Șef lucrări dr: Sebastian NEMETH Absolventă Camelia-Maria BRAD Oradea 2016 UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE PROGRAM DE… [301598]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

PROGRAM DE STUDIU: FARMACIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

Șef lucrări dr: [anonimizat]

2016

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

PROGRAM DE STUDIU: [anonimizat] L. (PAPAVERACEAE)

Coordonator științific

Șef lucrări dr: [anonimizat]

2016

Chelidonium majus L. (Papaveraceae)

CUPRINS

Introducere

Chelidonium majus L. este o [anonimizat] s-a răspândit cu succes și în cea mai mare parte a Americii de Nord. Florile sunt galbene și sunt alcătuite din patru petale galbene cu o lungime de ~ 1 [anonimizat]: „iarbă de negi”, „negelariță”.

[anonimizat]: o [anonimizat], insectele ce răspândesc în mod natural semințele de rostopască.

[anonimizat], frunzele și rădăcinile de Chelidonium majus L. conțin alcaloizi: chelidonina, homochelidonina, oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheletrina, sanguinarina, captizina, protopina, α-alocriptina, [anonimizat], vitamina C, rezine, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], formic, malic, succinic, alcooli, colină, ergosterol, histamină, metilamină, nonacosanol, spinasterol, tiramina, saponozine, flavonoide.

Deoarece conține o [anonimizat], dar în doze corecte ea are numeroase utilizări terapeutice.

[anonimizat], antispastice și acțiune în stimularea respirației.

[anonimizat], pancreatice, hepatice, intestinale.

[anonimizat].

Compușii semisintetici sunt utilizați în protocoalele antitumorale.

Frunzele și rădăcinile de Chelidonium majus L. [anonimizat], homeopatică. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], coronarian, sedative. [anonimizat], hemoroizi, [anonimizat], calmant([anonimizat]).

4

Tinctura din frunze are acțiune complexă: antitumorală, cicatrizantă, [anonimizat], [anonimizat].

Chelidonium majus L. este o [anonimizat].

[anonimizat] o [anonimizat].

Sucul lăptos al plantei era un leac obișnuit contra negilor sau latexul se mai punea pe bube dulci. [anonimizat], flori sau planta plămadită în rachiu se lua contra gălbinării.

[anonimizat]ne complexă: antioxidantă, antimicotică, antivirală, analgezică, antispastică.

Uleiul de rostopască este benefic în eczeme, negi, psoriasis, vitiligo, condiționat sub formă de creme, în preparate de tip extern: „CREMĂ DE ROSTOPASCĂ -ADAMS VISION”, “KOLODIUM FORTE”, “DERMACARPATIN”, tip intern, sub formă de tincturii, infuzii, cataplasmă, ceai-“CEAI DE ROSTOPASCĂ-ADNATURA”.

Partea experimentală a lucrării cuprinde studiul histo-anatomic al organelor vegetative la specia Chelidonium majus L. și analiza cromatografică pe strat subțire a speciei Chelidonium majus L.

5

PARTEA TEORETICĂ

Capitolul 1

Date botanice asupra specie Chelidonium

Etimologie. Scurt istoric

Ca specie ierboasă, perenă, erectă, înaltă până la 1 m, Chelidonium majus L. este cunoscută încă din antichitate ca plantă medicinală, cu utilizări în terapeutica populară. “Chelidonium” o numeau romanii, ceea ce se traducea prin “darul cerului”, și îi acordau o mare considerație.

Paracelsus făcea o analogie între laptele ei de culoare portocalie și secreția biliară, folosind-o în vindecarea ficatului, a bilei.

Hahnemann, fondatorul homeopatiei, își vindeca bolnavii de ficat cu rostopască, în vreme ce cu mult înaintea lui, Dioscordide o recomanda pentru vindecarea cataractei și a conjunctivei.

O confirmare istorică a calității îi aparține marelui pictor german Albrecht Durer, care a imortalizat-o într-o pictură, după ce cu ajutorul ei, s-a vindecat de o boală de ficat.

Tabelul 1 cuprinde denumirile populare ale speciei Chelidonium majus L. în limba română și în câteva limbi europene [1, 6].

Tabelul 1-Denumiri populare ale speciei Chelidonium majus L.

6

Florile sunt galbene, cu cele patru petale în cruce, la locul de tăiere al plantei se observă latexul întărit al plantei, de culoare brun-portocaliu închis, mirosul este neplăcut, iritant, gust amărui.

Chelidonium majus L. este o specie originară din Europa și Asia de Vest, dar s-a răspândit cu succes și în cea mai mare parte a Americii de Nord.

În prezent este răspândită în locuri umbroase, pe lângă garduri, case, râuri, stânci, ziduri vechi. Înflorește din aprilie până în septembrie și se culege numai în zilele însorite.

Pe vreme ploioasă, rostopasca se închide la culoare, iar principiile sale active se pierd.

În Banat, se fierbea si cu alte plante, se lua contra tusei grele, dimineața și seara.

În Bucovina decoctul se lua la inflamarea splinei. Tulpinile florifere, se mai foloseau, fierte în lapte cu patrunjel de câmp, contra blenoragiei.

În unele părți ale Moldovei, se punea în apa cu care se spălau pe cap.

De la Chelidonium majus L. se utilizează partea aeriană a plantei:

tulpină

frunze

florile

Și rădăcinile speciei au valoare medicinală, în medicina populară fiind utilizate ca remediu depurativ, narcotic, iar în homeopatie ca antidiareic [1, 5, 6].

Încadrare sistematică

Pentru încadrarea sistematică a genului Chelidonium a fost luată în considerare clasificarea realizată de autorii L.POPOVICI, C. MORUZI, I. TOMA, editura Didactică și Pedagogică (2000) –“ATLAS BOTANIC”.

În ultimii ani există o reorientare privind întregul sistem taxonomic, în care sunt luate în considerare criterii noi, ceea ce va duce la o nouă clasificare a întregii lumi vii.

În botanica sistematică, apariția unor tratate fundamentale în care se adoptă noile criterii de clasificare a dus la reformularea în cadrul genurilor și speciilor în unități sistematice[1,4,23]:

7

Subregnul CORMOBIONTA

Încrengătura ANGIOSPERMATOPHYTA

Subîncrengătura ANGIOSPERMAE

Clasa DICOTYLEDONATAE (MAGNOLIATAE)

Subclasa MAGNOLIIDAE

Ordinul PAPAVERALES

Familia PAPAVERACEAE

Genul CHELIDONIUM

Specia Chelidonium majus L.

