Selectia Conservativa Si Obtinerea Semintei de Baza la Soiul de Morcov Nantes

SELECȚIA CONSERVATIVĂ ȘI OBTINEREA SEMINȚEI DE BAZĂ LA SOIUL DE MORCOV NANTES

CUPRINS

LISTA FIGURILOR ȘI A TABELELOR

PARTEA I- CONSIDERAȚII GENERALE 5

INTRODUCERE

CAPITOLUL I-IMPORTANȚA CULTURII DE MORCOV

Importanța alimentară și economică a morcovului

Factori de risc

Răspȃndire și suprafețe cultivate

CAPITOLUL II- PARTICULARITᾸȚI BOTANICE, BIOLOGICE ȘI ECOLOGICE

2.1. Particularități botanice și biologice

2.2. Particularități ecologice

2.2.1. Cerințe față de temperatură

2.2.2. Cerințe față de umiditate

2.2.3. Cerințe față de aer

2.2.4. Cerințe față de lumină

2.2.5. Cerințe față de sol

CAPITOLUL III-CADRUL NATURAL ȘI ORGANIZATORIC

3.1. Cadrul natural și evaluarea resurselor umane

3.2. Condiții economico-sociale

3.3. Studiul asupra organizării fermei

PARTEA A-II-A- CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL IV- STUDIUL ASUPRA TEHNOLOGIEI DE CULTIVARE A SOIULUI DE MORCOVU NANTES PENTRU SᾸMÂNȚᾸ LA STAȚIUNEA DIDACTICᾸ V. ADAMACHI

4.1. Alegerea terenului

4.2 Asolamente și rotații

4.3 Pregătirea terenului

4.3.1 Pentru culturile producătoare de plantă-mamă (anul I)

4.3.2 Pentru culturile producătoare de plantă-mamă (anul II de cultură)

4.4 Ȋnființarea culturii

4.4.1. Pentru culturile producătoare de plantă-mamă (anul I)

4.4.2. Pentru culturile producătoare de plante semincere (anul II)

4.5 Lucrări de ȋntreținere a solului

4.5.1. Pentru culturile producătoare de plantă mamă

4.5.2. Pentru cultura seminceră (anul II)

4.6. Combaterea bolilor și a dăunătorilor

4.7. Recoltarea și condiționarea semințelor

CAPITOLUL V- SCOPUL, OBIECTIVELE, MATERIALUL FOLOSIT ȘI METODA DE CERCETARE

5.1. Scopul și obiectivele lucrării

5.2. Metodologia selecției și conțintul verigilor

5.3. Materialul folosit și metoda de cercetare

CAPITOLUL VI- REZULTATE OBȚINUTE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Lista figurilor

Fig.2.1. Morcovul: a-frunză; b-rădăcină de plantă cultivată; c- rădăcină de plantă sălbatică; d-fruct. 11

Fig.2.2. Structura rădăcinii de morcov 11

Fig.5.1. Schema de ȋnființare a culturii de morcov prin semănat direct ȋn cȃmp 32

Fig.5.2. Schema producerii de sămȃnță la morcov 33

Fig.6.2. Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, ȋn funcție de lungimea rădăcinii 37

Fig.6.3. Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, ȋn funcție de diametrul rădăcinei 39

Fig.6.4. Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, ȋn funcție de greutatea rădăcinei 40

Fig.6.5. Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, ȋn funcție de numărul de inflorescențe 41

Fig.6.6. Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, ȋn funcție de cantitatea de sămȃnță 42

Lista tabelelor

Tabelul 1.1 Compoziția chimică și valoarea nutritivă medie 7

Tabelul 1.2 Conținutul de săruri minerale al rădăcinii de morcov 7

Tabelul 1.3 Continutul ȋn vitamine al rădăcinii de morcov 7

Tabelul 1.4 Valoarea dietetică, medicinală și alimentară 8

Tabelul 1.5 Producția totală de legume rădăcinoase ȋn Romȃnia și ponderea acesteia ȋn producția legumicolă 8

Tabelul 2.1Clasificarea plantelor legumicole ȋn funcție de pretențiile față de căldură12

Tabelul 2.2 Condiții de temperatură a solului și timpul necesar pentru germinarea semințelor de plante legumicole 13

Tabelul 2.3 Regimul optim de temperatură la plantele legumicole pe perioade și faze de vegetație 13

Tabelul 2.4 Gradul de sensibilitate al plantelor legumicole față de unii poluanți ai aerului 15

Tabelul 3.1 Frecvența și intensitatea vȃntului- Tecuci 18

Tabelul 4.1 Erbicide recomandate 25

Tabelul 4.2 Dinamica consumului de elemente nutritive și acumulări de substanță uscată ȋn anul I și II la soiul de morcov Nantes 26

Tabelul 4.3 Tratamentul aplicat : tratamente la sol, stropiri pe frunze 26

Tabelul 6.1 Variabilitatea unor caractere cantitative ȋn cadrul soiului Nantes 35

Tabelul 6.2 Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, ȋn funcție de lungimea rădăcinei 37

Tabelul 6.3 Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, ȋn funcție diametrul rădăcinei 38

Tabelul 6.4 Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, ȋn funcție de greutatea rădăcinei 39

Tabelul 6.5 Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, ȋn funcție de numărul de inflorescențe 40

Tabelul 6.6 Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, ȋn funcție de cantitatea de sămȃnță

Partea I- Considerații generale

INTRODUCERE

Cea mai mare parte a legumelor constituie o importantă sursă de hrană ce se pretează a fi preparate și utilizate în variate forme, în stare proaspată, semiconservate sau conservate și au un aport valoros în ceea ce privește valoarea energetică (săruri minerale, vitamine, acizi stimulenți etc.)

Obținerea de semințe din categoriile pre-bază și bază necesită activități de cercetare specifice, în care se folosesc metode și tehnici de lucru speciale în cadrul procesului de selecție conservativă.

Prin selecție conservativă se asigură menținerea uniformității, stabilității și identității soiului, valoarea biologică și implicit agroproductivitatea acestora.

Selecția conservativă constă într-un studiu a principalelor caractere cantitative și calitative, aplicarea metodelor de selecție pentru menținerea acestora în limitele de variație proprii, în timp ce se aplică o tehnologie de cultivare care asigură înmulțirea materialului biologic.

Pentru a obține producții ridicate de legume, cele mai importante verigi sunt:

Utilizarea în producție a unor semințe cu o valoare culturală și biologică mare ce pun în valoare calitățile soiurilor și hibrizilor.

Utilizarea în producție a unor soiuri și hibrizi de legume de mare productivitate, cu calități superioare.

Utilizarea unor tehnologii moderne de cultură a legumelor în vederea măririi producției.

Recoltarea, păstrarea, prelucrarea și valorificarea în condiții moderne a producției este o verigă prin care se concretizează și se finalizează aportul cumulat al verigilor anterioare, prin marfă de calitate bună.

În lucrarea de față s-a cautat sublinierea importanței soiului ca mijloc de producție, precum și aportul tehnico-economic pe care îl aduce utilizarea semințelor autentice și cu valoare biologică superioară în realizarea practică a parametrilor cantitativi speciei soiului de morcov Nantes.

CAPITOLUL I. IMPORTANȚA CULTURII DE MORCOV

Importanța alimentară și economică a morcovului

Rădăcinile tuberizate de morcov se folosesc în alimentație în stare crudă sau la prepararea diferitelor mâncăruri.

Tabelul 1.1

Compoziția chimică și valoarea nutritivă medie

Tabelul 1.2

Conținutul în săruri minerale al rădăcinii de morcov

Tabelul 1.3

Conținutul în vitamine al rădăcinei de morcov

(date prelucrate după Fourier,J.CI și colab.-1995)

Valoarea alimentară, dietetică și medicinală este destul de considerabilă, cercetările în acest sens au evidențiat existența unor substanțe antibiotice în morcov.

