ȘENDRESCU Anișoara, Managementul resurselor acvatice. Studiu de caz: Râul Urșani Stația Hidrometrică Horezu [304436]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL ECOLOGIC AL RESURSELOR NATURALE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Îndrumător științific: Prof univ.dr. Popa Daniela Valentina

Masterand: [anonimizat]

2020

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA:MANAGEMENTUL ECOLOGIC AL RESURSELOR NATURALE

MANAGEMENTUL RESURSELOR ACVATICE. STUDIU DE CAZ:

[anonimizat]: Prof.univ.dr Popa Daniela Valentina

Masterand: [anonimizat]

2020

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………..

PARTEA I

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL MANAGEMENTULUI RESURSELOR ACVATICE

CAPITOLUL 1. MANAGEMENTUL RESURSELOR ACVATICE………………………….

Noțiuni generale…………………………………………………………………………………………………..

Importanța resurselor de apă…………..

[anonimizat]- [anonimizat]………..

1.5,1, Distribuția și resursele de apă la nivelul globului…………..

1.5.2. Distribuția și resursele de apă ale României………………….

PARTEA A II-a

MATERIAL ȘI METODĂ

CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ: [anonimizat]……………………………………………………………………………………………………………………..2.1. Date generale asupra amplasamentului postului………………..

2.1.1. Scopul lucrării………………

2.1.2. Geomorfologia sectorului de râu…………….

2.1.3. Geologia sectorului de râu

2.1.4. Pedologia sectorului de râu ……….

2.1.5. Hidrologia sectorului de râu ……….

2.1.6. Descrierea regimului hidrologic al râului în sectorul stației hidrometrice….

2.1.7. Concluzii asupra reprezentativității stației hisrometrice Horezu….

2.2. Procedura de lucru……………………..

2.2.1. Fenomenele meteorologice periculoase cu imoact asupra stației hidrologice..

2.2.2. Mărimile caracteristice de apărare împotriva inundațiilor………………….

2.2.3. Frecvența observațiilor și transmisiilor……………

2.3. Planul de acțiune la ape mari excepționale…………………..

2.3.1. Modul de acțiune al personalului cu atribuții de a acționa în situații de ape mari excepționale …………………

2.3.2. Construcții hidrometrice existente…………………

2.3.3. Reperii stației hidrometrice…………..

PARTEA A III-a

REZULTATE ȘI DISCUȚII

CAPITOLUL 3. REZULTATE PRIVIND ACTIVITATEA STAȚIEI HIDROMETRICE HOREZU………………..

3.1. Hidrograful nivelurilor…………..

3.2. Hidrograful debitelor………….

3.3. Viituri…………..

3.4. Temperaturi decadale ale aerului……..

3.5. Temperaturi decadale ale apei……….

3.6. Grafice complexe de iarnă ………..

3.7. Profile transversale la miră………

3.8. Corelații R, I, n f(H)

3.9. Hidrograful debitelor de aluviuni în suspensie

CONCLUZII

Listă de acronime

Bibliografie

Introducere

Apa este esențială pentru viața omului, natură și economie și are un rol fundamental în ciclul de reglare a climei. Ea este o resursă care se regenerează în permanență, dar este în același timp finită și nu poate fi nici produsă, nici înlocuită cu alte resurse. Perpetuarea vieții, cu toate atribuțiile sale și dezvoltarea ei continuă pe trepte superioare este total condiționată de mediu ambiant – aer, apă, sol.

În peisajul geografic, apa reprezintă unul dintre cele mai importante elemente, atât prin utilizarea directă de către om, cât și prin activitatea armonioasă a biosferei, fiind indispensabilă supraviețurii oamenilor.Cererea de apă, calitatea acesteia și eficiența utilizării ei, până la inceputul secolului XX păreau probleme de importanță secundară, însă apa dulce a devenit o materie primă critică în a doua jumătate a secolului XX. S-au efectuat studii, în urma cărora specialiștii au stabilit faptul că doar 0,46% din volumul de apă dulce de pe glob poate fi utilizată în mod direct.

Marii consumatori ai apei dulci sunt industria, agricultura și uzul casnic. Pentru uzul caznic, ce include spălarea rufelor, apa de la toaletă, prepararea hranei, în statele dezvoltate se consumă în jur de 200-250 l/persoană, în schimb în statele în curs de dezvoltare consumul de apă pentru uzul casnic este sub 100 l/persoană.

Consumul mic de apă pe care îl au țările în curs de dezvoltare, alături de sistemul de sănătate precar determină apariția bolilor, astfel ca speranța medie de viață este mai scăzută. O apă bună din punct de vedere calitativ, dar insuficientă calitativ nu poate acoperii necesitățile multiple ale unei colectivități evoluate.

Dintre indicatorii de calitate ai apei potabile cea mai mare însemnătate o au cei bacteorologici, deoarece de respectarea acestora depinde în cea mai mare parte sănătatea publică. De aceea în scopul prevenirii și combaterii bolilor transmisibile pe calea apei se impune cu necesitate întreprinderea de măsuri riguroase de protecție a surselor și instalațiilor de aprovizionare cu apă, precum și controlul permanent al apei , atât sub aspect ecologic cât și sub aspect sanitar in cazul apei potabile.

Importanța de necontestat rezultă din funcțiile multiple pe care apa le îndeplinește, respectiv din rolul extrem de important în menținerea echilibrului ecologic, a unui mediu natural sănătos. Apa reprezintă principalul mediu de viață și stă la originea vieții pe pământ. Apa reprezintă motorul vieții în toate ecosistemele de pe pământ, nu doar în ecosistemele acvatice. Apa joacă un rol important în managementul siturilor naturale protejate iar multe din speciile de interes conservativ (național sau comunitar) sunt strict dependente de existența apei (ex: specii de pești, de amfibieni, de păsări etc).

Apa reprezintă mai mult decât structura sa chimică. În fiecare picătură de apă există viață și ca atare managementul resurselor de apă trebuie să ia în considerare rolul funcțional al acestei resurse și ansamblurile de organisme ce o populează. Apa are și un rol modelator asupra peisajului prin modificarea reliefului precum și prin modelarea distribuției ecosistemelor. Acest rol este poate mai evident în cazul inundațiilor cu a căror manifestare societatea umană nu a găsit încă un echilibru.

Partea I

Stadiul actual al cunoașterii în domeniul managementului resurselor acvatice

CAPITOLUL 1

MANAGEMENTUL RESURSELOR ACVATICE

1.1 NOȚIUNI GENERALE

♦ Etimologia cuvântului management

♦ Definiția managementului ca proces

♦ Managementul apei / priorități de management al apei

♦ Etimologia cuvântului management

Termenul management derivă de la latinescul „manus” (mâna) și semnifică ca expresie literară „manevrare” , „pilotare”. Englezii au derivat apoi in „manager” și „management” ceea ce inseamnă conducător și conducere.

În România, ca echivalent pentru management au fost sau sunt încă folosiți și următorii termeni: conducere sau tehnologie de conducere și organizare. Se mai utilizează, preluați din limba franceză și termenii „gestiune” și „administrație” (Hanga, 2017).

♦ Definiția managementului ca proces

Din punct de vedere al procesului, managementul reprezintă procesul de obținere și combinare a resurselor materiale, umane, financiare și informaționale în vederea îndeplinirii scopului organizației respective.

♦ Management al apei / priorități de management al apei

Managementul apei și resurselor acvatice sau gosodărirea apelor se referă la gestionarea apelor și a tuturor resurselor acvatice într-o manieră benefică atât pentru mediu cât și pentru societate prin aplicarea cunoștințelor bazate pe rezultate științifice și experiența locală.

Apa nu este un produs comercial ca oricare altul, ci o moștenire care trebuie păstrată , protejată și tratată ca atare.

Dezvoltarea durabilă in domeniul resurselor de apă o reprezintă armonizarea dezvoltării sistemului socio-economic cu capacitatea de suport a mediului acvatic

Managementul apei este acea activitate de planificare, dezvoltare, distribuție și utilizare optimă a resurselor de apă, într-un cadru de reglementare definit și anume:

managementul tratării apei in scopul potabilizării

managementul tratării apei uzate industriale și menajere

managementul resurselor de apă

managementul apei în scopul protecției împotriva inundațiilor

managementul apei utilizate pentru irigații

managementul apei de profunzime (acvifere) (Vasilescu, 2009)

Managementul integrat al apei este un proces care promovează dezvoltatrea și managementul coordonat al apei, terenului și a resurselor asociate, pentru maximizarea bunăstării economice și sociale, fără a compromite durabilitatea ecosistemelor vitale. Principalul obiectiv al managementul integrat al apei este realizarea unui sistem eficient și echitabil de distribuire și gestionare a resurselor de apă prin acțiuni menite să reducă cererea de apă și poluarea.

În același timp managementul integrat al apei este practica de a lua decizii și a întreprinde acțiuni luând în considerare mai multe puncte de vedere asupra modului în care ar trebui administrată resursa de apă prin:

planificarea bazinelor hidrografice ale râurilor

organizarea de comitete bazinale și planificarea de noi investiții în domeniu

controlul deversărilor în rezervoarele de apă

lucrări de hidroregularizare

elaborarea de noi legi și reglementări

Necesitatea luării în considerare a mai multor puncte de vedere este cauzată de

competiția pentru apă și de constrângerile instituționale complexe .

