.semnificatia Leasingului In Afacerile Economice

INTRODUCERE

Modificările semnificative care au loc în durata ciclului de viață al produselor ca și apariția unor riscuri în sfera de producție cât și în cea de comercializare, accelerarea programului științifico-tehnic și adâncirea specializării și cooperării în producție, au generat în ultimele decenii abordări noi ale piețelor interne și internaționale, acestea reflectând imperativul adaptării la un mediu economic complex și dinamic .

În acest context al diversificării formelor de promovare și comercializare în special pe piețele externe, a apărut și s-a extins leasingul, această tehnică ce reunește finanțarea, producția și comercializarea ca etape distincte ale aceleiași afaceri economice sau le integrează, fiind diferită departajarea netă a acestora .

Leasingul a devenit necesar și datorită ritmului alert al concurenței, al cererii și ofertei, al progresului tehnic, care implică decizii și intervenții imediate ce depășesc uneori posibilitatățile de autofinanțare ale întreprinzătorilor cât și capacitatățile de creditare de care dispun .

De la apariția leasingului în jurul anilor’50, această formă specială de realizare a operațiunilor de creditare pe termen mediu și lung pentru procurarea mai ales de echipament industrial și imobile, a înregistrat o creștere rapidă ca volum. Aceasta a fost consecința ușoarei scăderi a posibilităților tradiționale de creditare și a necesarului tot mai mare de fonduri de investiții, dar și a politicilor protecționiste practicate de uzinele state sau grupări de state .

Posibilitatea de folosire a unui echipament nou, modern cu eficiență sporită și care poate depăși eventualele bariere impuse schimburilor dintre țări, menține leasingul în atenția specialiștilor. Pentru întreprinderea direct confruntată cu alegerea modului de finanțare a investițiilor sale, tentația reprezentată de leasing este mare. Favorizând concentrarea resurselor întreprinderii asupra activitătii sale specifice profitabile în mod direct, leasingul simplifică gestiunea investițiilor și chiar aduce un element de suplețe în politica de investire. Avantajul major pe care îl oferă leasingul este acela de a asigura finanțarea integrală a unei investiții din fonduri exterioare pentru întreprinderile recent create sau cele aflate în expansiune rapidă și care nu dispun de fonduri proprii. De asemenea, el permite și realizarea unei economii de capitaluri proprii ce pot fi utilizate în scopuri mai rentabile și aducătoare de profit imediat.

Una din problemele principale care poate să apară în folosirea în practică a leasingului, o constituie identificarea resurselor de finanțare pentru acest tip de operațiune. Odată cu găsirea acestora însă, finanțarea decurge într-o maniera mult mai accesibilă decât cea derulată prin creditele bancare, de exemplu, care impun numeroase garanții.

Leasingul este un pas înainte în finanțarea întreprinderilor care doresc să achiziționeze utilaje și echipamente, dar care nu au posibilități financiare . Această tehnică de finanțare, care presupune un risc ridicat pentru finanțator, vine să dea satisfacție agenților economici care nu pot să obțină credite de la bănci, ori nu vor să-și greveze bunurile mobile și imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natură să afecteze dinamismul specific domeniului comercial.

Interesul practic al leasingului este de a asigura finanțarea integrală prin fonduri împrumutate a unei investiții, fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii; prin aceasta, leasingul se distinge de tradiționala creditare a investițiilor, unde întreprinderea beneficiară suportă o parte din valoarea investiției. De aceea, leasingul, ca tehnică de finanțare, vizează în primul rând întreprinderile care urmăresc lărgirea activității și ridicarea performanțelor, iar pe plan mai general, asigură progresul tehnic .

Marea noutate pe care o aduce este însă aceea că nu reprezintă doar un instrument financiar, ci combină cu această caracteristică, aceea de a nu fi un mod de comercializare, ci o alternativă la vânzarea pe credit cu avantajul de a oferii beneficiarului la sfârșitul contractului, o triplă opțiune, potrivit disponibilităților de moment ale acestuia .

Urmare a studiului aprofundat întreprins în domeniul operațiunilor de leasing, reiese mai mult decât evident faptul că în sectoarele economiei românești, unde sînt mari necesități de modernizare a mașinilor, utilajelor și echipamentelor, această tehnică managerială poate constitui o soluție avantajoasă.

Astfel s-ar putea face investiții pentru înlocuirea bunurilor productive, în marea lor majoritate învechite din punct de vedere tehnic și economic, care să propulseze pe piețele externe produsele românești chiar și pe acele piețe care nu acceptă decât mărfuri superior calitative. Această stare de fapt impune tot mai mult apelarea la leasing ca variantă ce va conduce la găsirea de noi surse de finanțare, precum și la obținerea unor produse cu performanțe competitive pe piața internațională .

Multitudinea operațiunilor de leasing, derulate la scară mondială, au stârnit preocuparea comunității internaționale de a elimina obstacolele existente în calea lor, pentru stabilirea unor anumite reguli uniforme de drept civil și comercial, menite să echilibreze interesele părților tradiționalului contract de locațiune la relațiile triungiulare, generate de operațtiunile de leasing .

Această preocupare s-a concretizat în convenția asupra leasingului financiar internațional, semnată la Ottawa la 28 Mai 1988. Comisia de pe lângă Institutul Internațional de Uniformizare a Dreptului Privat (UNIDROIT), prin redactarea unor norme uniforme, și-a propus ca obiectiv elaborarea și salvgardarea unui echilibru de interese între principalele părți implicate în aceste operațiuni. România nu este semnatară a acestei Convenții și nici nu a aderat la ea .

Cea mai importanta critică ce s-a adus Convenției este aceea că exclude din caracteristicile esențiale ale contractului, posibilitatea opțiunii finale de cumpărare, conținutul acesteia trebuie însă apreciat în mod deosebit ținând cont de faptul că comisia a trebuit să concilieze norme juridice foarte diferite, din țări unde această formă de finanțare este, mai mult sau mai puțin, reglementată prin lege .

După deschiderea economiilor din țările foste comuniste, spre economia de piață se incearcă crearea de condiții favorabile pentru promovarea leasingului pe scară largă. El vine în sprijinul întreprinderilor mici și mijlocii care nu au acces la alte surse de finanțare și a întreprinderilor mari care produc pe stoc. De asemenea, leasingul apare și ca o metoda de privatizare, problema principală cu care se confruntă aceste țări fiind lipsa reglementărilor legale necesare desfășurării unor astfel de operațiuni .

Corporația Financiară Internațională a accelerat promovarea leasingului în aceste țări, finanțând companii de leasing în Cehia, România, Slovenia, Estonia și formulând recomandări adecvate acestei activităti. Organizația Internațională ce apără interesele societăților de leasing din Europa este Federația Europeană a Societăților de Leasing (Leaseurope), înființată în 1972. Ea cuprindea la sfârșitul anului 1999, 1061 de instituții membre, din 26 de țări .

În general, în România există încă o viziune confuză asupra operațiunilor de leasing, datorată pe de o parte lipsei de tradiție în domeniu – primele firme românești de leasing apărând abia la începutul anului 1994 – pe de altă parte, existenței unui cadru legislativ total inadecvat și uneori chiar potrivnic dezvoltării acestei industrii .

Și totuși – cel puțin în ceea ce privește leasingul – experiența economiilor dezvoltate poate fi un exemplu de urmat .Nu întâmplător, boom-ul economic din Statele Unite, și mai târziu din Europa de Vest s-a datorat în mai mare măsură încurajării leasingului. Stimulentele, mai ales de natură fiscală, acordate firmelor de leasing au determinat efervescența fenomenului, astăzi vorbindu-se de o adevarată industrie a leasingului. Din nefericire în România nu se poate vorbi de un cadru legal și fiscal stimulativ în tratamentul leasingului, schimbarea acestei stări de fapt ar putea fi una din căile redresării economice .

Odată cu dezvoltarea sectorului privat, în țara noastră, precum și cu creșterea mediului concurențial în care aceste companii activează, a determinat o mult mai atentă și mai judicioasă organizare a resurselor financiare și direcționarea lor către cât mai multe sectoare de activitate. În acest fel leasingul a devenit un instrument de finanțare din ce în ce mai folosit, avantajele acestuia, în comparație cu alte modalități de finanțare, promovându-l ca fiind un factor economic la nivel global .

1. APARITIA ȘI EXTINDEREA LEASINGULUI ÎN LUME

Terminologie

Termenul de ” Leasing ” este susceptibil de interpretări diferite și mai ales de extindere la alte operațiunii care nu fac parte din sfera sa, cum ar fi închirierea sau vânzarea afectată de termen. Acest lucru se datorează și ca urmare a diferențelor de sens ale termenului de leasing chiar în țările anglo-saxone, unde desemnează multiple tranzacții, dar din care doar “ financial leasing ” corespunde cu adevărat operației în cauză.Cuvântul ” lease ” este de origine franceza. La rândul său, ”lease” provine din mai vechiul “ lais “, derivat al verbului “laiser”, care își are originea în latinescul “ laxare ”.

Leasingul -în forma preluată de europeni, respectiv “ financial lease ”, se deosebește de “ operating lease ”care este o simplă locațiune cunoscută și sub numele de “ renting ”. În legislația germană și suedeză se intâlnește contractul numit konsumgiiterleasing (închirierea bunurilor destinate consumației). Această operațiune, prin natura sa se apropie de locațiunea denumită “ operational leasing”, însă atunci când utilizatorul dispune de dreptul de a cumpăra bunul, vom avea în față modalitatea leasingului bunurilor de folosință îndelungată .

Etimologic, leasingul provine din limba engleză, de la verbul to lease

care înseamnă a arenda, a închiria, a concesiona. La origine, termenul lease

este folosit exclusiv în domeniul imobiliar, ulterior, el a început să desemneze și alte operațiuni de închiriere, având ca obiect bunuri mobile. Astăzi, în S.U.A, aproape toate modalitățile de închiriere se numesc lease. Este de observat că termenul leasing este preluat și de legislația noastră ca un neologism, renunțându-se implicit la termenul de credit-bail, ca de altfel și alți termeni precum management, marketing, factoring, francising, know-how, joint-venture .

Sensul etimologic ne ajută să întelegem leasingul și din punct de vedere juridic, reprezentând instrumentul juridic materializat în contractul de leasing, prin care se realizează operațiuni care constau în concesionarea, cedarea dreptului de folosință a unui activ pe o perioadă determinată de timp, în schimbul unei rate de leasing (chirii) plătită de utilizatori proprietarului activului.

În sens economic leasingul are mai multe semnificații:

Prin leasing se înțeleg o serie de operațiuni comerciale aflate în interdependență;

Leasingul reprezintă o tehnică de finanțare pe termen mediu și lung, atât directă (sale and lease back), adică vânzare și închiriere înapoi cât și indirectă (financial leasing);

Leasingul reprezintă o tehnică de promovare a vânzărilor și în particular, a exportului2;

Lesingul în forma preluată de europeni, respectiv ” financial leasing ” se deosebește de “ operating lease ”care este o simplă locațiune cunoscută sub numele de “ renting ” .

Trebuie specificat însă că în definirea completă a leasingului este necesară și analiza ” lease back-ului ”ca formă particulară a leasingului în care finanțatorul transmite bunul spre folosință fostului proprietar; această modalitate a leasingului, întărește caracterul de operațiune de finanțare 3.

“ Lease-back-ul ” imobiliar este de altfel prima formă de financial leasing care a apărut și s-a dezvoltat în America, având rmen mediu și lung, atât directă (sale and lease back), adică vânzare și închiriere înapoi cât și indirectă (financial leasing);

Leasingul reprezintă o tehnică de promovare a vânzărilor și în particular, a exportului2;

Lesingul în forma preluată de europeni, respectiv ” financial leasing ” se deosebește de “ operating lease ”care este o simplă locațiune cunoscută sub numele de “ renting ” .

Trebuie specificat însă că în definirea completă a leasingului este necesară și analiza ” lease back-ului ”ca formă particulară a leasingului în care finanțatorul transmite bunul spre folosință fostului proprietar; această modalitate a leasingului, întărește caracterul de operațiune de finanțare 3.

“ Lease-back-ul ” imobiliar este de altfel prima formă de financial leasing care a apărut și s-a dezvoltat în America, având primul succes pentru că este cea mai simplă forma de leasing. Pe de altă parte, ” lease back-ul ”este expresia cea mai evidentă că leasingul este în finalitatea sa o operațiune de finanțare, garantată cu un drept de proprietate ..4

Termenul ” leasing ”sau expresia echivalentă “ credit –bail ”din dreptul francez, își descoperă semnificația reală ca tehnică de închiriere ce permite realizarea operațiunilor de creditare; diferența față de contractul în rate constă tocmai în faptul ca finanțatorul rămâne proprietarul bunului până la finele operațiunii, dreptul de proprietate având rolul unei garanții reale. În același timp utilizatorul este considerat un simplu locatar care poate deveni proprietar numai la sfârșitul contractului.

Istoricul leasingului

Aristotel exprima ideea că ”bogăția nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar dacă sunt proprietatea altora .”5

Deci putem spune că încă din antichitate, oamenii au observat că beneficiile sunt obținute prin folosința unui lucru, având mai puțină importanță cine deține titlul de proprietate .

Începuturile leasingului se pierd în timp, el s-a născut odată cu apariția proprietății în vechile civilizații din Egipt, Siria, India, Mesopotamia, Persia, Grecia, China, Italia, fiind perceput în această perioadă ca mediu a unor bunuri mobile sau imobile .

De asemenea, se poate afirma că leasingul își afla rădăcinile în forma arhaică a creditului pe care o constituia în dreptul roman “ fiducia ”: împrumutătorul își rezerva pentru garanția creanței sale proprietatea unui lucru .Există o mare asemănare a leasingului și în special a modalității sale “ sale and lease –back ” cu forma arhaică a gajului din dreptul roman “ fiducia cum creditare ”. Alături de gaj și ipotecă, ” fiducia cum creditare ” era o garanție reală care permitea creditorilor să își asigure finanțările efectuate, oferindu-le un plus de securitate acestora. Drepturile născute din contract erau garantate printr-o acțiune “ in factum ” și printr-o acțiune “ in just ”.6

La origine, asemenea acte nu aveau o sancțiune, termenul “ fiducia ” exprima faptul că părțile se bazau pe încredere. Primele operațiuni de leasing care se vor diferenția de formele vechi care oșcilau între închirieri și leasing, se datorează lui Ferdinand de Lessepe și Al.Granham Bell, spre sfârșitul secolului al XIX-lea .

F.de Lessepe, al cărui nume este legat de construirea Canalului de Suez, închiriază de la marii antreprenori de construcții europeni excavatoare, mașini de nivelat și tasat, mașini de drenat, cu ajutorul cărora va reuși să inaugureze în 1869 canalul. Al.G.Bell, fiind patronul lui Bell Telephone Co, în anul 1877 în loc să vânda telefoanele sale, le-a închiriat utilizatorilor pentru ca aceștia să se acomodeze cu ele, iar acest contract avea să fie denumit “ lease ”7 .

În anul 1937,” Safe Stores Inc.” a cumpărat un teren pe care ulterior a ridicat magazinul “ Safeway Stores ”; având nevoie de capital mobil acesta l-a vândut imediat unui grup de investitori care, la rândul lor, l-au lăsat spre exploatare fostului proprietar, în regim “ lease ” pe o perioada îndelungată .8

Cam în aceeași perioadă, o operațiune similară “ lease –back ”-ului avea loc în Ohio. Operațiunea consta în vinderea unui mobil către o bancă, cu titlu de garanție (trustee), imobil ce urma să fie exploatat de vânzator în regim “ lease ” timp de 99 de ani, după care utilizatorul avea opțiunea cumpărării bunului .9

Leasingul s-a folosit în S.U.A în anii ’30 pentru finanțarea bunurilor imobile, la începutul anilor ’50 el era deja folosit și ca instrument de finanțare a echipamentelor mobiliare .

Operațiunile de leasing s-au dezvoltat foarte mult după al II-lea război mondial și datorită încurajărilor pe care S.U.A. le-a dat prin facilități fiscale .

Leasingul echipamentelor a apărut în 1952 odată cu primele societăți specializate de leasing10.

Leasingul este strâns legat de numele omului de afaceri californian Schoenfeld, care a fondat în 1952, alături de câțiva parteneri, între care și D.P.Booth Jr. ” United States Leasing Corporation ” – prima societate specializată în operațiuni de leasing al echipamentelor mobiliare, societate care este astăzi una din cele mai puternice în domeniu .