Datorită perioadei lungi de consum, în anotimpul rece constituie o sursă excelentă de vitamine și elemente minerale. Majoritatea au un efect antianemic, tonic, stimulator, detoxifiant dar și depurativ.(tabelul 1.4)

Tabelul1.4

Valoarea dietetică, medicinală și alimentară

Morcovul are o importanță economica mare mai ales acum, când consumul de legume este în continuă creștere atât pe plan intern cât și extern. Odată cu valorificarea producției de morcov se asigură venituri importante pe tot parcursul anului.

[NUME_REDACTAT] morcovul ocupă primul loc ca și cultură(40-50% din totalul producției) urmat de ridichi (15%) și de pătrunjel (7-8%).

Tabelul 1.5

Producția totală de legume rădăcinoase(2000-2010) în România și ponderea acesteia în producția legumicolă.

Recolta morcovilor se poate asigura în funcție de sistemul de cultivare pe tot parcursul anului.

Importanța agrotehnică

Cultura morcovului pentru obținerea de semințe are pretenții ridicate față de fertilitatea solului și de condițiile de mediu.

Morcovul dă producții însemnate după oricare cultură care fertilizează organic solul, îngrașă puternic solul și îl lasă curat de buruieni. Diferite experinețe au dovedit că cele mai bune recolte s-au obținut pe soluri slab acide până la soluri neutre(pH 6.5-7). Foarte bune premergătoare sunt solanaceele, curcubitaceele, leguminoasele si nu se recomandă ca plante premergătoare alte rădăcinoase.

Factori de risc

La înființarea culturii de morcov există riscul ca terenul să formeze crustă și astfel răsărirea să fie greu de realizat. Trebuie ținut cont de faptul că germinația semințelor se face într-o perioadă lungă de timp, circa 20-25zile.

Alți factori de risc sunt îmbolnăvirea semințelor, alternanța dintre secetă și ploi, seceta din timpul perioadei de vegetație etc.

Transportul și manipularea în stare neambalată este contraindicată. Din grupa rădăcinoaselor, morcovii sunt cei mai sensibili la condițiile de depozitare dar au capacitatea de a-și cicatriza rănile superficiale.

1.3 Răspândire și suprafețe cultivate

În lume se produc anual circa 13 milioane tone de morcovi, ceea ce clasează morcovul pe locul 5 ca producție dintr speciile legumicole.

Principalele țări producătoare sunt Anglia, cu 620000tone, Franța, cu 55000tone, Italia, cu 450000tone, Spania, cu 270000tone și Belgia cu 110000tone.

[NUME_REDACTAT], morcovul ocupă cea mai mare suprafață dintr rădăcinoase, aproximativ 15000 ha cultivate, cu un necesar de sămânță pentru înființarea culturilor de cca. 75-80tone.

CAPITOLUL II. PARTICULARITĂȚI BOTANICE, BIOLOGICE ȘI ECOLOGICE

2.1 Particularități biologice și botanice

Daucus carota L.sups. sativus(Hofftn.) Arc. Cv. Sativus(Alef), Fam. [NUME_REDACTAT] este o plantă erbacee, bienală. În primul an formează o rădăcină pivotantă și o rozetă de frumze, iar în anul al II-lea formează tulpini florifere, flori și fructe.

Sistemul radicular este bine dezvoltat pătrunzând în sol până la 50-60 cm adâncime. La aproximativ 35-40zile de la răsărire, rădăcina principală și axa hipocotilă a plantei începe să se tuberizeze schimbându-și treptat forma, culoarea și mărimea până când aceste trăsături devin caracteristice soiului.

La morcov, structura rădăcinii este alcătuită din fascicule lemnoase, fascicule liberiene și cambiu (fig. 2.1). Rădăcinile tronconice sau cilindrice, de lungime mijlocie, de culoare portocalie, cu cilindrul central redus indică un soi valoros, de calitate superioară.

Frunzele din rozetă sunt lung pețiolate, de 2-4 ori penat-sectate, cu segmente de ultim ordin ovate sau eliptice, penat-fidate cu lobii dințați.(fig.2.2)

Tulpina floriferă ce se formează în anul II este ramificată, striată, cilindrică, aspru păroasă și înaltă de 1.2-1.5m. Frunzele de pe tulpina floriferă sunt mici, pețiolate cele bazale și sesile cele superioare.

Ramificațiile sesundare cât și tulpina principală se termină în vârf cu o inflorescență, o umbrelă compusă din flori mici, albe, uneori cu nuanțe rozacee, pentamere, zigomorfe, hermafrodite, rar unisexuate sau asexuate (complet sterile), la care se observă fenomenul de protandrie (anterele devin funcționale înaintea ovarului), cu polenizare alogamă, entomofilă.

Fructul,(sămânța) este o pseudoachenă formată din două mericarpe elipsoidale sau ovoidale costate și cu țepi.

Perioada de vegetație in anul I este de 60-200 zile, iar în anul II de 100-120 zile.

Fig.2.1.-Morcovul: a-frunză; b-rădăcină de plantă cultivată; c-rădăcină de plantă sălbatică; d-fruct

Fig.2.2 Structura rădăcinii de morcov (după Gherghi și colab., 1973)

2.2 Particularități ecologice

2.2.1 Cerințe față de temperatură

Există mai multe posibilități de grupare a plantelor legumicole în funcție de cerințele lor pentru temperatură. O clasificare completă împarte plantele legumicole în 5 grupe (Maier L. 1969), morcovul făcând parte din grupa legumelor rezistente la frig.

În mod obișnuit, în practică, legumele se împart în două grupe (Bălașa M., 1973), morcovul înscriindu-se în clasa de plante legumicole puțin pretențioase la căldură (tabelul2.1).

Tabelul 2.1

Clasificarea plantelor legumicole în funcție de pretențiile față de căldură

Temperatura minimă de germinație a semințelor este de 3-4oC, iar cea optimă de 20-25oC. Temperatura optimă de creștere a rădăcinilor este de 18-20oC. Temperaturile peste 30oC și sub 12oC sunt nefavorabile pentru creștere.

Este bine de știut care sunt cerințele plantelor față de temperatura în diferite stadii de creștere și dezvoltare deoarece ne dau indicații cu privire la momentul aplicării diferitelor lucrări.

Este necesară o temperatură mai ridicată în timpul germinării semințelor și până la momentul răsăririi plantelor, o temperatură echivalentă cu limita superioară a valorii optime pentru fiecare specie legumicolă. În condiții de căldură corespunzătoare procesele biochimice se produc într-un timp mai accelerat, prezentându-se astfel o cantitate mai mică de substanțe nutritive în timpul procesului de respirație deoarece durata acesteia este mai scurtă. Dacă este menținută o temperatură scăzută timp îndelungat, după declanșarea procesului de germinare semințele pierd cantități mai mari de substanțe hrănitoare prin procesul de respirație, în aceste condiții începând procesul de alterare sau unule plante chiar pier.

Temperatura solului influențează durata necesară pentru germinarea semințelor.

Tabelul 2.2

Condiții de temperatură a solului și timpul necesar pentru germinarea semințelor de morcov (A.O. Lorenzo și D.N. Maynard. 1980)

La unele specii se remarcă existența unor cerințe exprese în anumite faze.

Tabelul 2.3

Regimul optim de temperatură la plantele legumicole pe perioade și faze de vegetație

(dupa Stan N., 1992)

O temperatură de 10-12oC o perioadă mai lungă de timp, cumulată cu seceta, determină apariția tijelor florifere în anul I. Plantele tinere cu rădăcinile în formare (10-20 zile) rezistă și la temperaturi de 5-6oC, însă pragul biologic minim de vegetație este de 5oC.

Când plantele sunt în repaus cerințele față de căldură sunt minime (0-1oC), iar vernalizarea se desfășoară la temperaturi de 4-10oC.

