Semnătură coordonator științific STRUCTURI COLOCVIALE ÎN PRESA SCRISĂ ACTUALĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC, ABSOLVENT, CONF. UNIV. DR. COSMIN CĂPRIOARĂ… [625662]

UNIVERSITATEA „OVIDIUS ” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE LITERE

Avizat

Data

Semnătură coordonator științific

STRUCTURI COLOCVIALE
ÎN PRESA SCRISĂ
ACTUALĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC, ABSOLVENT: [anonimizat]. UNIV. DR. COSMIN CĂPRIOARĂ FOFIRCĂ -LOGOFĂTU
ALEXANDRA FLORENTINA

Cuprins

Argument ………………………………………………………….. …………………….. ………. ……1

1. Preambul teoretic ………………………………………………….. ………………………… ….. 3

1.1. Stilurile funcționale ale limbii române ……………………………………….. ………3

1.2. Presa scrisă și caracteristicile acesteia ……………………….. ……………………….8

2. Presa scrisă actuală ………………………………………… …………. ……………. …………..11

2.1. Presa scrisă actuală ………………………………………. ………………………… ……..11

2.2. Pătrunderea structurilor colocviale în presa scrisă actuală …………………… 14

3. Cercetarea stilului colocvial în presa actuală rom ânească ………………………….. 23

Concluzii …………………………………………………… …………………………………………………… 45

Bibliografie …………………………………………………………………………………………………….. 47

Structuri colocviale în presa scris ă actuală Argument

1 Argument

Lucrarea mea este in titulată „Structuri colocviale î n presa scrisă actuală”.
Întotdeauna am crezut în puterea cuvântului și oricine ar face acest lucru având
în vedere funcția acestuia, rolul său în comunicarea interumană. Așadar, cuvântul este
esențial în presă.
Ceea ce este de observat este că în anii care au trecut de la Revoluția din 1989,
limba a cunoscut o dezvoltare nemaîntâlnită, cu toate consecințele care decu rg de aici.
Libertatea presei a făcut posibilă surprinderea tuturo r aspectelor din societate, redarea
acestora „fără ocolișuri” sau „fără menajamente”.
Pentru mine, toate aceste aspecte au constituit o adevarată provocare, fapt care
m-a determinat să ale g această temă, considerată a fi foarte interesantă și utilă în
același timp.
Hotărându -mă să ab ordez această temă, am pornit în căutarea materialului
bibliografic necesar, am urmărit si studiat limbajul folosit în mai multe ziare și reviste,
am consulta t site -uri, a m urmărit anumite emisiuni la televizor, iar, după documentare,
am analizat atent toate sursele, în mod deosebit interesându -mă limbajul colocvial în
cel publicistic, în special in presa scrisă.
După toate aceste operațiuni am trecut la etap a structurării planului lucrării,
apoi am inceput să dezvolt, ca apoi să ajung la stilizarea lucrării.
Tema abordată în această lucrare nu este nouă, ea fiind cercetată de mai mulți
cercetători de prestigiu.
Explozia informațională de după 1989 a facut c a aceasta temă sa fie deosebit de
vastă, greu de a -i pătrunde toate subtilitățile și de a clarifica anumite aspecte.
Este o încercare a mea de a pătrunde în subtilitațile presei actuale, de a trata
probleme dificile ale acesteia și de a evidenția pe cât posibil, importanța deosebită pe
care o joacă mass -media în viața societații, ca a patra putere în stat. Am abordat
această temă fără pretenția de a elucida toate aspectele ce privesc presa actuală.
Cercetarea a fost foarte dificilă pentru mine, materialul fiind foarte vast și întâmpinând
greutăți în ordonarea fișelor, în organizarea materialului și structurarea acestuia p e
capitole.
M-am gândit să -mi structurez această lucrare în trei capitole și anume:
Capitolul I: „Preambul teoretic”(istoric), iar in prima parte m -am referit
la„Stilurile funcționale ale limbii române”. Aici am vorbit despre stil ca si maniera
individ uală sau colectivă de personalizare a unui mesaj oral sau scris, ce este acesta,
care sunt pricipalele stiluri ale limbii române și in special despre stilul publicistic. Aici
am avut ca principală sursă „Gramatica limbii române”, I. Coteanu
În cea de a doua parte am vorbit despre „Presa scrisă și caracteristile acesteia”.
Aici am analizat ce este presa scrisă, care sunt caracteristicile acesteia și particularități
ale textului jurnalistic.
În capitolul II intitulat „Presa scrisă actuală” am urmărit descrierea unor
structuri colocviale din pre sa românească și l -am impărțit astfel: în prima parte am

Structuri colocviale în presa scris ă actuală Argument

2 analizat „Presa scrisă actuală” , în care am vorbit despre presa scrisă românească, iar în
partea a doua am vorbit despre „Pătrunderea structurilor colocviale în presa scrisă” ,
aici am urmărit descrierea unor structuri colocviale din presa românească, pătrunderea
structurilor colocviale in presa scrisă și unele aspecte referitoare la presa scrisă actuală.
Aici am avut ca principală sursă cartea Rodicăi Zafiu „Di fersitatea stilistică in româna
actuală”.
În capitolul III, intitulat „Cercetarea stilului colocvial în presa actuală
românească a fost destinat ce rcetării propriu -zise în care voi analiza structurile și
semnificațiile unor articole din ziare și reviste precum si din emisiunile de televiziune
referitoare la știri. Am cerceta t în deosebi aspecte din ziarele „Adevărul”, „Șansa
buzoiană”, „Opinia” și alte ziare . Am urmări t semnificația titulurilor unor articole și
cum presa scrisă recurge la titluri îndelung elaborate în care se regăsesc procedee care
fie îl trimit pe cititor către un fond cultural, fie jonglează cu elementele titlului.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Preambul teoretic

3 CAPITOLUL 1. PREAMBUL TEORETIC

1.1.Stilurile funcționale ale limbii române

Stilul (lat. „stylus” – condei, compoziție) reprezintă o manieră individuală sau colectivă
de personalizare a unui mesaj oral sau scris , prin actualizare în discurs a formelor de
expresivitate lingvistică.
Stilul este rezultatul combinării dintre alegerea p e care orice discurs trebuie s -o facă
dintr -un anumit număr de disponibilități aparținând limbii și variațiile pe care le introduce în
raport cuaceste disponibilități sau actualizarea conștientă a mijloacelor lingvistice în vederea
atingerii unor anumite țeluri ale exprimării.
Stilurile sau limbajele funcționale sunt variante specializate ale limbii literare,
supraindividuale, care asigură comunicarea în sfere de activitate specifice. În limba română sunt
definite șapte stiluri funcționale: oficial (j uridico -administrativ), tehnico -științific, publicistic,
colocvial, beletristic, oratoric și epistolar.
Stilul oficial sau juridico -administrativ este un stil nonartistic, având ca dominantă
funcția informative, un instrumentde comunicare în sfera act ivităților publice: în domeniul
administrativ și în cel economic, în justiție, în spațiul diplomației, al vieții politice, militare
(cererea, adeverința, informarea, raportul, referatul, procesul -verbal, formulare tipizate,
chitanța, bonul; coresponde nța de afaceri, curriculum vitae, memoriul de activitate,
recomandarea, caracterizarea, discursul, pledoaria, intervenția, dezbaterile oficiale, negocierile,
interviul de angajare, alocuțiunea, toastul etc.)
Textele redactate în stil oficial și discur surile specifice respectă normele limbii literare,
evidențiază toate calitățile generale ale stilului (corectitudine, claritate, concizie, proprietate,
puritate) și se caracterizează prin enunțuri obiective și impersonale, nefiind așadar marcat
subiectiv, afectiv ori stilistic.
Nivelul lexical se remarcă printr -o terminologie specifică, adecvată fiecărei subcategorii
funcționale: administrativă, economică, juridică, politică, militară, academică, diplomatică;
cuvintele sunt utilizate cu sensurile denota tive, creația lingvistică este eliminată în favoarea
stereotipiilor de limbaj, a clișeului lingvistic
Nivelul sintactic este caracterizat prin formalizare, prin tipare sintactice oficializate prin
uz (formule de adresare, formule introductive / de înch eiere etc.), prin frecvența coordonării în
frază.
Nivelul morfologic evidențiază ocurența mare a verbelor/a expresiilor verbale
impersonale, frecvența diatezei reflexive și pasive, a modului infinitiv, a unor adverbe și
locuțiuni adverbiale specifice ( obligatoriu, recomandabil, incompatibil, permis, interzis,
efectiv, corespunzător, concomitent, în mod necesar etc.) sau locuțiuni prepoziționale ( cu
privire la, în funcție de, în raport cu, față de, în afară de, în decurs de, în vederea, referitor la,
în consens cu, în scopul, în consens cu, în contextul, în calitate de etc.).

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Preambul teoretic

4 Textele cu caracter juridic îndeplinesc, pe lângă funcția informativă, și o funcție
normativă (stipulează norme legislative pe baza cărora se desfășoară activitatea în domeniile
vieții publice, reglementează relațiile dintre persoane juridice și persoane private, prerogativele
acestora, drepturi și obligații, recompense și sancțiuni etc.).
În cazul discursurilor academice, diplomatice, politice sau al diverselor comunicări al e
purtătorilor de cuvânt, funcția informativă este dublată de o funcție persuasivă, iar caracterul
impersonal specific stilului oficial poate fi atenuat prin formule personalizate de adresare / de
încheiere, prin enunțuri formulate într -o notă personală.
Corespondența oficială (diplomatică, de afaceri etc.) este caracterizată print -run discurs
protocolar care poate adopta o tonalitate obiectivă, impersonală sau un ton personalizat, cu
elemente subiective (corespondența comercială cu clienții, cu furnizo rii, corespondența cu
angajații).
Stilul științific realizează comunicarea în domeniul diverselor științe și în domeniul
tehnic, îndeplinind o funcție informativă.
Texte specifice sunt: tratatul, disertația, descrierea științifică, proiectul, sinte za,
eseul/studiul critic, referatul, comunicarea scrisă, articolul, prospectul tehnic, nota.
Textele științifice sunt nonliterare, ilustrând toate calitățile generale ale stilului;
discursul este obiectiv și impersonal, fără abateri de la normele limbi i literare; tipurile de texte
specifice sunt cele demonstrative și argumentative (construite pe baza unor raționamente de tip
inductiv, deductiv sau transductiv), informative și explicative, asertive, polemice etc.
Dezvoltarea componentei informative s e realizează printr -un aparat critic complex,
verbal sau figurativ: citate, observații, note, adnotări în subsolul paginii sau la sfârșitul
capitolului, informații bibliografice, tabele, scheme, modelări iconice, figuri ilustrative etc.
Nivelul lexical se caracterizează prin termeni monosemantici științifici sau tehnici, frecvent,
neologisme de circulație internațională; apar cuvinte construite cu elemente de compunere
savante (prefixoide și sufixoide), abrevieri și simboluri specializate. Lexic ul este denotativ,
lipsit de ambiguitate, sinonimia este redusă, se evită omonimia.
La nivel sintactic sunt frecvente construcții și tehnici argumentative: structuri sintactice
de organizare a discursului, structuri sintactice de argumentare (propoziți i subordinate cauzale,
condiționale, prezumtiva oratorică etc.), conectori, modalizatori (adverbe de mod, exprimând
atitudinea emițătorului) etc.
Nivelul morfologic evidențiază utilizarea frecventă a verbelor evaluative, a verbelor
impersonale sau la persoana I plural, a unor conjuncții, prepoziții, adverbe de mod, substantive
și locuțiuni corespunzătoare specific discursului argumentativ ( deoarece, fiindcă, întrucât,
așadar, prin urmare; sub aspectul, pe fondul, în consecință, în concluzie etc.). În c azul textelor
cu caracter tehnic funcția informativă este asociată unei funcții pragmatice / utilitare, iar textul
propriu -zis este deseori însoțit de scheme funcționale. Stilul publicistic este conex mass -mediei,
îndeplinind, în principal, funcția inform ativă și funcția persuasivă. Alte funcții care pot fi
activate sunt cea educativă, funcția pragmatică, de divertisment etc.
Principalul scop al comunicării este mediatizarea unor informații diverse din sfera
evenimentelor sociale, politice, economice, culturale, științifice, sportive sau mondene. În
același timp, se urmărește crearea unor curente de opinie, influențarea lectorilor.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Preambul teoretic

5 Compuneri scrise specifice sunt: articolul de presă (editorial, reportaj, cronică, foileton,
comentariu, recenzie etc.) , interviul publicistic, știrea, comunicatul, sondajul, anunțul, reclama
etc.
Forme specifice audiovizualului: talk -show -ul, masa rotundă, dezbaterea, convorbirea,
interviul, grupajul de știri, reportajul, cronica, relatarea, anunțul, reclama etc. Majoritatea
textelor respectă cele cinci calități generale ale stilului și, implicit, normele limbii literare
(abaterile sunt intenționate, având rol expresiv); dintre calitățile particulare, sunt bine
reprezentate concizia, cursivitatea, accesibil itatea și expresivitatea.
Acest stil apelează la forme discursive specifice altor stiluri funcționale și la o mare varietate a
registrelor stilistice, în acord cu tipul de text și cu tema acestuia, cu scopurile comunicării și cu
intențiile emițătorului.
Nivelul lexical se caracterizează prin bogăție și diversitate lingvistică, prin utilizarea
variantelor lexicale literare, prin sinonimie (lexicală, sintactică și stilistică), prin omonimia
valorificată în „jocuri” lingvistice; sunt frecvente formulări specifice culturii media.
Nivelul sintactic este marcat subiectiv prin construcții retorice (interogații și exclamații
retorice, gradații, enumerări, recurență, simetrie sintactică etc.), prin topică afectivă (inversiuni,
dislocări, inserții, digresiun i, formulary eliptice etc.).
Nivelul morfologic este caracterizat prin diversitate, fără a avea mărci distinctive În
stilul publicistic, se regăsesc multe elemente ale stilului beletristic, structuri și construcții
inedite, figuri de stil frapante, for mule retorice, cuvinte și sintagme simbol (titluri, maxime,
citate, parafraze).
Nivelul stilistic evidențiază o mare libertate în selectarea mijloacelor expresive, a
registrelor stilistice. În stilul publicistic, se regăsesc multe elemente ale stilului beletristic,
structuri și construcții inedite, figuri de stil frapante, formule retorice, cuvinte și sintagme
simbol (titluri, maxime, citate, parafraze).
O subcategorie cu mărci distinctive este alcătuită din textele publicitare, în care
predomină fu ncția persuasivă activată prin strategii textuale și extratextuale menite să capteze
atenția, să convingă potențialii cumpărători/beneficiari ai serviciilor.
Formele specifice – destinate presei publicitare, grupajului de reclame, emisiunilor de
teleshopping, afișajului stradal sau de incintă etc. – se încadrează în trei categorii de discurs:
textul de prezentare (prezentarea unei cărți, a unui spectacol sau film, a unei expoziții etc.),
anunțurile publicitare (fixe/poster, audiovizuale sau anunțuri online) și sloganul publicitar
(reclama tipărită, spotul radio, clipul video etc.).
Caracteristici ale textelor publicitare: elementele informative combinate cu cele
afective, atitudine marcată subiectiv, concizie și expresivitate maxima pentru a capta interesul,
paletă lexicală cu accent pe termenii de culoare (neologisme, cultisme, regionalisme, argotisme,
termeni populari sau termeni literar -artistici) etc.
Stilul colocvial (familiar) îndeplinește funcția de comunicare în circumstanțele vieții
cotidiene, în sfera relațiilor particulare. Scopurile actului de comunicare sunt multiple:
informativ, persuasiv, educativ, pragmatic, ludic, relaționare socială, delectare, manifestare a
unor trăiri afective etc. Funcțiile comunicării mai accentuate în actul vorbirii și al scrierii
colocviale sunt funcția informative , cea emotivă și cea conativă (centrată pe receptorul
mesajului); celelalte funcții se activează în mai mică măsură.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Preambul teoretic

6 Compunerile scrise în stilul colocvial sunt de tip epistolar (corespondența particulară:
scrisoarea familială/amicală, cartea poștală, telegrama, invitația, felicitarea, biletul) sau
memorialistic (amintirile, memoriile), de tip reflexive (jurnalul, notița) ori gnomic (cuget ări).
În sfera comunicării orale, stilul colocvial se folosește în conversația particulară, uzuală –
dialog/ monolog cotidian: relatarea orală, povestirea/descrierea orală, conversație telefonică,
dezbateri spontane, urări, felicitări, toasturi, anecdote etc.
Acest stil este puternic individualizat, având o componentă afectivă accentuată; actul de
comunicare cotidiană reliefează gradul de instrucție, cultura, mediul Socio -profesional, trăsături
ale personalității locuitorilor etc.
Discursul are car acter spontan, neelaborat, structuri libere, caracteristici ale oralității,
lexic variat, natural, nepretențios, ticuri verbale, mărci ale subiectivității, ale implicării
affective.
Ilustrarea calităților generale ale stilului se realizează în grad dif erit, în funcție de factorii
situației de comunicare (tip de conversație/text, temă, scop, realizare, abilități interlocutive,
raport între actanții comunicării etc.).
Calitățile particulare cele mai bine reprezentate sunt accesibilitatea, oralitatea,
naturalețea și expresivitatea.
Raportarea la normele limbii literare este mai liberă, abaterile fiind mai frecvente decât
în cazul celorlalte stiluri funcționale.
Nivelul fonetic este caracterizat prin fenomene lingvistice generate de oralitate, de
pronunțări populare sau regionale: modificarea unor sunete (regionalisme fonetice: băiet [băiat] ,
ierea [era] etc.), permutarea (etimologii populare: renumerație [remunerație]; inversiune simplă:
scluptură ), adăugarea ( ierea [era], hărăni [hrăni] etc.), ori suprimarea unor sunete (articolul
hotărât, masculin singular, se elidează frecvent).
Nivelul lexical dezvoltă preponderent sensurile denotative; este marcat de particularități
socioprofesionale (elemente de jargon/de argou), locale (regionalisme, term eni din limbajul
popular, sau din cel colocvial citadin) și individuale (limbaj original versus clișee lingvistice,
neologisme versus termeni populari, regionali etc.).
Nivelul sintactic al conversației uzuale se caracterizează prin topică afectivă, pr in
frecvența enunțurilor asertive, exclamative, interogative ori imperative, prin enunțuri nominale
(inclusiv formulele de adresare și de salut), prin formulări eliptice etc.; compunerile scrise în
stilul colocvial au o sintaxă mai elaborată, iar în cazul textelor epistolare, se actualizează și
structuri sintactice formalizate, convenționale.
Nivelul morfologic reliefează folosirea repetată a persoanei I și a II -a (la verb, pronume,
adjective pronominale), a substantivelor (care desemnează, frecvent, re ferentul real al
discursului), a interjecțiilor etc.
Nivelul stilistic este structurat de spontaneitatea comunicării, de implicarea afectivă și
de competențele lingvistice ale emițătorului (forme scrise)/ale interlocutorilor (discursul oral);
se remarc ă libertatea absolută în selectarea mijloacelor expresive (mai frecvent utilizate sunt
figurile semantice și cele de construcție); la nivelul registrului stilistic, particularitățile de limbaj
pot ilustra registrul familiar sau solemn, registrul neutru, ir onic, ludic, umoristic, argotic etc.
Jurnalul literar și memoriile sunt scrieri de graniță , texte nonficționale în care stilul
colocvial, confesiv se convertește mai mult sau mai puțin în cel beletristic.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Preambul teoretic

