Semnificatia Estetica a Designului Si Elementele de Baza ale Acesteia

CUPRINS:

ADNOTAȚIE

INTRODUCERE

Capitolul 1. SEMNIFICAȚIA ESTETICĂ A DESIGNULUI ȘI ELEMENTELE DE BAZĂ A ACESTEIA

1.1. Conceptul de design

1.2. Valorizarea estetică în design

1.3. Elementele designului și mijloacele lor de aplicare

1.4. Originea semnificației culorilor și elementele de bază a acesteia

1.4.1. Fiziologia culorii

1.5. Istoria apariției restaurantului

1.5.1. Infrastructura și echipamentul restaurantului

1.6. Normative de proiectare

1.6.1. Protecția împotriva incendiilor a clădirilor și instalațiilor

1.7. Concluzii la capitolul 1

Capitolul 2. CERINȚE ERGONOMICE DE ORGANIZARE A SPAȚIULUI INTERIOR

2.1. Principiile generale de ergonomie

2.1.1. Ergonomia interiorului cafenelei

2.3. Planificarea spațiului din interior a cafenelei pentru copii

2.4. Prinncipii de formare a spațiului

2.5. Concluzii la capitolul 2

Capitolul 3. INTERIORUL COMPOZIȚIONAL ARTISTIC ȘI ESTETIC

A CAFENELEI PENTRU COPII

3.1. Proiect de design. Caracteristici generale

3.1.1. Zonarea cafenelei

3.1.2. Tendințe moderne a designului în zonarea spațiului interior

3.2. Utilizarea stilului contemporan și rolul acestuia în amenajarea interiorului

3.2.1. Elementele de bază a interiorului în stil contemporan

3.3. Formarea spațiului ecologic

3.4. Spațiul de joacă pentru copii

3.5. Pardoseala antiderapantă.Element principal în asigurarea unui nivel ridicat de rezistență la alunecare

3.5.1. Funcționalitatea pardoselii vinilică antiderapante

3.6. Concluzii la capitolul 3

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE GRAFICE

ADNOTAȚIE

Tema proiectului de licență este designul interior al cafenelei pentru copii „În lumea poveștilor”. Scopul este de a realiza proiectul de design interior a cafenelei pentru copii cu toate cerințele și normative. În această lucrare, am sugerat una dintre opțiunile posibile de decorare a interiorului dat și încăperilor sale.

Primul pas, de formare, este căutarea de stil. Acest proiect a fost creat în stilul contemporan cu elemente ecologice, cu tematica basmelor, care a transmis spiritul poveștilor moldovenești. Ideea de bază a proiectului de licență este de a crea un spațiu confortabil și atractiv,atît pentru copii,cît și pentru părinții acestora, care să îndeplinească toate cerințele: funcționale, ergonomice, estetice și tehnice ale unei cafenele.

Cu ajutorul selecției de culori, mobilier adecvat, zonarea spațiului, designul podelei și tavanului, eu am realizat o extensie vizuală a spațiului.

Datorită nuanțării cu culori, interiorul s-a dovedit a fi luminos și expresiv. Fațadele, decorațiuni interioare a cafenelei, precum și furniturii, de asemenea corespunde stilului contemporan.

Partea teoretică a proiectului de licență constă dintr-o notă explicativă, unde sunt indicate scopurile și obiectivele proiectului, studiu elaborării problemelor practice.

Partea practică a lucrării a fost efectuată prin tehnica computerizată grafică cu programul AutoCAD și 3D Max. Și de asemenea, a fost efectuată o machetă .

AHHOTAЦИЯ

Была выбpана тeма пpoeкта: Дизайн интepьep кафe для дeтeй “B миpe cказoк”. Цeль заключаeтcя, в peализации пpoeкта дизайна интepьepа кафe для дeтeй, c yчeтoм вcex нopмативныx тpeбoваний. B этoй pабoтe, я пpeдлoжила oдин из вoзмoжныx ваpиантoв для yкpашeния интepьepа.

Пepвый шаг, oпpeдeлeниe cтиля. Этoт пpoeкт был coздан в coвpeмeннoм cтилe c экoлoгичecкими элeмeнтами, на тeмy cказoк, кoтopый пepeдаёт дyx мoлдавcкиx cказoк. Ocнoвная идeя пpoeкта заключаeтcя в coздании кoмфoтнoгo и пpивлeкатeльнoгo интepьepа, как для дeтeй, так и для иx poдитeлeй, кoтopыe oтвeчают вceм тpeбoваниям кафe: фyнкциoнальныe, эpгoнoмичecкиe, эcтeтичecкиe и тexничecкиe пoтpeбнocти.

C пoмoщью цвeтoв, интepьep бyдeт яpким и выpазитeльным. Фаcады, дeкopативныe eлeмeнты в интepьepe кафe, а такжe фypнитypа, вcё cooтвeтcтвyeт coвpeмeннымy cтилю.

Teopeтичecкая чаcть пpoeкта cocтoит из пoяcнитeльнoй запиcки, гдe yказанны, цeли и задачи пpoeкта, изyчeниe пpактичecкиx пpoблeм.

Гpафичecкая чаcть cocтoит из кoмпьютepнoй гpафики, c пoмoщью пpoгpамм, AutoCAD и 3D Max.A такжe был cдeлан макeт.

ANNOTATION

The topic of the diploma paper is interior design of the cafe for children named "In the fairytale world". The main goal of this project is to make it after all the requirements and regulations. In this diploma paper, I suggested one of the possible options for decorating this object and its spaces.

The first step of forming it is to look for a style. This project was created in the contemporary style with ecological elements, based on the fairytale theme, which sent the spirit of the moldovian fairytales. The main idea of this project is to create a comfortable and attractive space both for children and for their parents, which is going to fulfil all the functional, ergonomic, aesthetic, and technical requirements of a modern cafe.

Due to the color tinting, the interior proved to be lightsome and expressive. The facades, interior decorations of the café and furnishings also correspond to modern style.

The theoretical part of the project consists from an explanatory note, which contains goals and objectives of the project, and development study of the practical problems.

The practical part of the project was done by computer graphical technique programme AutoCAD and 3D Max. And also has been made a model.

INTRODUCERE

Pentru proiectul de licență, la specialitatea „Design Interior”,am ales tema: Designul interior al cafenelei pentru copii „În lumea poveștilor”.În ultima perioada,cofetăriile pentru copii,unde se consumă prăjituri, bomboane, înghețată, au despărut  de pe piața de restaurante și cafenele.[32] Acestea, fiind înlocuite cu alte localuri publice cu profil gastronomic, în care se servește un larg sortiment de preparate culinare (gustări calde și reci, preparate lichide calde, mâncăruri, salate, dulciuri de bucătărie), produse de cofetărie, patiserie, înghețată, fructe, băuturi nealcoolice și alcoolice. Pentru crearea unei atmosfere animate-distractive, poate dispune de formație muzical-artistică. Organizează servicii suplimentare: banchete, recepții etc.
Sarcina principal este de a proiecta o cafenea pentru copii, care va crea condițiile favorabile și va corespunde cerințelor atît pentru copii, cît și pentru parinții acestora.

Elaborarea proiectului de diplomă este etapa finală de pregătire de specialitate. Valoarea proiectului constă în procesul executării lui,astfel promovăm cunoștințele teoretice, abilitățile practice, și, de asemenea, capacitatea de aplicare la proiectul de design. Astfel, avem posibilitatea pentru a demonstra aptitudinile profesionale și creativitatea noastră,care a fost însușită pe parcursul anillor de învățătură.

Designul înseamnă proiect, desen (de concepție), schiță (de concepție). Este o concepție și o metodă de creație care urmărește să asigure fiecărui produs un înalt randament funcțional, însoțit de un aspect agreabil. În toate epocile de înflorire umană a existat o corelare între posibilitățile materiale, nivelul tehnologic, relațiile economice interne și externe, orizontul spiritual exprimat prin gustul artistic și capacitatea de creație. Mai mult chiar, tehnologul și artistul se confundau la început într-o singură persoană.

Arta, tehnica și știința nu sunt domenii incompatibile, contradictorii sau concurente, ci doar specifice și solidare. Ele se implică și se condiționează reciproc. Designerul știe că funcționalul, ergonomicul și esteticul conlucrează pentru a se ajunge la eficiență.

Unele designuri industriale au devenit cunoscute și „clasice”, putând fi considerate la fel de bine atât drept lucrări de artă, cât și drept lucrări de inginerie.[23]

Un designer este persoană care proiectează. Mai formal, designerul este un agent care "specifică proprietățile structurale ale unui obiect de proiectare". În practică, orice persoană care creează obiecte tangibile sau intangibile, cum ar fi produsele de larg consum, procese, legi, jocuri și grafică, este denumit ca designer. Într-o maniera mai clasică, principalele domenii de proiectare sunt doar pictura, sculptura și arhitectura, care sunt văzute ca arte majore. Designul vestimentar, de mobilier și alte comune au rămas în mare parte ceva legat de tradițional sau artizani specializați în a le face manual.

Dorința omului de a-și îmbunătăți în permanentă locuință și mediul înconjurator este la fel, de veche ca specia umană, manifestîndu-se de-a lungul istoriei într-o asemenea masură încît se poate vorbi de un istoric al designului. În afară semnificației religioase, desenele de pe pereții peșterilor sugerează astăzi că oamenii din comuna primitivă aveau un anumit gust pentru îmbunătățirea și înfrumusețarea locului în care locuiau. Pereții cenușii de stîncă păreau prea goi și prea sumbri, așa că dintr-o sensibilitate care practic nu avea nici un scop practic, omul primitiv simțea nevoia de a aduce o formă primară de artă în viața sa.Mărturiile istorice despre civilizațiile din Mesopotamia și Palestina demonstrează că aceste schimbări erau într-un trend ascendent, fiind deja utilizate elemente de bază în dezvoltarea și organizarea locuințelor oamenilor. Un exemplu deosebit îl reprezinta și astăzi arhitectura egipteană, în special datorită atenției acordate decorațiunilor interioare. Nici vechea China nu a fost o excepție, ultimele descoperiri arheologice de artefacte, unelte și mobilier demonstrînd că în viața de zi cu zi frumusețea locuinței era un scop în sine, care demonstra statutul social și material al proprietarului. Încă de la începuturile civilizației occidentale, anunțat de realizările Greciei, preocuparea pentru decorarea și amenajarea spațiului interior a început să devină o disciplină specifică, chiar dacă la început cel puțin accesibilă doar celor foarte bogați.

Romanii, care au asimilat și imitat pentru a dezvolta multe din elementele culturii elene, au fost cu adevarat fascinați de posibilitățile aproape nelimitate, de a controla și îmbunătăți mediul, în care se trăia, de la arhitectura orașelor la decorarea camerelor. Stilul clasic a avut o influență covîrșitoare asupra gustului și ideilor occidentale de-a lungul istoriei. Culturile orientale – în special cele din India, China sau Japonia – au influențat puternic designul occidental, dar în mai mică masură. [20]

SEMNIFICAȚIA ESTETICĂ A DESIGNULUI ȘI ELEMENTELE DE BAZĂ A ACESTEIA

.Conceptul de Design

Designul de interior a fost inițial o ramură a arhitecturii, dar care acum se desprinde tot mai mult de domeniul din care face parte, capătînd statutul de disciplină de sine stătătoare ce presupune îmbunatățirea condițiilor de viață prin crearea unui ambient, ce îmbina atît principii estetice, cît și de ergonomie și antropologie ce cresc funcționalitatea și calitatea spațiilor interioare.În formularea unei decizii de design intervin mai mulți factori. Este vorba despre spațiul însuși, cu dimensiunile și construcția lui, cu potențialul și limitele lui. Apoi trebuie luată în considerare destinația spațiului respectiv, pentru muncă sau relaxare, pentru întalnire sau rugăciune, comercial sau de învățămînt. Exista o semnificație a oricarui spațiu, care îl investește cu autoritate, securitate, înțelepciune, succes, dîndu-i o alură fie senină fie ludică. În afară acestora mai sunt considerațiile practice (accesul, iluminarea, acustica, spațiile de depozitare) și cele de sanătate și de protecția muncii (prevederile pentru persoanele cu nevoi speciale etc.).   

Profesia de designer de interior furnizează servicii de cercetare, dezvoltare și implementare a planurilor, punînd în practică necesitatea, ca interiorul unui spațiu să îmbunatățească semnificativ calitatea vieții, să crească productivitatea muncii și să protejeze viața, sanătatea și bunăstarea persoanelor. În acest scop, designerul pune la dispoziția clienților săi urmatoarele servicii:  
1.Planificarea
• anBAZĂ A ACESTEIA

.Conceptul de Design

Designul de interior a fost inițial o ramură a arhitecturii, dar care acum se desprinde tot mai mult de domeniul din care face parte, capătînd statutul de disciplină de sine stătătoare ce presupune îmbunatățirea condițiilor de viață prin crearea unui ambient, ce îmbina atît principii estetice, cît și de ergonomie și antropologie ce cresc funcționalitatea și calitatea spațiilor interioare.În formularea unei decizii de design intervin mai mulți factori. Este vorba despre spațiul însuși, cu dimensiunile și construcția lui, cu potențialul și limitele lui. Apoi trebuie luată în considerare destinația spațiului respectiv, pentru muncă sau relaxare, pentru întalnire sau rugăciune, comercial sau de învățămînt. Exista o semnificație a oricarui spațiu, care îl investește cu autoritate, securitate, înțelepciune, succes, dîndu-i o alură fie senină fie ludică. În afară acestora mai sunt considerațiile practice (accesul, iluminarea, acustica, spațiile de depozitare) și cele de sanătate și de protecția muncii (prevederile pentru persoanele cu nevoi speciale etc.).   

Profesia de designer de interior furnizează servicii de cercetare, dezvoltare și implementare a planurilor, punînd în practică necesitatea, ca interiorul unui spațiu să îmbunatățească semnificativ calitatea vieții, să crească productivitatea muncii și să protejeze viața, sanătatea și bunăstarea persoanelor. În acest scop, designerul pune la dispoziția clienților săi urmatoarele servicii:  
1.Planificarea
• analizează resursele proiectului și limitările acestuia; identifică toate cerințele de viata și siguranță; 
• întocmește grafice de lucrări, planuri de lucru și bugete; 
• analizează cerințele spațiului și obiectivele designului;
• integrează cautarile cu experiență și cunoștințele acumulate în designul de interior;  
• determină nevoia și recomandă specialiști în anumite discipline (structuriști, instalatori etc.).
2. Propunere conceptului de design
• formulează planurille preliminare și conceptele de design corespunzatoare spațiului;   
• descrie caracterul, funcția și estetica proiectului.
3. Dezvoltarea designului  
• dezvoltă și prezintă clientului spre aprobare finală recomandarile de design pentru: planificarea spațiului; aranjarea mobilierului; pereți, ferestre, podea, respectiv intervenții asupra tavanului; finisaje, culori, sanitare; instalație electrică, iluminat, tehnologia audio-vizuală și comunicațiile;
• propune obiecte de artă, accesorii și decorațiuni;
• propune bugete;  
• prezintă, prin mijloace media, desene, schițe, perspective prin randări, ajutîndu-se cu exemple și fotografii din reviste sau alte lucrări executate. 
4. Propunerea documentelor contractuale 
• pregătește – spre aprobarea clientului – schițele de lucru și specificațiile pentru construcția interioară (care nu este de rezistență), materiale, mobilier, textile etc.;
• colaborează cu servicii profesionale ale consultanților sau furnizorilor specializați din domeniile mecanica, arhitectura, electricitate, construcții și identifică furnizorii calificați;  
• pregateste documentele de licitație, colectează și selectează ofertele;  
• asistă clientul la incheierea contractelor cu furnizorii.
5. Administrarea contractului
• administrează documentele contractuale în calitate de reprezentant al clientului;  
• confirmă obținerea aprobărilor necesare;  
• verifică și aprobă schițele și mostrele furnizorilor pentru a certifica faptul că ele respectă conceptul de design;  
• efectuează vizite de lucru și inspecții pe teren la lucrări;  
• asigură dirigenția de șantier: monitorizează stadiul lucrărilor și livrările furnizorilor;  
• urmărește instalarea mobilierului, textilelor și echipamentelor;  
• pregătește lista deficiențelor.  
6. Evaluarea   
• urmarește și evaluează implementarea proiectului, atît în timpul execuției, cît și la finalizare.

"Urîtul se vinde greu" – este sloganul lansat acum vreo patru decenii de Raymond Loewy, iar designul de interior este industria frumosului ambalată și livrată în locuința proprie, este cadoul pe care îl facem eului nostru, confortului nostru personal, într-o lume din ce în ce mai haotică și mai distantă. Pentru omul contemporan, casa reprezintă locul interacțiunii sociale, dar și al retragerii, spațiul în care își trăiește și îsi ascunde, sau exhibă, dupa caz, sinele interior.