Caracterele morfologice ale familiei Papaveraceae

Cuprinde plante ierboase cu latex. Frunzele sunt alterne, fără stipele, simple sau divizate. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe. Au calicul cu 2 sepale căzătoare și corola alcătuită din 4 petale libere cu preflorație alternă. Staminele sunt numeroase. Ovarul este superior, fiind format din 2-20 carpele unite.

Polenizarea este entomofilă, iar fructul este o capsulă cu numeroase semințe, variate ca formă și mărime [1,4,23].

Caracterele morfologice ale genului Chelidonium

Plante ierboase, perene, cu rizom scurt, bine dezvoltat până la 10 cm lungime și 1-2 cm grosime, cu numeroase rădăcini, de culoare brun-roșiatic. Tulpina aeriană este ramificată cu peri lungi, rari și roșii, la plantele bătrâne, partea bazală este lemnificată.

În primul an dezvoltă o rozetă de frunze dese, iar în al doilea an apar numeroase tulpini de 30-70 de cm înălțime. Inflorescența este un antodiu cu diametrul de 25-50 mm. Înflorește în lunile mai-iunie.

Rostopasca crește în multe locuri umbroase, din păduri, grădini, de pe lăngă așezările omenești, de la șes până în zona montană. De pe tulpina poroasă de până la 1 m se desfășoară frunzele mari, de culoare verde- albăstruie, imparipenate, cu 2-5 lobi rotunjiți și marginea crestată. Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate.

8

Florile au patru petale galbene și sunt grupate câte 3-8, fiecare floare având două sepale, patru petale și numeroase stamine. Fructul este o capsulă silicviformă lungă de 3-5 cm, asemănătoare cu o păstaie, ce se deschide prin două valve.

Când se rupe tulpina picură un suc vâscos, de culoare portocalie, acest suc, cât și rădacina sunt toxice.

De aceea rostopasca este folosită, în special, pentru tratamentul extern. Se recoltează plante tinere, la începutul perioadei de înflorire, utile fiind toate părțile plantei.

Denumirea genului, provine de la cuvântul grec “helidonous” (rândunică) și se lămurește prin aceea că planta începe perioada de vegetație odată cu sosirea rândunelelor și se veștejește cu plecarea lor în țările calde [1,4,23].

Caracterele morfologice ale unor specii din familia Papaveraceae

Chelidonium majus L. (rostopască)

Au frunze imparipenat-sectate și flori galbene. Fructul este o capsulă silicviformă, lungă

de 3–5 cm, care se deschide prin două valve.

Toate organele vegetative conțin un latex portocaliu, iritant și caustic, utilizat pentru combaterea negilor. Alcaloidul chelidonina din latex are acțiune sedativă și narcotică asupra sistemului nervos. Relaxează musculatura netedă a vaselor mari (a coronarelor).

Stimulează respirația și coboară presiunea arterială. Extractele totale din această plantă au efecte antibiotice asupra unor agenți patogeni. În medicina populară, rostopasca se utilizează în afecțiuni hepato-biliare [1,4,23].

9

Figura 1 – Chelidonium majus L. aspecte macroscopice[5]

Papaver somniferum L.

Este o specie erbacee cultivată, anuală, glabră, cu frunze penat-lobate (cele superioare amplexicaule). Flori mari, solitare, alb-rozee sau violacee. Capsula imatură conține cca 25 alcaloizi. Latexul este la început alb, apoi devine brun. Latexul obținut prin incizii în capsulele verzi dă produsul cunoscut sub numele de „opiu”, ce conține alcaloizi diverși: morfina, codeina, papaverina, narcotina etc.

Acești alcaloizi acționează asupra cortexului (în special asupra centrilor durerii). În doze mici are acțiune excitantă, euforică, apoi deprimantă, în timp ce la doze mari are acțiune hipnotică.Semințele nu conțin alcaloizi, fiind utilizate în patiserie [7,23].

10

Figura 2 – Papaver somniferum L. aspecte macroscopice[5]

Papaver rhoeas L. (macul roșu)

Este o buruiană segetală și ruderală frecventă [7,23].

Figura 3 – Papaver rhoeas L. (macul roșu) aspecte macroscopice[5]

11

Date ecologice, geobotanice și de răspândire.

Familia Papaveraceae cuprinde aproximativ 200 de specii răspândite în cea mai mare parte în regiunea temperată a lumii noi, iar genul Chelidonium cuprinde doar o singură specie.

Răspândire în flora României: Transilvania(Cluj, Harghita, Maramureș, Satu-Mare, Sălaj), Banat(Caraș-Severin), Oltenia(Gorj, Mehedinți), Muntenia(Ilfov) Dobrogea(Constanța), Moldova(Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava).

În județul Bihor, regiunea Oradea este răspândită pe malul Crișului Negru(r. Beiuș și Salonta) [1,6].

Aspecte microscopice privind specia Chelidonium majus L.

Are ca scop stabilirea țesuturilor și elementelor anatomice caracteristice fiecărui tip de produs vegetal.

Tehnica de lucru:

Pe o lamă de microscop se pune o picatură de cloralhidrat și câteva fragmente de produs vegetal pulverizat, după care lama se trece de câteva ori prin flacară până se observă apariția unor vapori albicioși. Lama se acoperă cu o lamelă și se observă la microscop.

Rezultate: S-au identificat urmatoarele elemente anatomice:

vase de lemn cu calibru mic

canale laticifere

(a) (b)

Figura 4 – Vase cu calibru mic (a) și canale lacticifere (b) – Scanning Electron Microscopy

12

Capitolul 2

Date fitochimice asupra speciei Chelidonium

Specia Chelidonium majus L. conține o gamă largă de alcaloizii, cum ar fi: chelidonina, homochelidonina, oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheletrina, cheleritrina, chelidimerina, coptizina, tetrahidrocoptizina, berberina, stilopina, protopina, α-alocriptina, magnofloryna, sparteina, sanguinarina, dar s-au identificat și alți compuși utili: tanin, saponozide, flavonoide, carotenoide, enzime proteolitice (acid cafeic), mucilagii, vitamine (acid ascorbic), acid nicotinic, acid formic, acid malic, alcooli, colină, ergosterol, metilamină, histamină, tiramină, nonacosanol, urme de ulei volatil, săruri minerale.[24,27]

Alcaloizii

Cantitățile în care se găsesc alcaloizii variază în limite foarte largi, de obicei în plante se găsesc amestecuri de alcaloizi în care un alcaloid este majoritar. Alcaloizii au o răspândire inegală în organele plantelor. Se găsesc în vacuolele plantelor, sub formă de săruri de diferiți acizi(acid benzoic, citric, meconic, tartric. etc), sau în combinații tanice, însă se mai pot găsi și sub formă de baze cuaternare sau terțiare.

