în această zonă sunt cele prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare. Pe raza PNC, în zona de protecție integrală se regăsește și rezervația naturală [NUME_REDACTAT] – Brezoi, în suprafață de 200 ha., declarată prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000. Această rezervație este constituită din suprafețele forestiere UP I Călinești, ua 181-191.

Zona de conservare durabilă, , constituie în [NUME_REDACTAT] Cozia o zonă tampon care mărginește zona de protecție integrală. În zona de conservare durabilă este interzisă realizarea de construcții noi, cu excepția celor ce servesc strict administrării ariei naturale protejate sau activităților de cercetare științifică ori a celor destinate asigurării siguranței naționale sau prevenirii unor calamități naturale. Suprafața este de 7.833 ha, alcătuită din ternuri forestiere. Activitățile permise a se desfășura în această zonă sunt cele prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Zona de dezvoltare durabilă a activităților umane, este formată din suprafețele în care se permit activități de investiții/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale și de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversității.

Suprafața totală a zonei de dezvoltare durabilă este de 168 ha, fiind compusă din: 41 ha fond forestier ( drumuri forestiere, pepiniere silvice, clădiri silvice și terenuri pentru administrarea acestora ), 114 ha zona [NUME_REDACTAT] (zona SNCFR, zona DN 7, zona lacurilor de acumulare și a construcțiilor hidrotehnice ) și 13 ha alte terenuri (stâni și alte teren uri administrative de pe pășuni ; construcțiile, curțile, aleile de acces și terenurile agricole ale [NUME_REDACTAT]; zona [NUME_REDACTAT] Cozia și a construcțiilor turistice [NUME_REDACTAT]).

O categorie aparte de terenuri o reprezintă traseele turistice descrise în Strategia de vizitare a [NUME_REDACTAT] Cozia.

Pe aceste terenuri se pot face amenajări specifice cum ar fi : marcaje, stâlpi indicatori, panouri informative, măsuțe, băncuțe, vetre de foc, punți, cabluri, mâini curente, scări, trepte, etc.

Cu avizul administrației parcului se pot face și alte amenajări cum ar fi sisteme de iluminare pe timp de noapte, dacă acestea nu afectează în mod nepermis starea habitatelor naturale, iar prin existența lor pot fi utile promovării obiectivelor repective.

Scurtă descriere a Planului de [NUME_REDACTAT] Plan de management constituie documentul oficial care integrează o sinteză a valorilor naturale specifice [NUME_REDACTAT] Cozia și a măsurilor de management necesare conservării biodiversității, în scopul unei bune administrări a acestei arii protejate de interes național și comunitar.

În baza acestui document, prin Planul de acțiuni , sunt stabilite activitățile permise și condițiile în care acestea se pot desfășura , atât în perimetrul ariei protejate cât și în vecinătate, astfel încât administrația parcului împreună cu alți parteneri să realizeze obiectivele manageriale legate de protejarea naturii, ecoturism și dezvoltarea durabilă a comunităților locale.

Activitățile din vecinătatea [NUME_REDACTAT] Cozia care fac obiectul prezentului document, sunt cele prevăzute a se desfășura în exteriorul parcului, în zonele în care legislația ariilor naturale protejate sau cea de protecție a mediului în general face referire la impactul potențial asupra ecosistemelor din parc, la impactul asupra zonelor culturale adiacente parcului, la dezvoltarea durabilă și la starea peisajelor din apropierea unei arii naturale protejate.

[NUME_REDACTAT] de management s-a realizat cu avizul [NUME_REDACTAT] al Parcului și consultarea factorilor vizați de măsurile manageriale, armonizându-se principiile moderne de conservare a biodiversității și peisajului cu cele de dezvoltare durabilă a comunităților locale.

Din planul de management fac parte anexele și hărțile cu informații detaliate referitoare la [NUME_REDACTAT] Cozia și la administrarea acestuia.

. Scopul înființării PN [NUME_REDACTAT] Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, un parc național are drept scop “protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice.”

În cazul [NUME_REDACTAT] Cozia, acest spațiu biogeografic este reprezentat de [NUME_REDACTAT] în totalitate, partea estică a [NUME_REDACTAT] denumită Narățul și sectorul Doabra-Călinești din [NUME_REDACTAT], toate aceste zone armonizate prin unicitatea și bogăția formelor de viață și prin frumusețea aparte a peisajelor.

În acest parc național, cadrul natural a rămas nemodificat pe suprafețe mari în decursul timpului, oferind posibilitatea unor cercetări în domeniul științelor naturii.

Această zonă întrunește și oportunități deosebite pentru desfășurarea unor activități educative, recreative și turistice.

Concluzionând, scopul înființării parcului [NUME_REDACTAT] este de a asigura condițiile pentru protejarea și menținerea diversității biologice, menținerea nemodificată a peisajelor, identificarea și promovarea de oportunități pentru desfășurarea unor activități recreative, științifice și de utilizare durabilă a resurselor naturale.

Procesul de elaborare a Planului de [NUME_REDACTAT] actuală a acestui plan a fost elaborată de administrația parcului, prin utilizarea bazei de date existente despre [NUME_REDACTAT] Cozia, culegerea unor informații noi din teren, a unor repetate consultări cu factorii interesați, a numeroase instruiri și pregătiri ale personalului administrației parcului în acest scop.

În principal elaborarea Planului de Management a parcurs următoarele etape: a) organizarea de ateliere de lucru cu participarea membrilor [NUME_REDACTAT] și membrilor [NUME_REDACTAT], atât în etapa de început a procesului de planificare, cât și pentru discutarea proiectului de plan în vederea definitivării lui; b) implicarea în procesul de elaborare a planului, respectiv invitarea la sesiunile de lucru speciale în grupul de lucru restrâns, a reprezentanților factorilor interesați; c) solicitarea de comentarii/sugestii de la factorii interesați și de la specialiști din diverse domenii în perioada de elaborarea planului; d) consultarea factorilor interesați înainte de a solicita aprobarea Planului de Management conform prevederilor legale.

Încă de la înființarea [NUME_REDACTAT], membrii acestui for s-au implicat în elaborarea Planului de Management, lucrând efectiv alături de administrația parcului la redactarea acestui document în cadrul mai multor ateliere de lucru. Actuala formă a Planului de Management, a fost avizată de [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] Cozia în ședința din data de 08.05.2014.

Planul de Management a fost dezbătut și însușit de factorii interesați în ședințele de lucru ale [NUME_REDACTAT] de Administrare al [NUME_REDACTAT] Cozia în perioada 2005-2014.