2.2.2 Cerințe față de umiditate

Un rol deosebit îl are apa în viața plantelor, ca elememt de constituție, mediu de reacție biochimic și fiziologic, regulator tehnic al țesuturilor prin transpirație și evapotranspirație. În general, plantele legumicole conțin 85-90% apă, 10-15% substanțe organice și 0.5-1% substanțe minerale. Conținutul de apă în morcov este de aproximativ 88.7% (după Maier, 1961).

Morcovul are nevoie de umiditate moderată dar constantă în sol și are nevoie de irigare în zone cu precipitații sub 350 mm anul.

Plantele legumicole tolerează în mod diferit pierderea de apă din țesuturi, fiecare având o limită suportată pe timp scurt, numită “pierdere critică”, la morcov fiind de 42%. De asemenea, umiditatea atmosferică face ca plantele să reacționeze diferit. La morcov, umiditatea aerului se încadrează încadrează între 75-80%. Seceta micșorează producția șî depreciază calitatea morcovului fiind afectate prospețimea, gustul, frăgezimea etc. Seceta favorizează atacul de afide, făinare și acarieni.

Excesul de apă este dăunător plantelor legumicole, având ca efect scăderea rezistenței la păstrare, asfixierea rădăcinilor sau atacul unor boli.

Asigurarea cu apă a plantelor chiar și în condiții de neirigare se face prin înrădăcinarea adâncă, condiția fiind ca atunci când consumul de apă este ridicat( anul I, în a doua jumătate a perioadei de vegetație și în anul II în perioada creșterii tulpinilor florale și a înfloritului) culturile de morcov să fie irigate.

Până la 30-40cm în sol umiditatea trebuie să fie de 80-90% până la formarea rădăcinilor tuberizate, în timpul formării și creșterii frunzelor 70-80% și 60-70% în timpul maturizării lor, după ce morcovul a ajuns la mărimea tipică soiului.

2.2.3 Cerințe față de aer

Aerul atmosferic și aerul din sol influențează creșterea plantelor prin compoziție și gradul de impurificare.

Conținutul de CO2 din atmosferă este de 0.03% și condiționează intensitatea fotosintezei, pe lângă căldură și lumină. O concentrație mai scăzută de CO2 acționează ca o barieră care limitează acțiunea celorlalți factori : apă, căldură, lumină, hrană minerală. Conținutul de O2 al aerului din sol poate să scadă uneori de la 12% la 1-2% și în schimb crește conținutul de CO2. Insuficiența O2 în sol și creșterea concentrației de CO2 influențează rezistența la nivelul rădăcinilor și absorbția minerală și inhibă germinarea semințelor. Acest fenomen apare la solurile slab aerisite, tasate, care formează crustă sau cu exces de umiditate.

Activitatea fotosintetică a plantelor este redusă de poluanții oxidanți, degradează pigmenții clorofilieni, în special carotenoidele la morcov, întârzie vegetația și diminuează ritmul de creștere. În cazul plantelor afectate de acestă poluare, apare pe frunze o decolorare, iar mai târziu se produce căderea frunzelor.

Tabelul 2.4

Gradul de sensibilitate al plantelor legumicole față de unii poluanți ai aerului

(după [NUME_REDACTAT]., 1982)

Valorile maxime atinse pentru diferiți poluanți sunt:0.001-0.003mh/m3 pentru F, 0.05-0.12 mg/m3 pentru SO2 , 0.1-0.015mg/m3 pentru Cl, 0.05 mg/m3 pentru Ozon (Krug, 1986)

Dacă se depozitează în celule cu atmosferă controlată cu 4%CO2 și 3% O2, dupa 6 luni de păstrare, pierderile sunt de numai 10% iar aspectul comercial este corespunzător.

2.2.4 Cerințe față de lumină

Poziția geografică a României face ca teritoriul său să bemeficieze de condiții relativ bune de radiație solară. Radiația solară ajunge pe suprafața terestră sub formă de lumină și căldură.

Unica sursă de energie pentru procesul de fotosinteză o reprezintă lumina, ea fiind unul din factorii limitativi deoarece intervenția asupra variației calitative și cantitative este mică. Diferite măsuri tehnologice aplicate pot asigura o folosire cât mai rațională a condițiilor de lumină, aspect primordial la culturile legumelor din timpul iernii.

Morcovul este o plantă puțin pretențioasă la lumină și necesită o iluminare de 4000-6000 lucși. Cerințele față de lumină apar în faza acumulării substanțelor de rezervă, în faza de înflorire și fructificare. Lumina insuficientă afectează producția și conținutul de substanțe nutritive (glucide, vitamine, substanță uscată) și prelungește durata de vegetație, întârziind recoltarea.

Lumina puternică în schimb, poate produce pierderea excesivă de apă din țesuturile plantelor de morcov și nu numai și este dăunătoare dacă urmează după o perioadă lungă de lumină slabă.

Morcovul este o plantă de zi lungă (14-16ore) și dacă aceasta se menține constant, producția de semințe se amplifică.

2.2.5 Cerințe față de sol

Solul, prin însușirile sale biologice și fizico- chimice și prin potențialul său de fertilitate este principala sursă pentru nutriția plantelor.

Mărimea, forma și consistența rădăcinilor diferă în funcție de textura solului și compoziția acestuia cu elemente fertilizante. Pe solurile bogate în substanță organică rădăcinile cresc ramificate și afânate, pe solurile bogate în K se obțin rădăcini bogate în hidrați de carbon, iar în solurile grele, rădăcinile cresc diforme.

În faza formării rozetei, morcovul preferă un consum mai mare de azot, iar în anul II de cultură când apar tulpinile florifere, morcovul consumă mai mult potasiu.

Conținutul de humus este cel mai important în aprecierea gradului de fertilitate al solului pentru marea majoritate a culturilor de legume. În cazul morcovului, conținutul optim de humus pentru obținerea de semințe este de 3-4%. Preferă un sol cu un pH neutru, 6.3-7.4. Dacă apar variații mari de pH față de valorile optime scade recolta . solurile alcaline și acide produc blocarea unor macro și microelemente (P, Ca, Mg, Cu, Zn) datorită trecerii lor în forme greu solubile.

Morcovul nu dă rezultate bune pe solurile argiloase, nelucrate adânc, compacte, cu umiditate excesivă și reci. Solurile destinate culturilor de morcov au de îndeplinit o condiție esențială, aceea de a nu forma crustă la suprafață.

Capitolul III-STUDIUL CONDIȚIILOR DE CADRU NATURAL ȘI SOCIAL-ECONOMIC DIN ZONA TECUCI-JUDEȚUL GALAȚI

Cu o suprafață de 4466.3 km2, reprezentâbd 1.9% din suprafața României, județul Galați se înscrie în aria județelor pericarpatice, dunărene, fiind situat relativ aproape de [NUME_REDACTAT], la intersecția a trei ape curgătoare: Dunăre, Siret, Prut.

Ca și poziție geografică, județul Galați se află așezat în sud-estul țării între 45o25’ și 46o10’ latitudine nordică, 27o20’ și 28o10’ longitudine estică, se învecinează în partea de nord cu județiul Vaslui și Vrancea, spre sud cu județul Brăila și Tulcea, la est cu [NUME_REDACTAT] și Ucraina iar la vest cu județul Vrancea.

3.1 CADRU NATURAL

3.1.1 RELIEFUL

Fiind situat la exteriorul arcului carpatic, județul Galați ocupă zona de întrepătrundere a marginilor provinciilor fizico-geografice est-europeană, ceea ce reflectă fidel atât în condițiile climaterice în învelișul vegetal și de soluri, precum și în structura geologică a reliefului.

În județul Galați se disting după altitudine, poziție și particularități de relief, cinci unități geomorfologice: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Inferior și [NUME_REDACTAT] de Jos.

(www.wikipedia.com)

3.1.2 HIDROGEOLOGIA ȘI HIDROGRAFIA

[NUME_REDACTAT] este delimitat de 3 mari ape: Siretul la Vest, Dunărea la Sud și Prutul la Est. Pe alocuri sunt prezente alte râuri cu lungimi medii și lacuri care în anii cu veri călduroase, seacă. Bazinul hidrografic al Siretului este cel care drenează mare parte a zonei.