Schoenfeld și D.P. Booth pot fi considerați, pe drept cuvânt “ părinți ” ai leasingului modern. Strălucita idee i-a venit lui Schoenfeld dintr-o fericită experiență personală. Pe vremea când era directorul unei întreprinderi din domeniul industriei alimentare, beneficiind de o mare comandă, s-a confruntat cu nevoia de mașini suplimentare pentru a o putea executa la timp. Astfel, el a convins un alt comerciant să -i închirieze în regim asemănator contractului de “ lease ”, utilajele de care avea nevoie, pentru un termen îndelungat. În urma afacerii, Schoenfeld și-a dat seama că aceasta poate fi o metodă eficientă de finanțare în viitor .

Principalele susținătoare ale leasingului echipamentelor industriale au fost băncile, fie indirect prin intermediul unor societăți specializate de leasing, fie direct după ce acestea au primit autorizația să desfășoare asemenea operațiuni .

În 1963, cea mai importantă rețea bancară, National Banks, a primit această autorizație, urmată de Bank Holding Companies în 1970 .Până în anul 1975, deci în mai puțin de 15 ani, băncile fuseseră autorizate să desfășoare operațiuni de leasing în mod direct în 41 de state americane. Dezvoltarea explozivă a leasingului în America a avut loc pe fondul unei economii expansive și într-un climat fiscal încurajator. Foarte rapid, aceasta operațiune a fost preluată de Marea Britanie pentru ca apoi, începând cu anii ’60 să se răspândească în Europa Continentală .11

Leasingul și-a găsit locul firesc în dreptul britanic datorită similitudinilor pe care acesta le are cu dreptul american . În Marea Britanie, cele mai multe societăți de leasing “ leasing companies ” sunt înființate și susținute de bănci. Ele beneficiază de un regim fiscal extrem de favorabil . Valoarea bunului, spre exemplu, poate fi dedusă până la 100% din profitul impozabil. Acest fapt a determinat ca și Marea Britanie să cunoască o dezvoltare explozivă a acestor societăți, ele finanțând un sfert din totalul investițiilor de la finele deceniului opt .

Chiar și în țări cu mecanisme financiare extrem de bine dezvoltate operațiunile specifice leasingului sunt componente relativ noi ale activităților financiare .

În țările foste socialiste această tehnică de afaceri modernă se dezvoltă abia după căderea comunismului. În România prima societate de leasing a fost înființată în anul 1994, iar primele referiri legislative referitoare la operațiunile de leasing s-au făcut în Ordonanța de Guvern nr.12/1995, în legatură cu regimul vamal al produselor importate în baza contractelor de leasing . Dezvoltarea continuă și accentuată a acestui sistem de finanțare a impus apariția în 1997 a Ordonanței de Guvern nr.51, ca o primă formă a unei legii specifice în privința operațiunilor de leasing, adoptată ca atare în 1998 .12

Totodată în februarie 1996, împreună cu alte două companii existente pe piață la momentul respectiv, International Leasing înființează Uniunea Națională a Societăților de Leasing (UNSLR), fapt ce a permis exercitarea unui lobby susținut pentru promovarea avantajelor leasingului pentru economia românească .

Corespunzător datelor prezentate de Asociația Societăților de Leasing din România, în țara noastră activează peste 100 de firme. Dacă am analiza o dinamică a afacerilor în leasing, s-ar observa o creștere de 55% în anul 2003 față de anul 2002, de la 900 mil. Euro la 1,4 mld. de Euro, iar în anul 2004 o piață a leasingului de 1.8 mld. de Euro, ceea ce a însemnat o creștere cu 28% față de anul 2003 și o creștere de 100% față de anul 2002 .

Structura afacerilor în leasing este însă destul de îngustă, astfel în anul 2004 88% din valoarea afacerilor în sistem leasing a fost concentrată pe autovehicule, 56% fiind afectată autovehiculelor de oraș. În ultimii patru ani 60% din importurile de autovehicule s-au practicat pe seama leasingului.

2. SEMNIFICAȚIA LEASINGULUI ÎN AFACERILE ECONOMICE

2.1. Definirea afacerilor de leasing

Având caracterul unei operațiuni complexe și inedite, leasingul reprezintă o formă specială de creditare, dar nu financiară, ci în bunuri, prin care se realizează o îmbinare de interese, fără a nega scopurile divergente ale părților contractante. Așa cum am mai menționat, definiția leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât și juridic .

Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operațiune de finanțare în care finanțatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiție .

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obțină și să utilizeze un lucru fără a plăti imediat prețul, cu posibilitatea de a-l cumpăra la un preț rezidual .13

Prima definiție legală a leasingului în Europa Continentală provine din Franța, unde operațiunea poartă numele de “ credit-bail ”(1967), definiție care se referea doar la leasingul imobiliar .

O definiție foarte sumară a leasingului a fost dată în Germania prin circularele fiscale din 1971 și 1972, stabilind drept criteriu unic în caracterizarea contractului, durata sa fixă și perioada în care este reeșalonată restituirea capitalului investit de finanțator .

În legislația română, operațiunile leasing sunt definite ca fiind: Operațiunile prin care o parte denumită locator sau finanțator, transmite pentru o perioadă determinată de timp dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părți denumită locatar sau utilizator, la solicitarea acestuia, contra unei plăți periodice denumită “rata de leasing”, iar la sfîrșitul perioadei de leasing locatorul-finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura acestuia, ori de a înceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, înainte de sfîrșitul periodei de leasing dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părțile convin astfel și utilizatorul achită toate obligațiile asumate prin contract .14

Transferul dreptului de folosință . Schema nr.1

Sursa:Schema întocmită de autor pe baza definiției leasingului din O.G 51 / 97

Leasingul mai poate fi definit ca drept ”o formă de comerț și de finanțare prin locație acordată de către societăți financiare specializate în aceste operațiuni, de instituții financiare sau direct de producători, unor întreprinderi a căror motivație să recurgă la aceasta tehnică de comerț rezidă din specificul unor operațiuni pe care le realizează (pe termen scurt și nerepetabile) sau datorită faptului că nu dispun de suficiente fonduri proprii pentru a le cumpăra’’.15

Corespunzător autorului italian Roberto Rouzzi “ leasingul este o operațiune de finanțare pe termen mediu și lung ce are la bază un contract de locație de bunuri mobile și imobile. Aceasta se realizează printr-un intermediar financiar, care intervine între firma producătoare a bunului ce constituie obiectul contractului și firma ce solicită folosința lui, cumpărând de la primul bunul în cauză și cedându-l în locație celei de-a doua, care se obligă să plăteasca intermediarului, într-un număr determinat de rate, o chirie a cărei valoare să depășească costul bunului respectiv care, la sfarșitul contractului poate trece, cu titlu oneros, din proprietatea finanțatorului –locator în proprietatea utilizatorului –locatar, la inițiativa celui din urmă’’.16

Definirea afacerii de leasing. Schema nr.2

cumpără contract de plătește cedează contract

bunul vânzare cumpărare chiria bunul cumpărat de leasing

Sursa: Schema întocmită de autor pe baza definiției dată de Roberto Rouzzi

Potrivit unei alte definiții, leasingul este “o tehnică de afaceri economice, anume de comerț și de finanțare cu bunuri mobiliare și imobiliare, care are la bază un contract de locație acordată de către societăți financiare specializate în aceste operațiuni, de instituții financiare sau direct de producătorii unor întreprinderi sau persoane fizice la expirarea contractului de locație utilizatorul având dreptul la tripla opțiune :să cumpere produsul la valoarea reziduală, să prelungească contractul de leasing, să înceteze operațiunea .17

Leasingul mai poate fi definit ca ”o formă de închiriere a unor mașini, utilaje, mijloace de transport și altor bunuri întreprinderilor care nu dispun de suficiente fonduri proprii sau împrumutate și nici de credite bancare tradițonale, de către societăți financiare care le cumpară de la producători și le închiriază pe o anumită perioadă, în anumite condiții de plată și utilizare, stipulate într-un contract ce constituie suportul juridic al acțiunii .”18

Leasingul se dovedește totodată o formă accesibilă de privatizare a întreprinderilor de stat, fiind adeseori o primă treaptă în acest proces complex, cu numeroase consecințe social economice .

Obiectul operațiunilor de leasing îl formează, în special, echipamentele electronice de calcul, aparatele și instrumentele de măsură, mijloacele de transport, mașinile unelte, mașinile agricole, materialele pentru mecanică grea, unele bunuri de folosință îndelungată etc .

În ultimul timp, leasingul a cuprins și sectorul imobiliar, având ca obiect clădiri cu destinație industrială sau comercială, clădiri administrative etc .

2.2.Delimitarea leasingului față de închiriere și vânzarea-cumpărarea tradițională.

Leasingul prezintă asemănări, dar nu este o închiriere tradițională. Astfel, leasingul are, de regulă, ca obiect, în principal, bunuri sub forma echipamentelor, chiar dacă nu sunt utilizate, suferă o anumită uzură morală, și își pierd treptat valoarea de întrebuințare, în timp ce închirierea are în vedere bunuri imobiliare care își păstrează integral caracteristicile inițiale și care permit utilizarea lor fără să intre în uzură fenomenele care determină uzura.

Rata de leasing include cote părți din însăși valoarea bunului închiriat, pe când chiria clasică reprezintă contravaloarea dreptului de folosință (fără legătura directă cu valoarea bunului închiriat).

Utilizatorul bunului respectiv, în cazul leasingului poate deveni proprietar după scurgerea unei anumite perioade de timp, fără efecte retroactive, adică fără să i se pretindă valoarea inițială a bunului, fapt care nu se realizează în cazul închirierii tradiționale. Această a treia deosebire poate fi considerată ca unul dintre cele mai importante avantaje ale leasingului: este primit în folosință un bun pentru care, în momentul respectiv, nu există fonduri disponibile în vederea achiziționării directe, el este utilizat în baza cesiunii dreptului de folosință, iar apoi este cumpărat la valoarea reziduală și utilizatorul inițial devine astfel proprietar în finalul operațiunii.

Leasingul prezintă asemănări dar și deosebiri față de operațiunea de vânzare-cumpărare. În ceea ce privește finalitatea, obiectul operațiunii de vânzare-cumpărare îl constituie un bun care este schimbat ca marfă, obținându-se contravaloarea în bani; în leasing accentul cade pe vânzarea dreptului de folosință.

Leasingul este considerat de unii autori ca o formă de vânzare în rate, dar un serios contraargument îl constituie modalitatea de stabilire a perioadei de rambursare a sumelor datorate: cumpărătorul achită ratele în mod arbitrar, în cazul vânzării în rate și ținând cont de viața economică a bunului ce face obiectul operațiunii, în cazul leasingului.

Leasingul este prin conținutul său economic, un credit de formă specială, în care operațiunea de restituire, inclusiv a dobânzilor, se face în rate. El poate fi considerat și o formă aparte a creditului bancar dar, în loc de bani, sunt împrumutate mărfuri concrete, bunuri mobile sau imobile.

Leasingul poate fi definit ca o formă modernă de comerț exterior, de import-export. Spre deosebire de import-export în care se transferă de la un stat la altul proprietatea bunurilor vândute, în cadrul operațiunii de leasing, proprietarul nu se schimbă el cedează doar dreptul de folosință contra cost . Beneficiarul poate alege chiar furnizorii și poate decide dacă, la expirarea contractului va achiziționa sau nu bunurile respective.

Comparații între leasing și vânzare – cumpărare Tabloul nr.1

Sursa : Întocmit de autor pe baza tabloului nr.7.1 din :Al.Puiu – Management Internațional, Ed . Independența Economică, 2003, pag .144 .

2.3. Caracteristicile leasingului

Leasingul este deci o tehnică de afaceri economice care întrunește următoarele caracteristici, în raport cu alte afaceri economice, cu deosebire față de operațiunea de vânzare – cumpărare:

– disocierea dreptului de proprietate de cel de posesiune;

– riscul nu este un risc de producție, ci un risc de proprietate de bunuri;

– societatea de leasing nu este dezinteresată de rezultatele producției, ea

trebuie să sprijine activitatea utilizatorului (întreținere, reparații, service);

– leasingul lasă la latitudinea utilizatorilor potențiali alegerea bunurilor și

furnizorilor, exercitându-se însă o puternică influență asupra acestora de către firma de leasing;

– societățile de leasing exercită o influență mare asupra pieței, mai ales când sunt specializate pe anumite sortimente de bunuri sau pe un anumit segment de piață, ceea ce conduce la organizarea de către însăși producătorii a unor sectoare proprii de leasing.

Leasingul este o formă de privatizare ce prezintă avantaje pentru stat,

deoarece se conservă temporar proprietatea asupra unităților economice respective, ele putând fi definitiv privatizate după ce clientul și-a dovedit calitățile manageriale, dovedindu-se astfel că întreprinderea are șanse reale de progres, cât și pentru clienții respectivi, putând astfel să fie atrași în această acțiune manageri capabili care, neavând capital, nu ar fi putut spera la asemenea afaceri economice.

Leasingul apare în afacerile economice ca o cale relativ nouă, promițătoare de căștig în care beneficiarii sunt: producătorul,finanțatorul și utilizatorul.

3. CLASIFICAREA OPERAȚIUNILOR DE LEASING

Extinderea utilizării operațiunilor de leasing, a fost însoțită de o diversificare a modalităților concrete de organizare, comercializare și finanțare, ce permit constituirea unui set de criterii în funcție de care se pot clasifica aceste operațiuni .19

După poziția furnizorului în contractul de leasing :

Leasing direct, care se realizează prin încheierea contractului între

producătorul exportator și utilizatorul bunului care face obiectul operațiunii , finanțarea fiind asigurată de către furnizor.

Leasing indirect, care presupune existența societăților de leasing ce

preiau funcția de creditare, pe cea de prestare de servicii și asumarea riscurilor ce decurg din aceste operațiuni .

Societățile de leasing pot fi :

– Societăți generale de leasing; care operează cu o gamă largă de produse, achiziționând echipamente de la diverși producători, pe baza comenzilor de la beneficiari. Ele pot apărea ca firme independente sau ca sucursale ale unor societăți financiare .

– Societăți de leasing de intermediere; care desfașoară o activitate de mijlocire, proprietatea asupra echipamentelor închiriate aparține celor care au furnizat fondurile de investiții și care urmăresc, de fapt, pe această cale, evaziunea fiscală .

– Societăți de leasing integrate; constituite de către mari unități producătoare care au înființat societăți de leasing proprii, pentru a beneficia de avantajele financiare ce rezultă din aceste afaceri .

– Bănci și societăți financiare; care sunt angrenate în operațiuni de leasing prin furnizarea de fonduri societăților de leasing, încheierea de aranjamente cu marii producători care înființează societăți integrate de leasing, participarea la împrumuturi făcute de terți pentru finanțarea acestor operațiuni .

– Societăți de asigurare ; care procedează în mod similar, cu unele restricții impuse de legislațiile diverselor țări, cu privire la efectuarea de investiții. În România, Art.5 din O.G. nr.51/1997 privind Operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată în Monitorul Oficial nr.9 din 12 ianuarie 2000 se modifică și se completează după cum urmează:

Prin contractul de leasing obligația de a asigura bunul revine locatorului/finanțatorului, care are libertatea în privința alegerii asiguratorului, dacă părțile nu au convenit altfel.

Costul asigurării se recuperează odată cu rata de leasing de la locatar / utilizator.

Art.26 prevede cheltuielile de asigurare a bunului care face obiectul unui contract de leasing financiar sunt deductibile fiscal de către partea obligată prin contract să plătească primele de asigurare.

In cazul înregistrării de daune și încasării sumelor din asigurarea bunurilor obiect al contractelor de leasing, părțile pot convenii stingerea creanțelor reciproce prin compensare în condițiile legii.

Clasificarea societăților de leasing . Schema nr.3.

După conținutul ratei de leasing :

Leasing financiar, care presupune ca în perioada de închiriere de bază (prima închiriere), trebuie să se realizeze întregul preț al obiectului contractat, inclusiv costurile auxiliare, precum și un beneficiu. Contractul de leasing finanaciar se încheie pentru perioada de bază și nu poate fi reziliat de nici una din părți, iar riscurile economico-financiare sunt transferate în mod hotărator asupra clientului. Dacă se întârzie plata ratelor de către client, partenerul are dreptul să dispună de obiectul închiriat .

Leasingul finanaciar poate să aibă două variante :

Leasing financiar cu plata integrală – întreprinzătorul, la încheierea perioadei de bază, își poate acoperi cheltuielile de producție și cele comerciale plus alte cheltuieli suplimentare, să-și realizeze dobânda pentru capitalul investit, plus un beneficiu care sporește pe măsura creșterii duratei de închiriere

Leasing financiar cu plata parțială – la sfârșitul perioadei de închiriere se determină valoarea reziduală a echipamentului care va fi suportată de utilizator dacă dorește să devină proprietarul produsului .

