Semnătură coordonator științific ANALIZĂ COMPARATIVĂ A ROMÂNIEI ȘI A CROAȚIEI DIN PERSPECTIVA TURISMULUI COORDONATOR STIINȚIFIC: Prof. Dr. POPOVICI… [621502]

UNIVERSITATEA "OVIDIUS" DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Avizat data
Semnătură coordonator științific

ANALIZĂ COMPARATIVĂ A ROMÂNIEI ȘI A
CROAȚIEI DIN PERSPECTIVA TURISMULUI

COORDONATOR STIINȚIFIC:
Prof. Dr. POPOVICI NORINA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

2
INTRODUCERE
Astăzi, aproape în totalitate, specialiștii susțin că există o industrie a turismului, cu
foarte multe priorități pentru unele state, grație lucrurilor comune și legăturilor de afaceri
determinate de practica călătoriilor interne și internaționale.
Turismul acționează ca un mo tor important de dezvoltare economică și prosperitate, mai
ales în țările cu economii emergente, fiind o componentă cheie în diminuarea sărăciei și
dispari tăților regionale. Din evoluțiile turismului, indicate pe plan mondial , rezultă că acest
sector repr ezintă o sursă centra lă de redresare a economiilor naționale a tuturor țărilor care
dispun de resurse turistice importante.
În acest context, Forumul Economic Mondial propune, prin intermediul Indicelui
Competitivită ții Turismului și Călătoriilor (ICTC), pe lângă o metodologie de identificare a
factorilor cheie care contribuie la creșterea competitivității turismului, și instrumente de
analiză și evaluare a acestor factori.
În lucrarea de față am abordat tem a turismului, în particular turismul românesc în
paralelă cu turismul croat.
În prima parte a lucrării am abordat câteva noțiuni de bază specifice managementului
serviciilor turistice, dar și noțiuni referitoare la produsul turistic și atracția t uristică. În a doua
parte a lucrării mi -am propus să analizez determinanții care stau la baza Indexului
Competitivității Turismului și Călătoriilor din perspectiva a două state aflate în concurență
directă, România și Croația, iar în partea finală am preze ntat și am comentat principalii
indicatori ai turismului, comparativ pentru cele două țări analizate.
Produsul turistic este suscitat permanent, în fiecare an, sezon, sau chiar zilnic, de un
segment tot mai mare de populație din toate zonele globului, indiferent de existența unor
situații conjuncturale care se manifestă pe plan local sau regional .
Astăzi, aproape în unanimitate, specialiștii susțin că există o industrie a turismului, cu
foarte multe priorități pentru unele state, datorită lucrurilor comune și legăturilor de afaceri
determinate de practica călătoriilor interne și internaț ionale.

3
CAPITOLUL 1
MANAGEMENTUL ÎN INDUSTRIA TURISTICĂ
1.1. CONCEPTE DE BAZĂ
Deși nașterea turismului se pierde în negura timpurilor și, în consecință, din cauza
absenței unor informații istorice nu se poate stabili o dată cât de cât certă a detașării sale ca
activitate distinctă, se pare totuși că unele forme inițiale de turism s -au practicat din cele mai
îndepărtate timpuri. Poate nu ar fi abuziv dacă s -ar afirma că, deși nu au constituit un scop în
sine, satisfacțiile turistice ale unor căl ătorii au o vârstă aproximativ egală cu cea a primelor
așezări omenești stabile. Afirmația se bazează pe ideea că omul, chiar din cele mai îndepărtate
timpuri ale dezvoltării sale, nu a reușit să emită toate cele trebuincioase subzistenței și, în
ciuda mij loacelor precare de comunicație, a căutat să cultive și să întrețină relații cu semenii
săi din alte colectivități, prin intermediul schimburilor comerciale, ceea ce a favorizat, inerent,
și o lărgire treptată a contactelor, permițând o mai bună cunoaștere reciprocă a colectivităților
respective.1

1.2. FUNCȚIILE MANAGEMENTULUI
Conceptul de management – afirmă experții în management – are semnificații multiple
și se folosește mult în teorie și practică. Esențialul în analizarea și tratarea acestui termen îl
constituie determinarea conținutului, a elementelor și direcțiilo r care -i stabilesc trăsăturile.2
Conform Ghidului propus de The Econo mist Books, cuvântul management
“desemnează atât grupul de manageri care conduc o întreprindere, câ t și arta de a face acest
lucru” , subliniind totodată faptul că o activitate managerială eficientă necesită aptitudini
deosebite, și anume:
– Să ști i să vorbești, dar să și asculți ;
– Să conduci prin propriul tău exemplu;

1 SNAK O.: Economia și organizarea turismului, Editura Sport -Turism, București, 1976
2 PETRESCU I.: Management, Editura Holding Reporter, București, 1991

4
– Să dai instrucțiuni clare atunci când su nt necesare;
– Să alegi oameni competenți;
– Să ști i cum să încurajezi spiritul inventiv al celor din jur;
– Să acorzi credit cui trebuie și când este cazul;
– Să fi cinstit, consecvent, abordabil și hotărât;
– Să-i poți împuternici pe ceilalți.3
Deși prov ine din latinescul “manus” (mână) care se traduce literar “manevrare”,
“pilotar e” și din termenul italian “man eggiare” – a manev ra, a conduce (referindu -se iniț ial la
cai) – conpetul de management a fost folosit, la început, în țările anglo -saxone, răspând indu-se
rapid pe întreg mapamondul .
Caracterul complex al managementului a condus la numeroase și variate definiții ale
acestui concept. De notorietate sunt abordările clasicilor managementului; printre aceștia, cei
mai reprezentativi sunt: Frederik Taylor și Henri Fay ol. Cel dintâi a publicat în anii 1911
lucrarea: “Principiile managementului științific”, operă care a dat naștere la ceea ce se numește
astăzi “Sistemul Taylor”. Acest sistem studianză un complex de probleme manageriale, și
anume:
– Managementul activității muncitorilor, bazat pe studierea atentă și detaliată a
mișcărilor;
– Metode de contabilitate și salarizare;
– Organizarea științifică și managementul întreprinderilor.4
Contribuția valoroasă a lui Fayol este sintetizată, de unii specialiști, astefel:
a) Pe baza unei analize temeinice a organizării și managementului întreprinderii a
formulat funcțiile acesteia și diviziunea muncii la nivelul conducerii;
b) A determinat funcțiile managementului:
– A prevedea
– A organiza

3 Management. Ghid propus de The Economist Books, Editura Nemira, 1998, Colecția “Business club”
4 TAYLOR F.W. (1856 -1915), inginer American, promotor al curentelor de relaționare a muncii în scopul
intensificării ei; FAYOL H. (1841 -1925), inginer și geolog francez, a condus numeroase întreprinderi miniere,
afirmându -se ca principal exponent și promotor al mișcării europene de management al întreprinderilor

5
– A comanda
– A coordona
– A controla
c) A definit importanța relativă a capacităților care constituie valoarea personalului
întreprinderii;
d) A pus bazele principiilor generale de administrare a întreprinderilor.5
Deslușind funcțiile managementului transmise de Henri Fayol, specialiștii în
comunicarea managerială Rodica și Dan Cândea sesizează că: “Planificarea, ba zată pe
previziune, stabilește ›unde‹ vrea să ajungă organizația și ›cum‹ să ajungă acolo. Ea definește
obiectivele privind performanța, deciziile asupra sarcinilor de îndeplinit și resursele care se
vor folosi pentru a atinge obiectivele.
Funcția de planificare nu se poate înfăptui fără a complota cu informația internă și
externă organiz ației, fără o enunțare și transmitere clară a obiectivelor și planurilor la diferite
niveluri, fără antrenarea subordonaților în procesul de decizie prin discuții și consfătuiri.
Organizarea urmează planificării și stabilește cum va realiza între prinderea obiectivele
sale. Ea implică delimitarea și atribuirea de sarcini, gruparea sarcinilor pe compartimente,
alocarea resurselor și determinarea structurii organizaționale. Funcțiunea de organizare
presupune, de asemenea, conceperea cadrului relațion al, a sistemului informațional, primirea,
solicitarea, furnizarea și folosirea feed -back -ului util, motivarea pe obiective, toate fiind
activități posibile prin intermediul comunicării.
Comanda înseamnă direcționarea subordonaților spre înfăptuir ea obiectivelor planificate
prin luarea de decizii și transmiterea de dispoziții și instrucțiuni clare și precise.
Coordonarea trebuie să asigure ca activitățile desfășurate și resursele folosite să
conlucreze armonios spre scopul comun – obiectiv ele organizației. Atât comanda, cât și
coordonarea sunt condiționate de realizarea unei comunicări corespunzătoare, de delegarea
responsabilităților, de crearea unui climat de colaborare, de motivare a personalului.