7 Cel mai complex dintre stilurile funcțional e, stilul beletristic , are ca domeniu de
manifestare sfera esteticului, realizând o formă specială de comunicare – comunicarea
artistică, definită prin funcția poetică , prin dubla finalitate(cunoaștere artistică și delectare
estetică), prin convenționali tate (ficționalitate și literaritate a discursului).
Textul literar este permisiv în raport cu toate celelalte stiluri funcționale (cele mai
diverse tipuri de discurs și de limbaje specializate sunt „absorbite‖ în scriitura operei literare) și
cu norme le limbii literare (abaterile au rol expresiv).
Comunicările specifice sunt scrise sau orale (folclorul literar, spectacolul teatral – formă
sincretică a comunicării artistice), diferențiate, prin tradiție, după genuri și specii literare.
Discursul literar este construit pe o pluralitate de convenții estetice: referent ficțional,
instanțe ficționale ale comunicării artistice (autor abstract, narator / eul narator, eul liric, tu-ul
liric, personaje, naratar, lector abstract), limbaj degrevat de funcțiile practice, învestit cu valori
estetice, recursul „la imagini ca procedeu de comunicare” (Ion Coteanu, „ Stilistica funcțională
a limbii române” ).
Textul artistic are forță de sugestie și expresivitate, se adresează imaginației și
sensibilit ății: „Noi citim opera în forma ei lingvistică, dar realitatea ei este translingvistică”
(Adrian Marino, „ Structura operei literare” ).
Stilul literaturii culte este caracterizat prin originalitate, prin mărci ale personalității și
opțiunilor estetice a le fiecărui scriitor.
Acest stil valorifică resursele expresive ale limbajului pe toate nivelurile de producer a
semnificației (elemente grafice și fonetice, lexicul, morfologia și sintaxa), generând mesaje
polivalente.
Stratul sonor constituie o d imensiune esențială mai ales în creațiile lirice, în care
imaginile auditive, figurile de sunet, metrica versului, ritmul lor și rima creează eufonia.
Fonetismele regionale, populare, arhaice sau cele marcate de oralitate au diverse funcționalități
expresi ve în contextul stilistic.
Limbajul artistic valorifică toate sferele vocabularului fiind utilizate arhaisme,
regionalisme, argou, jargon, neologisme etc., selectând mai ales termeni polisemantici care
creează ambiguitatea, dezvoltând sensuri conotati ve, lărgind nemăsurat „câmpul de dor al
cuvintelor” (Constantin Noica).
Nivelul sintactic se constituie ca un „spațiu intern al limbajului” (Gérard Genette,
„Figuri” ) cu mare putere de semnificare a textului liric în primul rând. Sintaxa poetică relie fează
cuvintele -cheie prin structuri topice neobișnuite în limbajul comun, prin inversiuni, inserții sau
dislocări, prin „împletiri‖ inedite de propoziții. Sintaxa textului narativ își construiește
trăsăturile distinctive pe spații mai ample, cea mai mare relevanță având -o incipitul, finalul și
secvențele textuale care diferențiază planul sintactic al naratorului de cel al personajelor
(construcții sintactice specifice stilului direct / indirect / indirect liber, de pildă).
Categoriile gramaticale și f ormele flexionare folosite induc sensuri gramaticale oarecum
relevante în raport cu genurile și cu speciile literare (temporalitatea verbală sau adverbială,
categoria persoanelor, distribuția modurilor etc. sunt relevante în genul epic și dramatic, de
exem plu, în timp ce formele flexionare ale grupului nominal au o relevanță mai mare în sfera
liricului etc.). Frecvența anumitor părți de vorbire este variabilă, determinată de rațiuni artistice
diverse (stilul individual al scriitorului, opțiuni estetice, rap ortul inovațietradiție, gen, specie,

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Preambul teoretic

8 temă etc.), iar distribuția acestora este simptomatică numai în contextul stilistic al fiecărei opere
literare.
Nivelul stilistic este cel mai puternic dintre straturile de convertire a comunicării
verbale în comu nicare artistică, extinzându -și efectele pe toate celelalte paliere ale textului
literar. Figurile de stil sunt cele mai importante mijloace de expresie, dar finalitățile estetice sunt
realizate și prin procedee artistice de construcție și de semnificare, prin elemente ale viziunii
artistice.
Stilurile funcționale ale limbii literare moderne – stilul științific, stilul
juridicadministrativ, stilul publicistic, cel colocvial (limbajele populare urban și rural) și cel
beletristic – înlocuiesc mai vechea paradigmă a variantelor stilistic -funcționale care cuprindea
și stilul oratoric (religios și laic) , stilul didactic , stilul epistolar etc.

1.2.Presa scrisă și caracteristicile acesteia

Ce este presa scrisă? Este ea o provocare, un instrument politic sau economic? Un
mediu de informare sau de analiză? Un instrument de acțiune comunitară?
Vocabula „presă‖ a fost astăzi extinsă asupra tuturor componentelor sistemului
mediatic, ca un f el de omagiu indirect la adresa formei tradiționale de expresie jurnalistică. De
aceea, expresia „presă tipărită‖ se referă la cele mai vechi element al sistemului mass media –
produsele mediatice pe suport de hârtie. Înțelegem prin presă scrisă totalitat ea produselor
mediatice care apare în rezultatul producției jurnalistice și:
a. este tipărită pe un suport de hârtie,
b. are o periodicitate regulată,
c. este destinată unui public -țintă, în general constant, dar non -profesional,
d. este realizată de o echipă de profesioniști.
Datorita faptului că presa scrisă reprezintă unul dintre cele patru canale ale comunicării
mediatice (alături de radio, televiziune și internet) ziarele și revistele se prezintă ca un autentic
produs mediatic. Deși a pie rdut monopolul asupra întâietății și exclusivității difuzării
informațiilor, presa scrisă compensează această relativă slăbiciune prin conservarea unor
trăsături, care -i sunt proprii și care îi asigură existența în timp și în spațiu, în ciuda concurenței
tot mai accentuate între elementele sistemului mass media contemporam. Între trăsăturile care
asigură identitatea presei tipărite în raport cu alte tipuri media se numără:
– volumul presei scrise nu are limite în extensiune: un jurnal TV, de pildă, conține
maximal 30 de știri diferite, ceea ce echivalează doar cu o pagină de ziar, pe când
publicația periodică poate decide în favoarea măririi sau micșorării volumul său;
– diversitatea de conținut: Diapazonul tematic al presei scrise este sensibil superior
orică rei emisiuni audiovizuale. În același timp, ea, la fel ca și emisiunile radio sau TV,
se poate adresa separat diverselor categorii de public.
– identitatea între exemplarele aceleiași serii: fiind rezultatul unui proces de imprimare a
unei matrice originar e pe un suport destinat acestei operații, toate exemplarele produse
astfel vor fi identice și vor forma o unică apariție;

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Preambul teoretic

9 – unitatea de conținut în interiorul aceleiași apariții: produsul originar este astfel conceput
incât să reprezinte fie o unitate de ti mp, fie una tematică, fie una de subiect,
fie una spațială;
– independența în raport cu sursa productivă: fiecare exemplar tipărit este independent
față de matricea originară pe care o reproduce, nemaiavând nevoie de nici o legatură cu
aceasta pentru a putea vehicula informațiile pe care le conține (spre deosebire de
produsele mediatice în flux – radioul și televiziunea –, care presupun cu necesitate o
conexiune continuă cu sursa productivă;
– permanența: presa scrisă este un document al timpului, la care poți reveni oricând;
– mobilitate și integritate dependente de su portul de prezentare: orice produs tipărit
subzistă atât cât rezistă suportul sau material (integritatea continutului informativ este
dependentă de mentinerea integritatii suportului material) și poate fi deplasat împreună
cu acesta.
– Limbajul ( textul ) p ublicistic.
Când deschidem un ziar, știm ce nu ne așteptăm să găsim în el – nu poezii, nu
texte de lege, nu rechizitorii ale procurorilor, nu teoreme din fizică – și știm ce ne așteptăm să
găsim – un conținut informațional bogat, organizat într -o for mă atractivă, un text coerent și ușor
de citit, care să ne aducă la cunoștință evenimente de ultimă oră, interesante pentru noi. Deci
putem concluziona că există niște particularități ale textului jurnalistic:
– Textul jurnalistic este redactat de un jurn alist profesionist angajat pe baze contractuale;
prin acest contract, jurnalistul își asumă toate responsabilitățile privind respectarea
strategiei publicistice și a regulilor deontologice ce derivă din respectivul contract, din
reglementările legale sau d in regulile deontologice.
– Textul jurnalistic se supune unor constrângeri de natură temporală și spațială. El va
varia în conținut, în funcție de aria de acoperire – locală, regională, națională sau internațională.
În ceea ce privește coordonatele tempor ale, criteriul principal ce delimitează textul jurnalistic
de alte categorii – cum sunt textele literare sau științifice – este actualitatea informației.
– Textul jurnalistic este tipărit într -o publicație, difuzat pe un program radio/TV sau
publicat online , de aceea el trebuie să respecte codul grafic al publicației sau paginii
web, sau formatul programului respectiv.
– Pe lângă rolul de suport al informației, el este în același timp o marfă, un produs destinat
cumpărării și consumului, și îndeplinește func ția de serviciu public. Jurnalistul trebuie
să conceapă un produs vandabil.
– Jurnalistul realizează de fapt un act de comunicare. De aceea textul jurnalistic trebuie să
se integreze în modelul general al unui act de comunicare: Orice model de comunicare
are drept minime componente: emitentul, mesajul și, respectiv, receptorul sau
destinatarul informației. Una din particularitățile comunicării jurnalistice o reprezintă
numărul enorm de potențiali receptori: destinatarul mesajului jurnalistic este reprezentat
de marea masă a indivizilor, ceea ce face ca jurnalismul să se încadreze în categoria
comunicării de masă.
– Forma finală a textului jurnalistic este rezultatul unor activități riguroase de colectare,
selecție, ierarhizare și condensare a informației, și nu o simplă prezentare a faptelor.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Preambul teoretic

10 Textul jurnalistic nu prezintă informația brută, așa cum o oferă de exemplu,
procesul verbal sau stenograma. Informația este în prealabil filtrată de jurnalist, așa încât
să răspundă cerințelor publicului, păstrându -și în același timp însă corectitudinea,
obiectivitatea și acuratețea.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Presa scrisă actuală

11 CAPITOLUL 2. PRESA SCRISĂ ACTUALĂ

2.1. Presa scrisă actuală
Explozia informațională de după 1989 ca și libertatea de expresie, dispariția cenzurii, au
determinat apariția a foarte multor ziare și reviste, precum și a foarte multor canale de
televiziune.
Faptul că presa românească de după 1989 a marca t o ruptură s tilistică față de „limba de lemn”
printr -o deschidere spectaculoasă fașă de oralitatea familiară și chiar argotică e una din
trăsăturile sale fundamentale. Fenomenul nu e însă doar unul conjunctural și de reacție, ci
reflectă statutul publicisticii conte mporane de pretutindeni; relaxarea limbajului este, de fapt,
un fenomen de sincronizare. Preferința pentru limbajul popular și familiar derivă în fond din
trăsături specifice presei: în primul rând, din nevoia de accesibilitate, de cordialitate, de
apropi ere de cititor, dar și din sentimentul actulității, al noutății. Utilizarea elementelor familar –
argotice e un fapt de inovație față de un stil mai rigid, supus normelor limbii literare, noutatea
existând însă chiar în interiorul comunicării familiare, față de normele în uz, prin dinamism,
inventivitate.
Oralitatea derivă din dialogul imaginar cu cititorii.
Stilul gazetăriei autohtone ilustrează persistența culturii orale, recurgând la formele discursului
adresat, la adresarea directă. În acest scop se f olosesc verbe și pronume la persoana II -a,
imperative, vocative, interogații.
Destul de răspândită e, în primul rând, adresarea către cititor: nu doar în rubricile
specializate, cu destinatar bine -stabilit și cu o relație specială între emițător și d estinatar (poșta
redacției, sfaturi medicale, sau sentimentale, horoscop etc), în care e normală, ci și în
cometariile de actualitate.
Strategiile care presupun o atitudine familar -didactică, vizează implicarea cititorului,
dar într -un mod destul de naiv. Exemplele pot fii identificate, în ultimii ani, în presa populară
de diverse orientării, cu o treptată atenuare a impulsului dialogic,prin trecerea de la tendința
generală la specializare în acest stil a anumitor reviste și autori. Formulele de adres are către
cititori sunt de obicei la plural și familiare, insistând asupra valorilor comunitare, inclusiv celor
etnice ( acestea din urmă marcate uneori ironic ) : „oameni buni, români, frați români, fraților”.
De asemenea, întâlnim și formula decentă, pol iticoasă: „stimați cititori„. E trezită din când în
când și conștiința parodică, prin relurea unei sintagme claasice: „iubite cetitoriu”.
A doua formă de adresare directă o consitutie interpelarea, deseori ironică, a
„personajelor” discursului: adversari politici, autorități ale statului, personaje publice. În acest
caz preferate sunt politețea și emfaza oratorică : „domnule X, domnilor”.
În româna contemporană, formele de vocativ marcate cu desinențe specifice carac terizează
orlitatea populară și familiară. Caracteristicile stilistice și conotațiile sociolingvistice ale acestor
forme vin să creeze anumite contraste intenționate, devenind chiar o sursă de umor. În
săptămânalul umoristic „Academia Cațavencu”, textele caricaturilor și ale fotografiilor,adesea
trucate, conțin un număr mare de vocative , a căror funcție este de a permite identificarea
personajelor caricaturizate, dar prin care se realizează și funcții secundare, conotative. Acestă
utilizare, chiar dacă nu neapărat foarte subtilă, este – cum remarca Rodica Zafiu în lucrarea
amintită (Diversitatea stilistică în româna actuală, 2001, pag.17 ) – „Interesantă: pentru o

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Presa scrisă actuală

12 investigație a vocativului în limbă, ca și pentru o trecere în revistă a strategiilor lingvi stice din
publicistica actuală”. Se poate observa aici, în întrebuințarea marcată a vocativului, o deviere
față de uz, pe mai multe trepte. Apar, mai întâi vocative de la prenume curente, firești în
limbajul colocvial, pentru care selectarea desinenței „-e” sau „ -ule” depinde de terminația
numelui, în consoană sau în „ -u”. În contexte publicistice umoristice, singura deviere pe care o
aduc aceste vocative este de natură extralingvistică sau socio -lingvistică, ilustrând adresarea
amicală către personalită ți politice, prezentate de obicei publicului în disursul oficial, prin nunțe
de familie.
Foarte des, în jurnalistica actuală, se recurge la metaforă . O metaforă jurnalisitcă nu
rămâne aproape niciodată singură; în căutare de performanțe stilistice, a utorii construiesc
metafore și comparții; cum acestea sunt, prin natura scrisului publicistic clișeizate, rezultatul –
scenariul alegoric – este de obicei unul involuntar, comic . În alegoria jurnalistică e
caracteristică grija autorului de a decoda cât m ai explicit metaforele: textul se întrerupe pentru
a face loc explicațiilor.
Foarte des folosită este metafora „drumului”, din aceasta dezvoltându -se alte câteva
câmpuri de echivalente : în primul rând, asimiliând obiectul supus unei evoluții ( individ ual,
grup, domeniu de activitate sau cunoaștere umană ) cu un vehicul în deplasare : „societatea
corabie”, „istoria tren”, „omul automobil” sunt concepte metaforice puternic clișeizate pe care
le utilizează limbajul curent, cel publicistic, chiar și cel po etic. Actuală este si identificarea
individului cu „automobilul”, aceasta explicându -se prin condițiile vieți moderne; așa se explică
un număr de expresii și locuțiuni din limbajul argotic și familar: „a fi în pană”, „a lua ceva la
bord”, „a -și face plinu l”, „a trage pe dreapta” etc.
În unele cazuri, alegoria se construiește prin descompunerea obiectului metaforizant. O
asemenea descompunere operează asupra unui clișeu din limbajul politic : afirmația că” AC (…)
va fi în continuare «motorul» Convenției ” e continuată ironic : „PNȚCD a rămas cu aripile
probabil, sau cu țeava de eșapament”( Tineretul Liber – 742, 1992,6). Din același camp lexical
provin „carosabilul„ ( un politician „a ieșit cu mult din «carosabilului »”) ( Tineretul liber -742-
1992 -6).
Exemple au fost preluate din lucrarea Rodicăi Zafiu, Diversitatea stilistică în româna
actuală , anul 2001, pagina 17.
Întâlnim în presa actuală și procedeul numit antonomaza (un fel de sinegdocă prin care
un nume comun este luat ca nume propriu s au un substantive propriu ca substantiv comun).
Se întâlnește în presa actuală și metafora a „toboganul ui”, care semnifică, în general, în textele
jurnalistice, un fapt negativ: „toboganul sărăciei”, „toboganul falimentului”, „economia pe
tobogan” , „to bognul electoral”.
Mai multe sintagme echivalente, constituind un clișeu al limbajului jurnalistic actual,
folosesc culoarea verde ca simbol al permisiunii, al „liberei treceri” : „foc verde”, „lumina
verde”, „linie verde”, „unda verde”. Expresiile pr ovin din terminologia transporturilor ( navale,
feroviare, rutiere), fiind în general adaptate după construcții similar străine.
Determinantul „fără frontiere” s -a răspândit la noi după 1989, probabil din traducerea
titulaturii „Medicines sans frontier s” . Sensul metaforic al sintagmei evocă în mod transparent,
circulația liberă, interesul uman .
Alte clișee lingvisitce întalnite în publicistica actuală: „…care ne doare”. Verbul „a
durea” se construiește cu un subiect care desemnează sursa interioa ră a dureii fizice sau locul ei