3.1.3 CLIMA

Predomină clima continentală (în partea sudică și centrală, circa 90% din suprafață, regăsim clima de câmpie, iar în extremitatea nordică, circa 10% din teritoriu, regăsim clima de dealuri. În ambele ținuturi climatice verile sunt uscate șî calde iar iernile geroase, cu viscole puternice. Datorită fundalului climatic general, luncile Dunării, Siretului și Prutului, introduc în regimul principalelor elemente meteorologice modificări care conduc la crearea unui climat specific de luncă, umed și răcoros vara și mai umed și puțin rece iarna.

Precipitațiile. Media multianuală este de 467mm, iar în perioada luată în studiu, precipitațiile au oscilat între 653.5mm(2011) și 407.4mm(2012), iar nivelul apei din pânza freatică a scăzut cu 1.2m.

În cazul culturilor protejate precipitațiile nu au o influență directă asupra lor decât prin creșterea umidității relative cât și prin creșterea pânzei freatice.

Temperatura. În cadrul județului Galați media multianuală a temperaturii oscilează între 10.5oC și 9.8oC , iar din acest motiv sunt condiții foarte bune de cultivare a speciilor de legume termofile, dat fiind și specificul cultivării acestora în solarii.

Regimul eolian este influențat puternic de zona de relief. Influența vântului din direcția nord-sud face ca solariile să fie aerisite bine în perioada de vară, iar iarna, zăpada să fie spulberată.

Tabelul 3.1

Frecvența și intensitatea vântului, zona Tecuci(media)

3.1.4 VEGETAȚIA

Modificările apărute prin intervenția omului au dus la înlăturarea stepei și crearea de terenuri agricole la marginea orașului Tecuci, de zone verzi și parcuri. În zonele mici rămase de stepă întâlnim specii ca Negara(Stipa capillata), Colilia(Stipa lesingiana), Pelinița(Artemisia austriaca), Pirul( Agropyron cristatum) etc.

3.1.5 SOLUL

Este un sol afânat, de tip cernaziomal, format pe depozite loessoide de cuvertură. Sunt soluri foarte fertile, având o cantitate mare de azot, fosfor și humus. În lunca Prutului întâlnim soluri aluviale cu petice de soluri halomorfe (soloneturi) și hidromorfe.

3.2 CONDIȚII ECONOMICO-SOCIALE

3.2.1 SCURT ISTORIC AL LOCALITĂȚII ÎN CARE SE EFECTUEAZĂ LUCRAREA DE DIPLOMĂ

[NUME_REDACTAT] Alb este o localitate veche atestată oficial din anul 1575. Este situat în comuna Matca. Principalul potențial al comunei îl reprezintă fondul funciar. Terenul agricol este valoros, principala ocupație a locuitorilor fiind legumicultura.

Existența unor câmpuri de gaze reprezintă o altă bogăție naturală a comunei, aici existând câteva sonde de extracție. Pânza freatică este la adâncime medie.

În comună trăiesc 6045 de persoane și în curtea fiecărui om există solare.

3.2.2 RESURSE UMANE

3.3 STUDIUL ASUPRA ORGANIZĂRII MICROFERMEI

Baza materiala a microfermei SC Agrana SRL este suficientă pentru asigurarea celor mai bune condiții în vederea realizarii unei bune activități legumicole.

Culegerea de date statistice, analiza economică, compararea rezultatelor precum și metodele de cercetare folosite au fost verificate.

În solar, culturile legumicole sunt practicate în sistem intensiv și nu fac posibilă utilizarea mijloacelor mecanice.

Solariile sunt folosite în special pentru producerea de legume si a răsadurilor necesare înființării culturilor din microferma. Baza materială conține:

-motocultor 10 CP

-tractor legumicol 45 CP

-plug

-cultivator

-semănătoare

-freză

-sistem de irigare

-atomizor(pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare)

-magazie

-autovehicol

-inventar agricol(sape, hârlețe, plantatoare)

Partea a II a

Contribuții proprii

CAPITOLUL IV. STUDIUL ASUPRA TEHNOLOGIEI DE CULTIVARE A SOIULUI DE MORCOV NANTES PENTRU SĂMÂNȚĂ LA STAȚIUNEA DIDACTICᾸ “VASILE ADAMACHI”

Tehnologia de cultivare

Asigurarea cantităților de sămânță la parametri biologici optimi pentru soiurile aflate în cultură duc la realizarea suprafețelor cultivate anual cu morcov și la obținerea de producții mari.

Pentru a obține producții ridicate, de o calitate superioară și cu efecte economice favorabile trebuie practicată o tehnologie modernă în cultura morcovului , tehnologie bazată pe cele mai noi date a unor cercetări științifice.

4.1 Alegerea terenului

În alegerea terenului, este necesar să fie luate în considerare câteva criterii:

-să fie asigurată posibilitatea izolării culturii semincere aparținând diferitelor specii de morcov sau diferitelor soiuri aparținând aceleiași specii.

-pentru producerea plantelor mama(anul I de cultură) este necesar un sol nisipo-argilos, fertil, conținând humus. Întrucât morcovul necesită 20-21 de zile de la semănat la răsărit, solul trebuie să fie curat de buruieni.

-culturilor semincere(anul II de cultură) le sunt recomandate soluri cu o fertilitate ridicată, lipsite de buruieni, neinfestate cu boli și dăunători, lucrate adânc.

-nu sunt indicate solurile grele, denivelate, compacte,lipsite de fertilitate.

-trebuie evitate locurile joase sau văile, cu o umiditate atmosferică prea ridicată.

– în cazul culturii semincere, pentru a evita impurificările biologice trebuie izolate soiurile aparținând aceleiași specii la o distanță de minim 1500 m.

4.2 Asolamente si rotații

Ca bune premergătoare, pentru cultura morcovului producătoare de plantă mamă( anul I de cultură), sunt legumele prașitoare care au fost fertilizate cu gunoi de grajd, leguminoase , cereale de toamnă , cartofii. Urmează plantele prășitoare, care lasă terenul curat de buruieni și care eliberează terenul mai devreme toamna, permițând executarea la timp și în bune condiții a lucrarilor agricole de pregătire a terenului. Nu sunt indicate rădacinoasele care pot reveni dupa 3-4 ani pe același teren.

Pentru culturile semincere(anul II de cultură) , bune premergătoare sunt legumele prășitoare și legumele verdețuri. Nu sunt indicate rădăcinoasele, bulboasele și lucerna deoarece pot fi infectate cu diferite buruieni de carantină pentru cultura morcovului producătoare de semințe.

4.3 Pregătirea terenului

4.3.1 Pentru culturile producătoare de plantă mamă( anul I)

-Nivelarea terenului, această lucrare se execută toamna după strângerea culturii premergătoare,cu NT-2.8 în agregat cu tractorul U650.

-Fertilizarea de bază pentru morcovi este realizată cu 400-500 kg/ha de fosfat și 200-250kg/ha de sare potasică, îngrășămintele distribuindu-se cât mai uniform pe sol cu MIC-1 și L400

-Arătura este realizată toamna devreme, la sfârșitul lunii septembrie cu U650 și PP-3-30 ,urmat de grapă la adancimea de 30-40 de cm.

-Modelarea terenului. Însămânțarea la morcov se face cât mai timpuriu, chiar in ferestrele iernii, în brazde ridicate cu înălțimea la coronament de 94 cm.

Dacă terenul nu a fost modelat în toamnă, când solul se usucă, se lucrează cu grapa și cultivatorul aplicandu-se și fertilizarea de primavară(150-200 kg/ha azotat de amoniu). După aceasta se fac o serie de lucrări precum ierbicidarea și modelarea terenului.

Lucrările de pregătire a terenului se realizează cu cel puțin 10-12 zile înainte de înființarea culturii, astfel solul având posibilitatea să se așeze și să ofere un pat germinativ propice răsăririi propice și uniforme.

