Semiotica Ritualurilor Indigene

Ritualurile indigene sunt diferite în funcție de zona geografică a fiecărei grupări sub forma unui trib sau a unei societăți. Acestea sunt adeseori privite dintr-o perspectivă primitivă, considerând că ceea ce se întâmplă în acele zone este de regulă brutal, violent, iar oamenii ce practică aceste ritualuri sunt considerați a fi inferiori.

Din punctul meu de vedere, aceste ritualuri au rolul de a menține strânse legăturile dintre membrii comunității. Cu toate că aceste ritualuri sunt dureroase și adeseori sângeroase, nu trebuie să privim cu dezinteres aceste evenimente fiindcă, dacă ar fi privite din prisma indigenilor, aceste tradiții au o foarte mare importanță în relația cu viața spirituală.

În prezentare am evidențiat doar o parte din aceste ritualuri, fiind considerate drept cele mai cunoscute, conform propriei mele opinii.

1) Tăieturi pe tot corpul

Triburile care trăiesc de-a lungul râului Sepik din Papua Noua Guinee folosesc tradiția cicatricilor pentru a transforma băieții în bărbați de decenii bune. În timpul ceremoniei, tinerii sunt tăiați pe spate, piept și fese în imprimeuri elaborate, pentru a imita pielea de crocodil. Băștinașii cred că divinitatea se hrănește cu tinerețea băiatului respectiv în timpul ritualului sângeros, lăsând în urma sa un adevărat bărbat.

Înainte să fie tratat ca un bărbat însă, băiatul este ținta umilințelor colective care pot dura câteva săptămâni. Concret, băieții sunt numiți "fetițe". Cicatrizarea și batjocura îi întăresc pe tineri, pentru că au nevoie de multă disciplină pentru a trece prin sutele de tăieturi. Rănile sunt dezinfectate după ce procesul este finalizat, dar durerile continuă zile bune, până ce corpul se vindecă.

2) Sărituri de la 20 de metri, pe pământ

În sudul Oceanului Pacific, pe Insula Pentecost, membrii tribului construiesc din trunchiuri de copac un turn cu înălțimea între 20 și 30 de metri. Pietrele și copacii sunt îndepărtați din zona respectivă și solul este arat înainte ca turnul să fie ridicat. Structura este utilizată apoi ca cea mai extremă formă de bungee jumping, iar persoana care sare este susținută doar de două frânghii și multă credință.

Ritualul este făcut pentru ca recolta din anul respectiv să fie bogată. Cu cât băieții sar de la o înălțime mai mare, cu atât va fi mai fertil solul. În plus, ritualul este gândit să întărească spiritual participanții, crezându-se că fac săritura credinței. Deși nu este obligatoriu pentru membri să sară, cei care o fac sunt respectați de comunitate și văzuți că adevărați războinici.

La urma urmei, săritura înseamnă să-ți sacrifici viața pentru trib. Tinerii acceptă posibilitatea morții în timpul inițierii. Băieții în jurul vârstei de șapte-opt ani pot participa, după ce au fost circumciși, iar dacă supraviețuiesc căzăturii sunt considerați bărbați.

3) Tăierea degetelor cu toporul

Ceremonia Okipa a indienilor Mandan se deschide cu un dans, urmat de o serie de încercări chinuitoare prin care războinicii își dovedesc curajul și primesc binecuvântarea zeilor. Ceremonia presupune ca tânărul să nu mănânce, să bea sau să doarmă, timp de patru zile. Apoi este condus la o colibă, unde trebuie să suporte cu zâmbetul pe buze ritualul în care i se taie pielea de pe piept și de pe umeri și i se întroduc mai multe bețe de lemn în spatele mușchilor.

Acestea sunt folosite pentru a susține greutatea corpului băiatului, care este apoi suspendat de acoperișul cabanei și lăsat acolo până leșină. Pentru un plus de agonie, îi sunt legate greutăți mari de picioare. După ce își pierde cunoștința, tânărul este dat jos, iar bărbații îl supraveghează până își revine, dovedindu-se astfel binecuvântarea zeilor. Femeile nu au voie să participe la această ceremonie.

După ce se trezește, tânărul trebuie să renunțe la degetul mic de la fiecare mână, fiecare fiindu-i retezat cu un topor. Într-un final, este scos afară, unde trebuie să alerge prin centrul satului de câteva ori.

4) Sculptarea dinților

Femeile din tribul Mentawaia din Sumatra experimentează o practică agonizantă de sculptare a dinților. Șamanul local ascute foarte bine o lamă, pentru a face sculptarea cât mai puțin dureroasă. Fetiței nu i se dă nimic pentru a-i amorți durerea din gură, în timp ce bărbatul îi sculptează colțurile dinților, lăsându-i o dantură similară cu cea a rechinilor. Pentru a finaliza procesul, dinții sunt piliți, ca să ajungă la forma dorită.

Fetele erau supuse acestui ritual pentru a deveni mai atractive. În plus, membrii tribului credeau că dinții ascuțiți mulțumeau spiritele și aduceau echilibru în viața viitoarei femei. Această tradiție a fost urmată timp de ani buni, dar nu mai este comună la momentul actual. Astăzi, este decizia fetei dacă vrea să își sculpteze dinții pentru a fi frumoasă.