Ca forme de leasing financiar sunt mai cunoscute:

credit bail (răspândit în Franța) – este o formă care implică efectua-

rea de către utilizatorul-chiriaș a unor plăți ce depășesc prețul de vânzare al bunului, precum și costurile de finanțare. Este o tranzacție completă, prin care finanțatorul-închiriator pe baza specificațiilor utilizatorului cumpără de la întreprinderea furnizoare bunul a cărui folosință o oferă contra cost utilizatorului;

tax – based leasing (SUA, Anglia) –variantă în care clauzele urmăresc

cu strictețe respectarea legislației fiscale (impozitul pe venitul anual) precum și a reglementărilor în măsură să maximizeze avantajele fiscale, atât pentru închiriator, cât și pentru chiriaș. Cea mai mare parte a tranzacțiilor din Statele Unite și Marea Britanie sunt de acest tip, iar rolul lor este de a maximiza câștigurile.

Legislația americană consemnează următoarele caracteristici ale leasingului financiar:

obligațiile părților contractante (finanțator și beneficiar) devin irevocabile din momentul semnării contractului de leasing și nu al sosirii la destinație a bunului.

orice abatere de la specificația tehnică a bunului va fi soluționată de beneficiar direct cu furnizorul.

orice întârziere în livrarea bunului va fi semnalată de furnizor și nu de societatea de leasing. De asemenea, orice obligație ce revine de regulă finanțatorului asupra bunului este transferată furnizorului.

finanțatorul nu-și asumă obligatoriu garanția că bunul este adecvat destinației (scopului comercial);

nerespectarea termenelor de garanție .

Astfel formele leasingului pot fi :

Leasingul funcțional (operațional) presupune ca în perioada de bază

să se realizeze doar o parte din prețul de export al obiectului contractului. De această dată accentul cade pe serviciile furnizate de societatea de leasing, neexistând, o relație directă între prețul la care a fost achiziționat echipamentul și chiria percepută. Societatea de leasing își asumă riscurile morale și răspunde de furnizarea pieselor de schimb, efectuarea reparațiilor, asigurarea echipamentelor, și plata diverselor taxe și impozite. Leasingul funcțional este reziliabil, la cererea beneficiarului, care poate formula în avans aceasta cerere, față de data expirării contractului. Ambele părți au dreptul după perioada de bază, să prelungească durata închirierii în mod tacit .

După conținutul ratelor percepute :

Leasing brut, care cuprinde în ratele sale, pe lângă prețul de vânzare al

mărfii ( total sau parțial ), și cheltuielile de întreținere, service și reparații.

Leasing net, care cuprinde în ratele sale numai “ prețul de export ” al

obiectului de închiriat .

După particularitățile tehnicii de realizare a formelor de leasing

Leasing – back ( lease-back ), care cuprinde operațiunile prin care

proprietarul, având urgentă nevoie de fonduri bănești, își vinde întreprinderea unei societăți de leasing, și apoi o închiriază printr-un contract obișnuit. După expirarea perioadei primare, proprietarul inițial, are dreptul să răscumpere întreprinderea la un preț dinainte stabilit .

Time – sharing, presupune sistemul închirierilor în timpi partajați,

simultan, de către mai multe întreprinderi .

Leasing experimental, se folosește în scopul promovării vânzărilor.

Presupune închirierea pe perioade scurte a unor mașini și utilaje, experimental cu condiția ca după expirarea acestei perioade ele să fie achiziționate de clienți dacă corespund sau să fie restituite in cazul în care prezintă neajunsuri.

Operațiuni de hire, renting, sunt operațiuni de leasing pe termen scurt

sau foarte scurt și cuprind închirierea cu ziua sau cu ora, în special a mijloacelor de transport sau a utilajelor de construcție : macarale, excavatoare, etc… Acestea sunt considerate de specialiști ca forme de trecere de la închirierea obișnuită, la leasing .

Leasingul acționar, reprezintă o tehnică financiară pusă la punct de

Groupement Francais d’Entreprises și definită credit bail d’actions, inventată pentru a preântimpina cerințele tot mai mari ale întreprinderilor mici și mijlocii în ceea ce privește atragerea de fonduri.

Master Leasing ( leasing-ul de containere ) care se realizează mai

bine, de regulă, de către companii specializate, care au ca obiect, afacerile cu parcul de containere .

Acesta apare în două variante:

-term leasing – închiriere pe un termen dat;

-trip leasing – închiriere pe călătorie;

Master lease system –este forma prin care marile companii de leasing au căutat să-și întărească pozițiile pe piață, folosind ca modalitate specifică acestui sector contractele complexe de închiriere (pus la punct pentru prima dată în SUA, în anii 60).

1. AVANTAJELE ȘI LIMITELE AFACERILOR ÎN LEASING

Leasingul a devenit o necesitate datorită ritmului rapid al progresului tehnic și al concurenței, ritm care devansează posibilitățile de autofinanțare sau de creditare ale agenților economici.

A devenit un adevăr cunoscut, faptul că piețele de desfacere nu mai pot fi cucerite doar cu produse de calitate și la prețuri rezonabile, existența unor dificultăți financiar-valutare, comercial-vamale, lipsa de suplețe a procedeelor tradiționale de finanțare-creditare au adus în prim plan necesitatea unor facilități de plată, a unor posibilități noi pe care leasingul le oferă .

Achiziționarea în sistem leasing este o formă de finanțare care evită plata imedită a unor sume mari necesare în cazul cumpărării echipamentului și eliberează capitalul pentru a fi folosit în alte scopuri. Printre avantajele generale ale leasingului amintim:

– eliberează capital: multe contracte de leasing presupun plăți imediate în sume mici sau deloc, deci leasingul îți permite să-ți direcționezi capitalul spre alte direcții. De asemenea, o situație bună în ceea ce privește capitalul disponibil îți permite contractarea altor credite adiționale;

– în actele contabile apar mai puține datorii: nici în cazul leasingului

financiar care presupune cumpărarea echipamentului la sfarșitul perioadei, nici în cazul leasingului funcțional care presupune doar folosirea echipamentului pe perioada stabilită, nu apare nici echipamentul achiziționat, nici costul leasingului în bilanțul contabil. Actele contabile vor arăta doar ratele lunare ale leasingului. Absența acestora va îmbunătăți șansele pentru obținerea unor credite convenționale;

– permite mai multă flexibilitate sau perfecționarea echipamentului pentru afacerile în care progresul tehnic este rapid, leasingul îți permite minimizarea costurilor pe care le-ar presupune cumpărarea unui echipament care se degradează moral foarte repede;

– deducerea taxelor de leasing : acestea sunt cheltuieli deductibile care

imediat reduc venitul impozabil. Se pot compara deducerile în cazul leasingului cu cele din cazul amortizării echipamentului cumpărat;

– flexibilitatea în ceea ce privește nevoia și utilitatea: dacă nu ești sigur că ai nevoie de un anumit echipament, achiziționarea în sistem leasing, pentru un termen scurt, îți oferă posibilitatea evaluării utilității echipamentului pentru afacerea respectivă, fără a face o investiție proastă. De asemenea, prin intermediul leasingului pe termen scurt, se pot testa diferite mărci și modele sau tipuri de echipamente;

– întreținerea echipamentului: în anumite contracte de leasing, societățile de leasing sau dealerii pot accepta responsabilitatea întreținerii echipamentului dar, bineînțeles, costul acestor servicii va fi inclus în ratele lunare ale utiliuzatorului, dar cel puțin se evită problemele în ceea ce privește găsirea unor persoane calificate în vederea reparării echipamentului și ca rezultat să apară cheltuielile neplanificate.

1.1. Avantajele leasingului – trebuie însă abordate din trei unghiuri diferite:

– În primul rând la nivelul economiei naționale reprezintă o cale de relansare a investițiilor și de retehnologizare a societăților comerciale.

– În al doilea rănd acesta reprezintă o operațiune de finanțare, facilitând atragerea unor noi surse de finanțare în economie (dacă finanțarea este realizată din exterior), precum și o formă de promovare pe piață a unor produse pentru care cererea este limitată de posibilitățile de cumpărare ale agenților economici și, în consecință, antrenează proceselor productive din unele sectoare ale economiei.

– În al treilea rând, la nivelul finanțatorului-locator, leasingul reprezintă o formă de plasament a resurselor financiare în condițiile de rentabilitate și siguranță, deoarece rămâne proprietarul bunului.

Avantajele pentru locator :

* Contribuie la promovarea și dezvoltarea exporturilor, furnizorul având posibilitatea să realizeze pe lângă exportul tradițional și pe cel în leasing care permite extinderea cererii la o serie de mărfuri de valoare ridicată;

* Se atrag noi beneficiari care nu port plăti prețul în întregime, în cazul vânzărilor cash, sau nici avansul în cazul vânzărilor pe credit;

* Câștigarea de noi clienți și, ca atare, rolul promoțional al leasingului se realizează prin faptul că un anumit echipament este mai întâi închiriat, pentru a-l convinge pe client de randamentul său, iar în cazul unui rezultat pozitiv, acesta va cumpăra echipamentul;

* Rata profitului este, de regulă, mai ridicată în cazul leasingului, decât în vânzările tradiționale;

* Obținerea unor câștiguri suplimentare din revânzarea sau reînchirierea mașinilor și utilajelor care i-au fost returnate după expirarea perioadei de închiriere de bază;

* Bilanțul nu este afectat de datorii, în ciuda refinanțării, deoarece vânzarea creanțelor reprezintă realizarea unor câștiguri din închiriere, câștiguri care n-au ajuns însă la scadență;

* Determină o stabilizare a ciclului de afaceri prin eșalonarea încasărilor.

Cele mai mari avantaje sunt înregistrate însă la nivelul beneficiarului-locatar, și anume:

* Mecanismul de plată prin rata de leasing, care constituie un avantaj prin economisirea în faza inițială a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie:

* Mărimea constantă a chiriei facilitează planificarea mai riguroasă a bugetului de venituri al firmei;

* Durata de închiriere poate fi astfel stabilită încât beneficiarul să fie dotat în permanență cu mașinile cele mai moderne și cu cel mai bun randament;

* O economie totală importantă care se realizează în perioada de utilizare a mașinilor relativ scurtă și pentru care nu s-ar justifica cumpărarea;

* Se poate conveni ca furnizorul să înlocuiască utilajul închiriat cu altul mai modern, importatorul fiind astfel ferit de efectele nocive ale uzurii morale, care, în condițiile progresului tehnico-științific actual, a devenit foarte intensă;

* Furnizorii de leasing permit folosirea în continuare, după încheierea perioadelor contractuale a mașinilor solicitând chirii mai reduse;

* Ratele de leasing se înregistrează pe costuri, diminuând astfel venitul actual impozabil;

* Nu afectează bilanțul beneficiarului, bunurile nefiind în proprietate nu vor fi evidențiate în cadrul activelor din bilanț, singurul mod de evidențiere îl constituie încadrarea ratelor în structura cheltuielilor. În consecință, leasingul nu este un credit și nici nu va împiedica societatea comercială în achiziționarea unui credit bancar în paralel;

* Graficul de plăți al operațiunii de leasing este mai flexibil decât cel al creditului bancar;

* Operativitatea în achiziționarea bunului;

* Permite asigurarea totală a bunului (cu primă redusă) pentru a acoperi atât riscul fizic, cât și cel valoric.

* Protejează împotriva efectelor inflaționiste în cazul contractelor pe termen lung.

* Sporesc rezultatele financiare în special pentru utilizatori și furnizori.

* Reprezintă o cale de acces la tehnologii avansate și de dezvoltare a

activității, favorizează concentrarea resurselor beneficiarului asupra activității profitabile, simplificând procedura de gestiune a investițiilor.

Sintetizând aceste avantaje, se poate concluziona că extinderea operațiunilor de leasing în economia noastră este oportună din următoarele motive:

rentabilitatea operațiunilor (de regulă costurile sunt inferioare veni-

turilor);

regimul fiscal (beneficiarul nu suportă impozitele generate, de regulă, de

constituirea surselor și finanțarea investițiilor);

constanța costurilor pe durata de locație (permite o planificare financiară

riguroasă);

menține gradul de lichiditate al firmei (dacă nu presupune plata unor

avansuri);

costurile și veniturile beneficiarului sunt congruente (se desfășoară

simultan și în paralel);

posibilitatea reînnoirii bazei materiale la sfârșitul locației;

nu presupune evidențierea bunurilor închiriate în bilanț.

1.2 Limitele leasingului

Leasingul, pe lângă avantaje, prezintă și unele limite comportând riscuri atât pentru beneficiar, cât și pentru furnizor sau societatea de leasing:

de regulă leasingul este mai costisitor decât creditul bancar, motiv

pentru care se recurge la o astfel de operațiune numai dacă sumele economisite pot fi plasate în tranzacții mai profitabile, sau dacă beneficiarul nu dispune de alte surse de finanțare;

leasingul se justifică numai dacă bunul este exploatat pe întreaga

durată a locației și dacă profitul obținut este mai mare decât cheltuielile de exploatare și închiriere;

sunt situații în care un bun utilizat temporar nu-și mai găsește

solicitanți, deși nu a fost amortizat integral;

poate conduce la riscul pierderii tuturor drepturilor de proprietate în

cazul imposibilității de respectare a contractului de către chiriaș sau locator;

ratele fixe ale chiriei pot deveni dezavantajoase în timp;

avantajul reducerii impozitului pe venit la beneficiar datorat ratelor

de leasing este temporar, pierzându-se la nivelul impozitului global;

necesită o instruire specială a personalului, atât la furnizor cât și la

beneficiar, relativ la gestiunea bunului de închiriat, în special pentru faza inițială și finală;

clauzele relative la întreținerea bunului, adeseori sunt greu de

respectat în practică, indiferent cui revin acestea, iar consecințele sunt deosebit de grave;

pentru societățile de leasing, riscurile pot crește pe măsura creșterii

beneficiarilor, a exigenței privind solvabilitatea, a creșterii duratei pe care pot acționa factorii aleatori, a creșterii ponderii tranzacțiilor transnaționale;

derularea operațiunilor de leasing presupune antrenarea unui număr

mare de consilieri și analiști financiari, mărindu-se astfel costul tranzacțiilor.

Pentru furnizor leasingul comportă urmatoarele riscuri și limite :

– Înstrăinează numai folosința, conservând proprietatea, deci bunurile furnizorului pot fi deteriorate prin utilizarea necorespunzătoare a lor de către beneficiar ;

– După prima închiriere este posibil ca utilajul să nu-și mai găsească utilizatori .21

În profida acestor limite, leasingul rămane o formă modernă de finanțare și circulație a bunurilor. Decizia asupra folosirii leasingului este deci rezultanta optimizării a numeroși factori, dintre care unii au o acțiune contradictorie. În ansamblu, însă, leasingul dovedește perspective însemnate de extindere în afacerile economice interne și internaționale.22

2. TEHNICA INIȚIERII, DERULĂRII ȘI ANALIZA EFICIENȚEI AFACERILOR ECONOMICE IN LEASING

2.1. Etapele unei afaceri de leasing

ercetarea piețelor externe și desfășurarea unei activități promoționale prin forme adecvate .

Operațiunile de leasing presupun un risc cu grad ridicat pentru furnizorii- producători și pentru societățile de leasing. De aceea este necesar ca înainte de declanșarea operațiunii, să se facă o cercetare amănunțită a clientului, din punct de vedere al capacității sale tehnice, probității lui morale, pentru că, acestuia i se dau în folosință bunuri de valoare foarte mare, dar care rămân în proprietatea și pe riscul furnizorului .

Promovarea leasingului impune o cercetare atentă a pieței, precum și o reclamă comercială adecvată, care să evidențieze avantajele acestei tehnici comerciale. Datorită acestui fapt sunt necesare programe de marketing promoțional, care să țină seama atât de mecanismul specific al afacerilor în leasing, cât și de faptul că acesta este încă relativ puțin cunoscut pe diferite piețe .

În același timp utilizatorul trebuie să întreprindă cercetări asupra societății furnizoare, în privința capacității tehnice și a seriozității acesteia în acordarea serviciilor de asistență pe perioada contractului de leasing etc .

b) Inițierea operațiunilor de leasing .

Contactarea partenerilor și declanșarea negocierilor se realizează fie ca

urmare a societății de leasing, care lansează oferta de mărfuri spre închiriere, fie a beneficiarului, care întocmește o cerere de obținere a unor bunuri în leasing .

De regulă, însă, operațiunea de leasing este inițiată de către firma

utilizatoare care se adresează societății de leasing cu o cerere de oferta.23

Utilizatorul se hotărăște asupra bunului de care are nevoie, asupra întreprinderii de care acesta să fie fabricat, de modelul și marca care îl satisfac și de orice însușire specială pe care ar dori ca bunul să o îndeplinească, termenul de livrare, garanție, instalare și acordare de service .