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Presa scrisă actuală

13 de apariție: „mă doare capul” . Sensul moral al unu subiect de tipul „inimă”, „suflet”, produce
și o modificare semantică a verbului. „A durea” există în ipostaza de clișeu publicistic marcat
de patetism, uneori hiperbolic ( „ne doare indiferența”, „ne doare murdăria străzilor” , „harta
care ne doare” – Românul , 2, 1994,3).
Toate aceste exemple le -am preluat din lucrarea Rodicăi Zafiu, Diversitatea stilistică în
româna actuală , 2001, pagina 15.
Din păcate, uneori, jur naliștii recurg la diferite formule, prin care stârnesc interesul sau
șochează. Totul arată suprarealismul și absurdul, unele media sunt specializate în titluri
incediare, goale de conținut, scrise chiar cu greșeli de ortografie. Limbajul lor conține doar
cuvinte precum „catastrofă”, „cutremurător”, „exploziv”, „senzational”, „bombă”, „uluitor”
sau expresii precum „nu o să îți vină sa crezi”. De cele mai multe ori, aceste știri nu au margini
, ca de exemplu „ un asteroid se apropie de pamnânt.Urmează apoc alipsa ?! „Din discuțiile
purtate cu diverși invitatați totul se desființează, nu rămane nimic de reținut și aflăm cu stupoare
că asteroidul nu s -a urnit din locul lui și că nici nu era asteroid, ba mai mult, că este un obiect
cosmic care va ajunge în apro pierea Terrei peste 100 de ani .
Asemena știri apar îndeosebi pe canalele de televiziune ( România Tv, Antena 3 –
Breaking news), unde se construiesc scenarii, uneori bizare, din care până la urmă nu putem
trage nici o concluzie, ba mai mult, stârnesc deruta, panica,în rândul ascultătorilor.
Utilizând astfel de titluri afișate pe banderola de jos a televizorului, moderatorii vor să
ne atragă atenția, să ne țină captivi, cu atât mai mult, cu cât le reptă insistent, în toate emisiunile,
de la o oră la alta, de la o zi la alta.
Aceste titluri atrag atenția în presa scrisă, subliniind valoarea știrii respective și astfel
captivându -ne interesul.
De cele mai multe ori , aceste titluri sunt atât de concludente, încât sugerează conținutul
articol ului.
Apar si la televiziune titluri inspirate, captivându -ne interesul, ca în exemplele
următoare, unde, îmbinând neologismele cu cuvinte din limbajul voit popular, pentru a se face
înțeles în fața oricărui auditor, se afirmă : „Gura bate tehnocratul . Dezvăluiri explosive în
scandalul interceptărilor” ( Antena 3 – „Secvențial” cu Adrian Ursu – 13.03.2016).
Despre semnificația unor astfel de titluri ne vom referii pe larg în ultimul capitol, în
cerceratrea propriu -zisă.
Un rol important în dezv lotarea presei actuale românești îl au revistele școlare, apărute
în majoritatea liceelor, și care își vor aduce o contribuție deosebită la evoluția viitoare a acesteia.
Având în vedere că aceste reviste sunt conduse și îndrumate de profesori de prestigiu, cu vastă
experiență jurnalistică, cunoscători ai limbii literare și formatori de opinie, revistele școlare îi
pregătesc pe viitori jurnaliști care vor deveni profesioniști.
Emoționante mi se par cuvintele profesoarei Diana Breaz, redactor -șef al revistei
liceului, rostite cu prilejul transformării liceului în „Colegiu Național” : „La apariția sa, liceul
sărbătorit, după cum se cuvine, «Intervalul», care, între timp, a deven it prima revistă școlară
literar artistică a țării… Iată că astăzi revista are bucuria să sărbătorească la rându -i instituția
devenită de -acum Colegiu Național…”. Pentru ca mai apoi, cu ochii încălziți de imaginile
rechemate la viață, spre a depune mărtur ia pentru drumul de izbândă: „pulberea amintirii ne
cade continuu în inimi când, în gând , deschidem ușa clasei, când, în lume, deschidem poarta

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Presa scrisă actuală

14 liceului. Spre seară, în după amiaza lumii, toți pașii ne sunt însemnați, să se vadă cât de aproape
ne rămâne, cât va supraviețui în inimi regatul celor vârstnici – cândva tineri ca și noi – șirurui ,
rânduri, semne” .
Discursul Dianei Breaz este consemnat de profesorul George Șovu în articolul
„Cronica revistelor școlare”, publicat în „Limba și literature română”, anul XXIX , nr.3,
București, 2000, pagina 52.
Că elevii talentați, colaboratori ai revistelor școlare vor fi viitorii jurnaliști, care vor știi
foarte bine să consemneze faptele, să descrie evenimetele deosebite, o dovedesc articol ele scrise
de aceștia, încărcate de emoție: „Pașii timizi ai adolescenței noastre rătăcesc cu evlavie pe aleile
cuvintelor. Și câte doruri nu împletim noi,și câte visuri nu modelăm cu sufletele, pentru ca lumea
în care trăim sa fie mai frumoasă”.
Așa î ncepe editorialul intitulat „Cu noi, prin noi înșine ” din numărul 5 (6) , anul II, iulie –
decembrie”, al revistei „Arcadia„ , editată de „Școala normală Gheorghe Șincai” din Zalău. În
cele opt pagini, elevii colaboratori, îndrumați de profesori de prestigiu dovedesc din plin faptul
afirmat încă din primul articol, și anume că „nestrămutat, ei sunt încrezători în magia
Cuvântului” (articolul „Cronica revistelor școlare” , în „Limba și literatura română”
Anul XXVIII, numărul 3, Bucureși, 1998, pagina 55).

2.2. Pătrunderea structurilor colocviale în presa scrisă
În presa actuală au pătruns tot mai mult structurile colocviale, având în vedere faptul că
acesta se bucură de o libertate totală și deci de posibilități numeroase de exprimare.
Limbajul jurnalistic românesc se caracterizează în momentul actual, printr -o puternică
pătrundere în scris a unor trăsături ale oralității, prin extinderea limbajului popular, familiar și
chiar argotic în zone rezervate în trecut registrului cult sau stan dard.
Exinderea oralității are mai multe explicații, în măsura în care reprezintă continuarea
unei tendințe în cultura română, în care, datorită unei codificării târzii, opozițiile dintre cult și
popular, scris și oral nu au fost nicodată foarte puternice. Oralitatea reprezintă de asemenea o
trăsătură fundamentală a stilului publicistic (cel puțin a jurnalisticii moderne), determinată de
condiția sa, de dependența de actualitate și de nevoia de accesibilitate, de comunicare
nemijlocită cu un public larg și eterogen și o tendință socio -culturală și stilistică prezentă în
mai multe limbi contempor ane de a reduce uzul registrelor ceremonioase permițând tot mai mult
ca exprimarea standard să se modeleze după variantele colocviale ale limbii.
Mărcile care creează în scris efectul de oralitate pot fi studiate în funcție de nivelul
lingvistic la car e se plaseză fonetic și ortografic ( notarea unor accidente fonetice, încercarea de
a sugera sau de a suplini accentul frastic și intonația), morfologic ( forme analitice populare),
sintactic (fragmentare, elipsă, anacolut), lexical (selecția unor cuvinte și unități frazeologice,
preferința pentru derivate și evoluții semantice specifice), discrusiv și pragmatic
(construcții superlative, repetiții, deictice , forme de modalizare epistemică, forme ale dialogului
cu cititotrul).
Există , în primul rând, mărci ale nivelului fonetic și otrografic. Reflectarea în plan grafic
a realizării sonore a limbajului constituie punctul de maximă distanță, dar și de maximă
convenționalizare a raportului dintre scriere și oralitate. În această zonă se obțin deci foarte ușor

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Presa scrisă actuală

15 efecte de oralitate în scris, prin simpla încălcare a convențiilor automatizate care fac echivalarea
de la un plan la celălalt.
Situațiile limitate în care româna literară a adoptat convenții de scriere etimologizantă,
oferă ocazia pentru tran spuneri fonetice care nu marchează nici o deviere în planul pronunției,
dar modifică raportul acceptat dintre scriere și pronunțare. Transcrierile formelor fonetice care
corespund pronunțării standard ( ieu, ieste ), produc un efect de oralitate populară, pentru ca
evocă un tip de greșeli ortografice atribuite lipsei de instrucție. O diferență abia perceptibilă
separă această serie de formele caracteristic populare precum „io”, rezervate de obicei funcției
documentare, planului personajelor și al dialoguri lor citate. În ceea ce privește transcrierea
pronunției termenilor străini, procedeul este folosit în textele jurnalistice actuale, fie pentru a
ironiza pronunția imperfectă sau mania neologistică a vorbitorilor care folosesc cuvinte străine
intrate în l imbă, dar încă neadaptate fonetic (în special englezisem), fie pur și simplu pentru a
obține efecte comice din contrastul dintre forma propusă – excesiv sau prematur adaptată – și
cea originară, recunoscută de cititori. Voința de inovație și de accentuar e a planului sonor al
limbajului se manifestă și în transcrierea unor interjecții atipice, neînregistrate în dicționare,
ambigue.
Transcrierea modificărilor produse de ritmul rapid al vorbirii și de o tendință spre
articularea incompletă reflectă deo potrivă trăsături intrinseci ale oralității și trăsături ale
registrelor non -literare.
Sunt indicate , de regulă, prin apostrof, accidentele fonetice, de dispariție a unor sunte
sau grupuri de sunete (apocopă sau trunchiere , sincopă, afereză), atât în replici citate cât și în
discursul jurnalistului : pân’, pân ce’, pen că’ ( forme apocopate, locuțiuni conjncționale) ;
da’,fiin că` ( forme reduse ale unor conjuncții) ; tre’, poa’ (forme apocopate de prezent ale
verbelor modale „a trebui ” și „a putea” ), când precedă o conjuncție și formează cu aceasta o
unitate fonică. Fenomenul e foarte răspândit în româna actuală colocvială unde pot fii utilizate
verbe la imperativ („scoal`” , „las’”), substantive în vocativ ( „domn’” , „dom’” , „dom le” ),
forme ale pronumelui de politețe de grad intermediar, care au evoluat spre valuare ironică:
„mnea lui ” , forme reduse ale numeralelor de la 11 la 19 : „unșpe”, „cinșpe” , alte forme
trunchiate în registrul colocvial : substantivul „ juma ”, adverbul „numa”.
De asemenea, întâlnim omiterea articolului „-l”, care intră într -o categorie specială: este
un fenomen sistematic, aprope generalizat în oralitatea informală, evitat până de curând chiar în
variantele familiare ale codului scris, și care este marcă neechi vocă a oralitații.
Transcrierea nepronunțării articolului „-l” este marcată în generel de apostrof.
Mai puțin numeroase, situațiile în care textul jurnalistic marchează (documentar și / sau
parodic), pronunții regionale sunt interesante , pntru că devi ază în raport cu tradiția literară.
Accidental și cu scop preponderent umoristic sunt înregistrate și particularități de pronunțare a
limbii române de către străini.
Specificul oralității se manifestă în mai mică măsură în domeniul strict morfologic , în
care majoritatea mărcilor sunt fapte de registru: nu depind de manifestarea orală, dar sunt
caracteristice variantelor neliterare ale limbii.
Între caracteristicile morfosintactice, întâlnim îndeosebi reducerea flexiunii. Dintre
mijolacele actuale de reducere a flexiunii în româna populară, cel mai caracteristic este
fenomenul extinderii folosirii articolului hotărât „lui” ; o marcă suplimentară de oralitate o

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Presa scrisă actuală

16 conferă utlizarea acestuia în forma „lu`”. Curentă în limbajul familiar este și folosirea articolului
„lu`” pentru substantive desemnând grade de rudenie: „lu` frati -su”.
Unul dintre elementele sistemului verbal popular bine reprezentate în textul jurnalistici
îl constituie perifrazele aspectuale construite cu verbele „ a da”, „a începe ”, „a sta ”, „a fi pe
punctul”, „a fi gata să”.
Stilul jurnlistic preia o serie de elemente de inventar morfologic din categoria
nonliterară. Articolul demonstrativ, chiar și in structură de superlativ, apare uneori în formele
populare „ăl”, „a”, „ăi”, „ ăle”.
Formele populare ale pronumelui și ale adjectivului demonastrativ – „ăsta”, „ăla ”-
constituie unu dintre cele mai evidente și mai frecvente mărci de oralitate.
Verbul „a fi” apare și in formă populară de prezent ( persoana a III -a singular): „îi”,
„i””, chiar în discursul auctorial , mai ales în expresia : „ce -i drept îi drept”.
În ceea ce privește mărcile sintactice, putem spune că sintaxa este unul dintre nivelele
lingvistice la care diferența dintre oralitate și scris este pregnantă. Trăsăturile sintactice ale
oralității sunt dependente de desfășurarea temporală a discursului, de dificultatea proiectării și
de imposibilitatea de a opera corecții alt fel decât prin adăugare: secvențialitatea și
spontaneitatea acționează impreună, iar co nsecințele lor sunt greu de disociat. Majoritatea
trăsăturilor sintactice implică aspecte textuale, care țin de nivelul pragmatic al organizării
discursive.
Parataxa, fragmentarea propoziției, exprimarea raporturilor sintactice prin acumulare,
sunt tra sături de natură orală .
Ca mărci de registru popular și familiar funcționează conjuncțiile și locuțiunile
conjuncționale polivalente: „ că”, „de”, „chit că”.
Elipsele pot caracteriza și sintaxa cultă, astfel încât statutul lor de mărci populare se
poate identifica cu certitudine doar atunci când înțelegerea raportului depinde de un anume tip
de intonație.
Lexicul este domeniul în care elementele de oralita te sunt cel mai bine reprezentate.
Lexicul popular preluat de textele jurnalistice este adesea de tip popular -arhaic, fiind refăcut –
în parte – pe baza textelor literare , nu a contactului cu realitatea lingvistică actuală.
Lexicul familiar este cel dominant, prezent prin cuvinte și expresii care au adesea conotații
ironice, glumețe, depreciative.
O categorie fundamentală este cea a cuvintelor specializate ca sinonime popular –
familiare ale unor termeni standard, care nu au alte conotații ( peiorative, ironice) : „ a zice ”,
„a spune”.
Întâlnim, de asemenea, cuvinte din lexicul argotic,cuprinzând termeni tehnici ai lumii
interlope : „marfă”, „bengoase”. Și în stilul jurnalistic auctorial se integrează totuși frecvent
elemente argotice, mai vechi sau mai noi, din diverse categorii (mai ales din argoul juvenil)
care, prin frecvența în uzul vorbit dar și datorită punerii în circulație jurnalistică, tind să migreze
către zona limbajului familar: „marfă de știre !”
Eficiența categoriei este uneori contracarată de transformarea termenilor argotici și
familiari în termeni aproape tehnici, care îsi neutralizează în parte valoarea stilistică inițială:
„Șpagă”, „șmen”, „boschetar ”, aceștia tinzând să devină desemnări neutre .

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Presa scrisă actuală

17 Prin folosirea lexicului vulgar, obiect al unor tabu -uri sociale, se realizează un act de
agresare verbală (directă sau indirectă) ; fenomenul nu este foarte frecvent, dar apare cu o anume
stabilitate în pamflete și în presa de scandal.
Particula ritațile lexicale dialectale apar mai rar în stilul jurnalistic, în care loclizarea se
realizeză mai ales prin trăsături fonetice și morfologice, mai usor de recunosut.
Categoria expresiilor și a locuțiunilor populare și familiare este foarte bogată, diferența
dintre subclasele ei stilistice fiind adesea greu de făcut. Unele au caracter popular, fiind legate
de inventarul imagistic rural și de lexicul tradițional; multe sunt de sursă argotică . În cazul
multor expresii, marca populară e motivată supli mentar de caracterul concret al metaforei care
le stă la bază și care intră adesea în contrast cu contextul standard , oficial, abstract.
Caracteristică oralității este și o anumită tratare a numelor proprii: onomastica populară
cuprinde porecle, nume trunchiate, nume generice sau folosite în jocuri de cuvinte.
Poreclele caracterizează personajele evocate în reportaje sau știri de senzație, fiind folosite de
autori ca un mod pitoresc de evocre a lumii interlope.
Numele de familie – chiar ale unor pe rsonalitați politice, culturale etc – apar uneori
trunchiate, sa semn al familiarității: „Hrebe”, „Țepe”, etc.
În comentariile politice sunt folosite uneori nume generice: „Nea Gheorghe”,” Nea
Cireșă” etc.
Vorbind de mărcile pragmatic discursive, putem spune că, de fapt, comunicarea directă,
caracteristică fundamentală a oralității, implică adresarea către interlocutor, folosirea
mijloacelor non -verbale, a referirilor la contextul situațional( prezența deict icilor) a implicitului
(în baza unui univers comun de cunoaștere și a posiblității de corecție reciprocă a replicilor).
Adresarea către interlocutor , constitutivă pentru reprezentarea situației dialogale , este marcată
de construcția enunțului, manifes tată în folosirea persoanei a II -a pronominale și verbale, al
substantivului în vocativ și al interjecției de adresare. Caracteristicile mărcilor dialogale sunt
diferite în replicile dialogale reproduse documentar, în specii dialogice(interviul) sau în
discursul jurnalistic de tip monologic – auctorial. Tendința ficțională este însă foarte puternică,
chiar dialogul cu cititorul putând devenii un dialog „înscenat” cu un cititor personaj căruia i se
atribuie anumite replici.
Vocativul constituie o marcă pu ternică de oralitate populară , care permite, datorită
varietăților sale numeroase nuanțe stilistice.
Mărcile discursive (identificate în parte cu conectorii pragmatici), caracterizează în
modul cel mai clar oralitatea dialogată.
Conectorii pragm atici propriu -ziși sunt folosiți în textele monologice pentru a le
dramatiza, marcând aspecte polemice ale discursului: „păi…”.
O altă categorie bine reprezetată este cea a focalizatorilor , care scot în evidență anumite
segmente de enunț: „ce mai!”.
Mărcile discursive fatice care constau în forme verbale la persoana a II a singular, la
imperativ sau la indicativ prezent („auzi”, „vezi”, „știi”, „lasă”) sau provin din acestea ,
păstrează un puternic caracter conversațional. În ciuda clișeizării, e le evocă un tip de raport
dialogal familar, non -formal, cu un singur interlocutor, de pe poziții de egalitate sau
superioritate. Prezența lor într -un discurs construit în rest la persoana a III -a asigură un nivel

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Presa scrisă actuală

18 indirect și atent al dialogului cu cititoru l. Un puternic efect de oralitate au și incidentele care
conțin cereri clilșeizate de confirmare: „nu -i așa?…”
Foarte prezente în comunicarea directă sunt mărcile afectivității. Acestea apar frevcent
și produc marci de oralitate clare. Categorii mai frecvente de elemente afective sunt mărcile
interjecționale și formulele incidente asimilabile lor, structurile exclamative, intensificatorii, și
construcțiile cu sens superlativ, inclusiv mijloacele de intensificare ale limbajului popular:
repetiții, loc uțiuni adverbiale etc. O zonă semantico -pragmatică semnificativă a afectivitații este
costituită de discursul agresiv(insulte, imprecații). Folosite des toate aceste mijloace contribuie
la impresia de implicare subiectivă pe care o creează stilul jurnalis tic actual. Interjecțiile
constituie un factor de oralitate inerent, prin toate posibilele lor funcții pragmatice, expresiv
afective, conotative, deictice, de marcare discursivă. Inventarul actual de interjecții, inclusiv
prin împrumuturi: „șocat”, „Uau” . Dincolo de funcțiile pragmatice , interjecțiile pot transmite
grade de oralitate legate de diferitele lor valori stilistice puternice, sunt cele aflte în zona popular
familiară: „Haida de” , „no” etc.
Pentru ideea superlativă de mărime, sunt folosite mult adjectivele invariabile: „ditai”,
„ditamai”, „cogemite”, „coșcogea” , „coșcogeami -te”, cu numeroase variante fonetice , care au
particularitatea sintactică de a apărea antepuse substntivului și de a cere ca acesta să fie însoțit
de articolul hotărât. Uneori grupul e precedat și de un articol nehotărât. Elementele populare
introduse în limbjul standard dezvoltă o componentă de apreciere subiectivă și de exagerare
ironică: „un ditamai interviul”.
Intensificarea e realizată la nivel familiar argotic și prin locuțiunile adverbiale: „pe
rupte”, „în draci”, „în disperare” .
Limbajul insultei este folosit cu intenții agresive sau pentru obținerea de efecte
umoristice, vulgare, în zone bine delimitate ale presei de scandal. În manifestările jurnalisti ce
curente apar mai multe forme atenuate, eufemistice, utlizate pentru a produce efecte de oralitate
familiară.
Textul jurnalistic acceptă transcrierea fenomenelor fontice non -literare care țin de
pronunția rapidă, variantele populare și familiare ale unor elemente morfologice
recurente(pronume demonstrative, forme din paradigma verbală), un număr mare de cuvinte și
mai ales de expresii populare și familiare. În sintaxă, efectul de oralitate se creează mai ales prin
parataxă și fragmentarea enunțului, e vitându -se însă discontinuitatea și excesul de mărci
discursive. Afectivitatea – manifestată în construcții de intensificare , dar și de atenuare – și
puternica modalizare epistemică creează un efect global de subiectvitate a discursului auctorial.
Când vorbim de stucturi colocviale, trebuie să amintim și de „evidențialitate” despre care
reprezintă marcarea în discurs a tipurilor de surse din care locutorul a obținut informația
transmisă prin enunțul său .
Evidențialele sau mărcile evidențiale sunt elementele prin care se realizează categoria
semantico -pragmatică e evidențialității. Vorbim despre mijloace gramaticalizate de exprimare
a categoriei, dar și despre mijloace lexicale.
Româna actuală cunoaște o gramaticalizare parțială a evidențialit ății de tip inferențial –
prin perifrazele prezumtivului – și posedă în ansamblu un inventar foarte bogatv de strategii
evidențiale negramaticalizate. Sistemul adverbelor și al locuțiunilor frastice este cel mai
complet permițând substituții între valori cu maximum de eficiență: „cică a plecat” (citațional)
/ „Probabil că a plecat”(inferențial) / „ Parcă a plecat” (perceptual) . Zona cea mai puternic