5 SNAK O., BARON P., NEACȘU N.: Economia turis mului, Editura Expert, Bucurști, 2001

6
Prin control managerul observă dacă întreprinderea își îndeplinește obiectivele și, dacă
nu, decide cum sa se asigure desfășurarea corecțiilor corespunzătoare. Se spune că managerii
pot controla organizația numai în măsura în care comunicarea permite aceasta, deoarece
comunicarea este a ceea care asigură transmiterea de informații, percepții, idei, sentimente etc.
între menbri și diferitele părți ale organizației. Funcțiunea de control se execută prin activități
de comunicare, cum sunt, de exemplu, evaluarea performanțelor angajaților pe baza unor
sisteme formale de evaluare și interviuri, prezentarea sau scri erea de rapoarte de activitate.
Prin comunicarea de sfătuire și îndrumare se realizează controlul nu numai al performanțelor
angajaților, ci și al comportamnetului lor.
O de finiție clară, sintetică și modernă a managementului ne oferă Mihai Dumitrescu,
arătând că acesta reprezintă “știința prin care se asigură conducerea tuturor proceselor și
unităților economice și din celelalte sectoare de activitate, în toate funcțiunile a cestora, având
în prim plan omul, participarea motivată a acestuia și care presupune rezolvarea problemelor
sub raport previzional, organizatoric, de conducere, de luare a deciziilor și de control, cu
concretizarea acestora în creșterea eficienței economic e”.6
Un punct de vedere mai cuprinzător asupra acestui concept îl întâlnim la Ion Petrescu,
care arată că “maganementul este anasamblul activităților, disciplinelor, metodelor, tehnicilor
care înglobează sarcinile conducerii, gestiunii, administrării ș i organizării societății comerciale
(regiei autonome) și vizează ca, prin adaptarea deciziilor optime în proiectarea și reglarea
proceselor microeconomice, să antreneze întregul colectiv de salariați, pentru a întreprinde și a
lucra cât mai profitabil, pen tru a organiza schimbări capabile să asigure unității un viitor
trainic și eficace pe plan economic și social”.7

1.3. CARACTERISTICILE SISTEMULUI
Managementul este esențial în orice formațiune organizată, ca de altfel și la toate
nivelurile organizaționale ale unei firme, inclusiv agenții de turism sau societăți comerciale
prestatoare de servicii către consumatori. În principiu, deficiențe în conducerea activităților se

6 DUMITRESCU M.: Să adoptăm termenul de management, în viața economică, nr. 48, anul 1970
7 PTRESCU I., op. cit., p.16

7
pot ivi la orice tip de firmă sau la orice niveluri la care o persoană este responsabilă față de
munca altora în calitatea ei de manager, executiv, administrator, inginer, contabil, controlor
etc., dacă această persoană este autorizată să preia funcții de conducere într -un colectiv de
muncă.
Prin urmare, nici un manager practician nu va putea ignora abordarea managementului
tratat ca un sistem; orice conducător va trebui deci să ia în considerare un număr important de
influențe interdependente și de variabile care vor determina, în ultimă instanță, rezultatele
economice ale firmelor. Pentru un manager, propria agenție de turism este un sistem; pentru
un manager de nivel mediu (secție, serviciu, birou etc.), unitatea condusă operează într -un
sistem mult mai complex de elemente interrelaționate.
Conceptul de sistem nu este nou; în general analiștii definesc sistemul ca fiind un
ansamblu ordonat și inteligibil de fapte, principii, doctrine sau alte elem ente sim ilar aplicate
într-un câ mp de cunoștințe sau de idei.8
În spiritul acestei definiții, toată viața este un sistem: corpul uman, o instituție publică, o
firmă privată, o agenție de turism. Nimeni nu poate ignora caracterul de rețea al
componentelor unei firm e sau al unui program turistic.

1.4. ELABORAREA STRATEGIEI SERVICIILOR TURISTICE
Pentru managementul unei agenții de turism, strategia serviciilor dist ribuie
consumatorilor planul de acțiune menit să asigure obținerea unor rezultate economi ce pozitive
în confruntarea cu competitorii ei. În elaborarea unei strategii competitive a serviciilor
turistice, managerii agențiilor au în vedere următoarele componente:
1) Identificarea, analiza și selecționarea elementelor de bază ale strategiei;
2) Înțelege rea necesităților ce se ivesc în aplicarea strategiei;
3) Înțelegerea elementelor de bază într -un plan strategic cuprinzător și consistent.

8 OXFORD ENGLISH DICTIONARY definește sistemul în termeni similari… “un set sau ansamblu de lucruri
interconectate ori interdpendente pentru a forma o unitate complexă; un întreg compus din părți, ordonat aranjate
după o schemă sau un plan determinat”

8
În general, strategia de servicii, inclusiv cele turistice, se bazează pe următoarele
elemente:
a) Agenția de tu rism, care administrează elementele tangibile ale serviciilor: investițiile,
echipamentele, produsul turistic, procedeele;
b) Conceptul de servicii: modul cum ar dori agenția să i se aprecieze serviciile;
c) Sistemele de distribuție a produselor turistice;
d) Compe titorii: agențiile și alți prestatori care oferă aceleași categorii de servicii;
e) Consumatorii: beneficiarii ofertelor de servicii.9
Din aceste considerente strategia serviciilor turistice apelează la conceptual de
marketing și pentru eleborarea unor strategi parțiale ca, de exemplu:
– Strategia gamei de servicii: o agenție de turism poate să -și extindă sau să -și restrângă
paleta serviciilor, după necesitățile pe care le oferă piața;
– Strategia de prețuri și tarife: gama de produse turistice ale unei agenții se va restrânge
sau se va lărgi în funcție de posibilitățile de aliniere a prețurilor și tarifelor la tarifele
competitorilor;
– Disponibilitatea ofertelor: majoritatea agențiilor de turism din țara noastră nu dispun de
o bază materială proprie (exc eptând mijloacele de transport: autocare, microbuze și
autoturisme). În consecință, ofertele agențiilor sunt plafonate la nivelul bazei materiale
(în primul rând de cazare) pe care o pot obține pe bază de contracte sau înțelegeri
prealabile de la prestator ii direcți de servicii. Mobilitatea în conceperea și realizarea
produselor turistice va depinde deci de relațiile de colaborare statornice între agențiile
de turism și prestatorii care, la rândul lor, își stabilesc condițiile generale de vânzare a
servicii lor pe care le prestează;
– Strategia calității: după cum s -a subliniat, argumentul esențial al competitivității
produselor și serviciilor turistice este calitatea serviciilor prestate, în funcție de care se
determină și eforturile promoționale de pătrundere , menținere sau extindere pe diferite
segmente de piață;
– Conpectul de produs turistic: nici o agenție de turism nu riscă lansarea la întâmplare pe
piață a unui produs turistic. Pregătirea pentru comercializare începe deci din momentul

9 SNA K O., BARON P., NEACȘU N.: Economia turismului, Editura Expert, Bucurști, 2001

9
în care studiile atestă utilizarea produsului și va continua până în momentul când
produsul va fi apt pentru a fi comercializat. Planurile strategice se diferențiază deci și
din punctul de vedere al particularităților produsului, dictate, înainte de toate, de
sezonalitatea activității turistice, pe durata ciclului de viață al produsului, și de
condițiile în care produsul creat va putea fi valorificat.
În planurile strategice ale noilor produse managementul agențiilor de turism trebuie să
includă următoarele secțiu ni:
– Localizarea consumului serviciilor (țara, zona, stațiunea etc.);
– Dimnesiunile capacităților receptoare de care poate dispune o agenție de turism;
– Controlul operațiunilor de derulare a serviciilor.10

1.5. DIVERSIFICAREA SERVICIILOR
Valorificarea p atrimoniului turistic național, al unei zone, stațiuni, localități etc., este
strâns condiționată de cuprinsul prestațiilor turistice, de variația și nivelul calitativ al
serviciilor oferite de organizatorii călătoriilor turisticei și prestatorii de servi cii pentru turiști.
Printre argumentele care determină un turist al zilelor noastre să accepte o anumită
formă de turism, anumită variantă de aranjamente turistice, o anumită destinație a călătoriei
etc., se numără și factorul de atractivitate de numit genetic “agrement”, respectiv plăcerea,
destinderea, divertismentul care însoțesc odihna activă a turismului, atât de mult solicitată în
petrecerea agreabilă a timpului liber în perioada concediilor sau vacanțelor.
La prima vedere, conceptul de ogihnă activă (vacanță activă) pare o contradicție, un
nonsens, deoarece pentru mulți turiști perioada de vacanță este concepută ca o formă de
odihnă în care se urmărește eliberarea totală de preocupările zilnice, prin plăcerea de a nu face
nimic, prin recreere (somn prelungit, odihnă pe plajă, lectură etc.)
Timpul liber total (zilnic, săptămânal sau anual) de care dispune populația este în
continuă creștere. Or, în condițiile în care durata timpului consumat pentru odihnă pasivă

10 SNAK O., BARON P., NEACȘU N.: Economia turismului, Editura Expert, Bucurști, 2001

10
rămâne aproape constantă, se înregistrează o continuă creștere a cererii populației pentru
odihna activă, ca o formă agreabilă de petrecere (consumare) a timpului liber disponibil .
Creșterea preocupărilor populației pentru formele de odihnă activă este impulsi onată și
de efectele poluante tot mai accentuate ale aglomerațiilor (centrelor) de tip urban (de exemplu,
poluarea aerului, apei, poluarea fonică, vizuală etc.), produse de furnicarul zilnic al circulației
oamenilor și al vehiculelor tot mai numeroase din aceste aglomerări civice.
Între odihna activă proriu -zisă și odihna pasivă nu există limite precise. Chiar și în cazul
unor aranjamente tradiționale, de tipul “totul inclus” (T.I.), în care turistului i se asigură o
gamă convenită de servicii la locul de vacanță, se înregistrează adesea manifestări spontane de
cereri opționale pentru acele activități de agre ment, divertisment, destindere de timp liber, care
convocă aprecieri pozitive din punct de vedere al atractivității, diversității, originalită ții și
nivelului calitativ al prestațiilor .
Preocupările organizatorilor de turism și ale prestatorilor de servicii turistice de a
îmbogăți oferta turistică cu aranjamente de tipul vacanțelor active se înscriu, în consecință, în
procesul continuu de diversificare a ofertei turistice, prin lansarea unor prodese turistice cu un
conținut nou, mult mai complex și mai atractiv în comparație cu unele produse turistice
tradiționale.
Pe măsură ce vacanțele active îmbracă forme ale turismului orga nizat sau semiorganizat,
ele presupun și forme dosebite de organizare a călătoriilor. Oferta globală de aranjamente de
acest gen va include, în categoria serviciilor de bază, și unele prestații de servicii, considerate
deocamdată ca fiind evenimente specia le. Desigur, consumatorii potențiali ai acestor categorii
de servicii trebuie să cunoască în prealabil ofertele îmbogățite ale agențiilor de turism cu
asemenea componente de activități. Acest considerent impune și reorganizarea conceptului de
promovare tur istică, formele de exprimare a mesajelor fiind dirijate mai nuanțat, pentru a
corespunde preferințelor segmentelor de piață din care se recrutează noile categorii de turiști.11
Se poate deci afirma că, în pas cu obiectivele majore urmărite de agen țiile de turism, de
prestatorii de servicii și în general de promotorii dezvoltării turismului (creșterea volumului
activității turistice, o mai bună etalare în timp și dispersare în spațiu a circulației turistice,

