Seria tiine ale educaiei [624861]

Seria “{tiin\e ale educa\iei”
Psihologie ISSN 1857-2103
 
229COSTURILE ARDERII EMO ȚIONALE sau CARE SUNT CONSECIN ȚELE
EPUIZĂRII PROFESIONALE
Veronica GORINCIOI
Universitatea de Stat din Moldova

Efectele sindromului arderii profesionale asupra individului sunt dezastruoase. Sunt afectate, în primul rând, s ănă-
tatea fizic ă și psihică a persoanei, scade stima de sine, iar rela țiile cu ceilal ți devin din ce în ce mai tensionate. Pe acest
fundal scade performan ța muncii, individul tr ăiește sentimente de ratare, inutilitate și depresie. Prin acest articol ne
propunem s ă analizăm efectele și consecin țele sindromului „ardere profesional ă” asupra performan ței individuale, în
vederea elabor ării unor strategii eficie nte de prevenire a apari ției acestui fenomen.
Cuvinte-cheie: ardere profesional ă, stres profesional, performan ță în muncă.

THE PRICES OF THE BURNOUT or WHAT ARE THE CONSEQUENCES OF THE PROFESSIONAL
STRESS
The personal price of burnout is huge. Burnout erodes health and self-esteem. Relationships with family, friends and
colleagues are strained. Work performan ce dwindles, generating feelings of in competence and creatin g a vicious cycle
of despair. The main objective of this paper is to make known the consequences of burnout syndrome. We believe that once known, it can be more easily identified and prevented.
Keywords: burnout, professional stress, work performance.

Afecțiunea burnout , cunoscut ă și ca sindromul arderii emo ționale sau oboseala cronic ă, constă în epuiza-
rea fizică, emoțională și mentală cauzată de expunerea prelungit ă la situații stresante. Persoanele care sufer ă
de burnout se simt cople șite de presiunea de a r ăspunde cerin țelor profesionale și, în timp, aceast ă acumulare
constantă de stres conduce la pierderea interesului și a motiva ției față de munc ă. Cu stilul de via ță pe care îl
ducem, din ce în ce mai alert și mai indiferent fa ță de nevoile personale ale individului, fiecare dintre noi
riscă să ajungă la arderea profesional ă. Într-o cercetare realizat ă în Australia, Winefield (2003) a ob ținut
rezultate conform c ărora cadrele academice înregistreaz ă niveluri de stres mai crescute decât alte categorii
profesionale, precum inginerii, profesorii din înv ățământul preuniversitar, angaja ții din transport sau chiar
față de alți angajați ai universit ăților. Mediile de lucru s-au schim bat considerabil în ultimii zece ani și, con-
form ESENER1, continuă să evolueze ca rezultat al urm ătoarelor tendin țe:
• noi tehnologii, cum ar fi importan ța tehnologiei informa ției și comunic ării care este într-o continu ă
dezvoltare;
• dezvoltare în sectorul de servicii, cu cre șterea asociat ă a riscurilor ergonomice și psihosociale;
• creșterea locurilor de munc ă temporare și cu jumătate de norm ă;
• noi tendin țe de angajare, incluzând o cre ștere a autoangaj ării;
• externalizare și creștere a angaj ării în întreprinderile mici și mijlocii;
• schimbări demografice și îmbătrânirea popula ției din câmpul muncii;
• nevoia de men ținere a posibilit ăților de angajare prin instruiri și interes mai mare în munca autonom ă;
• schimbarea structurilor de management – organiza țiile devin mai plate, mai mici și mai sărace;
• angajarea tot mai pe larg a femeilor în calitate de for ță de muncă;
• creșterea intensit ății și a volumului de lucru (Agen ția European ă pentru Siguran ță și Sănătate la locul de
Muncă).
Noile situa ții de lucru aduc riscuri noi și emergente, precum și provocări pentru muncitori și angajați;
însă, aceștia au nevoie de abord ări politice, administrative și tehnice care s ă asigure niveluri ridicate de securi-
tate și sănătate la locul de munc ă. Una dintre cele mai consistente descope ri ale EWCS (Studiul European al
Condițiilor de Munc ă) urmărește schimb ările ce au avut loc în UE în perioada anilor 1991-2005: în 1991 acope-
rea doar 12 țări; 15 în 1995 și 16 în 2000 (incluzând pentru prima oar ă o țară din afara UE, Norvegia); studiul din
                                                            
1 „Studiul European al Companiilor cu Riscuri Noi sau Emergente”, realizat de Agenția European ă pentru Siguran ță și Sănătate la
locul de Munc ă, 2010.