În această lume mereu în schimbare, a promisiunilor excepționale și a perspectivelor neliniștitoare, a izbucnirilor tehnologice incontrolabile, rolul central de formare îl are designerul, amploarea întregii sfere a designului contemporan, tinde să cuprindă toată ambianța vieții noastre. Creațiile designerului au un puternic impact social și determiă comportamentul și personalitatea umană, de aceea, mai nou, viața noastră se învîrte, deși nu o simțim întotdeauna, în jurul tendințelor, așteptărilor, propunerilor de life-style generate de industria frumosului – designul.

Designul transformă viața noastră personală și socială în clipe de neuitat, trăite în spații deosebite, ne transfigurează în personaje de film, în eroii pe care îi admirăm, decorurile schimbă realitatea, o fac nouă, spectaculoasă, fastuoasă, glamour, sofisticată, mimimală, exotică… așa cum vrem… Trăim în fiecare zi într-un univers nou, creat dupa dorințele, visele și aspirațiile noastre, suntem creatorii imaginii noastre exterioare ce ne reprezintă în totalitate visele launtrice. Aceasta reprezintă designul pentru noi… și ceva în plus, de fiecare dată nou.[41]

. Valorizarea estetică în design

Una din cele mai importante trăsături ale omului, este aceea de a conferi, în funcție de necesitățile sale, sensuri mediului în care trăiește, raportându-se preferențial la tot ceea ce intră în component acestuia.Selecțiile, ierarhizările, preferințele acordate obiectelor, fenomenelor, comportamentelor umane, creațiilor materiale sau ideale ale omului, după măsura în care ele satisfac la un moment dat sau în general trebuințele, dorințele și idealurile lui, se finalizează în ceea ce numim valori. Ele nu sunt lucruri, deși nu pot exista fără suport material, nu sunt nici idei, concepte, noțiuni, simboluri etc., ci un mod specific de raportare preferențială și deziderativă a omului, la mediul în care trăiește, pe baza unor criterii sociale și, tocmai de aceea, variabile între anumite limite (specificitatea societății, gradul de cultură, particularitățile etnice, tradiție, nivelul de instruire, conjunctura socio-politică etc.).Valorile măsoară nivelurile, de civilizație ale societății, dimensionează capacitățile creatoare ale omului, conferind sens și finalitate acțiunilor sale.

Omul trăiește, se formează și se afirmă într-un climat de valori, oferind umanității rodul energiilor sale fizice și intelectuale, preschimbate în diverse forme valorice.Orice specie de valori (etice, estetice, stiințifice, utilitare, religioase etc.) se conturează atât ca ansamblu de însușiri, atribute, calități perene, constante în raport cu acțiunea erozivă a timpului, cât și ca sistem de relații, ce dezvăluie istoricitatea procesului de valorizare, ce are loc într-o lume dinamică,schimbătoare, mereu aceeași și mereu alta.

Valoarea estetică, (afirmă Nicolai Hartmann, filosof german, unul din întemeietorii axiologiei) nu se poate anticipa; ea nu există pentru nici o conștiință înainte de apariția ei în obiectul singular. Ea nu este, deci, obiectiv sesizabilă fără intuiție, care este totodată plăcerea resimțită în intuiție. De aceea este ea atât de strâns legată de cazul individual și, strict vorbind, nu numai de el, ci chiar de intuirea particulară în contemplarea de fiecare dată; la o a doua contemplare, ea poate fi deja alta; căci fiecare contemplare este o nouă realizare a sintezei în care constă apariția. Valoarea estetică însă atârnă de apariție caatare. Valorile estetice, sunt numai valori ale unui <<existent pentru noi>>. Sunt, raporturi autentice obiective, adică valori ale obiectului caatare, dar obiectul însuși nu subzistă în sine, ci numai pentru un subiect care percepe estetic”.În acest context se definește atitudinea estetică, al cărei specific constă în predispoziția vădită a naturii umane spre relevarea aspectelor expresive ale realității.

  Atitudinea estetică este declanșată de acțiunea unor stimuli ce poartă germenii frumosului, trezind în sfera subiectivității omului o reacție de răspuns, sensibilă și rațională în același timp.

 Datul estetic(armonia formelor, culorilor, sunetelor, expresivitatea încărcată de sens etc.) care naște atitudinea estetică se regăsește în natură, în mediul ambiant, în relațiile interumane, în produsul industrial etc, dar mai ales în artă, unde sunt solicitate în mod expres deschiderea spirituală, imaginația constructivă, sensibilitatea semnificativă, aprecierea de tip estetic.

Valorizarea estetică are, prin urmare, o sferă mai largă decât cea artistică, chiar dacă

“frumosul artistic" deține un rol hotărâtor în definirea esteticului.Categoria fundamentală a esteticii,frumosul, reflectă, pe de-o parte, acele însușiri și proprietățiale naturii, societății, creațiilor umane, capabile să trezească în personalitatea valorificatoare stări desatisfacție, emoție și bucurie estetică și, pe de alta, ansamblul aptitudinilor și înzestrărilor specifice ființeiumane – generatoare a sentimentelor de plăcere și de admirație.

Frumosul oglindește, deopotrivă, ordinea lumii exterioare și armonia trăirilor interioare, subiective, sociabilitatea și individualitatea, îmbinând planul afectivității cu cel al raționalității lucide și înscriindu-se astfel în rândul acelor componente ale esteticii care oferă o imagine unitar globală asupra condiției umane.Spiritualitatea europeană începe să ofere răspunsuri la întrebarea “

ce este frumosul?" , o dată cu filosofia greacă. Platon încearcă să distingă “ideea de frumos" de lucrurile frumoase, transformabile și pieritoare, asigurându-i un loc privilegiat în“lumea ideilor ". Pentru Aristotel frumosul exprimă unitateaîn diversitate, la baza“înțelegerii” și“simțirii

” lui aflându-se ordinea, simetria, limitarea sau măsura.În secolul al XV-lea, Leon Battista Alberti, un arhitect italian, scrie următoarea definiție afrumuseții: “O voi defini, spunînd că frumusețea este armonia tuturor părților între ele, îmbinate în proporție și înlănțuire în acea operă în care se află, astfel încât nimic nu poate fi adăugat sau scos sauschimbat de acolo fără a strica ansamblul". Aceeași atitudine predomină astăzi, în cadrul unui mare grup de artiști activi și de critici de artă proeminenți.

Ei cred că,e rezultatul unei relații controlate între părțile separate ale unei opere.Această definiție nu-i spune artistului cum să creeze frumusețea, ci îi dirijează energiile către acest scop;ea îl poate îndruma și pe observator către elementele esențiale dintr-o operă de artă, care, la rândul lor,

îi pot oferi acea experiență a frumosului denumită“experiență estetică".Alexander Baumgarten, cel care definește pentru prima dată estetica, separând-o de celelalte discipline filosofice, susține că ,,ordinea părților " este trăsătura principală a frumosului. W.Goethe consideră “

 semnificativul”că dimensiune esențială a frumosului, iar Kant îl definește ca“ceea ce place fără nici un interes", ca “ formă a finalității unui obiect întrucât e percepută fără reprezentarea unui scop".Multiplele teoretizări ale frumosului justifică dubla lui natură, îmbinarea caracterului reflectoriu,a capacității de înfățișare autentică a realității cu forța transfigurării expresive a acesteia. Cum ființa umană, mediul său natural și social, dispun de anumite însușiri, ce pot fi apreciate după criterii estetice(armonia formelor, culorilor, sunetelor etc, expresivitatea și semnificația pe care o au pentru realizarea echilibrului omului cu lumea exterioară sau cu el însuși), exercițiul aprecierii, obiectivat în acțiune, permite omului să modeleze, să transforme lumea sau să creeze o alta, potrivit legilor esteticului.În suita acestor însușiri,la un prim nivel , care vizează toate structurile universului, se numără:linia, sunetul, culoarea, masa, ritmul, măsura, unitatea, simetria, echilibrul etc.

 La un al doilea nivel,ce privește individualitatea umană, avem de-a face cu: fantezia, inspirația,intuitivitatea, sensibilitatea, inventivitatea etc., pentru ca, în sfârșit, raporturile umane să poată fivalorificate, deci analizate estetic după perfecțiunea lor morală, delicatețea și profunzimea sentimentelor,măreția virtuților, utilitatea și eficiența socială a activităților productive, finalitatea inventivității etc.Există, ca urmare, două concepții fundamentale în ceea ce privește frumosul:dintr-un prim punct de vedere, frumosul stă în reacția subiectivă a unei persoane la contactul cu un stimul exterior (în acest caz simțul frumosului e considerat a fi în noi înșine și ceva dinafară ne face să trăim acest sens al frumosului, deci sentimentul nu face parte din obiectul cea declanșat reacția);din al doilea punct de vedere, frumosul constituie o caracteristică inerentă a unui obiect sau aunei experiențe.Deci, frumosul pare a fi abordat de la doi poli opuși: cei care gândesc că frumusețea există exclusiv în reacțiile unice ale individului abordează experiența din punctul de vedere al unui observator,iar cei ce gândesc că frumosul e într-un obiect sau într-o experiență îl privesc din punct de vedere al creatorului.Ambele puncte de vedere, menționate mai sus, par la fel de valabile. E greu de respins argumentul că frumosul pentru observator e o reacție personală și subiectivă. Dar, se poate susține, pe de altă parte, că reacția necesită un stimul inițial, capabil să declanșeze experiența estetică.Se poate afirma că identificarea urâtului și frumosului e recunoscută ca o reacție personală și subiectivă la stimuli exteriori.Concluzia filosofilor cum că identificarea frumuseții diferă de la o persoană la alta a fost întărităde studii psihologice, care arată că reacția estetică e asemănătoare altor reacții emoționale și că reacțiile individuale se deosebesc în mod considerabil și aceasta pentru că există atât de multe elemente necunoscute în crearea simțului frumuseții la toți oamenii și e imposibil de stabilit criterii absolute pentru identificarea frumosului.Dacă se consideră că“arta e un produs al omului în care materialele sunt ordonate cu abilitate pentru a comunica o experiență umană",atunci, în cadrul acestor limite, e posibil ca unii observatori să găsească frumusețe, alții să găsească satisfacție intelectuală, iar alții să descopere o enigmă tulburătoare.Deși este o categorie estetică, frumosul nu poate fi acceptat ca o abstracție oarecare, ci el presupune o interpretare care evidențează specificitatea conținutului său, adică osmoza perfectă a elementelor însoțite de valențe estetice, aparținând lumii exterioare, cu însușirile creatoare specific conștiinței umane, capabilă să le valorifice.În acest context, conținutul noțiunii de frumos nu mai poate fi redus la o simplă calitate a lumii naturale, sociale sau culturale, nici nu mai poate fi identificat cu binele sau cu adevărul. El presupune un ansamblu caleidoscopic de însușiri ale universului uman, de atitudini, comportamente, activități, relațiietc., purtând amprenta puterilor nelimitat creatoare ale omului, ca ființă determinată social istoric.[37].

1.3. Elementele designului si mijloacele lor de aplicare

Elementele de bază a designului interior constituie: spațiu,forma,culoare si lumina.

Spațiul. Primul lucru la care trebuie sa ta gandesti cand incepi sa-ti amenajezi casa, este spațiul. Asta nu înseamnă că trebuie să ții seama doar de dimensiunile încăperii, ci și de destinația acelei încăperi, de felul în care vrei s-o folosești. Cînd evaluezi spațiul casei, încearcă să îți imaginezi că pereții sunt invizibili. Asta ne poate ajuta să descoperim noi posibilități, noi variante de reamenajăre și recompartimentare cu panouri, paravane, pereți ușori, iar consultînd un arhitect vom vedea dacă ideile noastre se pot concretiza.
Mobilierul trebuie ales cu atenție, astfel încît spațiul să nu fie irosit. Delimitarea spațiilorlor, se poate face cu ajutorul pieselor de mobilier, sau a unui panou decorativ, dar mai exista și o altă varianta: tratarea diferita a spațiilor formate, cu ajutorul materialelor și culorilor.

Lumina. Lumina are o importanta majora în lucrarile de amenajare interioare. Primul pas pe care trebuie să-l facem este să stabilim dacă este suficientă lumină naturală în încapere, raportată la destinația acesteia.

Lumina naturală și lumina artificială. Dacă lumina naturală nu este suficientă, avem doua variante pentru a obține efectul dorit, de fapt încăperea luminoasă și confortabilă: studierea mijloacelor prin care putem aduce în interior mai multă lumină (“decuparea” în perete a înca unei ferestre, înlocuirea ușii de lemn cu una de sticlă) sau susținerea luminii naturale prin cea artificială.
Trebuie să reținem că o lumină bună – naturală dar și artificială- este unul dintre cele mai bune mijloace de a face ca un spațiu să pară mai mare decît este în realitate.

Rolul culorilor in lucrarile de design interior.
Cînd oamenii se gîndesc la decorarea casei, ceea ce ei vizualizeaza este culoarea.Folosim culorile nu pentru a decora într-un anumit stil, ci în primul rand pentru ca ele ne influențează dispoziția, au efect dovedit asupra stării noastre psihice.În termeni simpli, albul calmează, roșul energizează, albastrul este rece iar galbenul stimulează activitatea cerebrală.Inspirația pentru culorile pe care le folosim în amenajarea casei poate veni de oriunde: padurea, plaja, o gradina plină cu flori, o fotografie, toate sunt surse de inspirație pe care trebuie să le studiem cu atenție.Cu ajutorul culorilor se poate marca un centru de interes, se poate exprima masivitatea sau ușurința unor elemente, intimitatea.Pentru a folosi cît mai bine culorile, e necesar să înțelegem cum sunt ele influențate de lumina naturală și de cea artificială.

Gama coloristica în amenajarile de interioare.
O cameră poate fi descrisă în funcție de culoarea dominantă; de obicei, culoarea de bază este aplicată pe suprafețele mari: pereți, pardoseala sau mobila, iar nuanțele corespunzatoare sunt regăsite în tapiteria canapelelor, perdele, obiecte decorative, covoare. Tonurile se referă la nuanțele mai luminoase sau mai întunecate ale aceleiași culori.
Culoarea este folosită și pentru a obține legatură între diverse încaperi, pentru că atunci cînd le parcurgem să avem senzația unității și continuității spațiale.

  Forma si conturul. Orice spațiu este determinat de foră și conturul. Forme și contururile sunt clasificate în funcție de relevanța lor la bază forme geometrice-pătrat, dreptunghi, cerc, ovale, triunghi și romb. Marea majoritate a interiorului este bazat pe un pătrat și un dreptunghi. Acestea sunt stabile și oferă rezistență. [40]

1.4. Originea semnificației culorilor și elementele de bază a acesteia

La început, viața omului a fost dictată de doi factori aflați dincolo de controlul s[u: noaptea și ziua, întunericul și lumina. Noaptea, aduce un mediu în careacțiunea trebuie să înceteze, astfel încât omul să se refacă în peștera lui așteptândvenirea somnului. Ziua aduce, un mediu în care acțiunea este posibilă, astfel încât omul se străduiește să-și reîmprospăteze în continuare proviziile, s-au vânează pentru hrană. Noaptea aduce, pasivitate dublată de liniște, o încetinire generală aactivității metabolice și glandulare. Culorile asociate cu acestre două medii sunt albastrul închis al cerului de noapte și galbenul strălucitor al luminii de zi. albastrul închiseste de aceea culoarea liniștii și pasivității, galbenul strălucitor este culoareasperanței și a activității. Dar, deoarece, aceste culori reprezintă noaptea și ziuaaceste culori controlează mai degrabă omul, decât omul pe ele, de aceea suntdescrise ca și culori "heteronome" , deci, culori care reglează din exterior. Noaptea (albastrul închis) forțează activitatea să înceteze și întărește liniștea; ziua (galbenulstrălucitor) permite activității să producă, dar nu o forțează. Pentru omul primitiv, de regulă, activitatea ia una sau două forme – fie că vânează sau atacă, fie că esteatacat și se apără împotriva atacatorului.

Așadar, activitatea este îndreptată spreluptă achiziție sau spre autoconservare. Acțiunile pornite spre exterior, de atac șicucerire, sunt universal reprezentate de culoarea roșie, iar autoconservarea decomplementara sa, verdele.Deoarece, acțiunile sale, de atac (roșu) sau de apărare(verde) erau în cele din urmă sub controlul său; acești factori și aceste culori suntdescriși ca "autonomi" sau “autoreg1atori”. Pe de altă parte, atacul fiind acțiunea chizitivă și îndreptată spre exterior, e considerat ca fiind activ, în timp ce apărareafiind implicată doar în autoprotejare, este considerată pasivă.