Alcaloizii (fr. alcali; gr. eidos- aspect) sunt substanțe organice heterociclice cu azot, de origine vegetală, cu caracter bazic, rezultate în urma metabolismului secundar al plantelor, care dau reacții caracteristice și au acțiune asupra organismelor animale, de cele mai multe ori de natură toxică.[27]

În funcție de proveniența atomului de azot și de calea biosintetică se pot clasifica în:

alcaloizi propriu-ziși

pseudoalcaloizi

protoalcaloizi

N-oxizi ai alcaloizilor

Alcaloizii se află în proporție de 0,5-0,2% în funcție de organul de plantă și perioada recoltării.Maximum de alcaloizi se află în rizomi și radăcini. În frunze s-au identificat cantități apreciabile de vitamina C. În părțile aeriene și subterane s-au mai identificat rezine, ulei volatil, substanțe de natură flavonoidică și saponozide.

13

2.1.1.Chelidonina

Este clasificată ca un alcaloid de tip α-naftofenantrenic. Acest lucru se datorează prezenței unui schelet în structura moleculei de fenantren.

Chelidonina și homochelidonina acționează ca și citostatice de tip colchicinic, având efecte sedative asupra centrilor nervoși superiori. Chelidonina are acțiune antispastică, coleretică și colagogă, fiind utilizată în crizele biliare și pentru relaxarea musculaturii netede gastrice, intestinale și uterine.

2.1.2.Cheleritrina

Cheleritrina stimuleaza peristaltismul intestinal, stimuleaza contractiile uterine, coboara presiunea arteriala si are, de asemenea, actiune antibacteriana, antifungica, antivirala, fiind eficienta in dermatoze si afectiuni cutanate.

14

2.1.3.Sanguinarina

Sanguinarina are actiune excitanta asupra centrilor medulari, actiune antitumorala de tip colchicinic, prezentand si proprietati antibiotice, antivirale si antiinflamatoare.

Este folosită în pasta de dinți pentru a îmbunatăți eficiența în lupta împotriva bacteriilor care cauzează carii și boli parodontale.

2.1.4.Berberina

Această substanță a fost izolată din mai multe familii de plante: Papaveraceae, Berberidaceae, Fumariaceae, Menispermaceae, Ranunculaceae, Rutaceae șiAnnonacea.

Berberina este un alcaloid extras din diferite plante utilizate în medicina tradițională asiatică pentru tratarea infecțiilor, diabet, eliminarea paraziților, diaree și afecțiuni oculare.

Cercetările cu privire la efectele benefice ale berberinei sunt încă la început, însă este posibil ca această  substanță să devină una dintre cele mai puternice substanțe naturale în prevenirea și tratarea unei game variate de afecțiuni.

Motivul pentru care în primele studii berberina a arătat un potențial ridicat în prevenirea sau tratarea unui număr mare de afecțiuni este faptul că aceasta influențează activitatea AMPK, o enzimă foarte “bătrână” care participă la multe procese metabolice.

15

Extractele care conțin această substanță au un efect antimicrobian foarte puternic împotriva unei game largi de microorganisme (bacterii, virusuri, fungi, paraziți).

Deși berberina este cel mai des folosită în tratarea diareei bacteriene, bolilor parazitare și ca agent antimicrobian, există dovezi noi că aceasta este foarte eficientă în tratarea diabetului.

Prin mai multe studii s-a demonstrat că berberina crește activitatea insulinei și scade cantitatea de grăsimi de la nivelul organismului, inclusiv de colesterol și trigliceride. Această substanță are și efecte antidepresive (în studiile efectuate pe animale), însă mai sunt necesare studii suplimentare în acest sens.

Berberina este și un bun vasorelaxant și a fost utilizată cu succes pe oameni.

2.1.5.Sparteina

Sparteina are doua centre chirale si poate apărea sub forma a patru diastereoizomeri. Este foarte toxică.
Sparteina a fost adesea folosită în tratamentul aritmiilor cardiace, și de a induce forță de muncă.

2.1.6.Magnofloryna și Protopina

Magnofloryna și protopina au acțiune asupra centrului nervos vasomotor.

16

2.1.7.Acidul ascorbic

În specia Chelidonium majus L. acidul ascorbic este întâlnit în partea supraterestră și în produsele uscate.

Acidul asorbic sau vitamina C se găsește în natură sub două aspecte:

redus – ca acid L-ascorbic și oxidat – ca acid dehidroascorbic, mult mai abundent.

Formulele chimice de structură ale celor doi compuși sunt :

Acid L-ascorbic ( Acidum Ascorbicum)

Acid dehidroascorbic

Acidul dehidroascorbic.

Este forma reversibilă oxidată a acidului ascorbic și este biologic activ. Se prepară prin acțiunea benzochinonei asupra acidului ascorbic .

Proprietăți fizice. Cristale fine, aciculare; solubil in apa la 600 C.Acidul dehidroascorbic, în soluție, este convertit ușor în acid ascorbic, prin reducerea cu acid sulfuros.

Cristale (de obicei plate, uneori aciculare, în sistem monoclinic) incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros. Stabil în aer, în stare uscată. În preparatele impure și în mulți produși naturali, vitamina se oxidează când este expusă la aer si lumină .

Ușor solubil în apă (80%  la 1000 C, 40% la 450 C), solubil în alcool și metanol, practic insolubil în benzen, cloroform, eter, eter de petrol, uleiuri grasimi, solvenți grași .

17

Agent reducator puternic, decolorează mulți coloranți. Soluțiile apoase sunt rapid oxidate de aer, reacția fiind accelerată de alcalii, fier, cupru. Forma stabilă de sare este ascorbatul de sodiu.

Taninurile

Sunt compuși vegetali cu o structură chimică complexă (care cuprinde multe grupări hidroxil fenolice, dar și grupări carboxilice), capabile să precipite proteinele din pielea crudă, proteine cu care formează precipitate insolubile, imputrescibile, impermeabile.

Taninurile fac parte alături de alcaloizi din categoria metaboliților secundari care se acumulează în plante și în organele acestora.[12]

18

2.3. Uleiul volatil

Este un produs natural puternic concentrat care are un rol esențial în conservarea plantelor. Mireasma este caracteristică florilor, fructelor, frunzelor, rădăcinilor și se datorează în mare parte uleiului volatil conținut.