4.3.2 Pentru culturile semincere( anul II de cultură)

-Nivelarea terenului- se realizează imediat după strângerea resturilor culturii premergătoare, lucrarea se realizează cât mai devreme cu tractorul U650 și nivelatorul, după o prealabilă afânare a solului la 10-15 cm cu GD-3.2

– Arătura adâncă se recomandă a fi făcută toamna timpuriu, în special pentru semincerii de morcov care sunt plantați în toamnă. Se practică o arătură adâncă, la 30 cm; concomitent se realizează și grăpatul cu GCR-1.7.

– Fertilizarea de bază pentru culturile producătoare de plantă mamă se face cu 400-450 kg/ha superfosfat și 200-250kg/ha sare potasică, îngrășămintele administrându-se uniform pe sol cu MIC-1 și L450.

Primăvara, imdeiat ce solul poate fi lucrat se execută fertilizarea cu azotat de amoniu 200-250kg/ha pentru semincerii de morcov și erbicidarea, cu Treflan, în doza de 4l/ha în amestec cu 500l apă/ha.

4.4 Înființarea culturii

4.4.1 Pentru culturile producătoare de plantă mamă (anul I)

Înființarea culturii se face în câmp, semanatul efectuându-se primavara timpuriu, cu semănătoarea SUP-21.

Adâncimea de semănat este de 1.5-2 cm, iar norma de însămânățare este de 4-5 kg sămânță/ha. Pentru o răsărire uniformă și pentru a grăbi răsăritul se irigă cu 200-250 mc/ha.

Semănatul se face în benzi, câte două benzi pe brazdă, cu distanță între rândurile din bandă de 15 cm, între benzi, pe coronamentul brazdei 44 cm, iar la rigolă 66 cm.

4.4.2 Pentru culturile producătoare de plante semincere ( anul II)

Înființarea culturilor necesită sortarea butașilor, operație în care se rețin pentru plantare doar butașii perfect sănătoși, de dimensiuni medii și cu mugurele terminal viabil. Sortarea butașilor la morcov se realizează primăvara, odată cu scoaterea lor din silozuri.

Plantarea butașilor se face primăvara, devreme, introducând manual butașii în șanțurile deschise cu cultivatorul echipat cu colți și tasând prin călcarea pămantului în jurul butașilor.

Schița de înființare a culturilor de morcov semincere, din anul II prevede plantarea în rânduri echidistante la 1m, distanța între plante pe rând fiind de 20-25 cm.

Producția de semințe este de 500-700 kg/ha.

4.5 Lucrări de întreținere a culturii

4.5.1 Pentru culturile producătoare de plantă-mamă (anul I)

Erbicidarea este o lucrare de întreținere care se execută la 2-3 zile după semănat sau când plantele au 2 -3 frunze; erbicidarea se face cu Gesagard 50, 2-3 kg/ha, în amestec cu 400-500 l apă care se distribuie la suprafața solului cu MSPU-900 + L-400, fără să fie încorporată în sol.

Prășitul mecanic se face de 3- 4 ori cu CPL 2.8 + L-400, iar prășitul manual de 1-2 ori , cu sapa, între pnate pe rând. Totodată se realizează și răritul plantelor, la 4-5 cm între plante.

Fertilizarea în timpul vegetației se realizează după răsărit, o singură dată, la începutul depunerii substanțelor de rezervă în rădăcini, se aplică 100-150 kg/ha sare potasică, 100-150 kg/ha azotat de amoniu și 450-500 kg/ha superfosfat. Îngrășămintele se distribuie uniform pe sol cu CL-2.8 + L-400.

Irigarea culturii la morcov se realizează pe rigole lungi cu 300-400 mc apă/ha, imediat după semănat realizându-se prima irigare.

La sfârșitul lunii octombrie, începutul lunii noiembrie se recoltează mecanizat butașii cu DLR 4, curățarea frunzelor se face manual; frunzele se rup la 2 -3 cm deasupra coletului prin răsucire sau cu cuțitul.

Producția de plante mamă sortate, corespunzătoare pentru plantat este de 350-500 bucați/ha, aceasta cantitate fiind de ajuns pentru realizarea de culturi semincere în anul II de 7-10 ha de morcov.

Plantele-mamă se păstrează peste iarnă în silozuri semiadânci , stratificate în nisip sau în silozuri cu paie și pământ.

Soiul de morcov Nantes are o rezistență la păstrare de 62%, fiind mult mai rezistent decât alte soiuri.

Pentru prevenirea și dezinfecție se tratează rădăcinile cu Topsin M 79-0.1%, pierderile prin stricare fiind și de 10 ori mai mici decât la morcovul netratat.

4.5.2 Pentru cultura seminceră (anul II)

Erbicidarea culturii se realizează când majoritatea buruienilor dicotiledonate sunt în formă de rozetă (tabelul 4.1)

Tabelul 4.1

Erbicide folosite (dupa Dumitrescu și colaboratorii)

Prășitul mecanic de 3-4 ori cu CPL-2.8 plus L-400.

Irigarea cu 300-350 mc apă/ha, prima udare realizându-se după ce încep să apară tulpinile cu flori, a doua udare înainte de înflorit, a treia udare se face când se formează semințele, a patra udare se face în caz de secetă, când primele semințe intră în faza de coacere.

Dinamica consumului de elemente nutritive și acumulări de substanță uscată în anul I și II la soiul de morcov [NUME_REDACTAT] 4.3

4.6 Combaterea bolilor și a dăunătorilor

Transmiterea de boli prin materialul de înmulțire sau prin semințe au o mare importanță din punct de vedere al pagubelor produse.

Putregaiul umed la morcov ( Enxinia carotovora) este una dintre bacterioze. Dintre micoze menționăm făinarea morcovului ( Erysiphe umbelliferarum), putregaiul alb al morcovului ( Sclerotinia clerotiorum), cercosporioza morcovului ( Cercospora carotae), putregaiul violet al morcovului (Rhizoctonia violaceae). Pentru înființarea culturii se vor folosi numai butași sănătoși, păstrați în depozite dezinfectate.

Din categoria dăunătorilor amintim:

-musca morcovului (Psila rosae), care în stare de larvă atacă rădăcinile, în care sapă galerii sinuoase subepidermice. Plantele atacate de acest dăunător se îngălbenesc treptat și în timp se usucă. Ca și tratament se aplică stropiri pe frunze și tratamente la sol. (tabelul 4.3)

Tabelul 4.3

-molia morcovului (Depressaria nervosa) atacă semincerii de morcov, insecta iernează în stadiul de adult în locuri adăpostite.

– păduchii de frunze (Semiaphis dauci). Atacul acestui dăunător duce la răsucirea frunzelor și pentru combaterea acestui dăunător se folosesc Fernos 50 PU-0.05% doza/ha, Karate 2.5 EC- 0.031% doza/ha, Fastac 10 EC- 0.02% doza/ha sau Decis 2.5 EC – 0.05% doza/ha.

4.7 Recoltarea și condiționarea semințelor

Înainte de începerea recoltării semințelor legumicole este necesar să se înlăture din culturi buruienile și eventual, dacă există, și alte plante ale căror semințe se separă greu de masa semințelor.

Procesul de recoltare are câteva etape bine stabilite:

-stabilirea momentului optim de recoltare;

-recoltarea propriu-zisă;

-pregătirea semincerilor sau a fructelor din care se extrag semințele;

-extragerea propriu-zisă a semintelor.

Momentul optim de recoltare urmărește realizarea producției maxime de semințe, apreciată din punct de vedere calitativ dar și cantitativ. Datorită faptului că la plantele legumicole formarea și apariția florilor, înfloritul, formarea fructelor și a semințelor se eșalonează pe o perioadă de timp, semințele ajung la maturitate fiziologică pe aceeași plantă în mod treptat, și în consecință, momentul optim de recoltare trebuie stabilit cu mare atenție întrucât întârzierea duce la pierdere de semințe valoroase.