11 SNAK O., BARON P., NEACȘU N.: Economia turismului, Editura Expert, Bucurști, 2001

11
creșterea profitabilității activităților etc.), strategia diversificării serviciilor turistice trebuie
concepută în așa fel, încât, în funcție de resursele turistice primare și secundare ale unei arii
teritoriale, să răspundă la următoarele necesități:
– Gama serviciilor oferite, prin diversitatea și atractivitatea lor, să fie cât mai în măsură
să stimuleze turismul, pentru ca acesta să solicite cât mai multe prestații și, eventual, să
fie cointeresat să -și prelungească sejurul, respectiv să revină la aceeași destinație
turistică;
– Să ofere alternati ve și posibilități de petrecere agreabilă a timpului liber, în orice
împrejurare și în orice oră din zi;
– Să permită substituirea neforțată, în funcție de împrejurările dictate de condițiile locale
concrete, a unei variante de oferte de servicii cu o altă v ariantă de ofertă;
– Să permită compensarea reducerii volumului de activități turistice, cauzată de trendul
ce se remarcă pe plan mondial de scurtare treptată a duratei unui sejur mediu, într -o
stațiune sau o țară, prin intensificarea ofertelor atractive, în măsură să suscite creșterea
solicitărilor de servicii turistice pe fiecare zi/turist într -o unitate de sejur mediu.
Gradul de satisfacție în urma consumului turistic în călătoriile de vacanță depinde, într -o
proporție apreciabilă, de modul în ca re aceste elemente, favorizate de ambianța sezonieră,
corespund așteptărilor turiștilor, respectiv de “imaginea” pe care și -a format -o turismul în
privința posibilităților de recreere pe care le po ate oferi sejurul său sezonier. Orice
neconcordanță cu aces te așteptări, influențată de factori neprevizib ili (ploi, umezeală,
temperaturi oscilante, număr redus de ore însorite, lipsă de zăpadă etc.) sau de variațiile
factorilor climaterici constanți (dereglări față de condițiile normale de sezon intermediar și
extrasezon), provoacă inerent o scădere a gradului de atractivitate a ofertei primare și
constrânge turismul la o inactivitate nedorită, privându -l de activitățile recreative predilecte.12

12 SNAK O. , BARON P., NEACȘU N.: Economia turismului, Editura Expert, Bucurști, 2001

12
CAPITOLUL 2
TURISMUL ȘI CĂLĂTORIILE ÎN CONDIȚIILE ACTUALE
În ultimii ani sectorul Turism și Călătorii s-a schimbat semnificativ. Lumea se confruntă
cu tensiuni geopolitice, creșterea amenințǎ rilor tero riste și teama de rǎsp ândire a acestora pe
teritorii foarte întinse a globului.
Până în preze nt, efectul acestor evenimente asupra turismului ș i călătoriilor a fost mixt .
În timp ce unele țări au cunoscut scăderi semnificative ale numărului de vizitatori
internaționali, alte destinații au rămas neafectate.
În ultimele decenii, călătoriile și turismul, precum și ecosistemul , s-au dovedit a fi
factori semnificativi ai creșterii economice, contribuind cu peste 10% la PIB -ul mondial și
reprezentând 1 din 10 locuri de muncă pe planetă. Industria continuă să fie o forță de bine,
oferi nd oportunități unice pentru țările în curs de dezvoltare și emergente pentru a avansa în
lanțul valoric.
Ediția din 2017 a Raportului privind Competitivitatea pentru Călătorii și Turism ,
publicat sub tema "D eschizând calea către un viitor mai du rabil și mai incluziv", conține 11
lucrări suplimentare, elaborate de lideri mondiali din industrie, organizații internaționale și
guverne, pe subiecte variin d de la securitate, angajare, durabil itate la consumatorii de mâine și
infrastructură. Raportul nu oferă doar o platformă pentru un dialog multipartit la nivel național
pentru a formula politici și acțiuni adecvate. De asemenea, are o abordare globală prin analiza
tendințelor din industrie și oferă perspectivele unice ale liderilor mondiali din industr ie,
organizații internaționale și guvern în problemele critice care trebuie abordate pentru a asigura
competitivitatea pe termen lung în călătorii și turism.

2.1. Contribuția economică a sectorului Turism și Călătorii
Creșterea turismului și cǎlǎtoriilor a demonstrat o rezistență semnificativă la nivel
global. În pofida creșterii economice lente în economiile avansate și a tensiunilor geopolitice
în unele regiuni, sectorul T urism și Cǎlǎtorii reprezintă în continuare o m are parte din

13
economia mondială și ocuparea forței de muncă, în timp ce numărul de călătorii internaționale
continuă să crească.
În conformitate cu Consiliul Mondial de Turism și Călătorii (WTTC), sectorul T urism și
Cǎlǎtorii continuǎ să crească cu 4% pe an, m ai rapid decât serviciile financiare, de transport ș i
de fabricație.

Figura. 2.1. Contribuția sectorului Turism și Călătorii în PIB
Sursa: prelucrarea autorului după World Travel & Turi sm Council, Economic Impact 2017 , p. 3.

2.2. Indexul Competitivității Turismului și Călătoriilor
Indexul Competitivității Turismului și Călătoriilor (ICTC) urmărește măsurarea
problemelor care au fost identificate drept pârghii pentr u îmbunătățirea competitivității acestui
sector în țările din toată lumea. Prin analiza detaliată a fiecărui pilon și subpilon ale indexului,
companiile și guvernele pot acționa direct în vederea dezvoltării sectorului.
Contribuție
directǎ•HORECA
•Transport
•Evenimente culturale, sportive și de divertisment
•Cheltuieli turistice
Contribuție
indirectǎ•Investiții de capital
•Cheltuieli guvernamentale
Contribuție
indusǎ•Cheltuielile directe și indirecte ale angajaților din sectorul turistic
•Produse alimentare, îmbrăcăminte, obiecte de uz casnic,
divertisment
Contribuția totală a
sectorului Turism
și Călătorii în PIB
și ANGAJARE.

14
Din punct de vedere metodo logic, Indexul Competitivității Turismului și Călătoriilor își
propune să evalueze elementele care asigură dezvoltarea sectorului turistic în diferite țări prin
intermediul a patru categorii de variabile care afectează competitivitatea turismului la nivel
global. Aceste categorii sunt evaluate prin intermediul a patru subindici subordonați Indexului
Competitivității Turismului și Călătoriilor:
1. Mediul permisiv
2. Politica și condițiile permise în Turism și Cǎlǎtorii
3. Infrastructura
4. Resursele naturale și culturale
Primul subindex se referă la acele aspecte care depind în mod direct de creșterea
economică și importantă pentru dezvoltarea aface rilor, inclusiv, dar nu exclus, sectorul T urism
și Cǎlǎtorii , al doilea cuprinde acele aspecte care depind în mod direct sau indirect de climatul
politic și mediul instituțional specifice fiecărei țări , cel de -al treilea subindice include elemente
ale infrastructurii pentru fiec are economie , iar cel de -al patrulea componente precum resursele
cultural e și naturale, care constituie, fără îndoială, principalele motive pentru a vizita o ț ară.
Fiecare dintre ac ești subindici este compus dintr -un număr de piloni care definesc
elementele esențiale în analiza competitivității turismului. Aceste elemente sunt:
1. Mediul de afaceri
2. Siguranță și securitate
3. Sănătate și igienă
4. Resurse u mane
5. Infrastructura IT&C
6. Prioritizarea activitǎților de turism
7. Afinitatea pentru turism și călătorii
8. Competitivitate a prețurilor
9. Sustenabilitatea mediului
10. Infrastructura transportul aerian
11. Infrastructura transportului terestru și naval
12. Infrastructura turisticǎ

15
13. Resurse naturale
14. Resurse culturale

Figura 2.2. – Componentele Indexului Competitivității Turismului și Călătoriilor
Sursa: Blanke, J., Chiesa, Th. (ed.), The Travel and Touri sm Competitiviness Report 2017 , World Economic
Forum, 2017 , p. 7 .