Suprapunerea culorilor.Suprapunerea culorilor ține de domeniul picturii. Pictorul, dispune de culori transparente, care transmit lumenă, o absoarbă, precum și de culori opace, care reflectă lumina, o resping. Culorile materiale nu sunt total transparente, deoarece pigmentul păstrează un grad de opacitate. Majoritatea culorilor folosite în picture sunt translucide. Culorile translucide, sunt alcătuite din particule de pigment opac care reflectă lumina și în mediu lichid transparent care transmit lumina. Potrivit legilor fizicii, lumina transmisă se deplasează spre oranj, iar lumina reflectată se deplasează spre albastru. Toate culorile opace, diluate cu ulei, emulsie de ou, devin translucide deoarece cu cât sunt mai fluide cu atât devin mai calde, mergând spreoranj; cu cât sunt mai opace, cu atât devin mai reci, deci, merg spre albastru. Firele vopsite, scoase din baie sunt translucide, deoarece conțin lichid. Prin evaporarea lichidului, fibrele vopsite devin opace, răcindu-se considerabil. Culoarea opacăeste mai luminoasă, deoarece reflectă lumina, în schimb este mai puțin intense cromatic și mai rece. Suprapunerea culorilor este folosită pentru obținerea unor tonuri mai vii sau atenuarea tonurilor stridente. De exemplu, prin aplicarea unor tonuri calde peste tonuri reci și a unor tonuri reci peste tonuri calde, acestea devin mai atenuate.

Juxtapunerea culorilor.Juxtapunerea a două culori creează un contrast, care este cu atât mai mare cu cât culorile sunt mai îndepărtate în spectru (cel mai puternic este contrastul culorilor complementare).[37]

1.4.1. Fiziologia culorii

Retina primește lumina, reflectată de un obiect, această lumină refractată de lentilă, formează pe retină imaginea inversă.Imaginea inversă formează în nervi impulsuri și pe nervul optic ele se transmit la centrul vizual al creierului, care inversează imagine (bazat pe experiență) în real.

Experimentele, în care indivizilor li se cere să "contemple psihogic roșul pur înexpuneri variate, au arătat că această culoare are un efect stimulativ decisiv asuprasistemului nervos -presiunea sângelui crește, nivelul respirației și al bătăi1or inimiicrește. Roșul este de aceea, ca efect asupra sisternului nervos un "excitator", maiales asupra ramurii simpatice a sistemului nervos autonom. Expuneri similare ale albastrului pur, au aratat că acesta are un efect invers prin scăderea presiuniisanguine, bătăile inimii și respirațiile se domolesc.

De aceea, albastrul închis este" calmant” , în efect și operează mai ales prin ramura parasimpatică a sistemuluinervos autonom.Complicatele rețele de nervi și fibre prin care corpul și părțilecomponente sunt controlate, pot fi incluse în cele două sisteme principale -sistemul nervos central și sistemul nervos autonom. Sistemul nervos central, poate fi considerat cu o exactitate rezonabilă ca ocupându-se cu acele funcții fizice și sonzoriale care apar la/sau deasupra pragului conștiinței. Sistemul nervos autonom, pe de altă parte, trebuie să opereze pe baze autonome, autoreglatoare. Bătăile inimii, ridicarea și coborârea plămânilor, digerarea hranei, de fapt toate procesele complexe ale corpului care trebuie să continue fără vreun efort conștient suntfuncții ale sistemului nervos autonom.Sistemul nervos autonom compus din două ramuri complementare care acționează în principal în opoziție una față de alta.Sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic, fibrele ambelor sisteme mergând, la fiecare organ pentru care autoreglarea este esențială. Bătaia de inimă,de exemplu, apare de obicei la un anumit nivel ținut între anumite limite de echilibrul dintre cele două ramuri ale sistemului nervos autonom dar, sub influența efectelor fizice (teama, furia, excitarea) sau emoționale, sistemul simpatic va copleși parasimpaticul și bătaia de inimă se va accelera. În termeni genera1i, sistemul nervos parasimpatic , este copleșit de sistemul nervos simpatic subi nfluența excitării, încordării sau necesității. Sistemul nervos parasimpatic, acționează prin readucerea lucrurilor 1a normal atunci când condițiile de stres aufost îndepărtate. Este ramura dominant, a sistemului nervos autonom în condiții decalm, mulțumire și relaxare.Chiar și astăzi mecanismul prin care culoarea estevăzută și recunoscută este imperfect cunoscut. Când o simplă întrebare, ca “cum vedem culoarea”, dă naștere la atât de multe teorii în căutarea răspunsului atuncisunt șanse să nu putem înțelege dacă punem o întrebare greșită sau dacă pornim dela premise false. În orice caz, teoria contrastelor a fizio1ogului Horing pare să se potrivească cel mai bine cu ceea ce s-a observat până în prezent, în folosirea testului culorilor. Hering a demonstrat că purpura vizuală (cunoscută și sub numele de rodopsină) este albită sub inf1uența culorilor strălucitoare și se reconstituie când este expusă culorilor întunecate – că "lumina" are un efect catabolic în timp ce întunericul are un efect anabolic. După Hering, albul supune purpura vizuală la catabolism și o distruge ; pe de altă parte, negru aduce anabolismul și restaurează purpura vizuală la stadiul inițial. Aceleași, efecte au fost găsite ca apărând la roșu-verde și galben-albastru, ducând la un efect de contrast aplicabil tuturor culorilor,în funcție de strălucirea și întunecimea lor.[8]

Culoarea nu este un semn pur fizic de lumea materială, este legat de percepția ochiului uman, așa că definiția de culoare este foarte dificilă. Este important că cu ajutorul culoarei omul primește până la 90% de informații.

Lumina și culoare-în anumită zonă de oscilații electromagnetice de energie radiantă, radiațiile, cu lungimi de undă variind de la 380 la 770 millimikron, afectează ochiul uman, provocând o senzație de lumină și culoare. Aceste raze sunt numite vizibile și, datorită lor, putem vedea lumea din jurul nostru.

Culori spectrale. În spectrul solar putem distinge șapte culori de bază: violet, albastru,albastru deschis, verde, galben, portocaliu, roșu. Repartizarea spectrului depinde de ochi. Ochiul uman este capabil de a aloca spectrul de la 100 la 200 de nuanțe diferite a culorii.

Culori acromatice și cromatice. Unele suprafețe reflectă lumina în aceleași proporții, deoarece acestea sunt în lumina soarelui, adică reflectă lumina fără alegere. Aceste suprafete sunt numite acromatice (alb, gri, negru) și diferă una de cealaltă numai prin luminozitate. De exemplu, zăpada pură reflectă 85% din lumina soarelui, hîrtia albă 75% ,iar pielea neagră- 1-2%. Ochiul uman poate distinge ,aproximativ 300 nunanțe de la alb la negru.

Alte suprafețe reflectă lumina selectiv,adica, o parte din spectrul componentele razelor vizibile sunt mai bine văzute decât restul, aceste suprafețe sunt numite cromatice (în limba greacă. "hromos" – culoare, "ahromos" – nonculoare), culori cromatice include întreaga gamă de tonuri spectrale de violet. În funcție de suprafețe de lumină sau monocromatică sunt coeficienții de reflexie, transmiterea și absorbție de lumină (sau culori). Acestea sunt exprimate în procente.

Culori suplimentare.Fiecarei culori cromatice îi corespunde altei culori cromatice,care prin amestecul cu prima se obține culoarea acromatică. Aceste două culori sunt numite culori complementare (rosu, albastru, portocaliu, galbui, etc)(Fig.8) .[7]

1.5. Istoria apariției restaurantului

Restaurantul este tipul cel mai reprezentativ de unitate de alimentație publică comercială, caracterizată ca local public care îmbină activitatea de producție cu cea de servire, punînd la dispoziția clienților o gamă diversificată de preparate culinare, produse de cofetarie, patiserie, bauturi si unele produse pentru fumători.

În Roma Antică existau thermopolia, lanț de restaurante-baruri mici situate de o parte și de alta a unui drum principal, ele oferind localnicilor, trecătorilor mîncare rece sau caldă. De obiciei, un asemenea restaurant avea tejghele în forma literei L pe care se gaseau vase ceramice cu numeroase feluri de mîncare.

În Nordul Chinei, în prima jumatate a dinastiei Song (960-1279) sunt atestate primele restaurante organizate după modelul care îl cunoaștem în prezent. Un restaurant faimos în acea vreme era Ma Yu Ching's Bucket Chicken House, creat în 1153, el mai există și astăzi.

În europa restaurantele au apărut mai tîrziu în secolul XVIII. Potrivit Cărții Recordurilor, cel mai vechi restaurant care există și în zilele de azi este Sobrino de Botin, din Madrid, Spania – deschis în anul 1725.

În USA primele restaurante au aparut în Philadelphia în jurul anului 1680. Blue Anchor Tavern a fost printre primele. Inovația majoră pe care americanii au adus-o au fost restaurantele cu auto-servire, primul a fost deschis în New York în 1885. [38]

Elemente componente a restaurantului

Restaurantul deține mai multe spații ce au o anumită funcție și destinație.Astfel putem enumera: sala de primire, salonul restarantului, spațiile de producție.

Sala de primire este considerată holul intrării în salonul restaurant, cerințele obligatorii constau în prezența spațiului preconizat pentru așteptare, garderobă și grup sanitar.

Spațiu pentru așteptare, acestora li se acordă o importanță deosebită, deoarece ele creează clientului o primă impresie asupra unității.

Garderoba unităților de categorie superioara trebuie să aibă spatții amenajate corespunzator, pentru pastrarea îmbrăcăminții (paltoane, pardesie, etc.) și a unor obiecte personale ale clienților (umbrele, pălării). De asemenea, trebuie să existe perii pentru haine și încălțăminte, umbrele pentru conducerea clienților la mașina în caz de întemperii.

Garderoba se amenajează în imediată apropiere a intrării. Aici trebuie să existe numere de ordine, înminate clienților la sosire (dacă lasă ceva la garderobă); la plecare clienții le restitue și își iau lucrurile.

Grupuri sanitare separate pentru client și personal, menținute într-o stare de curățenie ireproșabilă, asigură o bună impresie privind gospodăriea unității respective. Toaletele trebuie proiectate și realizate conform regulamentărilor existente, îndeplinind urmatoarele cerințe: compartimente cu cabine separate pentru barbate si femei echipament minim de dotare; scaune, wc, pisoare, chiuvete, suporturi pentru hîrtie igienica, uscator pentru mîni.

Salonul restaurant cerința de bază este aerisirea permanentă, îmbunătățirea aspectului estetic (decorururi florale, separeuri, jardiniere), mobilier adaptat specificului locației organizat după tipul evenimentelor (saloane pentru mic dejun, banchete, conferințe, seminarii, recepții etc.).

Din considerente de funcționalitate tehnologică, diferitele tipuri de saloane trebuie să fie confortabile, intime și ușor de exploatat.

Ideal ar fi ca restaurantele să fie amplasate astfel încît să evidențieze peisajul înconjurător sau, în cazul cînd nu exista un astfel de cadru, să se recurgă la diverse soluții prin efecte de sunet, lumină și culoare, pentru a crea o ambianță placută.

Asigurarea confortului constitue o altă cerință ce se are în vedere la organizarea interioară a diferitelor saloane. Aranjarea meselor și scaunelor se va face astfel încît să fie utilizat cu eficiență spațial și, în același timp, clienții să simtă satisfacția ocupării unui loc deosebit într-un cadru colectiv.

Spațiile de producție dintre care fac parte: bucătaria,barul,oficiul.

Bucătăria este spațiul de pregătire și distribuție a preparatelor culinare cu dotările specifice: plite, cuptoare, sobe, refrigeratoare, congelatoare.

Trebuie să pregătească să distribuie preparatele, să asigure păstrarea lor și a materiilor prime.Ea trebuie dimensionată corespunzator normelor de profil, să fie dotată cu echipament modern, de mare productivitate, pentru a asigura calitativ și cantitativ realizarea preparatelor ce sînt oferite la vinzarea în unitățile respective.

Pentru a impedica iesirea căldurii, mirosurilor și aburilor în saloane, bucataria trebuie să aibă:

Înălțimea de peste 4 m

Orientarea catre N,N-E

Ventilație mecanică (îndeosebi cu hote pe locurile de producere a aburilor și a mirosurilor)

Avînd în vedere activitățile distinct existente bucatariile trebuiesc compartimentate în urmatoarele zone de lucru: încăperi de prelucrare primară,camera de curățat zarzavat,camera de transat carne, camera de curățat peste, camera de dezinfecția oua, bucătăria caldă, bucătăria rece (buffet),laborator de cofetarie – patisserie, oficiu de servire a mîncării, oficii pentru spălarea și păstarea veselei, vaselor și ustensilelor de bucatarie: oficiu pentru spălarea și păstrarea veselei de porțelan; oficiu pentru spălarea și păstrarea paharelor; oficiu pentru spălarea și păstrarea veselei metalice; oficiu pentru spălarea și păstrarea vaselor și ustensilelor de bucatarie.Sunt excluse orice încrucișări ale circuitelor materiilor prime care necesită operații de curățire, materiilor prime curate, preparatelor, deșeurilor și resturilor precum și al clienților.

Barul este spațiul de depozitare și distribuție a băuturilor alcoolice și nealcoolice, dotat cu frigidere, camere frigorifice, mașină pentru cuburi de gheață.

Oficiul – spațiul ce face legătura între salonul restaurant și spațiile de producție.Oficiul în bucatariile, de restaurant sunt dotate cu ghiseu sau cu o tejghea.Suprafața suficientă pentru depunere, dulap cald cu suprafața încalzită, precum și zona rece pentru felurile reci. Rafturi sau suporturi pentru vesela, support pentru tacîmuri. La unitățile mai mari suporturi pentru coșuri, distribuitoare de farfurii sau boluri de supa.

1.5.1. Infrastructura și echipamentul restaurantului

Cladirile în care sunt restaurantul și instalațiile tehnice aferente trebuie să aibă o construcție solidă, să fie întreținute în bună stare și să asigure urmatoarele cerințe de igiena:

-drumul de acces către restaurant și curtea interioară trebuie să fie betonate și să existe șanturi de scurgere care pot prelua apa pluvială;

-cladirile nu trebuie să prezintă infiltrații de apă sau igrasie; acoperișurile să fie într-o stare bună;

-restaurantul să fie alimentat cu o cantitate suficientă de apă rece potabilă, dintr-o sursa verificată periodic la un laborator autorizat;

-înca din faza de proiectare spațiile interioare ale restaurantului trebuie să fie compartimentate astfel încat fluxurile de personal, materii prime, produse finite și deșeuri să fie separate pentru evitarea contaminării încrucișate;

-pavimentul din zonele de depozitare și de preparare a alimentelor să fie ușor de curățat, rezistent la detergenți, acizi, grăsimi, temperaturi ridicate și impact; suprafețele să nu fie lucioase, pentru evitarea accidentelor; în spațiile de preparare a alimentelor trebuie să existe sifoane de pardoseală cu capace metalice și site, care pot prelua apele rezultate din spalarea pavimentului;;

-pereții trebuie să fie ușor de curățat și de dezinfectat;

-tavanele sunt construite și finisate astfel încît să se prevină acumularea murdariei și să se reducă fenomenul de condens, formarea igrasiei și acumularea prafului;

-ferestrele sunt construite astfel încat să se evite acumularea murdariei și să nu favorizeze formarea condensului; spațiile de preparare care au ferestre care dau spre exterior sunt echipate cu plase de protecție împotriva insectelor, ușor de îndepărtat, pentru efectuarea curațeniei.

-ușile sunt fabricate din materiale netede, ușor de curațat și de dezinfectat;

-restaurantul trebuie prevăzut cu un sistem de ventilație sau de climatizare a aerului eficient pentru îndepartarea aerului poluat, pentru a se evita supraîncălzirea, formarea condensului, patrunderea aerului viciat din bucătarie în salon; gurile de admisie și de evacuare a aerului să fie echipate cu plase de protecție demontabile împotriva insectelor.

-spațiile de preparare sunt luminate natural și artificial cu o intensitate luminoasa uniform.

-încă din faza de proiectare trebuie prevăzute spații speciale de depozitare pentru materialele și ustensilele de curățenie și dezinfectare, separate și identificate în funcție de zonele pe care le deservesc (bucătarie, holuri, toalete);

-vestiarele trebuie să aibă marime și compartimentare adecvată numarului de persoane; să fie amplasate în afara spațiului de lucru; să dispună de facilități adecvate pentru schimbarea hainelor personalului.

-restaurantul trebuie să dispună de grup sanitar pentru clienți, alimentat cu apă curentă caldă și rece, mijloace de igiena și dispozitive de uscare a mainilor.[35]

1.6. Normative de proiectare

Întreprinderile cu capacitatea de serviciu aproximativ de la 25 pîna la 75 locuri, cafenele și restaurante, baruri și magazine specializate ,se recomandă amplasarea în casele de locuit sau în mall-uri locale.

Proiectînd zona bucătăriei se concentrează atenția pe ventilație. Proiectate în conformitate cu toate standardele de ventilație, astfel se poate reduce ,sau chiar elimina mirosurile de la bucătarie și normaliza umiditatea în întreaga încăpere, care, desigur,va face șederea oaspeților mai confortabilă în cafenea.

Sala cafenelei, colțul de joacă pentru copii trebuie să fie concepute, în colaborare cu designeri, care va oferi conceptul general și decorul cafenelei pentru copii. În plus, materiale folosite, precum și materiale de mobilier pentru sala principală, sala de joc sau camera copilului ar trebui să îndeplinească cerințele sanitare, desigur normele și standardele de siguranță.