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Presa scrisă actuală

19 marcată este cea a inferenței , cea mai slab reprezetată rămânând percepția directă. Evidențialele
gramati calizate și elemetele specializate pentru această funcție(mărci discusive: adverbe,
interjecția) sunt specifice pentru registrele oralității, pentru limba populară și colocvială.
Influența actuală a oralității colcviale asupra scrisului contribuie la întă rirea poziției sistemului
evidențial în româna standard.
O altă structură folosită în limbajul publicistic actual este formula devenită clișeizată
„nu știu ce”, formulă despre care vorbește aceeași autoare amintită mai sus, Rodica Zafiu , în
articolul „Nu știu ce”. Intrată de mai mult timp în categoria „cuvintelor de umplutură”, formula,
în ultimele decenii, apare interpretată ca un semnal discursiv, care se repetă foarte des în
dialogurile curente, mai ales în cele familiare. La originea clișeului sta u locuțiunea pronominală
și cea adjectivală nehotărâtă: „Caută nu știu ce” , „s -a produs nu știu e scandal” – forte des
folosite în oralitatea actuală,alături de celelalte componente ale aceleași serii: „nu știu cine”,
„nu știu câți”, „nu știu care”, „nu știu cum”, „nu știu unde” etc . Vorbirea rapidă le scurtează
frecvent: „nu`ș cin` te caută”. Nehotărâtul „nu șiu ce” a devenit o marcă a vagului, a
aproximării, a suspendării, îndeplinind un rol pragmatic pe care îl joacă și alte expresii de tipul
: „și a șa mai departe”, „tot felu` de chestii, mă rog, una alta , aia…”. Fenomenul nu e recent, căci
putem găsii atestări ale acestei utlizări în culegeri mai vechi de teste dialectale, de povestiri
populare.
În româna vorbită actual se observă și mai bine rolul acestui „nu știu ce” în secvențe
care par adesea agramaticale, absurde, dar care în contextul lor situțional sunt înțelese fără
probleme. Prin expresiile imprecise se transmite în general ideea că informația omisă este
neinteresantă, lipsită de impor tanță pentru înțelegerea mesajului.
O importanță aparte se acordă cuvantului „niște”, care are un statut controversat, dat de
caracterisiticile lui parțial comune cu ale articolului nehotărât, comune cu ale adjectivului
pronominal nehotărât.
Lipsi t de autonomie sintactică, „niște” apre numai în vecinătatea unu substantiv : „niște
cărți”, „niște oameni”. Atunci când însoțește alte părți de vorbire, „niște” marchează
substantivizarea acestora, ca în exemplul: „…ca niște orbi”.
Dacă în cazul su bstantivelor numărabile , „niște” intră în opoziția articultat -nehotărât la
singular/ articulat nehotărât la plural , atunci când determină un substantiv ce nu cunoaște
categoria gramaticală de număr, această opoziție nu se mai poate stabilii: „niște unt” .
„Niște” cunoaște o situație specială atunci când se combină cu substantive nume de
materie( „niște vin”, „niște unt”) și substantive nume de materii care au numai forme de plural
(„niște icre”) sau de niște substantive care, în anumite contexte nu c unosc categoria gramaticală
de număr, desemnând nu un obiet izolat , ci materia continuă, nediferențiată, ca în exemplul :
„cumpăr niște pește”, „cumpăr pește”. În astfel de contexte, „niște” nu participă la opoziția de
determinare , ci are funcție de „cua ntificator nedefinit”, termenul este folosit de Iabela Nedelcu
în articolul „«Niscai»observații despre „niște””(Nedelcu,2003, PP 163172). Valoarea expresivă
a lui „niște ” este evidentă în context în care acesta devinde marcă a substantivizării, accentuând
sensul negativ exprimat de adjectivele pe care le însoțește: „niște neisprăviți de…”.
O tendință manifestată în limbajul presei actuale este și aceea a pătrunderii termenilor
englezești pe o scară foarte largă. În cazul termenilor englezești polisemant ici, jurnalistul poate
opta – în funcție de finalitatea textului și de intenția comunicativă în situația data, pentru
actualizarea unuia dintre sensuri sau pentru coexistența lor, așa cum se întâmplă într -o cronică

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Presa scrisă actuală

20 cinematografică , semnată de Cristian Tud or Popescu sub titlul „Cool -marfă rece”( Adevărul ,
1.12.2001, p.3).
Întâlnim în presa actuală termini neologici pătrunși din limba engelză ca: ”fun”,
„lider”, „show”, „part”, „training”, „top”, „speech”, „body -guard”, „trend”, „card”,
„live”. În limbajul presei actuale este preferat cuvântul „job” față de sintagma românească „loc
de muncă”. Locul de muncă pare ceva static, o închisoare pe viață, din care poți evada numai
în sus, ierarhic. Job -ul este cumva exotic, este o fereastră sp re o lume curată, ecologică chiar ,
sclipitoare, deși dură.
Astăzi pe buzele tuturora stă neologismul recent sponsor (din engleză, ―persoană,
organizație, firmă etc., care susține financiar o acțiune în scop publicitar). Luând naștere din
verbul latin spondeo, spondere, sponsi, sponsum (―a garanta pentru cineva, a se face garant),
el s-a aflat mult timp în relații de sinonimie cu substantivele chezaș, protector, proteguitor,
filantrop, mecena(t), garant. Încetățenirea anglicismului sponsor s-a dovedit u n imperativ al
epocii economiei de piață. El necesită să fie acceptat fără ezitare, dar totuși nu în mod mechanic,
orbește. Sponsorul este un chezaș sau un garant, el este și un mecenat, protector (proteguitor)
și filantrop. Dar pe cînd toți aceștia erau î n genere lipsiți de interese materiale, sponsorul
urmărește și interese materiale, fie directe, fie indirecte prin reclamă, susținere, scutire de
anumite impozite. Mai mult, sponsorul – ca și toți ceilalți – poate fi o anumită persoană, dar de
cele mai mul te ori este o organizație ce finanțează o întreprindere, afacere sau și anumite
persoane izolate, neuitând niciodată de interesele sale proprii.
Un alt termen des utilizat pe piața lingvistică românească este termenul de leadership
care sună foarte bin e, este utilizat de toată lumea și, prin urmare, reprezintă ceva foarte dezirabil.
Conceptul de leadership este considerat a fi un set de valori, atitudini și deprinderi occidentale,
foarte probabil de sorginte americană care ar trebui importate în societa tea românească pentru
a face dovada unei democrații autentice și a unei economii de piața funcțională. De ce evităm
totuși utilizarea termenului românesc de conducere? Scuza că termenul a fost demonetizat de
regimul comunist este una slabă și nu explică su ficient faptul că se preferă un termen de import.
Sigur că nu e singurul termen preluat ca atare din engleză, lingua franca a omenirii de azi.
Management, marketing, team -building , sunt o mică parte a jargonului considerat la modă (sau
dacă vreți trendy) p entru cei care sunt interesați de evoluția organizațiilor românești. Iar limba
română nu este singura aflată în situația de a împrumuta. În nenumărate locuri și, din păcate,
chiar și în Dicționarul ortografic , găsim scris acel cuvânt care denumește ansambl ul de pagini
de Internet sub forma bizară site. Cum adică site? Sitele sunt în bucătărie, pentru cernut făina și
altele. Cernem și web-ul prin site, după cum încearcă să sugereze, glumeț, această imagine?
De ce site, cînd milioane de români spun sait, plural saituri – deci un plural românesc,
subliniem: nu spune nimeni „ am vizitat azi două sites ”, ci două saituri . Deci omul simte acest
cuvînt ca perfect romînesc. Dar trebuie să -l scrie englezește, în DOOM îl găsește scris
englezește. De ce să -l scriem e nglezește cînd nu -l pronunță nimeni englezește? Și de ce trebuie
să-l scriem englezește, cînd zeci de alte cuvinte, perfect asemănătoare acestuia, au căpătat forma
ortografic românească? Scriem cumva off-side? Nu! Ci ofsaid ; scriem leader ? Nu, lider ; scrie m
meeting ? Nu, miting ; scriem cumva interview ? Nu, ci interviu .
Toate dicționarele includ cuvântul taimaut , și nu time-out. Apare întrebarea: de ce
taimaut poate fi scris românește și sait nu. De ce aisberg poate fi scris românește și luk nu; de
ce bodigarzi poate fi scris românește și draiver nu; de ce trenci poate fi scris românește și maus

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Presa scrisă actuală

21 nu. E vreo noimă în aceste contradicții? Niciuna. Unii dintre specialiști răspund, cu o oarecare
timiditate, cu jumătate de gură: „păi, acesta e uzul…”.
Revenind la limbajul presei constatăm că acesta este compartimentul cel mai dinamic al
limbii române actuale, fapt meritoriu cu atît mai mult cu cît a fost nevoit să se construiască din
temelii (doar am beneficiat de o presă comunistă pînă nu demult?!). Prom otor al înnoirii lexicale
prin punerea masivă în circulație a neologismelor, a inovațiilor lexicale (derivate, compuse,
savuroase creații ludice), limbajul jurnalistic și -a recuperat în ritm extrem de alert fireasca
diversitate stilistică, nivelată de cont rolul ideologic al dictaturii comuniste.
Aspectul cel mai caracteristic însă al jurnalismului actual rămâne stilul „relaxat ”, apelul
frecvent la registrele vii ale limbii vorbite (popular, colocvial, argotic) – reacție psihologică
firească la imobilismul limbii de lemn din trecut. Și unde mai pui că un asemenea limbaj are
priză la public, astfel, vânzările de ziare, reviste, că rți, broșuri ce fac abuz de anglicisme, ocupă
locurile de frunte.
Tot vorbind despre apariția frecventă a anglicismelor în presa scrisă autohtonă, mai jos
vom face o scurtă trecere în revistă a domeniilor în care apar aceste anglicisme, cu exemplifică ri
și unele explicații, acolo unde este necesar.
În domeniul sportului, avem exemple precum: fotbal(fotbalist), baschet (baschetbalist),
rugby (rugbist), schi, meci, volei, karate, cros, skateboard etc. Exemplu: „În
Egipt fac wind -surfing, sar cu para șuta în Rusia…iar snowboarding –în diferite locuri” . (Vip
Magazin , aprilie 2008, p. 46).
În domeniul economic, tehnic avem: lap -top, site, walkman, pager, sponsor, hard, soft
(trunchiate din engleză: hardware, software) etc.
Exemplu: „Dezvoltarea ca pacității innovative în cadrul întreprinderii presupune două tipuri
distincte de competențe : unele hard, … și unele soft” ( Economica , martie 2008, pag . 33). Un
termen precum airbag este folosit în română cu sensul din franceză: pernă gonflabilă destinată
să protejeze, în caz de ciocnire, pasagerii de pe locurile din față ale unui automobil. Aici apar și
verbe precum a scana, o formă adaptată la realitatea lingvistică românească din englezescul to
scan (a examina ceva în detaliu, cu ajutorul unui fascicul de raze X).
În domeniul comunicațiilor și presei: computer, web, clip (video -clip), e -mail,
massmedia etc. Clip și-a extins sfera, ajungând să fie utilizat nu numai în muzică și film, ci și
într-o sintagmă precum „ clip electoral ”.
Exemplu: „… oficial i din cadrul ministerului au refuzat să ofere detalii pentru
massmedia”. (Jurnalul Național , 26 iulie 2012, pag. 4).
În domeniul învățămîntului : higher education , Curriculum (chiar dacă e un termen latin,
noi l -am împrumutat din engleză) și derivatul s ău adjectival curricular. Grant apare des
întrebuințat în cercetarea științifică, drept urmare el fiind acceptat în terminologia oficială.
Master și masterat sunt alte două exemple care nu mai necesită explicații.
Exemplu: „ Candidații pentru poziția GA trebuie să dețină diploma de higher education
în domeniul administrației publice ”. (Timpul , 15 noiembrie 2013, pag. 11).

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Presa scrisă actuală

22 În domeniul gastronomiei: fast-food, ketchup, hamburger, hot -dog, chips etc.
În mod cert numărul domeniilor în care își fac apa riția anglicismele denotative este mult
mai mare, dar intenția nu a fost de a epuiza exemplele, ci de a sublinia diversitatea acestor
domenii.
Exemplu: „…cât de greu îi vine clientului nostru să aleagă între, să zicem, snak din
fileu de găină, pîrjoala Fain ”.
Principalul avantaj al utilizării acestor termeni este caracterul lor internațional, care
facilitează schimbul de informații și tehnologii între specialiști. Am mai adăuga: precizia
sensului, scurtimea și simplitatea structurii (mass -media în c omparație cu mijloace de
comunicare în masă). Avînd funcție denominativă, acești termeni sunt lipsiți de expresivitate.
Anglicismele conotative sau stilistice sunt cele care dublează un cuvînt românesc preexistent cu
scopul de a dezvolta anumi te nuanțe stilistice: party pentru petrecere, happyend pentru sfârșit
fericit, week -end pentru sfîrșit de săptămînă , penalty pentru lovitură de la 11 metri, live pentru
în direct. Tot în această categorie intră și anglicismele întâlnite în varianta colocvi ală: boss,
high-life (folosite aproape exclusive peiorativ), speech (cu conotație peiorativă în varianta
spici ). Cei mai folosiți termeni în limbajul familiar din perioada actuală sunt OK, full, și party
(anglicisme utilizate nu numai de tineri ci și de pr esa actuală).
Pentru situația frazeologismelor de tip colocvial, cel mai întîlnit exemplu este no
comment – formulă consacrată în cadrul interviurilor pentru a se evita răspunsul la o întrebare.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

23 CAPITOLUL 3. CERCETAREA STILULUI COLOCVIAL ÎN PRESA
ACTUALĂ ROMÂNEASCĂ

În acest studiu, vom analiza în mod deosebit semnificația titlurilor unor articole și
felul în care acestea sunt justificate prin conținutul articolului, dar și frecvența anglicismelor
în cadrul textelor publicistice din presa scrisă a zilelor noastre.
Fără îndoială, unul dintre criteriile după care un cititor alege un ziar, îl reprezintă și
capacitatea acestuia de a -i stârni interesul prin titluri tentante, pline de elemente
senzaționale, pitorești sau șocante. Acesta este motivul pentru care redacțiil e acordă o
importanță tot mai mare titlurilor, folosind în acest sens o gamă largă de posibilități, de la
procedee grafice, până la neobișnuite inovații lingvistice.
În opinia mea, în prezent, în România, sunt folosite titluri cât mai șocante și incita tive
care să atragă cât mai mult cititorul. Jurnaliștii utilizează diferite procedee stilistice în titlul
presei scrise cum ar fi: titlul clasic sau tradițional (acesta fiind folosit de foarte mulți
jurnaliști), tilurile care utilizează jocurile de cuvinte , de litere, citatele, rimele. De asemenea
sunt foarte des întâlnite titlurile care utilizează valorile stilistice ale unor semne de
punctuație, titlurile care parafrazează, titlurile evazive, defective de predicat și cele
interogative sau exclamativ – imperative. Foarte des folosite în titlul presei scrise sunt și
procedeele stilistice ca: repetiția, enumerația, chiasmul, elipsa, asindetul, epitetul, metafora,
catacreza, alegoria și comparația, etc.
În continuare voi prezenta pe rând fiecare titlu, dân d câteva exemple explicative din
presa scrisă de astăzi.
1. Titlul clasic sau tradițional
După cum spune și denumirea lui, acesta este cel mai vechi și unul din cele mai
întâlnite tipuri de titluri din zilele noastre.
Acest tip de titlu informează cititorul în privința conținutului articolului fără a recurge la
alte procedee stilistice. Câteva caracteristici ale acestuia sunt: sobru, simplu, scurt și la
obiect.
După DEX, „ clasic ” înseamnă ceva care servește ca m odel de perfecțiune, care
poate fi luat drept model și care este scris după canoanele obișnuite, tradiționale. Acesta
concentrează caracteristicile (bune sau rele ) ale unui lucru, ale unei acțiuni, ale unei situații
și este folosit în mod curent.
„Tradițional”, după DEX, înseamnă un lucru care s -a păstrat prin tradiție, care ține
de tradiție și este întemeiat prin tradiție.
Exemple de astfel de titluri, folosite în presa scrisă:
– „A ars în incediu ca să salveze o străină ”, Click , numărul 220, 22 ia nuarie 2011, pag.
7;
– „Valabilitatea cardului Europea n de sănătate, extinsă la un an ”, Adevărul , nr.7503,
14 martie 2016, pag. 5.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