Mediul permisiv
Mediul de
afaceri
Siguranțǎ și
securitate
Sǎnǎtate și
igienǎ
Resurse umane
Infrastructura
IT&C
Politica și condițiile
permise în Turism și
Cǎlǎtorii
Prioritizarea
activit ǎților de
turism
Deschiderea
internațională
Competitivitatea
prețurilor
Sustenabilitatea
mediului
Infrastructura
Infrastructura
transportului
aerian
Infrastructura
transportului
terestru și naval
Infrastructura
turistic ǎ
Resursele naturale
și culturale
Resursele
naturale
Resurse culturale

16
Pilonul mediul de afaceri verifică în ce măsură mediul p olitic influențează dezvoltarea
sectorului T&C în fiecare țară. Guvernele pot avea un impact serios asupra atractivității
acestui sector, prin aplicarea unor politici care să creeze și să promoveze sau, din contră, să
împiedice dezvoltarea acestuia. Câteodată politici bine intenționate p ot sfârși în a crea
birocrație obstructivă și consumatoare de timp sau alte obstacole care conduc la un rezultat
opus celui dorit. Acest pilon ia in considerare și în ce măsură sunt bine venite și facilitate
investițiile străine directe (ISD) și companiile cu capital străin (foreign ownership), cât de bine
protejate sunt drepturile de proprietate, timpul și costurile necesare lansării unei afaceri, daca
cerințele obținerii vizei fac dificilă pătrunderea în țară a străinilor și gradul deschiderii către
acord urile bilaterale de servicii aeriene.
Siguranța și securitatea reprezintă un factor critic care determină competitivitatea unei
țări în domeniul Turism și Călătorii. Turiștii sunt predispuși să ocolească țările sau regiunile
periculoase. Acest pi lon se referă la cheltuielile ridicate ocazionate de crime, violențe și
talhării și la gradul de încredere pe care îl pot avea oamenii în serviciile poliției în ceea ce
privește prevenirea crimelor și a accidentelor rutiere la nivel național.
Pilonul sănătate ș i igienă contribuie și el în mod esențial la competitivitatea sectorului
analizat. Accesul într -o țară străină la apă potabilă și servicii sanitare este important pentru
sănătatea si confortul călătorilor; iar în cazul când turiștii chiar se îmbolnăvesc, sistemul
sanitar al țării gazdă trebuie sa fie capabil să asigure ingrijirile necesare.
Calitatea resurselor umane într-o economie asigură acces facil către personal bine
pregătit care contribuie la dezvoltarea industriei Turismului și Călătoriilor. Pilonul acesta se
referă deopotrivă la sănătatea, educația și trainingurile de specializare a angajaților, fiind
compus din doi subpiloni. Subpilonul educație și training măsoară atât ponderile ultimelor
forme de învățământ absolvite de p opulație, cât și calitatea sistemului educațional din fiecare
țară, așa cum este apreciată de comunitatea de business.
În afara sistemului de educație formală, mai există și sectorul privat care se implică in
dezvoltarea resurselor umane prin ofe rtarea de traininguri specializate de către companii. Al
doilea subpilon care măsoară disponibilitatea muncitorilor calificați ia în calcul gradul în care
reglementările statului împiedică angajarea, respectiv concedierea muncitorilor autohtoni,

17
precum și gradul în care acestea afectează accesul emigranților la locurile de muncă
disponibile. De asemenea, acest ultim subpilon include și sănătatea forței de muncă, ce se
concretizează în speranța de viață înregistrată la nivelul țării respective și nivelul cos turilor
ocazionate de îmbolnăvirea lucrătorilor.
Luând în considerare valoarea crescândă a mediului online pentru industria Turismului
și Călătoriilor în ceea ce priveste planificarea itinerariilor, achiziționarea ofertelor de sejur,
rezervarea cazării, achiziționarea biletelor de transport, calitatea in frastructurii tehnologiei
informației și comunicării este însemnată în cadrul fiecărei economii. Acest pilon măsoară
penetrarea tehnologiei informației și comunicării (linii telefonice, internet, bandă de frecvență)
în activitatea societății, precum și pen etrarea acesteia în domeniul afacerilor privind realizarea
tranzacțiilor.
Gradul în care guvernul prioritizează sectorul are, de asemenea, un impact major asupra
competitivității acestui sector. Susținând clar că turismul si transporturile reprez intă
principalele preocupări ale guvernării și reflectând acest lucru în elaborarea bugetului, statul
poate orienta fondurile necesare implementării unor proiecte esențiale și, în plus, poate atrage
investiții private in acest sector.
Indexul Com petitivității Turismului și Călătoriilor cuprinde și deschiderea
internațională , ce evaluează gradul deschiderii societății către vizitatorii străini. Mai exact,
pilonul acesta măsoară atitudinea populației originare privind turiștii de alte nații.
Competitivitatea prețurilor se referă la practicarea unor prețuri scăzute care să atragă
din ce în ce mai mulți turiști în țara gazdă. Pentru a măsura competitivitatea prețurilor se iau în
considerare comparări între prețurile bunurilor si servic iilor din două țări diferite (paritatea
puterii de cumpărare – PPC), între taxele de aeroport, prețurile carburanților, sistemele de
impunere (care afectează și turiștii într -o oarecare măsură – TVA) și costurile de cazare în
camere de hotel.
Este de netăgăduit importanța mediului natural pentru a face dintr -o locație o destinație
turistică atractivă, de aceea politicile care promovează sustenabilitatea mediului înconjurător
sunt cruciale. Pilonul sustenabilitatea mediului măsoară rigurozitatea reglementărilor
guvernamentale privind mediul și gradul în care acestea sunt implementate, precum și

18
prioritizarea dezvoltării sustenabile a sectorului Turism și Călătorii. În plus, acest pilon
include și evidența emisiilor de dioxid de carbon și a speciilor pe cale de dispariție în țara la
care se referă.
Calitatea infrastructurii transportului aerian oferă acces relativ ușor între țări, precum și
mobilitate în interiorul unei țări. Acest pilon măsoară deopotrivă cantitatea transportului
aerian, măsurabilă în locuri pe kilometru, numărul plecărilor, densitatea aeroportului și
numărul companiilor aeriene operatoare, și calitatea infrastructurii transportului aerian pentru
zboruri interne si internaționale.
Vitale p entru asigurarea mobilității într -o țară sunt extinderea și calitatea infrastructurii
transportului la nivelul solului . Acestea iau in considerare calitatea drumurilor, a căilor ferate
și a porturilor, precum și măsura in care rețeaua națională de transpor t asigură mijloace de
transport către centrele de business (comerciale) și către atracțiile turistice.
Pilonul care include infrastructura turistică este sensibil diferit față de infrastructura
transportului, pentru ca ia in considerare infrastru ctura cazării (numărul camerelor de hotel) și
prezența marilor companii de inchiriat mașini într -o țară, dar măsoară și infrastructura
financiară destinată turiștilor (automatele bancare).
Țările care dispun de bogății naturale și pe care le valo rifică prin oferirea accesului
turiștilor către acestea dețin un avantaj competitiv evident. Pilonul resurse naturale este
compus din atracțiile naturale, incluzând locurile naturale desemnate de UNESCO în categoria
Patrimoniului Natural (World Heritage), calitatea mediului înconjurător, fauna – prin
specificarea numărului total de specii cunoscute care viețuiesc în țara respectivă și parcurile și
rezervațiile naturale ocrotite de lege.
Nu în ultimul rând, și resursele culturale ale unei țări fac diferența privind măsurarea
competitivității acelei țări în sectorul Turismului și Călătoriilor la nivel mondial. Pilonul
acesta include monumentele culturale din lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO care
se află într -o țară, precum și stadioanele s portive, precizând capacitatea locurilor, evenimente
gen expoziții și târguri internaționale.

19
2.3. Ierarhizarea mondială din punct de vedere al
Indexului Competitivității Turismu lui și Călătoriilor în anul 2017
Studiul competitivității Turismului și Călătoriilor a fos t realizat pe un eșantion de 136
țări, cu cinci mai puțin decât studiul din 2 015, aceste țări acoperind toate r egiunile lumii și
însumând peste 98% din PIB -ul mondial.
Este suficientă numai o scurtă privire asupra Indexului Competitivității Tur ismului și
Călătoriilor din 2017 (Tabelul 2.1) pentru a observa dominația economiilor avansate în
pozițiile superioare ale clasamentului. Acest fenomen este, de altfel, cât se poate de firesc de
vreme ce mare parte dintre elem entele care compun indexul depind în mod direct și nemijlocit
de gradul de dezvoltare al economiei naționale, iar economiile dezvoltate beneficiază de un
avans considerabil în ceea ce privește investițiile în economie, în general, și în sectorul
turistic, în particular.
Analiza structurii Indexul Competitivității Turismului și Călătoriilor arată că, deși țările
cu economie avansată sunt mai performante din punct de vedere a cadrului legislativ, mediului
de afaceri și resurselor umane, acestea sun t în mod clar devansate de țările emergente la
capitolul competitivitatea prețurilor. Așadar, una dintre cele mai sigure metode de a sporire a
competitivității pe piața turismului internațional constă din obținerea unui raport calitate -preț
mai bun decât cel al concurenței.
Indexul competitivității (TTCI) măsoară "setul de factori ș i politici care permit
dezvoltarea durabilă a sectorului Travel&Tourism, care, la rândul să u, contribuie la
dezvoltarea și competitivitatea unei ță ri". Oferă o perspec tivă unică asupra punctelor forte și a
zonelor de dezvoltare ale fiecărei țări pentru a -și spori competitivitatea în industrie. Aceasta
permite compararea între țări, pentru evaluarea progresului politicilor țărilor și pentru luarea
deciziilor de investiți i legate de dezvoltarea afacerilor și a industriei.