În cazul în care se întarzie cu recoltarea semințelor, apare pericolul ca acestea să se scuture, iar dacă se recoltează prea devreme, multe semințe rămân seci, neavând facultate germinativă.

Momentul optim de recoltare trebuie stabilit atunci când 10% din totalul semințelor de pe fiecare plantă în parte au ajuns la maturitate fiziologică, fiind indicat de unele caracteristici specifice prezente atât la semințe cât și la fructe și plantele semincere.

Proprietățile unei semințe ajunse la maturitate sunt puse în evidență de tegumetul întărit și colorația caracteristică.

Cercetările efectuate în ceea ce privește tehnica recoltării au condus la concluzia că pot fi recoltate numai inflorescențele fără a mai fi însoțite de tija floriferă. Când recoltarea semințelor se face eșalonat, se execută manual, se taie cu un obiect tăios tulpina floriferă, lăsând o micăporțiune din ea sub inflorescență.

Mecanizat se lucrează cu combina C-12 adaptată și reglată în acest scop( turația bătătorului 1000rot/min, distanța la contrabătător minimă, diametrul de 6 mm la sita inferioară, ventilator curățirea I la gradația 2, diametrul de 5 mm pentru sita superioară-curățirea II, sita inferioară oarbă, ventilator curățirea II deschis la minim, decorticatul introdus în circuit), astfel încât semințele recoltate să nu treacă prin aparatul de treierat. Uscarea inflorescențelor se poate face natural, la soare, sau artifial, folosind construcții speciale, cu podele din ciment perfect netede, la capete având instalate ventilatoare care să asigure circulația aerului.

CAPITOLUL V. SCOPUL, OBIECTIVELE , MATERIALUL FOLOSIT ȘI METODA DE CERCETARE

5.1 Scopul și obiectivele lucrării

Scopul lucrării presupune aplicarea în continuare a seriilor de măsuri și procedee care să asigure permanent cantitățile de semințe din soiurile hibride valoaroase, care sa își mențină caracterele și însușirile inițiale, într-un sistem bine conturat, punând denumirea de producerea de sămânță și material săditor selecționat. De aici rezultă că procesul de ameliorarea al plantelor legumicole nu se termină odată cu creșterea și lansarea soiului nou, ci are sarcina de a îl menține cu aceeași valoare biologică, toată perioada cât este solicitat în producție.

Pe lângă caracterul creator prin excelență, ameliorarea plantelor are șî un character conservative, adică aplică în continuare metode și procedee care diferă prin scop.

Cultivarul (soiul) este definit ca un ansamblu de indivizi cultivați, care au un număr de caractere și însușiri (fiziologice, bioclimatice, morfologice) importante pentru agricultură și horticultură și care după înmulțire își mențin caracteristicele.

La baza acestei definiții stau trei criterii:

1. Individualitate ( identitate) prin care un soi se distinge de celelalte din aceeași specie prin una sau mai multe caracteristici, dându-i o anumită identitate (forma fructelor, perioada de vegetație, culoarea florilor, mărimea etc.)

2. Omogenitatea, criteriu care are în vedere asemănarea dintre indivizii care alcătuiesc soiul ( să aibă aceeași perioadă de vegetatie, aceeași formă, aceeași culoare a fructelor etc.)

3. Stabilitatea, criteriu care urmărește menținerea în urma reproducerii succesive a caracterelor și însușirilor privind identitatea și omogenitatea. Cauzele care depreziază structura genetică a soiurilor sunt:

a). mutația, care este principalul factor al evoluției și care stă la baza variabilității ereditare continue;

b). migrația care depreciază echilibrul genetic și structura soiurilor;

c). selecția naturală favorizează genotipurile, ușurându-le adaptarea la condițiile nefavorabile de mediu și le crește valoarea econimică;

d). deriva genetică este o altă cauză care duce la schimbarea structurii genetice a soiului cu consecințe negative.

Luând in calcul condițiile standard de definire a cultivarului precum și posibilitățile de regenerare ale acestuia, lucrarea de fața își propune stabilirea modului de conservare până în prezent a soiului de morcov Nantes, precum și impunerea măsurilor tehnice pentru efectuarea corecțiilor necesare. Pentru aceasta, lucrarea îsi propune următoarele obiective:

stabilirea intervalelor de selecție față de caracterele cantitative studiate;

studiul variabilității principalelor caractere cantitative

analiza purității biologice și efectuarea selecției din punct de vedere al caracterelor calitative.

5.2 Metodologia selecției și conținutul verigilor

Anul I – Câmpul de alegere al plantelor tipice se realizează cu semințe din categoria biologică bază, respectându-se tehnologia de cultivare a morcovului de consum. Plantele pornite în tijă floriferă în timpul perioadei de vegetație se elimină. Când ajung la maturitatea de consum, plantele se smulg și se așează ordonat,în rânduri, respectând schema de înființare.

Anul II- Câmpul de alegere seminceri se realizează cu rădăcini alese din anul precedent. Înainte de plantere are loc o selecție negativă în masă prin care se elimină plantele bolnave sau cu anumite deficiențe morfo-fiziologice. În acest câmp se respectă schema tehnologiei culturii semincere de morcov și în timpul perioadei de vegetație se elimină plantele bolnave sau cele care nu respectă standardele.

Când fructele ajung la maturitate, semințele din fiecare plantă care se încadrează în standard se păstrează, impreună cu circa 10 inflorescențe.

Anul III- Câmpul de control al descendenților (plante-mamă). În acest câmp se recoltează sămânță fiecărei elite semincere. Câmpul în acest stadiu este organizat pe familii, în faza de plante-mamă. Când plantele ajung la maturitatea de consum se recoltează pe familii și se lasă etalate pe teren în vederea selecției, în cadrul selecției se păstrează doar familiile perfect unifor,e, cu rădăcini tipice.

Anul IV- Câmp prebază (semincer). Acest câmp se organizează pe familii folosind rădăcinile din anul anterior. Este organizat la fel ca și câmpul din anul II, eliminându-se de îndată familiile netipice și neuniforme, cu diferențe la foliaj, desimea habitusului, culoarea florilor etc., se elimină de asemenea plantele bolnave sau cele atacate de dăunători.

Semințele sunt recolatate în amestec și formează categoria biologică prebază.

Anul V- Cămp prebază (plante-mamă). Se realizează cu sămânța prebază din anul precedent și se folosește aceeași tehnologie ca la culturile de consum în care se elimină plantele bolnave și care pornesc în tija floriferă.

Cultura se înființează respectând normele tehnice pentru producerea butașilor , categoria biologică certificată, elaborate de ICLF Vidra.

La recoltare se opresc doar rădăcinile tipice iar materialul selecționat se păstrează peste iarnă.

Terenul pe care s-a înființat cultura are un pH cuprins între 6,5-7,5, bogat în humus, solul fiind de tip cernoziom cambiu, cultura a fost înființată prin semănat direct în câmp în epoca I ( 10-20 aprilie), la adâncimea de 2,5 cm, cu distanța între plante pe rând de 4,5 cm, fiind o densitate de 340000 plante/ha după răsărit, folosindu-se 8-10kg sămânță/ha.

Anul VI- Câmp sămânță bază (semincer). Se înființează cu rădăcinile obținute în anul precedent, aplicând o tehnologie corespunzătoare culturilor semincere. La atingerea maturității fiziologice a fructelor (semințelor) se realizează recoltarea acestora în 2-3 reprize, în amestec, obținându-se sămânța de bază.

Anul VII (câmpul bază plante mamă) și anul VIII ( câmp sămânță certificată-semincer) se realizează asemănător celorlalte două verigi de selecție anterioară.

5.3 Materialul folosit și metoda de cercetare

Caracteristicile principale ale soiului de morcov [NUME_REDACTAT] un soi timpuriu cu perioada de vegetație de 100-110 zile, care dă rezultate bune pe soluri mijlocii, nu pe cele grele.