24 – „Primul avion rusesc atacat de NATO de la războiul rece înc oace”, Adevărul, 26
noiembrie, 2015, pag. 14
– „Avocații Diavolului ”, Adevărul , 26 noiembrie,2015, pag. 12 – „Nenumărați avocați
au ajuns în atenția procurorilor după ce și -au apărat clienții prin mijloace ilegale”
– „Cele mai senzaționale promisiuni electo rale”, Adevărul – nr 7541,19 mai 2016,
pag.12 -13. Articolul ilustrează faptul că majoritatea candidaților care se visează
primari, promit „marea cu sarea ” alegătorilor. Unele proiecte sunt greu de realizat
din cauza lipsei banilor, altele doar amuzante sau pur și simplu aberante, fie că
vorbim de orașe reședințe de județ sau de comune. Pe lista promisiunilor „gogonate”,
după cum ne sugerează și titlul articolului („Cele mai senzaționale promisiuni..”), se
numără autostrăzi și aeroporturi sau tuneluri, case etc. Toate aces tea sunt doar iluzii.
Pentru gălățeni: stadion, aeroport, case,joburi. Un slogan sună cam așa: „Un om
negru pentru o viață roz”. Candidatul zis Cari este de etnie romă și candidează la
primăria Municipiului Botoșani. Este cel mai pitoresc candidat.
– „Poves tea turcilor care a u scos SRI din anchetele penale ”, Adevărul , nr.7503, 14
martie 2016, pag. 3,
– „Miliardarul Benjamin Steinmetez, « Stăpânul mare » în afacerea «Pădurea Snagov»”
, Adevărul – nr 7503, 14 martie,2016, pag. 4.
La rubrica Actualitate din zia rul Adevărul din 19 mai 2016, pag. 7, întâlnim un articol
interesant, punând o problemă de patrimoniu: Chilia lui Daniel S ihastru, un monument al
nimănui . Oficialii Primăriei Putna încearcă să acceseze fonduri europene pentru repararea
celebrei grote din i nima Bucovinei, însă au descoperit că nu pot depune dosarul de finanțare
pentru că nu știu cine este proprietarul.
Alte articole din acel asi cotidian scot în mod categoric, sub o formă dură, acuzatoare,
încă o data „hibele” sistemului de sănătate din R omânia:
– „Moartea Biancăi pu ne la zid Agenția de transplant ”. În articolul al cărui titlu l -am
amintit mai sus se subliniază ideea că la Spitalul Universitar AKH din Vien a, o tânără
de 26 de ani, care se afla de un an și jumătate pe lista de transplant, m oare –
transplantul n-a fost efectuat din cauză că România nu face parte. Tragediascote la
iveală „hibele” sistemului sanitar românesc: lipsa de comunica re și lipsa de
coordonare între Ministerul sănătății , spitalele aflate în subordonare și Agenția
Națio nală de transplant. ( Adevărul — nr. 7503, 14 martie, 2016, pag. 7).
– „O legislație stupidă încaieră medicii cu pacienții ”, Adevărul – 20 martie 2014,
pag.5).
– „Medic de familie: Vom fi obligați să punem pacienții pe drumuri. ”, Adevărul , 20
martie, 2014, pag.5,
– „Institutul de Transplant Renal Cluj, re clamat pentru ucidere din culpă ” – Doi
pacienți morți din cauza gripei porcine contactate în spital, Adevărul – nr.7540, 18
mai, 2016, pag. 4),
– „Eram un lego pe care medic ii încercau sa-l reconstruiască ”, Adevărul – nr. 7540,
28 mai 2016, pag. 12),

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

25 – „Pacienți m orți din cauza dezinfectanților ” – Chirurgul Gheorghe Prunei, de la
Spitalul
„Marie Curie”, a declarat pentru Adevărul că „dezinfectanții diluați au contribuit la
moarte pacien ților” , Adevărul – nr 7538, 16 mai 2016, pag.32),
– „Cum au fost creditate spitalele în care colăcăie bacteriile ”, Adevărul nr.7539, 17
mai 2016, pag. 5).
Foarte multe articole din ziarul Adevărul dau informații în legătură cu situația
diferitelor loc alități, situația economică, proiectele de dezvoltare a turismului. ( ediția 14
martie 2016) dă informații în legăură cu afișarea bugetelor localitățiilor , bugete care trebuie
să fie transparente ( Bugetele localităților scoase la lumină: „Las Fierbinți ” „are excedent ”
( Adevărul – nr. 7503, 14 martie, 2016, pag. 10).
În legătură cu Las Fierbinți un reportaj interesant apare în Adevărul din august
2014: Las Fierbinți , orașul transformat în platou de filmare.” Este vorba despre Fierbinți –
Târg orășel din Ialomița), care a devenit platou de filmare a unui serial de la Pro TV, în felul
acesta Fierbiți -Târg devenind în doi ani o adevărată atracție turistică ( Adevărul , 21 aug.
2014, pag. 12).
În pagina 17 a ace luiași ziar se dau informații sportive interesante iar pagina 18
publică articolul „Viața de poveste a reginei săriturii de la înalțime” (Iolanda Balaș). Pagina
20 dă i nformații diverse, ce pot fi consultate de cititorii interesați în ceea ce privește
diversele oferte, locuri de muncă, închirieri, vânzări, etc.
Un articol interesant (Interviul luat de Adevărul lui Jack Canfield, speaker
motivațional american ale cărui cărți inspiră oamenii din toată lumea și care a ținut, pentru
prima dată în România, un seminar în care i -a învățat pe antreprenorii veniți la Cluj regulile
succesului), apare în Adevărul subtitlul: ―Cum obținem succesul în viață „oamenii normali
pot face lucruri extr aordinare” . (Adevărul , nr 7503, 14 martie 2016, pag. 21), prin titlu asup ra
unui aspect foarte important în ceea ce privește ocuparea unui loc de muncă, ce ar cere,
pentru a deveni un bun antreprenor, multă pricepere, voință, seriozitate, perseverență.
Pagina 24 a aceluiași ziar publică in chenar, un comunicat din partea Consi lilui Patronatelor
Bancare din România în care atrage atenția asupra dezavantajelor „Legii Dării în plată”:
„Legea Dării în plată dăunează grav României.” Cuvintele interesante din acest comunicat
sunt scoase în relief fiind scrise cu litere mari îngroșate . Formularea avertismentului
amintește de avertismentul „Fumatul dăunează grav sănătații”, ceea ce lasă de înțeles starea
sistemului bancar din România.
Lista încă mai poate continua, deoarece acestea sunt răspândite în toate ziarele
românești.
2. Titlu rile care utilizează jocul de cuvinte.
Aceste titluri presupun din partea cititorilor anumite cunoștințe istorice, civice,
științifice și literare, pentru a putea descifra mesajul transmis de acesta.
Exemple:
– „Lisul unei nopți de vară ”, Academia Cațavencu , 01 martie 2011, pag. 10; În acest
exemplu „ Visul unei nopți de vară”, devine de fapt Lisul unei nopți de vară ; cuvântul

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

26 „lisul”, provenind de la numele soților Oana și Viorel Lis, despre care se spune în
acest articol că au fost îmbrăcați în costume de super eroi.
– „Cutremur sau fără tremur, tot aia e ”, Academia Cațavencu , 15 martie 2011, pag. 5;
Din acest articol aflăm despre cutremurul din Japonia care a fost de fapt un tsunami
deoarece Martie era în zodie de Apă.
– „Cuvântul care ….. dragobește enorm ”, Academia Cațavencu , 22 februarie 2011, pag.
8
Acest articol ne prezintă ce înseamnă Dragobetele și cum au reușit diferite ziare să
integreze acest cuvânt în informațiile și titlurile articolelor.
– „Moartea domnului Șerpulescu ”, Academia Cațavencu , 25 ianuarie 2011, pag. 11;
În articolul d e mai sus cuvântul „Șerpulescul” provine de la șarpele lui Carmen Pleșu
și este vorba despre moartea șarpelui și drama stăpânei lui.
– „Cuvântul car e…. ne leak -uiește de prostii ”, Academia Cațavencu , 14 decembrie
2010, pag. 9;
Cuvântul „leak” vine de la Creatorul Wikileaks Julian Assange și înlocuiește în acest
titlu cuvântu l românesc.
În unele cazuri jocurile de cuvinte pornesc și de la numele unor politicieni cunoscuți.
Exemple :
– „Banii di n agricultură își găsesc Vătafu ”, Academia Cațavencu , 6 octombrie 2010,
pag. 11;
Aici este vorba despre Cătălin Vătafu care se antrenează ca să ocupe locul rămas
gol din parlament.
– „BUB a înscris. BVB așteaptă returul ”, Acad emia Cațavencu , 29 septembrie 2010,
pag. 6
BUB, adică Boc, Udrea și Băsescu, iar BVB reprezintă pe Blaga, Videanu și Berceanu.
– „Probleme în tabăra lui Tabără ”, Academia Cațavencu , 22 septembrie 2010, pag. 5
Deasemenea mai sunt speculate și omonimia unor cuvinte:
Exemplu:
– „Telenovela Columbeană a familiei Columbeanuț ”, Academia Cațavencu , 17 mai
2011, pag. 10;
– „Cine ne mai vămuiește în Vamă ”, Academia Cațavencu , 18 august 2010, pag. 14.

3. Titluri care ut ilizează jocul de litere
Consider că aceste titluri nu sunt foarte frecvente în presa românească actuală, dar
le întălnim la unele articole din ziarul Academia Cațavencu .
Exemple:
– „Cum să (nu) devii martir, fără profesor ”, Academia Cațavencu , 20 mai 2011, pag.
8;

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

27 – „Nesomnoroase păsărele pe la OTV se -adună ”, Academia Cațavencu , 25 mai 2011,
pag.2.
4. Titlul citat
Aceste titluri se folosesc mai des în cazul interviurilor, atunci când redau o
informație importantă, senzațională, dar le putem întâlni și în alte tipuri de materiale
jurnalistice (stire, reportaj etc.).
Exemple:
– „Păcănelele mi -au omorît băiatul ”, Click , 14 februarie 2011, pag. 7;
– „Giani Deli -Iorga: « Bogdan știa că i -am omorât socrii »”, Click , 11 februarie 2011,
pag.7;
– „Bölöni: « Am pierdut din cauza unui arbitru arogant” », Click , 21 februarie 2011,
pag.25;
– „Radu Mija: « Nicolae Iorga mi -a dat bilă albă »”, Jurnalul Național , 31 mai 2011,
pag. 9;
– „Plătesc cablul și nu merge ”, Evenimentul Zilei , 31 mai 2011, pag. 13;
– „Mi-am fracturt nasul. ”, Evenimentul Zilei , 31 mai 2011, pag. 18;
– „Mario Florescu: «Muzica asta nu e la îndemâna oricui, nici ca percepție, nici ca
execuție »”, Click , 14-20 mai 2011, pag. 10;
– „Fanny Beriaux: « Îmi place să amestec stiluri muzicale și să fiu contemporană »”,
Click , 14 – 20 mai 2011, pag. 11;
– „Grigore Leșe: « Sufletul satului este același; chiar dacă au dispărut costumele și
casele de odinioară »”, Sibiu100% , 28 mai – 3 iunie 2011, pag. 17;
– „Maicon: « Idolul meu e Dumnezeu »”, Click , 18 aprilie 20 10, pag. 22 -23;
– „Boc la Ramada: « Bunăstare vom avea anul viitor »”, Tribuna , 7 mai 2011, pag. 3;
– „Ofelia Popii: « M-am simțit foarte iubită de soartă »”, Click , 7 – 13 mai 2011, pag. 9;
– „Mândruță: « Țin diete încontinuu »”, Click , 16 ianuarie 2011, pag. 14;
– |Ion Uță: « Am vorbit cu Teo la telefon. E într -adevăr mai rău! »”, Click , 7 februarie
2011, pag. 5.
Citatul în titlul jurnalistic trebuie folosit cu maximă rigoare, deasemenea jurnalistul
nu trebuie să omită sau să adauge cuvinte deoarece cel care a dat interviul sau chiar și
cititorul vor fi neplăcut surprinși de acest fapt. Citatul pe cre îl folosim drept titlu trebuie
neapărat să se regăsească în interiorul articolului.

5. Titluri care utilizează rimele

Titlurile care utilizează rimele le întâlni m cu precădere în Academia Cațavencu dar
și în celelalte ziare, însă nu la fel de des.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

28 După Dex rima înseamnă că două sau mai multe cuvinte să aibă aceleași sunete în
silabele finale, să se potrivească și să se afle în consens.
Exemple:
– „Nu dați banii pe colanți, luați apă la elefanți ”, Academia Cațavencu , 3 iunie 2011,
pag. 9. Acest titlu este inspirat din titlul filmului „ Water for Elephants ”, și presupune
o recenzie a acestei cărți din care cititorii învață o morală.
– „Doborârea avionului Suhoi schimbă teatrul de ră zboi”. În subtitlu, sublinidu -se în
față cuvântului „Tensiuni”, se explică atmosfera tensionată din zonă, precizându -se:
„Moscova a adoptat o serie de măsuri dure față de Ankara atât pe plan militar , cât și
economic, după ce ar mata turcă le -a doborât marți dimineața un avion de luptă la
granța dintre Turcia și Siria.” ( Adevărul , 26, noiembrie, 2015, pag.14);
– „«Micul Titulescu» a crescut în ochii lui Băsescu ”, Academia Cațavencu , 18 august
2010, pag. 6;
– „Lui Videanu, orice -ar face, tot curent ieftin îi place ”, Academia Cațavencu , 11
august 2010, pag.7;
– „Documentele distruse nu mai ajung știri pe surse ”, Academia Cațavencu , 4 august
2010, pag. 5;
– „Lipsa mare de ficat, la rezervele de Stat ”, Academia Cațavencu , 28 iulie 2010, pag.
6;
– „Judecă și nu cerecta ”, Academia Cațavencu , 21 iulie 2010, pag.10;
– „Vrăjeli imobiliare la autostrada mare ”, Academia Cațavencu , 14 iulie 2010, pag.
10;
– „Cu o Ligă fără bani, înapoi cu zeci de ani ”, Academia Cațavencu , 24 mai 2011, pag.
19;
– „Să trăiască combinatu’, C -am luat și campionatu’ ”, Academia Cațavencu , 17 mai
2011, pag. 18.

6. Titluri care exploatează valorile stilistice ale unor semne de punctuație
Aceste titluri urilizează valorile stilistice a unor semne de punctuație cum ar fi:
semnul întrebării, semnul exclamării, punctele de suspensie și unele combinații între aceste
semne.
Semnul exclamării marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative
sau a unui grup de cuvinte cu rol de propoziție exclamativă sau imp erativă.

Exemple:
În mod deosebit, prin felul în care este formulat, ne atrage atenția titlul unu articol
publicat în Adevărul : „Guvernul României, acuzat de comiterea de atrocități!” Articolul este
semnat de corespondentul de presă la Bruxelles, Cristian Unteanu ( Adevărul , nr 7503, 14
martie, 2016, pag.9).Urmat de semnul exclamării și cuprinzând în formularea sa cuvântul

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

29 „atrocități”, titlul atrage atenția asupra afirmației grave,făcută de europarlamentarul Laszlo
Tokes, membur al grupului FIDESZ din Parlamentul European: „Guvernul României ne
provoacă pe secui și unguri prin acele măsuri antimaghiare, din ultimii ani, prin pr oiecte de
legi antimaghiare, prin atrocități împotriva tinerilor maghiari din Tg. Secuiesc sau a
primarilor celor mai mari orașe secuiești” atrage atenția asupra lipsei de reacție din partea
guvernanților, a autorităților, la aceste afirmații grave, care s e regăsesc la începutul oricărei
reclamații acceptate de Tribunalul Internațional de la Haga pentru crime de război, căci ceea
ce descrie L.Tokes este destinat să constituie un argument pentru o viitoare acuzație privind
o posibilă operațiune de „curățire etnică”.
În aceeași ordine de idei este și articolul poetului și jurnalistului Dinu Flămând:”Vom
plăti cu toții…”( Adevărul , nr. 7503,14 martie 2016,pag. 9), unde punctele de suspensie ne
sugerează consecințele lipsei de vigilență a autorităților rom âne în fața crizei imigranților și
a atitudinii indiferente a acestora în urma hotărârilor Summitului din 17 -18 martie a.c.
În urma gravelor greșeli semnalate în cadrul Uniunii Europene, divergețelor dintre
diferite state europene, autorul nu poate s ă nu atragă atenția în finalul articolului asupra
acestor grave greșeli, pe motivul respectării drepturilor omului :”Raiul promisiunilor
britanice este, în acest caz, tocmai una dintre acele excepții care fac ca marele regat să se fle
și să nu se afle in U E. Dacă una dintre principalele țări membre ale UE joacă solo,
primejdios, antisistem, pe o problemă așa de gravă cum este dreptul la muncă , temă care
angajează exixtența întregii Uniuni Europene, cum să mai crezi că țările din UE vor mai
reuși să facă un front comun în momentul când Seraiul va dorii să dicteze el linia
democrațiilor europene?”.
Concluzia articolului: ” Vom plăti cu toții…”încheie simetric articolul avertizându -ne că toți
membrii UE vom suferi deopotrivă.
„Vin baieții! De revelion a -m putea j uca primita cu inspectorii ANAF ”. În subtitlu
se precizează „În perioada 31 decembrie – 5 ianuarie este programată o vastă operațiune de
control cu privire la sumele încasate pentru pachete de revelion. De asemenea acțiunea
vizează și controlul d e către inspectorii ANAF chiar în noaptea de revelion; perioada de
control este situată în intervalul 31 decembrie – 5 ianuarie, când va avea loc o nouă
operațiune denumită – Revelion 2016”, în timpul căreia voi fi verificate localurile care
organizează pe trecerile de revelion. („Șansa buzoiană” an XVIII , nr 5100, 9 decembrie, pag.
2).
– „Messi și Kaka ne pregătesc de mondiale !”, Click , 7 februarie 2011, pag. 22;
– „Se înființează știința Craiova !”, Click , 16 ianuarie 2011, pag. 25;
– „La mulți ani, polițiști lor!”, Click , 26 martie – 1 aprilie, pag. 6;
– „Cărăbușul de mai, invadează Pădurea Dumbrava !”, Click 7 – 13 mai, pag. 6;
– „Sosesc acvilele țipătoare mici! ”, Click , 16 – 22 aprilie 2011, pag. 24;
– „Zicu a fost lăsat acasă !”, Click , 27 noiembrie 2010, pag. 16;
– „Jojo Dan a avut capul mai tare decât adversarul său !”, Click , 13 februarie 2011, pag.
25;
– „O șoferiță a făcut praf trei mașini !”, Jurnalul Național , 01 ianuarie 2011, pag. 10;

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

30 – „O bicicletă Pegas, o pereche de «Drăgășani» și o plimbare prin Berceni. Azi la
CulTube!”, Adevărul, 03 iunie 2011, pag. 6.
Semnul întrebării este folosit în scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a
frazelor interogative.
Exemple:
– „Fuziune Cosmote – Romtelecom ?”, Jurnalul Național , 31 mai 2011, pag. 13;
– „Știința ș i tehnologiile din nou la modă? ”, Click , 4 – 10 iunie 2011, pag.15;
– „DUSTER se răstoarnă în viraje ?”, Click 7 august 2010, , pag. 5;
– „Michel Douglas învinge cancerul? ”, Click , 27 noiembrie 2010, pag. 15;
– „Varicele – trebuie să ne sperie? ”, Click , 16 – 22 aprilie, pag. 39;
– „Cine scapă de Marea Plictiseală ?”, Adevărul , 30 mai 2011, pag. 8;
– „Azi: O înmormântare online sau cu 3D? ”, Adevărul , 31 mai 2011, pag. 8;
– „Cum să ne protejă m de pericolele de pe faceb ook?”, Adevărul , nr 7501, 9 martie
2016, pag.16).
– „De ce a intra t dreapta în nămol până la gât? ” (articol semnat de Ion M. Ioniță, în
Adevărul , nr 7500, 8 martie 2016, pag. 9).
Punctele de suspensie arată o pauză în cursul vorbirii. Spre deosebire de punct,
punctele de suspensie nu marchează sfârșitul unei propoziții sau al unei fraze, ci indică, în
general, o întrerupere a șirului vorbirii.
Comunicarea care este așezată înaintea pauzelor redate în scris prin punctele de
suspensie are întotdeauna o intonație caracteristică: când pauza este neintenționată, intonația
este descendentă, iar când pauza este intenționată, intonația comunicării este ascendentă.
Articolul poetului și jurnalistului Dinu Flămând:” Vom plăti cu toții…”, Adevărul – nr. 7503,
14 martie 2016, pag. 9), conține puncte de suspensie care ne sugerează consecințele lipsei
de vigilență a autorităților române în fața crizei imigranților și a atitudinii indiferente a
acestora în urma hotărârilor Summitului din 17 -18 martie a.c.
În urma gravelor greșeli semnalate în cadrul Uniunii Europene, divergețelor dintre
diferite state europene, autorul nu poate să nu atragă atenția în finalul articolului asupra
acestor grave greșeli, pe motivul respectării drepturilor omului :”Raiul promisiunilor
britanice este, în acest caz, tocmai una dintre acele excepții care fac ca marele regat să se fle
și să nu se afle in UE. Dacă una dintre principalele țări membre ale UE joacă solo,
primejdios, antisistem, pe o problemă așa de gravă cum este dreptul la muncă , temă care
angajează exixtența întregii Uniuni Europene, cum să mai crezi că țările din UE vor mai
reuși să facă un front comun în momentul când Seraiul va dorii să dicteze el linia
democrațiilor europene?”. Concluzia articolului :” Vom plăti cu toții…” încheie simetric
articolul avertizându -ne că toți membrii UE vom suferi deopotrivă.
– „A plâns, a plâns, a plâns!……iar a fost penibil președintele ”, Academia Cațavencu ,
14 mai 2011, pag. 10;
– „Vă ma i amintiți de… Alice Voinescu” , Adevărul , 31 mai 2011, pag. 6;