Figura 1.1. Schema fluxului informațional al managementul integrat al apei

Priorități de management al apei

Planificarea și administrarea sistemelor naturale de apă – printr-un proces dinamic care să se adapteze cerințelor în continuă mișcare;

Atingerea unui echilibru între diversele utilizări ale apei printr-o alocare eficientă care să țină cont de valorile sociale , cost-eficiență, beneficiile pentru mediu și costurile acestora;

Participarea tutoror structurilor guvernamentale și părților interesate în procesul de luare a deciziei, bazată pe coordonare și rezolvarea conflictelor;

Promovarea conservării apei, reutilizării, protejării sursei și asigurarea dezvoltării care să asigure o cantitate suficientă de apă de o calitate adecvată;

Punerea accentului pe sănătatea publică , siguranța și bunăstarea comunității.

1.2. IMPORTANȚA RESURSELOR DE APĂ

Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanță absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai universali solvenți. Apa este un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului, având formula chimică brută H2O. Apa este una din substanțele cele mai răspândite pe planeta Pământ, formând unul din învelișurile acesteia, hidrosferă.

Pe Pământ, apa există în multe forme, în cele mai variate locuri. Sub formă de apă sărată există în oceane și mări. Sub formă de apă dulce în stare solidă, apa se găsește în calotele polare, ghețari, aisberguri, zăpadă, dar și ca precipitații solide, sau ninsoare. Sub formă de apă dulce lichidă, apa se găsește în ape curgătoare, stătătoare, precipitații lichide, ploi, și ape freatice sau subterane. În atmosferă, apa se găsește sub formă gazoasă alcătuind norii sau fiind difuzată în aer determinând umiditatea acestuia. Considerând întreaga planetă, apa se găsește continuu în mișcare și transformare, evaporarea și condensarea, respectiv solidificarea și topirea alternând mereu. Această perpetuă mișcare a apei se numește ciclul apei și constituie obiectul de studiu al meteorologiei și al hidrologiei.

Apa care este potrivită consumului uman se numește apă potabilă. Pe măsura creșterii populației umane de-a lungul timpului și a folosirii intensive și extensive a resurselor de apă susceptibile de a furniza apă potabilă, problema apei utilizabile a devenit o problemă vitală a omenirii.

Apa are un rol esențial în întreținerea vieții. Fără apă nu ar putea exista viața. În organism, apa intră în compoziția organelor, țesuturilor și lichidelor biologice. Ea dizolvă și transportă substanțele asimilate și dezasimilate, menține constantă concentrația sărurilor în organism și, evaporându-se pe suprafața corpului, ia parte la reglarea temperaturii.

1.3. VALORI SOCIALE, ECONOMICE ȘI ECOLOGICE ALE RESURSELOR DE APĂ

Ecosistemele acvatice fac parte atât din structura Capitalului Natural (ecosisteme naturale și seminaturale) cât și din structura Sistemelor Socio Economice (ecosisteme antropizate / construite). Ecosistemele acvatice naturale au ca principal rol susținerea vieții în timp ce ecosistemele acvatice modificate și cele construite au ca principal rol susținerea activității populației umane.

În ce privește valoarea economică, aceasta poate fi clasificată în:

valoare economică directă (1) ,atribuită resurselor considerate ca și bunuri sau servicii ce aduc beneficii măsurabile, cuantificabile, ce pot fi diferențiate în valori utilizate pentru consum și valori de producție . Valori ale resursei de apă utilizate pentru consum pot fi considerate, de exemplu, capacitatea apei de transport a lemnului în zona montană, rol de suport pentru habitate de floră și faună cu valoare economică importantă, sursă de apă utilizată pentru potabilizare.Valorile de producție sunt reprezentate de capacitatea de transport a apei pentru activități de navigație, contribuție în domeniul pisciculturii, capacitatea de producere a hidroenergiei și contribuție la producerea energiei nucleare prin rolul de termoreglare, surse de materiale regenerabile, sursă de apă potabilă pentru industria alimentară, sursă de apă pentru alte industrii, irigații, rolul lacurilor de acumulare în caz de secete și pentru atenuarea viiturilor.

valoare economică indirectă – atribuite resurselor care au sau nu valoare economică directă, pot include de exemplu valori economice neconsumabile – se referă la valori care pot genera beneficii economice dar fără a utiliza/prelucra în mod direct resursa – ex. relații între specii, valoarea estetică a peisajului sau a unei specii ce se poate valorifica prin recreere

valoarea estetică atât a peisajului natural creat de resursele de apă (râuri, lacuri, zona costieră) cât și a celui antropic rezultat în urma construirii barajelor de acumulare (lacuri sau salbe de lacuri de acumulare), capacitatea de autoepurare (inclusiv zonele umede) cu rol important atât pentru resursele acvatice cât și pentru captările de apă destinate potabilizării, lacurile de acumulare, luncile inundabile și zonele umede sunt importante habitate pentru speciile sălbatice.

Valoarea socială se referă la atribute ce fac ca resursa să genereze beneficii pentru societate, beneficii ce nu pot fi întotdeauna cuantificate în totalitate. În această categorie intră de exemplu: valoarea educativă (de exemplu ariile protejate au de obicei valoare educativă ridicată, constituind ”săli de clasă” pentru studierea naturii). prin conștientizarea rolului important al apei în viața oamenilor și în mediul înconjurător. Râurile importante au constituit repere de delimitare a graniței naționale (Prut, Dunărea, Tisa), Cursurile de apă, cu luncile și terasele lor, au constituit de-a lungul timpului axe pentru stabilirea așezărilor umane constituind sursă de apă și hrană.

Valoarea ecologică se referă la importanța pentru menținerea echilibrului natural, importanța pentru speciile de floră și faună, pentru procesele naturale.

Este important să se înțeleagă faptul că până la urmă toate valorile atribuite unei resurse pot fi integrate în categoria valorilor economice indirecte, întrucât fiecare atribut descris ca și valoare socială sau naturală are impact asupra mediului nostru de viață, generând beneficii măsurabile sau nu și impunând adesea investiții atunci când aceste valori dispar sau nu sunt evaluate și utilizate eficient.

Tabelul 1.1. Valorile apei si ale resurselor acvatice

Atunci când vorbim despre importanța apei pe cele trei planuri ale dezvoltării durabile: social, economic și de mediu, totul s-ar rezuma la ceva foarte sintetic, și anume APA stă la baza VIEȚII. Ea este o resursă crucială pentru umanitate, generând și sprijinind creșterea economică și prosperitatea. De asemenea, apa este esențială pentru ecosistemele naturale și pentru reglarea climei (Bănăduc și colaboratorii, 2014) .

1.4. AMENINȚĂRI LA ADRESA RESURSELOR DE APĂ

Ajutată de nivelul dezvoltării tehnice, omenirea a creat o mare presiune asupra rezervelor naturale ale planetei, acestea fiind exploatate excesiv, uneori aproape până la epuizare. Această presiune este resimțită cu atât mai pregnant cu cât dezvoltarea economică este mai accelerată și cu cât expansiunea demografică este mai accentuată. Efectele negative asupra ecosistemelor naturale nu au întârziat să apară, primele semnale fiind date de dispariția în anumite zone a unor specii sensibile la schimbările de habitat.

Ca urmare, declinul diversității biologice este folosit ca principal semnal de alarmă și principal motiv de solicitare a evaluării impactului unor proiecte de dezvoltare în zonele în care ecosistemele prezintă încă o stare bună de dezvoltare, așa numita „stare naturală”.

Presiunile apar/există ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme din trecut sau care au loc în prezent și afectează în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat viabilitatea pe termen lung sau mediu a resursei.

Principalele presiuni și amenințări sunt: extinderea urbanizării, prelevarea de debite, exploatarea mineralelor non-energetice, poluarea punctiformă si difuză, exploatarea resurselor biologice, introducerea speciilor exotice, producerea de energie, dezvoltarea infrastructurii de transport, întreruperea conectivității longitudinale si laterale, managementul deșeurilor, seceta, dispariția practicilor de management tradiționale. Impactul asupra resurselor de apă poate fi direct sau indirect. Formele indirecte de impact sunt adesea mai greu de identificat și cuantificat. Importanță în identificarea amenințărilor și evaluarea efectelor lor o au și formele de impact si anume :

forme de impact la distanță (ex: bararea cursului unui râu poate produce efecte la distanțe de zeci de kilometrii asupra populațiilor unor specii migratoare), impactul pe termen lung (ex: acumularea de poluanți în substrat urmată după un timp de eliberarea lor bruscă în masa apei)

formele de impact cumulativ (ex: prelevarea de debite semnificative din corpurile de apă ce poate avea alături de managementul forestier sau modificările climatice efecte cumulate asupra florei sau faunei)

Amenințările generează pierderi întregului spectru de valori (ecologice, economice și sociale) ale resurselor de apă. Având în vedere multiplele amenințări la adresa valorii apelor, respectiv cauzele ce stau la baza acestora, devine evident faptul că managementul resurselor de apă si acvatice este un domeniu influențat de numeroase alte sectoare și depinde de mai mulți factori interesați, ceea ce impune acordarea unei atenții sporite implicării acestora.

1.5. APA – RESURSĂ NATURALĂ EPUIZABILĂ ȘI VULNERABILĂ SITUAȚIE NAȚIONALĂ ȘI INTERNȚIONALĂ

Deși este considerată o resursă inepuizabilă, trebuie tras un semnal de alarmă, din păcate apele constituie o resursă epuizabilă, sunt  din ce în ce mai poluate, în vreme ce impactul activităților umane producătoare de deșeuri de diverse categorii, devine din ce în ce mai semnificativ. Protecția mediului reclamă o convergență de acțiuni unde se întâlnesc atât autoritățile cu atribuții de reglementare și control cât și responsabilitățile fiecărui cetățean.