STUDIA UNIVERSITATIS
Revist= [tiin\ific= a Universit=\ii de Stat din Moldova, 2012, nr.9(59)
 
230anul 2000 a fost extins în 2001 pentru a acoperi 10 țări candidate ca membri ai UE; al cincilea studiu, efectuat
în 2005, a acoperit toate cele 25 de state membre, plus țările care aderau, Bulgaria și România, țările candi-
date, Croa ția și Turcia și țările EFTA (Elve ția și Norvegia)2 este intensificarea relativ ă a ritmului muncii în
acești 15 ani. O mare parte dintre muncitorii din UE au raportat faptul c ă lucrează la viteze foarte mari sau la
termene limit ă foarte apropiate. Este totu și important s ă observăm reducerea substan țială a numărului de
persoane care au men ționat că nu lucreaz ă la viteze foarte mari (de la 36 la 21%) și la termene limit ă foarte
apropiate (de la 31 la 19%) de la începutul studiului pân ă la sfârșitul lui. Stresul legat de locul de munc ă este
acum recunoscut la scar ă largă ca fiind o provocare major ă a sănătății și siguranței ocupaționale. Îngrijorarea
legată de aceste riscuri este în cre ștere din cauza magnitudinii problemei, costurilor din perspectiva suferin ței
umane și economiei și a dificult ăților adiționale percepute în administrarea acestui risc. Aproximarea impactu-
lui economic al riscurilor psihosociale variaz ă în funcție de state, dar toate indic ă valori ridicate ale costurilor:
de exemplu, „costul social” al unui singur aspect al stresului legat de locul de munc ă (tensiune legat ă de locul
de muncă) în Franța ajunge la cel pu țin două–trei miliarde de Euro. Impactul s ănătății publice al riscurilor
psihosociale legate de locul de munc ă este atât de semnificativ, încât Comisia European ă a inclus „cadrele
locului de munc ă” în cele cinci teme prioritare ale Pactului European pentru S ănătatea Mental ă și Sănătatea
Generală3. Organiza țiile consider ă de obicei c ă sindromul arderii emo ționale este doar o problem ă a indivi-
dului. Managerii / liderii de echipe / supervizorii sus țin, frecvent, c ă „dacă te simți epuizat, atunci tu e ști cel
care are o problem ă”. Deși consecin țele pot fi observate și în întregul mediu de lucru, totu și prețul individual
pentru arderea emo țională este foarte mare. Sindromul burnout erodeaz ă sănătatea, stima de sine, creeaz ă
tensiuni în rela țiile cu familia, prietenii și colegii. Sc ăderea performan ței și sentimentul de incompeten ță cre-
ează un cerc vicios ce duce la disperare. În cele din urm ă, dacă persoanei „arse” nu i se acord ă ajutorul nece-
sar, conform mai multor autori, pot ap ărea depresia și alte boli psihosomatice (Ahola și Hakanen, 2007 apud
Galanakis, 2010; Greenglass și Burke, 1990 a pud Vandenberghe, 1999; Hätinen și al., 2009 apud Reevy,
2010). Consecin țele arderii emo ționale le putem g ăsi atât la nivel individual, cât și la nivel organiza țional.