P5 Incalzire, ventilație, aer condiționat în întreprinderi trebuie să fie proiectate în conformitate cu Snip 41-01, Sanpin 2.1.3.1375, SP 2.5.1198, GOST 30494, GOST r ISO 14644.4, GOST r 52539 și cerințele normelor.

Camerele de ventilare, sălile mașinilor de ascensoare, și alte puncte cu echipament, sunt surse de zgomot și vibrații, de regulă, nu trebuie să fie amplasate, deasupra și dedesubtul întreprinderilor unde sunt repetiții, scene, lectură, birouri de medici, instituții cu copii, spații de locuit, clădiri publice ect.

Întreprinderile trebuie să prevadă sisteme de incalzire, ventilație sau aer condiționat, care va asigura temperatura corespunzătoare, umiditate, aer dezinfectat și purificat.[10]

1.6.1. Protecția împotriva incendiilor a clădirilor și instalațiilor

Concluzie la capitolul 1

În urma studierei acestei informații au fost analizate elementele ce țin de design, valorizarea estetică și principii ce stau la baza acestuia,deasemenea,istoria apariție restaurantului și semnificația culorii ce joacă un rol importat, atît în interior,cît și în viața noastră de zi cu zi.

Așa dar,cum am mai menționat mai sus,un restaurant este un stabiliment, local public unde se pot consuma pe loc mâncăruri și băuturi, contra cost.De obicei mâncărurile sunt preparate în bucătăria proprie, de către o echipă specializată (bucătar, ajutor de bucătar), în coordonarea și supravegherea unui șef-bucătar.[13]

Restaurant clasic.Restaurantele clasice sunt acele tipuri de restaurante, care oferă consumatorilor o gamă variată de preparate culinare de bucătărie, produse de cofetărie – patiserie, precum și băuturi alcoolice și nealcoolice. 

Restaurant cu specific.Restaurantele cu specific sunt acele unități gastronomice de profil, care pun la dispoziția clienților, preparate culinare și băuturi alcoolice, în condițiile unor amenajări (dotări) sau specific zonal (obiceiuri, tradiții).  În această categorie pot fi incluse locațiile cu specific regional (ardelenesc, bănățean, dobrogean, moldovenesc), precum și unități tradiționale:

Cramă – unitate cu specific national, și local, amplasată de obicei în zone viticole, având mobilier de lemn și încăperi (pivnițe) pentru păstrarea vinului în butoaie și încăperi speciale (vinoteci) pentru depozitarea vinurile vechi, îmbuteliate. Restaurantele de acest tip, oferă clienților pe lângă băuturile și preparatele specifice (fripturi: la proțap, la frigare, la grătar; dulciuri: plăcinte: cu mere, cu vișine, cu brânză dulce; papanași; clătite), degustări de vinuri și programe folclorice.

Colibă – locație turistică, cu specific tradițional țărănesc (ciobănesc), cu o gamă diversificată de preparate culinare: gustări tradiționale țărănești (cârnați afumați, lebăr, tobă, pastramă, jumări, brânzeturi, ceapăroșie); supe, ciorbe; antreuri (mămăligă cu brânză, tocăniță, ciulama, bulz), preparate de bază (diferite fripturi la grătar, la tigaie, la proțap, la ceaun, tochituri) însoțite de garnituri (cartofi țărănești, piureuri, legume asortate) și salate, precum și dulciri (diferite plăcinte cu: dovleac, morcov, brânză dulce, mere). Ca băutură, aceste tipuri de restaurante oferă o gamă variată de tării (rachiu, țuică, pălincă, vișinată, afinată) și vinuri vărsate (la carafă), din producția autohtonă.

Elementele de bază a designului interior, cum am menționat mai sus, constituie: spațiu,forma,culoare si lumina.Acestea sunt principiile care trebuie să le cunoască un designer de interior.[12]

Deasemenea, s-au făcut referiri la noțiuni despre natura luminii și culorii și la elemente din teoria culorii.Periodizarea istorică, a fost introdusă în text cu scopul de a evidenția mostrele cunoscute din diferite perioade istorice, care purtau decor cromatic, acestea fiind din ceramică, sticlă colorat. Uneori decorul se efectua pe piese de piatră, os, corn, scoici, colți etc. În funcție de senzația termică pe care culorile o provoacă, acestea se clasifică în reci și calde. Cele calde dau senzația de caldură și sunt: roșul, portocaliul și galbenul. Acestea corespund unor radiații luminoase ce au lungimi de undă mari.

Culorile reci acoperă cealaltă parte a spectrului luminii, și au la bază radiațiile:albastru, verde și violet.În prezent, culoarea nu mai este privită ca un ornament întamplător, ci ca un instrument util în mâinile medicului, psihologului,designerului și chiar a oamenilor de afaceri,făcându-ne viața mai fericită și mai confortabilă.Culorile pe care le alegem spun o întreagă poveste despre persoana care suntem cu adevărat, întrucât există o legatură strânsă între culoarea favorită și starea de sănătate, emoțiile, sentimentele și înfățișarea fiecaruia dintre noi [37].

2 .CERINȚE ERGONOMICE DE ORGANIZARE A SPAȚIULUI INTERIOR

2.1. Principiile generale de ergonomie

Ergonomia, este știința muncii formată în anii 20-30 a secolului al XX-lea, când a devenit clar că cunoștințele științifice sunt necesare pentru a participa la procesele de muncă a omului ca o legătură vitală de "om-mașină". Acest lucru a fost din cauza dezvoltarii rapide a industriei și tehnologiei în General.Analiza accidentelor industriale, transporturi cu interacțiune umană cu mijloace tehnice și facilități a relevat insuficiența obiectelor tehnice să posede caracteristicile psihologice, fiziologice și anatomice ale omului.Deaceea,pentru a evita pierderi materiale și umane, în urma interacțiunei omului cu mijloacele tehnice necesare,va fi necesar studiul aceastei interacțiuni și comportamentul uman. Pe baza acestor studii, e posibilă proiectare mijloacelor tehnice în conformitate cu caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice și capabilități de om, care a devenit cunoscut ca "factorul uman" .

Termenul de "Ergonomie", existent astăzi (ERGONOMICS) a fost adoptat în Anglia în 1949, și este derivat din cuvintele grecești ergon- muncă și nomos-lege. În Germania, termenul a fost adoptat de "antropotehnika" în Franța, "tehnopsihologia".[8]

Termenul de ergonomie, vine din limba greacă (ergos=muncă și nomos=lege, normă). Acesta a fost folosit pentru prima dată în anul 1857 de biologul polonez Wojciech Zostryebowski în studiul său perspectivele ergonomiei, ca știință a muncii, dar în limbajul comun de specialitate va fi lansat mult mai târziu, în anul 1949, de psihologul englez K.F.H. Murrell. Dacă la început, a circulat sub diferite denumiri (știința muncii, psihologia muncii, chiar și psihologie inginerească), astăzi denumirea ergonomie este acceptată de majoritatea specialiștilor. Deși sensul etimologic este mai larg, el s-a circumscris la început tot mai mult la o sferă care cuprindea numai lumea muncii mecanice, efectuată cu ajutorul mașinilor. În acest sens Maurice de Montmollin definește ergonomia ca fiind: “tehnologia comunicațiilor în sistemele om-mașină”. Ergonomia își găsește, prin însăși țelurile și materia cu care lucrează, un orizont foarte larg și deschis, interdisciplinar, care se preocupă nu numai de relațiile dintre om și mașină ci și de perfecționarea acestor relații. În acest din urmă înțeles, ergonomia reprezintă studiul muncii în scopul ameliorării sale. Pe acest drum de adaptare reciprocă a omului și a tehnicii merge în special ergonomia anglo-americană, în timp ce școala franco-belgiană pune accent pe fiziologie și pe psihotehnică.

Ideea interdisciplinarității, apare în majoritatea definițiilor date ergonomiei. Astfel, profesorul francez Bernard Metz definește ergonomia ca “un ansamblu integrat de științe susceptibile să ne furnizeze cunoștințe asupra muncii umane, necesare adaptării raționale a omului la mașină și a muncii la om”. Profesorul rus V. Munipov arată că ergonomia este o “disciplină care a luat naștere din științele tehnice, psihologice, fiziologice și igienă. Ea cercetează posibilitățile omului în procesele de muncă, urmărind să creeze condiții optime de muncă”.

Instituțiile specializate, prin definițiile pe care le dau ergonomiei, scot în evidență caracterul interdisciplinar al acesteia. Astfel, în documentele  Organizației Internaționale a Muncii se arată: “Ergonomia este aplicarea științelor biologice, umane, în corelație cu științele tehnice, pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om și munca sa, rezultatele fiind măsurate în indici de eficiență și bună stare de sănătate a omului”.  

În timp, conceptul “om-mașină” s-a dovedit a fi incomplet, deoarece nu ține seama de ceilalți factori care solicită organismul uman cum ar fi: mediul de muncă, condițiile tehnice ale muncii, motivația pentru muncă, relațiile din colectivul de muncă, preocupările personale. Astfel, a apărut conceptul “om-solicitări” (conceptul a fost introdus de profesorul Petre Burloiu la simpozionul din aprilie 1974 ținut la ASE), care exprimă ideea echilibrului balanței energetice a organismului uman. Ca urmare, o definiție completă a ergonomiei considerăm că este cea formulată  de profesorul Petre Burloiu în lucrarea sa Managementul resurselor umane: “Ergonomia este o știință cu un caracter federativ, care pe baza interdisciplinarității – care este legea sa fundamentală – integrează aportul tehnicii, fiziologiei, psihologiei, sociologiei, economiei și al altor științe sociale, având ca obiect orientarea creării tehnicii contemporane la nivelul posibilităților psihofiziologice normale ale omului și utilizarea rațională a acestor posibilități în condițiile de mediu, sociale și culturale cele mai favorabile care pot fi asigurate de societate, în vederea realizării reproducției forței de muncă de la o zi la alta”[17]

2.1.2. Ergonomia interiorului cafenelei

Copii sunt foarte sensibili, impresionabili și receptivi la mediul înconjurător de aceea este foarte important ca mediul să le raspundă cu elemente prietenoase, calde, confortabile, naturale, care să îi facă să se simtă în siguranță.E bine să ținem cont de surse de apă, țevi, conducte și alte elemente perturbatoare, ce pot fi în subteran și să evităm așezarea în vecinatatea sau deasupra acestor linii de radiații." Experiența a demonstrat că aceste benzi sunt nocive din punct de vedere fiziologic,în special în cazul unor șederi îndelungate și repetate.Un alt factor antropologic important în interior este schimbul de aer, optimă este ventilarea controlată și mai puțin cea întîmplătoare și continuă, conținutul de CO2 din interior trebuie înlocuit cu oxigen. Nu trebuie depăsit un continut de CO2 de 0,10% din volum, de aceea,trebuie prevăzute 2-3 schimburi de aer pe oră. Temperatura aerului vara poate fi de 20-24 de grade, iar iarna de 21grade plus/minus 1 grad, temeratura suprafețelor înconjuratoare nu ar trebui să difere cu mai mult de 2-3 grade fată de cea a aerului.

Pentru amenajarea dar și pentru mobilarea cafenelei pentru copii, este indicat să se folosească materiale naturale. Pentru etanșare și izolare termică și fonică se poate folosi pluta, în forma de srot de plută, plăci de pluta, țesături din fibre de nucă de cocos, toate fibrele vegetale, ca iarba de mare, etc.Evităm materialele sintetice, lîna de zgură, vata minerală, vata de sticlă, beton spongios, unele aducînd grave prejudicii sistemului respirator și altele putînd genera intoxicări cu metale sau substanțe chimice.

Lemnul este cel mai indicat pentru mobilier și este preferabil să fie tratat tot cu sunbstanțe natural, obținute din lemn, oțet de lemn, ulei de lemn, gudron de lemn. Ca lumina și caldură condensate, lemnul este considerat un material de construcție vital. Lemnul reacționează puternic la mirosuri, le anihilează pe cele neplăcute și si le păstrează pe cele bune. Salteaua pentru scaunele de șezut trebuie să fie din iarbă de mare și datorită densității mai mari ce nu permite instalarea unor afecțiuni ale coloanei dar și pentru sistemul respirator ce trebuie protejat de substanțele chimice, mai ales la vîrste foarte fragede.

Textilele, țesaturile sunt elemente importante în decorarea unui interior, mergînd de la perdele draperii, covoare, așternuturi și alte accesorii,toate este indicat să fie din materiale naturale de origine animală sau vegetală, bumbac, mătase, in, piele.

Aceste condiții îndeplinite, creează un confort ce nu se masoară direct, nu este vizibil cu ochiul liber, acestea sunt elementele ascunse ale designului interior, ele creează o stare de bine ce nu poate fi explicată și măsurată. Elementele vizibile ale unei amenajări ce pot aduce tot atîta bucurie oaspeților cafenelei sunt culorile, formele, texturile. Cu ele începe partea estetică a unei amenajări și ele influențează personalitatea copilului în alte moduri.

Designul interior este o profesie interdisciplinară, ce studiază omul din foarte multe puncte de vedere și munca efectuată este o muncă de cercetare complexă și un studiu asupra personalității umane, dar cu cît acest studiu este mai bine efectuat, cu atît interiorul poate să dea mai multe satisfacții, o stare de bine, de confort. Cafeneaua adaptată pentru copii poate să îi dezvolte capacități și talente latente, poate să îl îndemne către visare, creativitate, studiu, poate să îi dezvolte capacitatea de a întelege lumea și de a face parte din ea.
Semnificația culorilor este o știință separată, care stăpînită poate genera rezultate uimitoare. Este vorba de cromatologie, știința combinării armonioase a culorilor, și utilizarea semnificației lor și a influenței pe care o au ele asupra psihicului și stărilor de spirit umane.

Revenind la raporturile ergonomice între spațiu și obiecte, este indicat că mobilierul pentru copii sa fie adaptat necesităților specifice varstei și dimensiunilor copilului, pentru că o mobila prea mare, cu margini ascuțite, nu va fi înteresantă spre explorare, și poate constitui chiar un pericol.

Mobila din interiorul cafenelei, este bine proporționată și trebuie să respecte indicațiile de vîrstă în amenajarea anumitor spații a cafenelei,adica un scaun, pentru adulti, va fi incomod pentru un copil de 3 ani , el neputînd să se simtă în siguranță pe scaunul ,care depășește cu mult limitele corpului său, de aceea scaunul indicat trebuie să fie adaptat dimensiunilor copilului, iar pentru un adult însoțitor, e bine să fie o canapea extensibilă.

Alături, va fi bine de amplasat și mobilier sub formă de jucării, casuțe sub forma de cort, pouf-uri și alte jucării, alături de picturi murale cu personajele preferate, pictate în culori discrete, ce între 3-5 ani vor crea un univers de basm, în care copii vor putea experimenta într-un mod frumos povești, și îsi va putea dezvolta imaginația.

Astfel,în interiorul cafenelei putem crea un univers prietenos, deoarece el va reprezinta pentru copii legătura cu exteriorul, și locul ce îi va oferi un sentiment de siguranță, de protectie, pe care ne marchează relațiile interumane ca adulți, care ne face mai buni, mai încrezători, mai deschiși cu semenii noștri.

Mobilierul trebuie să fie amplasat în așa mod încît,(mai ales secțiunile de colț), genunchii oamenilor ce stau alături,să nu se atingă; în acest caz, un spațiu minim este de 60 cm;

Înălțimea scaunului, canapelei trebuie să fie corespunzătoare (de obicei înălțimea medie de 40-43 cm, ținând cont de înălțimea medie a încălțămintei.

La amplasarea meselor, în sală ,între două rânduri cu mese pentru 4 persoane se lasă spațiu larg pentru trecere și deservire. Spațiul pentru o masă, inclusiv trecerea 2,2 x 2,425 m = 5.32 m 2. Spațiul pentru 1 vizitator este de 1,34 m 2; luând în considerare spațiul suplimentar necesar la intrare.

Intervalul dintre două mese adiacente poate fi folosit pentru creșterea numărului de vizitatori (până la 10) folosind placi înguste pentru mese cu lățimea 65-68 cm; atunci zona pentru 1 pers. se va reduce la 1,07 m 2.

Atunci când se utilizează mese pliante, cu diametrul de 68 cm pentru o pers., spațiu pe vizitator este de 0,65 m2.

Mai strîmtă este amplasarea atunci cînd mesele sunt mici: spațiu pentru un vizitator este 1,25 x 1.575 = 0,5 m2. Ținând cont de spațiul suplimentar necesar, 1 spațiu pe vizitator este de 0,6-0,7 m2.[19]

Posibilitatea aranjamentului mobilierului, în locuri de luat masa, în funcție de planificare și caracteristicile specifice ale încăperii, amplasarea și numărul de uși și ferestre,se alege o anumită decizie privind organizarea spațiului. Există câteva modalități de aranjamentul mobilei într-un restaurant sau cafenea:

Modalitatea standartă (canapele, mese sau scaune) se aranjează fie drept sau șah.