Gestionarea durabilă a resurselor acvatice și a mediului înconjurător reprezintă, în acest moment, o preocupare permanentă pe plan național și internațional a specialiștilor din diverse instituții sau organizații naționale și internaționale. Periodic se trage un semnal de alarmă privind viitorul sumbru al planetei noastre, cauzat de schimbările climatice cu consecințe în accentuarea fenomenelor meteorologice extreme: ploi torențiale / secete, până la limitarea resurselor de apă și a unor resurse alimentare strict necesare asigurării unui trai decent.
Utilizarea rațională a resurselor acvatice, menținerea și ameliorarea condițiilor de mediu reprezintă o problemă delicată având în vedere suprafețele întinse afectate de diferite fenomene la nivel național, continental sau global, cât și specificitatea fenomenelor destabilizatoare, caracterul lor transfrontalier. De cele mai multe ori efectele unor fenomene cu caracter destabilizator se manifestă la distanțe relativ mari de locul unde au fost declanșate.

1.5.1. Distribuția și resursele de apă la nivelul globului

Distribuția apei la nivelul globului este neuniformă și reprezintă un factor economic favorizant sau restrictiv de localizare, un factor prin care se diferențiază zonele și regiunile geografice sub aspectul dezvoltării unităților economice și sociale.

Unitățile geografice ale hidrosferei, respectiv sistemele teriotoriale în care este organizată apa sunt: oceanele, mările, apele curgătoare, apele stătătoare- lacurile, apele subterane.

Oceanul planetar se compune din patru oceane:Pacific, Atlantic, Indian și oceanul Arctic, ocupă aproximativ 71% din suprafața Terei ( 510 mil kmp), continentele deținând doar 29%. Repartiția apei oceanice pe glob este inegală, circa 90% se grupează pe o jumătate din sfera Terrei, având polul situat în sud-estul insulei Noua Zeelandă (lîngă insula Antipodes), aceasta numindu-se emisfera oceanică.Opusul ei este emisfera continentală, cu polul la gura fluviului Loire-pe insula Dumet și unde apa ocupă totuși 535 din suprafață.

Mările sunt întinderi de apă oceanică mai mici și mai puțin adânci decât oceanele. Ele se clasifică in funcție de raporturile lor cu oceanele și continentele în:

mări mărginașe care comunică cu oceanul ,fiind un fel de golfuri ale acestora,

mări continentale înconjurate de uscat, comunicând cu oceanul sau cu o altă mare prin stâmtori,

mări mediterane situate între 2-3 continente și/sau ghirlande insulare: Mediterana,

Mediterana Asiatică, Mediterana Americană

Apele cugătoare reprezentate de râuri și fluvii colectează apele superficiale continentale, care uneori se generalizează sub un singur nume, ca de exemplu: pârâu, râu, fluviu, având la bază o delimitare după mărime. Acestea au un regim de curgere permanent, deoarece se alimentează nu numai din ploi cât și din apele subterane.

În tabelul de mai jos sunt prezentate cele mai lungi râuri/fluvii din Europa, precum și marea în care se varsă .

Tabelul 1.2. Fluvii

Lacurile reprezintă mase de apă care stagnează în escavațiuni ale continentului.

Dimensiunile lor sunt variabile, adâncimea începând de la câțiva metri și până la 11 620 m cât are lacul Baikal, iar suprafața de la foarte mică la circa 37 000 km² cât are lacul cu cea mai mare suprafață care este de fapt o mare – marea Caspică. Miscările scoarței Pământului au dus la formarea celui mai mare lac din lume, Marea Caspică, si a celui mai adânc, lacul Baikal din Siberia. Lacurile in funcție de modul prin care au luat naștere se clasifică in lacuri (antropice) formate prin acțiunea omului, și lacuri naturale. Din categoria lacurilor antropice fac parte lacurile de acumulare pentru hidrocentrale, pentru alimentarea cu apă la localităților, pentru irigații și altele asemenea.În România sunt numeroase asemenea lacuri, amenajate pe Dunăre, Bistrița, Argeș, Olt, Siret etc. Pe glob mari lacuri de acumulare au fost amenajate pe fluviile Nil, Volga, Zambezi, Colorado, Enisei, etc.

Apele subterane se formează din infiltrațiile de apă din albia râurilor curgătoare și statătoare(fluvii, lacuri, râuri), dar și din precipitațiile care se infiltrează în pământ. Acestea definesc ansamblul apelor care se formează sub acțiunea forței gravitaționale a planetei noastre și care se găsesc în golurile scoarței terestre. În ultimele două secole, în studiul apelor subterane s-au obținut rezultate remarcabile, atât din punct de vedere științific, cât și al prospectării și exploatării acestor resurse în scopul dezvoltării societății.

Tabelul 1.3. Răspândirea apei pe glob

Pe globul pământesc lacurile asigură de 4 ori mai multă apă proaspătă decât râurile, însă viața lor este mult mai scurtă. Dacă nu sunt suplimentate cu apă, acestea pot seca prin procesul de evaporare sau prin acumulare de mal.

Considerând întreaga planetă, apa se găsește într-o continuă mișcare și transformare, evaporarea și condensarea, respectiv solidificarea și topirea alternând mereu. Această perpetuă mișcare a apei se numește circuitul apei în natură și constituie obiectul de studiu al meteorologiei și al hidrologiei.

Putem vedea în fiecare zi apă peste tot în jurul nostru, în lacuri și râuri, sub forma de ploaie, zăpadă și gheață. De asemenea, există cantități imense de apă care nu pot fi văzute – apă care se află și se mișcă în subteran. Oamenii folosesc apa subterană de mii de ani și continuă s-o folosească și astăzi, în principal ca apă de băut și pentru irigații. Râurile și lacurile reprezintă sursa principală de apă folosită zilnic de oameni.Viața pe pământ depinde de apa subterană la fel ca și de cea de suprafață. O parte din precipitațiile care cad pe pământ se infiltrează în sol și devin ape subterane. Intrată în pământ, o parte din această apă circulă in apropierea suprafeței terestre și iese foarte repede la suprafață în albiile cursurilor de apă, dar datorită gravitației, o mare parte din aceste ape continuă să se infiltreze mai adânc în pământ.

Tabelul 1.4. Distribuția rezervelor de apă ale Pământului

1.5.2. Distribuția și resursele de apă ale României

România este una dintre țările cu cele mai scăzute resurse de apă din Europa, acestea fiind relativ sărace și neuniform distribuite în timp și spațiu, iar resursa utilizabilă este de aproximativ 40 de miliarde de metri cubi, arată, de Ziua Mondială a Apei, Administrația Națională "Apele Române".
ANAR precizează că România depinde în foarte mare parte de resursele de apă venind din diferite țări din amonte, însă acestea nu sunt în totalitate utilizabile.
ANAR spune că resursele de apă ale României însumează teoretic 134,6 miliarde m3 (fiind constituite din apele de suprafață – râuri, lacuri, fluviul Dunărea – și ape subterane), din care resursa utilizabilă, potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice, este aproximativ 40 miliarde m3.
"Resursele endogene specifice ale României raportate la populație sunt de 1.894 m³/an/loc, România fiind una din țările cu cele mai scăzute resurse de apă din Europa. Dacă se iau în considerare și resursele de apă exogene (care reprezintă aportul râurilor care se formează pe teritoriul altor țări și intră apoi pe teritoriul țării) – în cazul României Dunărea și cursurile de apă din bazinul Siretului superior – de 170 km³/an, resursele totale de apă ale României se ridică la 212 km³/an" (https://ro.wikipedia.org/wiki/Geografia_Rom%C3%A2niei).

Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafață – râuri, lacuri, fluviu Dunărea aproximativ 90% – și ape subterane aproximativ 10%. Necesitățile practice ale resurselor de apă atinge valori mari în comparație cu posibilitățile teoretice ale acestei resurse. Apele curgătoare izvorăsc, în cea mai mare parte din coroana centrală a Carpaților, și sunt colectate aproape în totalitate de Dunăre. Râurile din vestul României sunt adunate de Tisa care face hotarul de nord al țării pe o mică distanță. Printre afluenții ei, mai importanți sunt Someșul și Crișul, care adună apele dintr-o bună parte a munților Apuseni și Mureșul. În Banat, principalul râu este Timișul , dar navigabil este numai Bega.

În tabelul de mai jos sunt prezentate principalele date generale, geografice si hidrologice ale celor mai importante râuri din România și a fluviului Dunărea.

Tabelul 1.5. Date geografie/hidrologice ale principalelor fluvii din România

Lacurile se întâlnesc pe toate treptele de relief și au forme, mărimi si origini foarte variate. Deși în număr mare (3 500) sunt, în general reduse ca suprafață(1,1% din teritoriu țării) .Cele mai mari sunt din sistemul lagunar Razim, sau unele limane maritime (Tașaul, Siutghiol, Techirghiol), ori fluviale (Oltina in sudul Dobrogei, Snagov la nord de București). Ele sunt importante ca locuri de agrement și pentru pescuit. Mult mai mici sunt lacurile de munte, unele de origine glaciară(Bucura), altele de baraj natural (Lacul Roșu), ori cantonate în cratere vulcanice (lacul Sf. Ana de lângă Băile Tușnad-singurul de acest gen din țară). Numeroase sunt și lacurile de acumulare de interes hidroenergetic (lacul de la Porțile de Fier pe Dunăre, Izvoru Muntelui pe Bistrița, Vidraru pe Argeș, Vidra pe Lotru, etc.) sau pentru alimentări cu apă – pe vaile Uzului, Doftanei, Firizei.