20
Tabel 2.1.
Clasificarea națiunilor în funcție de punctaj ul obținut în calculul ICTC 2017
2017 2015 2017 2015
Țarǎ/Economie Loc/136 Punctaj Loc/141 Țarǎ/Economie Loc/136 Punctaj Loc/141
Spania 1 5.43 1 Irlanda 23 4.53 19
Fran ța 2 5.32 2 Grecia 24 4.51 31
Germania 3 5.28 3 Malaezia 26 4.50 25
Japonia 4 5.12 9 Brazilia 27 4.49 28
Regatul Unit 5 5.20 5 Emiratele Arabe 29 4.49 24
Statele Unite 6 5.12 4 Danemarca 31 4.43 27
Australia 7 5.10 12 Croa ția 32 4.42 33
Italia 8 4.99 8 India 40 4.18 52
Canada 9 4.97 10 Turcia 44 4.14 44
Portugalia 14 4.74 15 Rom ânia 68 3.78 66
China 15 4.72 17 Jamaica 69 3.71 76
Noua Zeelanda 16 4.68 16 Egipt 74 3.64 83
Oalnda 17 4.64 14 Paraguay 110 3.15 113
Suedia 20 4.55 23 Nigeria 129 2.82 131
Belgia 21 4.54 21 Chad 135 2.52 141
Mexic 22 4.54 30 Yemen 136 2.62 138
Sursa: prelucrări ale autorului după Blanke, J., Chiesa, Th. (Eds.), „The Travel and
Tourism Competitiveness Report 2017”, World Economic Forum, 2017, p. 9 .

Calculele aferente Indexului Competitivității Turismului și Călătoriilor se bazează pe
evaluările specialiștilor WTTC pentru fiecare din variabile. Scara valorică utilizată este 1 -7.
Cuantificarea fiecărei variabile se face conform formulei standard:

6 𝑋 𝑣𝑎𝑟𝑖𝑎𝑏𝑖𝑙𝑎 𝑊 𝑎 țǎ𝑟𝑖𝑖 𝑇−𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑖𝑛𝑖𝑚 ǎ 𝑎 𝑣𝑎𝑟𝑖𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒𝑖 𝑊
𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑥𝑖𝑚 ǎ 𝑎 𝑣𝑎𝑟𝑖𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒𝑖 𝑊−𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑖𝑛𝑖𝑚 ǎ 𝑎 𝑣𝑎𝑟𝑖𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒𝑖 𝑊+1

Valoarea fiecărui pilon se calculează ca medie aritmetică neponderată a tuturor
variabilelor care îl compun. Fiecare subindice se c alculează ca medie aritmetică neponderată a
valorilor pilonilor care îl compun.

21
CAPITOLUL 3
ANALIZĂ C OMPARATIVĂ A TURISMULUI
ROMÂNIESC ȘI A TURISMULUI CROAT
Istoria relaț iilor dintre România și Croația se concretizează printr -o competiție acerbă în
toate sectoarele economiei, dar mai ales printr -un război turistic. Competiția, însă, ar trebui
purtată la nivel intern. Fiecare țară să lupte cu ea însăși în schimbarea mentalităților și a
comportamentelor ș i în dezvoltarea capacității de înțelegere că ne aflăm într -un spațiu
competitiv, într -un spațiu european, în care cine are cele mai bune servicii, cine are cele mai
bune costuri, cine are cea mai bună infrastructură și cine are cele mai bune servicii, ace la va
reuși.

3.1. Performanța turismului românesc în paralel cu turismul croat
din perspectiva Indexului Competitivității Turismu lui și Călătoriilor
în anul 2017
În cadrul clasamentului realizat pe baza Indexului Competitivității Turismului și
Călătoriilor , România ocupă, în anul 2017, locul 68 din 136 de țări, în scǎdere față de
clasamentul anterior, realizat în anul 2015, când se afla pe locul 66 , iar Croa ția ocupă locul 32,
în regres cu o poziție de la clasamentul din 2015 , pe primul loc clasându -se Spania , iar pe
ultimul – Yemen .

Tabelul 3.1.
Indicele competitivităț ii turismului în cazul României
POZIȚIE SCOR
/136 scala 1 -7
MEDIUL PERMISIV
MEDIUL DE AFACERI 76 4.4
SECURITATE ȘI SECURI TATE 39 5.8
SĂNĂTATE ȘI IGIENĂ 31 6.1
RESURSELE UMANE 81 4.4
INFRASTRUCTURA IT&C 60 4.7

22
POLITICA ȘI CONDIȚII LE PERMISE ÎN
TURISM ȘI CǍLǍTORII
PRIORITIZAREA TURISM ULUI 108 3.8
DESCHIDEREA INTERNAȚ IONALĂ 45 3.9
COMPETITIVITATEA PRE ȚURILOR 85 4.7
SUSTENABILITATEA MED IULUI 43 4.4
INFRASTRUCTURA
INFRASTRUCTURA TRANS PORTULUI AERIAN 82 2.4
INFRASTRUCTURA TRANS PORTULUI
TERESTRU ȘI NAVAL 92 2.8
INFRASTRUCTURA TURIS TICĂ 62 4.4
RESURSELE NATURALE Ș I CULTURALE
RESURSE NATURALE 68 3
RESURSE CULTURALE 46 2.3
Sursa: prelucrări ale autorului după Blanke, J., Chiesa, Th. (Eds.), „The Travel and Tourism Competitiveness
Report 2017”, World Economic Forum, 2017, p. 285.

România a obținut cel mai bun punctaj pe pilonul sănătate și igienă , 6,1 puncte din 7
posibile, aces t punctaj fiind ceva mai scăzut decât al ocupantei locului întâi, în vreme ce
competitoare a sa directă a însumat 6,4 puncte la capitolul s ănătate și igienă (Tabelul 3.1.).

Figura 3.1. Indicele competitivită ții turismului în cazul României
Sursa: prelucrări ale autorului după Blanke, J., Chiesa, Th. (Eds.), „The Travel and Tou rism Competitiveness
Report 2017”, World Economic Forum, 2017 , p. 285.
4.45.86.14.44.73.83.94.74.42.42.84.432.3
0 1 2 3 4 5 6 7MEDIUL DE AFACERISECURITATE ȘI SECURITATESĂNĂTATE ȘI IGIENĂRESURSELE UMANEINFRASTRUCTURA IT&CPRIORITIZAREA TURISMULUI DESCHIDEREA INTERNAȚIONALĂCOMPETITIVITATEA PREȚURILORSUSTENABILITATEA MEDIULUIINFRASTRUCTURA TRANSPORTULUI AERIANINFRASTRUCTURA TRANSPORTULUI TERESTRU ȘI NAVALINFRASTRUCTURA TURISTICĂRESURSE NATURALERESURSE CULTURALE

23
Tabelul 3.2.
Indicele competitivității turismului în cazul Croației
POZIȚIE SCOR
/136 scala 1 -7
MEDIUL PERMISIV
MEDIUL DE AFACERI 114 4
SECURITATE ȘI SECURI TATE 24 6.1
SĂNĂTATE ȘI IGIENĂ 19 6.4
RESURSELE UMANE 85 4.4
INFRASTRUCTURA IT&C 47 5
POLITICA ȘI CONDIȚII LE PERMISE ÎN
TURISM ȘI CǍLǍTORII
PRIORITIZAREA TURISM ULUI 77 4.5
DESCHIDEREA INTERNAȚ IONALĂ 26 4.2
COMPETITIVITATEA PRE ȚURILOR 100 4.4
SUSTENABILITATEA MED IULUI 21 4.7
INFRASTRUCTURA
INFRASTRUCTURA TRANS PORTULUI AERIAN 52 3
INFRASTRUCTURA TRANS PORTULUI
TERESTRU ȘI NAVAL 46 3.9
INFRASTRUCTURA TURIS TICĂ 5 6.3
RESURSELE NATURALE Ș I CULTURALE
RESURSE NATURALE 20 4.5
RESURSE CULTURALE 39 2.8
Sursa: prelucrări ale autorului după Blanke, J., Chiesa, Th. (Eds.), „The Travel and Tourism Competitiveness
Report 2017”, World Economic Forum, 2017, p. 139.

Comparativ cu a s a competitoare directă, Croația (Tabe lul 3.2.) a înregistrat scoruri
surprinzătoare din punct de vedere al infrastructurii generale de turism (scor 6,3/7); poziție
5/136 ) și al să nătății și igienei (scor 6,4/7; poziția 19/136 ). Punctaje mai mici a obțitut pe
pilonul resurse culturale (scor 2,8 /7; poziție 39/136 ) și pe pilonul infrastructur ii de transport
aerian (scor 3/7; poziție 52/136 ).

24

Figura 3.2. Indicele competitivității turismului în cazul Croației
Sursa: prelucrări ale autorului după Blanke, J., Chiesa, Th. (Eds.), „The Travel and Tourism Competitiveness
Report 2 017”, World Economic Forum, 2017, p. 139 .