Frunzele rozetei sunt lung pețiolate, de 2-4 ori penat sectate cu segmentele de ultim ordin ovate sau eliptice, rozeta de frunze fiind de mărime mijlocie. Din punct de vedere al fermității este viguros, iar foliajul are înălțimea de 40-45 cm.

Rădăcina are forma cilindrică cu vârful bont cu lungimea cuprinsă între 16-20 cm și 2-4 cm diametrul la colet, având culoarea portocalie și o greutate medie de 60-100g. Conținutul de substanță uscată este de 9,8%, cu o rezistență la păstrare și depozitare bună în comparație cu alte soiuri.

Se folosește pentru consum atât în stare prospătă cât și în stare conservată.

Cultura care este prezentată în lucrare a fost înființată respectând normele elaborate de ICLF Vidra, pentru producerea butașilor (plante mamă) la morcov, cu sămânță din comerț, categoria biologică I. Terenul pe care s-a înființat cultura are un sol de tip cernoziom cambiu, cu un pH de 6,5-7,5, bogat în humus. Cultura a fost înființată direct în câmp prin semănat direct, la adâncimea de 2,5 cm. Se preconizează o densitate de cca 340000 plante/ha, folosindu-se la planta cc 9kg sămânță/ha.

Metoda de cercetare a culturii semincere a câmpului de alegere a fost realizată cu rădăcini de morcov selectate dintr-un câmp de butași organizat în anul 2013, pe o suprafață de 0, 25ha. Selecția a fost realizată în urma analizelor caracterelor cantitative și calitative efectuate în câmpul de alegere în anul 2014- luna octombrie.

Caracterele calitative luate în considerare au fost forma, mărimea, culoarea, aspectul la colet. Circa 300 de rădăcini au fost alese pe baza acestor elemente de tipicitate din care pe 150 de indivizi au fost efectuate studii privind variabilitatea caracterelor.

Fig.5.1 Schema de înființare a culturii de morcov prin semănat direct în câmp : a,b- pe teren modelat, c- pe teren nemoldelat ( Stan și Munteanu, 2001)

Cultura seminceră a câmpului de alegere (C.A) a fost realizată cu butași de morcov selectați dintr-un câmp de butași organizat în 2013 pe o suprafață de 0,5 ha, selecția fiind efectuată pe baza caracterelor calitative și cantitative. Forma, aspectul la colet, culoarea, mărimea, au fost caracterele calitative luate în evidență. Pe baza acestor elemente de tipicitate au fost alese peste 300 de butași, dintre aceștia au fost aleși circa 150 de indivizi cărora li s-a efectuat studii privind variabilitatea caracterelor folosind indici statistici: media aritmetică, abaterea standard (s), coeficientul de variabilitate (s%), intervalul de selecție (x± S).

Cele 300 de butași tipici soiului au fost elitele necesare înființării câmpului de alegere de seminceri pe o suprafață de 100 mp.

Câmpul de alegere seminceri a fost realizat în primăvară, folosid pentru plantare cca. 5000 de plante elită. La nivelul câmpului de alegere seminceri au fost efectuate observații și determinări pe baza cărora au fost efectuate lucrări de selecție.

Fig 5.2 Schema producerii de sămânță la morcov(Ciofu R. și colab. –Tratat de legumicultura)

Purificările biologice au constat în eliminarea plantelor netipice, bolnave, a celor care au înflorit foarte devreme sau a celor care au înflorit foarte târziu. La nivelul populației rămase a fost prelevată o probă pe 100 de indivizi la care au fost studiate caracterele cantitative:

– numărul de inflorescențe pe plantă;

– lungimea rădăcinii ;

– diametrul rădăcinii la colet ;

– greutatea rădăcinii;

– cantitatea de sămânță pe plantă.

Pentru fiecare caracter cantitativ au fost luate în calcul următoarele:

– șirul de variație (cm) ;

– limitele de variație (cm) ;

– media aritmetică x (cm) ;

– abaterea standard S (cm);

– coeficientul de variație S%;

– intervalul de selecție x±S (cm).

CAPITOLUL VI. REZULTATE OBȚINUTE

Variabilitatea principalelor caractere cantitative este prezentată în tabelul 6.1.

Tabelul 6.1

Variabilitatea unor caractere cantitative în cadrul soiului [NUME_REDACTAT]: xmin-xmax- limite de variație

x- media aritmetică

s- abaterea standard

s%- coeficientul de variație

x±S- intervalul de selecție

(x±S)%- procentul de indivizi în intervalul de selecție.

Datele prezentate indică limitele de variabilitate a caracterelor luate în studiu, media aritmetică a acestora (x), nivelul variabilității exprimat în coeficient de variabilitate (s%) și limitele intervalului în care să se facă alegerea elitelor (x±S).

Lungimea rădăinii a variat între 7.2-15.9 cm, cu o medie de 12.2 cm, coeficientul de variabilitate (S%) are valoarea de 13.94%, ceea ce înseamnă că acest caracter are o variabilitate mijlocie, pentru selecția plantelor recomandându-se intervalul de 10.50-13.90.

Diametrul rădăcinii la colet a variat între limitele1.0-2.6 cm, cu o medie de 1.79 cm, coeficientul de variabilitate prin valoarea de 21.79% arată o variabilitate redusă a acestui caracter. Intervalul standard de selecție a fost cuprins între1.10-2.18, iar procentul de indivizi din intervalul se selecție de 63 %.

Greutatea rădăcinii a variat între limitele 36.0-111.0g, media aritmetică fiind de 73.0g, coeficientul de variabilitate de 27.26 % fiind în limite normale.

Limitele intervalului de selecție au fost cuprinse între 53.10-92.9g, ceea ce a făcut să rezulte un procent de indivizi de 64.3 %, interval recomandat în alegerea elitelor.

Numărul inflorescențelor a variat între 35-370, cu o medie aritmetică de 189.5. coeficientul de variabilitate de 29.99% ne indică variabilitatea moderată a acestui caracter, intervalul standard de selecție fiind între 132.7-246.3, iar procentul de indivizi din intervalul de selecție de 75%.

Cantitatea de sămânță pe plantă a variat între 15-125 g, cu o medie de 59.6 g, coeficientul de variabilitate fiind de 41.3%, acest lucru indicând faptul că acest caracter are o variabilitate foarte mare. Limitele standard de selecție au fost de 35.9-87.1, cu un procent de indivizi din intervalul de selcție de 70%.

Pe baza intervalelor de selecție (x±S), calculate pentru fiecare din cele 5 caractere, s-a avut grijă ca plantele elită alese să corespundă întocmai și în mod cumulative restricțiilor impuse de intervalul de selecție.

Parametrii statistici au fost calculați folosind formulele :

Media aritmetică (x):

x= Σ x/n, în care x= valorile individuale, n= număr de indivizi.

Abaterea standard (S):

Coeficientul de variabilitate (s%):

s%= (s/x)*100

Intervalul de selecție (x±S) :

La nivelul populației rămase a fost prelevată o probă de sondaj de 100 de indivizi la care au fost studiate primele 3 caractere cantitative: lungimea rădăcinii, diametrul rădăcinii la colet și greutatea rădăcinii.

O altă probă de sondaj tot pe 100 de indivizi a fost prelevată pentru următoarele două caractere: numărul de inflorescențe și cantitatea de sămanță/plantă.

Pentru a stabili numărul de indivizi sau procentul de indivizi ce înregistrează o anumită valoare din șirul de variație, se recomandă numărul de clase de variație care pentru 50-100 de indivizi observați se aleg între 8 și 10 clase, intervalul de clasă reprezentând raportul dintre amplitudine și numărul de clase (n).

A= xmax-xmin ; V=A/n.