De menționat este și faptul că până în anul 2008 Administrația PN Cozia a mai elaborat acest document, cu datele și planificarea managerială valabile la perioada respectivă, document depus și înregistrat la autoritatea de mediu la nr. 1814/AK/29.05.2008 cu adresa de înaintare a RNP-ROMSILVA nr. 2292/20.05.2008 în vederea aprobării lui.

Deoarece autoritatea de mediu nu a aprobat acest document, dar nici nu a făcut vreo comunicare Administrației PN Cozia privind motivul sau întârzierea neaprobării, prin proiectul POS [NUME_REDACTAT] 4 “Măsuri de conservarea biodiversității din [NUME_REDACTAT] Cozia și promovarea unor tehnici avansate de vizitare a zonei ”, [NUME_REDACTAT] Cozia a prevăzut activitatea de revizuire a Planului de Management și parcurgerea etapelor de aprobare a acestuia.

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] implementării Planului de Management revine [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Implementarea se realizează prin acțiuni planificate în baza planurilor anuale de lucru.

[NUME_REDACTAT] evaluează modul în care sunt aplicate și îndeplinite măsurile prevăzute în Planul de Management și prezintă anual sau ori de câte ori este necesar [NUME_REDACTAT] și autorității centrale pentru protecția mediului informări cuprinzând constatări, propuneri, recomandări.

În cazul în care, la stabilirea planurilor de lucru anuale, apar dezacorduri între APNC și [NUME_REDACTAT], atunci [NUME_REDACTAT] ia decizia cu privire la activitățile care se vor implementa pe suprafața [NUME_REDACTAT] CoziaActivitățile din planul de lucru anual se implementează astfel :

– în mod direct de către APNC prin responsabilii de activități,

– pe bază de contracte sau protocoale/parteneriate prin implicarea unor specialiști din țară sau străinătate (persoane fizice sau juridice specializate, organizații neguvernamentale, instituții, servicii publice, administrații, organisme cu activitate în domeniu și altele asemenea).

În acest caz, APNC va supraveghea dacă acestea sunt conforme caietelor de sarcini sau se încadrează în prevederile stabilite.

Descrierea mediului fizic Din punct de vedere geologic, suprafața parcului se suprapune în principal formațiunilor cristaline – partea centrală și nordică, și într-o mai mică măsură formațiunilor sedimentare situate în sudul zonei cristaline dispusă sub forma unei fâșii cu orientare generală vest-est, de o parte și alta a Oltului.

În perimetrul parcului, suprafața cea mai întinsă este ocupată de formațiuni cristalofiliene cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de « gnaise de Cozia ».

Caracteristice pentru munții de gnais ai Coziei sunt pantele lor foarte înclinate de 50°-70°, pe care din acest motiv solul se formează anevoios. Se întâlnesc în parc și formațiuni sedimentare.

Pe teritoriul munților Cozia și Narățu, breciile ocupă perimetre destul de importante. O parte din aceste brecii au fost incluse încă de la sfarșitul secolului trecut în așa zisele «brecii de Brezoi».

După definiția originală, «brecia» sau “formațiunea de Brezoi“ reprezintă formațiuni sedimentare prejurasic-superioare alcătuite din brecii, greu de deosebit de fundament.

Pe baza unor cercetări recente, s-a stabilit că în regiune există cel puțin patru categorii de brecii de geneză și varstă diferite, care nu pot fi incluse într-o singură formațiune.

Cele mai vechi formațiuni sedimentare din regiune apar pe versantul drept al Văii lui Stan. S-a stabilit că acest masiv aparține unității supragetice.

Un alt element structural important îl reprezintă falia Cozia, care delimitează la nord cristalinul de Cozia față de sedimentarul din depresiunea Brezoi-Titești. În ansamblu, masivul Cozia se prezintă ca o cută anticlinală, cu o serie de cute secundare pe flancul sudic.

Din punct de vedere geologic, Cozia are o structură interesantă. În realitate, aparține zonei șisturilor cristaline ale [NUME_REDACTAT], dar depresiunile amintite sunt alcătuite atât înspre sud cât și înspre est, pe suprafețe apreciabile din roci terțiare.

Cea mai mare parte a regiunii centrale a Coziei este alcătuită din grano-gnaise cu ochiuri mari de microclin, așa zisul gnais de Cozia, care începe cu [NUME_REDACTAT], din malul drept al Oltului și reapare peste Cozia ca un brâu orizontal îngust, până la râurile Topolog, Argeș și Vâlsan.

Acest gnais de Cozia a fost tăiat de râul Olt, precum și de afluenții săi. Caracteristice pentru gnaisele de Cozia sunt pantele lor foarte înclinate, iar din acest motiv solul se formează anevoios.

Partea rasăriteană a masivului se deosebește prin morfologie, prin vegetație față de versantul apusean. Astfel, în timp ce părțile stâncoase ale versantului de apus sunt acoperite mai uniform de păduri, pe versantul răsăritean se află turnuri, brâne și pereți stâncoși lipsiți de vegetație, cu jgheaburi înguste și înierbate. Această parte este cea de deasupra mănăstirii Stânișoara, care atrage atenția cercetătorului ce trece pe aici.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] situat în masivele Cozia-Narățu-Doabra, prezintă caractere specifice din punct de vedere geomorfologic, de unde și denumirea de relief de tip Cozia.

[NUME_REDACTAT] este un “ horst” izolat. Versantul nordic este abrupt, iar cel sudic prelung. În alcătuirea geomorfologică a [NUME_REDACTAT] Cozia se disting trei elemente majore: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

La acestea se adaugă sectorul Doabra cuprins între [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Negoi, la nord de [NUME_REDACTAT]. Acestea realizează un ansamblu al cărui rezultat îl putem admira vizitând cel puțin o parte din parc, sau numai străbătând [NUME_REDACTAT].

Cercetările geomorfologice au evidențiat particularitățile masivului Cozia, care constau în gruparea culmilor mai înalte, sub formă de muchii, cu vârfuri ascuțite și însotite de abrupturi.

Relieful de tip Cozia este reprezentat de versanți foarte abrupți și inaccesibili, cu înclinări de 45- 60°, etajarea aproape concentrică a treptelor hipsometrice de la 300 m la 1600 m altitudine.

Alcătuirea structurală este relativ omogenă, fiind individualizate două unități structurale principale: unitatea central-nordică a formațiunilor cristaline, în principal gnaise, și unitatea sudică a formațiunilor sedimentare.