Cererea de ofertă prin leasing va cuprinde obligatoriu toate datele

necesare de identificare a societății, marfa pe care o dorește ca să facă obiectul închirierii, societățile furnizoare preferate, prețul acestora fără a lua în considerare taxele, termenul de livrare, reglementări privind modul de folosire a utilajului, durata de amortizare, dacă construcțiile sunt proprietatea societății, dacă există ipotecă asupra acestora, bilanțurile, contul de profit și pierdere pe ultimele două –trei exerciții financiare etc .

c) Societatea de leasing examinează cererea clientului

Dacă este de acord cu operațiunea respectivă, încheie un contract de

vânzare cumpărare cu proprietarul bunului solicitat ;

d) Încheierea contractului de leasing

Constituie etapa cu caracter hotărâtor în afacerea respectivă, deoarece de

conținutul contractului depinde în mod esențial conservare echilibrului între parteneri și prevenirea unor riscuri sau cel puțin adaptarea la acestea, astfel încât ele să nu producă pagube nici unuia dintre parteneri .

e) Livrarea bunurilor

Reprezintă un alt moment important, deoarece se realizează în condițiile

încheierii unui proces verbal de recepție semnat de părțile contractante. Acesta atestă faptul că marfa corespunde specificațiilor comenzi în cauză. În caz că se livrează utilaje și instalații urmând și operațiunea de instalare a lor, se mai întocmește un alt proces verbal, prin care se confirmă că sunt în perfectă stare de funcționare .

f) Acordarea asistenței tehnice asupra produsului, conform prevederilor

contractuale .

g) Lichidarea operațiunii

De regulă, beneficiarul are în vedere tripla opțiune :

1.Cumpărarea produsului

2.Prelungirea contractului de leasing

3.Restituirea produsului

2.2. Analiza eficienței leasingului

Din punct de vedere economic, ea trebuie apreciată, prin prisma beneficiarului, a societății de leasing și a producătorului .

Pentru beneficiar aceasta activitate este absolut necesară în vederea fundamentării deciziei în politica de investiții, opțiunea pentru leasing făcându-se de regulă, prin comparație cu alte operațiuni cum ar fi cumpărarea cash sau pe credit .

Pentru societatea de leasing esențial în stabilirea rentabilității exportului în acest sistem, este necesar să se ia în considerare o serie de factori cum ar fi:

Perioada de închiriere ;

Eșalonarea ratelor de leasing calculate pe diferite etape ;

Facilitățile fiscale de care se bucură circulația internațională a mărfurilor prin leasing în comparație cu cea prin vânzare – cumpărare ;

Valorificarea finală a mărfii, etc…

Pentru producător, leasingul antrenează exportul de know-how și alte servicii care au o rentabilitate ridicată în paralel cu operațiunea de leasing .

3.3. Mecanismul tranzacției de leasing

În sinteză, o afacere economică de leasing are următorul mecanism de derulare :

Operațiunea de leasing este inițiată, de regulă, de firma utilizatoare care se adresează societății de leasing cu o cerere de ofertă sau uneori, inițiativa poate aparține chiar societății de leasing prin timitere de oferte ;

Societatea de leasing comunică utilizatorului că cererea de oferta este acceptată ;

Lansarea comenzi și încheierea contractului de vânzare-cumpărare între societatea de leasing și producătorul bunului solicitat . În acest proces se poate implica și viitorul utilizator, în sensul că agreează produsul ;

Încheierea contractului de leasing între utilizator (beneficiar) și societatea de leasing (finanțatorul – proprietar) ;

Finanțatorul plătește contravaloarea echipamentului ;

Societatea de leasing (finanțatoare), pune la dispoziția beneficiarului echipamentul pentru ca acesta, verificându-l, să se asigure că într-adevăr corespunde solicitării sale ;

Contractul de leasing începe să se deruleze, beneficiarul urmând să plătească societății de leasing taxa în rate ;

La sfârșitul contractului, așa cum am mai menționat, utilizatorul are dreptul la tripla opțiune, putând opta pentru : reînnoirea contractului, cumpărarea echipamentului sau înapoierea lui ca urmare a expirătii contractului de leasing .

Mecanismul afacerii de leasing . Shema nr.4

În concluzie, leasingul este, în condițiile în care este practicat prin societăți de leasing sau alți intermediari, o operațiune triunghiulară care implică trei parteneri cu interese complementare, câștigul urmărit de una dintre părți, depinzând de comportamentul celorlalte două. Recurgerea la leasing poate genera o serie de efecte pozitive cum ar fi :

Obținerea de know-kow aferent exploatării optime a bunurilor achiziționate în acest sistem ;

Pregătirea personalului și ridicarea nivelului de calificare fără a face cheltuieli suplimentare ;

Scurtarea perioadei de execuție a unor operațiuni și realizarea la un nivel calitativ superior ;

Îmbunătățirea organizării proceselor economice și creșterea gradului de integrare a producției;

3. MODUL DE CALCUL AL TAXEI (CHIRIEI) DE LEASING

Taxa de leasing este, de regulă, fixată ca o sumă constantă ce trebuie plătită semestrial, trimestrial sau lunar de către beneficiar. În Franța, de, exemplu este răspândită practicarea plății unei chirii variabile.

Calculul taxei care trebuie plătită de utilizator se face luând în calcul conditiile de piață, riscurile care pot interveni pe perioada închirierii de bază, posibilitatea ca ulterior bunul să mai poată fi închiriat și unui alt beneficiar/ locatar. Plata chiriei poate fi fixată în mod anticipat,la începutul sau la sfârșitul perioadei de închiriere. Societatea de leasing stabilește că trebuie să se plătească cu anticipație un număr de rate la încheierea contractului și,de aceea, vărsămintele efectuate de locatar vor înceta mai înainte cu un interval de timp echivalent cu perioada pentru care s-a făcut anticipat plata.

3.1. Etapele stabilirii ratei de leasing

Metodele de calcul a chiriei diferă de la o formă de leasing la alta, de la o societate de leasing la alta, parcurgându-se următoarele etape :

-se determină prețul real de achiziție al bunului, la care se adaugă cheltuielile aferente;

-se calculează comisionul societății de leasing, care va depinde atât de prețul bunului cât și de cheltuieșlile generale ale societății. În general acesta variază între 3% și 25% .

-stabilirea cotelor procentuale de amortizare a echipamentului care prin aplicarea la cheltuielile de capital și însumate, asigură recuperarea uzurii fizice a bunului:

-aplicarea unei cote procentuale asupra cheltuielilor de capital,a factorilor care cuantifică serviciile de creditare sau ajutorul financiar pe care îl acordă societatea de leasing clientului, factor denumit “rata taxei marginale”

Etapele stabilirii ratei de leasing. Schema nr.5

Sursa: Tabloul nr 7.2 din :Al.Puiu, Management Internațional, Vol.2, Ed.Indep.Ec.Pitești, 2003

3.2. Calcularea chiriei de full service leasing:

La chiria obișnuită se adaugă și cheltuielile efectuate pentru întreținerea și repararea mașinilor sau echipamentelor. Nu este uzuală reducerea chiriei după perioada de închiriere de bază, deoarece, odată cu îmbătrânirea bunului ce face obiectul contractului de full service leasing cheltuielile de reparație și cele de întreținere au o tendință de creștere.

Royalities (bonificații de leasing)

Durata de viață și perioada de bună funcționare a unei mașini se află într-o strânsă dependență cu gradul de folosire al acesteia. Uzura fizică,creșterea frecvenței defecțiunilor sunt direct proporționale cu intensitatea utilizării mașinii.

Stabilirea alături de chiria lunară, trimestrială sau anuală a unui adaos la chirie, calculat în funcție de intensitatea utilizării mașinii se numește royality sau bonificație de leasing.

Leasingul este de două feluri: financiar și operațional. Procedural, este vorba de același lucru, însă există aspecte care diferențiază cele două tipuri de operații, și anume:
In leasingul financiar, bunul finanțat este evidențiat în contabili- tatea utilizatorului (beneficiarul finanțării). Utilizatorul va înregistra amortizarea aferentă mijlocului fix intrat în patrimoniu, amortizare care este deductibilă din punct de vedere fiscal, potrivit legislației în vigoare.

Redevența lunară este compusă din cota parte din valoarea de intrare a mijlocului fix și din dobânda de leasing. Dobânda de leasing este o cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal pentru utilizator. 

Leasing-ul financiar

Conform IAS 17, “Leasingul financiar este operațiunea de leasing care transferă, în mare măsură, toate riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de proprietate poate fi, sau nu, transferat, în cele din urma”. IAS furnizează unele exemple de indicații care pot sugera clasificarea unui leasing ca fiind leasing financiar. În practica specifică se face distincție între leasingul operațional și cel financiar.

Normele contabile internationale ( IAS 17) și cele britanice (SSAP 21) consideră că separarea dintre cele două categorii de bunuri trebuie să se facă respectând următorul principiu de bază: dacă locatarul ( utilizatorul) își asumă toate riscurile și dobândește posibilitatea de a-și însuși toate avantajele rezultate din utilizarea bunurilor, atunci contractul este de leasing financiar. Riscurile includ pierderile care rezultă din subutilizarea capacităților sau din uzura morala tehnologică. Pierderile pot rezulta și din variațiile rentabilității datorate evoluției conjucturii economice. Avantajele pot să fie reprezentate de speranța unei exploatări rentabile pe durata de viață economică a activului și a unui câstig care rezultă dintr-o apreciere (creștere) a valorii sale sau dintr-o realizare a unei valori reziduale.

Norma contabilă americană ( SFAS 13) precizează că un contract

de închiriere este leasing financiar dacă, la începutul duratei sale, satisface

cel puțin unul dintre următoarele criterii:www.contarom.ro

– se precizează în contract că, la sfârșitul duratei sale, se transferă locatarului proprietatea bunurilor;

– contractul cuprinde o opțiune de cumpărare a bunului la un preț avantajos;

– durata contractului este egală cu cel putin 75% din durata de viață economică a bunului;

– valoarea actuală a redevențelor prevăzute de contract este egală sau depășește 90% din valoarea reală a bunului. Pentru actualizarea redevențelor se poate folosi rata dobânzii la care s-ar fi putut contracta un credit necesar pentru achiziția bunului.

Norma românească:

Leasingul financiar este operatiunea care îndeplineste una sau mai multe din următoarele condiții:

– riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului în momentul încheierii contractului de leasing;

– părțile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă dreptul de proprietate asupra bunului;

– utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar prețul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare sau de piață pe care acesta o are la data la care opțiunea este exprimată;

– perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel putin 75% din durata normată de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este transferat.

Leasingul operațional este operațiunea de leasing care nu îndeplinește

nici una dintre condițiile enumerate mai sus. Prin urmare, un contract de leasing operațional trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

– riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului numai după ce se încheie contractul de vânzare-cumpărare și se transferă dreptul de proprietate

contractul nu prevede expres că la expirarea contractului se transferă

dreptul de proprietate asupra bunului, ci prevede dreptul de opțiune (restituire, prelungirea contractului sau transferul proprietății);

– în cazul în care utilizatorul optează pentru cumpărarea bunului, suma pe care urmează să o achite ( valoarea reziduală) trebuie să fie minimum 50% din valoarea de intrare sau de piață pe care acesta o are la data la care opțiu-nea este exprimată;

– perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă maximum 75% din durata normată de utilizare a bunului. Dacă perioada de leasing depășește 3/4 din durata normată, indiferent de faptul că în final dreptul de proprietate nu este transferat, ci bunul se restituie, avem de-a face cu un contract de leasing financiar.

Leasingul imobiliar – Prin Ordonanța Guvernului nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale s-a permis societăților comerciale la care statul este acționar să încheie contracte de leasing imobiliar pentru active aflate în proprietatea lor, în condițiile stabilite prin normele metodologice emise în aplicarea acesteia.

3.3. Distincția dintre calculul ratei de leasing financiar și calculul ratei de leasing operational:

1. Modalități diferite de calcul a ratei de leasing:

· rata de leasing financiar:

cotă-parte din valoarea de intrare a bunului + dobânda de leasing

Valoarea de intrare a bunului este egală cu valoarea la care acesta a fost dobândit de finanțator, adică tocmai costul de achiziție ( prevedere care deranjează societatile de leasing prin faptul că ii obligă să dezvăluie această informație utilizatorului)

Dobânda de leasing percepută trebuie să reprezinte rata medie a dobânzii bancare pe piața românească – ceea ce deranjează de asemenea pe finantațori fiindcă limitează posibilitatea de a manipula dobânda percepută.

· rata de leasing operațional:

cota de amortizare calculată conform normelor legale în vigoare + un beneficiu stabilit de părți

Facturarea unei astfel de rate de leasing implică o transparență a tranzacției.

2. Mecanisme diferite de înregistrare în contabilitate:

– în cazul leasingului financiar

Operațiunea este tratată ca o achiziție de mijloace fixe, bunul ce face obiectul contractului înregistrându-se în evidența locatarului ( utilizatorului).

Calculul și evidența amortizării bunului se face de către utilizator. Acesta este obligat totodată să-și înscrie în pasiv o datorie de mărime egală ( o

datorie pe termen lung) cu valoarea de intrare a bunului plus întreaga dobândă aferentă. Aceasta se reduce pe măsura ce sunt plătite ratele.

Cheltuielile deductibile sunt cele care reprezintă amortizarea bunului ( conform legii 15/94) precum și cele cu dobânda facturată în cadrul ratei de leasing.

Înregistrări contabile:

– în cazul leasingului operațional

Bunul ce face obiectul contractului rămâne în evidența locatorului (închirietorul), calculul și evidența amortizării făcându-se la nivelul acestuia.

Plățile de leasing sunt recunoscute drept cheltuieli în contul de profit și pierdere. Rata de leasing (reprezentând amortismentul perioadei și un beneficiu)

este integral deductibilă la nivelul utilizatorului.

Pe plan internațional, leasingul operațional are același tratament contabil ca și cel prevăzut de normele românești actuale. Pentru leasingul financiar însă, practicile sunt diferite, după cum predomină orientarea către proprietatea economică sau proprietatea juridică.

Astfel, pot fi identificate trei variante de înregistrare în conturile individuale:

a) bunurile care fac obiectul contractului de leasing financiar sunt înregistrate în bilanțul utilizatorului, la imobilizari corporale ( SUA, Marea Britanie, Belgia, Polonia, Cehia, Rusia IAS ). Astfel calculul și evidențierea amortizării bunului se face de către utilizator.

b) bunurile care fac obiectul contractului de leasing nu se înregistrează în bilanț, rămânând în evidența finanțatorului, urmând același tratament ca la leasingul operațional ( Franța, Italia, Ungaria).

c) în bilanț se înregistrează dreptul de a folosi aceste bunuri, ca un element de imobilizări necorporale (este cazul Spaniei).

În situația în care locatarul și locatorul se află localizați în țări în care concepțiile despre proprietate sunt diferite, există posibilitatea ca amortizarea să fie inregistrată de două ori: o dată la locator, situat într-o țară precum Franța sau Germania, unde bunul dat cu chirie rămâne înregistrat în contabilitatea celui care îl deține de drept, și a doua oară la locatar, situat într-o țară în care predomină conceptul de proprietate economică, bunul fiind înregistrat în bilanț în virtutea faptului că este folosit în mod efectiv pentru desfășurarea activității de exploatare.

Suntem astfel, într-o situație de înregistrare a unei “ deprecieri duble ”,

numită double dip, care apare ori de câte ori un contract este interpretat din punct de vedere juridic într-o țară și din punct de vedere economic în alta. Atunci când acest contract este unul de leasing financiar, el permite exportul avantajelor fiscale legate de proprietate sub forma unor rate de leasing mai reduse. Schema poate fi extinsă, incluzând un număr mai mare de verigi intermediare ( din țări diferite), care să permită înregistrarea amortizării de trei sau chiar de mai multe ori, redevențele diminuându-se corespunzător. În aceste condiții, în montajele de leasing financiar, se folosește adeseori o interfață situată într-o țară în care se recunoaște proprietatea și care posedă și o rețea de convenții fiscale favorabile ( ca Olanda, de exemplu).

1. TENDINȚE ACTUALE ȘI DE VIITOR ALE EXTINDERII LEASINGULUI ÎN ROMÂNIA

1.1. Caracteristicile pieței de leasing din România

Privită în ansamblul, piața de leasing din România anului 2004 a înregistrat o evoluție pozitivă la nivel calitativ și cantitativ. Piața a demonstrat că s-a atins gradul maxim de maturitate, cel puțin pe piața autovehiculelor, societățile de leasing înregistrând cifre – record în vânzări. Probabil că perspectiva integrării europene a denominat toate problemele stringente ale leasingului, și, mai ales, ale clientului de leasing.