Scăderea autoaprecierii este rezultatul con știentizării eșecului, a incapacit ății de a face fa ță situației și a ne-
realizării așteptărilor proprii. Cre ște iritabilitatea, iar frustr ările minore pot duce la explozii de furie. Victi-
mele arderii emo ționale sunt ner ăbdătoare, prea critice, suspicioase și sunt convinse c ă toată lumea vrea s ă le
facă viața dificilă (Maslach, 1997). Este de subliniat c ă cel mai des ne dam seama c ă o persoan ă este afectat ă
de epuizarea profesional ă prin comportamentul s ău, deoarece în situa ții de criză manifestă mai multe ac țiuni
inadecvate (strig ă la elevi în situa ții de conflict, scap ă mai multe gre șeli atunci când corecteaz ă testele
scrise, nu prezint ă interes pentru activit ățile propuse etc.). Profesorii „ar și” devin din ce în ce mai pu țin
capabili s ă facă față responsabilit ăților și presiunilor de la serviciu, ceea ce scade performan ța (Halbesleben
și Buckley, 2004; Maslach et al., 2001). De și unii profesori sus țin că le pasă de elevii lor, ei nu pot controla
aceste sentimente și practic nu fac nimic ca s ă încurajeze procesul de însu șire. Cantitatea și calitatea muncii
lor se deterioreaz ă. Ei nu mai predau cu entuziasm sau creativitate, ci se prezint ă cu materiale vechi oferind
doar un minimum de cuno ștințe. Studen ții profesorilor „ar și” plătesc un pre ț ridicat, deoarece lipsa de moti-
vație și entuziasm afecteaz ă nu doar profesorul, dar și studenții pentru care profesorul este responsabil. Acest
lucru se observ ă în comportamentele de înv ățare și motivație, precum și în disciplina elevilor. Sindromul
burnout poate fi „ contagios ”. Angaja ții care sufer ă de epuizare devin conflictogeni, perturbând ritmul și sar-
cinile comune de lucru. Drept consecin ță, apare riscul ca arderea emo țională să-i afecteze și pe ceilal ți angajați.
Profesorii care se confrunt ă cu sindromul burnout iau problemele lor acas ă și provocă necazuri și nefericire
familiilor și prietenilor. Astfel, sunt afectate și relațiile interpersonale . Când membrii familiei și prietenii nu
mai doresc s ă asculte despre problemele lor de la serviciu, ei devin agresivi și îi acuză de lipsă de empatie și
înțelegere. În cele din urm ă, negativitatea continu ă, agresivitatea și lipsa de interes pentru cei apropia ți afec-
tează relațiile profesorilor cu familia și colegii. Membrii de familie și prietenii se simt neglija ți și răniți. Apare
dezacordul și conflictul în familie și cu prietenii. Spre regret, consecin țele unui astfel de comportament pot
fi divorțul, pierderea prieteniei, generând și probleme cu copiii (Maslach, 1982 apud Maslach et al., 2001).
                                                            