Principalele bazine hidrografice din România sunt: al Dunării și al Mării Negre. Râurile din vestul României Vișeul, Iza, Someșul, Crasna, Crișurile, Mureșul, Bega se varsă prin intermediul Tisei in Dunăre , iar Timișul, Carașul, Nera, Cerna se varsă direct în Dunăre. Din Bazinul Mării Negre fac parte Casimcea, Taița și Telița.

Partea a II-a

Material și Metodă

CAPITOL 2

STUDIU DE CAZ: RÂUL URȘANI – STAȚIA HIDROMETRICĂ HOREZU

Mi-am ales această temă '' RÂUL URȘANI – STAȚIA HIDROMETRICĂ HOREZU '' deoarece am considerat-o ca fiind reprezentativă pentru domeniul în care lucrez, la Stația Hidrologică Horezu, în calitate de hidrolog, fiind în același timp o temă importantă și captivantă.

Studiul de față se referă la analiza hidrologică, de pe Râul Urșani, râu monitorizat de Stația Hidrologică Horezu. Datele hidrometrice utilizate în redactarea acestei lucrări reprezintă informații specifice din anii 2018, 2019.

2.1. DATE GENERALE ASUPRA AMPLASAMENTULUI POSTULUI

Râul Urșani face parte din bazinul hidrografic Luncavăț, care este un subbazin al bazinului Olt, cu codul cadastral al râului: VIII.1.152.2, izvorăște din munții Căpățînii, de sub Vârful lui Roman, de la o altitudine de circa 1400 m, munți care fac parte din cadrul Carpaților Meridionali, cu altitudini destul de mari ce depășesc 2100m, adânc fragmentați, cu suprafețe de eroziune larg dezvoltate în trepte și slabe urme glaciare (Ploaie, 2012).

Stația hidrometrică Horezu este amplasată în sectorul inferior al râului Urșani, amonte confluență cu râul Luncavăț, în orașul Horezu la circa 30 m aval de podul peste râul Urșani de pe Drumul Național RâmnicuVâlcea -Târgu-Jiu, cu coordonatele geografice: longitudine estică 23ș59ʼ45,17ʼʼ, latitudine nordică 45ș08ʼ39,99ʼʼși coordonate stereo 70 :

x = 405458.207, y = 421164.326 (Irimescu, 2014).

Stația hidrometrică Horezu a fost înființată la data de 01.01.1987, de către Direcția Apelor Olt și Stația Hidrologică Horezu pe două râuri: Urșani și Râmești. Pentru o bună desfășurare a complexului de observații și măsurători, stația hidrometrică s-a mutat aval de confluența celor două râuri, la data de 01.01.2003.Denumirea stației hidrometrice și complexul de observații și măsurători nu au suferit nici o modificare.

Stația hidrometrică Horezu este o stație de monitorizare și avertizare de precipitații, niveluri și debite pentru bazinul superior al râuluii Luncavăț, stație hidrometrică care face parte din Rețeaua Hidrometrică și Hidrogeologică din Bazinul Hidrografic Olt, asigurând date și informații hidrometrice atât pentru Fondul Național de Date de gospodărire a apelor cât și pentru fluxul operativ de date și informații.

Râul Urșani este caracterizat prin următoarele elemente morfometrice : lungimea râului de la izvor la vărsare este de 13 km, suprafața bazinului este de 43 km, altitudinea medie este de 909 m față de Marea Neagră, panta bazinului = 0,071 m/km, panta râului = 10,2 (Irimescu, 2014)

Figura 2.1. Bazinul hidrografic Luncavăț

Figura 2.2 Plan de încadrare în zonă – Stația Hidrometrică Horezu

2.1.1 Scopul Lucrării

Scopul activităților prezentate în cadrul studiului de caz al prezentei lucrări de dizertație îl constituie descrierea modului de lucru și responsabilitățile pe care le are Stația Hidrometrică Horezu pentru asigurarea datelor hidrometrice în fluxul operativ precum și stabilirea modului de colectare, transmitere și validare a datelor hidrometrice, a activităților desfășurate, atât în situații de calm hidrologic cât și în situații de alertă hidrologică, pentru administrarea, exploatarea și întreținerea Sistemului Național de Veghe Hidrologică și Hidrogeologică. De aceea sunt necesare precizări suplimentare cu privire la programul de desfășurare în cadrul unităților și subunităților Administrației Naționale de Apă Române.

La Stația Hidrometrică Horezu, activitatea desfășurată de observator presupune supravegherea continuă a stării sectorului de râu aferent stației hidrometrice și a monitorizării permanente a evoluției parametrilor observați și măsurați, atât în amonte cât și aval de profilul mirei. Pentru ca întregul complex de observații și măsurători să se desfășoare în bune condiții și cu rezultate bune, este necesar ca instalațiile, aparatura (instrumente) hidro-meteorologică și construcțiile din dotare să fie bine întreținute și în bună stare de funcționare.

Neasigurarea datelor prin întreruperea observațiilor și măsurătorilor de la Stația Hidrometrică Horezu, determină pagube însemnate atât pentru Fondul Național de date cât și pentru fluxul informațional, cu impact major în situațiile generate de evenimente hidro-meteorologice periculoase și gestionarea situațiilor excepționale generate de acestea, respectiv imposibilitatea anticipării producerii evenimentelor deosebite și furnizării datelor și informațiilor necesare gestionării situațiilor de urgență: precipitații însemnate cantitativ, determinări de creșteri de niveluri și debite (viituri rapide).

2.1.2 Geomorfologia sectorului de râu

Sectorul stației hidrometrice corespunde Depresiunii Subcarpatice Horezu, depresiune situată la contactul dintre Subcarpații Getici cu Podisul Getic.

Râul Urșani este afluent de ordinul I al râului Luncavăț. El își formează aici primele terase.Albia are un caracter de tineret, evidențiat de malurile în formă de ’’U’’, fiind versanți în general simetrici.

2.1.3 Geologia sectorului de râu

Geologia, zona stației hidrometrice Horezu s-a format în timpul ultimelor faze de cutare a Carpaților în orogenezele Stirică și Valahă,din cuaternarul inferior când se conturează o ușoară încrețire a stratelor sedimentare.

În constituirea geologică a sectorului intră predominant roci aparținând domeniului fluvio-lacustru, caracterizat prin depozite ușor friabile miocene și pliocene. Aceste depozite sunt alcătuite din marne, argile, conglomerate slab cimentate și gresii noi.

Peste aceste pachete de staturi se întinde o pătură sedimentară cuaternară, aparținând în special holocenului reprezentată prin pietrișuri, bolovănișuri și nisipuri.

Figura 2.3. Harta geologică a zonei în care este amplasată Stația Hidrometrică Horezu

2.1.4 Pedologia sectorului de râu

Zona în ansamblu reprezintă domeniul de dezvoltare a solurilor de pădure

(brune și brun – roșcate) aflate în diferite grade de podzolire.

Sectorul stației hidrometrice fiind situat în zona de confluență a râurilor Urșani și Râmești, se prezintă ca o luncă, foarte extinsă, care cuprinde soluri tipice aluviale cu textură luto – nisipoasă relativ afânată care permite o bună circulație a apei.

2.1.5 Hidrografia sectorului de râu

Stația hidrometrică ete localizată într-o secțiune reprezentativă. Albia este rectilinie, cu maluri înalte(îndiguite) astfel încât depășirea albiei minore este puțin probabilă chiar la debite mari. Datorită formațiunilor geologice existente în zonă, fenomenele de eroziune sau colmatare nu produc modificări importante în profilul albiei. În profil transversal, în sectorul stației hidrometrice, albia are forma de „U’’.Firul apei nu se mută de la un mal la altul.Transportul de debite solide maxim în timpul apelor mari și viituri este de scurtă durată (de ordinul orelor). Fenomenele de iarnă se instalează la jumătatea lunii decembrie și se pot menține până în luna martie. Din informațiile de pe teren reiese că râul nu a avut o altă albie.

2.1.6 Descrierea regimului hidrologic al râului în sectorul stației hidrometrice

La Stația hidrometrică Horezu evoluția nivelurilor este strâns legată de factorii naturali de mediu ca: precipitații, temperatura aerului, topiri de zăpezi etc. Alimentarea râului se face predominant pluvionival, iar alimentarea subterană participă cu o pondere apreciabilă. În caz de ape mari se inundă terenurile agricole de pe maluri.

Evoluția nivelurilor este strâns legată de factorii naturali de mediu ca : precipitații, temperatura aerului, topiri de zăpezi etc.

Regimul de scurgere este determinat de condițiile fizico-geografice. Scurgerea maximă este înregistrată, cu mici excepții, din a doua jumătate a primăverii până spre sfârșitul verii. Scurgerea minimă se produce, în general de toamna până primăvara, când debitele se mențin aproape de etiaj. Transportul de debite solide este maxim în timpul apelor mari și viituri, tinzând către nul la ape mici. Perioada de manifestare a unei viituri este de scurtă durată (de ordinul orelor). Pe rău se înregistrează pregnante fenomene de iarnă.