Latexul – se referă în general la o dispersie stabilă (emulsie) dintr-un polimer

microparticular într-un mediu apos.

Este o emulsie complexă în care se găsesc proteine, alcaloizi, amidon, zaharuri, uleiuri, rășini și gume.

Latexul portocaliu, vâscos, al tulpinilor și frunzelor destructurează până la distrugere totală negii. Acest latex, care în contact cu aerul (oxigen) devine brun, este un puternic antioxidant și are proprietăți de a destructura și formațiunile tumorale.

Figura 5 – Latexul din specia Chelidonium majus L.

19

Alte componente

Chelidonium majus L. mai conține și alte componente:

flavonoide monomeri (flavonoli-catechol, epicatechol; flavone), dar și dimeri (proantocianidoli);

mucilagii;

acizi polilenolici(cafeic, clorogenic, sapinic);

saponozide;

carotenoide;

enzime proteolitice;

rezine;

săruri minerale.

20

Capitolul 3

Acțiunea farmacologică și utilizări

În studii preclinice și clinice, Chelidonii herba prezintă acțiune complexă: antioxidantă, antibacteriană, antimicotică, antivirală, analgezică și hepatoprotectoare, antispastică, purgativă, cologogică, oncostatică, adaptogenă (echilibrează metabolismul), imunostimulatoare, mitoclazică, cardiotonică, antitumorală, sedativă și narcotică asupra centrilor nervoși superiori, relaxantă a musculaturii netede a vaselor mari și a coronarelor, stimulentă pentru respirație, excitantă asupra centrilor medulari.Administrat oral, ca atare sau în diverse asocieri, este benefică și în acnee, eczeme, psoriasis, artrite. Chelidonii herba este utilizată și extern, în compoziția a numeroase produse cosmetice.[17,18]

3.1. Acțiunea antioxidantă

În această lucrare vom încerca să evaluam capacitatea antioxidantă (activitatea globală antioxidantă utilizând metoda DPPH) din Chelidonium herba extractele obținute prin utilizarea solvenților apoși și alcoolice cu diferite polarități.Chelidonium majus L.-Rostopasca a fost recoltată din partea de vest a României (Zona Banat) în aprilie-iunie 2014 și planta întreagă brută (măcinată) a fost utilizată pentru extracție. Etanol 96% (v / v) utilizat pentru extracție, a fost obținut de la Chimopar, București și DPPH (2,2- difenil-1-picrilhidrazil) utilizate pentru determinarea activității antioxidante .

Chelidonium majus L. O monstră macinată de aproximativ 5 g se introduce într-un balon de extracție de 100 ml împreuna cu 20 ml de solvent de extracție (soluții de apă-etanol la diferite concentrații). Un condensator de reflux a fost atașat la balonul de extracție (echipat cu un sistem agitator magnetic) și extracția a fost realizată la 25 ° C (cod Cm_C_1-4) sau la temperatura de reflux de etanol (cod Cm_H_5-8) pentru o oră sau respectiv 0,5 ore. Masa extracției a fost filtrată, spălată cu soluție apă-etanol 4 ml, iar extractele rezultate au fost supuse evaluării activității antioxidante.Activitatea antioxidantă a extractelor Chelidonium majus L. a fost realizată prin utilizarea metodei DPPH. Analiza spectrofotometrică a fost realizată prin utilizarea unui spectrofotometru Perkin Elmer Lambda EZ Series și pentru achiziționarea și manipularea datelor a fost folosit un PESSW ver. 1.2, Revizie E soft. Cuva spectrofotometrului conține 2,4 ml etanol 96%, 0,3 ml extract (sau extract diluat), și 0,3 ml 1 mM DPPH soluție etanolică.

21

Înregistrarea absorbanței a fost realizată la 517 nm pentru 300 s și etanol 96% (v / v) a fost utilizat ca referință.

Este bine cunoscut faptul că, compușii flavonoidici și unii alcaloizi au activitate antioxidantă datorită prezenței grupurilor hidroxil fenolice pe structuri (fenoli și polifenoli). Speciile Chelidonium conțin astfel de compuși și cea mai bună metodă de a-i separa este extracția etanolică. În scopul de a evalua cele mai bune condiții de extracție pentru o activitate antioxidantă ridicată a probelor Chelidonium majus L. din zona Banat s-au folosit diferite concentrații de etanol și extracții la diferite temperaturi (Tabelul 2).

Tabelul 2 Condiții de extracție din Chelidonium majus L. simplă

O metodă rapidă și mai bine utilizată pentru evaluarea activității antioxidante este metoda DPPH; analiza spectrofotometrică a consumului DPPH poate fi realizat, iar apoi viteza de reacție DPPH (care a relevat viteza de reacție a alcaloizilor fenolici / flavonoidelor / alti polifenoli) poate indica profilul activității antioxidante a probelor. Pentru a calcula concentrația instantanee DPPH o curbă de calibrare.

Monitorizarea în timp a concentrației DPPH în prezența extractelor Chelidonium majus L. (chiar pentru probe nediluate sau cele diluate) indică faptul că variația a fost logaritmică în cele mai multe cazuri .Pentru a evalua capacitatea antioxidantă a extractelor, care pot fi utilizate pentru a compara probele, s-a obținut dependenta dintre Absorbanța Relativă (A%) versus Timp. Absorbanța relativă (A%) s-a calculat ca procent al absorbantei momentane și inițiale a amestecului de mai sus (1: 1: 8 pentru proba: Soluție DPPH: etanol). Astfel, în cazul în care A% este mai mică, activitatea antioxidantă a probei este mai mare.

22

Pentru probele de extracte reci analizate activitatea antioxidantă a fost mai mică pentru toate probele obținute cu etanol concentrat (A%> 60%), cu excepția extractului nediluat etanol 96% (Cm_C_1), pentru care activitatea antioxidantă a fost mai mică decât 40% (Figura 5). Este posibil ca această evaluare a activității antioxidante a fost dificilă din cauza ratei ridicate de reacție a flavonoidelor / alcaloizilor existenti.

Figura 5 – Ativitatea antioxidantă (A%) din Chelidonium majus L. 96% etanol nediluat

În cazul extractelor reci cu etanol diluat activitatea antioxidantă a fost putin mai mare, probabil din cauza prezentei unui conținut mai ridicat de compuși flavonoidici (cu fragmente de zaharide solubile in apa): A% de 30% in cazul a 20% din extractele etanolice și 40% pentru extractul apos.