3.2. Analiză empirică a principalilor factori care influențează Indexul
Competitivității Turismului și Călătoriilor din perspectiva climatului
instituțional și a dezvoltării durabile – România vs. Croația
Climatul politic și mediul instituțional existent au un efect decisiv asupra atractivității ca
destinație turistică a unei anumite regiuni sau țări. În general, turiștii sunt foarte sensibili la
mesajele transmise în legătură cu cadrul de siguranță și se curitate existent, iar la acest capitol
orice informație negativă, mai mult sau mai puțin fundamentată, poate crea un efect de halou
și de contagiune în rândul publicului.
În ceea ce privește imaginea generală a României din perspectiva cadrului legal, aceasta
este, în general, percepută ca o țară care, deși se confruntă cu un nivel ridicat al birocrației și al
instabilității legislative, oferă condiții suficiente pentru a fi considerată o destinație care nu
implică riscuri majore de securitate. Î n plus, cel puțin la nivel declarativ, România, ca membră
a Uniunii Europene, este determinată să -și alinieze legislația, inclusiv în domeniul turismului,
la normele, directivele și regulamentele europene. 46.16.44.454.54.24.44.733.96.34.52.8
0 1 2 3 4 5 6 7MEDIUL DE AFACERISECURITATE ȘI SECURITATESĂNĂTATE ȘI IGIENĂRESURSELE UMANEINFRASTRUCTURA IT&CPRIORITIZAREA TURISMULUI DESCHIDEREA INTERNAȚIONALĂCOMPETITIVITATEA PREȚURILORSUSTENABILITATEA MEDIULUIINFRASTRUCTURA TRANSPORTULUI AERIANINFRASTRUCTURA TRANSPORTULUI TERESTRU ȘI NAVALINFRASTRUCTURA TURISTICĂRESURSE NATURALERESURSE CULTURALE

25
A. Mediul de afaceri
Acest pilon surprinde măsura în care o țară dispune de un mediu de politică favorabil
pentru companii de a face afaceri. Cercetarea a constatat legături semnificative între creșterea
economică și aspecte precum modul în care drepturile de proprietate sunt protejate și eficiența
cadrului juridic. În mod similar, distorsiunile în politica fiscală și concurențială, inclusiv
concurența internă și internațională, măsurate prin facilitarea investițiilor străine directe (ISD),
au impact asupra eficienței și productivității unei țări. A cești factori sunt importanți pentru
toate sectoarele, inclusiv T& T. În plus, considerăm costul și timpul necesar pentru a face față
autorizațiilor de construcție, care este o problemă deosebit de relevantă pentru dezvoltarea
T&T.

Tabelul 3.3 .
Mediul de a faceri – analiză comparativă România – Croația
Nr.
crt. Indicator în cadrul pilonului
Mediu de afaceri Poziție în ICTC
Rom ânia Croa ția
1 Drepturile de proprietate 97 107
2 Impactul economic al normelor privind ISD 34 108
3 Eficiența cadrului juridic în soluționarea litigiilor 92 132
4 Eficiența cadrului legal în contestarea reglementărilor 120 129
5 Timpul necesar pentru autorizațiile de construcție (zile) 89 57
6 Costul pentru autorizațiile de construcție (%) 69 120
7 Gradul de dominare pe piață 63 105
8 Timpul pentru începerea unei afaceri (zile) 74 40
9 Costul pentru a începe o afacere (% VNB / locuitor) 39 69
10 Efectul impozitării asupra stimulentelor pentru muncă 117 132
11 Efectul impozitării asupra stimulentelor pentru investiții 125 130
12 Rata totală de impozitare (% din profit) 72 14
Sursa: prelucrări ale autorului după Blanke, J., Chiesa, Th., (eds.), “The Travel and Tourism Competitiveness
Report 2017”, World Economic Forum, 2017, p. 139, 285.

26
România și Croația beneficiază de o imagine relativ bună în ceea ce privește mediul de
afaceri datorită, mai ales, poziției lor de membre al e Uniunii Europene. Conform WEF
(Tabelul 3.3.), România s e află deasupra Croației la nouă dintre capitolele spe cifice pilonului
mediu de afacer i, fiind devansată la alte trei dintre cele doisprezece capitole. Se observă că
România a reușit să obțină o imagine mai bună decât competitorul său la ceea ce reprezintă
drepturi le de proprietate , impactul economic al normelor privind ISD , eficiența cadrului
juridic în soluționarea litigiilor , eficiența cadrului legal în contestarea reglementărilor , costul
pentru autorizațiile de construcție, g radul de dominare pe piață , costul de a începe o afacere ,
efectul impozitării asupra stimulentelor pentru muncă și efectul impozitării asupra
stimulentelor de investiție . Pe de altă parte număr ul de zile pentru a se ocupa de autorizațiile
de construcție , timpul necesar pentru începerea unei afaceri și rata totală de impozitare
afectează imaginea României față de cea a Croației.
Imaginea pe care o țară reușește să o creeze despre cadrul său legislativ în domeniul
afacerilor este reflectată în anuarul editat de Banca Mondială “Doing Business” ajuns la ediția
din 2017. În conformitate cu această lucrare, România este clasată pe locul 36 (în creștere cu
un loc față de 2016), în timp ce Croația se situează cu șapte poziții mai jos pe locul 43 (în
scădere cu trei locuri față de anul precedent).
În ceea ce privește regimul proprietății, anuarul remarcă faptul că România a introdus
proceduri rapide pe ntru înregistrarea dreptului de proprietate, termenul fiind de maxim șase
zile, pe când în cazul Croației opt zile. România a făcut unele eforturi pentru a facilita accesul
la credite și a încuraja, în acest fel, investițiile private în sectorul turistic p rin acceptarea unor
garanții la credite de diverse forme, administrarea unei baze de date comune cu privire la
incidența situațiilor de neplată a ratelor bancare și reducerea comisioanelor și costurilor de
accesare a creditelor .
Totodată, România și-a aliniat cadrul legal la cel internațional asigurând o mai mare
securitate a tranzacțiilor de natură financiară pentru a proteja în mod mai eficient drepturile de
proprietate. Din păcate, aceste măsuri, deși favorabile investițiilor în turism, nu au f ost
promovate suficient pentru a fi cunoscute publicului larg. În același timp Croația a făcut mai
dificilă începerea unei afaceri prin majorarea taxelor notariale.

27
Pe lângă timpul necesar pentru a demara o afacere, România, ca urmare mai ales a
crizei, a fost nevoită, alături de alte șaisprezece state ale lumii, să -și revizuiască în mod
semnificativ regimul legal al insolvenței, pentru a permite ieșirea mai rapidă din afacere a
firmelor care se confruntă cu situații economice delicate17. Regândir ea regimului insolvenței
nu a permis numai declararea mai rapidă, din punct de vedere legal, a situației de faliment, ci
și emiterea unor proceduri mai flexibile de reorganizare care să permită firmelor aflate în criză
să poată continua activitatea.
B. Suste nabilitatea mediului
În prezent nimeni nu co ntestă faptul că relația turism –mediu înconjurător deține o
importanță aparte, protejarea și conservarea mediului reprezentând, probabil, condiția esențială
de desfășurare și dezvoltare a turismului. Ac eastă legătură este una complexă și ambivalentă:
pe de -o parte, mediul natural prin componentele sale, oferă resursa de bază a sectorului
turistic, iar pe de altă parte turismul exercită o influență atât pozitivă, cât și negativă asupra
mediului ecologic, prin alterarea componentelor acestuia. Cercetările în zona turismului s -au
concentrat din ce în ce mai mult asupra problemelor privind dezvoltarea durabilă, iar
conceptual de turism durabil a intrat în vocabular ul curent al cercetării.
„Turismul durabil dezvoltă idea satisfacerii nevoilor turiștilor actuali și industriei
turistice și, în același timp, a protejării mediului și a oportunităților pentru viitor”. Se are în
vedere satisfacerea tuturor nevoilor economice, sociale, estetice etc. ale „act orilor” din turism
menținându -se integritatea culturală, ecologică, diversitatea biologică și toate sistemele ce
susțin viața” .13
Deși există o opinie cvasigenerală conform căreia mediul natural, prin locațiile atractive
pentru turism pe care le o feră, reprezintă elementul esențial în dezvoltarea turismului, devine
din ce în ce mai clar faptul că politicile și factorii privind îmbunătățirea durabilității mediului
sunt cruciali fiind modalitatea prin care o țară se poate asigura că va continua să fi e o
destinație atractivă și în viitor. Așadar, în cadrul pilonului referitor la sustenabilitatea mediului
trebuie evaluată rigurozitatea reglementărilor guvernamentale cu privire la mediu în fiecare
țară, precum și măsura în care acestea sunt de fapt puse în aplicare și respectate. Având în

13 World Tourism in 2017 , p. 24.

28
vedere impactul pe care turismul îl poate provoca asupra mediului ar trebui să se țină cont de
măsura în care guvernele acordă o importanță prioritară dezvoltării durabile serviciilor de
turism. În plus, față de aspectel e de natură politică, acest pilon se referă la elemente privind
modul încare este afectat mediul de emisiile carbon, precum și starea în care se află fauna și
flora în țara respectivă.
Tabelul 3.4.
Sustenabilitatea mediului – analiz ă comparativă România – Croția
Nr.
crt. Indicator în cadrul pilonului
Sustenabilitatea mediului Poziție în cadrul ICTC
România Croația
1 Stringența reglementărilor de mediu 79 50
2 Aplicarea reglementărilor privind protecția mediului 98 55
3 Sustenabilitatea dezvoltării sectorului turistic 130 84
4 Concentrația de particule dăună toare (2,5) concentrație μg / m3 111 111
5 Ratificarea tratatelor privind protecția mediului 0 -27 (cel mai bun) 26 15
6 Nivelul stresului la apă 5 -0 (cel mai bun) 58 22
7 Speciile amenințate (% din totalul speciilor) 70 73
8 Schimbarea acoperirii pădurilor % 40 26
9 Tratarea apei reziduale % 61 44
10 Costuri de pescuit (tone/km2) 5 75
Sursa: prelucrări ale autorului după Blanke, J., Chiesa, Th., (eds.), “The Travel and Tourism Competitiveness
Report 2017”, World Economic Forum, 2017, p. 139, 285