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

31 – „21, 22… Ăștia tot mai trag în noi!”, Academia Cațavencu , 11 mai 2011, pag. 4;
– „Secretul relației perfecte….”, Academia Cațavencu , 01 iunie 2011, pag. 4;
– „Vă mai amintiți de… Epoca Nuovinei”, Adevărul , 17 mai 2011, p ag. 7;
– „Cuvântul care ….divorțează”, Academia Cațavencu , 15 martie 2011, pag. 8;
– „Partidul nu e….”, Academia Cațavencu , 09 decembrie 2010, pag. 6;
– „Oglindă oglinjoară…. cine -i cel mai logic din țară?”, Academia Cațavencu , 15
martie 2011, pag. 3;

7. Titlurile care parafrazează proverbe și zicători
Exemple:
– „Funcția trece, apele rămân” , Academia Cațavencu , 28 iulie 2010, pag. 8;
Acest titlu vine de le celebrul proverb „Apa trece, pietrele rămân” și se referă la inundațiile
din România și plecare a parlamentarilor în concedii.
– „Când șeful nu e acasă, iei Tucson -ul la piață” , Academia Cațavencu , 4 august 2010,
pag.12;
Provine de la proverbul „când pisica nu -i acasă, șoarecii joacă pe masă”.
– „În Dolj se practică securitate că -i mai bună decât t oate”, Academia Cațavencu , 28
iulie 2010, pag. 3;
„….securitatea ca -i mai bună decât toate ” provine de la proverbul – „sănătate că -i mai
bună decât toate”.
– „Cuvântul care… face din țânțar bicicletă” , Academia Cațavencu , 17 august 2010,
pag. 4;
Expresia „….face din țânțar bicicletă”, provine de la zicătoarea „a face din țânțar
armăsar”.
– „Greu la Prodal cu boii mici”, Academia Cațavencu , 25 mai 2011, pag.11;
Înlocuiește expresia „greu la deal cu boii mici”.

b. Versuri
Exemple:
– „Miorița laie mai vrea o căsoaie”, Academia Cațavencu , 28 august 2010, pag. 8;
Titlul provine din poezia „Miorița ” de Vasile Alecsandri, versurile „ – Mioriță laie,/ Laie
bucălaie,”.
– „Pentru Ghască și popor, drept în tîrgul Ieșilor”, Academia C ațavencu , 09 martie
2011, pag. 5;

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

32
c. Titluri de opere, filme, melodii
Exemple:
– „Punguța cu doi bani în plus din drumuri” , Academia Cațavencu , 29 septembrie
2010, pag. 10;
– „Găina cu ouă de aur a Academiei Române este surdo – mută”, Academia Cațavencu ,
22 septembrie 2010, pag. 10;
– „Albă ca Zăpada și cei decît șapte pitici”, Academia Cațavencu 22 septembrie 2010
pag. 9;
– „Albă ca Zăpada e chiar ea” , Academia Cațavencu , 08 septembrie 2010, pag. 10;
– „Albă ca Zăpada și un singur pitic”, Academi a Cațavencu , 17 iunie 2010, pag. 7;
– „Și chinezii plâng câteodată”, Academia Cațavencu , 08 octombrie 2008, pag.11
(acest titlu provine de la melodia trupei Holograf „Și băieții plâng câteodată”).
– „Primarul bun, pomul tăiat, costurile le -au umflat”, Academia Cațavencu , 08
septembrie 2010, pag.6 ( de la celebra melodie a lui Mircea Rusu „Omul bun și pomul
copt” ) .
– „D’ale Vaticanului”, Academia Cațavencu , 31 martie 2011, pag. 11 ( de la celebra
piesă de teatru a lui Ion Luca Caragiale „ D’ale carnaval ului” ).
Aceste tipuri de titluri abundă în Academia Cațavencu și mult mai puțin în celelalte
ziare românești.

8. Titluri defective de predicat

În capitolul precedent am subliniat faptul că predicatul în titlul jurnalistic poate fi și
este înlocuit prin linie de pauză, două puncte sau prin semnul egalității.
Linia de pauză marchează, ca și celelalte semne de punctuație, pauza dintre diferite păr ți ale
vorbiri, dintre propoziții și fraze.
Exemple:
– „Luna mai – luna controalelor muncii la negru” , Click , 7 – 13 mai 2011, pag. 11;
– „Granti Bank – produse inovatoare și servicii de calitate”, Click , 7 – 13 mai 2011,
pag. 11;
– „CML – inovație, tehno logie și munca în echipă”, Click , 26 martie – 1 aprilie 2011,
pag. 5;
– „Maria Voichița – divă medievală cre -o bate măr pe Hormonica”, Academia
Cațavencu , 20 februarie 2011, pag. 6;
– „Narcis – celebru în toată țara” , Click , 21 februarie 2011, pag. 8;
– „29 m ai – Ziua Părinților de Îngeri”, Click , 28 mai – 3 iunie 2011, pag. 11.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

33 Semnul două puncte, anunță vorbirea directă sau o enumerare, o explicație, o
concluzie și marchează totodată o pauză, în genere mai mică decât pauza indicată de punct.
Ele se pun a tât la sfârșitul unei fraze, cât și în interiorul ei.
Exemple:
– „Poveste fără sfârșit: bordeiele din Ocna”, Click , 28 mai – 3 iunie 2011, pag. 10;
– „Băsescu: PDL nu are nevoie de un caporal ci de un președinte”, Tribuna, 18 aprilie
2011, pag. 15;
– „Stud iu: Limbile pământului ar avea o origine unică” , Tribuna , 7 mai 2011, pag. 9;
– „Mobius: o nouă criză” , Jurnalul Național , 31 mai 2011, pag. 13;
– „Bookfest 2011: « Puțin și ieftin »”, Jurnalul Național , 7 mai 2011, pag. 20;
– „Narcis Ianău: pasionat de politică și gătit”, Adevărul , 30 mai 2011, pag. 7;

9.Titluri evazive
În cazul acestor titluri există o contradicție între semnificația titlului propriu -zis și
conținutul articolului.
Exemple:
– „Cutremur la Ploiești” , Jurnalul Național , 31 iulie 2016, pag.19;
Acest titlu derutează cititorii deoarece din el înțelegem că este vorba de un cutremur la
Roma, pe când în corpul articolului se vorbește despre un exercițiu de evacuare în caz de
cutremur desfășurat la Ploiești de către Inspectoratu l pentru Situații de Urgență.
– „Amorul dintre Wiliam și Kate s -a sfârșit în România”, Evenimentul Zilei , 31 mai
2011, pag. 14.
În acest articol este vorba de fapt despre filmul făcut în România „Wiliam & Kate: A Royal
Love Story ”, care a durat 18 zile și s-a încheiat de curând.

10. Titluri ce reprezintă figuri stilistice
10.1 Repetiția
Cele mai multe repetiții atrag atenția prin poziție, formă, dar și prin conținut.
Exemple:
– „La festival, la festival, unde teatrul e pe val!” , Academia Cațavencu , 3 iunie 2011,
pag. 5;
– „A plâns, a plâns, a plâns!…. iar a fost penibil președintele”, Academia Cațavencu ,
14 mai 2011, pag. 3;
– „Cum a oprit un ziar quality quality -ul ziarul și -a smuls singur quality -ul și l -a dat
afară de pe site” , Academia Cațavenc u, 07 aprilie 2011, pag. 7.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

34 10.2 Enumerația este un procedeu stilistic întâlnit în presă mult mai frecvent decât
repetiția.
Exemple:
– „Ochișorii, nasul și gurița”, Academia Cațavencu , 07 mai 2011, pag. 6;
– „Toată pedelimea râde, joacă și filmează”, Academia Cațavencu , 25 mai 2011,
pag.7;
– „Despre vaci, mioare, polițiști și Emil Boc”, Academia Cațavencu , 21 mai 2011,
pag. 12;
– „Săptămâna mondenară: Adriana Bahmuțeanu, Viorel Lis, Mircea Badea”,
Academia Cațavencu , 22 februarie 2011, pag. 6;
– „Tineri medici, a ctori și muzicieni au prioritate la locuințele ANL”, Jurnalul
Național , 28 mai – 3 iunie 2011, pag. 8.

10.3 Chiasmul
Exemple:
– „Scenarii mici cu mici oameni: Irinel și Irina Columbeanu”, Academia Cațavencu ,
22 aprilie 2011, pag. 9;
– „Strada Țiglari pe ntru zece zile închisă” , „Adevărul de seară”, 2 iunie 2011, pag. 4;
– „Carosabilul pe Alba Iulia se reface”, „Adevărul de seara”, 2 iunie 2011, pag. 5;
– „Klaus Iohannis miercuri se plimbă cu bicicleta prin municipiul Sibiu ”, Adevărul de
seară , 08 iunie 2011 , pag. 5;

10.4 Elipsa – este cel mai des folosit procedeu stilistic de către jurnaliștii presei
scrise și nu numai.
Exemple:
– „Mădălina trebuie operată în Germania”, Click , 7 octombrie 2010 pag. 9;
– „Dacă Băsescu semnează, declanșăm procedura de suspendare a sa”, Click , 7
octombrie 2010 pag. 10;
– „Mici înotători prahoveni la înălțime” , Ziarul Prahova , 22 aprilie 2015, pag. 14;
– „Tineri cântăreți ploieșteni premiați”, Ziarul Prahova , 22 aprilie 2015, pag. 23;
– „Primăria Ploiești atacă în instan ță guvernul ”, Ziarul Prahova , 22 aprilie 2015,
pag. 4;
Astfel de exemple abundă în presa românească.

10.5 Asindetul – figură de stil constând în supimarea conjuncțiilor copulative cu
scopul de a oferi dinamism frazei.
Exemple:
– „Un singur urs, prea multe idei”, Academia Cațavencu , 13 mai 2011, pag. 3;

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

35 – „S-a urcat băut la volan, a provocat un accident ”, Adevărul , 30 mai 2011, pag. 8;
– „Doi bărbați dați dispăruți, găsiți înecați”, Adevărul , 27 mai 2011, pag. 3;
– „Bucăți din Hala Matac he, vândute la negru” , Evenimentul Zilei , 12 iunie 2011, pag.
4;
– „Veni, vidi, furi” , Academia Cațavencu , 25 martie 2011, pag. 4.

10.6 Epitetul
Dacă ne referim la structura gramaticală, cele mai multe epitete sunt adjectivele și
doar câteva sunt substantive. Există două tipuri de epitete: simplu, care este exprimat printr –
un singur cuvânt și epitetul compus din mai multe elemente (a dică epitetul dublu).
Narcisa Crețu preia opinia lui Tudor Vianu conform căreia epitetul exprimă „felul viziunii
sau al sensibilității scriitorului, felul în care poetul apreciază realitatea ”.
Exemple:
– „Portretul doamnei bătrâne”, Academia Cațavencu , 29 aprilie 2011, pag. 6;
– „Capote fără sânge rece”, Academia Cațavencu , 22 aprilie 2011, pag. 6;
– „Clasici săraci care și -au îmbogățit urmașii”, Academia Cațavencu , 18 aprilie 2011,
pag. 5.

În opinia mea presa social -politică este un alt tip de pre să care utilizează cât mai
multe tipuri de titluri, cum ar fi: titluri defective de predicat, interogative sau exclamativ –
imperative, titlurile care utilizeaza citatele, chiasmul și elipsa.
Presa economică actuală cel mai mult utilizează titlul clasic – tradițional și cele care
utilizează valorile stilistice ale unor semne de punctuație.
Pentru a putea susține ideea de mai sus, am analizat mai multe articole din cadrul
diverselor rubrici din yiarul Adevărul , apărute între anii 2015 -2016.
La rubrica „ Eveniment ” – Adevărul nr. 7527, 25 aprilie 2016, pag. 3) apar titluri
sugestive pentru conținutul articolelor respective: ―Condamnarea lu’ Dragnea a declansat
rebeliunea în PSD”; de asemenea în același cotidian la rubrica „ Actualitate ” pag. 4, apa re
titlul „Blatul perfect” , titlu ce este precedat de precizarea : „Cum a măsluit conspirativ Paul
al României adjudcarea a 10 hectare de teren la Snagov” , în subtitlu subliniindu -se cuvântul
așezat în fața ― corupție ” se explică esența articolului: „Paul a l României și cei care l -au
ajutat sa intre ilegal în posesia pădurilor pe care acesta pusese ochii au fost atât de precauti
înât nici avocatii n -au știut cu ce sentințe se terminau procesele. Unul dintre apărători a aflat
după 13 ani că l -a ajutat pe Lamb rino să intre în posesia pădurii Snagov -Fundul Sacului. El
a știut din 2003 că a pierdut procesul.”
La pagina 12, rubrica specială, întâlnim titlul formulat în limbaj popular, colocvial:
„excluderea de la Eurovision, o palmă pentru România”. Elipsa preidi catului, prin virgulă,
reliefează mai bine ideea din partea a doua a afirmației. În subtitlu, după sublinierea
cuvântului așezat în față „Eșec”, se precizează: ―România a fost exclusă de la ediția din

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

36 2016 a concursului Eurovision din cauza datoriile de pe ste 10 milioane de euro acumulate
în ultimii 8 ani, pe care TVR le are către EBU ( European Broadcasting Union). Mai mult,
postul publ ic urmează să fie prima televiziune exclusă vreodată din EBU”. În aceeași ordine
de idei, tot la rubrica „ Special ” la pagi na 13 a ziarului Adevărul din 25 aprilie 2016, formulat
tot în termeni opulari, duri, întâlnim titlul „Culisele rebeliunii de la Opera Națională”.
În subtitlu, cu sublinierea cuvântului „război”, așezat în față, se precizează: „încep să apară
dedesuptur ile nu prea plăcute ale protestului angajațiolor care au dus până acum la anularea
a 3 spectacole pe scena operei bucureștene”.
La pagina 15, rubrica „Internațional”, apare articolul foarte interesant ce poartă titlul
care exprimă esența conținutului a rticoluilui: „SUA cer Germaniei trupe pentru Est”.
Subtitlul precedă de cuvântul subliniat : „Solicitare” ne edifică cert asupra conținutului
articolului: „Statele Unite așteaptă ca Germania și Marea Britanie să trimită efective militare
în țările baltice, Polonia și România pentru a descuraja Rusia”. Tot pe temă de politică
externă, la pagina 15 a aceluiași cotidian, apare articolul: „Protest la Chișinău”. Construit
sub forma unei propoziții nominale ce concentrează la maxim ideea, titlul anunță un conflic t
deosebit de tensionat: „Mii de persoane au ieșit în stradă duminică, la Chișinău, pentru a
cere demisia guvernului condus de Pavel și convocarea de alegeri parlamentare anticipate.
Tot printr -o propoziție nominal, la rubrica „Panoramă”, în același cotidian, la pagina 24, este
formulat titlul :”Parc de distracții creștin cu crucificări interactive”. Cu sublinierea
cuvântului „Show” așezat în față, subtitlul explică de fapt conținutul articolului: ” Un parc
thematic religios din Argentina pare un fel de variant a parcurilor de distracții Disney.
Spectacolele biblice puse în scenă la Tierra Santa prezintă inclusive un Iisus robot pentru
momentul învierii”
Pe aceeași temă, tot la pagi na 24, apare titlul „Călugărul robot”, titlul ce este
concludent pentru comunicarea ideii esențiale desprinse din conținutul articolului. În articol
se precizează un că un temple budist din China, Longquan, a decis să atragă noi adepți,
îmbinând tradiția cu tehnologia modernă și în acest scop, mimează pe un călugăr robot. În
limbaj colocvial, apare și titlul „Au picat de papagali în afacerea Moscheea” ( Adevărul , nr.
7513, 30 martie, 2016, p.1). În articol se vorbește despre construirea unei Moschei la
București, la schimb cu ridicarea unei catedrale ortodoxe la Istambul, care se dovedește tot
mai mult o capcană abil întinsă de Turcia, capcană în care la București, au picat trei
președinți și cinci guverne. Această constructive este și subiectul unui artico l ce apare la
rubrica „Eveniment” în același cotidian, la pagina 3 : „Biserica de la Istanbul, o ambiție
politică a României, niciodată dorită la Patriarhie”. În subtitlu, după subliniera cuvântului
„Controversă” ce apare în față se explică exact situația acestei construcții, care constituie o
adevărată controversă și care este contestată de o mare parte din populație: „Deși a semnat
cu Turcia un protocol pe problem de culte,după principiul Moschee la București, biserică la
Istanbul este suficientă pentru r omanii din zonă!”.
În același număr al Adevărul , la pagina 10, rubrica „Economie”, apare un articol
interesant: „Bancherii și -au făcut justiție paralelă”. La subtitle cu subliniera cuvântului
„Alternativă’, se precizează : „Românii cre nu vor să stea a ni de zile prin justiție în procese
interminabile cu băncile se pot adresa acum, gratis, unui centru alternative de soluționare a