[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] au o pronunțată asimetrie între versantul nordic, foarte abrupt și versantul sudic mai prelung cu pante mai domoale.

Această asimetrie este datorată faliei Brezoiului, falie în lungul căreia zonă muntoasă a cunoscut o înălțare de peste 1000 m. În zona cristalină poate fi semnalată foarte rar prezența suprafețelor plane sau relativ plane.

Chiar dacă [NUME_REDACTAT] se individualizează prin relieful de tip Cozia și prin gnaisul ocular de Cozia, ambele prezente și în [NUME_REDACTAT], se cuvine să adăugăm și elementele de microrelief specific ce aduc un surplus de originalitate acestui masiv.

Aceste microforme, modelate în regim periglaciar, constituie elemente deosebite de atracție. Între ele se pot aminti portalurile, grotele și chipurile antropo și zoomorfe.

Portalurile sunt elemente în formă de arcadă care reprezintă pe alocuri chiar porți de trecere de pe un versant pe altul.

Dintre acestea amintim: [NUME_REDACTAT], Poarta de Piatră, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Poarta de sub Durduc. Grotele au cea mai mare răspândire în întreg masivul Cozia.

Fiind modelate în șisturi cristaline, mai rar în gresii se pot aminti: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Grota lui Meletie. Numeroase stânci privite din anumite poziții prezintă asemănări cu chipul uman sau cu diverse animale. Între formele reprezentative se pot aminti : Băiatul și Fata, Moșneagul, Ursul, Vidra, [NUME_REDACTAT].[NUME_REDACTAT], cu o diferență altitudinală de circa 1360 m între [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] și de aproximativ 1000-1100 m față de plaiurile și depresiunile limitrofe se caracterizează printr-un pronunțat caracter dinamic: diferențe foarte mari altitudinale pe suprafețe restrânse, abrupturi spectaculoase și inaccesibile. În esență, masivul se evidentiază “ca o cetate de stâncă zidită din abrupturi și sprijinită de contraforturi și numeroase turnuri marginale și interioare Din punct de vedere climatologic [NUME_REDACTAT], ca de altfel întreaga zonă a Parcului național, prin așezarea sa geografică are câteva particularități : culmile înalte ale MunțilorFăgăraș situate în partea nordică protejează această zonă de curenții reci și de precipitațiile excesive iar în partea sudică se simte influența curenților calzi, submediteraneeni, care urcă pe [NUME_REDACTAT], pe văile și fețele cu expoziție însorită.

De asemenea, structura mineralogică a rocilor, în care predomină granitele și gresiile, precum și poziția izolată a văilor și stâncilor, favorizează formarea de microclimate locale, caracterizate în general prin temperaturi și precipitații moderate.

Clima în general este mai caldă decât în restul [NUME_REDACTAT], având o temperatură medie anuală de circa +3.3° C și o medie a precipitațiilor de 1015mm/an, înregistrate în zonele înalte ale masivului.

Pe măsură ce altitudinea scade, temperatura crește și precipitațiile scad, ajungându-se la valori medii anuale de +10° C și respectiv 700 mm în zona [NUME_REDACTAT].

Amplitudinea termică în [NUME_REDACTAT] nu este mare – 19.7° C, aspect care denotă un regim termic moderat. Regimul pluviometric este echilibrat în timpul anului, cele mai mari precipitații înregistrându-se în lunile mai, iunie, iulie.

De obicei nu se înregistrează perioade de secetă, iar frecvența ploilor torențiale este scăzută. Regimul eolian este influențat de așezarea geografică a [NUME_REDACTAT], constatându-se vânturi predominante din sud, sud-vest și nord-vest cu viteze mai mici primăvara și mai mari toamna. Iarna se pot înregistra vânturi cu viteze de peste 3m/s care străbat [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] categorii de sol din PNC reflectă influența puternică a particularităților morfologice ale reliefului asupra naturii și a distribuției acestora. Altitudinea specifică munților mijlocii determină distribuirea etajată a solurilor.

Partea superioară a munților este acoperită de spodosoluri, iar cea inferioară este reprezentată de soluri din clasa cambisolurilor.

Granitele de Cozia și celelalte tipuri de roci întâlnite în PN Cozia își pun amprenta asupra trasăturilor de bază ale învelișului de sol. Cea mai mare parte a suprafeței PNC, reprezintă un domeniu de dezvoltare a cambisolurilor.

Dintre cambisoluri sunt foarte bine reprezentate solurile brun acide pe fațada vestică a masivului Cozia, în estul și sudul aceluiași masiv, dar și pe fațada estică a Narățului. În nordul [NUME_REDACTAT], dar și pe dreapta Oltului, solurile brun acide sunt asociate cu litosoluri.

Monumente și atracții turistice

În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

-Biserica "[NUME_REDACTAT] Domnului" a schitului Ostrov din Călimănești, construcție 1520-1521, monument istoric.

-[NUME_REDACTAT] din Păușa (Biserica "Intrarea în Biserică", Biserica "Schimbarea la Față", turn-clopotniță, chilii), construcție secolul XV – XVI, monument istoric.

-Biserica "[NUME_REDACTAT]" din Proieni, construcție 1794-1798, monument istoric.

Fig….[NUME_REDACTAT], foto originALA, www.gfaiusgfi.com

Taraxacum officinalis L. (papadie

-[NUME_REDACTAT] Cozia din Căciulata (Biserica "Sf. Treime", Paraclisul "[NUME_REDACTAT] Domnului", Paraclisul "[NUME_REDACTAT] Sfinților", Trapeza, Bolnița " Sf. Apostoli", ), construcție secolul al XIV-lea, monument istoric.

Starea actuală de conservare [NUME_REDACTAT] Cozia are ca principal scop protejarea și conservarea unor habitate naturale cu valoare deosebită, dar oferă și posibilitatea vizitării în scopuri științifice și pentru recreere.

Starea de conservare a acestor habitate este în general bună. În ultima perioadă, mai ales după începerea aplicării legilor funciare – Legea nr. 1/2000 republicată și Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, intensitatea diverselor presiuni antropice a crescut, influențând negativ, atât biodiversitatea, cât și peisajul pe anumite locuri, mai ales în zonele de conservare durabilă și în cea de dezvoltare durabilă a [NUME_REDACTAT] Cozia.