În conformit ate cu Raportul WEF (Tabelul 3.4 .), România a reu șit să -și creeze o
imagine mult mai slabă decât Croația în cadrul pilonului „Sustenabilitatea mediului” obținând
punctaje mai bune doar la trei dintre cei zece indicatori calculați de WEF în cadrul ace stui
capitol. Se pare că C roația a reușit să asigure o mai mare sustenabilitate a dezvoltării
turismului și, în același timp, beneficiază de condiții de mediu mai bune, acestea fiind mai
strict protejate decât în România .
În același timp, România a depășit punctajul Croaț iei la ceea ce privește costuri de
pescuit, protejarea speciilor pe cale de dispariție și implicarea în ratificarea tratatelor

29
internațion ale privind mediul înconjurător și a egalat la capitolul c oncentrația de particule
dăunătoare .
În România, s trategiile propuse și promovate prin diverse companii de comunicare
doresc să plaseze turismul durabil pe traiectoria următoarelor principii fundamentale:
 Mediul, în sine, deține o valoare intrinsecă și nereproductibilă deosebit de importantă
pentru activitățile turistice. Această valoare nu ar trebui alterată deoarece de ea ar
trebui să beneficieze și generațiile viitoare;
 Dezvoltarea durabilă a turismului presupune un echilibru între exigențele turiștilor și
specificul destinației;
 Activitățile turi stice trebuie să aducă beneficii nu numai pentru turiști și comunitatea
locală, cât și mediul ambiant;
 Comuniunea turism – mediu trebuie întreținută pe două axe astfel încât, o data,
activitatea turistică pe termen lung să fie susținută de oportunitățile o ferite de mediul
ambiant, iar turismul, la rândul său, trebuie să nu producă degradarea mediului
înconjurător.
 Dezvoltarea sectorului turistic trebuie să se realizeze în concordanță cu specificul
ecologic, social, cultural și economic al teritoriului în ca re se desfășoară.
În mod concret, aceste strategii pot fi puse în aplicare prin activități de turism care evită
sau, în cel mai rău caz, limitează daunele aduse regiunii geografice de amplasamentul
obiectivului turistic, logistica și arhitectura construcțiilor. Toate activitățile de turism se
desfășoară în condițiile respectării reglementărilor privind mediul înconjurător, iar impactul
activităților de turism asupra mediului este evaluat în mod obiectiv.

30
3.3. Evoluția principalilor indicatori economici specifici sectorului
Turismului și Călătoriilor

3.3.1. Numărul unităților hoteliere și al altor stabilimente asemănătoare
Tabelul 3.5.
Numărul unităților hoteliere și al altor stabilimente asemănătoare
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Rom ânia 5079 5222 5003 5113 6027 6191 6949
Croa ția 2088 2117 2189 57808 62026 67724 73439
Sursa: prelucrări ale autorului după statisticile EUROSTAT 2015

Fig. 3.3. – Numărul unităților hoteliere și al altor stabilimente asemănătoare
Sursa: prelucrări ale autorului după statisticile EUROSTAT 2015

În perioada 2009 -2015, România și Croația au înregistrat trenduri ascendente din punct
de vedere al numarului de unități hoteliere ș i alte stabilimente destinate cazării turiștil or,
valoarea medie a României (5.654,85 unități) fiind depășită cu m ult de media concurentei sale
(38.198,71 unități). 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015Numărul unităților hoteliere
România Croația

31
3.3.2. Capacitate de cazare (număr de paturi) în hoteluri
și alte stabilimente turistice
Tabelul 3.6.
Capacitate de cazare în hoteluri și alte stabilimente turistice – mii
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
România 247 258 243 227 242 248 249
Croația 179 179 180 182 181 181 183
Sursa: prelucrări ale autorului după statisticile EUROSTAT 2015

Fig. 3.4. – Capacitate de cazare în hoteluri și alte stabilimente turistice – mii
Sursa: prelucrări ale autorului după statisticile EUROSTAT 2015

România a înregistrat în prima parte a perioadei analizate o creștere, urmată de o
scădere semnificativă în a doua jumătate, iar Croația o ușoară creștere a capacității de cazare
turistică (n umăr de paturi) în perioada 2009 -2015.

2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015Capacitatea de cazare -mii
România Croația

32
3.3.3. Sosiri ale rezidenților și nerezidenților
Tabelul 3.7.
Sosiri ale rezidenților și nerezidenților – mii
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
România 4865 545 4726 414 5514 907 6000 012 6203 997 6532 213 7664 325
Croația 1367 019 1266 897 1283 873 1404 957 1430 708 1444 016 1613 517
Sursa: prelucrări ale autorului după statisticile EUROSTAT 2015

Fig. 3.5. – Sosiri ale rezidenților și nerezidenților
Sursa: prelucrări ale autorului după statisticile EUROSTAT 2015

România a câștig at detașat competiția cu Croația privind atragerea turiștilor ,
înregistrând un trend crescător din punct de vedere al numărului sosirilor rezidenților și
nerezidenților, în timp ce Croația a avut o evoluție oscilantă în aceeași pe rioad ă de timp, 2009 –
2015 . Maximul istoric din perioada analiz ată s-a înregistrat în anul 2015 cu următoarele valori:
7664325 sosiri în România și 1613517 sosiri în Croația .
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015Sosirile rezidenților și
nerezidenților
România Croația

33
3.3.4. Nopți petrecute de către un rezident sau nonrezident într -un hotel sau
un stabiliment asemănător
Tabelul 3.8.
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
România 14657744 13284554 14912557 15799875 15830616 16467780 18985269
Croația 4126777 3774300 3861788 5103958 5039396 5052330 5655990
Sursa: prelucrări ale autorului după statisticile EUROSTAT 2015

Fig. 3.6. – Nopți petrecute de către un rezident/nonrezident într -un hotel
Sursa: prelucrări ale autorului după statisticile EUROSTAT 2015

În perioada 2009 -2015 , numărul nopților petrecute de către turiști, depotrivă rezidenți și
străini, în unitățile d e cazare din România și Croația a fost în creștere. Valorile absolute
înregistrate de Rom ânia au depășit pe cele ale Croației .

2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015Nopți petrecute
România Croația

34
3.3.5. Contribuția directă a sectorului Turism și Călătorii în PIB
 România

Figura 3.7. Contribuția directă a sectorului Turism și Călătorii în PIB -ul României
Sursa: prelucrări ale autorului după Trave l & Tourism Economic Impact 2017 Romania, p. 3.
În anul 2016 , sectorul Turism și Călătorii din România a contribuit cu 39,3 m iliarde
RON în totalul PIB (5,2 % din PIB), valoare despre care se așteaptă să se majoreze cu 4 ,6%,
până la 41,1 m iliarde RON (5,2 din PIB) în 2017.
Pentru perioada 2017 -2027 , specialiștii prevăd o creș tere cu 2,7% pe an a sectorului
respectiv în totalul PIB, până la valoarea 53,7 m iliarde RON (5 ,8% din PIB).
 Croația

Figura 3.8. Contribuția directă a sectorului Turism și Călătorii în PIB -ul Croației
Sursa: prelucrări ale autorului după Travel & Tourism Economic Impact 2017 Croatia, p. 3.

35
Croația a înregistrat în anul 2016 o pondere de 24,7 % în PIB, ceea ce înseamnă 85,173,4
milioane HRK și se așteaptă să crească cu 6,7% , adică 90.848,0 milioane de coroane (25,7%
din PIB) în 2017.
Pentru perioada 2017 -2027, spe cialiștii prevăd o creștere cu 4,0 % pe an a sectorului
respectiv în totalul PIB, până la valoarea de 134 4006,0 milioane HRK până în 2027 (31,5%
din PIB).
3.3.6. Investiții de capital
 România

Figura 3.9. Investiții de capital în România
Sursa: prelucrări ale autorului după Travel & Tourism Economic Impact 2017 Romania, p. 5.

România a atras în anul 2016 14 ,7 miliarde RON investiții de ca pital, valoare ce va
crește cu 3,5 procente în 2017 și cu 2,6 % în fiecare an pe perioad a următorilor 10 ani, până la
20,87 miliarde RON în 2027 .
Contribuția investițiilor făcute în sectorul Turism și Călătorii în totalul investițiilor de
capital se va majora de la 8,1% în 2017 la 8,4% în 2027 .

36
 Croația

Figura 3.10 . Investiții de capital în Croația
Sursa: prelucrări ale autorului după Travel & Tourism Economic Impact 2014 Croatia, p. 5.
Croația a atras investiții de capital în domeniul Turism și Călătorii în valoare de 7.440,7
milioane HRK în 2016 , valoarea ce va crește în 2017 cu 2,5 procente și cu 5,4% anual până în
2027 , atingând valoarea absolută de 9 476,9 milioane HRK.
Ponderea i nvestițiilor de capital făcute în sectorul an alizat în totalul investițiilor
naționale va crește de la 11,0% în 2017 la 5,1% în 2027 .
3.3.7. Contribuția directă a sectorului Turism și Călătorii în angajare
 România

Figura 3.11. Contribuția directă a secto rului Turism și Călătorii în angajare
Sursa: prelucrări ale autorului după Travel & Tourism Economic Impact 2017 Romania, p. 4.