Deschiderea oportunităților euroatlantice pare să fi avut o contribuție în evoluția spectaculoasă a pieței. Piața de leasing are, începănd cu 2004 doi poli de reprezentativitate: Asociația de Leasing din România (ASRL) și Asociația de Leasing Bancar (ALB).

Piața de leasing Tabloul nr.2

Sursa:Fin-leasing

Piața de leasing a avut în 2004 un an de grație. Membrii celor două asociații de profil au raportat încheierea de contracte pentru bunuri însumând peste 1,3 miliarde de euro. La sfârșitul lunii octombrie, același indicator avea o valoare cu aproximativ 20% mai scăzută. Dacă s-ar lua în calcul TVA și accizele datorate, dobânzile și comisioanele din contractele de leasing încheiate, valoarea totală a pieței ar putea fi mult mai mare. Dar relevanța ar avea de suferit. În această situație, avansul și taxele ce revin spre plată utilizatorului, incluse in ratele de plată, ar face inoperante cifrele globale.

Anul 2004 ar fi trebuit să aducă un suflu nou în piață prin lărgirea ariei de cuprindere a finanțărilor. Parțial această evoluție a fost urmată de companiile independente și de cele afiliate băncilor comerciale. Pentru finanțatorii independenți, leasingul de echipamente devine, tot mai mult, o necesitate. În măsura în care au expertiză de specialitate și disponibilitate pentru analiza de risc, firmele independente încep pregătirea fazei în care se va face joncțiunea dintre piața de leasing națională și cea europeană.

Piața de leasing, dimensionată după valoarea bunurilor finanțate, se situa la sfârșitul anului 2004 la valoarea de 1,5 miliarde de euro. Cele două asociații de profil, ASRL și ALB, acopereau peste 85% din piață restul aparținând companiilor de leasing nemembre.

Membrii asociațiilor de leasing au reușit să se pună de acord în legătură cu modul de cuantificare a activității de piață. După ani buni în care cifrele vehiculate erau contaminate de raportări fictive sau neuniforme s-a găsit, în final, un numitor comun: valoarea bunurilor achiziționate prin leasing.

Se pare că din acest punct de vedere crearea unei alte organizații paralele, separate de ASRL, a avut darul de a determina grăbirea adoptării unei standardizări a raportărilor așa cum o cere LEASEUROPE, Asociația de Leasing Europeană. Rămâne de rezolvat însă o singură problemă: transparența, adică modul în care înțeleg membrii celor două asociații să ofere informații sintetice privind activitatea lor.

Paradoxal, în timp ce piața este tot mai dinamică, transparența în oferirea unor informații cât mai exacte este tot mai redusă.

„Lesingul de echipamente reprezintă o nișă insuficient exploatată. Alături de lesingul imobiliar, practicarea leasingului de echipamente va da un impuls și dezvoltării noilor tipuri de produse financiare”,consideră Florentina Mircea, directorul general al firmei TBI Leasing. În anul trecut,portofoliile companiilor de leasing au cunoscut un trend ascendent pronunțat,deși pentru toate produsele au fost înregistrate importante creșteri,s-au detașat net finanțările în leasing pentru segmentul de echipamente. Dintre cele 200 de companii de leasing active,36 sînt membre ale ASLR. Cota deținută de ASRL din total piață este estimată la 57%.

Începând cu acest an a intervenit o nouă distorsiune în piață o dată cu denominarea monedei naționale respectiv: stabilirea sistemului de rotunjire a soldurilor conturilor, notificările impuse de lege referitoare la relațiile contractuale dintre locator și utilizator, aspecte nereglementate inițial sau greșit înțelese care vor crea divergențe sau erori în aplicare.

Evoluția pieței de leasing în perioada 2001 – 2004

Studiu asupra pieței românești de leasing a fost efectuat pe baza unor date puse la dispoziție de către Uniunea Națională a Societăților de Leasing din România și a unui studiu elaborat de Mercury Marketing and Research Consultants în iunie 2002 și a fost prezentat în cadrul seminarului Interleasing desfășurat pe data de 13 iunie.

Conform studiului Mercury, piața de leasing românească pentru anul 2002 se ridică la o valoare de 395 milioane USD (ca valoare a contractelor), în creștere față de valoarea înregistrată în 2001 cu 44% (275 milioane USD). Cea mai mare parte a contractelor de leasing încheiate a fost reprezentată de contracte de leasing extern (cross-border) – 66% din valoarea contractelor pe anul 2002:

Tabloul nr.3

Sursa:wwwleasing.ro

Valoarea contractelor de leasing extern a înregistrat o creștere cu 79% în 2002 față de 2001, în timp ce valoarea contractelor de leasing intern a crescut cu numai cu 3%.

Valoarea contractelor de leasing încheiate de societățile membre ale Uniunii Naționale a Societăților de Leasing din România (UNSLR) s-a ridicat la 312,79 milioane USD, adică 79,1% din estimarea furnizată de Mercury. UNSLR înregistrau următoarele societății ca membrii ai asociației: Afin România, Alpha Leasing România, Ashworth Interleasing, Auto Italia, Bank Austria Creditanstalt Leasing, Daewoo Auto Trading, Dunărea Leasing, Finans Leasing, General Leasing, International Leasing, Leasing Danubius, Logimax, Motoractive, Planet Leasing, Rădăcini Leasing, Demir Romlease, Banca Română pentru Dezvoltare în calitate de corespondent al Sogelease Leasing.

Evoluția contractelor de leasing încheiate de societățile membre UNSLR în ultimii ani este următoarea:

Tabloul nr.4

Sursa: wwwleasing.ro

Din tabelul de mai sus se poate constata că activitatea de leasing a înregistrat o dezvoltare explozivă în ultimii ani. De altfel, conform părerii analiștilor ce urmăresc acest domeniu dezvoltarea activităților de leasing se va continua și în anii următori. În funcție de tipul contractului de leasing, activitatea membrilor UNSLR pe anul 2001 se prezintă astfel:

Tabloul nr.5

Sursa: wwwleasing.ro

Se constată că marea majoritate a contractelor încheiate sunt contracte de leasing financiar. O altă statistică interesantă este reprezentată și de clasificarea contractelor de leasing în funcție de obiectul acestora:

Tabloul nr.6

Sursa: wwwleasing.ro

Concluziile rapoartelor și datelor prezentate arată că dezvoltarea activității de leasing a depășit cu mult ratele de creștere ale altor segmente ale economiei, această creștere producându-se pe fondul unei evoluții în general nefavorabile a economiei românești. Cu toate acestea, piața de leasing este considerată încă insuficient dezvoltată și structurată la acest moment. O cauză principală a acestei situații o constituite lipsa informațiilor despre activitatea societăților de leasing; spre exemplu, nu toate firmele de leasing ale marilor importatori auto (Porsche, Ford, Mercedes, Peugeot) sunt membre ai UNSLR, astfel încât nu există raportări pentru aceste societăți (și alte societăți nemembre) cu privire la valoarea contractelor încheiate. În aceste condiții o estimare a pieței de leasing pe anul 2002 ce ar cuprinde și activitatea societăților nemembre UNSLR situează valoarea acestei piețe la peste 600 milioane dolari.

Principalii factori de succes în activitatea firmelor de leasing sunt considerați a fi disponibilitatea surselor de finanțare și analiza riguroasă a bonității financiare a clienților. Principalele surse de finanțare disponibile firmelor de leasing sunt băncile, urmate de acționari și fondurile de investiții. De altfel, atragerea surselor de finanțare a activității reprezintă principala dificultate înregistrată de către societățile de leasing.

Societățile de leasing independente, care nu sunt susținute în mod direct de o bancă, acționari puternici sau fonduri de investiții întâmpina de regulă dificultăți în atragerea surselor de finanțare; există cazuri în care băncile, spre exemplu, preferă să finanțeze cu predilecție societățile de leasing proprii, în dauna celor independente.

În acest context este interesant cazul singular al societății International Leasing care a decis utilizarea pieței de capital pentru finanțare, prin emisiuni publice de obligațiuni. Pe măsura dezvoltării pieței de capital în anii următori, această piață poate deveni o sursă excelentă de finanțare pentru societățile de leasing. Emisiunile de obligațiuni ale acestora au un grad de risc mai mic în comparație cu emisiuni ale societăților din alte domenii de activitate: fondurile obținute din emisiunea de obligațiuni sunt utilizate pentru încheierea contratelor de leasing ale căror rate acoperă ratele dobânzilor împrumuturilor și asigură un cash-flow constant (spre deosebire de cazul altor sectoare de activitate unde cash-flowul și rata de profitabilitate sunt mai dificil de estimat). În plus, contractele de leasing sunt de regulă asigurate, iar obligațiunile pot fi la rândul lor asigurate printr-o poliță de risc financiar.

O altă problemă întâmpinată, comună tuturor serviciilor financiare românești, o reprezintă nivelul redus de cunoaștere și înțelegere a mecanismelor financiare în rândul potențialilor clienți (iar leasing-ul nu face excepție). În măsura în care din ce în ce mai mulți potențiali clienți vor întelege și cunoaște aceste mecanisme, activitatea de leasing se va dezvolta.

Societățile de leasing consideră la acest moment că nu există o concurență foarte mare pe această piața, pe de o parte datorită nivelului actual de dezvoltare și al numărului redus de societăți de leasing iar pe de altă parte datorită specializării acestora pe diverse segmente.

Astfel, este interesant de notat ca un număr de 25-30 de societăți de leasing au derulat aproximativ 85% din valoarea contractelor de leasing încheiate în anul 2002. Există mult mai multe societăți cu activități de leasing, dar care au o prezență mai redusă pe piață. Astfel, există un număr de 1.743 de societăți comerciale înregistrate având ca obiect unic de activitate serviciile de leasing și 7.060 de societăți având serviciile de leasing ca obiect principal de activitate. 37% din societățile înregistrate cu obiect de activitate unic serviciile de leasing sunt societăți de leasing imobiliar, 20% sunt societăți de leasing general, iar 18% sunt societăți de leasing pentru bunuri de folosință indelungată.

Societățile de leasing din țara noastră pot fi împărțite în trei categorii:

societăți de leasing înființate de grupuri financiare, care beneficiază de finanțare, clienți și proceduri de analiză din partea grupului dar care se conformează de regulă unor proceduri rigide și consumatoare de timp;

societăți de leasing înființate de producători sau importatori ai anumitor categorii de bunuri (autovehicule, bunuri de folosință îndelungată, etc) care beneficiază de reduceri de prețuri din partea firmelor producătoare și de prețuri avantajoase dar care acționează doar ca instrumente de promovare a vânzărilor;

societăți de leasing independente care pentru a se afirma pe piață promovează dinamismul, operativitatetea și capacitatea de a acoperi segmente nișă rămase neacoperite de primele două categorii de societăți.

Principalele probleme înregistrate de firmele de leasing în țara noastră sunt cadru legal încă insuficient structurat, lipsa de informare a potențialilor clienți despre leasing (unde se include și preferința de natură psihologică a proprietății asupra bunului în dauna unui contract de leasing), stadiul actual al economiei naționale și eficiența redusă a agenților economici, mediul politic instabil și riscul de țară ridicat, nivelul redus al investițiilor străine, nivelul ridicat al inflației, puterea de cumpărare redusă, etc. Principalele soluții pentru remedierea unora din aceste probleme sunt implicarea societăților de leasing în îmbunătățirea cadrului legal și o activitate susținută a UNSLR în promovarea activității de leasing și a societăților ce activează pe această piață.

Având în vedere stadiul actual al pieței de leasing, caracterizată printr-o creștere constantă a cererii, concurența redusă și rate ridicate de profitabilitate, era de așteptat ca acest sector să cunoască o dezvoltare susținută în următorii ani, astfel încât o investiție în acest sector nu poate fi decăt profitabilă pe termen lung.

Conform datelor prezentate de UNSLR, piața de leasing din România s-a ridicat în anul 2003 la o valoare de aproximativ 1 mld Euro (valoarea contractelor), după cum urmeaza:

– mii Euro – Tabloul nr:7

Sursa: wwwleasing.ro

Comparativ cu anii precedenți, se remarca dinamică deosebită a pieței de leasing: creștere față de valoarea înregistrată în 2002 cu 123% și fața de 2001 cu 269%.

Valoarea contractelor de leasing încheiate de societățile membre UNSLR s-a ridicat la 581,67 milioane Euro, adică 60,8% din valoarea estimată a pieței de leasing.

Evoluția contractelor încheiate de membrii UNSLR în ultimii patru ani se prezintă după cum urmează:

Tabloul nr.8

Sursa: wwwleasing.ro

Din tabelul de mai sus se poate constata ca deși numărul contractelor încheiate în ultimii ani a înregistrat o ușoară reducere, valoarea contractelor s-a majorat într-un ritm aproape exponențial, semn al orientării leasingului spre produse de valoare ridicată.

În funcție de tipul contractului de leasing, activitatea membrilor UNSLR pe anul 2003 se prezintă astfel:

Tabloul nr.9

Sursa: wwwleasing.ro

Analiza acestor date relevă ponderea covârșitoare a leasingului financiar: 87,34%. De asemenea, se constată un ușor balans în favoarea leasingului intern (fonduri provenite din țară) – 59,5% – față de cel extern (cross-border) – 40,5%.

Clasificarea contractelor de leasing (la nivelul UNSLR) în funcție de obiectul contractului se prezintă astfel:

Tabloul nr.10

Sursa: wwwleasing.ro

Se observă preponderența lesingului auto, principalele cauze pentru această dezvoltare fiind: riscul este mai ușor cuantificabil, lichiditatea este mai ridicată, cererea ridicată (încurajată și de facilitățile legale).

Datele prezentate mai sus prezintă imaginea unui sector financiar aflat în plină expansiune. Această dezvoltare este susținută de o mai bună percepere a sistemului de leasing în rândul clienților, creșterea calității serviciilor oferite, obținerea unor surse de finanțare pentru firmele de leasing în condiții mai avantajoase, cadrul legislativ cât de cât favorizant.

Piața de leasing în 2004 cuprindea: firme de leasing afiliate unor bănci(10%); firme de leasing captive – afiliate unor producători sau furnizori (15%); firme de leasing independente(75%). Ponderea valorii bunurilor finanțate de societățile de leasing bancare reprezintă mai mult de 70%. Valoarea bunurilor finanțate la sfârșitul lunii octombrie reprezenta dublul valorii consemnate după primele cinci luni ale anului. Această evoluție se explică prin prisma mai multor factori: creșterea de la an la an a numărului de membrii, dezvoltarea pieței, conștientizarea în rândul clienților a importanței finanțărilor prin leasing a investițiilor sau achiziției de bunuri industriale.

Structura portofoliului de plasamente. Graficul nr.1

Sursa: Întocmit de autor pe baza datelor furnizate de Asociația de Leasing Bancar

Leasingul financiar a reprezentat și în 2004 principalul tip de contract practicat. Se pare că, deocamdată, leasingul operațional nu este chiar atât de operațional precum îi este numele. Cauza principală: ca urmare a reglementării excesive actuale, leasingul operațional este mult mai scump decât cel financiar.

Cei mai importanți clienți ai firmelor de leasing sunt persoane juridice. În anul 2004, după primele zece luni, 74% din contractele încheiate erau contrasemnate de persoane juridice, cu două procente mai mult decât la sfârșitul anului trecut. Diferența a fost contractată de sectorul public, ONG(17%) și de persoane fizice. Sectorul public a avut cea mai mare creștere în acest an, prezența sa în tranzacțiile din piață fiind mai vizibilă în a doua jumătate a anului.

Furnizorii externi continuă să domine piața de leasing, asigurând 68% din valoarea bunurilor finanțate. Situația este firească, date fiind facilitățile oferite încă, în 2004, de contractele de leasing. Nici dacă legea se va schimba, această structură nu se va modifica semnificativ atât timp cât economia românească nu poate să contracareze oferta externă de bunuri și echipamente.

Problemele cu care se confruntă societățile de leasing românești sunt:

cadrul legal încă insuficient structurat;

stadiul actual al economiei naționale;

riscul de țară încă ridicat (mediul legislativ volatil);

nivelul redus al investițiilor.

După cum se observă, începănd cu anul 2000, volumul tranzacțiilor încheiate la nivelul membrilor ASRL a crescut continuu, astfel că la sfârșitul anului 2004 s-a înregistrat o valoare a bunurilor finanțate în leasing de aproximativ 0,50 mld..euro, respectiv o valoare totală a contractelor de 0,59 mld.euro.

Președintele Asociației Societațiilor de Leasing din România, Cornel Coca Constantinescu, apreciază că în anul 2005 piața de leasing va depăși 2 mld.euro.