Pădurile din [NUME_REDACTAT] Cozia sunt în general bine conservate, o mare parte dintre acestea fiind păduri virgine sau cvasivirgine, fapt favorabil și pentru biodiversitate, deoarece pădurea cu ecosistemele ei deține cea mai mare pondere a biodiversității.

După amenajamentele silvice, toate terenurilor forestiere de pe raza [NUME_REDACTAT] Cozia sunt încadrate în grupa I funcțională: păduri cu funcții speciale de protecție. Pajiștile montane, situate pe înălțimile munților ce alcătuiesc zona Parcului, sunt în general pajiști secundare, aflate în imediata apropiere a stâncăriilor și au în mare parte o bonitate scăzută pentru pășunat.

Pe unele porțiuni în aceste pășuni s-a instalat vegetația lemnoasă sub formă de tufărișuri dese sau grupe de arbori.

Marea biodiversitate din aceste pajiști, mai ales floristică, este cauzată chiar de pășunatul cu ovine în lunile iulie și august.

Cota maximă a ecosistemelor valoroase se întâlnește în zonele cu protecție integrală, unde se află un număr mare de specii: animale: mamifere carnivore mari și mici, ierbivore, pasări, reptile, amfibieni, insecte.

De o valoare științifică deosebită este și coridorul ecologic [NUME_REDACTAT], însă această zonă este afectată într-o anumită măsură de amenajările existente: hidrotehnice, de transport rutier și feroviar, aducțiunea de apă de la Brădișor, rețelele electrice și de telefonie.

Activitățile antropice care se desfășoară în această zonă, pe lângă faptul că fragmentează suprafața Parcului, generează și un anumit grad de poluare asupra habitatelor din apropiere. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], deși foarte interesantă din punctul de vedere al patrimoniului natural, cu procese ecologice aparte, este insuficient studiată și cercetată.

Cele mai multe lucrări efectuate până în prezent sunt mai mult pe componenta turistică în scopul promovării frumuseții peisajelor și a promovării punctelor de atracție.

Totuși câteva studii și cercetări merită o atenție aparte. Primul cercetător care a studiat plantele a fost [NUME_REDACTAT], în anul 1862

. Cu această ocazie a fost descoperită și specia Gallium baillonii – taxon considerat azi endemit local. Specia respectivă a mai fost studiată și de Erika SchneiderBinder în anul 1973. Date asupra florei avem și de la G.P.Grintescu și T.Săvulescu. I.Dimitrie-Tătăranu cercetează muntele Cozia în 1948, iar în 1955 E.I.Nyarady cercetează vegetația muntelui Cozia și identifică noi taxoni. În 1988, G. Coldea și [NUME_REDACTAT] publică date interesante despre vegetația acestor munți în lucrarea intitulată “Cercetări fitocenologice în [NUME_REDACTAT]”.

Alte informații botanice au publicat și I.C.Banu și [NUME_REDACTAT]. K. Bartok a publicat în anul 1990 un studiu asupra lichenilor din muntele Cozia intitulat " Comunități de licheni din muntele Cozia". Lucrarea " Contribuții la cunoașterea vegetației din [NUME_REDACTAT]" a fost realizată de V. Sanda, A.Popescu și M.I. Doltu. În 1993, Universitatea din București a elaborat Studiul de Fundamentare al [NUME_REDACTAT] Cozia.

În 2001 și 2002, [NUME_REDACTAT] publică materiale referitoare la vegetația muntelui Cozia. Speciile mediteraneene și pontic-mediteraneene au fost studiate de cercetătorii: V.Sanda, A.Popescu, M.Doltu. În anul 2004 prof. Dr. [NUME_REDACTAT] a publicat o importantă lucrare despre această arie naturală protejată, intitulată [NUME_REDACTAT] Cozia .

Conținutul lucrării prezintă atât aspectele științifice despre biodiversitatea parcului cât și propuneri ale unor măsuri manageriale necesare pentru o bună administrare a zonei.

În afară de cercetătorii amintiți, un număr însemnat de botaniști s-au ocupat de studiul florei masivului Cozia: D.Brândză, D.Grecescu, I.Dumitriu-Tătăranu, E. Nyarady, [NUME_REDACTAT], Gh.Dihoru, G.Negrean, Gh.Ploaie, N.Donită, dar și alții. Arheologie, semnificație și interes istoric Mărturii arheologice privind istoria veche a acestor locuri au fost scoase la iveală fie prin descoperiri întâmplătoare – unelte neolitice din [NUME_REDACTAT] și pe [NUME_REDACTAT], fie prin cercetări sistematice arheologice făcute încă din secolul al XIX-lea.

Pe malul stâng al Oltului, romanii au deschis unul din principalele lor drumuri de acces către inima Daciei – „ drumul Oltului”.

Prima ramură și cea mai veche, folosită de împăratul Traian în timpul expediției din anul 105 și după aceea de către toți voievozii munteni până în secolul al XVIII-lea, urma traseul: Călimănești – Jiblea – Berislăvești – Rădăcinești – Pripoare – Perișani – Titești – Boișoara – Câineni, un drum ce înconjura [NUME_REDACTAT] și evita cataractele Oltului din defileu. Planul de Management al [NUME_REDACTAT] Cozia 43 ordinul împăratului Hadrian, după anul 123. De-a lungul celor două artere au fost ridicate castre romane ale căror urme mai pot fi văzute și astăzi la Jiblea, [NUME_REDACTAT] – Arutela, Vărateca, Copăceni – Pretorium, Câineni – [NUME_REDACTAT], iar pe varianta drumului Loviștei castrele: Sălătrucel, Rădăcinești, Titești.

.Locuri și monumente în lungul [NUME_REDACTAT] : [NUME_REDACTAT] – cu vestigii romane construite pe o veche așezare dacică, situat pe malul stâng al Oltului în [NUME_REDACTAT], odinioară o mare bivolărie domnească. În prezent se mențin urme ale castrului și termelor romane construite de arcașii sirieni din armata romană, precum și o porțiune a vechiului drum roman, pavat cu piatră cioplită.

În urma săpăturilor arheologice au fost găsite inscripții de pe vremea împăraților romani Hadrian și [NUME_REDACTAT]. Întreaga fortificație, mult mai amplă în perioada când era folosită, a fost distrusă de o mare inundație a Oltului.

În prezent acest castru este parțial conservat și reconstituit. L ângă ruinele romane se află izvoarele și puțul cu ape termale de la Bivolari.

Masa lui Traian – un promontoriu stâncos ce prelungește Muchia lui Teofil până în albia Oltului. În prezent apare doar ca o mică insulă ieșită din apele lacului de acumulare Turnu.