Râul Urșani, nu a secat niciodată nici în perioadele de secetă.Viiturile sunt provocate de precipitațiile abundente din zona muntoasă, iar primăvara din combinarea precipitațiilor cu topirea zăpezilor(viituri pluvio-nivale sau mixte).

Nivelul maxim înregistrat la miră pe întreaga perioadă a funcționării stației hidrometrice este de H = 280 cm / 29.VII.2014. Privind nivelul maxim al râului, nu se dețin informații anterior înființării stației hidrometrice. Regimul natural de scurgere al râului nu este modificat.

2.1.7 Concluzii asupra reprezentativității stației hidrometrice

Stația hidrometrică Horezu este amplasată pe un râu al cărui regim natural nu este influențat de amenajări hidroenergetice.

Stația hidrometrică Horezu prin fondul de date pe carte îl furnizează, contribuie la cunoașterea și caracterizarea parametrilor hidrologici specifici zonei: scurgerea medie specifică, scurgerea maximă și minimă, elemente caracteristice ale undelor de viitură etc.

Prin datele zilnice pe care le transmite, prin fluxul informațional, Stația Hidrometrică Horezu joacă un rol de avertizare în timpul viiturilor pentru zonele și localitățile din aval, în scopul apărării acestora împotriva inundațiilor.

Stația Hidrometrică Horezu continuă să corespundă scopului pentru care a fost înființată, prin datele furnizate contribuind la îmbogățirea fondului național de date hidrologice, fiind una dintre cele mai reprezentative stații pentru râurile cu regim influențat din zona subcarpatică.

2.2 PROCEDURA DE LUCRU

Sistemul național de Veghe Hidrologică și Hidrogeologică este un ansamblu de activități de măsurare, colectare, transfer, analiză, validare, monitorizare a datelor din rețeaua națională hidrologică și hidrogeologică, precum și de diseminare a produselor și informațiilor generate de Sistemul Național de Prognoză Hidrologică, utilizând procedee și mijloace automate sau manuale în sopul cunoașterii și gestionării eficiente a resurselor de apă pentru prevenirea și reducerea efectelor fenomenelor hidrometeorologice, respectiv asigurarea calității datelor din fondul național de date.

Rețeaua hidrometrică – reprezintă totalitatea stațiilor hidrometrice, hidrogeologice și pluviometrice, la care se realizează observații și măsurători asupra elementelor hidrologice.

Stația hidrometrică – puncte (secțiuni) stabilite pe obiective acvatice (rauri,lacuri), dotate cu construcții, utilaje, aparatură si echipamente cu care se execută observații si măsurători asupra elementelor hidrologice.

Stația pluviometrică – puncte stabilite în vecinătatea cursurilor de apă sau în alte zone de interes, la care se execută observații și măsurători asupra precipitațiilor.

Stații hidrometrice/pluviometrice clasice sau manuale – stațiile la care observațiile și măsurătorile sunt realizate de muncitorul hidrometru.

Stații hidrometrice/pluviometrice automate – stațiile hidrometrice/pluviometrice care sunt prevăzute cu echipamente si construcții care măsoară și transmit datele parametrilor în mod automat.

Rețeaua hidrologică – ansamblul tuturor departamentelor din cadrul AN Apele Române care desfășoară activități de gestionare cantitativă a resurselor de apă (DMRA -SGCRA, SPBHH, SH și stațiile hidrometrice și pluviometrice.

Sistem informațional – ansamblu de procedee și mijloace de colectare, prelucrare și transmitere a datelor și informațiilor necesare procesului de gestionare eficientă a resurselor de apă în cadrul Sistemului Național de Veghe Hidrologică și Hidrogeologică.

Veghea Hidrologică – presupune monitorizarea continuă a cursurilor de apă de suprafată și a apelor subterane din rețeaua hidrometrică și hidrogeologică națională (monitorizarea presupune programe de observații și măsurători, colectare și validare a datelor, diagnoza, prognoza și avertizări hidrologice), activitățile desfășurîndu-se în stare de calm hidrologic și cu intensitate mai mare, în stare de alertă hidrologică.

Starea de calm hidrologic – perioada de veghe hidrologică în care nu sunt în vigoare atenționări hidrologice, sau condițiile hidrometeorologice nu sunt favorabile producerii unor fenomene hidrologice periculoase.

Starea de alertă hidrologică – perioada de veghe hidrologică care se instituie în situațiile în care la stațiile hidrometrice sunt raportate fenomene hidrologice periculoase sau sunt prognozate fenomene hidrologice (meteorologice) periculoase a căror evoluție va începe în cel puțin 6 ore și poate dura până la 1-3 zile. Alerta hidrologică poate fi declanșată de atingerea sau depășirea unui prag caracteristic unui parametru (nivel, precipitații, formațiuni de gheață).

Fluxul informațional – reprezintă circuitul datelor, produselor informațiilor hidrometrice și hidrologice în interiorul AN‘‘Apele Româneʼʼ, între unitățile producătoare de date, unități de colectare și validare a datelor, precum și centre de procesare a acestor date sub forma de produse(diagnoze prognoze avertizări, rapoarte etc), cu posibilități de diseminare a acestora în interiorul și în exteriorul organizației, conform prevederilor legale.

În cadrul AN‘‘Apele Româneʼʼ fluxul informațional presupune:

Flux de date cu caracter operativ – flux informațional rapid

Flux de date cu caracter istoric – flux informațional lent

Fluxul informativ rapid – presupune observațiile și datele hidrologice zilnice, verificate și validate, necesare în regim operativ, utile pentru diagnoză și prognoză hidrologică, date și informații care fundamentează deciziile de exploatare a amenajărilor hidrotehnice și gestionarea resurselor de apă în special în cazul apelor minime și maxime cu efect direct asupra vieții populației și a obiectivelor social economice.

Fluxul informațional lent – presupune colectarea, stocarea și prelucrarea observațiilor și măsurătorilor parametrilor hidrologici care conduc la elaborarea studiilor hidrometrice de la stațiile hidrologice și pe bazine hidrografice. Ele se transmit pe cale ierarhică și tehnică (stație hidrometrică stație hidrologică serviciul hidrologic INHGA ANAR-DMRA), rezultatele (sub forma studiilor hidrologice anuale) constituite Fondul Național de Date Hidrologice și Hidrogeologice.

2.2.1 Fenomenele meteorologice periculoase cu impact asupra stării hidrologice

Fenomenele meteorologice periculoase cu impact asupra stării hidrologice sunt forme de manifestare violentă a vremii, în scurt timp, pe arii relativ extinse, putând provoca, pe termen mediu și lung, pierderi de vieți omenești, pagube materiale și degradarea mediului ambiant.

Inundația – reprezintă acoperirea temporară aunui teren cu apă provenită din revărsarea cursurilor de apă, din ploile abundente sau topirea bruscă a zăpezii și care prin ampoarea, intensitatea și durata sa are un impact negativ smnificativ asupra sănătății umane, mediului, patrimoniului cultural și activității economice.

Viitura – reprezintă momentul vârf în evoluția scurgerii apei unui râu, caracterizate prin creșteri rapide, uneori extraordinare, ale nivelului apei și implicit ale debitului, până la atingerera unui maxim, după care urmează scăderea, parametrii revenind la valorile normale de scurgere. Deși antrenează volume foarte mari de apă, viiturile se deosebesc de faza de ʼʼape mariʼʼ a regimului hidrologic prin intervalul scurt de manifestare.Acestea se produc adesea pe fondul perioadelor cu ape mari, dar pot avea loc și la niveluri/debite scăzute, ca urmare a unor ploi torențiale, foarte intense sau a topirii bruște a zăpezii ori a efectului combinat între acestea;

Viitura rapidă – o viitură de scurtă durată și de intensitate foarte mare(Organizația Mondială de Meteorologie) sau o viitură care crește și scade foatre rapid, care poate fi sau nu fi anticipată, generată de obicei de o cantitate mare de precipitații căzute pe o suprafață relativ mică (Societatea Americană de Hidrologie) sau o viitură rapidă, extremă, care transportă o cantitate foarte mare de apă într-o zonă uscată în mod normal, sau o creștere rapidă a nivelului apei în albie peste valoarea maximă prognozată, cu timp de producere mai mic de 6 ore(serviciul de Meteorologie din Statele Unite ale Americii).

Este cauzată de ploi torențiale, dar de asemenea poate fi generată și de ruperi de baraje sau de diguri, blocaje de ghețuri în albia râului în perioadele de iarnă sau în lunile de primăvară, dar se poate datora și dezvoltărilor urbane(se produce și în orașe, ca urmare a reducerii suprafețelor permeabile prin betonare și asfaltare precum și a creșterii zonelor neacoperite de vegetație și a obturării zonelor naturale de scurgere).

2.2.2 Mărimile caracteristice de apărare împotriva inundațiilor

Mărimile caracteristice de apărare împotriva inundațiilor sunt:

● mărimi zonale de avertizare, stabilite la stațiile hidrometrice și pluviometrice situate în a amonte de obiectivele periclitate, după caz, pentru precipitații, niveluri sau debite;

● mărimi locale de apărare, stabilite în apropierea obiectivelor, sub forma de niveluri sau debite.Stațiile hidrometrice și pluviometrice avertizoare fac parte din rețeaua națională de hidrologie și trebuie să fie amplasate la o distanță suficientă de obiectivul avertizat, pentru a putea fi luate măsurile necesare prestabilite prin planurile de apărare.