Prin utilizarea absorbanței momentane a amestecului de reacție și curba de calibrare pentru DPPH viteza de reacție medie a DPPH pe partea pseudolineară a Concentratiei (µM) vs. Timp poate fi evaluat. Viteza de reacție medie pentru DPPH este exprimata ca: unde v este viteza de reacție medie a DPPH pe partea pseudolinear a curbei (µM/s), și -Δc / Δt este raportul dintre concentrația și timpul de DPPH pe intervalul corespunzător. Astfel, pentru extactele cu etanol 20% și cu apă rata de consum DPPH a fost similară pentru probele nediluate (respectiv 3.2 și 3.7 µM/s, figura 6 și Tabelul 3), si, aproximativ o jumătate pentru cele diluate (respectiv 1.7 și 1.8 µM/s).

23

Tabelul 3 – Viteza de reacție medie pentru DPPH din Chelidonium majus L. extract rece

Figura 6 – Viteza de reacție medie a DPPH pe partea pseudolineară a Concentratiei (µM) vs. Timp

Pentru extractele fierbinți Chelidonium majus L. activitatea antioxidantă (exprimată ca procentaj din absorbanța relativă, A%) a fost în intervalul de 30% până la 65%, cel mai bine fiind observată in cazul extractelor cu etanol 96% și etanol 60% (40% și 30%, respectiv, figura 7). Pentru extractele cu etanol 20% și apă aceste valori au fost mai mari (activitate antioxidanta mai mica 50-60%).

24

Figura 7 – Activitatea antioxidantă(A%) din Chelidonium majus L. 96% etanol, extract cald.

Analiza de scanare spectrofotometrică in timp a extractelor fierbinți analizate de C. majus în prezența soluției DPPH a arătat că viteza de reacție DPPH a fost mai mică chiar daca întreaga activitate antioxidantă a fost mai mare comparativ cu extractele reci. Aceste viteze de reacție a DPPH erau puțin mai reduse (0.6-2 µM/s) în cazul extractelor cu etanol 96% și 60% comparativ cu extractele cu etanol 20% și extractele apoase (Tabelul 4 și Figurile 8, 9)

Tabel 4 – Viteza de reacție medie pentru DPPH din Chelidonium majus L. extract cald

25

Figura 8 – Viteza de reacție medie a DPPH a Concentratiei (µM) vs. Timp în cazul extractelor cu etanol 96% și 60% .

Figura 9 – Viteza de reacție medie a DPPH a Concentratiei (µM) vs. Timp în cazul extractele cu etanol 20% și extractele apoase.

26

Aceasta se poate datora prezenței flavonoidelor (agliconii) și alcaloizilor fenolici cu reactivitate mai lentă, dar cu o capacitate mare antioxidantă; soluțiile mai hidrofile (etanol 20% și apă) extrag o concentrație mai mare de flavonoide (care conțin porțiuni de zaharide), cu o rată mai mare a consumului.

Studiul privind obținerea, analiza și evaluarea activității antioxidante a extractelor Chelidonium majus L. la rece și la cald a arătat că metoda DPPH este o metodă bună pentru evaluarea activității antioxidante (datorită reproductibilitatii și imposibilitatii interferențelor spectrofotometrice între DPPH și alcaloizii fenolici / zonele de absorbție a flavonoidelor). Activitate antioxidantă relativ ridicată a fost observată în cazul extractelor reci obținute cu mai mulți solvenți hidrofili (ethnaol 20% și apă) și în cazul extractelor obținute la cald cu etanol concentrat (60% și 96%). Rata medie de reacție DPPH (precum viteza de reacție globală a alcaloizilor fenolici / flavonoide) a fost în intervalul de 0,5-3 µM/s; viteză de reacție mai mare a fost calculată pentru extractele cu etanol diluat și apă rece, care conțin probabil o concentrație ridicată de flavonoide, și o viteză de reacție mai mică a fost observată în cazul extractelor fierbinți cu etanol concentrat care conțin o concentrație mai mare de flavonoide (agliconi) și alcaloizi fenolici, mai solubil în acești solvenți.

3.2. Acțiunea antivirală

Studii in vitro au demonstrat faptul că extractul alcoolic din rostopască are proprietăți antivirale (35 μg/ml) și virucidă asupra virusului Herpes simplex. Alcaloizii benzofenantridinici și protoberberinici au fost testați pentru inhibarea reverstranscriptazei, activității ARN-ului virușilor tumorali. Inhibarea activității revers transcriptazei a fost corelată cu structura și activitatea antileucemică a alcaloizilor protoberberinici. Grupurile fenolice și metoxi privind structura alcaloizilor benzofenantridinici sunt importante pentru activitatea anti-RT, astfel că alcaloizii prezintă activități foarte diferite. Prezența în moleculă a azotului cuaternar este de asemenea necesar pentru activitatea anti-RT. Compuși precum chelidonina care nu prezintă azot cuaternar prezintă o activitate foarte slabă împotriva virușilor ARN tumorali. Chelidonina prezintă o activitate inhibitoare scăzută asupra revers transcriptaza virusului imunodeficienței dobândite de tip I, în timp ce berberina prezintă o activitate moderată împotriva aceleiași enzime. Extractul de rostopască a prezentat o acțiune antivirală și într-un studiu în vivo realizat pe șoareci infectați cu virus gripal, însă numai în cazul în care cantitatea de virus administrată a fost una redusă.

27

3.3. Acțiunea antitumorală

Efectul potențial antiploriferativ al extractului de rostopască a fost supus unui studiu în vitro pe linii de celule keratocite (celule HaCaT) cu înmulțire rapidă. O concentrație de 0,68 % alcaloid, estimat în chelidonina a inhibat creșterea celulelor HaCaT cu o valoare IC50 de 1,9µmol/l. sanguinarină, cheleritrină și chelidonină au dat o valoare IC50 de 0,3; 3,2 și 3,3µmol/l. Activitatea citotoxică a chelidoninei, sanguinarinei și berberinei a fost testată și pe culturi de celule HeLa observându-se o acțiune inhibitoare semnificativă.