Legenda spune că aici ar fi luat masa împăratul Traian în timpul campaniei de cucerire a Daciei. Tradiția populară locală mai păstrează și numele de “Masa lui Mihai”, care și el s-ar fi oprit aici în drumul său spre Transilvania.

[NUME_REDACTAT] a fost inspirat de acesta stâncă în 1846 cand a scris poezia – „Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare”, alături de poezia „Umbra lui Mircea la Cozia”.

[NUME_REDACTAT] – situat pe partea stângă a Oltului, lângă satul Copaceni- Racovița, cu două construcții monumentale: una pe malul Oltului cu caracter de apărare și altă construcție pe terasa superioară a Oltului, o adevarată așezare romană fortificată. Rețeaua de castre romane din apropierea [NUME_REDACTAT] se integra în vechiul sistem de apărare roman – „[NUME_REDACTAT]”..

[NUME_REDACTAT] Medievale: a) Mănăstiri: i) [NUME_REDACTAT] – situată în orașul Călimănești, pe malul drept al Oltului, locaș de călugări cu hramul „Sf. Treime”.

În secolul al XIV-lea la 20 mai 1388 este consemnată hotărârea lui Mircea cel Mare de a ridica o mânăstire „la locul numit Călimănești-Cozia pe Olt”, așa cum reiese din [NUME_REDACTAT] Cozia.

Ctitorie a marelui voievod, cu o arhitectură deosebită, mânăstirea este locul de veci al lui [NUME_REDACTAT] și al mamei sale; Bolnița sau spitalul [NUME_REDACTAT] – construită în sec. Al XVI-lea, unde încă de la înființare și-au vindecat suferințele o mulțime de bolnavi, atât români cât și străini; [NUME_REDACTAT] – lăcaș de călugări cu hramul „[NUME_REDACTAT] Domnului în Biserică” pentru Biserica veche și „Schimbarea la Față” pentru biserica nouă, ctitorite în secolul al XVIII-lea;

[NUME_REDACTAT] – oraș Călimănești, ctitorit în secolul al XVI-lea cu hramul „[NUME_REDACTAT] Domnului”; v) [NUME_REDACTAT] – lăcaș de călugări, ctitorită în secolul al-XVII-lea;

[NUME_REDACTAT] – comuna Muereasca, ctitorită în secolul al XVIII-lea, lăcaș de călugări cu hramul „[NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT]” pentru biserica Veche și „[NUME_REDACTAT] Domnului” pentru biserica nouă. Este un mare complex monahal;

Folosința și managementul terenurilor în trecut Categoria majoritară a terenurilor din PNC este fondul forestier, care acoperă cea mai mare parte din suprafața parcului.

Pădurile foste proprietăți ale obștilor de moșneni au fost primite în dar ca danii de la domnitorii [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Obștea DrăgăneștiVăratica, [NUME_REDACTAT] Brezoi, [NUME_REDACTAT] Brezoi, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]-Proieni, [NUME_REDACTAT] Priboiasa.

Odată cu secularizarea averilor mănăstirești în anul 1864, o parte din păduri au devenit proprietate a statului. În trecut, pădurile din apropierea așezărilor omenești au fost folosite ca pășuni împădurite. Se defrișau păduri pentru extinderea terenurilor agricole și se făceau exploatări de arbori pentru lemn de foc și construcții.

Folosirea pe scară tot mai largă a lemnului a dus la întocmirea unor studii sumare de exploatare care priveau numai latura economică a exploatării, fără a se urmări regenerarea arboretelor.

Astfel, prin tăierile rase la fag s-a instalat mesteacănul, iar prin extragerea rășinoaselor din făgete a fost redus mult subetajul amestecurilor de rășinoase cu fag.

După primul razboi mondial s-a pus problema exploatării pădurilor pe o scară mult mai largă, fapt care a dus la întocmirea de amenajamente silvice. Acestea nu aveau o bază științifică și puneau accentul în special pe latura economică. Se remarcă, totuși, că în perioada interbelică s-au făcut multe împăduriri, fie cu salcâm pe terenurile degradate, fie cu rășinoase în pădurile din apropiere de Călimănești și Brezoi.

În anul 1948, prin constituție, toate pădurile au fost trecute în proprietatea statului. Până în anul 1948 pășunile de pe raza [NUME_REDACTAT] Cozia au avut următorul regim de proprietate : [NUME_REDACTAT] aparținea [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] aparținea locuitorilor comunei Perișani, [NUME_REDACTAT] aparținea [NUME_REDACTAT] Priboiasa, [NUME_REDACTAT] aparținea locuitorilor comunei Sălătrucel și [NUME_REDACTAT]-Foarfeca aparținea locuitorilor comunei Sălătrucel. După 1948 acestea sunt trecute în proprietatea statului și retrocedate în anul 1990.

. Evaluarea aspectelor legate de biodiversitate. Presiuni și amenințări [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] întâlnim o mare varietate de tipuri de păduri naturale și seminaturale alături de o suprafață relativ mică de pajiști montane.

Acest ansamblu păduripajiști alcătuiește o rețea de ecosisteme valoroase pentru conservarea biodiversității, cotația maximă fiind în zonele de protecție integrală.

Referitor la evoluția pădurilor din zona de conservare durabilă, prin planurile amenajamentelor din anii 1960 s-a trecut la introducerea masivă a rășinoaselor, diminuându-se foioasele în compoziția totală a acestor păduri.

De exemplu, în studiul general al amenajamentului OS Călimănești din 1962, ocol silvic cu suprafață majoritară în parc, era prevăzut la Capitolul VIII : “Pentru viitor, în urma unei aplicări corecte și la timp a prevederilor prezentului amenajament se va ajunge la o sporire simțitoare a rășinoaselor – de la 7 % cât reprezintă în prezent la 51 % “.

Multe din aceste arborete compuse dintr-un amestec echilibrat între foioase și rășinoase constituie în prezent ecosisteme stabile cu biodiversitate mare și resurse de lemn valoroase – amestecuri de foioase cu duglas, brad, molid, pin. Nu se poate face o evaluare exactă a efectului acestor intervenții pentru că nu avem în același timp și situația arboretelor cu compozițiile vechi și arboretele cu compozițiile actuale, pentru studii și comparații.