Praguri de avertizare – valori caracteristice de niveluri, cantități de precipitații, temperaturi, volume,debite afluente/defluente la acumulări, de la a căror atingere și depășire se pot produce / se produc fenomene hidrometeorologice periculoase cu efecte locale, regionale sau bazinale: viituri excepționale, inundații, scurgeri semnificative pe versanți, torenți, pâraie, râuri mici etc.

Cote de apărare – valori prag pentru nivelurile apei într-o secțiune hidrometrică sau pe cursuri de apă în secțiuni avertizoare(mire locale), în funcție de care se intensifică observații- le și măsurătorile, respectiv transmisiile, reprezentate de:

● COTA DE ATENȚIE – CA- reprezintă nivelul la care pericolul de inundare este posibil după un interval de timp relativ scurt, necesitând o vigilență sporită în cazul desfășurării unor activități expuse la inundații.

● COTA DE INUNDAȚIE – CI- reprezintă nivelul la care se produc revărsări importante care pot conduce la inundarea de gospodării și obiective social-economice.

● COTA DE PERICOL – CP- reprezintă nivelul la care sunt necesare măsuri deosebite de evacuare a oamenilor și bunurilor, restricții la folosirea podurilor și căilor rutiere, precum și luarea unor măsuri deosebite în exploatarea construcțiilor hidrotehnice.

2.2.3 Frecvența observațiilor și transmisiilor

Frecvența observațiilor și transmisiilor reprezintă orele standard la care se fac observațiile, măsurătorile și transmisiile datelor, atât a celor manuale, cât și a celor automate care se execută la stația hidrometrică sau pluviometrică..

Prognoza hidrologică – estimarea (prevederea) unor fenomene hidrologice, bazată pe studiul unor procese meteorologice si hidrologice a căror desfășurare condiționează evoluția acestor fenomene (definiție DEX) sau estimarea unor condiții de curgere/valori ale debitelor de apă, pentru o perioadă si o locație specificată (NOAA).

Avertizarea/atenționarea – informarea, înștiințarea, prevenirea, cuiva asupra pericolelor care se pot produce dacă se întreprinde o anumită acțiune.

Avertizări de precipitații – acumularea unor cantităti importante de precipitații într-un interval scurt de timp (minim 15, 25 mm sau mai mult în intervale de timp mai mici de 1 ,

3, 6 ore), cu impact asupra stării hidrologice :

pragul de atenție – precipitații care totalizează cantități de minim 15 mm în interval de timp 0- 3 ore;

pragul de alertă – precipitații care totalizează minim 25 mm în interval de timp 0-6 ore;

pragul de pericol – precipitații care totalizează minim 25 mm intr- o oră si produc creșteri bruște de niveluri pe cursurile de apă, curgeri intense de strat de apă pe versanți.

Avertizarea hidrologică – informarea producerii unor fenomene hidrologice considerate cu potențial periculos, deja înregistrate sau cu timp de anticipare variabil, în funcție de tipul acesteia (de la 1 la 3 ore pentru fenomenele imediate – now casting, de la 24 la 48 ore – de scurtă durată, de la 2 la 10 zile – pentru medie durată).În funcție de fenomenele avertizate si de intesitatea acestora, avertizările hidrologice sunt:

● Informare hidrologică – se emite în situațiile în care sunt prognozate fenomene hidrologice periculoase a căror intensitate nu necesită emiterea de atenționări cod galben.

● Atenționare hidrologică cod galben- se emite în situațiile în care sunt prognozate fenomene hidrologice periculoase a căror evoluție va începe în cel putin 6 ore si poate dura pana la 1-3 zile si atenționează asupra existenței unui risc de viituri sau creșteri rapide ale nivelului apei, neconducând la pagube semnificative dar care necesită o vigilență sporită în cazul desfașurării unor activități expuse la inundații. Există posibilitatea ca nivelurile la stațiile hidrometrice să atingă sau să depășească CA.

● Avertizarea hidrologică cod portocaliu – se emite în situațiile în care sunt prognozate fenomene hidrologice periculoase a căror evoluție va începe în cel putin 6 ore si poate dura pana la 1-3 zile si atenționează asupra existenței unui risc de viituri majore generatoare de revărsări importante care pot conduce la inundarea unor gospodării și obiective social-econo-

mice. Există posibilitatea ca nivelurile la stațiile hidrometrice să atingă sau să depășească CI.

● Avertizare hidrologică cod roșu – se emite în situațiile în care sunt prognozate fenomene hidrologice periculoase a căror evoluție va începe în cel puțin 6 ore și poate dura până la 1-3 zile și atenționează asupra existenței acelor fenomene hidrologice prevăzute a fi periculoase, cu efecte dezastruase și amenințare potențială asupra vieții și bunurilor și reprezintă riscul de viituri majore care necesită măsuri deosebite de evacuare a oamenilor și bunurilor, restricții la folosirea podurilor și căilor rutiere, precum și luarea unor măsuri deosebite în exploatarea construcțiilor hidrotehnice. Există posibilitatea ca nivelurile la stațiile hidrometrice să atingă sau să depășească CP.

● Atenționare hidrologică pentru fenomene imediate(now casting) cod galben – se emite când există condiții favorabile pentru producerea unor viituri rapide (grad ridicat de saturație a solului, cantități importante de precipitații înregistrate pe suprafețe reduse, în interval foarte scurt de timp), cu anticipare de 1-3 ore.

● Avertizare hidrologică pentru fenomene imediate (now casting) cod portocaliu sau cod roșu – se emite când producerea unor inundații rapide este iminentă sau în derulare, având timp de anticipare de 1-3 ore sau mai puțin și atenționează asupra existenței acelor fenomene hidrologice prevăzute a fi periculoase, cu efecte dezastruoase și amenințare poten- țială asupra vieții și bunurilor și reprezintă riscul de viituri majore care necesită măsuri deosebite de evacuare a oamenilor și bunurilor, restricții la folosirea podurilor și căilor rutie-

re, pecum și luarea unor măsuri deosebite în exploatarea construcțiilor hidrotehnice.

Telegrama HYDRA – prezentarea situației hidrometeorologice din ultimele 24 ore în forma codificată după standardele internaționale, utilizată pentru transmiterea datelor și infor-mațiilor atât la nivel national, căt și în schimbul de date internațional.

Telegrama HYAVERT -prezentarea unor fenomene periculoase(parametrii care au atins sau depășit pragurile specifice, ori s-au înregistrat diferite fenomene hidrometeorologice care, prin evoluția lor sau în combinație cu alte fenomene pot determina situații periculoase etc) în format specific parametrilor și fenomenelor.

2.3. PLANUL DE ACȚIUNE LA APE MARI EXCEPȚIONALE

Planul de acțiune la ape mari reprezintă reactualizarea cotelor absolute de pe profilele din amonte, la miră și din avalul mirei, reactualizarea cheii limnimetrice, astfel încât, în cazul producerii fenomenelor hidrometeorologice periculoase datele să fie reale.

Planul de acțiune la ape mari se actualizează o dată la cinci ani, sau imediat după o recalibrare a albiei sau modificarea majoră a albiei în urma viiturilor ce s-au produs.

Metodologia de actualizare a Planului de acțiune la ape mari la ape mari excepționale este una participativă, bazată pe următoarele acțiuni:

pregătirea, elaborarea, discutarea și aprobarea Planului de acțiune la ape mari excepționale pentru perioada 2014-2019.

efectuarea profilelor transversale în teren

colectarea și redactarea datelor

analiza datelor, clarificarea unor aspecte din analiză

reprezentarea grafică a cheilor limnimetrice, a profilelor transversale și a celui longitudinal în urma efectuării parametrilor calculați

elaborarea planului de situație

întocmirea tabelului cu cote absolute rezultate și analiza coeficienților de 1%, 5%,10%, 20%.

verificarea și validarea conținutului planului de acțiune la ape mari

transmiterea planului pentru aprobare la ABA.OLT Rm Vâlcea.

Figura 2.4. Planul de situație al râului Urșani

Oficiul Poștal se află la o distanță de 500 m de postul hidrometric. În sediul

Stației Hidrologice Horezu se află instalată stația VX 2000 și are indicativul Hidro-Horezu prin intermediul căreia se transmit cotele la Dispecerat A.B.A.Olt Rm Vâlcea.

2.3.1 Schema fluxului informațional

Figura 2.5 -Schema fluxului informational

2.3.2. Modul de acțiune al personalului cu atribuții de a acționa în situații de ape mari excepționale

Obiectele de protecția muncii cu care trebuie să fie dotat personalul cu atribuții de a acționa în situații de ape mari excepționale sunt: salopeta, cizme lungi, cizme scurte, bocanci, mănuși de protecție, pelerină ploaie.

În timpul producerii fenomenelor hidrometeorologice periculoase, persoana de specialitate de la Stația Hidrometrică Horezu, va desfășura activități de observații și măsurători specifice, conform instrucțiunilor în vigoare, astfel :

pregătirea aparaturii și a materialelor necesare pentru efectarea programului de observații și măsurători

efectuarea observațiilor și măsurătorilor hidrometrice (precipitații, niveluri, debite lichide)

transmitera datelor.