2 The European Working Conditions Survey (Sondaj EWCS).
3 Improving the mental health of the population: Towards a strategy on mental health for the European Union (Studiu realizat de
Health & Consumer Protection, 2005).

Seria “{tiin\e ale educa\iei”
Psihologie ISSN 1857-2103
 
231Odată cu înrăutățirea relațiilor interpersonale cadrele didactice primesc mai pu țin sprijin în via ța lor perso-
nală; astfel, în combina ție cu problemele de serviciu, se poate dezvolta depresia.
Instituțiile de înv ățământ nu vor s ă recunoasc ă impactul deplin al epuiz ării profesionale. Deseori problema
este ignorat ă, până când aceasta devine atât de grav ă, încât părinții și elevii se plâng și directorul este obligat
să ia măsuri. Unii profesori renun ță la predare, la cariera pedagogic ă în general, cu toate c ă aceasta a fost pân ă
nu demult o surs ă de bucurie și de identificare personal ă. Această soluție convine administra ției, care scap ă
în așa fel de probleme, ceea ce explic ă exodul mare al profesorilor din institu ții de învățământ și pensionarea
mai devreme. De exemplu, în Germania în 1992 s-au pensionat 42,7% din to ți profesorii cu vârsta de 60 de
ani și 33,5% cu vârsta cuprins ă între 61 și 62 de ani, vârsta de pensiona re fiind de 65 ani (Vandenberghe și
Huberman, 1999, p.39). În Re publica Moldova, invers, cadrele didactice lucreaz ă după ce ating vârsta de pen-
sionare, aceasta din cauza c ă tinerii speciali ști nu vor s ă lucreze în școlile din mediul rural. Anume pentru a
ameliora cât de cât situa ția, Guvernul a format un Fond pentru sus ținerea cadrelor didactice tinere din mediul
rural. Mijloacele Fondului se utilizeaz ă pentru achitarea indemniza ției unice în m ărime de 30 000 de lei pentru
tinerii speciali ști, absolven ți ai institu țiilor de înv ățământ superior, și în mărime de 24 000 de lei pentru tinerii
specialiști, absolven ți ai institu țiilor de înv ățământ mediu de specialitate. Cu toate acestea, mul ți tineri profe-
sori pleac ă din școli după primul an de munc ă.
Alți profesori, de și afectați de sindromul arderii emo ționale, continu ă să lucreze. Evident, calitatea muncii
lor lasă de dorit. Rata de boal ă la acești profesori este destul de mare, ceea ce duce la absenteism de la
serviciu. Trebuie s ă distingem între absen ța temporar ă și absența permanent ă. Absențele temporare, scurte și
repetate, apar mai ales în situa ții de stres, de multe ori în faza de început a burnout-ului. Absen țele continue
vorbesc despre arderea emo țională ca proces.
În concluzie, putem spune c ă sindromul burnout afecteaz ă sănătatea, stima de sine, creeaz ă tensiuni în
relațiile cu familia, prietenii și colegii, duce la sc ăderea performan ței, determin ă absenteismul de la serviciu
și exodul din profesie. Costurile financiare ale sindromului epuiz ării emoționale sunt destul de mari. Institu-
țiile de înv ățământ cheltuie sume enorme pentru acoperirea buletinelor de boal ă și suplinirea locurilor de
muncă. Pe termen lung, costul arderii profesionale a profesorilor se observ ă la studen ții care au suportat o
predare de calitate proast ă. Tocmai de aceea arderea emo țională trebuie prevenit ă și nu ignorat ă, în caz de
apariție.

Bibliografie:
1. Brock B.L., Grady M.L., Rekindling the flame. – Thousand Oaks, California: Corwin Press, 2000.
2. Galanakis M. Factorial Structure and Psychometric Properties of the Maslach Burnout Inventory (MBI) // Greek
Midwives Europe’s Journal of Psychology, 2009, no.4, p.52-70.
3. Gretchen R., Yvette M., Ozer Y Ito. Encyclopedia of Emotion. V olume 1. – Santa Barbara: ABC CLIO, 2010.
4. „Improving the mental health of the population: Towards a strategy on mental health for the European Union”,
studiu realizat de Health & Consumer Protection, 2005, accesibil online la http ://ec.europa.eu/health/ph_determinants/
life_style/mental/i ndex_en.htm (accesat la 15.09.2012).
5. Maslach C., Leiter M.P. The Truth about Burnout. – San Francisco: Jossey-Bass Publishers, 1997.
6. Ноженкина О.С. Профе cсиональная деформация учителя и педагогическая рефлексия // Вопросы психо –
логии , 2009, №2, с.55-62.
7. „Studiul European al Companiilor cu Riscuri Noi sau Emergente”, realizat de Agen ția European ă pentru Siguran ță și
Sănătate la locul de Munc ă, 2010.
8. „The European Working Conditions Survey (Sondaj EWCS)”, studiu realizat de Funda ția European ă pentru îmbun ă-
tățirea condi țiilor de via ță și de munc ă, accesibil online la http://www.eurof ound.europa.eu/pubdocs/2006/85/en/1/
ef0685en.pdfm (acces at la 12.09.12).
9. Vandenberghe R., Huberman A.M. Understanding and Preventing Teacher Burnout. – New York: Cambridge
University Press, 1999.
10. Водопянова Н., Старченкова Е. Синдром выгорания . – Санкт -Петербург : Питер , 2008.
11. Winefield A.H. et al. Occupational stress in Australian unive rsity staff: Results from a nati onal survey // International
Journal of Stress Management, 2003, vol.10(1), p.51-63.

Prezentat la 13.11.2012