Efectul antitumoral a fost demonstrate în vivo și pe linii de celule sarcom 180 și carcinom Erlich, observându-se o ușoară activitate inhibitoare. A fost demonstrat faptul că un extract din rostopască conținând chelidonina are proprietatea de a anula în cazul mai multor linii celulare canceroase, proprietatea celulelor maligne de a-și dezvolta o rezistență la tratamentul medicamentos, prin interacțiunea cu: transportorii ABC, CYP3A4 și GST, prin inducerea apoptozei și efectele citotoxice. Acțiunea chelidoninei a fost testată în vitro pe linii de celule HepG2 asupra cărora chelidonina are o acțiune a apoptozei după 24 de ore. În timp real datele RT-PCR au arătat faptul că expresia PGP a crescut de aproximativ trei ori în cazul celulelor HepG2 tratate cu chelidonină în comparație cu celulele de control netratate.

De asemenea activitatea telomerază a fost redusă semnificativ după administrarea unor doze foarte mici de chelidonină. Tratarea repetată a celulelor cu doze foarte mici de chelidonină a cauzat o scădere a ratei de creștere de patru săptămâni.

3.4. Acțiunea la nivel cutanat

Chelidonium majus L. se efectuează pentru efectul său benefic în dermatită (eczemă) atopică, în psoriasis, herpes rebel bucal și genital, negi, lupus eritematos, răni infectate, cu rol emolient și hidratant la nivel cutanat.

28

3.5. Acțiunea analgezică și hepatoprotectoare

Extractul apos de Chelidonium majus L. a fost studiat pe șoareci pentru efectul său analgezic și pe șobolani pentru efectul său hepatoprotector.[17,18]

Acțiunea analgezică a extractului care a testat folosind testul tail-flick (coadă-film). Șoarecii au fost injectați intra-peritoneal (i.p.) cu CM în doze de 50 mg/kg, 100 mg kg și 200 mg kg. Pragurile de durere au fost măsurate cu testul tail-flick (coadă-film) înainte de administrare și, respectiv, la 30, 90 și 150 de minute după aplicarea acestui tratament.

Acțiunea hepatoprotectoare a Chelidonium majus L. asupra toxicității hepatice acute induse de tetraclorură de carbon (CCl4) a fost, de asemenea, studiată. Șobolanii au fost injectați i.p. cu CM în doze de 100 mg/kg și 200 mg/kg. Daunele histologice au fost evaluate cu prezența degenerescenței inflamatorii, necrozei în punte si apoptozei. Histologia ficatului în grupul CCI4 a arătat degenerescență, apoptoză rară și necroză în punte (Figura 10). Grupurile Chelidonium majus L. (100 mg/kg), CM (200 mg/ kg) și CCl4 au prezentat modificări similare în ficat. În examinarea histopatologică, degenerescența inflamatorie, corpii apoptotici în hepatocite, nucleele atipice și infiltrarea limfocitară în zonele de portal au fost rare (a se vedea Fig. 11-13). În grupurile de control s-au înregistrat modificări histopatologice acolo în secțiunile hepatice.

Chelidonium majus L. nu a avut nici o acțiune analgezică la dozele de 50 și 100 mg/kg. Cu toate acestea, la doze de 200 mg/kg, aceasta a produs acțiunea analgezică mai mare decât aspirina la minutul 90. La minutul 150, acțiunea sa analgezică a fost egală cu cea a aspirinei. Chelidonium majus L. (în doze de 100 mg/kg și 200 mg/kg) nu au indicat nicio influență semnificativă asupra animalelor tratate cu niveluri crescute de aspartat aminotransferază (AST), alanin aminotransferază (ALT) și de bilirubină în CCI4. Examenul histopatologic nu a relevat nici o diferență semnificativă între CM (100 mg / kg) și grupurile de CCl4.

Rezultatele acestui studiu indică în mod clar a faptul că C. majus are o acțiune analgezică la o doză de 200 mg/kg la șoareci. Cu toate acestea, C. majus. nu are niciun efect hepatoprotector împotriva toxicității hepatice induse la șobolani prin tetraclorură de carbon.

29

Figura 10. Numeroase hepatocite inflamate sunt observate în ficatul șobolanilor din Grupul CCI4 (pată de hematoxilină eozină, imagine mărită originală, x100)

Figura 11. Câteva hepatocite inflamate sunt observate la nivelul ficatului șobolanilor din Grupul CM (100- 200 mg/kg) (pată de hematoxilină eozină, imagine mărită originală, x100)

30

Figura 12. Necroze-punte sunt observate la nivelul ficatului șobolanilor în Grupul CM (200 mg/kg) (pată de hematoxilină eozină, imagine mărită originală, x100)

Figura 13. Nucleu atipic rar atipic și infiltrare limfocitara sunt observate la nivelul ficatului șobolanilor în Grupul CM (200 mg/kg) (pată de hematoxilină eozină, imagine mărită originală, x100)

31

3.6. Alte produse vegetale medicinale provenite de la Chelidonium majus L.

Frunzele și rădăcinile de Chelidonium majus L. sunt remedii analgezice în dureri menstruale, sedative.

Florile au acțiune antispastică, în colici de diverse etiologii. Infuzia de herba este utilizată ca sedativ, calmant, astringent, purgativ, vulnerar (în echimoze și arsuri).

Tinctura din frunze are acțiune complexă: antioxidantă, antiinflamatoare, analgezică, antipiretică, hepatoprotectoare, antitumorală, emolientă etc.

3.7. Utilizări etnofarmacologice

Chelidonium majus L. cunoscută și sub denumirea populară de iarbă de negi sau negelariță, este o plantă erbacee ușor de recunoscut după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică.

Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate.

Nu se știe data exactă când rostopasca i-a dezvăluit omului virtuțiile sale vindecătoare, cert este că ea era folosită încă din antichitate, iar la noi în România este citată ca plantă medicinală.[26]

3.8. Spații dendrofloricole

Chelidonium majus L. este o specie cu flori de culoare galbenă, grupate în umbele simple;

înflorește din aprilie până în septembrie.

32

Capitolul 4

Produse farmaceutice

4.1. Preparate pe bază de Chelidonium herba

Pe piața medicamentului și a produselor cosmetice circulă o serie de preparate pe bază de Chelidonium herba.

Uleiul de rostopască este benefic în eczeme, negi, psoriasis, vitiligo, condiționat sub formă de creme, în preparate de tip extern:

„CREMĂ DE ROSTOPASCĂ -ADAMS VISION”,

“CREMĂ ROSTOPASCĂ-40g-LARIX”.

“DERMACARPATIN”,

33

“ KOLODIUM FORTE”,

tip intern, sub formă de tincturii

“TINCTURĂ ROSTOPASCĂ-FARES”

34

“EXTRACT HIDROALCOOLIC 100% NATURAL ROSTOPASCĂ-50ml – DACIA PLANT”,

infuzii, cataplasmă, ceai

“CEAI DE ROSTOPASCĂ-ADNATURA”,

“CEAI DE ROSTOPASCĂ-DACIA PLANT”,

35

dar și sub formă de comprimate:

“NERVOCALM” ,

“PASINAL”,

“HEPATOBIL”,

“HEPATOFALK”.