Din momentul începerii căderilor de precipitații, hidrometrul va urmări intensitatea acestora și va efectua obligatoriu transmisii către dispecerat A.B.A OLT (prin RTF sau telefon) în următoarele situații:

cantitatea de precipitații este egală sau mai mare de 25l/m² într-o oră

cantitatea de precipitații este egală sau mai mare de 15l/m² în trei ore

cantitatea de precipitații este egală sau mai mare de 25l/m² în șase ore

În ambele situații mesajul ce se va tansmite va include și nivelul înregistrat la miră la ora măsurării precipitațiilor.

Pentru aprecierea regimului hidrologic ce se înregistrează la stația hidrometrică au fost stabilite următoarele niveluri pentru pragul intern de avertizare și cotele de apărare:

pragul intern de avertizare : H = 210 (de la acest nivel intră în alertă hidrologică hidrometrul, stația hidrologică și dispeceratul A.B.A. Olt)

cota de atenție : H = 250 (intră în alertă și comisiile locale de apărare)

cota de inundație H = 280

cota de pericol H = 305

Din momentul atingerii pragului intern de avertizare, programul de observații asupra nivelului și de transmitere a lui către dispecerat A.B.A OLT va fi următorul:

prima transmisie se face la atingerea pragului intern de avertizare

pentru următoarea transmisie apar două situații:

a) dacă nivelul crește, se transmite din 6 în 6 ore până când el atinge cota de atenție (210)

b) dacă nivelul crește, dar nu atinge cota de atenție și începe să scadă, se face transmisia când el ajunge în scădere din nou la pragul intern de avertizare(practic încetează starea de alertă hidrologică)

dacă nivelul atinge cota de atenție(250), până la atigerea cotei de

inundație(280),transmisiile se fac din 3 în 3 ore la orele standard: 1 ,4, 7, 10, 13, 16, 19, 22 (iarna) și 3 ,6, 9, 12, 15, 18, 21, 24 (vara);

peste nivelul cotei de inundație (280), transmisiile se fac din oră în oră.

Dacă situația o impune și la solicitarea Stației Hidrologice sau a Dispeceratului A.B.A. Olt, persoana specializată face citiri suplimentare și transmisii de cote și la alte intervale decât cele menționate mai sus, ele fiind specificate de solicitant.

Mesajul tuturor acestor transmisii va conține, în afara nivelului citit pe miră și cantitatea de precipitații căzută în intervalul dintre cele două transmisii.Dacă nu au mai căzut precipitații se face specificația ,,pentru ultimul interval nu sunt precipitațiiʼʼ.

În situația în care mirele hidrometrice sunt distruse de viitură, se va proceda în modul următor:

dacă este posibil va monta mira provizorie pe malul care este accesibil și va anunța

imediat Stația Hidrologică.

va efectua observații de nivel pe aceasta și va specifica la fiecare transmisie că nivelul

este citit pe mira provizorie.

dacă din motive de securitate nu poate fi montată o astfel de miră, persoana

specializată, pe baza unor reperi pe care-i stabilește în funcție de situație(ex: digul de pe malul drept și digul de pe malul stâng), apreciază tendința de creștere sau de scădere a nivelului și va transmite cu o eroare cât mai mică posibilă, cu câți centimetri a crescut sau a scăzut nivelul față de ultima transmisie

Cotele de referință la care se raportează mira provizorie sunt:

reper CSA = 451.60 md MN – este amplasat pe pod, marcat cu vopsea roșie.

cota ,,O’’ miră = 447,18 md MN.

Măsurătorile de debit se execută cu tija din albie la ape mici și de pe pod la ape mari. Condițiile actuale de scurgere permit executarea următoarelor tipuri de măsurători:

până la cota 250 măsurătorile se execută cu tija din albie

între cotele 250-280 măsurători complete cu cablu de pe pod

peste cota 280 -măsurători cu morișca de suprafață sau cu flotori

La Stația Hidrometrică sunt pregătite pentru astfel de situații următoarele materiale:

mira de rezervă

țăruși pentru marcarea nivelului maxim și a pantelor

flotori

marchează prin țăruși nivelul maxim produs atât în profilul mirelor cât și pe sectorul pe care se măsoară pantele.

după trecerea viiturii degajează mirele și sectorul postului de plutitorii aduși de apă (rădăcini, crengi, copaci, etc.)

Este necesar să se respecte cu strictețe Normele de Protecția Muncii.

În caz de ape mari excepționale, va trebui să acționeze conform instrucțiunilor în vigoare.

2.3.3. Construcții hidrometrice existente

Tabelul 2.1 Amplasamentul mirelor

Tabelul 2.1 prezintă cele mai importante informații despre mirele amplasate în sectorul postului hidrometric.

2.3.3. Reperii stației hidrometrice

Tabelul 2.2 – Amplasamentul reperilor

Tabelul 2.2 ilustrează poziția reperilor față de miră.

Partea a III-a

Rezultate și Discuții

CAPITOLUL 3

REZULTATE ȘI DISCUȚII PRIVIND ACTIVITATEA STAȚIEI HIDROMETRICE HOREZU

La Stația Hidrometrică Horezu se desfășură o activitate sistematică de îndrumare și control din partea dispecerului de stație hidrometrică, care constă din deplasări lunare ale acestuia la post, verificarea documentelor și a aparaturii existente la post, efectuarea instructajului în funcție de fenomenele hidro-meteo estimate a se produce (fenomene de iarnă,viituri, etc.)

3.1 HDROGRAFUL NIVELURILOR

Citirile de nivel se fac la miră. Nu s-au semnalat cazuri ʼʼnivel lipsă‘‘. S-au executat în mod regulat citirile de niveluri, cu citiri suplimentare în zilele în care efectuează măsurători de debit. În timpul viiturilor se observă o intensificare a observațiilor de niveluri, conform instrucțiunilor în vigoare.

În anul 2018 nivelul mediu anual este 192 cm, nivelul maxim înregistrat este 276 cm , nivelul minim înregistrat este 182 cm.În anul 2019 nivelul mediu anual este 190 cm, nivelul maxim înregistrat este 272 cm, nivelul minim înregistrat este 179 cm.

Figura 3.1 Hidrograful Nivelurilor din anul 2018

Hmax = 276 cm, Hmin = 182 cm

Figura 3.2 Hidrograful Nivelurilor din anul 2019

Hmax = 272 cm, Hmin = 179 cm

3.2 HIDROGRAFUL DEBITELOR

În cursul anilor 2018 respectiv 2019 s-au executat câte 89 de măsurători de debit lichid.

Acestea au fost executate atât din albie la ape mici, cât și de pe pod la ape mari.

Din analiza hidrografului nivelurilor se constată faptul că măsurătorile de debit sunt bine repartizate atât în timp cât și pe ecart, surprizând ambele faze ale regimului hidrologic (creștere și scădere). Maximele și minimele au fost prinse în general cu măsurători de debit.

În anul 2018 debitul mediu anual este 1,14 m³/s, debitul maxim înregistrat este de 60,8 m³/s pe data de 10 iulie, iar debitul minim este de 0,192 m³/s de pe data de12 septembrie până pe data de 18 septembrie (Figura 3.3.).

În anul 2019 debitul mediu anual este 0,818 m³/s, debitul maxim înregistrat este de 54,6 m³/s pe data de 15 iunie, iar debitul minim este de 0,182 m³/s, de pe data de 12 septembrie până pe data de 24 septembrie (Figura 3.4.).

Figura 3.3 Hidrograful Debitelor din anul 2018

Q max = 60,8 m³/s, Q min = 0,192 m³/s

Figura 3.4 Hidrograful Debitelor de apă din anul 2019

Q max = 54,6 m³/s, Q min = 0,182 m³/s

3.3 VIITURI

Viiturile în această zonă sunt în general iuți, vârful producîndu-se la puțin timp după căderea ploii. Cea mai mare viitură din anul 2018 a fost înregistrată pe data de 10 iulie, cu cantitatea de precipitații = 72.0 l/m² iar în 2019 pe data de 15 iunie, cu cantitatea de precipitații = 51,6 l/m² (Figurile 3.5 – 3.8).

Figura 3.5 Viitura 1 din perioada 20.VI. -23.VI. 2018

Qmax = 54,6 m³/s

Figura 3.6 Viitura 2 din perioada 7.VII.- 17.VII. 2018

Q max = 60.8 m³/s

Figura 3.7 Viitura 1 din perioada 14.VI.- 18.VI.2019

Q max = 54,6 m³/s

Figura 3.8 Viitura 2 din perioada 18.VI. – 21. VI. 2019

Qmax = 36,4 m³/s

3.4 TEMPERATURI DECADALE ALE AERULUI

Zona se încadrează în tipicul climatic de tranziție între climatul specific zonei deluroase și cea submontană. Temperaturile medii ale anilor 2018, 2019 sunt de 11,3 și 11,5 șC . Temperaturile maxime anuale înregistrate sunt: în anul 2018 este 28,0 pe data de 12 iunie, 5 august, 5 septembrie, în anul 2019 este de 31,0 pe data de 3 iulie și pe 12 august. Temperaturile minime anuale înregistrate, prezentate în tabelele 3.3 și 3.4 sunt următoarele: în anul 2018 temeperatuta de -15,0 pe data de 1 martie, iar în anul 2019 de -12,0 pe 8 ianuarie.

Tabel 3.3 Temperaturi decadale ale aerului din anul 2018

Maxima = 28.0/12.VI;VIII;IX.