În ultima vreme, au existat unele declarații care menționau că piața de leasing auto tinde să atingă un nivel maxim. Se pare că nu doar 2004, ci și 2005 a rămas dedicat acestei previziuni. Piața de leasing a cunoscut și va cunoaște o evoluție susținută din punct de vedere valoric. Nu există încă o concurență puternică, fapt pentru care piața are un mare potențial de creștere în următorii ani.

1.2.Noua legislație în domeniul leasingului

În actuala legislație, utilizatorul are dreptul de a-și alege, cu acordul societății de leasing, compania care va asigura bunul.

Asigurarea bunului care face obiectul unui contract de leasing este incheiată în favoarea finanțatorului, dar plata primelor de asigurare cade in sarcina utilizatorului.

Începând cu 1 ianuarie 2006, capitalul social minim necesar înființării și funcționării sicietățiilor de leasing va fi de 300.000 euro, iar din ianuarie 2007 va fi de 500.000 euro.

Reglementările în vigoare cu privire la operațiunile de leasing:

Ordonanța nr. 51/28.08.1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing;

Legea nr. 90/28.04.1998 pentru aprobarea OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing;

Modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing;

Norme privind înregistrarea în contabilitate a operațiunilor de leasing;

Propunere de ordonanță de modificare a Legii nr. 99/1999 privind activitățile de leasing și societățile de leasing;

Ordonanța nr. 51/1997 republicată privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.

Legea nr. 414/26.06.2002 privind impozitul pe profit (M.O. 456/27.06.2002);

HG nr. 859/16.08.2002 pentru aprobarea instrucțiunilor privind metodologia de calcul a impozitului pe profit (MO 640/29.08.2002);

OMFP 1784/2002 pentru aprobarea precizărilor privind unele măsuri referitoare la închiderea exercițiului financiar pe anul 2002 la persoanele juridice care, potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, au obligația să întocmească situații financiare anuale (M.O. 21/16.01.2003);

HG 22/16.01.2003 privind unele modificări și completări ale metodologiilor contabile și fiscale (M.O. 44/24.01.2003);

OG 36/30.01.2003 privind corelarea unor dispoziții din legislația financiar – fiscală (M.O. 68/02.02.2003).

Legea nr.533 din 25 noiembrie 2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, publicată în Monitorul Oficial nr.1135 din 1 decembrie 2004.

ARTICOL UNIC

Ordonanța Guvernului nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.9 din 12 ianuarie 2000, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. După alineatul (2) al articolului 1 se introduce alineatul (3) cu următorul cuprins:

"(3) Prin derogare de la prevederile alin.(2), dreptul de utilizare a programelor pentru calculator, ca drept patrimonial de autor asupra programelor pentru calculator, poate face obiectul operatiunilor de leasing dacă titularul dreptului de autor a autorizat această operațiune. În acest caz, locatorul/finanțatorul transmite către utilizator, pentru o perioadă determinată, dreptul de utilizare a unui program pentru calculator asupra căruia deține un drept definitiv de utilizare.

Transmiterea se realizează la solicitarea utilizatorului, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul obligându-se să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a dobândi dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru dobândirea dreptului definitiv de utilizare, asupra programului pentru calculator, înainte de sfârșitul perioadei de leasing, dacă părțile convin astfel și dacă utilizatorul achită toate obligațiile asumate prin contract."

2. După litera d) a articolului 2 se introduce litera d1) cu următorul cuprins: "d1) drept definitiv de utilizare a programului pentru calculator- dreptul de utilizare asupra programului pentru calculator obținut pe o perioadă nedeterminată;"

3. După articolul 8 se introduce articolul 8^1 cu următorul cuprins:

"Art. 8^1. " Contractele de leasing având ca obiect dreptul de utilizare a programelor pentru calculator constituie titlu executoriu, dacă utilizatorul nu renunță la dreptul de utilizare, nu procedează la dezinstalarea programului și la ștergerea copiilor de siguranță, precum și, după caz, la restituirea suporturilor și documentației aferente programului pentru calculator, în următoarele situații:

a) la sfârșitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat opțiunea cumpărării bunului, respectiv opțiunea dobândirii dreptului definitiv de utilizare a programului pentru calculator, sau a prelungirii contractului;

b) în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului."

4. La articolul 9, literele b) și c) vor avea următorul cuprins:

"b) să încheie contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator, în condițiile expres formulate de către acesta, sau, după caz, să dobândească dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator;

c) să încheie contract de leasing cu utilizatorul și să transmită acestuia, în temeiul contractului de leasing, toate drepturile derivând din contractul de vânzare-cumpărare, cu exceptia dreptului de dispoziție, iar în cazul programelor de calculator să transmită dreptul de utilizare asupra programului pentru calculator către utilizator, fără a-și mai putea exercita acest drept în perioada derulării contractului de leasing;"

5. Articolul 17 va avea următorul cuprins:

"Art. 17. " Dacă în timpul derulării contractului de leasing finanțatorul vinde bunul, respectiv cesionează dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator, care face obiectul contractului de leasing unui alt finanțator, noul finanțator este legat de aceleași obligații contractuale ca si vânzătorul, respectiv transmițătorul, care rămâne garant al îndeplinirii obligațiilor față de utilizator."

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor articolului 75 și ale articolului 76 alineatul (2) din Constitutia României, republicată.

2. AVANTAJELE ȘI IMPACTUL ECONOMIC AL

LEASINGULUI ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI

Din punctul de vedere al locatorului, este esențial faptul că contractul de leasing îi protejează dreptul de proprietate și deci poate acționa direct asupra bunului în cazul în care utilizatorul nu se achită de obligațiile contractuale. De asemenea, obiectul finanțării fiind legat direct de contract și fiind personalizat, există posibilitatea urmăririi afacerii în intimitatea ei și este mult mai ușor de luat o decizie în caz de insolvabilitate temporară a utilizatorului.

Efectele cele mai importante din punct de vedere economic se regăsesc la utilizator. Acesta poate să plătească dreptul de folosință și, în cele din urmă, să achiziționeze un bun investițional pe măsură ce produce. Ratele pot fi astfel dimensionate și cadențate încât să permită plata ratelor și chiar obținerea unui profit fără a supune utilizatorul la sarcini împovărătoare. De exemplu, pentru activități sezoniere – cum ar fi industria zahărului – ratele pot fi orientate spre sfârșitul perioadei de producție, când veniturile înregistrate din vânzarea produselor vor permite achitarea obligațiilor de plată. În aceste cazuri, ratele sunt de cele mai multe ori anuale sau semestriale; dimpotrivă, pentru activități unde încasările sunt ritmice și se întind pe tot parcursul anului – cum ar fi panificația, industria laptelui – ratele pot fi lunare.

Contractul de leasing se încheie pe o perioadă de cel puțin un an. Nu există o cerință expresă ca contractul să fie încheiat în formă scrisă, dar Ordonanța nr. 51 reglementează clauzele obligatorii într-un contract de leasing, astfel că forma scrisă trebuie subânțeleasă.

Contractul de leasing constituie titlu executoriu (adică poate fi pus în executare contra utilizatorului fără nevoia parcurgerii vreunei proceduri judiciare) dacă utilizatorul refuză să înapoieze bunul, în următoarele situații:

– la sfârșitul perioadei de leasing, dacă acesta nu a formulat opțiunea cumpărării bunului sau a prelungirii contractului;

– în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.

Contractele de leasing referitoare la bunuri mobile sunt supuse înregistrării în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, în condițiile Legii nr. 99/1999, pentru opozabilitate față de terți, dar interesul unei astfel de înregistrări este al locatorului, iar nu al utilizatorului (ca în cazul leasing-ului imobiliar).

Achiziționarea de mijloace fixe (între care se includ echipamentele TI) prin leasing financiar intră sub incidența legislației referitoare la amortizare (în principal, Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, astfel cum a fost modificată și republicată), astfel încât deductibilitatea ratelor de leasing va fi tratată diferențiat. Astfel, o parte a ratei este deductibilă ca dobândă, o altă parte ca primă de asigurare și o altă parte ca prețul de achiziționare a bunului, acesta din urmă fiind determinat conform legislației referitoare la amortizare.

Ordonanța nr. 51 conține și unele reguli speciale privind taxele vamale. Astfel, bunurile care sunt introduse în țară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, sau de societăți de leasing persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, bunul se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import.

Dacă utilizatorul optează pentru cumpărarea bunului la sfârșitul perioadei de leasing, el va fi obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului (prețul plătit de locator furnizorului). Cu toate acestea, din punctul de vedere al regulamentelor vamale, utilizatorul trebuie să cumpere bunul într-o perioadă de 7 ani de la data încheierii contractului.

Breviar contabil

a)  Înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor corporale primite conform contractului de leasing, inclusiv a dobânzilor aferente:

212 = 167

”Mijloace fixe” ”Alte împrumuturi si datorii asimilate”

471 = 687

”Cheltuieli înregistrate ”Dobânzi aferente altor împrumuturi

în avans “ și datorii asimilate”

Debit cont 8036 “Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate” cu valoarea imobilizărilor corporale conform documentelor.

b)  Amortizarea imobilizărilor corporale achiziționate în sistem de leasing se face conform duratelor normale de funcționare legale în vigoare.

În cazul leasing-ului financiar – amortizarea se înregistrează astfel:

681 = 281

”Cheltuieli de exploatare privind ”Amortizări privind

amortizările și provizioanele” imobilizările corporale”

c)  Înregistrarea obligației de plată a ratelor facturate de proprietarul bunurilor:

   % = 404

   167 “Furnizori”

”Alte împrumuturi

și datorii asimilate”

1687

” Dobânzi aferente altor

împrumuturi și datorii asimilate”

4426

“TVA deductibilă”

și concomitent

666 = 471

        "Cheltuieli privind dobânzile” “Cheltuieli înregistrate în avans”

Cel puțin în ceea ce privește leasingul – experiența economiilor dezvoltate poate fi un exemplu de urmat. Nu întâmplător, boom-ul economic din Statele Unite, și mai târziu din Europa de Vest s-a datorat în mare măsură încurajării leasingului. Stimulentele, mai ales de natură fiscală, acordate firmelor de leasing au determinat efervescența fenomenului, astăzi vorbindu-se de o adevărată industrie a leasingului. Trebuie bine înțeles faptul că de facilitățile de orice natură acordate leasingului vor beneficia în cele din urmă utilizatorii.

Din nefericire, în România nu se poate vorbi de un cadru legal și fiscal stimulativ în tratamentul leasingului; fără a exagera lucrurile, am dori să sugerăm că schimbarea acestei stări de fapt ar putea fi una din căile redresării economice.

1) AVANTAJELE LEASINGULUI LA NIVEL MICROECONOMIC :

– achiziția imobilizărilor va fi finanțată pe seama cheltuielilor de exploatare;

– plata eșalonată a chiriilor permite evitarea imobilizării de resurse pe termen lung;

– o modalitate de finanțare a utilizatorului de către locator/finanțator pentru realizarea de investiții , achiziții;

– o operațiune juridico-financiară ce cuprinde concomitent o finanțare , o locațiune și , in anumite condiții, o vânzare a bunului inchiriat către utilizator.

2) AVANTAJE ALE LEASINGULUI LA NIVEL MACROECONOMIC

La nivel macoreconomic, leasingul prezintă avantaje multiple. Din acest punct de vedere, leasingul poate fi privit ca un mijloc de dezvoltare a firmelor de echipamente. Finanțând achiziția de echipamente, se dezvoltă un nou segment de piață – acela în care beneficiarii nu dispun de posibilitatea achitării integrale a acestora la cumpărare. In acest mod pot fi promovate pe piață și echipamente noi ale caâăror performanțe nu sunt cunoscute de beneficiari. După testarea noilor echipamente în perioada de locație, vor crește vânzarile directe, dacă i-au convins pe utilizatori

3) DEZAVANTAJE ALE LEASINGULUI

Leasingul, pe langă avantaje, prezintă si unele limite, în sensul că acesta comportă anumite riscuri pentru furnizor si pentru utilizator.

Pentru societățile de leasing, riscurile pot crește pe măsura creșterii numărului beneficiarilor, a scăderii exigenței privind solvabilitatea, a creșterii duratei pe care pot acționa factorii aleatori, a creșterii ponderi tranzacțiilor transnaționale.

De asemenea, contractul de leasing presupune o instruire specială a personalului, iar derularea operațiunii presupune antranarea unui număr mare de consilieri și analiști financiari. Pentru finanțatori, dacă prețul contractului nu s-a stabilit într-o monedă stabilă, ratele fixe ale locației pot deveni foarte dezavantajoase în timp. Cel mai mare risc pentru finanțatori există în situația în care un bun utilizat temporar nu își mai găsește solicitanți.

Din punctul de vedere al utilizatorului, dezavantajul ar putea fi faptul că leasingul este mai costisitor decât creditul bancar și neplata unei singure rate atrage după sine pierderea bunului și obligația de plată a tuturor ratelor restante.

PREGĂTIREA PENTRU INTEGRAREA IN UE A SOCIETĂȚILOR DE LEASING

Aderarea la Uniunea Europeană va accentua concurența de piață cu toate consecințele pozitive și negative pe care acest proces le va genera. Una dintre consecințele negative care va cauza cele mai mari neplăceri pentru operatori va fi micșorarea marjelor de profit. Evoluția euro de anul acesta poate fi, din această privință, un exercițiu de adaptabilitate. Pentru firmele având bugetul consolidat în euro, deprecierea monedei europene a avut un impact nesemnificativ. Nefiind dependente de cursul de schimb, marile companii captive sau afiliate băncilor străine nu au avut de suferit

Pentru firmele de leasing axate pe finanțarea achizițiilor de automobile, ieșirea din impas a constat în creșterea “productivității”. Ținând cont de faptul că majoritatea automobilelor vândute în piață provin din import, aprecierea leului a fost un stimulent pentru importuri, peste volumele prognozate. Cei care au decis să apeleze la leasing au fost favorizați, în 2004, deoarece majoritatea contractelor de acest fel sunt în moneda de referință europeană.

Companiile de leasing independente încep să freamăte la auzul pașilor integrării în Europa. Chiar de anul acesta, semnalul reconsiderării strategiei de finanțare a fost dat de evoluția “neașteptată” a devizelor europene, în principal, și americană în secundar. Dacă pentru o companie de leasing străină, întărirea monedei naționale a avut o însemnătate scăzută, nu același lucru s-a petrecut cu firmele de profil cu capital autohton. În general companiile străine au toată activitatea raportată la euro; nu doar finanțările, ci și cheltuielile (indiferent dacă este vorba despre chiria pentru sediul ocupat sau fondul de salarii). Pentru o companie românească, în sensul dat de proveniența capitalului, lucrurile sunt diferite (cheltuielile fiind, în special, cele cu salariile, în lei).

Coroborată cu intensificarea concurenței din piața de leasing, întărirea monedei naționale a determinat o scădere simțitoare a marjelor de profit în 2004.

Perspectiva aderării la Uniunea Europeană face să se întrezărească apariția pe piață a ofertei unor companii de leasing occidentale cu posibilități nelimitate de refinanțare și la dobânzi inferioare celor ale majorității firmelor independente autohtone. Reunite în cadrul Forumului de leasing, organizat de Departamentul de conferințe Piața Financiară împreună cu Asociația Societăților de Leasing din România, unele firme de leasing au adus în discuție un subiect inedit nu atât prin tipul produsului, ci prin modul de abordare: finanțarea echipamentelor industriale, alternativa în orientarea portofoliilor.

Leasingul de echipamente comportă particularități pe care cele mai multe companii, preocupate de finanțările auto încă nu le intuiesc. Finanțarea echipamentelor este o operațiune aparte, care presupune o relație contractuală diferită de cea cu furnizorii auto.

Distincția majoră în procedurile premergătoare finanțării de echipamente este în strânsă legătură cu existența unei piețe secundare pentru respectivele utilaje. În funcție de acest aspect, se pot stabili avansul minim și valoarea reziduală. Mai mult decât la leasingul auto, în leasingul de echipamente sunt importante parteneriatele cu furnizorii.

Oferta de finanțare (avans, dobândă, durată, garanții) se structurează în funcție de tipul, categoria și familia echipamentelor. Cele mai uzuale sunt parteneriatele cu furnizorii, create în baza unor oferte de tip sales-aid (ajutor financiar în vânzări). Altele au la bază coeficienți de discount sau contracte de buy-back (preluarea echipamentului de la utilizator), fie la sfârșitul contractului de finanțare, fie în cazul de incapacitate de plată.

Evolutia ponderii echipamentelor

pe total piață în perioada 2002 – 2004 (%)

Echipamente an 2002 an 2003 ian.– dec.2004

Industriale 10,60 5,90 3,61

Agricole 7,40 2,32 2,51

Medicale, IT 6,40 2,19 1,28

TOTAL 24,40 10,41 7,40

Piata de leasing total 900 mil. 1,4 mld. 1 mld.