36

4.2. Doze. Efecte secundare. Precauții.

Rostopasca, în doze mari poate fi extrem de toxică. Cea mai toxică este în stare proaspată: 20-30 g ingerate duc la o intoxicație severă, iar 50-60 g produc intoxicație mortală. În stare uscată, este mai puțin toxică, dar este necesară o atenție marită în manipularea și administrarea sa deoarece pot apărea accidente.

Pentru tratamentele interne este bine să cereți avizul și supravegherea unui medic.

La primele semne de intoxicație, pacientul va fi dus la medic. Se acționează prin provocarea de vărsături cu mari cantitați de apă caldă, de stimulente (cafea, vin, alcool), de substanțe alcaline, ioduri, tanin.

Se fac frecționări cu alcool și se injectează atropină de către medic.

Preparatele de rostopască nu se lasă la îndemâna copiilor, nu se aplică pe rănile deschise, sângerânde, nu se administrează gravidelor după luna a patra de sarcină.

Persoanele alergice la praful de rostopască vor evita locurile în care aceasta este depozitată sau uscată.

37

PARTEA EXPERIMENTALĂ

Capitolul 5

Studiul histo-anatomic al organelor vegetative

la specia Chelidonium majus L.

5.1. Material și metodă

Produsul vegetal, de la specia Chelidonium majus L. a fost recoltat de pe Splaiul Crișanei, în luna martie 2016.

S-au efectuat secțiuni transversale cu briciul anatomic prin rădăcina, tulpina și frunza plantei. Secțiunile au fost spălate cu apă distilată, apoi s-a efectuat colorarea secțiunilor microscopice cu roșu de Congo.

Secțiunile colorate și fixate au fost analizate la un microscop binocular de tip NIKON ECLIPSE 55i (ob. X4, X10, X20), fotografiile au fost obținute cu aparatul de fotografiat.

5.2. Rezultate și discuții

5.2.1. Rădăcina

Rădăcina este partea cea mai toxică a plantei, conținutul celor mai toxice substanțe(alcaloizii) în rădăcini este de 20 de ori mai mare decât în tulpini și frunze, care este aproximativ 40%.

Specia prezintă un rizom dezvoltat, ramificat, brun-roșiatic, din care pornesc numeroase rădăcini.[20]

În secțiune transversală, rădăcina are contur circular și structură secundară, ca rezultat al activității meristemelor laterale: felogenul și cambiul.

38

Figura 14. Rădăcină ramificată

Figura 15. Secțiune transversală prin rădăcina de Chelidonium majus L. imagine de ansamblu.

39

5.2.2. Tulpina

Secțiunea transversală a tulpinii prezintă o epidermă cu peri tectori pluricelulari, 2-3 straturi de celule colenchimatoase, alungite tangențial și 5-6 straturi de fibre lignificate, galbene, cu lemn larg; fasciculele libero-lemnoase, colaterale, sunt dispuse circular și însoțite de lacticifere articulate în regiunea liberiană, cu un conținut galben-brun.[20]

Figura 16. Tulpini cilindrice, ramificate, prevăzute cu peri lungi și rari.

40

Figura 17. Secțiune transversal prin tulpina de Chelidonium majus L: imagine de ansamblu; p.t.-peri tectori.

Figura 18. Secțiune transversal prin tulpina de Chelidonium majus L: imagine de ansamblu, canale secretoare.

41

5.2.3. Frunza

Secțiunea transversală a frunzei prezintă o epidermă superioară cu celule izodiametrice, rotunjite sau ondulate. Epiderma inferioară este formată din celule ondulate, cu numeroase stomate de tip anomocitic. Parenchimul palisadic este format dintr-un singur strat de celule; parenchimul lacunar, format din 4-6 straturi de celule, este bogat în spații intercelulare. Fascicolul libeo-lemnos, colateral, este înconjurat de un periciclu colenchimatos și însoțit de numeroase lacticifere în regiunea liberiană, cu un conținut galben-brun.[20]

Figura 19. Frunze alterne, sesile sau pedunculate, penat-partite în 5-6 lobi rotunjiți, crenelați pe margine, lobul terminal mai mare și de obicei trilobat, de culoare verde pe fața superioară și verde-cenușiu pe fața inferioară.

42

Figura 20. Secțiune transversal prin limbul foliar de Chelidonium majus L: imagine de ansamblu.

43

5.2.4. Florile

Au la baza pedunculilor bractee scamiforme; caliciul format din două sepale caduce, corolă format din patru petale ovate de culoare galbenă, numeroase stamine, ovar unilocular, bicarpelat și multiovular care se transformă la maturitate într-o capsulă siliculiformă cu semințe ovale, brune.[20]

Figura 21. Florile, reunite în inflorescențe umbeliforme, așezate la vârful ramurilor.

44

Capitolul 6

Analiza cromatografică pe strat subțire a produsului

Chelidonium majus L.

Cromatografia pe strat subțire (CSS) este o metodă prin care pot fi separate, identificate și determinate cantitativ sau semnificativ o serie de substanțe chimice dintr-un amestec, îndeosebi din extractele vegetale. [19,20]

Această metodă prezintă multe avantaje față de celelalte metode cromatografice :

posibilitatea de separare superioară cromatografiei pe hârtie și coloană, datorată structurii adsorbanților, care prin suprafețe mari oferite, permit separarea și identificarea unor substanțe care se găsesc în cantități mici, în amestecul analizat.

simplitatea, rapiditatea metodei (durată 15-60 min.)

posibilitatea de analiză simultană a mai multor probe de pe aceiași placă, inclusiv substanțele etalon

reproductibilitatea rezultatelor în condiții de lucru standard

posibilitatea de analiză cantitativă sau semicantitativă

rezistența mecanică și chimică față de reactivi.

6.1. Aparatură. Plăci cromatografice din sticlă sau din alte materiale, de dimensiuni diferite, cu lungimea, de obicei, de 20 cm și lățimea variabilă.[20]

Micropipete, microseringi sau alte dispozitive.

6.2. Material și metodă

Faza fixă : Silicagel G (R)

Faza mobilă : n-propanol-acid formic anhidru-apă (90 : 1 : 9).