În puținele suprafețe cu monoculturi de rașinoase înființate în urmă cu 30-40 de ani, treptat speciile vechi existente înaintea intervențiilor de înlocuire, revin în compoziția pădurii. Legat de intervențiile omului în zona [NUME_REDACTAT] Cozia este demn de menționat și faptul că în anii 1979 – 1981 s-a implementat proiectul privind “

Amenajarea, popularea și gospodărirea zonei favorabile caprei negre în [NUME_REDACTAT]”, prin care au fost aduse un număr de 15 capre negre din zona [NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT].

Această măsură a fost luată de silvicultori ca urmare a scăderii efectivelor de capră neagră în zona masivului Cozia.

Rezultatul este că în prezent există aici aproximativ 80 de exemplare din această specie, constituite într-o populație viguroasă bine adaptată condițiilor locale. În urma implementării în perioada 2010 – 2012 a proiectului POS Mediu ”Studii și cercetări ale avifaunei din [NUME_REDACTAT] și conștientizarea factorilor de interes pentru un management protectiv al acesteia”, s-a constatat că speciile de păsări sălbatice identificate pe parcursul inventarierilor se află într-o stare de conservare foarte bună.

Aici se află populații considerabile ale unor specii de păsări ce se regăsesc în anexele [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT] Directive, 79/409/EEC).

Zona în cauză face parte din culoarul de migrație al multor păsări sălbatice, dar constituie și habitatul unor specii sedentare, în special de apă dulce și pădure. În ultimii ani, multe specii de păsări de apă își extind arealul în zona din [NUME_REDACTAT] de pe raza [NUME_REDACTAT] Cozia.

În urma implementării în perioada 2010-2014 a proiectului POS mediu Axa 4 ”Măsuri de conservare a biodiversității din [NUME_REDACTAT] Cozia si promovarea unor tehnici avansate de vizitare a zonei”, în cadrul activității de monitorizare a speciei Lynx lynx s-a constatat prezența a cel puțin 8 -10 exemplare din această specie în [NUME_REDACTAT], populație care se află într-o stare de conservare foarte bună.

Acest fapt se datorează în special ecosistemelor foarte valoroase din zona pădurilor virgine și cvasivirgine ale [NUME_REDACTAT] Cozia.

Exploatarea lemnului în zona de conservare durabilă s-a intensificat mult în urma retrocedării terenurilor forestiere, având tendințe de utilizare nedurabilă a acestei resurse.

Efectul negativ este accentuat și prin faptul că se extrag cu preferință arborii calitativ superiori – semincerii din speciile valoroase: duglas, brad, molid, cireș, paltin, gorun, frasin, nuc. [NUME_REDACTAT] de Acțiuni din prezentul Plan de Management se impun măsurile necesare a fi aplicate în vederea redresării acestei situații.

Efectele pășunatului cu capre și oi sunt evidente în zona pășunilor montane și în fondul forestier din apropierea localitătilor: Brezoi, Perișani, Berislăvești, Sălătrucel.

În general, suprapășunatul determină: compactarea solului, invazia buruienilor, eroziunea și schimbările în compoziția vegetației.

În plus, pășunatul perturbă liniștea animalelor sălbatice, în special a caprelor negre, a ierbivorelor și păsărilor.

Alte activități cu impact negativ asupra biodiverstității din [NUME_REDACTAT] Cozia sunt: colectarea broaștelor de către localnici, în special în zona Brezoi și Călinești, ceea ce poate duce la un declin accelerat al celor două specii colectate, respectiv Bufo bufo și Rana arvalis – amândouă sunt listate pe anexele Convenției de la Berna.

Braconajul are unele tendințe de a deveni o amenințare la adresa faunei sălbatice din [NUME_REDACTAT] Cozia.

Practicarea vânătorii până în luna iunie 2006 pe fondurile de vânătoare de pe raza parcului a făcut dificil controlul acestui fenomen.

În prezent, fondurile de vânătoare se suprapun în continuare pe suprafața parcului, dar vânătoarea este interzisă.

Capcanele și otrăvurile utilizate de braconieri fac victime în special în efectivele de urs, capră neagră, cerb, căprior, vânate atât pentru trofee, cât și pentru carne.

Tendințe de schimbare a unor categorii de folosință a terenurilor sunt în special în zona de protecție integrală UP III Căciulata, unde în urma retrocedării unor păduri către persoane fizice sau juridice există solicitări pentru realizarea unor construcții.

Metode de investigatie

Ca metode de investigatie pentru elaborarea prezentei lucrari au fost folosite observatiile individuale ce s-au realizat de-a lungul vaii Oltului in localitatea Brezoi , apoi Calimanesti, Caciulata, Jiblea,Berislavesti, precum si discutii purtate cu apicultorii din zona, informatii la centrul apicol din [NUME_REDACTAT],dar si informatii de la biblioteca facultatii [NUME_REDACTAT],si informatii de la profesorul coordonator [NUME_REDACTAT] Mihaela.Am mers si in [NUME_REDACTAT] Cozia pentru fotografii si alte informatii.Ca metoda de investigatie am folosit si surse de pe internet.

Interviu la Ocolul silvic

In urma discutiilor purtate la ocolul silvic s-au obtinut date importante despre mediul natural di arealul studiat precum si a zonelor limitrofe.Multe dintre aceste imformatii se gasesc si pe siteul Planul de management al [NUME_REDACTAT] Cozia.

Analiza datelor statistice

Din analizarea datelor statistice referitoare la biodiversitatea [NUME_REDACTAT] Cozia se poate constata ca zona reprezentata dispune de un potential natural bine conservat cu elemente de vegetatie, flora si fauna diversificate. interventiile antropice sunt permise doar cu aprobari speciale cu scopul protejatii mediului natural si al conservarii acestuia