Leasing auto total 89 87,8 92

Piața de leasing, dimensionată după valoarea bunurilor finanțate, se situa la sfârșitul anului 2004 la valoarea de 1,5 miliarde de euro. Cele două asociații de profil, ASRL și ALB, acopereau peste 85% din piață restul aparținând companiilor de leasing nemembre.

Membrii asociațiilor de leasing au reușit să se pună de acord în legătură cu modul de cuantificare a activității de piață. După ani buni în care cifrele vehiculate erau contaminate de raportări fictive sau neuniforme s-a găsit, în final, un numitor comun: valoarea bunurilor achiziționate prin leasing.

Se pare că din acest punct de vedere crearea unei alte organizații paralele, separate de ASRL, a avut darul de a determina grăbirea adoptării unei standardizări a raportărilor așa cum o cere LEASEUROPE, asociația de leasing europeană. Rămâne de rezolvat însă o singură problemă:transparența, adică modul în care înteleg membrii celor două asociații să ofere informații sintetice privind activitatea lor.

STUDIU DE CAZ

UTILIZAREA LEASINGULUI DE CĂTRE

S.C. AUTOSERVIL S.A. RM. VÂLCEA

1. Istoricul firmei

S.C. Autoservil S.A. a fost constituită în anul 1991, prin reorganizarea Întreprinderii Județene de Producție și Prestări Servicii Vâlcea ( I.J.P.P.S. Vâlcea) în baza Deciziei nr. 107/1991 a Prefecturii Județului Vâlcea.

Este înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J/38/218/1991.

Sediul societății este în Rm. Vâlcea, str. Știrbei Vodă, nr. 105 și își desfășoară activitatea pe raza județului Vâlcea.

S.C. Autoservil S.A. este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni, în conformitate cu prevederile legii 31/1991.

Capitalul social al societății este în sumă de 969.400.000 lei, împărțit într-un număr de 38.776 acțiuni în valoare nominală de 25.000 lei fiecare acțiune.

Acțiunile vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege și vor trebui să fie semnate de administrator.

Evidența acțiunilor se va ține într-un registru special, numerotat și sigilat care se va păstra la sediul societății. Acțiunile sunt de egală valoare. Ele acordă proprietarilor drepturi egale: dreptul la vot în Adunarea Generală a Acționarilor; dreptul de a alege și de a fi aleși în organele de conducere; dreptul de a participa la distribuirea profitului și alte drepturi.

Acțiunile sunt indivizibile cu privire la societatea comercială, care nu recunoaște decât un proprietar pentru fiecare acțiune.

Obligațiile societății sunt garantate cu capitalul social al acesteia, iar acționarii răspund în limitele valorii acțiunilor pe care le dețin.

Majorarea capitalului social se face în baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor.

S.C. Autoservil S.A. poate emite obligațiuni la purtător sau nominative pentru o sumă care să nu depășească trei pătrimi din capitalul vărsat.

Adunarea Generală a Acționarilor este organul de conducere al societății comerciale care decide asupra activității acesteia și asigură politica economică și comercială.

Societatea este administrată de un administrator ales de Adunarea Generală a Acționarilor pe o perioadă de cinci ani, dintre acționarii societății.

Gestiunea societății comerciale pe acțiuni este controlată de comisia de cenzori formată din trei membrii.

Societatea funcționează pe bază de contract de societate și statut aprobate la înființare, fiind administrată de un administrator care este și directorul societății ales de Adunarea Generală a Acționarilor.

Societatea este de sine stătătoare, neavând nici filiale și nici nu aparține la un holding.

Din profitul obținut de societate se vor constitui următoarele fonduri: fond de rezervă, fond de dezvoltare, alte fonduri.

Până în prezent nu s-au întreprins măsuri de restructurare organizatorică, respectiv fuziuni, divizări, societăți mixte.

Structura organizatorică este cea prezentată în anexa nr. 1.1.

Din 16 octombrie 1996 S.C. Autoservil S.A. a devenit dealer autorizat Daewoo în reparații autovehicule (service), singurul pe raza județului Vâlcea.

2. Analiza comercială

Obiectul de activitate

S.C. Autoservil S.A. are ca obiect de activitate:

întreținerea și repararea autovehiculelor;

comerț cu piese și accesorii pentru autovehicule;

vânzarea de autovehicule Daewoo în sistem leasing, rate și cash;

cumpărarea, vânzarea și recondiționarea autovehiculelor;

vânzarea de mărfuri industriale, alimentare prin magazinele proprii.

Tabel nr. 1.

Valoarea contractelor de leasing încheiate de S.C. Autoservil S.A. în perioada 2002 – 2004

Sursa: Informații furnizate de S.C. Autoservil S.A.

Tabel nr.2

Evoluția vânzărilor de autoturisme Daewoo

Sursa: Catalogul de vânzări al S.C. Autoservil S.A. 2000-2003

Structura vânzărilor de autoturisme Daewoo este următoarea:

în 2001 din totalul de 97 autoturisme vândute numai 17 în sistem leasing, restul de 80 au fost vândute în rate și cash;

în 2002 din 65 de autoturisme vândute 4 au fost vândute în sistem leasing, 12 cash și 49 în rate;

în 2003 din 41 autoturisme vândute 7 au fost în leasing, 24 în rate și 10 cash;

în 2004 din 183 de autoturisme 4 au fost vândute în sistem leasing, 104 în rate și 75 cash.

Relațiile cu furnizorii și clienții. Concurența

Scopul oricărei unități economice este de a produce bunuri, de a presta servicii sau de a efectua lucrări, cu alte cuvinte de a desfășura o activitate rentabilă pentru a-și recupera resursele investite și, mai mult, de a obține rezultate financiare pozitive și durabile. În acest sens, unitățile economice se integrează în mediul economic fie în calitate de vânzător având relații financiare cu clienții firmei, fie în calitate de cumpărător având relații financiare cu furnizorii firmei.

Principalul furnizor este S.C. Daewoo Automobile S.A. Craiova de la care se comercializează piese auto pentru autoturisme marca Daewoo. Alți furnizori sunt: S.C. Lubrom S.R.L. București, S.CC. Kamicom S.A. Rm. Vâlcea, S.C. Petrom S.A., etc

Tabel nr. 3.

Principalii furnizori pe tipuri de produse

Sursa: Informații furnizate de S.C. Autoservil S.A. Rm. Vâlcea

S.C. Autoservil S.A. are ca și clienți diverse societăți din Rm. Vâlcea, dar și persoane fizice.

Principalii clienți sunt: Total Distribution Groupe S.R.L., S.C. Magic Tic-Tac S.R.L., S.C. Irina Impex S.R.L., Oltchim S.A., Primăria Județului Vâlcea, Prefectura Județului Vâlcea, cabinetele de avocați, S.C. Etalon S.A., S.C. Panonia S.R.L., S.C. Depal S.R.L., Oil Tudav S.R.L., Agenția de protecție a mediului, Casa de asigurări de sănătate, S.C. Electrica S.A., Spitalul Județean, Consiliul Județului Vâlcea și mulți alți agenți economici și persoane fizice.

Concurența este forma activă a liberei inițiative, liberă inițiativă generată de proprietatea privată, aceasta constituind la rândul ei o trăsătură esențială a economiei de piață al cărei mecanism este concurențial.

Ca orice societate comercială, S.C. Autoservil S.A. are concurență pe piața locală, principalii concurenți fiind: S.C. Marshall S.R.L., S.C. Henry S.R.L., Motoractiv, etc.

Tabel nr. 4.

Concurența locală

Sursa: Anchetă statistică privind concurența, S.C. Autoservil S.A., 2004

3. Analiza principalilor indicatori

S.C. Autoservil S.A. este permanent preocupată de reducerea stocurilor de materii și materiale, de reducerea cheltuielilor de aprovizionare și producție și de creșterea productivității muncii, aceste eforturi fiind reflectate în indicatori economico-financiari(CA, V, Ch,P).

Cifra de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă totalitatea încasărilor întreprinderii rezultate din relațiile acesteia cu clienții săi.

Analiza dinamică se realizează cu indicatori cunoscuți: modificarea absolută, modificarea relativă și indicele cifrei de afaceri.

Tabel nr. 5.

Evoluția cifrei de afaceri

Sursă: Bilanț anual, S.C Autoservil S.A., 2001-2004

CA n/n-1=CA n-CA n-1

CA2002/2001=6390230-5332521=1057709 mii lei

CA2003/2002=7787558-6390230=1397328 mii lei

CA2004/2003=8432000-7787558=644442 mii lei

CA n/n-1(%)=(CA n/n-1/CA n-1)*100

CA2002/2001(%)=(1057709/5332521)*100=19,84%

CA2003/2002(%)=(1397328/6390230)*100=21,37%

CA2004/2003(%)=(644442/7787558)*100=8,27%

I CA n/n-1=(CA n/CA n-1)*100

I CA 2002/2001=(6390230/5332521)*100=119,84%

I CA 2003/2002=(7787558/6390230)*100=121,87%

I CA 2004/2003=(8432000/7787558)*100=108,27%

Cifra de afaceri crește în perioada analizată de la 5332521 mii lei în anul 2001 la 8432000 mii lei în anul 2004, adică cu 3099479 mii lei.

Urmărind evoluția cifrei de afaceri de la un an la altul se observă că aceasta înregistrează numai creșteri. Astfel:

în perioada 2002-2001 crește cu 1057709 mii lei, de la 5332521 mii lei în 2001 la 6390230 mii lei în 2002;

în perioada 2003-2002 crește cu 1397328 mii lei, de la 6390230 mii lei în 2002 la 7787558 mii lei în 2003.

În perioada 2003-2004 crește cu 644442 mii lei, de la 7787558 mii lei în 2003 la 8432000 mii lei în 2004.

Procentual creșterile reprezintă în 2002 19,84%, iar în 2004 21,87%.

Creșterea cifrei de afaceri generează o situație favorabilă societății întrucât duce la obținerea de profituri cât mai mari.

Una dintre țintele întreprinderii trebuie să fie creșterea permanentă a cifrei de afaceri pentru că: din punct de vedere comercial creșterea cifrei de afaceri reprezintă consolidarea poziției întreprinderii pe piață, adică crește forța ei concurențială, iar din punct de vedere financiar, pe de o parte este bază pentru obținerea de profit, iar pe de altă parte determină creșterea profitului.

Numărul de salariați

Numărul de salariați reprezintă totalul persoanelor care lucrează într-o întreprindere.

Analiza potențialului uman se face din două puncte de vedere: cantitativ (dinamică, structură, calitatea forței de muncă, stabilitate) și calitativ (eficiența utilizării forței de muncă).

Analiza dinamicii se realizează cu ajutorul unor indicatori ca numărul de salariați și modificarea absolută.

Tabel nr. 6

Evoluția numărului de salariați

Sursa: Bilanț anual, SC Autoservil SA Rm. Vâlcea, 2001-2004

NP n/n-1=NP n-NP n-1

NP2002/2001=36-36=0 pers

NP2003/2002=37-36=1 pers

NP2004/2003=37-37=0 pers

NP n/n-1%=(NP n/n-1/NP n-1)*100

NP2002/2001%=(0/36)*100=0%

NP2003/2002%=(1/36)*100=2,78%

NP2004/2003%=(0/37)*100=0%

I NP n/n-1%=(NP n/NP n-1)*100

I NP2002/2001%=(36/36)*100=100%

I NP2003/2002%=(37/36)*100=102,78%

I NP2003/2003%=(37/37)*100=100%

În perioada analizată numărul de salariați a crescut de la 36 persoane la 37 persoane.

În primii doi ani analizați numărul de salariați a rămas constant la 36 persoane. În anul 2003 a crescut cu o persoană, respectiv 2,78% iar în anul 2004 a rămas din nou constant la 37 de salariați.

Creșterea numărului de salariați determină o situație favorabilă pentru întreprindere în sensul că a crescut și cifra de afaceri și întreprinderea are nevoie de personal.

Mijloace fixe

Analiza mijloacelor fixe se face cantitativ și calitativ. Analiza cantitativă presupune analiza dinamicii mijloacelor fixe, analiza structurii mijloacelor fixe și analiza calității se face prin intermediul rezultatelor utilizării mijloacelor fixe ( cifra de afaceri, profit).

Tabel nr. 7

Evoluția mijloacelor fixe

Sursa: Bilanț anual, SC Autoservil SA Rm. Vâlcea,2001-2004

F n/n-1=F n-F n-1

F2002/2001=1638526-1375013=263513 mii lei

F2003/2002=1669123-1638526=30597 mii lei

F2004/2003=1870400-1669123=201277 mii lei

F n/n-1%=(F n/n-1/Fn-1)*100

F2001/2002%=(263513/1375013)*100=19,16%

F2003/2002%=(30597/1638526)*100=1,87%

F2004/2003%=(201277/1669123)*100=12,06%

I F n/n-1%=(F n/Fn-1)*100

I F2002/2001%=(1638526/1375013)*100=119,16%

I F2003/2002%=(1669123/1638526)*100=101,87%

I F2004/2003%=(1870400/1669123)*100=112,06%

Valoarea mijloacelor fixe a crescut în perioada analizată cu 495.387 mii lei, de la 1.375.013 mii lei în 2001 la 1.870.400 mii lei în 2004. Valoarea mijloacelor fixe a crescut de la an la an astfel:

în 2002 față de 2001 a crescut cu 263.513 mii lei, adică cu 19,16%;

în 2003 față de 2002 a crescut cu 30.597 mii lei, adică cu 1,87%.

în 2004 față de 2003 a crescut cu 201.277 mii lei, adică cu 12,06%.

Indicele mijloacelor fixe a fost în 2002 de 119,16%, în 2003 de 101,87% și în 2004 de 112,06%.

Atunci când întreprinderea își propune să realizeze un volum de activitate superior înregistrat celui din anii precedenți este normal să crească valoarea mijloacelor fixe.

Creșterea valorii mijloacelor fixe determină o situație favorabilă pentru întreprindere / societate deoarece duce la creșterea volumului de activitate.

Profitul agenților economici este reprezentativ pentru aceștia, el informându-i cu privire la rentabilitatea activităților economice desfășurate de ei, dar și asupra competitivității acestora pe piață.

Profitul reprezintă rezultatul obținut de către agentul economic în cursul unui exercițiu financiar și se calculează ca diferență dintre veniturile agentului economic și cheltuielile efectuate pentru obținerea acestora.

Tabel nr. 8

Evoluția profitului

Sursa: Bilanț anual, SC Autoservil SA Rm. Vâlcea,2001-2004

P n/n-1=P n-P n-1

P2002/2001=189.995-552.981=-362.986 mii lei

P2003/2002=116.888-189.995=-73.107 mii lei

P2004/2003=96.520-116.888=-20.368 mii lei

P n/n-1=(P n/n-1/P n-1)*100

P2002/2001%=(-362.986/552.981)*100=-65,64%

P2003/2002%=(-73.107/189.995)*100=-38,48%

P2004/2003%=(-20.368/116.888)*100=-17,43%

I P n/n-1%=(P n/P n-1)*100

I P2002/2001%=(189.995/552.981)*100=34,36%

I P2003/2002%=(116.888/189.995)*100=61,52%

I P2004/2003%=(96.520/116.888)*100=82,57%

Profitul a scăzut în perioada analizată cu 456.461 mii lei. Valoarea profitului a scăzut de la an la an astfel:

în 2002 față de 2001 a scăzut cu 362.986 mii lei, adică cu –65,64%;

în 2003 față de 2002 a scăzut cu 73.107 mii lei, adică cu –38,48%;

În 2004 față de 2003 a scăzut cu 20368 mii le4I, adică cu –17,43%

Profitul a scăzut de la an la an, dar aceasta este o situație favorabilă pentru societate deoarece firma nu a înregistrat pierderi.