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

37 disputelor. Reprezentanții consumatorilor și avocații avertizează, însă, că acesta este înființat
cu dedicație pentru bănci ș i cer modificări.”
Tot pe aceeași temă apare, la rubrica „Economie” ( Adevărul , nr.7513, 30 martie
2016,
pag. 11), articolul „Mâine se încheie mica amnistie fiscală” (persoane fizice sau juridice care
înregistrează impozite neplătite la bugetul de sta t în perioada 30 septembrie2015 – 31 martie
2016 pentru a benefici de unele facilitate).
La rubrica „Special”, pagina 13 a aceluiași cotidian, apare un articol care vorbește
despre „Secretele dispecerilor de la 112: «Dacă ne -am panica n -am reuși să ajut ăm»”. În
subtitlu se precizează: „Angajament. Oamenii care lucrează la preluarea apelurilor de
urgență, trebuie să fie stabil emoțional și să aibă capacitatea de a se concentra pe termen
lung pentru a face față turelor lungi în timpul cărora sunt deseori c onfruntați cu situații de
viațăsi de moarte.”
La pagina 14, rubrica „Internațional” sunt redate aspecte din politica externă: „O
româncă a suferit alături de victimele atentatului din Pakistan: „Ce ticălos laș poat e ataca un
parc plin de copii?” . În s ubtitlu, care are subliniat cuvântul „mărturie” se explică, de fapt,
conținutul articolului: „Maria Cristina Marcuș, în vârstă de 23 de ani a povestit pentru ―
Adevărul „cât de puternic a marcat -o atentatul din Lahore”.
Un alt titlu pe aceeași pagină l a rubrica „Internațional” este seminifivativ pentru
ilustrarea ideii din conținutul articolului: „Avion egiptean deturnat de un idiot”. Este vorba
despre un avion al companiei Egypt -Air care ar fi trebuit sa efectueze un zbor între
Alexandria și Cairo, și care a fost deturnat deasupra Mării Mediterane către Cipru. Odată
ajuns Laranca, piratul aerului, care amenința să detoneze o centură cu explozibil a formulat
mai multe revendicări nucleare, însă a fost ignorat de autorități. După 6 ore, piratul aerului,
identificat ca fiind Seif Eldin Mustafa, de naționalitate egipteană a renunțat și s -a predat. La
final, un oficial egiptean a precizat că centura cu explozibil „era falsă”. Finalul articolului
răspunde în simetrie titlului: „înfuriat, președintele cipriot Nikos Anastasiades a declarat
despre bărbatul care a produs atâta deranj că este un „idiot””.
În ziarul Adevărul , la pagina de ― „Cultură” ( Adevărul nr. 7513, 30 martie 2016,
pag. 22) se întâlnesc articole ce vorbesc despre succesele obținute de româ ni în domeniul
cinematografiei: „Record absolut: 13 trofee Gopo pentru „Aferim””, „gala „Aferim” al lui
Radu Jude a surclasat recorduri anterioare de la premiile Gopo, precum firmele lui Nae
Caranfil: „Restul e tăcere”(2009), cu noua statuete sau „Closer t o the moon”(2015), tot cu 9
distincții”, în aceeași temă, în aceeași pagină, rubrica „Cultură” este și articolul „Premiile
Gopo, un fel de Oscar, dar altfel”.
Ziarul Adevărul din 5 aprilie 2016 se deschide cu un articol vorbind despre corupție:
„Emanoi l Savin, primarul Bușteniului: „80% din funcționari iau o mic ă șpăguță ca să
trăiască și ei” (Adevărul , nr. 7516, 5 aprilie 2016, pag 1).
La pagina 4 a aceluiași ziar, la rubrica „Actualitate” apare articolul: „Metodele de
teroare ale lui Adrian Cordune anu”. În subtitlu se explică semnificația articolului: „Iași.
Numărul doi din clanul interlop Cordineanu, arestat preventiv pentru șandaj, ar fi ințepat cu

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

38 cuțitul în picior un agent de vânzări de la care cerea bani și clienți pentru o firmă de
construcții pe care o controla.” În mesajele telefonice transmise de Corduneanu, obtinuțe de
Adevărul interlopul iși amenința victima că: „Îi va crăpa capul”.( Adevărul , nr. 7516, 5 aprilie
2015, pag. 4).
La pagina 5 a aceluiași cotidian apare articolul: „Denun ț la DNA: cuvântul lui Ghiță,
lege în PSD”. Elipsa predicatului suplinit prin virgulă, întărește și mai mult ideea afirmată
prin titlu. În subtilu se explică semnificația articolului: „Detalii inedite apar în dosarul
deputatului Sebastian Ghiță, cercetat p entru șantaj, dare de mită și cumpărare de influență.”
La rubrica „Actualitate” pagina 6, a aceluiași cotidian apare un articol, care vorbește din nou
despre hibele sistemului de sănătate din România. Pintr -un titlu eliptic de predicat, se
accentuează ide ea vinovăției autorităților în ceea ce privește sisteul medical românesc:
„Autoritățile, vinovate de tragedia bebelușilor din Argeș.” În subtitlu, se precizează:
„Sondaj”. Deși aproape întreaga țară a aflat de tragedia micuților țintuiți la pat de sindromu l
hemolitic, uremic, declarațiile contradicotrii date de oficiali i -au făcut pe români să arate cu
degetul spre Ministerul Sănătații și spre Direcția de Sănătate publică Argeș, instituții pe care
le consideră principalele vinovate pentru valul de îmbolnăvi ri cu Ecoli.”
Tot la rubrica “Actualitate” , la pagina 7, apare un articol foarte interesant, cu titlul
„Românii încep să cradă în puterile hipnozei.” În articol se subliniază ideea că tot mai multe
cazuri de atacuri de panică, stări de anxietate și fobii ce apar pot fi tratate printr -o terapie
contestată de medici, de care mulți români încă se feresc, în ciuda a ceea ce se intâmplă peste
hotare. Deși au început să câștige teren, specialiștii în hipnoză spun că pacienții le trec pragul
abia când restu l tratamentelor nu dau nicun rezultat. Prin hipnoză s -ar putea trata dependența
de țigări sau alcool. Un studiu derulat de oamenii de știință din Suedia a scos la iveală faptul
ca o oră de hipnoterapie pe săptămână, timp de 12 săptămâni, a dus la reducerea simptomelor
sindromului de intestin iritabil cu 40%. În același timp, o altă cercetare realizată de
Universitatea Stanford, a arătat că sugestiile expuse în timpul hipnozei produc efecte
observabile în corpul pacientului: atunci când participanților li s -a cerut să -și imagineze că
mănâncă, secrețiile de acid gastric au crescut cu 70%.”
În același cotidian, la rubrica „Special”, pagina 21 , apare un articol interesant, ce
sugereaza ideea că Sfinxul și Babele fac obiectul disputei între doua județe: „Sfin xul și
babele disputate cu încrâncenare în instanță „. De asemenea, elipsa predicatului precum și
folosirea unu cuvânt „dur” (încrâncenare) scot în relief distanța crâncenă în legătură cu cele
două monumente ale naturii. În subtitle, se explică semnificați afirmației :”Litigiu.
Conducerea județului Dâmbovița i -a dat în judecată pe vecinii din Prahova acuzându -i că nu
recunosc actele oficiale potrivit cărora celebrele monumentele naturii se află „în ograda”lor.
Procesele sale privitoare la demarcația teritor ială au început acum peste 15 ani.”
În legătură cu precaritatea stării de cercetare în România, în ziarul „Adevărul ” din 22 august
2013, la rubrica „Actualitate ” se atrage atenția asupr stării critice în care se află cercetarea
:”Nature”: „Cercetrarea din România, în cădere liberă”. Din nou, elipsa predicatului, suplinit
prin virgule, întărește ideea sugerată prin titlu.( Adevărul , 22 august 2013,pag. 5). În subtitle
se precizau următoarele : „Ecouri. Revista «Nature» a publicat ieri o analiză în care criti că

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

39 dur tăierea fondurilor allocate proiectelor de cercetare din România și relaxarea condițiilor
de acces îm funcțiile universitare.”
La rubrica „Cultură” , în ziarul Adevărul din 5 prilie 2016, apare articolul
„Președinții României, la aniversarea Aca demiei” ( Adevărul , nr. 7516, 5 aprilie , 2016,pag.
22 ). În subtitle se explică, de fapt, conținutu articolului : „Omagiu. Personalități ale vieții
politice și culturale din România și străinătate, precum Klaus Iohannis,președintele
României, Principes Ma rgareta, dar și foștii președinți Ion Iliescu și Emil Constantinescu,
au participat ieri la aniversarea împlinirii a 150 de ani de la înființarea Academiei Române”.
Au fost expuse opera de artă aparținând lui Luchian, Aman, Andreescu și Pallady.
În zia rul Adevărul , la rubrica „Eveniment” ( Adevărul nr. 7516,5 aprilie, 2016,pag. 2)
apare un articol pe tema terorismului : „Smulgerea baticului de pe capulunor adolescente nu
va rezolva problema terorismului”. În subtitle, subliniindu -se cuvântului „Concluzii” , se
explică semnificația titlulu i, precum și esența articolului : „Concluzii: Agresorii celor doua
tinere musulmane nu fuseseră identificați până ieri, iar faptul că părinții victimelor refuză să
depună plângere la Poliție îngreunează ancheta, atrag atenți a procurorilor. Între timp,
specialiștii subliniază că problema terorismului nu va fi rezolvaată prin atacarea unor eleve
de liceu.”
În același ziar, la rubrica „Eveniment”, pagina 3, a par articole interesante precum :
”Islamofobia, avantaj pentru ideol ogii jihadiști” (Aversiune europenilor față de refugiați,
servește intereselor unor partide extremist de pe continent, și, mai ales unor ideology
jihadiști, pentru care integrarea musulmanilor în societăților – gazdă este „o oroare”, după
cum susține izlam ologul clujean Marius Lazăr. Islamofobia dă sens discursului islamist
radical privind aversiunea „Occidentului” față de „Islam”). Pe aceeași temă, la aceeași
pagină, un articol se intituleză:”Să nu idealizăm nici să anatemizăm în masă”. În articol,
islamol ogul Marius Lazăr crede că trebuie să fim realiști în ceea ce -i privește pe refugiați,
„sa nu idealizăm în totalitate pe refugiați, dar nici sa -i anatemizăm în masă. E vorba despre
persoane ce provin din toate categoriile sociale ce au trecut desea prin ex periențe
traumatizante, ce au fost obligați să se adapteze la circumstanțe dificile pentru a supraviețui,
ei și familiile lor. Ca peste tot, se găsesc acolo și buni și mai puțin buni, așa cum e orice grup
uman din lume”, „E nevoie de construcția unei opini i publice care să nu se lase confiscate
de tentațiile enclavizării în bastioanele psihozelor (auto) induse.”
Un comentariu realizat de Cristian Unteanu, corespond ent la Bruxelles se intitulează :
„Ce avantaj își poate crea România din criza refugițilo r” (Adevărul , 26 august 2015, p.3).
Articolul scoate în evidență fapul că acum este un moment de criză fără precedent, dar „și
fără precedent ar putea fi, dacă ar fi bine înțeleasă și judecată foarte rapid și correct, șansa
României de a -și face auzite arg umentele și de a -și valorifica atuurile noastre
strategice….Acum și nu mai târziu, diplomația noastră ar trebui să folosească toate canalele
de care dispune , formale și informale, pentru a relua în urgență, discuția veche , mereu
neterminată, despre adera rea noastră la statul Schengen”, „Ce -ar propune România ar fi o
logică europeană, comună, a unui spațiu comnu de apărare și securitate, internă și externă,
care să permit o gestionare eficace a unei problem care, odată scăpată din mână ar putea
pune sub semnul întrebării însăși construcția europeană”.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

40 În același ziar, la pagina 9, rubrica „Politică” apare, în limbaj familiar, popular,titlul
„Tata -socru, mătrășit din PSD”. În subtitlu, se explică semnificația titlului, care de fapt
sugerează ideea esen țială a articolului :”Revanșă. Ilie Sârbu va fi schimbat din funcția de
lider al senatorilor PSD, după ce ginerele său, Victor Ponta, a pierdut șefia partidului în fața
lui Liviu Dragnea. Sârbu va primi totuși un post bine plătit la stat.”
La rubrica „Economie”, în același ziar din 26 august 2015, paginile 10 -11, apar
articolele : „Ieftinirea petrolului ajunge cu întârziere în benzinăriile din România” (prețul
petrolului a scăzut pe piețele international cu peste 30% de la 1 iulie, dar carburanții
comercializați la stațiile din România s -au ieftinit doar cu puțin peste 6 % ); „Cum se va
simți îm România cutremurul bursier din Asia”.
La paginile 14 -15, la rubria „Special” din Adevărul din 26 august 2015, în limbaj
familiar, sunt articole ce poartă t itluri suggestive: „Vara capricioasă a dat peste cap
agricultura: nu vom avea ce mânca, dar vom avea ce bea ””; „E de groază, porumbul e praf
!” ;
„Fântânile au sect, dar vom ave țuică din plin”.
La pagina 21 din același cotidian ( Adevărul , 26 august 2 015, rubrica „Tehnologie”)
apare un titlu care în rimă fiind realizat vorbește despre o inventive interesantă :”Taxiul
zburător venit din viitor”. Elipsa predicatului, suplinită prin virgulă întărește ideea desprinsă
din titlu. În articol se vorbește despr e o inventive ce va revoluționa sistemul de transport.
Acest nou sistem de transit propune capsule cu două locuri, care se deplasează prin levitație
magnetică.
De asemenea în mod ironic, cu cuvintele puse în rimă, sunt subliniate aspect diverse
din „avalanșa” șpăgilor: „Ploaie de stele căzătoare în Poliția Română. Chestori și comisari,
printre mari șpăgari”. În subtitlu, după ce se subliniază cuvântul „Corupție”, se explică titlul:
„Tot mai mult ofițeri superiori din Poliție trec de partea cealaltă a legii, devenind protector
ai infractorilor.Puși să vegheze la respectarea legii, unii dintre polițiști aplică doar „Legea
șpăgii”. Cei care au picat testul integrită ții sunt anchetați de procurorii DNA și riscă ani grei
de pușcărie” ( Adevărul nr.7439, 19 noiembrie 2015, pag 1 -2).
La rubrica „Economie”, paginile 10 -11, ale aceluiași cotidian, apar articole ce
transmit informații utile populației: „Cum au mers aface rile în primele nouă luni”, „Registrul
ajutoarelor de stat, functional din din ianuarie 2016”.
La rubrica „Internațional”, paginile 14 -15, din ziarul Adevărul , din 17 noiembrie
2015, apar articole interesante ca: ”Atmosferă de război la Paris” (este vorba despre un raid,
o amplă operațiune antiteroristă ce a avut loc în apropiere de Paris, la Saint -Denis, unde
poliția avea informații că s -ar afla „creierul” ate ntatelor care au însângerat capital Franței,
Abdelhamid Abbaond); „Unda de terore se extinde în Europa”; „Confesiunile unui fost spion
al statului Islamic”.
Alte titluri sugerează exact conținutul de idei al articolului. De exemplu, la pagina
„Cultură” din ziarul Adevărul din 19 noiembrie 2015, apare titlutl: „La Colectiv s -a rupt
filmul democrației” ( Adevărul , 19 noiembrie 2015, pagina 22). Cuvintele din titlu apar în
articol și aparțin lui Vlad Alexandrescu, fost ministru al Culturii , de curând demis ionat.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

41 Prima sa zi de mandate a concis cu deschiderea unei noi ediții a Târgului de Carte
Gaudeamus (18 -22 noiembrie). Cu acest prilej, o primă declarație de presă a ministrului a
atins și subiectul tragic al incendiului din clubul Colectiv: „Acest nou go vern vine pe marea
tragedie de la Colectiv. Să nu uităm că celor care au murit acolo le datorăm schinbarea de
govern și că în calitate de ministru al Culturii mă simt extreme de responsabil pentru ce s -a
întâmplat acolo…Cred că acolo se întâmpla un act de cultură: era o trupă rock care încerca
să lanseze un album original, fără fonduri de la stat, fără sprijin investituțional, într -un spațiu
fost indusrial. Acolo s -a rupt într -un fel filmul democrației , acolo s -a rupt filmul încrederii
care lega clasa polit ică românească de publicul consummator de cultură (…) Trebuie să
încercăm să reface încrederea care s -a pierdut, iar cultura joacă aici un rol fundamental,
pentru că tocmai cultura este cea care le leagă”. Din păcate, ministul care -și pusese în gând
să ref ormeze cultura și demarase câteva proiecte de redactare, a demisionat.
În același cotidian, la rubrica „Showbiz”, pagina 23, articolul „Amalia Enache,
noua”zâna a surprizelor” vorbește despre prezentatoarea Amalia Enache”, care reinventează
conceptual de surpiză în emisiunea „Clipa de fericire”, de pe 25 noiembrie, de la ora 20:30,
la ProTV.
Tot despre emisiunile ProTv vorbește și articolul „20 de ani cu ProTv. Cum a
revoluționat televiziunea din România ” ( Adevărul 1 decembrie 2015, pag. 23, rubri ca
„Showbiz”). În articol se subliniază ideea că aniversarea a 20 de ani a postului ProTv
reprezintă un bun prilej de a rememora elementele care l -au propulast în atenția românilor.
Modelul occidental, promovarea vedetelor și lansarea unor show -uri cu pri ză la public au
garantat succesul.
Îmbinând limbajul presei cu cel colocvial, Andrei Gheorghe, om de radio ( preintă
emisiunea „Lanțul slăbiciunilor”), vorbind despre Adrian Sârbu, îi conturează în mod
original profilul acestuia: „Adrian Sârby era un t aur comunal, vorba celor de la B.U.G Mafia,
extreme de puternic, extreme de productive, extreme de inventive,de creative și de dominant.
Era un fel de smardoi pe treaba lui. Asta nu înseamnă apreciere pozitivă sau negative”.
Numele lui
Adrian Sârbu a fost de la început legat de ProTv, acesta fiind considerat prtizanul unei
„mașinării” media cre cu greu poate fii egalată. Despre Andrei Sârbu, analistul media Iulian
Comănescu spunea în textul intitulat ”Visul lui Adrian Sârbu”, că în timpul teleconferințelo r
cel căruia i se spunea „Shogunul”, „arunca ” în aer concept precum „Biserica Pro”,
„fenomenul Pro”, „Universitatea Pro”.
Un punct tare al ProTv, a fost reprezentat întotdeauna de vedetele sale, „pilonii
fiind, la început și după multă vreme după, A ndreea Esca și Florin Călinescu. Acum însă,
Comănescu sesizează schimbarea de vedete asociate postului și speră ca apariția lui
Călinescu la „Românii au talent” să reînvie imaginea cinsacrată. Comănescu spune ca ”la
începuturi ProTv a fost tot ceea ce poat e fi mai aproape de un star system în România, postul
mizând pe potențarea vedetelor. Să zicem că ProTv a fost postul care a știut să potențeze o
serie de oameni, în timp ce la alte emisiuni entertaimenul de calitate și dragostea publicului
au apărut mai d egrabă împotriva respectivei televiziuni.”