Capitolul III Rezultate si discutii

Specii melifere in sit

La nivelul ierburilor este semnalată prezența a patru specii (enumerate în aceeași anexă a [NUME_REDACTAT]) de plante:floarea-reginei (Leontopodium alpinum), clopoțelul de munte (Campanula serrata), iarba-gâtului (Tozzia carpathica), ligularia(Ligularia sibirica) și stânjenelul sălbatic (Iris aphylla ssp. hungarica) care vegetează alături de alte rarități floristice, printre care:angelică (Angelica archangelica), pelin nemirositor (Artemisia campestris), coada șoricelului (cu specii de Achillea crithmifolia șiAchillea millefolium), romaniță de munte (Anthemis carpatica), arnică (Arnica montana), pelinariță (Artemisia vulgaris),albăstreaua de munte (Centaurea pinnatifida), carlina (Carlina acanthifolia), turtă (Carlina acaulis), clopoței (cu specii deCentaurea coziensis, Campanula rapunculoides, Campanula patula ssp. abietina, Campanula persicifolia, Campanula grossekii), ciucure (Campanula glomerata), garofițe (cu specii de Dianthus henteri, Dianthus carthusianorum, Dianthus superbus, Dianthus giganteus, Dianthus spiculifolius), salbă moale (Euonymus latifolius), milițea roșie (Silene armeria), brie (Athamanta turbith ssp. hungarica), vulturică (Hieracium villosum, Hieracium pavichii, Hieracium bifidum, Hieracium rauzense), iarba vulturului (Hieracium umbellatum), drobiță (Genista tinctoria), crin de pădure (Lilium carniolicum ssp. jankae), ochiul găinii(Primula minima), frăgurel (Potentilla micrantha), cinci-degete (Potentilla reptans), cristeț (Salvia glutinosa), salvie de câmp (Salvia pratensis), degetăruț (Soldanella hungarica, Soldanella montana), scorzonera (Scorzonera purpurea ssp. rosea),tătăneasă (Symphytum officinale), opaiță roșie (Silene dioica), buruiana vântului (Seseli rigidum), odolean (Valeriana montana), șopârliță (Veronica arvensis) sau coada-vacii (Verbascum glabratum) (ro.wikipedia.org [NUME_REDACTAT] Cozia)

Apicultura in sit

In urma interviului luat la Centrul apicol din [NUME_REDACTAT], domnul director al centrului apicol care locuieste in [NUME_REDACTAT] langa localitatea Horezu mi-a comfirmat ca in zona studiata exista un numar de aproximativ 400 de apicultori, apicultori care au in general 50 si chear 200 de familii de albine.

Mergand pe teren si stand de vorba cu apicultorii mi-au comfirmat ca productia maxima de miere de albine la un stup puternic este de 200-250 de Kg din care se poate extrage doar 35Kg maxim 50 Kg deoarece albinele de la un an la altu consuma cam 200 Kg de miere

Recoltatul mierii incepe din luana mai pana toamna in aceasta ordine: prima data albinele sunt tinuate acasa sa culesul polenului de la prun, apoi se pleaca cu pavilioanele in sudul campiei romane la polenul de rapita aproximativ doua saptamani.

Dupa culesul polenului de rapita se deplaseaza iar cu pavilioanele in regiunile subcarpatice la polenul de salcam, dupa care pleaca iar in regiunile de campie la culesul polenului de mustar mai ales in sudul judetului Olt , Teleorman si Dolj.

Intre culesul propolisului de diferite specii melifere are loc si extrasul mierii care se extrage de pe rame prin centrifugare mierea fiind depozitata in butoaie speciala anenajate.Apoi urmeaza in ordine culesul polenului de tei apoi coreandru si facilia.

Dupa aceea pleaca in zona campiei Baraganului si in Dobrogea la recoltarea polenului de floarea soarelui si menta iat ultima data la florile de munte

Valoarea unui borcan de miere variaza intre 12 si 20 de lei.

Mierea cea mai cautata este de salcam, apoi mierea poliflora.Pastrarea intre anii se face in borcane si in butoaie inchise remetic

In afara de apicultorii care au pavilioane si folosesc mierea pentru cumercualizare mai exista si alti apicultori care au intre 2 si 10 stupi mierea obtinuta fiind folosita pentru consumul preopriu.

Depozitarea mierii se face in borcane si butoaie pentru a se mentine intr-o stare foarte buna.

Evaluarea potentialului pentru extinderea apiculturii

In ceea ce priveste extinderea potentialului floricol pentru extinderea agriculturii in zona studiata nu se pot facea modificari in peisajul natural al regiunii deoarece este o zona protejata in scopul conservarii mediului natural.

Culesul fructelor de padure, cositul in luna iunie iulie se face doar pe potiuni restranse doar in unele zone pentru a nu se degrada mediul si habitatul natural

Amenintari si oportunitati

Evaluarea aspectelor legate de biodiversitate. Presiuni și amenințări [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] întâlnim o mare varietate de tipuri de păduri naturale și seminaturale alături de o suprafață relativ mică de pajiști montane.

Acest ansamblu păduripajiști alcătuiește o rețea de ecosisteme valoroase pentru conservarea biodiversității, cotația maximă fiind în zonele de protecție integrală.

Referitor la evoluția pădurilor din zona de conservare durabilă, prin planurile amenajamentelor din anii 1960 s-a trecut la introducerea masivă a rășinoaselor, diminuându-se foioasele în compoziția totală a acestor păduri.

De exemplu, în studiul general al amenajamentului OS Călimănești din 1962, ocol silvic cu suprafață majoritară în parc, era prevăzut la Capitolul VIII : “Pentru viitor, în urma unei aplicări corecte și la timp a prevederilor prezentului amenajament se va ajunge la o sporire simțitoare a rășinoaselor – de la 7 % cât reprezintă în prezent la 51 % “.

Multe din aceste arborete compuse dintr-un amestec echilibrat între foioase și rășinoase constituie în prezent ecosisteme stabile cu biodiversitate mare și resurse de lemn valoroase – amestecuri de foioase cu duglas, brad, molid, pin. Nu se poate face o evaluare exactă a efectului acestor intervenții pentru că nu avem în același timp și situația arboretelor cu compozițiile vechi și arboretele cu compozițiile actuale, pentru studii și comparații.

În puținele suprafețe cu monoculturi de rașinoase înființate în urmă cu 30-40 de ani, treptat speciile vechi existente înaintea intervențiilor de înlocuire, revin în compoziția pădurii. Legat de intervențiile omului în zona [NUME_REDACTAT] Cozia este demn de menționat și faptul că în anii 1979 – 1981 s-a implementat proiectul privind “

Amenajarea, popularea și gospodărirea zonei favorabile caprei negre în [NUME_REDACTAT]”, prin care au fost aduse un număr de 15 capre negre din zona [NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT].Această măsură a fost luată de silvicultori ca urmare a scăderii efectivelor de capră neagră în zona masivului Cozia.

Rezultatul este că în prezent există aici aproximativ 80 de exemplare din această specie, constituite într-o populație viguroasă bine adaptată condițiilor locale. În urma implementării în perioada 2010 – 2012 a proiectului POS Mediu ”Studii și cercetări ale avifaunei din [NUME_REDACTAT] și conștientizarea factorilor de interes pentru un management protectiv al acesteia”, s-a constatat că speciile de păsări sălbatice identificate pe parcursul inventarierilor se află într-o stare de conservare foarte bună. Aici se află populații considerabile ale unor specii de păsări ce se regăsesc în anexele [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT] Directive, 79/409/EEC).