Derularea unei afaceri la SC Autoservil SA – comercializarea în sistem de leasing financiar a autovehiculelor

Pentru comercializarea în sistem de leasing a unui autovehicul se parcurg mai multe etape și anume:

clientul se prezintă la dealer pentru aflarea ofertei de leasing DWAR și se informează asupra prețului, condițiilor de finanțare, valorilor componente ale contractului de leasing (prima rată, rata lunară, valoarea reziduală) și modalitățile de plată;

Dealerul îndrumă clientul către reprezentantul asigurătorului în vederea verificării bonității și obținerii Acceptului de Livrare;

Clientul prezintă asigurătorului documentele solicitate pentru verificarea bonității, în vederea obținerii Acceptului de Livrare pentru condițiile de livrare pe care le-a solicitat (autovehicul, avans, perioadă, monedă);

Asigurătorul, în baza documentelor primite, verifică bonitatea și în cazul unui aviz favorabil emite Acceptul de Livrare și informează dealerul și clientul;

Dealerul completează Avizul de plată cu datele de identificare ale clientului, ale autovehiculului și valorilor de plată și îl predă clientului cu indicațiile necesare de folosire;

Clientul plătește contravaloarea primei rate și a taxei de leasing într-unul din conturile DWAR, conform condițiilor pentru care a optat și care au fost aprobate, în sistemul de confirmare a plății pe bază de Aviz de plată;

Dealerul primește de la client Avizul de plată confirmat de bancă și documentul de plată cu care a efectuat plata taxei de leasing și a primei rate de leasing într-unul din conturile DWAR și verifică efectuarea plății;

Dealerul întocmește factura DWAR- DWAR de achiziție a bunului;

Dealerul întocmește factura de leasing pentru prima rată și cea pentru taxa de leasing în numele DWAR, completează și semnează contractul de leasing;

Clientul semnează contractul de leasing;

Asigurătorul emite polița de avarii și furt pentru fiecare client și o predă dealerului care o anexează la setul de documente pentru client;

Dealerul secretizează la RAR cartea de identitate a autovehiculului;

Centrul Zonal completează certificatul de leasing;

Dealerul livrează autovehiculul cu numere provizorii de înmatriculare, un rând de chei și certificatul de leasing completat de către Centrul Zonal, un exemplar al contractului cu toate anexele, polița de asigurare Casco, facturile aferente;

Dealerul trimite documentele de vânzare la Centrul Zonal cel târziu a doua zi după livrarea autovehiculului;

Centrul Zonal verifică și corectează documentele și le trimite la DWAR/T Craiova;

Centrul Zonal oprește un exemplar al facturii DWAR-DWAR în vederea înmatriculării autovehiculului și înmatriculează autovehiculul, după care predă clientului numerele de înmatriculare definitive și certificatul de înmatriculare;

Clientul plătește ratele lunare de leasing;

DWAR Craiova plătește asigurătorului cotele de primă de asigurare conform contractului cadru de asigurare;

DWAR Craiova urmărește încasarea ratelor de leasing lunare;

Finalizarea contractelor;

Măsuri de recuperare a debitelor ( notificări, recuperare autoturisme, acțiuni juridice).

Responsabilitățile dealerului în comercializarea prin leasing financiar a autovehiculelor sunt:

Afișează la loc vizibil condițiile de finanțare și valoarea ratelor lunare pentru comercializarea autovehiculelor în sistem de leasing financiar;

Informează clientul asupra ofertei de leasing, a condițiilor de creditare Daewoo, a prețurilor și a modalităților de plată;

Solicită la Centrul Zonal autovehiculul solicitat de client (cazul când acesta nu este în stocul dealerului) și primește autovehiculul;

Îndrumă clientul către reprezentantul asigurătorului în vederea verificării bonității și obținerii Acceptului de livrare;

Primește Acceptul de livrare de la asigurător emis în factura clientului;

Completează avizul de plată cu datele de identificare ale clientului, ale autovehiculului și valorilor de plată și îl predă clientului cu indicațiile necesare de folosire;

Primește de la client Avizul de plată confirmat de bancă și documentele de plată cu care a efectuat plata taxei de leasing și a primei rate de leasing într-unul din conturile DWAR și verifică efectuarea plății;

Emite factura DWAR-DWAR de achiziție a bunului;

Întocmește factura de leasing pentru prima rată și cea pentru taxa de leasing, completează și semnează contractul de leasing, conform Acceptului de livrare și instrucțiunilor primite de la DWAR pentru completarea contractului;

Documentele întocmite (contractul de leasing, factura primei rate și a taxei de leasing, factura DWAR-DWAR) vor avea obligatoriu aceeași dată și se întocmesc cu data în aceeași săptămână cu plata primei rate de leasing, în caz contrar dealerul suportă diferența de curs valutar;

Primește de la asigurător Polița de asigurare de avarii și furt (CASCO) emisă în numele clientului care este asiguratul și în care există clauză de cesionare a despăgubirii către DWAR precum și condițiile generale de asigurare;

Livrează clientului autovehiculul echipat cu numere provizorii de înmatriculare și un rând de chei, manualul de utilizare, ghidul de garanție și service, certificatul de leasing și setul de documente care trebuie să conțină:

Un exemplar al contractului de leasing cu anexele aferente (cererea de finalizare a contractului de leasing cu istoricul plăților, scadențarul de plată, condițiile generale de asigurare);

Un exemplar al facturii primei rate;

Un exemplar al facturii de taxă de leasing;

Polița de asigurare de avarii și furt (CASCO).

Informează clientul asupra nelămuririlor pe care acesta le poate avea referitor la autoturism sau la documentele încheiate și îi pune în vedere să analizeze cu atenție clauzele contractuale ale contractului de leasing și ale asigurării în scopul respectării acestora;

Primește de la Centrul Zonal cartea de identitate a autovehiculului și o secretizează;

Trimite la Centrul zonal setul de documente, cel târziu a 2-a zi de la vânzare, în vederea verificării și înmatriculării definitive a autovehiculului;

Primește de la Centrul Zonal la sfârșitul fiecărui an tichetele de asigurare RCA pe care le repartizează la clienți;

Efectuează verificările periodice ale autovehiculelor clienților de leasing, iar în cazul preluării autovehiculului de la clienții rău plătitori sau a returnării autovehiculului constată starea tehnică a acestora;

Participă activ la acțiunile întreprinse de DWAR și/sau asigurător pentru identificarea în teritoriu a clienților restanțieri și recuperarea debitelor;

Participă la finalizarea contractului de leasing:

Emite factura finală a valorii reziduale după ce aceasta este eliberată informatic de către DWAR;

Înmânează un exemplar clientului și celelalte două exemplare le transmite imediat la Centrul Zonal;

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Pentru 44% din populația adultă din mediul urban nu există o distincție clară între creditul bancar și finanțarea prin leasing. Numai 31% dintre cei care doresc achiziționarea unui bun ar merge la bancă pentru a obține un credit, în timp ce 35% preferă avantajele achiziționării în leasing. De asemenea un sfert dintre aceștia nu s-ar mai complica cu procedurile dosarelor de finanțare dacă ar putea plăti cu bani gheață, și consideră că leasingul este mai profitabil financiar. Există însă și un segment de 4% ce cred exact contrariul.

Gradul redus de sofisticare a sistemului financiar românesc în ceea ce privește oferta de finanțare nu este încă în măsură să confere leasingului o poziție dominantă în susținerea procesului investițional din economie. În acest context, companiile românești încă se confruntă cu problematica alegerii instrumentelor adecvate de finanțare din punctul de vedere al costurilor, rapidității, accesibilității și eficienței utilizării lor. Unul dintre elementele esențiale luate în calcul în realizarea unui management eficient al resurselor financiare este cel legat de costuri. Astfel, în cazul creditului bancar destinat achiziționării unui autovehicul, dobânda și ratele lunare de rambursat sunt determinate în funcție de prețul DDP ( duty delivered paid ),în componența căruia intră toate taxele-cele vamale (0% pentru autovehiculele din Uniunea Europeană și 30% pentru cele din afara UE ), accizele (0-27%) și TVA (19%),elemente care majorează substanțial prețul CIP de intrare al bunului. În schimb, în cazul ratelor de leasing se ține cont doar de prețul CIP, în timp ce accizele și taxele vamale se aplică la valoarea reziduală, valoare la care se realizează transferul dreptului de proprietate și care reprezintă minimum 20% din valoarea inițială a mașinii.

Începând cu 1 februarie 2005, acciza se va calcula însă la valoarea de intrare în țară a bunului, asimilată prețului CIP. Modificările impuse prin noul Cod fiscal au generat multă confuzie și dezbateri aprinse printre specialiștii în domeniu în condițiile în care ultimele reglementări (consfințite prin Hotărârea nr. 1840/2004 ce completează Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal ) impun aplicarea accizelor la întreaga valoare de intrare la care se adaugă taxele vamale și alte taxe speciale, ceea ce ar genera și majorarea valorii TVA. Evident, aceste modificări vor influența considerabil planurile de afaceri ale clienților.

Atât în cazul leasingului, cât și al creditului bancar firmele sunt obligate la plata unor comisioane /taxe de administrare (cuprinse în general între 1,5 %și 2,5% ) și a primelor de asigurare, în timp ce dobânzile percepute variază între 9,5% și 12% (în cazul leasingului operațional pot fi chiar mai mari).

Exigențele băncilor comerciale privind bonitatea firmei și regulile stricte de creditare favorizează leasingul. Solicitările băncilor privind garanții materiale (ipoteci, comisioane de evaluare, prime de asigurare a gajurilor) generează costuri. Prin comparație leasingul apare ca un instrument mult mai flexibil. Accesibilitatea finanțării prin leasing este cu atât mai atractivă cu cât nivelul avansului poate fi negociat cu societatea de leasing, iar același tratament se aplică și la stabilirea valorii reziduale. Avansul obișnuit în practica din piața de leasing este de 20%, pornind de la zero până spre un maxim de 50%.

În acelasi timp valoarea reziduală este , conform legii, de minimum 20% din valoarea de intrare a bunului, dar poate fi și mai mare neputând depășii 50%. În general, societatea de leasing își acoperă riscul de default (incapacitate de plată) și din dimensionarea avansului.

Astfel, față de creditul bancar atât obținerea cât și derularea unei finanțări în sistem leasing se poate dovedi mai rapidă și operativă. Diferențe semnificative se regăsesc în evidențele contabile.

Astfel, contractarea unui credit apare reflectată în contabilitate ca o datorie,determinând modificarea structurii bilanțiere a firmei.

Această situație va genera obținerea unor indicatori ai bonității financiare cu niveluri mai reduse, limitând accesul la finanțări viitoare. În schimb, în cazul leasingului,bunurile achiziționate au regim de bunuri închiriate.

Operațiunile contabile presupun înregistrarea pe cheltuieli a sumelor aferente plăților corespunzătoare ratelor, deci ratele nu sunt prinse în bilanț ca datorii. Bunurile achiziționate în leasing pot contribui la crearea sursei de venit necesare plății ratelor de leasing.

Mărimea constantă a „chiriei” asigură o bugetare riguroasă a cheltuielilor, o optimizare a bilanțului și un control superior al cash-flow-ului. În funcție de tipul de leasing,calculul și evidențierea amortizării bunului se vor efectua sau nu de către utilizator.

În cazul leasingului operațional societatea de leasing este cea care suportă cheltuielile cu amortizarea.

Principalul atuu al finanțării în leasing este dat însă de tratamentul fiscal avantajos care permite deductibilitatea plăților de leasing. Acestea se compun din : amortizare, dobândă, asigurare, diferențe de curs valutar (în cazul leasingului financiar ).

Rata de leasing și asigurare sunt singurele deductibile pentru utilizator în cazul leasingului operational.

În acest sens, reducerea ratei de leasing permite diminuarea bazei de calcul a impozitului pe profit, cu influențe pozitive în rentabilizarea activitații și majorarea profitului.

În cazul în care bunurile care fac obiectul contractului de leasing provin din import, acestea sunt exceptate de la plata taxelor aferente pe perioada derulării contractului.

Taxele sunt achitate la sfârșitul contractului, când se schimbă și destinația importului din import temporar în import definitiv.

Dacă în cazul creditului bancar, rambursarea anticipată a înprumutului este sancționată prin comisioane suplimentare, în cazul leasingului nu există o regulă strictă.

Acestă situație nu este inclusă, de cele mai multe ori, în contractul încheiat între utilizatori și societatea de leasing. Binențeles, soluția cea mai avantajoasă pentru client, dar care este practicată de puțini actori din piață, este cea prin care nu se solicită nici un comision pentru plățile realizate în avans.

Alteori, firmele de leasing aplică un comision de 1%-2% din suma plătită în avans, metodă abordată cel mai frecvent de societațile de leasing afiliate unor bănci.

O altă formulă de soluționare a acestei probleme este cea a practicării unor dobânzi diferențiate care presupune ca utilizatorul să beneficieze de o reducere a dobânzii stabilite inițial și nu o recalculare la sold.

Alegerea uneia dintre cele două metode de finanțare se poate dovedi destul de dificilă, fiecare încorporând avantaje și dezavantaje.

Un mare handicap al finanțării în leasing îl constituie încă cel legat de modul de interpretare neuniformă a reglementărilor. De altfel au fost inițiate dezbateri de specialiștii în domeniul care au adus în plin plan problemă modificărilor ce se impun a fi aduse actualului cadru legislativ, din punct de vedere fiscal, în vederea crearii premiselor necesare dezvoltării unei piețe mature a leasingului.

Ultimele date statistice relevă o integrare susținută a leasingului în procesul de finanțare a noilor afaceri conturându-se, astfel premisele unor prognoze optimiste pentru consolidarea acestui segment al sistemului financiar.

Sistemul de finanțare în leasing este folosit exclusiv de cumpărătorii mărcilor Mazda, Mitsubishi, Toyota.

Conform datelor furnizate de Asociația Producătorilor și Importatorilor de Automobile (APIA), numărul total de unități achiziționate în leasing a atins nivelul de aproximativ 44 000 de unități, în creștere cu 42% față de perioada similară din 2004.

Dacă luăm în calcul criteriu provenienței, creșterea a fost de 37% pentru mașinile din import și de 67% pentru cele din producția internă.

Prin urmare românii par să acorde o atenție sporită finanțării în leasing, ca o alternativă la creditul bancar sau la plata cash.

De altfel, creșterea numărului de importatori auto si a vânzătorilor de mașini din import – a căror pondere în total autovehicule vândute este de 82% – a determinat o promovare agresivă a acestui sistem de finanțare.

În plus, atuurile reprezentate de deducerile fiscale, precum și procedurile destul de rigide de finanțare prin credit au contribuit la atragerea unui aflux important de clienți, deopotrivă din categoria persoanelor juridice și fizice.

Leasingul devine oportunitate pentru clienții care constată că „opționalele” trec autoturismul în categoria modelelor scumpe de peste 2000 EURO.

Datele din piață relevă faptul că modelele de vârf de gamă sunt achiziționate în proporție de 95% doar prin intermediul leasingului, indiferent de marcă.

In privința autoturimelor fabricate în România, ponderea achiziționărilor prin leasing se ridică la 7%, singura marcă ce intră „în cărți”, din acest punct de vedere fiind tot Dacia, în timp ce producătorii români Aro și Daewoo și-au comercializat produsele în exclusivitate în rate sau cu plata pe loc.

Din cele 27 000 de unități de vehicule comerciale ușoare vândute în acest an, în creștere cu 26% față de anul 2004, ponderea celor achiziționate prin leasing s – a ridicat la 69% pentru cele provenind din import și 11% pentru vehiculele autohtone, în exclusivitate marca Dacia.

Prin urmare în privința autoturimelor și vehiculelor ușoare fabricate în România, finanțarea în leasing se menține la cote modeste – de 18% față de 15% în urmă cu un an.

Fară îndoială, apariția și conștietizarea de către clienți a beneficiilor aduse de unele produse specifice piețelor de leasing mature (de genul „sale and lease – back” sau „buy – back”) alături de facilitățile fiscale aferente operațiunilor în leasing și accesibilității acestora pentru segmente mai largi de utilizatori vor permite acestui sistem de finanțare să câștige tot mai mult teren în fața creditului bancar.

Pentru facilitarea practicării leasingului în comerțul nostru exterior, ar fi necesară întocmirea unor cataloage de prețuri, tarife, taxe de leasing pe diferite grupuri de țări și chiar pe firme, în funcție de durata închirierii și prețurile reziduale, pentru mașinile și utilajele care se comercializează în leasing. Aceasta ar ajuta foarte mult lucrătorii operativi din comerțul exterior nu numai pentru a cunoaște condițiile în care se practică leasingul pe diferite piețe, dar și pentru întocmirea unor oferte concrete de leasing și avansarea lor virtualilor clienți.

O altă propunere ar fi o mai bună cunoaștere teoretică a specificului acestor operațiuni, a avantajelor și riscurilor pe care le implică operațiunile de leasing.

Dezvoltarea economică din Statele Unite, și mai târziu din Europa de Vest s-a datorat în mare măsură încurajării leasingului, de aceea consider că leasingul reprezintă o cale eficientă către privatizarea societățiilor românești, mai ales a celora cu posibilități reduse de finanțare.

Stimulentele, mai ales de natură fiscală, acordate firmelor de leasing au determinat efervescența fenomenului, astăzi vorbindu-se de o adevărată industrie a leasingului. Trebuie reținut că de facilitățile de orice natură acordate leasingului vor beneficia în cele din urmă utilizatorii.

Din nefericire, în România nu se poate vorbi de un cadru legal și fiscal stimulativ în tratamentul leasingului. Fără a exagera însă cred că schimbarea acestei stări de fapt ar putea fi una din căile redresării economice.

Anexa nr. 1

Organigrama SC Autoservil SA