Metodă arbitrară.Prin modul arbitrar la aranjamentul mobilier în cafenea, scopul principal este zonarea spațiului. Această metodă de organizare a spațiului, permite alegerea mobilierului neobișnuit. De exemplu, un set de mobilier pentru cafenea ar trebui să fie format din mese și scaune de diferite modele și design. Acest principiu de aranjament de mobilier ar putea fi folosit numai în interioare foarte mari.

Norme obligatorii,restricții care trebuie luate în considerare în aranjamentul mobilierului în instituție:

Lățimea trecerii, între mese, pentru odihnă comodă a vizitatorilor și pentru un lucru confortabil a personalului,setul de mobilier pentru cafenea (mese, scaune, canapele),trebuie să fie plasate astfel încât între trecerile principale să fie aproximativ doi metri de spațiu liber. Această distanță este necesară pentru a ne putea apropia de masa, maximal de comfort, pentru a împinge scaunul și de a ne așeza.

Amplasarea mesei, în fața intrării.Localizarea meselor vizavi de intrare nu este recomandată. Este foarte inconfortabil pentru vizitatori, deaceea așa masă nu va fi niciodată populară.

Forma mobilierului. Mesele din cafenele și restaurante, de obicei se cumpără de forma pătrată sau dreptunghiulară, însă trebuie să nu uităm că aceste forme de mobilier sunt utilizate doar când amplasarea are loc în linie dreaptă.Categoric, nu este recomandat utilizarea meselor pătrate și dreptunghiulare cu plasarea în formă de tablă de șah. Arată voluminos și creează anumite dificultăți în deservire.[22]

Originile de abordare a proiectării ecologice pot fi urmărite în istoria omenirii în clădiri arhitecturale, obiecte de uz casnic, arta decorativă și meserii. Întregul mediu spațial dimensional, conceput și creat de oameni, reprezintă materializarea opiniilor sociale, politice, ideologice, culturale și estetice, posibilitățile economice și tehnologice ale societății. Imaginea, decorul, designul, spațiul funcțional și obiecte care îl umple reflectă concepția despre lume în societate și nivelul de dezvoltare tehnologică.Direcția designului ecologic sau verde care își are originea în a doua jumătate a secolului XX este o încercare de a armoniza relația "om – natura" și a promova responsabilitatea din partea omului. O abordare ecologica în domeniul de proiectare a fost o reacție la revoluția științifică și tehnologică. Sensul , unei abordări ecologice în proiectare este crearea produselor compatibile cu mediul înconjurător, care implică o reducere și, dacă este posibil, o eliminare completă a impactului negativ asupra mediului ecologic prin utilizarea resurselor și energiei alternative, precum și a materialelor non-toxice, reciclate sau destinate pentru prelucrare și a proceselor regenerabile de producție.Arhitecții disting două niveluri principale ale formării spațiului arhitectural ecologic: metodologic și cel practic. Nivelul metodologic, al modelării ecologice a spațiului arhitectural ,reflectă tendințele generale ale abordării ecologice în arhitectură. Principiile sale au fost declarate în mod repetat de către teoreticienii și arhitecții practicieni. De exemplu, V.I. Iovlev identifică următorul sistem de principii de bază metodologice în formarea spațiului ecologic:
– principiul integrității și unității dintre om și spațiu, interacțiunea lor și coordonarea organică care creează un confort psihofiziologic, obținut prin îmbunătățirea formelor de spațiu, creșterea semnificației mediului arhitectural. La nivelul fizic al spațiului real – ergonomie, antropomorfism proporțional dimensiunilor persoanei. La nivelul socio-psihologic este o reflecție de către om al lumii exterioare în conștiință, precum și alte forme de activitate – comportament ecologic, activitate, gândire, imaginație, identificare, conceptul teritorialității și sentimentele sociale (patriotism, comunități) în mentalitatea populației. La nivelul informațional și energetic unitatea poate avea loc în schimbul de informații și de energie între om și spațiu; Cel de-al doilea nivel practic (aplicat) de modelare ecologică a spațiului arhitectural este determinat de sarcinile practice și reflectă specificul abordării spațiale în ecologie și principiile sale:
– principiul de resurse al spațiului care corespunde cu ideea de normativitate, economie, suficiență rezonabilă;

– principiul unicității, fenomenului, de relevanță a formelor spațiului în contextul de planificare, vizualizare, social, psihologic, funcțional, semnificativ și simbolic.[33].

Ecologia spațiului este direct legată de ecologia umană, deoarece exercită o influență asupra calității mediului de habitat, stării de sănătate, dezvoltării capacităților, confortului psihofizic. Spațiul de locuit în cea mai mare măsură demonstrează unitatea omului și a mediului înconjurător și corespunde noțiunii de ecologie ca o interacțiune dintre subiect și mediul din jur. Din cele mai diverse calități ale mediului dimensional poate fi identificat un număr cheie care oferă o bază pentru evaluarea spațiului potențial al mediului în termeni de ecologie umană:
Densitatea spațiului, poate fi caracterizată prin spațiul umplut cu oameni și este exprimată de un număr de persoane pe unitatea de suprafață. Valorile extreme de densitate indică un posibil pericol (panică, salubritate proastă). Spațiul artificial modern este caracterizat de proprietăți multidimensionale, cu multe sensuri, apropiate de stări frontaliere (infinit și haos), alternative, multipolare. În acest caz problemele ecologice sunt asociate cu trecerea în stările limită: densitatea mare, intensificarea crescută, stratificarea și diferențierea, reducerea ponderii spațiului ecologic curat, creșterea ponderii de spații periculoase, poluate și industriale. Ecologizarea gândirii spațiale, include nu numai o simplă schimbare de concepte spațiale învechite cu cele noi, dar de asemenea mișcarea radicală a bazelor ideologice ale conștiinței și a orientărilor valorice în direcția globalizării. Ecologizarea este o necesitate pentru modernizare fundamentală a tuturor sferelor vieții, care este o opțiune cea mai "blândă" de schimbare a mediului din jur.

Astfel, designul ecologic este o direcție de design, care acordă o atenție cheie la armonizarea relației dintre om și mediul său, la conservarea mediului natural. Acesta, este un domeniu de activitate complexă de proiect, care urmărește să pună în aplicare în obiectele proiectate o convergență a cerințelor mediului natural cu cerințele de consumerism și estetice ale individului. Scopul lui este de a crea condiții optime pentru satisfacerea nevoilor umane fără a compromite echilibrul mediului înconjurător. Designul ecologic presupune o abordare integră pentru proiectarea obiectelor asociate cu activitatea umană, de la obiectele miniaturale utilizate în viața de uz casnic, până la proiectarea clădirilor, orașelor și peisajelor. [31].

2.3. Planificarea spațiului din interior a cafenelei pentru copii

Spațiu de planificare este un sistem de amenajare în clădire. Locurile din spațiu sunt numite elemente de spațiu de planificare. În clădiri rezidențiale sunt astfel de locuri: camere, bucatarii, scari si alte spatii formate din elementele structurale ale cladirii (pereti, tavane, etc.) Designul de interior a cafenelei pentru copii,în stil contemporan, necesită o deosebită atenție alocată atît esteticii cît și funcționalității.Cafeneaua cu elemente ecologice este o încercare de a recrea mediul natural în interiorul dat.
Principalele materiale, pentru eco-stil utilizate sunt piatra, lemnul, sticla, lutul și țesăturile naturale.  Obiceiurile, preferințele, caracterul va fi reflectat în interiorul planificat, în același timp strâns asociat cu eco-designul. Eco-stilul va oferi oportunitatea de a evalua frumusețea netă a pietrei, bumbacului, lânii, lemnului sau lutului, fără a încărca în mod excesiv aceste texturi cu culori luminoase, diferite desene și modele înspirate din povești populare moldovenești.

Mobilierul,deasemenea, realizat din materiale ecologice durabile și sigur în exploatare, care să nu afecteze în nici-un fel sanătatea și integritatea fizică a copiilor.

  Produsele lacuite cu lacuri ecologice, rezultînd obiecte de mobilier ce vor constitui oricînd un punct de atracție pentru cei mici. În interiorul proiectului sunt folosite materiale și elemente de decorare naturale, picturi pe pereți interiori și exteriori cu personaje din basmele populare. Vopselele luminoase, colorate si vesele de perete vor ajuta la crearea unui mediu înteresant și pozitiv pentru copii.
Tavanul potrivit pentru designul cafenelei este de culori deschise, picturi murale, obiecte suspendate de tavan, lămpi de forme inedite, imitînd sori, lune, planete, etc. vor fi folosite pentru a împodobi în spirit ludic camerele pline de vise și imaginație ale celor mici.
Pictura murală este cea mai potrivită pentru tavanele din interior a cafenelei și pentru a păstra o atmosferă optimistă, nu prea apăsătoare (greoaie).
Plantele vii, în interiorul cafenelei,pe lîngă faptul că oferă un aspect estetic, și sunt caracteristice stilului eco, sunt elemente de decor, deasemenea posedă un efect benefic asupra sănătății. Toate componentele formează o imagine în mintea vizitatorilor,astfel ele trebuie să fie legate între ele.Numai în acest caz va fi posibilă integretatea percepției. Utilizarea corectă a culorilor în interior creează nu numai frumusețea și recunoaștere, dar, de asemenea, servește ca un mijloc de informare, orientare pentru oaspeți. Gama coloristică,a interiorului, în ansamblu, este luminos.De obicei ,cel mai mult timp, copiii petrec în spațiul de joc.Prin urmare fondalul este selectat în culori calde și luminoase, cum ar fi galben,bej,orange,verde-gălbui,etc. Aceaste nuanțe de culori servesc ca un fundal bun pentru imaginile din povești pentru copii.

Efectuarea planificării spațiului pentru proiectul dat.

Pentru proiectul de diploma am ales o cafenea cu două etaje.Cafeneaua este concepută atît pentru copii căt și pentru părinții acestora.

Interiorul cafenelei este compus din următoarele spații:

1 etaj: hol, garderobă pentru femei și bărbați, WC,sala cafenelei, scara hol, depozitul pentru legume și fructe,cămară pentru inventarul de curățare,camera pentru spălarea veselei, sala de joacă,Suprafața totală 1 etaj 285 m2.

2 etaj:holul,sala cafenelei, camera pentru spălarea veselei,camera personalului,cabinetul directorului, cămară pentru inventarul de curățare,WC, depozitul pentru legume și fructe.

La etajul 1 și 2(cu excepția sălei de joacă și garderobei), sunt situate: un coridor ,vestibulul, holul spațios,deasemenea scările unde duc în holul de la etajul al doilea. Funcționalitatea încăperilor:izolarea spațiului de zgomotul străzii, umiditate, frig și praf, separarea mediului intern de mediu exterior.În hol avem o garderobă,care este proiectată pentru depozitarea îmbrăcămintei. Mijloacul de comunicare între etaje este scara, care este principala axă verticală compozițională, precum și punctul de unirea în formarea nivelului de interior a cafenelei. Scara,de fapt,în sine este o construcție complicată, cu toate acestea, calitățile estetice și utilizarea ei,ne ușurează viața.Din hol trecem în sala cafenelei. Interiorul acesteea trebuia să permite părinților, stând la o masă, văzând în mod constant copiilor lor.Ea este spațioasă și luminoasă.Sala de joacă conține scrînceoburi cu condiții de siguranță.La etajul 2 este situat cabinetul directorului.Acest spațiu personal este destinat exclusiv pentru lucru. Intrare și ieșire sunt situate lângă sală.Trecerea este largă,astfel permite liberă circulație cu căruceorul.[2]

2.4.Prinncipii de formare a spațiului

Amenajarea interiorului presupune gasirea unui echilibru confortabil între diferitele elemente ce se găsesc în spațiul respectiv. Acest echilibru se poate obține prin plasarea obiectelor cu caracteristici diferite în locuri în care se completează reciproc. Ideea principală este punerea în relație a lucrurilor de care dispunem,cu scopul de a dezvolta un întreg impresionant.
Principalele categorii de proiectare sunt:proporția,scara, echilibru, ritm,accentul și armonia,acestea servesc,ca un "carcas" de design interior.

Proporția și scară. Raport între dimensiunile unor obiecte, ale părților unui întreg sau între fiecare dintre aceste părți și întreg.Atunci când alegem dimensiunea viitorului obiect, designerii, în general,se bazează pe proprii considerente de proporție și scară. Prin proporții de aspect dintre părți la întreg;proporțiile sunt exprimate sub forma unor relații digitale și sunt percepute ca fiind corecte sau greșite. Scara este raportul dintre două dimensiuni liniare.

Scara este o punte între elemente arhitecturale și dimensiunea corpului uman.Pentru ca mediul spațial să fie funcțional, acesta trebuie să fie scalat. De exemplu, o cameră cu pod înalt și coloane de 60 cm în diamentru și uși cu înalțimea de 3 metri, va fi considerat imens. Pentru a păstra recursului său estetic, designerul ar trebui să alegă elementele mare de mobilier și finisaje.

Echilibru. Echilibru este aspectul corect. Este vorba despre echilibru vizual, care interacționează pur vizual greutate pieselor individuale.Astfel, o canapea de culoare roșie se va mări vizual și va pare a fi mai masivă decât de culoarea gri. Printre tipurile de echilibru se distinct:simetrice, asimetrice și radial.

Echilibrul simetric este atins atunci când două elemente de greutate egală sunt poziționate la aceeași distanță de centrul vizual al interiorului.Exemplu: două scaune poziționate de o parte și de alta a unei măsuțe de cafea. Genul acesta de echilibru este foarte usor de obținut, dar dacă nu suntem atenți, poate deveni monoton. Acest tip de compoziție este uneori numit oglindire, ele dau interiorul un sentiment de stabilitate și de oficialitate. Echilibru simetric este folosit în schema clasică de interior, pentru ca să concentreze atenția pe centrul, sau să "calmeze", combinațiea complexă de elemente.

Echilibrul asimetric este atins atunci când două elemente de greutate diferită sunt la distanțe inegale la centrul vizual. Echilibrul asimetric este caracterizat de greutăti vizuale, date de linii, culori și forme, fără ca acestea să se suprapună. Spre exemplu în loc de două scaune poziționate simetric, poți avea două scaune așezate față în față cu o canapea.

Vizual putem plasa elementele ,mai greoaie, mai aproape de centru, pentru a echilibra elementele mai ușoare, dar situate mai departe de el.Echilibrul asimetric este mai puțin formal, acesta creează o atmosferă mai dinamică din interior.

Echilibrul radial este atins atunci cînd există un obiect central în jurul căruia radiază elemente. Echilibru radial este o echivalent cu cel simetric, dar ea presupune o formă circulară și multe elemente sunt instalate pe la aceeași distanță de centru, cum ar fi scaune în jurul mesei. În acest caz, este același sentiment de stabilitate si formalitate, ca și a echilibrului simetric.

În construcția interiorului se folosește toate cele trei tipuri de echilibru. Dacă un echilibru simetric stabilește că ochiul uman se oprește pe elementul central al compoziției, echilibrul asimetric îl face să se mute, examinînd diferite elemente de interior.

Accentul este punctul focal al camerei. Punctul focal  ar trebui să fie evident cînd întri
în cameră; este  zona în care ochiul este atras. Tot ceea ce este  prezentat, ca centru de
interes – un șemineu, o operă de  arta sau o fereastra încadrînd o  vedere frumoasă –
trebuie sa fie suficient accentuat, astfel ca totul să conducă ochiul  spre caracteristicile
spațiului. Aveți posibilitatea să  adaugați accent la un punct focal natural sau să creați
unul într-o încăpere prin utilizarea eficientă a liniei,  formei, culorii si texturii.

Ritmul Interiorul este atins atunci cînd creem dinamismul prin repetarea intervalelor de forme, contururi, linii, culori, texturi si suprafețe.Acest artificiu are rolul de a te determina să vizualizezi întreaga incăpere. Spre exemplu poți obține un ritm avînd aceeași culoare într-o pernuță, un tablou. În interior,anume ritmul creează unitatea de ansamblu. Unele deosebiri putem obține prin utilizarea elementelor de înlocuire (cum ar fi dungi alternante alb-negru) sau progresie (în cazul în care elementele alternative sunt schimbate într-un mod specific). Ritmul este necesar pentru a preveni haoticul, cu toate acestea, un accent excesiv pus pe el este de dorit, deoarece duce la monotonie.

Dominanta. Principiul dominant asociază elementele de design cu relațiile de dominație și subordinație. Nu toate elementele interioare joacă același rol, astfel încât designerul alege unele ca dominantă și atrage privirea prin deosebirea lor. Cel mai frecvent, în design, se utilizează un element dominant arhitectural, cum ar fi un șemineu sau o fereastră. Dacă nu există nici un astfel de elemente de arhitectură de interior, proiectantul trebuie să le creeze în mod artificial,și atențiea elementului dominant va fi format prin echilibru simetric, organizarea ritmică sau contrastul de culoare.