Zona în cauză face parte din culoarul de migrație al multor păsări sălbatice, dar constituie și habitatul unor specii sedentare, în special de apă dulce și pădure. În ultimii ani, multe specii de păsări de apă își extind arealul în zona din [NUME_REDACTAT] de pe raza [NUME_REDACTAT] Cozia.

În urma implementării în perioada 2010-2014 a proiectului POS mediu Axa 4 ”Măsuri de conservare a biodiversității din [NUME_REDACTAT] Cozia si promovarea unor tehnici avansate de vizitare a zonei”, în cadrul activității de monitorizare a speciei Lynx lynx s-a constatat prezența a cel puțin 8 -10 exemplare din această specie în [NUME_REDACTAT], populație care se află într-o stare de conservare foarte bună. Acest fapt se datorează în special ecosistemelor foarte valoroase din zona pădurilor virgine și cvasivirgine ale [NUME_REDACTAT] Cozia.

Exploatarea lemnului în zona de conservare durabilă s-a intensificat mult în urma retrocedării terenurilor forestiere, având tendințe de utilizare nedurabilă a acestei resurse.Efectul negativ este accentuat și prin faptul că se extrag cu preferință arborii calitativ superiori – semincerii din speciile valoroase: duglas, brad, molid, cireș, paltin, gorun, frasin, nuc. [NUME_REDACTAT] de Acțiuni din prezentul Plan de Management se impun măsurile necesare a fi aplicate în vederea redresării acestei situații.

Efectele pășunatului cu capre și oi sunt evidente în zona pășunilor montane și în fondul forestier din apropierea localitătilor: Brezoi, Perișani, Berislăvești, Sălătrucel.În general, suprapășunatul determină: compactarea solului, invazia buruienilor, eroziunea și schimbările în compoziția vegetației. În plus, pășunatul perturbă liniștea animalelor sălbatice, în special a caprelor negre, a ierbivorelor și păsărilor.

Alte activități cu impact negativ asupra biodiverstității din [NUME_REDACTAT] Cozia sunt: colectarea broaștelor de către localnici, în special în zona Brezoi și Călinești, ceea ce poate duce la un declin accelerat al celor două specii colectate, respectiv Bufo bufo și Rana arvalis – amândouă sunt listate pe anexele Convenției de la Berna.

Braconajul are unele tendințe de a deveni o amenințare la adresa faunei sălbatice din [NUME_REDACTAT] Cozia.Practicarea vânătorii până în luna iunie 2006 pe fondurile de vânătoare de pe raza parcului a făcut dificil controlul acestui fenomen.În prezent, fondurile de vânătoare se suprapun în continuare pe suprafața parcului, dar vânătoarea este interzisă.

Capcanele și otrăvurile utilizate de braconieri fac victime în special în efectivele de urs, capră neagră, cerb, căprior, vânate atât pentru trofee, cât și pentru carne.

Tendințe de schimbare a unor categorii de folosință a terenurilor sunt în special în zona de protecție integrală UP III Căciulata, unde în urma retrocedării unor păduri către persoane fizice sau juridice există solicitări pentru realizarea unor construcții.

[NUME_REDACTAT], Gh.; Răvăruț, M.; Turcu, Gh., 1971, Geobotanica, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] MM., 2011, The red list of crop varietis for Romania – Lista roșie a varietăților plantelor de cultură din România:[NUME_REDACTAT] "[NUME_REDACTAT]" din Sibiu, ISBN 978-606-12-02089

Antofie MM., 2012, Conservarea biodiversității- considerente politice și legislative, [NUME_REDACTAT] "[NUME_REDACTAT]" din Sibiu,

Bobârnac, B., Popescu, M., 1984, Rezervații și monumente ale naturii din Oltenia, Ed. Sport și Turism, [NUME_REDACTAT], Al., 1967, Endemismele și elementele dacice din flora [NUME_REDACTAT], Comunicări de Botanică – a V-a Consfătuire de geobotanică, pg. 113;

Bobârnac, B., Popescu, M., 1984, Rezervații și monumente ale naturii din Oltenia, Ed. Sport și Turism, [NUME_REDACTAT], M., 1963, Flora teritoriului [NUME_REDACTAT] din dreapta [NUME_REDACTAT], Al., Popescu, M., 1975, Vertebratele din zona înaltă a Olteniei, Studii și cercetări – Comitetul de cultură și educație socialistă al jud. Mehedinți, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], M. & co, 1999, Dicționar de geografie fizică, Ed. Corint, [NUME_REDACTAT], Gh., Ielenicz, M., Pătroescu, M., 1986, Rezervații și monumente ale naturii, Muntenia, Ed. Sport-Turism, București, pp.170-182;

Morariu, I., 1975, Importanța științifică a florei carpatice, extras din Culegere de Studii și Cercetări, seria [NUME_REDACTAT];

Pauca, Ana; Roman, Ștefania, 1959, Flora alpină și montană, Ed. Științifică;

Păun, M., Maloș, C., Popescu, M., 1971, Excursii în [NUME_REDACTAT], Ed. Didactică și Pedagogică, București, pp. 26-62;

Păun, M., Popescu, Gh., 1975, Considerații asupra pajiștilor xerofile din Oltenia, Studii și cercetări – Comitetul de cultură și educație socialistă al jud. Mehedinți, [NUME_REDACTAT] Severin;

Pârvu, C., 2002, Enciclopedia plantelor – Plante din flora României, Ed. Tehnică, București;

Popescu, Gh., Popescu, E., Asociații vegetale noi de stâncării calcaroase din Oltenia – Craiova, pp.131-138;

Stoican, F., 1996, Potențialul turistic al județului Vâlcea, autoreferat;

CUPRINS

[NUME_REDACTAT] lucrarii

Capitolul I – Parte introductiva

Arii protejate – istoric in context international

Apicultura – definitie, istoric la nivel national in aria protejata

[NUME_REDACTAT] – elemente introductive

Flora spontana melifera

Capitolul II Material si metoda

Zona de studiu

Metode de investigatie

Interviu la ocolul silvic

Analiza datelor statistice

Capitolul III Rezultate si discutii

Specii melifere in sit

Apicultura in sit

Evaluarea potentialului floricol pentru extinderea apiculturii

Amenintari si oportunitati

Capitolul IV – [NUME_REDACTAT]

Anexa