Cercetările effectuate privind caracterele cantitative au scos în evidență o mare uniformitate a plantelor, respectiv a rădăcinilor. A fost realizat o subpopulație (lot) de plante tipice (puritate 100%) în numar de 10000 plante. La nivelul acestei subpopulații, proba de sondaj a pus în evidență variabilitatea a celor 5 caractere a soiului de morcov Nantes. Cunoscând amplitudinea și intervalul de clasă (V), se stabilește tabelul de variție pentru fiecare caracter în parte.

Lungimea rădăcinii

A= xmax-xmin V=A/n

A= 15.9-7.2 V=8.7/8

A=8.7 V=1.08

Tabelul 6.2

Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, în funcție de lungimea rădăcinii

Fig.6.2 Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, în funcție de lungimea rădăcinii

Cunoscând modul de calcul de mai sus, am întocmit tabelul de variație pentru fiecare caracter în parte. Conform șirului de variație, pe clase de variație, s-au ales 8 clase cu un interval de clase de 1.08 oentru un număr de 100 de indivizi, cu o amplitudine de 8.7 cm la lungimea rădăcinii. Din tabelul de variație reiese că frecvența maximă 25 % o au rădăcinile cuprinse între 11.55-12.62 cm.

Reprezentarea grafică a acestui tabel a dus la obținerea histogramei de variație a caracterului, de asemenea curba reprezintă un singur maxim. Din acest punct,puntem concluziona că populația Nantes este echilibrată din punct de vedere genetic, având o repartizare uniformă a indivizilor în jurul mediei de 12.2 cm. Populația a fost împarțită în subpopulații astfel încât s-a pus în evidență variabilitatea acestui caracter ( stabilitate medie). În urma realizării histogramei, s-a observat că media aritmetică se află amplasată în intervalul de maximă frecvență, ceea ce ne arată că subpopulația are o distribuție normală a indivizilor cu o variabilitate mijlocie.

Diametrul rădăcinii la colet

A=2.6-1.0 V=A/n

A=1.6 V=1.6/8

V=0.2

Tabelul 6.3

Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, în funcție de diametrul rădăcinii

Fig.6.3 distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, în funcție de diametrul rădăcinei

Din tabelul de variație rezultă că s-au ales un număr de 8 clase, cu un interval de clasă de 0.2 pentru un număr de 100 de indivizi, cu o amplitudine de 1,6 cm la diametrul rădăcinii.

Frecvența maximă este de 22% pe care o au rădăcinile ce au diametrul cuprins în intervalul 1.63-1.83 ; curba diagramei prezintă un singur maxim.

Intervalul standard de selecție este de 1.21-2.04 cm, media aritmetică se află amplasată în intervalul de maximă frecvență, iar frecvența indivizilor în intervalul de selecție (x±S) este F%=63%, ceea ce ne indică că subpopulația are o distribuție normală a indivizilor. Pe baza acestor observații, putem concluziona că subpopulația este echilibrată din punct de vedere genetic, cu o bună uniformitate de repartizare a indivizilor în jurul mediei.

Greutatea rădăcinei

A=xmax-xmin V=A/n

A=111.0-36 V=75/8

A=75 V=9.37

Tabelul 6.4

Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, în funcție de greutatea rădăcinei

Fig.6.4 Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, în funcție de greutatea rădăcinei

Din tabelul 6.4 reiese că frecvența maximă 30% o au rădăcinile cuprinse în clasa 73.52-82.89g. Pornind de la această valoare a frecvenței, vizualizând atât tabelul de variație cât și histograma, se observă o scădere către limitele minime (spre dreapta) și cele maxime (spre stânga).

Media aritmetică x=73g se încadrează în clasa a cărei frecvență este maximă, histograma având un singur maxim, ceea ce ne indică că populația nu este divizată în subpopulații, având stabilitate.

Frecvența indivizilor din intervalul de selecție este de 28%.

Numărul de inflorescențe/plantă

A=xmax-xmin V=A/n

A=370-35 V=335/8

A=335 V=41.87

Tabelu 6.5

Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, în funcție de numărul de inflorescențe

Fig. 6.5 Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, în funcție de numărul de inflorescențe

Întrucât sondajul s-a făcut pe 100 de indivizi, am ales un număr de 8 clase, cu frecvență maximă de 25%, care are inflorescențele cuprinse în intervalul de clasă 76.88-160.64. De la această valoare a frecvenței, se observă o scădere spre limitele minime.

Media aritmetică x=189.5 este aproape de frecvența maximă, iar frecvența indivizilor în intervalul se selecție este de 75%.

5. Cantitatea de sămânță

A=xmax-xmin V=A/n

A=125-15 V=110/8

A=110 V=13.75

Tabelul 6.6

Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, în funcție de cantitatea de sămânță

Fig.6.6 Distribuția plantelor de morcov pe clase de variație, în funcție de cantitatea de sămânță

Am ales un număr de 8 clase cu un interval minim de clasă de 15 și interval maxim de clasă de 125. Din tabelul de variație, rezultă că frecvența maximă de 27% o au semințele cuprinse în intervalul de clasă 56.28-70.03, adică plantele care au 27 semințe.

CONCLUZII

Soiul de morcov Nantes prezintă o variabilitate mare a caracterelor calitative și cantitative, puritatea biologică la nivelul subpopulației selectate fiind de 100%.

Caracteristicile cantitative referitoare la mărimea rădăcinei prezintă o variabilitate destul de ridicată, iar cele ce analizează faza seminceră au o variabilitate foarte ridicată, astfel că:

Lungimea rădăcinei are o valoare medie de 12.2cm, și o variabilitate mică.

Diametrul rădăcinei are o valoare medie de 1.79 cm, având o variabilitate mică.

Greutatea rădăcinei are o valoare medie de 73.0g, variabilitate mică, cu S%=27.26, rezultând că soiul este stabil din punctul de vedere al acestui caracter.

Numărul de inflorescențe/ plantă are o valoare medie de 189.5, fiind caracterul cu variabilitatea cea mai mare, coeficientul de variație S%=29.99, fiind caracterul cu variabilitatea cea mai mare.

Cantitatea de sămânță/plantă are o valoare medie de 59.6 și S%=41.27. Din analiza histogramei reiese că acest caracter își menține constanța în comparație cu celelalte caractere.

În concluzie, soiul Nantes prezintă o variabilitate în limitele admise pentru majoritatea caracterelor luate în studiu, demonstrându-se uniformitatea, stabilitatea și identitatea acestuia.

BIBLIOGRAFIE

Munteanu N., 2000- Ameliorarea plantelor ornamentale, Editura “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.

Munteanu N., Fălticeanu M.,2008- Genetica și ameliorarea plantelor ornamentale, Editura “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.

Bulboacă M., 1954,- Producerea semințelor de legume, [NUME_REDACTAT]-silvică, [NUME_REDACTAT] D., Andronicescu D., Perciali G., 1967- Soiuri noi de legume, [NUME_REDACTAT]-silvică, București.

[NUME_REDACTAT]., Rusu L., Udescu S., Vasile D., 1996- Pedologie, Editura didactică și pedegogică, București.

Popescu V., 1995 – Legumicultură-vol I. [NUME_REDACTAT], București.

Stan N., Munteanu N., 2001- Legumicultură volumul II, Editura “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.

Stan N., Stan T., 2010 – Legumicultură generală, Editura “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.

Stan N., 1987- Legumicultură generală- Lucrări practice, [NUME_REDACTAT], Iași.

Dumitrescu C., 1997- Tehnologia de cultivare a semințelor legumcole pentru producerea de sămȃnță, [NUME_REDACTAT], București.

Docea E., Cristea S., Iliescu H.,2008- Bolile plantelor legumicole. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] H., Indrea D., Petrescu C., Savițchi P., Pelaghia C., Ciofu R., Popescu G., Radu G., Stan N., 1993 – Legumicultură, Editura didactică și pedagogică, [NUME_REDACTAT] C., 1997- Ameliorarea plantelor horticole și tehnica experimentală- Lucrări practice. [NUME_REDACTAT] Iași.

Ciofu R. și colab., 2004- Tratat de legumicultură, [NUME_REDACTAT], București

www. Wikipedia.com