Armoniea. Armonia este creată atunci cînd toate elementele acționează împreună pentru a reda un mesaj unic. Asa cum ritmul te agită, armonia are rolul de a te calma, odihni. Ea se referă la realizarea unei interacțiuni holistice a tuturor principii, menționate mai sus, și elemente de design. Armoniea o înțeleg ca unitate în diversitate, se realizează atunci când scara, proporția, echilibru, ritmul și subordonarea piese împreună creează starea de spirit generală, tema sau atmosfera din interior. Unitatea este realizată prin repetarea elementelor sau prin marcarea temei sau stilului,iar diversitatea este realizată prin contrastul și progresia în alegerea pieselor și combinarea lor. Este important să ne amintim că armonia cuprinde legătura tuturor elementelor de interior, adica, raportul armonic din interior și spații exterioare. Există o coerență între
dimensiuni și forme, o armonie între culoare și design. Scopul final al decorării este de
a crea un interior cu unitate și armonie și cu simț al ritmului. Repetarea elementelor,
echilibrarea lor în întreaga cameră, și apoi adaugarea unei mici varietați, sunt soluții
care pot conferi propria personalitate interiorului. Prea multă unitate poate fi plictisitoare,
prea multă varietate poate provoca o stare de neliniște. Jonglînd cu elementele și
principiile, amestecul lor, este cheia unui design interior bun.

Contrastul.Controlul asupra contrastului este un proces de echilibrare destul de dificil atunci cînd vine vorba de amenajarea interiorului. Acesta este un lucru foarte important, însă, dacă nu se face într-un mod adecvat vei putea distruge întreg ambientul.
Contrastul înseamnă servetele roșii pe o față de masă albă. Este un ceas de perete verde pe un fundal negru. Contrastul face decorul extrem de interesant, oferind o putere emoționantă ambientului dintr-un spațiu interior. Totuși, utilizarea prea multor contraste poate crea o încăpere dezordonată și aglomerată vizual. Persoanele din spațiul respectiv vor fi agitate și nu se vor putea concetra, iar în cazuri extreme interiorul poate deveni chiar iritant pentru ocupanți. Va trebui să încerci să gasești metode prin care să creezi contraste și să eviți încărcarea spațiului în același timp. Poți avea în vedere folosirea unor mici accente în cadrul încăperii, în așa fel încît o imagine generală neutră va domoli efectul creat de culorile stridente din colțurile camerei.
Ca alternativă, poți utiliza un singur contrast îndrăzneț, precum opernă decorativă de un galben strălucitor, sau draperii dintr-un material bogat de culoare roșie, cu scopul de a obține un punct focal ce va oferi camerei personalitate.[10]

Concluzii la capitolul 2

Procesul de proiectare este îndeplinirea unor sarcini, deaceea proiectantul trebuie să fie capabil de a determina cu exactitate conținutul de acestor sarcini, să le identifice prin soluții posibile, și în cele din urmă să ia decizia finală. Acest lucru înseamnă, că proiectantul trebuie clar să vadă toate aspectele legate de problem, înainte de a încerca să găsească o soluție. Designerul de interior trebuie să țină cont în lucrările sale, schema arhitecturală ,cerințele normative a spațiului și preferințele personale și dorințele clientului.

În capitolul dat am vorbit despre ergonomie.Ea este știința care studiază diverse obiecte, care sunt în contact direct cu omul în timpul vieții sale. Obiectivul de bază este elaborarea formei și localizarea optimă a obiectelor, care ar trebui să fie cât mai confortabile pentru persoana care le utilizează.

Ergonomie se bazează pe multe subiecte legate,începînd de la anatomie și pînă la psihologie, iar sarcina sa principală este să creeze condiții,care ar fi contribuit la păstrarea sănătății, îmbunătățirei eficienței muncii, reducerea obosealei și pur și simplu menținerea a bunei dispoziții toata ziua a persoanei.

Culoare și ea joacă un rol important în proiectarea interiorului și are un efect diferit asupra celor care se află în încăpere. Culoarea selectată pentru pereti și pardoseli, afectează în mod semnificativ percepția dimensiunei și forma de cameră, și chiar și temperatura aerului în aceasta. În același timp, cunoaștem că oamenii pot reacționa la culoare diferit, astfel încât designerii ar trebui să alegă culorile în funcție de preferințele individuale a interiorului.[11]

Acest capitol evidențiază elementele de bază necesare pentru a crea un design atractiv, funcțional.Au fost studiate elementele principale a ergonomie, principii de formare a spațiului,culoristica, precum și cerințele pentru proiectarea interiorului,care sunt necesare pentru buna gestionare a acestuia.

3.INTERIORUL COMPOZIȚIONAL ARTISTIC ȘI ESTETIC

A CAFENELEI PENTRU COPII

3.1. Proiect de design. Caracteristici generale

Caracteristici generale ale proiectului:

Localizarea-Moldova, Tighina (Bender)

Proiectarea-2014.

Suprafață totală-570 m2

Numărul de etaje-2 etaje

Înălțimea etajului-4m

Schema constructivă:

-carcasul din beton(cu toate elementele fabricate din beton)

Fundamentul:

-beton armat monolit

Suprapunerea:

-panouri de suprapunere GENESIS

Finisaj exterior:

– panele de perete  GENESIS

Finisaj interior:

-gips carton

– panouri decorative

– placi ceramice antiderapante Altro

Acoperirea:

-adezivul flexibil, cu o consistenta plastic fluida, pentru placi ceramic

3.1.1.Zonarea cafenelei

Calitatea cafenelei depinde de dimensiunea acestuia, localizarea,zonarea și de mulți alți factori care determină condiții confortabile pentru vizitatori.

Întîmpinarea oaspeților se începe de la intrarea în cafenea. La acestă etapă,pe vizitatori trebuie să-i atragă libertatea relativă în mișcare,organizarea convenabilă a garderobei. Numai după acesta pentru oaspeți se va începe procesul servirii felurilor de mâncare, luarea mesei, în sine, și deasemenea divertismentul suplimentar acordat, cum ar fi spectacolul, muzică și așa mai departe. Atunci când, planificăm zonarea restaurantul arhitecții, designerii și tehnologii încearcă să adere la principiile de raționalitate. Se calculează numărul de locuri, desemnarea zonelor pentru oaspeții, personalului și zonele de producție.numirea Interior de incintă, de potrivire trebuie să facă obiectul unei singure sarcini este de a crea cele mai confortabile condiții vizitatori și formatul consistente.Incinta interioruui trebuie să îndeplinească o singură sarcină, de a crea cele mai confortabile condiții vizitatori și să corespundă formatul ales.[43].

Tehnici de bază și principiile de zonare a spațiului

Pentru proiectarea interioarelor moderne, designerii cel mai des aplică tehnica de zonare a spațiului. Ar trebui remarcat faptul că, împărțirea în zone,este întrebuințată nu numai în încăperi mici, unde ea ajută să refacă planificările standarte și face spațiu mai funcțional și confortabil. Tehnicile de separare a spațiului sunt folosite, în proiectarea interioară, în cele mai diferite stiluri.

De regulă, în proiectarea spațiilor interiorului,se aplică o abordare integrată, adică, profesioniștii efectuează zonarea folosind mai multe tehnici. Împărțirea zonelor a devenit populară, deoarece acesta este o variantă de succes. Planificarea zonei deschise,acest tip de planificare are, în vedere, o singură zonă comună, în care spațiul de zonare apare nu prin pereți,ci și prin diverse tehnici, cum ar fi:

Zonarea cu suprapuneri arcuite;

Împărțirea spațiului prin coloane;

Utilizarea panourilor despărțitoare;

Zonarea cu ajutorul tapetelor;

Separarea zonelor cu ajutorul obiectelor de interior;

Utilizarea mobilierului pentru împărțirea spațiului;

Pardosea cu mai multe niveluri;

Utilizarea obiectelor de iluminat;

Designul, proiectat în baza contrastului de culoare;

Zonarea prin intermediul draperiilor din textile;

Uutilizarea diferitor facturi de materiale.

Cele mai multe ori zonele spțiului sunt executate prin folosirea elementelor de interior (lămpi, picturi, textile), iluminarea corespunzătoare, utilizarea tapetelor contrastante, materiale pentru pardoseli. Zonele meselor, putemn amenaja cu un covoraș spectaculos,în formă de iarbă,spre exemplu, iluminarea corectă și accesoriile va face un mediu armonios și atragator pentru copii.

Ar trebui remarcat faptul, că în spații mai mici,nu este recomandat de a utiliza mai multe tipuri de decor. De exemplu, dacă accesoriul este efectuat din textil, utilizarea contrastului de culori și materiale, mozaic sau vitraliu deloc nu trebuie să fie folosită suplimentar, folosind statuetele decorative, vaze,veselă, etc, trebuie să ținem cont, că atractiv putem face doar un singur obiect de mobilier, care va oferi tonul pentru întreg spațiu.

Zonarea sălii, în cafenea, permite utilizarea mai multor metode. De exemplu, putem face un tavan în mai multe niveluri, utilizarea simultană de zonare a sălii putem obține prin mobilier, utilizarea lămpilor decorative și ghivecelor cu plante, sporirea efectului de iluminat.

Alegînd metoda de zonare,nu trebuie să uităm că asimetria în localiyarea zonelor optic "împinge" spațiu iar formele geometrice mai bine de folosit în încăperi mai mari. Nu se recomandă în acelaș interior să efectuă pardpseauna în mai multe niveluri (scări și podium) simultan cu tavan în mai multe niveluri,astfel,se va creea impresia că spațiul este greu, dar combinat cu coloane,un astfel de proiect ar arăta ridicol.

Zonare sălei. În sala cefenelei, este amenajată zona cu mese, decorată în culori deschise, iar iluminarea artificială și naturală este răspândită pe toată suprafața spațiului. Pentru că, schimbările bruște în iluminare sunt dăunătoare pentru sănătatea copiilor,ele nu vor fi utilizate în acest mod.

Zonarea spațiului de joacă este separată de zona pentru joacă. Astfel,sala de joacă pentru copii are mult spațiu și nu interacționează cu cea a sălei principale.În această zonă,este de dorit să fie așternut un covoraș moale și luminos, pereții sunt decorați cu imagini din basmele pupulare moldovenești,atît de mult preferate,de către vizitatorii mici ai cafenelei.Astfel,creind numai emoții pozitive,iar copiilor le-ar trebui să fie interesant să petreacă timpul într-o astfel de încăpere.În acest spațiu se poate, de asemenea,de adaugă alte activități creative,în afara celor distractive,precum este: facepaintingul,construcția lego,ca o opțiune aici putem pune un bord cu creioane colorate.

Separarea în zone, în primul rînd, trebuie să fie funcționale și să asigure zonelor estetică și atracție,iar tehnicile alese de designer pentru efectuarea planului depinde de spațiul de funcție. Pentru a separa vizual localul pentru diferite scopuri pot fi folosite suprapuneri arcuite, coloane, mobila, draperii. În interiorul unei încăperi se folosește adesea efectul de iluminare și contrastul de culoare, zonarea cu panouri despărțitoare, special decorează pardoseaua și tavanul.Să vedem ce aspecte funcționale creează zonarea în diferite spații.

În cadrul proiectului spațiul, este distribuit în așa fel încât, la primul etaj se află: hol, garderobă pentru femei și bărbați, WC,sala cafenelei, scara hol, depozitul pentru legume și fructe,cămară pentru inventarul de curățare,camera pentru spălarea veselei, sala de joacă.La etajul 2 se află: holul,sala cafenelei, camera pentru spălarea veselei,camera personalului,cabinetul directorului, cămară pentru inventarul de curățare,WC, depozitul pentru legume și fructe.

3.1.2. Tendințe moderne a designului în zonarea spațiului interior

Există tendințe moderne și în decorațiuni interioare, aici este reprezentată o listă cu tendințele cele mai populare,folosite în zilele de astăzi:

zonarea spațiului cu portițe și panouri despărțitoare- se utilizează sticla colorată, vitralii, produse forjate,textile;

utilizarea tehnicii de mozaic-se decorează panourile, coloanele, pardoselile și pereții;

obiecte de interior- candelabre elegante, lămpi, o mulțime de plante decorative.

Aș vrea, aparte să menționez despre tendințele moderne a vitraliilor și nu numai.

În acest sezon, sticla colorată este una dintre cele mai populare tendințe,cu ajutorul acesteea decorează ușile și ferestrele, în spații mici,ele permit sa refuzăm draperiile și să economisim spațiu.

De fapt, vitraliile fac parte din categoria obiectelor de decor valoroase și impresionante. Dacă dorim ca cei care calcă pragul încăperii să-și clătească ochii și să-și bucure sufletul trebuie să decorăm spațiul cu aceste spectaculoase lucrări. Producerea vitraliilor, a început în urmă cu peste 900 de ani, când aceste obiecte de artă erau rezervate doar marilor edificii bisericești. Însă timpul și admirația crescândă a oamenilor le-au transformat în accesorii inedite pentru orice interior. Prin originalitatea și frumusețea lor misterioasă transformă un spațiu într-o priveliște care fascinează.

Tehnic vorbind, vitraliul este un panou realizat din bucăți de sticlă colorată, unite între ele cu mortar de plumb. Cu mențiunea că producerea lor se apropie mai mult de artă decât, de un proces industrial.

Metodele mai recente, utilizează folie de cupru pentru învelirea marginilor bucăților de sticlă. Totul se realizează manual, ceea ce sporește valoarea produsului final. Iar măiestria cu care sunt lucrate oferă vitraliilor o noblețe aparte.Includerea sau reîntoarcerea vitraliilor, în amenajărilor interioare, nu face decât să îmbogățească acest domeniu. Iată ceea ce potem face: să înlocuim ferestrele obișnuite, ușile masive de interior, panourile care par a fi ziduri sau chiar și tavanul clasic cu o priveliște care să ne taie răsuflarea. Ceea ce vom obține este unic și foarte original.

 Lumina are un efect deosebit asupra atmosferei generale dintr-o încăpere. Vitraliul amplifică acest efect, deoarece prin schema cromatică existentă oferă un joc de umbre și lumini. Se poate spune că vitraliul reprezintă arta de a prelucra lumina. Este un obiect care personalizează spațiul, permite luminii să intre în casă într-un fel anume, creează o armonie și un spectacol de o mare frumusețe.

  Alegerea vitraliului, potrivit este o altă provocare. Desenul reprezentat, mărimea încăperii, personalitatea beneficiarului, obiectele din jur sau gradul în care lumina naturală încălzește interiorul contribuie la crearea unei lumi surprinzătoare.[25].

3.2. Utilizarea stilului contemporan și rolul acestuia în amenajarea interiorului

Stilul contemporan, a aparut în arte plastice, design și arhitectură la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, s-a reflectat filosofia estetică, utopie de simbolism, încercarea de a înțelege misterele lumii-clădirii. Caracterizat prin linii netede, elastice, interesul pentru ornament, mediul de proiectare holistică.

Cunoscut și sub numele de stil modern, poate parea un stil confuz, fară trasături ferme și greu de diferențiat de alte stiluri de design contemporane. Acest stil, se numește mdern contemporan în primul rînd pentru că a înglobat numai trăsaturile de design specifice sfîrșitului de secolul XX, spre deosebire de alte stiluri contemporane care mai pastrează și elemente din stiluri de design ale începutului de secol XX și chiar ale secolului XIX. Un design contemporan, este caracterizat în primul rînd prin prezența elementelor decorative cît mai simple. Un decor contemporan, îmbină funcționalitatea stilului minimalist, cu eleganța unor elemente clasice.Într-un astfel de design vom întalni mobila cu linii drepte, canapele în culori neutre, dulapuri cît mai simple și diverse obiecte decorative funcționale. Un stil modern, contemporan nu va fi unul încărcat, exuberant, ci dimpotriva unul elegant prin simplitate. [30].

Design-ul interior contemporan, se joaca cu formele, culorile și spațial.Stilul contemporan, se definește prin linii simple, spații deschise, mobilier sculptural, obiecte de artă, culori neutre dar și accente îndrăznețe care creează o atmosferă relaxantă. Din cauza stilului sobru, rece și lipsit de căldură, asemeni unui decor de muzeu sau expoziție, unii nu îl folosesc în amenajarile interioare. Pe de alta parte, alții cred că acest stil contemporan înspiră un aer urban, provocator și particular prin liniile și formele sale aparent simple.

Spațiul, este principala calitate a designului contemporan. Chiar dacă, nu sunt destui metri pătrați în casă, sau altă îincapere ,spațiul poate fi mărit optic. Prin folosirea unor ferestre mari prin care să patrundă cît mai multă lumină, putem obține o marire a spațiului din punct de vedere optic. [29].

3.2.1. Elementele de bază a interiorului în stil contemporan

Culorile.Ele joacă un rol important pentru acest stil de amenajare interioară. Paleta de culori specifică variază de la alb la negru, adica toata gama de culori neutre, dar și combinațiile strălucitoare mai îndrăznețe. În general culori se aleg în funcție de accesorii și invers. Pentru pardoseala se aleg culorile derivate din negru, confecționate cel mai adesea din lemn, gresie sau vinyl. Pereții trebuie să fie îmbrăcați în culorile deschise pentru o impresie de mărire a spațiului. Iar culorile accesoriilor sunt cele care desfinesc întrutotul decorul. Aici putem recurge la culori mai îndraznețe care să scoată în evidență interiorul nostrum dîndu-i un plus de personalitate.[29].