Tabel 3.4 Temperaturi decadale ale aerului din anul 2019

Maxima =31.0/03.VII;VIII

3.5 TEMPERATURI DECADALE ALE APEI

Temperatura apei pe parcursul anilor 2018 și 2019 s-a măsurat permanent cu excepția perioadelor cu instalare a fenomene de iarnă, si se constată o concordanță între temperatura apei și a aerului, nesemnalîndu-se anomalii.Temperatura maximă a apei în anul 2018 este 27,0 pe 18 august, în 2019 este 29,0 pe 3 iulie, conform datelor prezentate în tabelele 3.5 și 3.6.

Tabel 3.5 Temperaturi decadale ale apei din anul 2018

Maxima = 27.0/18.VIII.

Tabel 3.6 Temperaturi decadale ale apei din anul 2019

Maxima = 29.0/03.VII.

3.6 GRAFICE COMPLEXE DE IARNĂ

Graficul complex de iarnă este o corelație între niveluri, debite, precipitații, temperaturi și corecția ki a gheții care s-a instalat în perioada respectivă. Această corecție a gheții se află împărțind valoarea debitului măsurat din ziua respectivă la valoarea debitului de pe cheia limnimetrică.

În anul 2018 fenomenele de iarnă s-au instalat în două perioade și anume: gheață la maluri de pe 15 ianuarie până pe 19 ianuarie, în urma măsurătorilor care s-au edectuat, s-a aplicat un coeficient minim al gheții, ki = 0,88, a doua perioadă de pe 26 februarie până pe 5 martie unde s-a aplicat o corecție minimă ki de 0,74.

În anul 2019 gheața la maluri s-a instalat de pe 5 ianuarie până pe 22 ianuarie. În această perioadă s-a aplicat o corecție minimă a gheții de 0,82.

Datele înregistrate sunt prezenatate în figurile 3.9 și 3.10.

Figura 3.9 Corelația dintre temperatură, precipitații, niveluri, corecția KI, debit Perioada de iarnă 2018

Figura 3.10 Corelația dintre temperatură, precipitații, grosime gheață/zăpadă,niveluri,corecția KI, debit

Perioada de iarnă 2019

3.7. PROFILE TRANSVERSALE LA MIRĂ

Profilele transversale la miră, se execută după fiecare eveniment important ce are loc în albie în decursul unui an calendaristic și anume: fenomene de iarnă,viituri, lucrări în albie etc. Primul profil care se ridică este imediat după fenomenele de iarnă, apoi după fiecare schimbare de perioadă este necesar să se execute profil transversal.

În cursul anilor 2018 respectiv 2019, s-au executat câte 4 profile transversale pe an cu pante amonte și aval de profilul mirei atât la cota zilei cât și reconstituite când a fost cazul, cu verificări ale planului ʼʼOʼʼ al mirelor existente la post și nu s-au constatat modificări ale acestora (Figurile 3.11, 3.12).

Figura 3.11. Profil transversal la miră cu niveluri și pante din zilele respective din

Anul 2018

Figura 3.12. Profil transversal la miră cu niveluri și pante din zilele respective din

Anul 2019

3.8. CORELAȚIA R, I, n f(H)

Pe această corelație sunt reprezentate pantele și rugozitățile care s-au calculat după ridicările efectuate în teren. Aceste pante și rugozități prin calculul lor atunci când nu sunt prinse maximele cu măsurători de debit, ne ajută la aflarea debitelor prin pocedeul de extrapolare a cheilor limnimetrice.

R reprezintă raza hidraulică care rezultă prin împărțirea secțiunii transversale a albiei la perimetrul P, fiind și el produsul lățimii albiei B.

Figura 3.13 Panta și rugozitatea râului Urșani

Anul 2019

Figura 3.14 Panta și rugozitatea râului Urșani

Anul 2019

3.9. HIDROGRAFUL DEBITELOR DE ALUVIUNI ÎN SUSPENSIE

Studiul debitelor de aluviuni în suspensie din anul 2018 s-a întocmit pe baza a 13 măsurători complete și a 130 de măsurători simple. Corelația ρ mediu – ρ simplu = 1.00

Debitul mediu solid din anul 2018 este 0,684 kg/s, debitul maxim solid =585 kg/s pe data de 10 iulie, debitul minim solid = 0.002 kg/s/21-23 august.

Studiul debitelor de aluviuni în suspensie din anul 2019 s-a realizat pe baza a 15 măsurători complete și 129 simple

Debitul mediu solid din anul 2019 este 0,414 kg/s, debitul maxim solid = 114 kg/s pe data de 15 iunie, debitul minim solid este 0.002 pe data de 2 octombrie (Figurile 3.15, 3.16).

Din analiza hidrografului scurgerii lichide din anii 2018, 2019 pe care sunt amplasate măsurătorile simple și complete de aluviuni în suspensie se pot trage următoarele concluzii :

● Măsurătorile complete și simple sunt bine amplasate pe ecart, atât în creștere, cât și în scădere.

● De asemenea, dacă urmărim graficul scurgerii solide în comparație cu cel al scurgerii lichide, observăm că acestea se urmăresc unul pe celălalt.

● Din analiza corelației R-f(Q) se constată cât de cât un echilibru.

Figura 3.15 Debitele de aluviuni in suspensie

Anul 2018

Figura 3.16 Debitele de aluviuni in suspensie

Anul 2019

CONCLUZII

Pornind de la abordarea integrată a tuturor aspectelor relevante pentru resursele de apă, principiile majore privind managementul resurselor acvatice vizează și stabilirea modului de colectare, transmitere și validare a datelor hidrometrice, a activităților desfășurate, atât în situații de calm hidrologic cât și în situații de alertă hidrologică, pentru administrarea, exploatarea și întreținerea Sistemului Național de Veghe Hidrologică și Hidrogeologică.

Studiul de caz prezentat arată importanța Stației Hidrometrice Horezu în colectarea, analizarea, validarea și transmiterea datelor în vederea protejării localităților din aval în cazul pericolului de inundații. Au fost prezentate informațiile colectate în cursul anilor 2018, 2019 cu privire la niveluri, debite lichide și solide, panta și rugozitatea râului, profile transversale și viituri.

Stația hidrometrică Horezu prin fondul de date pe carte îl furnizează, contribuie la cunoașterea și caracterizarea parametrilor hidrologici specifici zonei: scurgerea medie specifică, scurgerea maximă și minimă, elemente caracteristice ale undelor de viitură.

Prin datele zilnice pe care le transmite, prin fluxul informațional, Stația Hidrometrică Horezu joacă un rol de avertizare în timpul viiturilor pentru zonele și localitățile din aval, în scopul apărării acestora împotriva inundațiilor.

Neasigurarea datelor prin întreruperea observațiilor și măsurătorilor de la Stația Hidrometrică Horezu determină pagube însemnate atât pentru Fondul Național de date cât și pentru fluxul informațional, cu impact major în situațiile generate de evenimente hidro-meteorologice periculoase și gestionarea situațiilor excepționale generate de acestea, respectiv imposibilitatea anticipării producerii evenimentelor deosebite și furnizării datelor și informațiilor necesare gestionării situațiilor de urgență: precipitații însemnate cantitativ, determinări de creșteri de niveluri și debite (viituri rapide).

In concluzie, planificarea strategică trebuie să se facă coordonat la toate nivelurile din interiorul sectorului (operațional, tactic, strategic, etc) și ținând cont de alte sectoare de activitate, astfel incât contribuția sectorului/domeniului să fie eficientă la dezvoltarea durabilă locală, regională națională și internațională .

LISTĂ DE ACRONIME

ANAR – Administrația Națională ”Apele Române”

DMRA – Departamentul Managementului Resurselor de Apă

SGCRA – Serviciul de Gestiune Cantitativă a resurselor de apă

SPBHH – Serviciul de Prognoză Bazinală Hidrologie și Hidrogeologie

SH – Stația Hidrologică

INHGA – Institutul Național de Hidrologie și Gospodărie a apelor

NOAA – National Oceanic and Atmospheric Administration (Administrația Națională Oceanică și Atmosferică)

CA – Cotă de Atenție

CI – Cotă de Inundație

CP – Cotă de Pericol

A.B.A OLT – Administrația Bazinală de Apă OLT

S.G.A Vâlcea – Sistemul de Gospodărire a Apelor Vâlcea

RTF – Radio Telefon

CSA – Comitetul de Stat al Apelor

MN – Marea Neagră

BIBLIOGRAFIE

Maciu M., Nicolescu N., Șuteu V., 1986, Mic dicționar enciclopedic, Editura Științifică și Enciclopedică

ZĂVOIANU I., Hidrologie, 2006, Editura Fundația România de mâine

VASILESCU M., 2009, Managementul Apelor de suprafață, Editura Universitară

G. PLOAIE, 2012, Munții Căpățânii, Editura Conphys

BĂNĂDUC A., DAMIAN. D, SANDU C., 2014, Ghid de planificare strategică pentru managementul durabil al resurselor de apă

IRIMESCU. A., 2014-2019, Jurnalul Stației Hidrometrice și Planul de acțiune la ape mari excepționale

PLOAIE…2012. ESTE ÎN TEXT pg 21– TREBUIE TRECUT ȘI AICI COMPLET

Procedura de lucru în sistemul Național de Veghe Hidrologică și Hidrogeologică din cadrul Stației Hidrologice Horezu

Hanga I., https://ro.scribd.com/document/361562839/Etimologia-Cuvantului-Management

https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_fluvii_dup%C4%83_lungime

https://www.researchgate.net/publication/317310241_Ghid_de_planificare_strategica_pentru_managementul_durabil_al_resurselor_de_apa