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

42 La pagina”Actualitate” din ziarul Adevărul din 1 decembrie 2015, este formulat un
titlu folosindu -se limbajul colocvial, titlu ce ne sugerează ideea de corpuție, corupție ce a
pătruns în toate domeniile: „Bar onul Nicolescu, proptea p entru judecătorii de partid”
(Adevărul , nr.7445, 1 decembrie 2015,pag. 6). Elipsa predicatului, suplinit prin virgule,
scoate mai bine în relief ideea sugerată prin titlu.
La pagina de „Cultură” din același cotidian, pagina 22, este un articol interesant, ce
vorbește despre acțiunile desfășurate pentru ajutarea victimelor de la „Colectiv”: „Angela
Gheorghiu a strălucit la Ateneu pentru Colectiv”.
La rubrica „Politică”, pagina 8 în Adevărul din 1 decembrie 2015, un articol, a l cărui titlu
este formulat tot într -un limbaj familiar, sugestiv, vorbește despre discuțiile ivite în
Parlament, în urma „bâlbâielilor” care s -au produs în cercetarea cazului, dar mai ales, în
urma morții atâtor tineri, din cauza procedurilor dezorganizat e și a condițiilor insalubre din
spitale.Articolul se intitulează „Cazul Colectiv a deschis robinetul de inepții parlamentare”.
La rubrica „Actualitate” se vorbește din nou despre șpagă: „Vărul Crinuței
Dumitrean „răsfățat „ cu milioane de ANPR dădea ș pagă cozonaci și strudel.”
La rubrica „Economie” a aceluiași cotidian, la pagina 10 , un articol vorbește despre
turismul desfășurat în România. Titlul, folosind cuvinte din limbajul familiar, sugerează
exact conținutul articolului: ”Tensiunile din Euro pa umflă cererea turistică pentru
România”. În articol se subliniază că situația din Franța și Belgia, dar și conflictele din alte
zone sunt motivele pentru care turiștii români s -au orientate în această iarnă către destinațiile
locale.
La „Opinii”, în același cotidian, la pagina 9, Ion M. Ioniță semnează un „Editorial”
intitulat „1 Decembrie. Ce am reușit și ce nu”. Titlul ne sugerează ideea esențială din
conținutul articolului, stârnindu -ne curiozitatea de a afla ce am realizat după Marea Unire
și ce nu am reușit.
La pagina „Internațional”, în „Adevărul ” din 1 decembrie 2015, paginile 14 -15, apar
articole foarte interesante :”Liderii lumii caută soluții pentru salvarea Planetei” ( în articol
se subliniază ideea că la Paris 150 de șefi de stat și de govern încearcă „să ajungă la un acor
istoric privind schimbările climatice. Plus două grade Celsius linia roșie care nu trenuie
depășită”).
Un titlu realizat în rimă la rubrica „Sport ”este amuzant și ironic: „Mafiotul Sumudică
a făcut Steaua mai mi ca” (Adevărul nr.7445, 1 decembrie 2015, p.19). Articolul se referă la
antrenorul „Astrei Giurgiu”, care a bătut din nou campioana, la capătul unui meci în care a
avut din nou inspirația de a -și trimite fundașii centrali în careul advers la ultima fază a
partidei.
La „Opinia”, în Adevărul din 23 martie 2016, pagina 5, apar două articole :”Europa
diasporelor, în război cu cetățenii ei”, semnat de Sorin Bocance, director în științe politice;
„Terorismul din inima Europei”, de Alexandru Fotescu. În ultimu l articol amintit, autorul
Alexandru Fotescu, expert în securitate internațională , răspunde chiar titlului : „Jihad în
inima Europei”: „Continuarea, după dispariția celei inițiale din Malenbeek, a planurilor de
atacare a infrastructurii civile a statelor arată că ei sunt doar cei de care am aflat și că rămâne

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

43 în continuare în picioare o rețea teroristă cu capabilități logistice și umane pregătită să
lovească „inima” Europei…”.
La „Actualitate” în Adevărul din 23 martie 2016, pagina 8, întâlnim
artico lul „Avocatul Poporului acuză bâlbele autorităților în criza bebelușilor”. În articol se
precizează că la Spitalul de Copii „Marie Curie” mai sunt internați trei micuți cu simptomul
hemoltic -uremic, starea lor de sănătate fiind bună. Tot în acest articol s e vorbește despre
„bâlbele” ce sunt anchetate de Avocatul Poporului. DSP Argeș a inrevenit cu întârziere și
nu a apelat imediat la specialiștii Institutului „Cantacuzino”.
În ziarul „Șansa buzoiană”, din 22 februarie 2016, apare un articol al cărui mo tto ar
putea fii considerat ca făcând parte din folclorul local: „Din ciclul „Adio, dar rămân cu
tine!””. „Cezar Preda s -a retras de la conducerea PNL Buzău, dar mai stă puțin.” („Șansa
buzoiană”, An XVII, nr.5150, 22 februarie 2016, pag. 3). În articol s e reliefează ideea că
deputatul Cezar Preda este nehotărât în ceea ce privește rolul său în organizația PNL,
oscilând între a pleca din funcție su rămâne.
Îmbinând limbajul journalistic cu cel colocvial, la rubrica „Actualitate”, în „Șansa
buzoiană”, din 17 august 2015, apar articolele: „În timp ce frații lor mai mari îi tratează cu
aroganță, partidele mici se încălzesc de zor pentru locale’ sau „Junii peneliști dau cu cărți în
populație” („Șansa buzoiană”, 17 august 2015, pag. 3).
Revenind la ziar ul Adevărul , cele mai multe articole din acest ziar, putem spune că
se referă la diferite evenimente politice sau sunt pe teme juridice : „Baba -Oarba cu justiția”
(Adevărul , nr. 7438, 18 noiembrie 2015, pag. 3). Titlul este foarte sugestiv folosind cuvântu l
din jocul copiilor „de -a baba oarba”, iar articolul purtând acest titlu este însoțit și de o
caricature potrivită (caricature care îl înfățișează pe Dacian Cioloș și Comisia Juridică), care
ilustrează foarte bine situația alegerii Ministrului Justiției : Cristina Guseth, cu aceea
prestație lamentabilă la audieri, Mihail Selegan fiind în cărți doar pentru o oră și jumătate,
în cele din urmă fiind preferată Raluca Prună, expert adus de la Bruxelles.
După o monitorizare a presei românești am încercat să evidențiez care dintre titlurile
de mai sus sunt cele mai folosite în presa românească și în care tip de presă.
În presa culturală cele mai folosite tipuri de titluri sunt cele care utilizează valor ile stilistice
ale unor semne de punctuație, cele care sunt defective de predicat și bineînțeles titlurile
clasice, tradiționale. Aceste titluri sunt prezente în orice tip de ziar, fiind de asemenea, după
părerea mea, titlul cu cea mai mare credibilitate p entru cititorilor.
Presa care este orientată mai mult pe satiră și umor, găzduiește în cadrul său foarte multe
titluri bazate pe ironie. Dintre titlurile enumerate în acest capitol cel mai mult sunt utilizate
titlurile bazate pe jocuri de cuvinte, titlu rile care parafrazează (proverbe și ghicitori, versuri,
titluri din diferite filme, opere și melodii). De asemenea sunt folosite foarte des titlurile care
utilizeză rimele și jocul de litere.
În ziarele de satiră și umor, întâlnim de asemenea și titlu ri care conțin epitete,
repetiții, asindete, metafore și enumerări. Chiasmul este de asemenea un procedeu stilistic
destul de întâlnit în presa de umor.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Cercetarea stilul ui colocvial în presa scrisă actuală

44 Academia Cațavencu este un ziar orientat pe satiră și umor, în el găsim aproximativ
toate tipurile de titluri, unele mai frecvente decât altele, dar le întâlnim pe toate.
Presa de scandal se remarcă prin titluri cât mai șocante și care să atragă cât mai mult
cititorii. Prin urmare acest tip de presă folosește cel mai des titlurile bazate pe jocuri de
cuvinte, titlurile citat, – acestea fiind cele mai utilizate tipuri de titlu, – și titlurile interogative
sau exclamativ imperative (folosite c u precădere în această presă).

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Concluzii

45 Concluzii

Am considerat necesar să fac un istoric al apariției și dezvoltării presei, pentru a
putea face o comparatie cu presa actuală. Acest aspect l -am trat în primul capitol, pe care l –
am numit „Preambul teoretic”.
Tot în Capitolul I am realizat o descriere teoretică a caracteristicilor stilurilor limbii
române, referindu -mă în mod deosebit la stilul publicistic.
În Capitolul II, intitulat „Presa scrisă actuală”, la subcapitolul 2.1 „Structuri
colocviale” am abordat diferitele aspecte care privesc valori le stilistice, diferitele formule
afective, expresivitatea acestora și rolul lor în realizarea textelor jurnalistice cât mai
interesante , mai placate și mai atractive. Vorbind despre structurile colocviale am abordat
și aspecte referitoare la mărcile oral ității, concluzionând că limbajul jurnalistic românesc se
caracterizează în momentul actual printr -o puternică pătrundere în scris a unor trăsături ale
oralității, prin extinderea limbajului popular, familiar și chiar argotic în zone rezervate în
trecut re gistrului cult sau standard. Aici am remarcat mărcile oralității în limbajul jurnalistic,
evidențialitatea structurilor colocviale .
Evidențialitatea se referă la tipurile de surse din care locutorul a obținut informația,
la gradul de credibilitate și la măsura în care locutorul își asumă conținutul enunțului.
Anumite tipuri de obținere a informației sunt în mod cert garanții de adevăr, altele creează
puternice motive de dubiu.
Referindu -mă la mărcile oralității, putem concluziona că limbajul jour nalistic
românesc se caracterizează, în momentul actual, printr -o puternică pătrundere în scris a unor
trăsaturi ale oralității, prin extinderea limbajului popular, familiar și chiar argotic în zone
rezervate în trecut registrului cult .
La subcapitolu l 2.2 am vorbit despre presa actuală, subliniind tendința acesteia de a
introduce stitul colocvial în cel publicistic. De asemenea am subliniat că publicistica actuală
evoluează permanent, apărând tinerii jurnaliști, bine pregătiți, serioși și facând efort uri uriașe
pentru a aborda toate problemele serioase cu care se confruntă societatea. Un rol deosebit în
dezvoltarea presei actuale îl joacă și revistele școlare conduse de profesori și jurnaliști foarte
bine pregătiți.
În cercetarea presei actuale , a m urmărit modul de pătrundere a limbajului popular,
familiar, colocvial în presă. Am urmărit în mod deosebit semnificația titlurilor și a
subtitlurilor, observânnd că acestea sugerează ideea esențială a articolului și chiar ne
sugerează exact conținutul ar ticolului respectiv. Am selectat citate semnificative din articole
ce conțin opinii ale autorilor, citate care reflect același aspect : pătrunderea stilului colocvial
în presă. Autorii articolelor se exprimă cu umor, în mod ironic, într -o formă cât mai
accesibilă și pe înțelesul publicului cititor.
Pentru a atrage atenția și pentru a o menține, presa scrisă recurge la titluri îndelung
elaborate în care se regăsesc procedee care fie îl trimit pe cititor, printr -un joc al
transferurilor, către un fond cu ltural, fie jonglează cu înseși elementele titlului. Titlul are o
gamă foarte largă de utilizări. Fără el, nu există nici articol, nici carte, cântec, ciclu de
formare, colocviu, emisiune radio sau TV, film, fotografie, hartă, întâlnire, pictură, piesă de
teatru, piesă muzicală, program de predare, publicație periodică, reuniune, schemă, seminar,
spectacol etc., indiferent de suportul material pe care apare: afiș, pagină de gardă, prima
pagină a unui ziar etc. Pentru a fi un titlul cât mai atractiv și mai i ncitant, jurnalistica apelează
deseori la retorica titlului spectaculos și șocant, bazat pe numeroase artificii lexico –
semantice, gramaticale și figurative.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Concluzii

46 Titlul jurnalistic nu servește doar la numirea unui text jurnalistic pentru a putea fi
distins d e altele asemănătoare. El poate juca un rol informativ independent. De aceea,
conținutul unei publicații bine realizate poate fi citit la o primă privire doar din parcurgerea
titlurilor.
Supratitlul, subtitlul, intertitlul, sunt elemente ale titrării ca re ajută cititorul să afle
mai multe detalii despre conținutul articolului însă nu suficient de multe încât să nu mai
parcurgă lecturarea articolului în întregime.
Supratitlul este legat de titlu explicitându -l prin anticipare; subtitlul dezvoltă sau
continuă o idee din titlu, însă acesta poate să se refere și la alte elemente din corpul
materialului; intertitlul furnizează informații cu privire la text, permițând cititorilor o lectură
rezumativă și în același timp menținându -le atenția.
Procedeele stilistice ca: metaforele, comparațiile, jocurile de cuvinte, aliterațiile,
rimele, repetițiile, elipsa, chiasmul, citatele, etc. apar în mod curent în titlurile din presă
scrisă.
După un studiu al presei scrise care a avut la bază analiza acestor tipuri de titluri am
constatat că foarte multe dintre ele sunt folosite cu precădere în presa de satiră și umor.
Tipologia titlurilor este mult mai complexă și mai amplă față de cum am prezentat -o în
capitolele anterioare, acestea sunt doar înce putul unor preocupări susținute pe această temă,
aparținând deopotrivă jurnaliștilor și teoreticienilor, cercetătorilor.
În emisiunile de la televiziune observăm că se utilizează titluri, de -a dreptul șocante,
pentru a ne capiva interesul, pe ntru a creea suspansul și pentru a ne spori emoția și a ne face
să ascultâm permanent, pentru a afla știri interesante. Predomină cuvintele : „Bombă”,
„exploziv”, „uluitor” , ținându -ne ore în șir încordați.

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Bibliografie

47 Bibliografie
B. Studii
1. Academia , Română, „Dicționarul General al Literaturii Române ”, Editura
Enciclopedica, 2007
2. Academia Română, „Gramatica limbii române ”, Editura Academiei Române, 2008
3. Anghel, Petre, „ Stiluri și metode de comunicare ”, Editura Aramis 2003
4. Coteanu, Ion, „Stilistica funcțională a limbii romane ”, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, 1973
5. Dindelegan Pană,Gabriela, „ Elemnte de gramatică. Dificultăți, controver se, noi
interpretări ”, Editura Humanitas Educațional, 2003
6. Dumistrăcel, Stelian, „Limbajul publicistic românesc din perspectiva stilurilor
funcționale ”, Editura Institutului European, Iași, 2006
7. Dumitru, Irina, „Structura stilistică a limbii române contemporane ”, Editura
Științifică si Enciclopedică, Bucuresși, 1968
8. Felecan, Olivia, „Stilul și limbajul tinerilor din presa scrisă maramureșeană ”, Editura
POLIROM, Iași, 2007
9. Găgeanu Bergea, Elena, „Pronumele nedefinite compuse cu «oare» in limba română
literară contemporană ”
10. Hangiu, Ion, „Presa literară românească. Articole -program de ziare și reviste ”,
București, Editura pentru literatură, 1968, volumul I.
11. Hangiu, Ion, „ Presa românească de la începuturi până în prezent. Dicționar
cronologic 1790 -2007 ”, Editura Comunicare.ro, 2008
12. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rossetti” al Academiei Române
„Dicționarul explicative al limbii române ”, Editura Univers Enciclopedic, București,
1998
13. Luder, Elsa, „Procedee de gradație lingvistice ”, Editu ra Universității Alexandru Ioan
Cuza, Iași 1995
14. Manea, Maria Mănăloiu, „Sistematica substitutelor in limba română standard ”,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1968
15. Nedelcu, Isabela „Niscai observații despre niște ” Editura Universității din
București, 2003
16. Papu, Edgar, „ Despre stiluri ”, Editura Eminescu, 1986
17. Popa, Ion, „ Limba română. Gramatica. Fonetica. Vocabular. Ortografie și Ortoepie. ”
Editura Niculescu, 2010
18. Ștefănescu, Cecilia, „Legături bolnăvicioase ”, Editura POLIROM, Iași, 2006
19. Zafiu, Rodica, „Diversitatea stilistică in româna actuală ”, Editura Universității din
București, 2001
20. Zafiu, Rodica, „Limbaj si politică ”, Editura Universității din București, 2007
21. Zafiu, Rodica, Articolul „Hiperbole numerice ”, România literara
22. Zafiu, Rodica, Articolul „Nu stiu ce ”, Dilema veche

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Bibliografie

48 A. Corpus
1. Academia Cațavencu – 01/03/2011
2. Academia Cațavencu – 03/06/2011
3. Academia Cațavencu – 03/06/2011
4. Academia Cațavencu – 04/08/ 2010
5. Academia Cațavencu – 04/08/ 2010
6. Academia Cațavencu – 06/10/ 2010
7. Academia Cațavencu – 07/04/2011
8. Academia Cațavencu – 07/05/2011
9. Academia Cațavencu – 08/09/2010
10. Academia Cațavencu – 09/03/2011
11. Academia Cațavencu – 09/12/2010
12. Academia Cațavencu – 11/05/2011
13. Academia Cațavencu – 11/08/2010
14. Academia Cațavencu – 13/05/2011
15. Academia Cațavencu – 14/01/2010
16. Academia Cațavencu – 14/05/ 2011
17. Academia Cațavencu – 14/05/2011
18. Academia Cațavencu – 14/07/2010
19. Academia Cațavencu – 15/03/2011
20. Academia Cațavencu – 15/03/2011
21. Academia Cațavencu – 15/03/2011
22. Academia Cațavencu – 17/05/2011
23. Academia Cațavencu – 17/05/2011
24. Academia Cațavencu – 18/04/2011
25. Academia Cațavencu – 18/08/2010
26. Academia Cațavencu – 18/08/2010
27. Academia Cațavencu – 20/02/2011
28. Academia Cațavencu – 20/05/2011
29. Academia Cațavencu – 21/05/2011
30. Academia Cațavencu – 21/06/2010
31. Academia Cațavencu – 22/02/2011
32. Academia Cațavencu – 22/02/2011
33. Academia Cațavencu – 22/04/2011
34. Academia Cațavencu – 22/04/2011
35. Academia Cațavencu – 22/09/2010
36. Academia Cațavencu – 22/09/2010
37. Academia Cațavencu – 24/05/2011
38. Academia Cațavencu – 25/01/2011
39. Academia Cațavencu – 25/03/2011
40. Academia Cațavencu – 25/05/2011
41. Academia Cațavencu – 25/05/2011
42. Academia Cațavencu – 28/06/2010
43. Academia Cațavencu – 28/06/2010
44. Academia Cațavencu – 29/04/2011
45. Academia Cațavencu – 29/09/2010

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Bibliografie

49 46. Academia Cațavencu – 29/09/2011
47. Academia Cațavencu – 31/03/2011
48. Adevărul – nr. 30/05/2011
49. Adevărul – nr. 7436, 26/11/2015
50. Adevărul – nr. 7439, 19/11/2015
51. Adevărul – nr. 7445, 01/12/2015
52. Adevărul – nr. 7500, 08/03/2016
53. Adevărul – nr. 7501, 09/03/2016
54. Adevărul – nr. 7503, 14/03/2016
55. Adevărul – nr. 7503, 14/03/2016
56. Adevărul – nr. 7503,14/03/2016
57. Adevărul – nr. 7527, 25/04/2016
58. Adevărul – nr. 7538, 16/05/2016
59. Adevărul – nr. 7539, 17/05/2016
60. Adevărul – nr. 7540, 18/05/2016,
61. Adevărul – nr. 7540, 28/05/2016
62. Adevărul de seară – 02/06/ 2011
63. Adevărul de seară – 08/06/ 2011
64. Click – 07/02/2011
65. Click – 07/02/2011
66. Click – 07/05/2011
67. Click – 07/08/2010
68. Click – 07/11/2010
69. Click – 11/02/2011
70. Click – 13/02/2011
71. Click – 14/02/2011
72. Click – 16/01/2011
73. Click – 16/01/2011
74. Click – 18/04/2010
75. Click – 20/05/2011
76. Click – 21/02/2011
77. Click – 21/02/2011
78. Click – 22/02/2011
79. Click – 26/02/2011
80. Click – 26/02/2011
81. Click – 27/11/2010
82. Click – 28/05/2011
83. Evenimentul Zilei – 07/05/2011
84. Evenimentul Zilei – 01/01/2011
85. Evenimentul Zilei – 03/06/2011
86. Evenimentul Zilei – 12/01/2011
87. Evenimentul Zilei – 31/05/2011
88. Evenimentul Zilei – 31/05/2011
89. Evenimentul Zilei – 31/07/2016
90. Jurnalul Național – 31/05/2011
91. Jurnalul Național – 31/05/2011

Structuri colocviale în presa scrisă actuală Bibliografie

50 92. Jurnalul Național – 31/05/2011
93. Șansa buzoiană – an XVIII , nr 5100, 09/12
94. Tribuna – 07/05/2011
95. Ziarul Prahova – 22/04/2015