Nu au ce cauta culorile contrastante, nepotrivite. Un interior contemporan, este caracterizat de nuanțe reci, neutre, incluzînd mult alb, cremuri și umbre mai închise de maro, mov și gri. Folosirea acestor culori nu trebuie însă să ducă în extrema cealaltă, transformînd camera într-una plictisitoare și aproape austeră. De aceea, da culoare camerei prin întroducerea unor elemente colorate: fie un desen sau un tablou de mari dimensiuni, care să acopere albul pereților, fie un obiect de mobilier într-o culoare vie (o canapea, fotoliu, masuță) care să focalizeze atenția în momentul în care patrundem în spațiul interior. 

Cum am menționat mai sus, paleta coloristică este accentuată cu nuanțe puternice și îndraznețe. Dacă pereții sunt vopsiți în culori neutre putem adauga accesorii viu colorate, dacă pereții și ferestrele sunt în culori pastelate restul decorațiunilor vor fi neutre din punct de vedere al culorilor iar dacă peretele este vopsit într-o culoare îndrazneață atunci folosim culorile neutre în alte locuri.[26].

Detaliile arhitecturale, tavanele înalte, ferestrele simple, și formele geometrice sunt foarte importante. Spațiul contemporan nu este aglomerat, piesele de mobilier și decorațiunile sunt puține, dar sunt foarte bine puse în valoare.

Linia. Acestea sunt folosite, ca detaliu arhitectonic, la tavane, la ferestrele ample și înalte, la obținerea formelor geometrice de pe pereți. Fiecare articol de mobilier dintr-un interior contemporan se transformă într-o piesă statement. Elementele structurale trebuie exploatate. De exemplu, dacă avem conducte care trec prin apartament acestea se vor integra în decor, completând amenajarea, la fel cum și cărămizile crăpate sau deteriorate conferă un aer aparte unui interior contemporan.

Linia poate fi considerate, foarte bine drept , cel mai important element de care trebuie ținut seama în amenajările interioare în stil contemporan. Ea trebuie să se regasească în formele și curbele arhitectonice, în folosirea îndrăzneață a negrului sau alegerea culorilor vii, în detaliile de fundal (tavane și / sau ferestre înalte) și în elementele geometrice sau sculpturale din obiectele de artă.[42].

Iluminarea. Pentru un iluminat deosebit și de calitate avem nevoie de corpuri de iluminat cu forme interesante, sculpturale care să aibă ca baza accente decorative metalice și culori puternice.
Aranjamentele florale se integrează și ele în acest stil, mai ales dacă vazele sau ghivecele au un aspect contemporan și sunt de dimensiuni mari.Iluminatul este extraordinar de important într-un interior amenajat în stil contemporan. Corpuri de iluminat trebuie sa fie, cu forme interesante, sculpturale, cu linii simple și care să aibă, de preferință, accente decorative metalice sau în culori puternice; instalăm spoturi luminoase fixe sau orientabile pentru a scălda în lumina pereții.

Fie că ne relaționăm la un spațiu residențial, un spațiu comercial sau la un spațiu public iluminarea are un rol  foarte important, deoarece scoate în evidență importantele elemente din acea încăpere și crează scenarii perfecte pentru paresoanele ce petrec timp în acel loc.

Experții asigura faptul că lumina este un element important, care ne ajută să trăim frumos și armonios într-o casa, deaoarece dacă aceasta este bine gîndită  ofera multă energie pozitivă, datorită jocurilor de lumini, a umbrelor create și purtate pe elemente de decor, mobilier sau pe elementele fixe ( pardoseala, pereti, tavane).(Fig. 2).

Lumina este de 3 tipuri:

Lumina generală– oferă o iluminare completă a unei încaperi

Lumina ambientală – oferă o iluminare mai fină, o lumină discretă care  se folosește pentru a da atmosfera unui spațiu sau pentru a face trecerea dintre două încăperi.

Lumina de accent– oferă o lumina directă, ce scoate în evidență doar un anumit element din acea încapere.

Pe zi ce trece tehnologia  avansează tot mai tare fapt ce influențează mediul înconjurător. În design, observăm tot mai des utilizarea liniilor continue de lumină,  pentru conturarea spațiilor. Utilizarea liniei continue de lumină într-un spațiu  este o tehnică foarte bună de a marca încăperea, de a reda estetica atractivă, fină și modernă. Un avantaj al acestei iluminări este faptul că din lumina ambientală controlabilă ea se poate transforma în lumina genarala și de accent, marcînd unitar spațiul ( fie că ne adresăm la o casă modernă, o cladire de birouri, spital, hotel etc.).

Printr-o linie de lumină putem înțelege fie corpuri de iluminat înglobate într-un perete, fie scafe iluminate în tavan, fie corpuri de iluminat statice ce să conducă lumina unitar.[20].

3.3. Formarea spațiului ecologic

Designul ecologic sau eco-design reflectă dorința omului de a apropia la maxim locuința lui de condițiile naturale. Crearea interiorului, ecologic permite  să simtă unitata cu natura, armonia lumii înconjurătoare,  să ia o pauză de la agitația vieții urbane.

Unul din aspectele principale ale proiectării ecologice este folosirea numai materialelor naturale, ecologice. Conceptul de proiectare ecologică subliniază dorința de a aprecia și a prețui tot ce este frumos în lumea înconjurătoare. Astfel, interiorul în eco-stil nu este, pur și simplu, una din tendințele modei de a crea un design original al casei, a apartamentului sau altor încaperi,  ci o filosofie întreagă împotriva epuizării resurselor naturale și în susținerea curățeniei și siguranței ecologice.(Fig.5).
Avantajul proiectării ecologice, este o gamă largă de materiale pentru decorare. Putem folosi orice material natural, începând cu tapete din stuf și  terminând cu pietre de râu ordinare, cu care putem ornamenta pereții și a alte suprafețe.

Eco-design se potrivește cu orice buget, deoarece nu este necesar să cumpărăm seturi de mobilier scumpe din lemn prețios. Desigur, mobilierul ar trebui să fie realizat din materiale naturale, dar este suficient ca acesta să fie ieftin, confortabil, ecologic curat. Astfel încât putem cumpăra la prețuri accesibile orice piese de mobilier din lemn sau din alte materiale naturale (cum ar fi mobila de răchită.) Însă la metal, plastic, sticlă ar fi mai bine să refuzam.
Vor completa perfect decorul interior diverse plante de casă. Ele nu numai că vor umple spațiul din camera și vor bucura cu un frunziș verde și flori luxuriante, dar de asemenea, vor crea o atmosferă favorabilă de confort psihologic, precum și vor oxigena încăperea.(Fig. 6).

Un detaliu suplimentar al interiorului într-un stil ecologic poate deveni un acvariu. Aspectul peștilor plutitoare calmează psihicul, iar vederea pitorească a acvariului va decora și va însufleți orice încăpere. În general, combinația funcțiilor estetice și sănătoase este una din principalele caracteristici ale stilului ecologic.

Eco-design necesită un iluminat bun, care poate fi obținut prin utilizarea lămpilor fluorescente de economisire a energiei – un iluminat perfect și o economisire a resurselor naturale.

Proiectarea ecologică necesită puțin mobilier. Decorarea interiorului într-un stil ecologic presupune un spațiu liber, interiorul nu poate fi încărcat cu o mulțime de mobilă. De asemenea, nu se recomandă utilizarea pieselor de mobilier, care subliniază, în mod deliberat, caracterul "natural" al interiorului. Maximizam combinația armonioasă de texturi, culori, materiale, forme, dimensiuni și funcționalitate, atunci când totul este frumos, simplu și oportun  – aceasta este baza designului ecologic al interiorului.[31]

3.4. Spațiul de joacă pentru copii

Spațiile de joacă au rolul de a dezvolta aptitudinile motrice ale copiilor. Existența unui spațiu de joacă, determină copilul să nu să se plictisească și să-și consume energia pe terenul de joacă, făcînd mișcare, ceea ce este evident benefic pentru sănătate și dezvoltarea armonioasă.

Folosim culori vesele.Copii adoră culorile vesele și combinațiile dintre ele vor face locul de joacă mai atractiv. Personajele din desene animate sunt alte idei bune pentru a decora pereții. Căsuța din poveste, copiii sunt foarte entuziaști la ideea de a avea casuța în miniatură. [24].

Mai jos sunt prezentate câteva elemente cheie pe care este bine să le avem în vedere pentru planificarea locului de joacă.

  Alegerea echipamentului de joacă

Principalii factori care influențează alegerea echipamentelor sunt:

grupele de vârstă care vor utiliza echipamentul de joacă;

dimensiunea spațiului pe care doriți să îl alocați amenajării locului de joacă;

numărul de copii pe care doriți să îi găzduiască. În mod ideal, un echipament de joacă trebuie să se adreseze nevoilor și așteptărilor copiilor;

tipurile de activități pe care doriți să le promovați (mai multe tobogane, elemente de cățărare, etc);

tipul de echipamente pentru care se opteaz[;

  Loc de joacă modular:

structurarea activităților pe mai multe nivele, astfel economisind spațiu; 

poate găzdui un numar mai mare de copii; 

poate fi dotat cu activități numeroase si diverse;

2. Designul locului de joacă

În această etapă este importantă stabilirea amplasării echipamentelor alese în arealul alocat.

Pentru prevenirea și evitarea accidentelor, se interzice suprapunerea acestor zone. Deasemenea, este interzisă existența elementelor de mobilier pe aceste suprafețe.

Dacă în viitorul loc de joacă sunt prevăzute echipamente ce se adresează unor grupe de vârstă diferite, se recomandă să le grupăm, astfel încât fluxurile de utilizatorii să se intersecteze cât mai puțin.

4. Instalare loc de joacă

Instrucțiunile de instalare diferă în funcție de gamă și materialele utilizate de producători. Există câteva operații comune care trebuiesc efectuate.

stabilirea amplasamentului fiecărui echipament în spațiul de joacă;

instalarea suprafeței care va acoperi perimetrul;

verificarea verticalității și orizontalității echipamentelor. Se realizează cu instrumente specifice nivela cu bule, furtun de nivel, fir cu plumb, nivelă laser, etc.

fixarea definitivă prin prindere mecanică a echipamentelor.[21]

Pentru ca spațiile de joacă administrate de municipalitate, de genul minicastelelor din parcuri sau terenurile de joaca aferente gradinițelor și școlilor au devenit complet insuficiente au aparut diverse firme care se ocupă cu amenajarea unor spații dedicate în exclusivitate copiilor, avînd dotări moderne și sigure pentru copii.

Aceste noi spații speciale le regăsim și în cafeneaua noastră.  Materialele folosite de aceste firme care amenajează spațiile de joacă sunt moderne, colorate dar mai ales sigure pentru copii. Se utilizează în înterioare cauciucul, mingiile, obiectele de mobilier din plastic, de obicei fară colțuri, măsuțe rotunde, scaune ergonomice. De asemenea, toboganele, leaganele, tunelurile, casuțele sunt făcute din material plastic. Tot pentru interior se folosesc și baloanele, jucăriile din materiale moi de genul carpa sau plastic fără părți detașabile. Foarte practice sunt piesele gonflabile, care pot fi așezate oriunde și sunt foarte sigure. De obice,i podeaua este din material aderent, cauciuc poros pentru a impiedica alunecarea și lovirea dura. Aceste suprafețe sunt usor de întreținut și foarte viu colorate, unele avînd chiar desenate sotron, melc etc. [39].

3.5. Pardoseala antiderapantă.Element principal în asigurarea unui nivel ridicat de rezistență la alunecare

Ce poate fi mai important decît să asigurăm atît, copiilor cît și părinților, cele mai bune condiții  de siguranță și confort.Joaca este parte integrantă a procesului de educație a copiilor, tocmai de aceea este important locul in care aceștia se joaca zi de zi.

Suprafața pardoselii în orice mediu este vitala pentru reducerea incidentelor de alunecare.

Pardoseala – Factori de risc asociați cu alunecarea, chiar și o pardoseala ușor aderentă nu reprezintă un pericol în condițiile perfecte de mediu. Totuși, condițiile se schimbă și aceasta ar putea avea un efect marcant asupra alunecarii pe pardoseală.

Lucruri de care să fim conștienți cînd apreciem potențialul de alunecare al unei pardoseli:

pardoseli nepotrivite (suprafețe lustruite sau slefuite);

scurgeri, vărsări și improșcări;

prelucrări umede;

pardoseli umede în urma curățării;

ploaie, noroi;

suprafețe înclinate;

particule de grasime în zona unde se prepară măncarea;

intrări necorespunzătoare;

încălțăminte nepotrivită pentru pardoseli;

praf și alți factori de mediu uscat;

acoperișuri neetanșate sau condens de la o conduct.

3.5.1. Funcționalitatea pardoselii vinilică antiderapante.

Construcția unică a vinilului flexibil de înaltă calitate, avînd granule rezistente la alunecare în tot stratul de uzură, asigură o suprafață durabilă și antiderapantă pe tot parcursul vieții unei pardoseli.

Pardoseala antiderapantă pare netedă, dar asigură un nivel ridicat de rezistență la alunecare. Presiunea creată de mersul pe pardoseala antiderapantă face ca granulele să rămînă ieșite, făcînd astfel priza cu încălțămintea. Datorită acestora pardoseala Altro rămîne rezistentă la alunecare chiar și umedă.

De ce am ales pardoseala antiderapantă

Pardoseala netedă poate fi ușor de curațat dar nu este antiderapantă dacă e udă;

Pardoseala ceramic antiderapantă poate fi rezistentă la alunecare dar relieful și

sedimentarea o fac greu de curățat;

Pardoseala antiderapantă Altro asigură o rezistență, la alunecare, excelentă,suprafața neteda o face mai ușor de curățat, în timp ce rugozitatea agregaților asigură antiderapanta.

Pardoseala Altro rezistentă la alunecare este o soluție modernă, care întrunește cele mai înalte standarde de siguranță și igienă.

Rezistentă la alunecare chiar și umedă, pe durata întregii vieți a pardoselii

Suprafața impermeabilă,fără sedimentări

Scafe la îmbinarea pardoselii cu peretele pentru colțuri rotunjite

Incorporează tehnologie “easyclean” pentru a îmbunătăți curățarea

Suprafața elastică, confortabilă mersului, contribuie la reducerea nivelului de zgomot

Soluții omogene și heterogene din PVC de înaltă calitate, care conține agregați în stratul de uzură pentru a garanta performanța de lungă durată.

Așadar, pardoselile Altro este o soluție sigură pentru personalul și oaspeții în cafenea.Aceasta,asigură un grad maxim de siguranță a pardoselii ce întrunește toate cerințele de sanatate și siguranță.[18].

Concluzii la capitolul 3

Pentru proiectarea interioarelor moderne, designerii cel mai des aplică tehnica de zonare a spațiului.

De regulă, în proiectarea spațiilor interiorului se aplică o abordare integrată, adică, profesioniștii efectuează zonarea folosind mai multe tehnici. Împărțirea zonelor a devenit populară, deoarece acesta este o variantă de succes.

Stilul contemporan a aparut în arte plastice, design și arhitectură la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, s-a reflectat pri filosofia estetică, utopie de simbolism, încercarea de a înțelege misterele lumii-clădirii. Caracterizat prin linii netede, elastice, interesul pentru ornament, mediul de proiectare holistică.

Culorile joaca un rol destul de important pentru acest stil de amenajare interioara. Paleta de culori specifica variaza de la alb la negru, adica toata gama de culori neutre, dar si combinatiile stralucitoare mai indraznete. In general culori se aleg in functie de accesorii si invers. Pentru pardoseala se aleg culorile derivate din negru, confectionate cel mai adesea din lemn, gresie sau vinyl. Peretii trebuie sa fie imbracati in culorile deschise pentru o impresie de marire a spatiului. Iar culorile accesoriilor sunt cele care desfinesc intrutotul decorul.

Pentru un iluminat deosebit si de calitate avem nevoie de corpuri de iluminat cu forme interesante, sculpturale care sa aiba ca baza accente decorative metalice si culori puternice.
Un design contemporan este caracterizat in primul rand prin prezenta elementelor decorative cat mai simple. Design-ul interior contemporan se joaca cu formele, culorile si spatial.Stilul contemporan se defineste prin linii simple, spatii deschise, mobilier sculptural, obiecte de arta, culori neutre dar si accente indraznete care creeaza o atmosfera relaxanta.

Concluzii finale

În procesul elaborării tezei a fost atins scopul principal al proiectului. Informația studiată, privind elementele de proiectare a designului,a contribuit la crearea interiorului maximal confortabil și estetic, cu tendințe moderne din timpul nostru.

Copiii – sunt viitorul nostru, așa că părinții trebuie să aibă grijă nu numai despre educație fizică și intelectuală a copilului, dar, de asemenea, și de esența lor morală.Pentru o buna dezvoltare,copilul are nevoie de emoții pozitive și comunicare, nu numai cu părinții lor, dar, de asemenea, și cu alți copii de aceeași vîrstă. Astăzi, adulții sunt ocupați, și doar în week-end pot petrece timpul cu copii săi.Astfel,în fața părinților se ridică întrebarea, unde pot petrece timpul cu copilul lor. De multe ori, alegerea cade pe o cafenea sau centre de divertisment pentru copii.