37
Sectorul Turism și Călătorii a generat în mod direct 513.500 de locuri de muncă în 2016
(6,2% din totalul ocupării forței de muncă) și se precon izează să crească în 2017 cu 2,0%,
ajungând la 524 000 de locuri de muncă (6,3% din totalul ocupării forței de muncă).
Locurile de muncă generate direct de sectorul cu pricina se referă la slujbe în cadrul
hotelelor, agențiilor de turism, companiilor aeriene, dar și slube din domeniul restaurantelor și
activităților de petrecere a timpului liber.
Până în 2027, se estimează că Travel & Tourism va susține 574 000 de locuri de muncă
(6,9% din totalul ocupării fo rței de muncă), ceea ce reprezintă o creștere de 0,9% pe an în
această perioadă.
 Croația

Figura 3.12. Contribuția directă a sectorului Turism și Călătorii în angajare
Sursa: prelucrări ale autorului după Travel & Tourism Economic Impact 2017 Croatia, p. 4.

În Croația , sectorul Turism și Călătorii a generat 321.500 de locuri de muncă în 2016
(23,4% din totalul ocupării forței de muncă) și se anticipează că se va înregistra o creștere cu
4,4% în 2017 la 335,500 locuri de muncă (24,1% din totalul ocupării forței de muncă).
Până în 2027, se estimează că Travel & Tourism va susține 371.000 de locuri de muncă
(27,3% din totalul ocupării forței de muncă), o creștere de 1,0% pe an în acestă perioadă.

38
3.3.8. Turismul de recreere vs. turismul de afaceri
 România

Figura 3.13. Turismul de recreere vs. turismul de afaceri
Sursa: prelucrări ale autorului după Trave l & Tourism Economic Impact 2017 Romania, p.6.

Cheluielile cu turismul de recreere, efectuat deopotrivă de către turiștii rez idenți si
nonre zidenți, au generat în anul 2016 65,8 % din veniturile înregistrate de sectoru l Turism și
Călătorii în PIB (15,0 miliarde RON), în timp ce turi smul de afaceri a înregistrat 34,2% (7,8
miliarde RON).
Pentru anul 2017 se așteaptă o creștere a cheltuielilor cu turis mul de recreere cu 5,6 %,
până la 15,9 miliarde de RON , și o conti nuare a trendului ascendent cu 2,1 procente în fiecare
an până în 2027, ajungând la 19,5 miliarde RON .
Cheltuielile pentru călătoriil e în scopuri de afaceri se așteap tă să crească cu 10,0% în
2017, până la 8,6 miliarde RON, și să continue crească cu 3,9% pe an până la 12,6 miliarde
RON în 2027 .

Romania
Travel & Tourism's Contribution GDP
Business vs Leisure 2016
Leisure spending
65.8%
Business spending
34.2%

39
 Croația

Figura 3.14. Turismul de recreere vs. turismul de afaceri
Sursa: prelucrări ale a utorului după Travel & Tourism Economic Impact 2017 Croatia, p.6.

Cheluielile cu turismul de recreeree, efectuate de catre turiștii rezidenți și nonr ezidenți, a
generat în anul 2016 92,1 % din veniturile înregistrate de sectorul Turism și C ălătorii în PIB
(73 088,4 milioane HRK), în timp ce turismul de afaceri a înregistr at 7,9% (6 248,9 milioane
HRK) .
Pentru anul 2017 se asteaptă o creștere a cheltuieli lor cu turismul de recreere cu 8,5
puncte procentuale, respectiv 79 329,3 mili oane de HRK, și o continu are a trendului ascendent
cu 3,7 procen te în fiecare an până în 2027 , până la valoarea de 113 697,0 milioane HRK.
Cheltuielile pentru călătoriile în scopuri de afaceri se așteaptă să crească cu 6,4% în
2017, până la 6 649 ,3 milioane de HRK și să continue cu 3,0% pe an până la 8 942,1 milioane
de coroane în anul 2027.

Croatia
Travel & Tourism's Contribution to GDP
Business vs Leisure 2016
Leisure spending
92.1%
Business spending
7.9%

40
3.3.9. Ponderea veniturilor încasate de la turiștii rezidenți și nerezidenți
în total PIB
 România

Figura 3.15. Ponderea veniturilor încasate de la turiști i rezidenți și nerezidenți în total PIB
Sursa: prelucrări ale autorului după Travel & Tourism Economic Impact 2017 Romania, p.6.

Veniturile încasate de la turiș tii rezidenți au de terminat 6 1,4% din totalul veniturilor
directe generate de sectorul Turism ș i Călătorii în PIB, în anul 2016 , în timp ce veniturile
turistice încasate de l a nonrezidenți au înregistrat 38,6 procente.
Se preconizează o creștere a veniturilor turisti ce determinate de rezidenți cu 5,9% în
2017, până la valo area 14,8 miliarde RON , și o creștere anuală cu 2,3 puncte procentuale, până
la 18,6 miliarde RON , în perioada 2017 -2027 .
Veniturile turistice încasate de la nonrezidenți vor crește cu 9,1% în 2017, până la 9,6
miliarde RON, respectiv vor crește cu 3,5% pe an până în 2027, la 13,6 miliarde RON .

Romania
Trevel & Tourism's Contribution to GDP
Domestic vs Feoreign 2016
Foreign visitor
spending 38.6%
Domestic spending
61.4%

41
 Croația

Figura 3.16. Ponderea veniturilor încasate de la turiștii rezidenți și nerezidenți în total PIB
Sursa: prelucrări ale autorului după Travel & Tourism Economic Impact 2017 Croatia, p.6.

La polul opus, Croația a înregistrat o pondere a veniturilor încasat e de la turiștii
rezidenți de 16,3 % în totalul veniturilor directe generate de sectorul Turism și Călătorii în anul
2016 , în timp ce veniturile turistice determinate d e nonrezidenți au înregistrat 87,3 procente.
Pentru anul 2017 se preconizează o creștere cu 2,5 procente al veniturilor turistice
încasate de la au tohtoni, până la 13 234,6 milioane de HRK , și o creștere cu 2,0% pe an până
în 2027 , până la valoarea 16131,3 milioane HRK .
Veniturile turistice încasate de la nonrezidenți se vor majora cu 9,5% în 2017, până la
72 744,0 milioane de HRK , și vor crește cu 3,9 % pe an, până la valoarea 106,6508,0 milioane
HRK în 2027 .

Croatia
Travel & Tourism's Contribution to GDP
Domestic vs Feoreign 2016
Foreign visitor
spending 87.3%
Domestic spending
16.3%

42
3.4. CONCLUZII
Turismul reprezintă unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei mondiale,
dată fiind contribuția sa ca principal generator de locuri de muncă și cale de dezvoltare
sustenabilă pentru țările emergente.
Industria turismului și călătoriilor reprezintă un sector cu identitate proprie aflat într -o
evoluție dinamică. La nivelul unei țări, evoluția ascendentă a acestui sector contribuie la
creșterea gradului de angajare, creșterea venitului național și poa te îmbunătăți balanța plățil or.
Activitatea din domeniul turistic este măsurată prin diferiți indicatori, iar economiile
naționale sunt clasificate în funcție de aceștia în cadrul unor clasamente internaționale.
Consiliul Mondial de Turism și Călătorii a elaborat Indexul Competitivității Turismului
și Călătoriilor în scopul identificării pârghiilor necesare îmbunătățirii acestui sector în țările
din toată lumea. Acest index analizează cadrul legislativ și al reglementărilor, mediul de
afaceri și infrastrucura, prec um și resursele naturale, culturale și umane implicate direct în
activitățile de turism.
Analiza efectuată în cadrul studiului de caz prezentat anterior, deși scurtă, este în
măsură să ofere câteva răspunsuri în legătură cu motivele unei competit ivități redus e a
României raportată la Croația .
În primul rând, se observă că, deși a făcut eforturi serioase pentru a îmbunătăți mediul
institutional, pentru a favoriza investițiile în turism, România nu a avut o strategie de
semnalare a acestor oportunități foarte bine pusă la punct. În acest context, România nu a putut
să beneficieze în mod eficient de poziția geografică favorabilă, resursele naturale și culturale și
nici de calitatea superioară a capitalului uman.
În al doilea rând, deși strategiile de dezvoltare a turismului iau în considerare, cel puțin
la nivel declarativ, principiile fundamentale ale unei creșteri sustenabile, aceste principii nu
numai că nu sunt puse în practică, dar nu sunt nici măcar transmise către publicul ți ntă prin
metode și tehnici de comunicare. Din acest motiv, publicul românesc, atât ca prestator cât și ca
beneficiar de servicii turistice, nu este educat în spiritul protejării mediului înconjurător și al
dezvoltării durabile.

43
Pentru a ieși din competiția turistică internațională este necesară modernizarea,
relansarea și dezvoltarea turismului românesc și crearea unor produse turistice moderne și
competitive pe piața turistică.
Se impun, astfel, pe lângă modernizarea structurilor turist ice, a stațiunilor turistice, și
crearea de produse turistice noi, stațiuni, programe originale, atractive și inedite ce ar putea,
printr -o activitate susținută de promovare pe piața internațională, să direcționeze importante
fluxuri turistice spre România . În acest sens, se impune și dezvoltarea ofertei de agrement și
de animație, de mare atractivitate, prin crearea de parcuri tematice și de divertisment, parcuri
acvatice, oferte prezente în țările cu tradiție turistică din lume.
Alături de moder nizarea și dezvoltarea unei oferte turistice diversificate și competitive
sunt necesare și măsuri de îmbunătățire și dezvoltare a activității de marketing și promovare,
de integrare în turismul mondial, de asigurare a cadrului legislativ și mediului financ iar-fiscal
stimulativ și stabil, corespunzătoare.