5) Biciuirea între „copii”

Membrii tribului Fulani din Benin duc o viață de nomazi în vestul Africii. Pentru ca băieții din trib să fie considerați bărbați, trebuie să îndure o biciuire îngrozitoare care le va testa puterea, rezistența, autocontrolul și curajul. Participanților li se pregătește câte un băț lung și subțire, pentru ca procesul să fie extrem de dureros. Apoi are loc un meci între doi băieți, privit de toți membrii comunității.

Cei doi trebuie să se lovească cât de tare pot și să nu se văicărească atunci când primesc la rândul lor lovituri. Fiecare băiat primește trei lovituri. Mulțimea decide care dintre ei a dovedit cel mai mult curaj și acela este numit câștigător, devenind astfel bărbat.

6) Inițierea prin sânge

Tribul Matausa din Papua Noua Guinee este de părere că dacă un băiat nu trece prin inițierea cu sânge, poate suferi consecințe serioase pentru tot restul vieții. Nu va fi niciodată privit ca un bărbat adevărat și nici nu va avea vigoarea și puterea pe care o au ceilalți. Tocmai de aceea, bărbații sunt dornici să treacă prin acest proces, în ciuda durerii îngrozitoare.

Pentru a participa la chin, trebuie să se curețe de orice rămășiță feminină de la mamele lor. Își întroduc pe gât două bețișoare de lemn care să le provoace voma, de câteva ori, pentru a-și goli stomacul. După aceea, le sunt băgate în nas bucăți de stuf, pentru a îndepărta orice influența malefică. În sfârșit, trebuie să îndure înțepături repetate în limbă. Acest ritual sângeros îi purifică, iar după aceea se pot numi cu adevărat bărbați.

7) Înțepături ale furnicii-glonț

Tradiția tribului brazilian Satere-Mawe, care transformă băieții în războinici, a devenit cunoscută în ultimii ani. Exploratorii, aventurierii și realizatorii de documentare călătoresc în Amazon pentru a privi ritualul inițiatic considerat cel mai dureros de pe planetă. Vinovată pentru acest chin este furnica-glonț.

Această insectă are cea mai dureroasă înțepătură, comparabilă cu durerea resimțită în cazul unei împușcături. Chinurile intense durează 24 de ore și pot duce la vomă, greață și aritmie cardiacă. Toate acestea de la o singură ciupitură, dar cei din tribul Satere-Mawe nu folosesc numai o furnică.

Mai mult de 30 de furnici-glonț sunt introduse într-un lichid sedativ și lăsate acolo până amorțesc. Apoi, membrii tribului confecționează din frunze o mănușă și apoi pun furnicile în ea, cu acul în afară. Odată ce insectele își revin, se chinuie să iasă din strânsoare, devenind din ce în ce mai agitate și mai agresive. Băiatul care este inițiat trebuie sa îndure ciupiturile pe ambele mâini timp de 10 minute, fără să țipe sau să arate vreun semn de slăbiciune.

Membrii tribului cântă și dansează, pentru a-i distrage atenția de la durere. Odată ce ritualul este complet, băiatul va avea dureri mai multe zile, dar va fi cu un pas mai aproape de bărbăție. Acest proces trebuie însă repetat de 20 de ori în următoarele luni, pentru ca inițierea să fie oficială.

8) Sicriele suspendate de pe insula Luzon

Pe insula Luzon (Filipine) există o regiune numită Sagada, ce prezintă ritualuri de înmormantare ieșite din comun. Aici, localnicii nu își ingroapă morții, ci îi suspendă pe pantele abrupte ale versanților, punând sicriele pe suporturi metalice înfipte in rocă. Priveliștea este macabră și nu e singulară în lume, dar cu siguranță e cea mai reprezentativă. Ritualul se mai păstrează în China, acolo unde poporul Bo recurge la un procedeu asemănător. Și în Indonezia, tribul Toraja își suspendă sicriele, dar își și ingroapă morții în peșteri.

9) Tribul Yanomamo

Prin pădurile luxuriante aflate de o parte și de alta ale Amazonului există un trib de amerindieni atât de izolat de lumea modernă încât și-a păstrat de-a lungul timpului aproape în întregime obiceiurile ancestrale. Indigenii Yanomamo au devenit astfel și cel mai studiat popor de către antropologii moderni.

Unul din ritualurile lor care trezește fiori în trupurile noastre este făcut după moartea unui membru. Absolut nimic din el nu are voie să mai existe, așa că Yanomamo incinerează cadavrele, le zdrobește oasele rămase și le amestecă apoi cu restul cenușii. Mixtura este mâncată de către toate rudele celui dispărut, iar vasele în care cenușa a stat sunt distruse. Yanomamo cred că moartea este abătută asupra lor de șamani din alte triburi, așa că după aceste ritualuri încep de regulă bătălii sângeroase.

Sursa: http://www.romanialibera.ro/special/documentare/cele-mai-dureroase-10-ritualuri-de-initiere-195678