Așadar, ambele versiuni sunt populare, astfel cafenelele pentru copii au perspective luminoase în viitor. Scopul lucrării a fost de a crea designul interior în stil contemporan cu elemente eco-etnice a cafenelei pentru copii, de a transforma încaperea într-un paradis de recreere, cu aspecte,care ar asigura o ambianță specifică cu valoarea estetică ridicată a interiorului. Efectuarea acestei instituții este strălucitoare și plină de culoare,care va crea atmosfera de prezență în poveste.

Diploma proiectului a contribuit la formarea propriilor idei în design.Informațiile colectate în timpul elaborării proiectului, au fost filtrate și însușite. Un mare număr de surse diverse, se ocupă cu aceleași întrebări,au oferit o oportunitate pentru a găsi interesul pentru fiecare dintre abordările studiate.Momentul acesta mi-a permis mai ușor să percep și să înțeleg principiile fundamentale ale disignului,încît,informația a fost prelucrată și analizată din punctul de vedere al lumii moderne și mentalitatea generației tinere.Cerințele pentru proiectarea restaurantelor,de asemenea, au fost studiate cu maximă atenție, și au condus la concluzia, că principiile fundamentale în proictarea unui design bun,în toate timpurile, mai ales în zilele noastre, a fost și va rămâne, confortul și estetica, care la rândul lor, depinde de mai mulți factori.De fapt, chiar la alegerea culorii, formei sau detaliilor de interior în conformitate cu legile ergonomiei, toate aceste momente sunt dictate de confort. Însă, societatea modernă influiențată de tendințe moderne, încearcă să amenajeze interiorul, prea mult la prima vedere,cu obiecte care absolut nu se combină.

Bibliografie

Баpташeвич A.A. Ocнoвы кoмпoзиции и дизайна мeбeли, Pocтoв на Дoнy: "Фeникc", 2007.13 c.

Бэнэм P. Bзгляд на coвpeмeннyю аpxитeктypy: Эпoxа маcтepoв. M.: Cтpoйиздат, 1980. 143 c.

Быcтpoва T.Ю. Bвeдeниe в филocoфию дизайна. Beщь. Фopма. Cтиль. M.: Cтpoйздат, 2001. 97 c.

Кoyл Э. Ocнoвы Apxитeктypы, M.: "APT-POДHИК", 2006. 115 c.

Лавpeнтьeв A.B. Иcтopия дизайна жилoгo дoма. M.: Гаpдаpики, 2002. 328 c.

Лавpeнтьeв A.B. Иcтopия дизайна. M.: Гаpдаpики, 2007. 295 c.

O.B.Ильина, К.Ю. Бoндаpeва. Цвeтoвeдeниe и кoлopиcтика,Учeбнoe пocoбиe,Cанкт-Пeтepбypг,2008. 39 c.

П.Aлeкceeв.Ocнoвы эpгoнoмики в дизайнe,Учeбнoмeтoдичecкoe пocoбиe,Cант-Пeтepбypг,2010, 14 c.

Пoпyляpная xyдoжecтвeнная энциклoпeдия, тoм 1. M.: Coвeтcкая энциклoпeдия, 1986. 397 c.

Cпpавoчнoe пocoбиe к CHиП . Пpoeктиpoваниe пpeдпpиятий oбщecтвeннoгo питания Mocква, Cтpoйиздат, 1992. 8 c.

Шимкo B.T. Apxитeктypнo-дизайнepcкoe пpoeктиpoваниe. Ocнoвы тeopии, M.: Apxитeктypа-C, 2006 . 296 c.

Зайцeв A. Hаyка o цвeтe и живoпиcи, Mocква: Apxитeктypа-C, 2005. 195 c.

C.Florea, Îndrumar pentru unitățile de alimentație publică, Ed. Tehnică, București, 1988. Pag.211.

Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1998. Pag. 239.

Normativ în constructii, NCM-E. 2013. Pag.4.

Normativ în constructii, NCM-E. 2013. Pag.22.

P.Burloiu , Managementul resurselor umane, ediția a III-a București, Editura Lumina Lex, 2001 Pag. 642.

Altro – pardoseli antiderapante. (accesat 26.04.14):

<http://www.altro.co.uk/getmedia/00f3df36-a009-4a46-8cdf-31d63184ac49/ASF-Brochure-Romanian.pdf >

Amenajarea ergonomică a camerei copilului. (accesat 12.04.14):

< http://www.mamicamea.ro/copii/amenajarea-ergonomica-a-camerei-copilului.html>

Amenajări interioare în stil contemporan. (accesat 20.04.14):

<http://www.incasa.ro/Amenajari_interioare_in_stil_contemporan_3049_628_1.html >

Amenajarea unui loc de joacă de interior. (accesat 24.04.14):

<http://www.parcuridedistractii.ro/amenajarea-unui-loc-de-joaca/amenajarea-unui-loc-de-joaca-de-interior.html >

Aranjamentul mobilier în cafenea. (accesat 11.04.14):

<http://interiya.ru/rasstanovka-mebeli-v-mestax-obshhestvennogo-pitaniya-2.htm >

Clasificarea structurilor de primire turistice cu funcțiuni de alimentație publică.

(accesat 3.04.14):

<http://www.infopensiuni.ro/files/legislatie/clasificare/anexe/Anexa_nr.2_ >

Cum sa organizezi un loc de joaca pentru copil. (accesat 24.04.14):

<http://gradina.acasa.ro/amenajarea-gradinii-117/cum-sa-organizezi-un-loc-de-joaca-pentru-copil-158922.html >

Decorațiuni inedite cu ajutorul vitraliilor. (accesat 16.04.14):

<http://www.amenajari-interioare.eu/articole-tendinte/decoratiuni-inedite-cu-ajutorul-vitraliilor>

Decorațiuni în stil contemporan. (accesat 14.04.14):

<http://www.incasa.ro/Decoratiuni_in_stil_contemporan_3517_588_1.html >

Designul interior – istoric – partea 1. (accesat 3.04.14):

<http://www.incasa.ro/Designul_interior___istoric___partea_1_2978_588_1.html >

Design și estetică. (accesat 4.04.14):

<http://ru.scribd.com/doc/97708917/Design-si-Estetica >

Design interior contemporan. (accesat 14.04.14):

<http://www.ideidesign.com/design-interior-contemporan/ >

Design interior stil modern contemporan. (accesat 14.04.14):

<http://www.evosign.ro/ro/blog?view=entry&id=7:design-interior-stil-modern-contemporan >

Eco-design în interior. (accesat 13.04.14):

<http://ecology.md/md/section.php?section=ecoset&id=6392#.U3YE8tJ_uxp >

Enciclopedia liberă wikipedia. (accesat 3.04.14):

<http://ro.wikipedia.org/wiki/Design#Categorii_de_baz.C4.83 >

Formarea spațiului ecologic din punct de vedere științific – partea 1. (accesat 13.04.14):

< http://ecology.md/md/section.php?section=ecoset&id=10408#.U2oRt4F_uxo>

Formarea spațiului ecologic din punct de vedere științific – partea 2. (accesat 13.04.14):

<http://ecology.md/md/section.php?section=ecoset&id=10413#.U3X-K9J_uxp >

Ghid de bune practici in bucatarie. (accesat 10.04.14):

<http://www.lamama.ro/ghid_de_bune_practici_in_bucatarie.php >

Iluminarea caselor moderne. (accesat 16.04.14):

<http://www.evosign.ro/ro/casemoderne/345> >

Influența psiho-fiziologică a culorii asupra omului. (accesat 6.04.14):

<http://ru.scribd.com/doc/32903357/Lucrare-de-Curs-La-coloristica >

Istoria restaurantelor. (accesat 8.04.14):

<http://www.ele.ro/timp-liber/divertisment/istoria-restaurantelor-18961 >

Locurile de joacă pentru copii. (accesat 23.04.14):

< http://www.incasa.ro/Locurile_de_joaca_pentru_copii_3348_595_1.html>

Lumina, spațiul și culoarea în proiect de design interior. (accesat 4.04.14):

<http://dezvoltare.md/articles/lumina-spatiul-si-culoarea-in-proiect-de-design interior/http://ru.scribd.com/doc/32903357/Lucrare-de-Curs-La-coloristica >

Primul portal de design interior. (accesat 12.04.14):

< http://www.decorinterior.ro/index.php?info=2>

Stilul contemporan. (accesat 14.04.14):

<http://www.studioinsign.ro/magazine/lectii-de-design/lectii-de-stil/stilul-contemporan-153 >

Zonarea restaurantului pentru îmbunătățirea calității de servire. (accesat 15.04.14):

<http://autobistro.ru/articles/zonirovanie-dlya-rest.html >

Anexa 1

Fig. 1 Cafenea pentru copii în stil contemporan

Fig. 2 Corpuri de iluminat

Anexa 2

Fig. 3 Design Interior cafenelei pentru copii din Russia

Fig. 4 Décor interior

Anexa 3

Fig. 5 Cafenea în stil eco-design

Fig. 6 Eco-design

Anexa 4

Fig. 7 Culorile calde și reci

Fig. 8 Culori primare și secundare

Anexa 5

Fig. 9 Echipament pentru spațiul de joacă

Fig. 10 Spațiul de joacă

Anexa 6

Fig. 11 Vitralii

Fig. 12 Decor vitraliu

Bibliografie

Баpташeвич A.A. Ocнoвы кoмпoзиции и дизайна мeбeли, Pocтoв на Дoнy: "Фeникc", 2007.13 c.

Бэнэм P. Bзгляд на coвpeмeннyю аpxитeктypy: Эпoxа маcтepoв. M.: Cтpoйиздат, 1980. 143 c.

Быcтpoва T.Ю. Bвeдeниe в филocoфию дизайна. Beщь. Фopма. Cтиль. M.: Cтpoйздат, 2001. 97 c.

Кoyл Э. Ocнoвы Apxитeктypы, M.: "APT-POДHИК", 2006. 115 c.

Лавpeнтьeв A.B. Иcтopия дизайна жилoгo дoма. M.: Гаpдаpики, 2002. 328 c.

Лавpeнтьeв A.B. Иcтopия дизайна. M.: Гаpдаpики, 2007. 295 c.

O.B.Ильина, К.Ю. Бoндаpeва. Цвeтoвeдeниe и кoлopиcтика,Учeбнoe пocoбиe,Cанкт-Пeтepбypг,2008. 39 c.

П.Aлeкceeв.Ocнoвы эpгoнoмики в дизайнe,Учeбнoмeтoдичecкoe пocoбиe,Cант-Пeтepбypг,2010, 14 c.

Пoпyляpная xyдoжecтвeнная энциклoпeдия, тoм 1. M.: Coвeтcкая энциклoпeдия, 1986. 397 c.

Cпpавoчнoe пocoбиe к CHиП . Пpoeктиpoваниe пpeдпpиятий oбщecтвeннoгo питания Mocква, Cтpoйиздат, 1992. 8 c.

Шимкo B.T. Apxитeктypнo-дизайнepcкoe пpoeктиpoваниe. Ocнoвы тeopии, M.: Apxитeктypа-C, 2006 . 296 c.

Зайцeв A. Hаyка o цвeтe и живoпиcи, Mocква: Apxитeктypа-C, 2005. 195 c.

C.Florea, Îndrumar pentru unitățile de alimentație publică, Ed. Tehnică, București, 1988. Pag.211.

Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1998. Pag. 239.

Normativ în constructii, NCM-E. 2013. Pag.4.

Normativ în constructii, NCM-E. 2013. Pag.22.

P.Burloiu , Managementul resurselor umane, ediția a III-a București, Editura Lumina Lex, 2001 Pag. 642.

Altro – pardoseli antiderapante. (accesat 26.04.14):

<http://www.altro.co.uk/getmedia/00f3df36-a009-4a46-8cdf-31d63184ac49/ASF-Brochure-Romanian.pdf >

Amenajarea ergonomică a camerei copilului. (accesat 12.04.14):

< http://www.mamicamea.ro/copii/amenajarea-ergonomica-a-camerei-copilului.html>

Amenajări interioare în stil contemporan. (accesat 20.04.14):

<http://www.incasa.ro/Amenajari_interioare_in_stil_contemporan_3049_628_1.html >

Amenajarea unui loc de joacă de interior. (accesat 24.04.14):

<http://www.parcuridedistractii.ro/amenajarea-unui-loc-de-joaca/amenajarea-unui-loc-de-joaca-de-interior.html >

Aranjamentul mobilier în cafenea. (accesat 11.04.14):

<http://interiya.ru/rasstanovka-mebeli-v-mestax-obshhestvennogo-pitaniya-2.htm >

Clasificarea structurilor de primire turistice cu funcțiuni de alimentație publică.

(accesat 3.04.14):

<http://www.infopensiuni.ro/files/legislatie/clasificare/anexe/Anexa_nr.2_ >

Cum sa organizezi un loc de joaca pentru copil. (accesat 24.04.14):

<http://gradina.acasa.ro/amenajarea-gradinii-117/cum-sa-organizezi-un-loc-de-joaca-pentru-copil-158922.html >

Decorațiuni inedite cu ajutorul vitraliilor. (accesat 16.04.14):

<http://www.amenajari-interioare.eu/articole-tendinte/decoratiuni-inedite-cu-ajutorul-vitraliilor>

Decorațiuni în stil contemporan. (accesat 14.04.14):

<http://www.incasa.ro/Decoratiuni_in_stil_contemporan_3517_588_1.html >

Designul interior – istoric – partea 1. (accesat 3.04.14):

<http://www.incasa.ro/Designul_interior___istoric___partea_1_2978_588_1.html >

Design și estetică. (accesat 4.04.14):

<http://ru.scribd.com/doc/97708917/Design-si-Estetica >

Design interior contemporan. (accesat 14.04.14):

<http://www.ideidesign.com/design-interior-contemporan/ >

Design interior stil modern contemporan. (accesat 14.04.14):

<http://www.evosign.ro/ro/blog?view=entry&id=7:design-interior-stil-modern-contemporan >

Eco-design în interior. (accesat 13.04.14):

<http://ecology.md/md/section.php?section=ecoset&id=6392#.U3YE8tJ_uxp >

Enciclopedia liberă wikipedia. (accesat 3.04.14):

<http://ro.wikipedia.org/wiki/Design#Categorii_de_baz.C4.83 >

Formarea spațiului ecologic din punct de vedere științific – partea 1. (accesat 13.04.14):

< http://ecology.md/md/section.php?section=ecoset&id=10408#.U2oRt4F_uxo>

Formarea spațiului ecologic din punct de vedere științific – partea 2. (accesat 13.04.14):

<http://ecology.md/md/section.php?section=ecoset&id=10413#.U3X-K9J_uxp >

Ghid de bune practici in bucatarie. (accesat 10.04.14):

<http://www.lamama.ro/ghid_de_bune_practici_in_bucatarie.php >

Iluminarea caselor moderne. (accesat 16.04.14):

<http://www.evosign.ro/ro/casemoderne/345> >

Influența psiho-fiziologică a culorii asupra omului. (accesat 6.04.14):

<http://ru.scribd.com/doc/32903357/Lucrare-de-Curs-La-coloristica >

Istoria restaurantelor. (accesat 8.04.14):

<http://www.ele.ro/timp-liber/divertisment/istoria-restaurantelor-18961 >

Locurile de joacă pentru copii. (accesat 23.04.14):

< http://www.incasa.ro/Locurile_de_joaca_pentru_copii_3348_595_1.html>

Lumina, spațiul și culoarea în proiect de design interior. (accesat 4.04.14):

<http://dezvoltare.md/articles/lumina-spatiul-si-culoarea-in-proiect-de-design interior/http://ru.scribd.com/doc/32903357/Lucrare-de-Curs-La-coloristica >

Primul portal de design interior. (accesat 12.04.14):

< http://www.decorinterior.ro/index.php?info=2>

Stilul contemporan. (accesat 14.04.14):

<http://www.studioinsign.ro/magazine/lectii-de-design/lectii-de-stil/stilul-contemporan-153 >

Zonarea restaurantului pentru îmbunătățirea calității de servire. (accesat 15.04.14):

<http://autobistro.ru/articles/zonirovanie-dlya-rest.html >

Anexa 1

Fig. 1 Cafenea pentru copii în stil contemporan

Fig. 2 Corpuri de iluminat

Anexa 2

Fig. 3 Design Interior cafenelei pentru copii din Russia

Fig. 4 Décor interior

Anexa 3

Fig. 5 Cafenea în stil eco-design

Fig. 6 Eco-design

Anexa 4

Fig. 7 Culorile calde și reci

Fig. 8 Culori primare și secundare

Anexa 5

Fig. 9 Echipament pentru spațiul de joacă

Fig. 10 Spațiul de joacă

Anexa 6

Fig. 11 Vitralii

Fig. 12 Decor vitraliu