Soluția A : La 0,75 g pulbere de rostopască (VI) se adaugă 200 ml acid acetic (R) 120 g/l, într-un balon, se acoperă cu o pâlnie și se ține în baia de apă timp de 30 minute agitând des. După răcire, se diluează cu acid acetic (R) 120 g/l la 250 ml și se filtrează; se îndepărtează primii 20 ml filtrat. 50 ml filtrat se alcalinizează cu amoniac concentrat (R), într-o pâlnie de separare.

45

Soluțiile cloroformice reunite se usucă pe sulfat de sodiu anhidru (R), se filtrează și se evaporă la sicitate, în baia de apă la aproximativ 40°C, cu ajutorul unui curent de aer. Reziduul se dizolvă în 1 ml metanol (R).

Figura 22. Soluția A-proba

46

Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică 20µl din soluția de mai sus pe o distanță de 2cm, sub formă de bandă.

Figura 23. Aplicarea soluției A pe placa cromatografică

Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developantul, se lasă până când acesta a migrat pe o distanță de aproximativ 16 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer și se examinează.

Figura 24. Vasul cromatografic și determinarea cromatografică, la o temperatură cuprinsă între 20°C și 25°C.

47

6.3. Rezultate și discuții

Rezultatele analizei cromatografice pe strat subțire se examinează:

la lumina zilei

la lumina U.V. LA 366nm

la lumina zilei după pulverizarea cu teraiodobismutul (III) de potasiu pentru cromatografie (R), uscare la aer timp de câteva minute și pulverizare cu nitrit de sodiu-soluție (R).

Înainte de pulverizare, pe cromatograma examinată la lumina zilei și în lumina U.V. la 366 nm, trebuie să apară următoarele pete:

pată cu Rf de aproximativ 0,10 de culoare galbenă, cu florescență galben-intens;

pată cu Rf de aproximativ 0,35 de culoare portocalie, cu florescență portocalie (sanguinarină)

Pe cromatogramă mai pot să apară următoarele pete:

pată cu Rf de aproximativ 0,15 de culoare galben-luminos, cu fluorescență galbenă (cheleritrină)

alte pete fluorescente, de culoare galbenă, albastră și portocalie, cu Rf mai mare decât al sanguinarinei.

După pulverizare cu reactivii de identificare, pe cromatograma examinată la lumina zilei trebuie să apară pe langă petele menționate anterior, următoarele pete colorate în brun-roșcat:

pată cu Rf de aproximativ 0,50(chelidonină)

alte pete cu Rf mai mare decât al chelidoninei

Pe cromatogramă mai poate să apară o pată cu Rf de aproximativ 0,25 (protopină).

48

Figura 25. Examinare la lumina ultravioletă la 254nm sau la 366nm.

49

Valoarea Rf a unei substanțe este: Rf= a/b

unde: Rf=factor de retenție

a=distanța parcursă de substanță de la punctul de aplicare al soluție până la centrul petei(în cm).

b=distanța parcursă de developant de la punctul de aplicare al soluției până la frontul developantului, trecând prin centrul petei(în cm).

50

Concluzii

1. Chelidonium majus L. este o specie originară din Europa și Asia de Vest,dar s-a răspândit cu succes și în cea mai mare parte a Americii de Nord. Florile sunt galbene și sunt alcătuite din patru petale galbene cu o lungime de ~ 1 cm și două depale , cunoscută sub denumirea populară: „iarbă de negi”, „negelariță”.

2. Semințele sunt mici și negre, protejate de un fruct: o capsulă lungă, care atrage furnicile, insectele ce răspândesc în mod natural semințele de rostopască.

3. Comparativ cu semințele care sunt mai puțin studiate, florile, frunzele și rădăcinile de Chelidonium majus L. conțin alcaloizi: chelidonina, homochelidonina, oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheletrina, sanguinarina, captizina, protopina, α-alocriptina, cantități mici de berberină, sparteină, vitamina C, rezine, ulei volatil, săruri minerale, acid chelidonic, taninuri, acid nicotinic, citric, formic, malic, succinic, alcooli, colină, ergosterol, histamină, metilamină, nonacosanol, spinasterol, tiramina, saponozine, flavonoide.

4. Frunzele și rădăcinile de Chelidonium majus L. sunt remedii depurative, hematopoetice, homeopatică. Florile au acțiune antispastică, citostatică, de tip papaverinic, fiind mai puțin toxic, în diverse etiologii, antimicotic, analeptic respirator, vasodilatator, coronarian, sedative. Infuzia de herba este utilizată în afecțiuni renale, reumatism, hemoroizi, cancer de piele, negi, calmant(în astm bronșic, tuse spastic).Tinctura din frunze are acțiune complexă: antitumorală, cicatrizantă, în boli hepato-biliare, hepatită cronică și dischinezia biliară, tratamentul gastritei etc.

5. Chelidonium majus L. este o plantă erbacee, perenă și se dezvoltă în multe regiuni ale lumii.În România crește pe terenuri cultivate și aproape de case, este o plantă medicinală foarte importantă cu multiple proprietăți curative, recunoscută și folosită pentru efectele sale vindecătoare încă din antichitate.

Sucul lăptos al plantei era un leac obișnuit contra negilor sau latexul se mai punea pe bube dulci. În multe parți, ceaiul din tulpini, flori sau planta plămadită în rachiu se lua contra gălbinării.

6. În studii preclinice și clinice, Chelidonii herba prezintă acțiune complexă: antioxidantă, antimicotică, antivirală, analgezică, antispastică.

51

7. Uleiul de rostopască este benefic în eczeme, negi, psoriasis, vitiligo, condiționat sub formă de creme, în preparate de tip extern: „CREMĂ DE ROSTOPASCĂ -ADAMS VISION”, “KOLODIUM FORTE”, “DERMACARPATIN”, tip intern, sub formă de tincturii, infuzii, cataplasmă, ceai-“CEAI DE ROSTOPASCĂ-ADNATURA”.

8. Partea experimentală a lucrării cuprinde studiul histo-anatomic al organelor vegetative la specia Chelidonium majus L. și analiza cromatografică pe strat subțire a produsului Chelidonium majus L.

52

Bibliografie

1.***: Flora R. P. R., vol. V, Ed.Academiei Române, București, 1957, pag 520-252.

2. Borza AL.: Dicționar etnobotanic, cuprinzând denumirile populare românești și în alte limbi ale plantelor din România, Ed. Academiei Române, București, 2000, pag. 120.

3. Bojor O., Snezana C.: Himalaia, patria plantelor medicinale. The Himalaya Drug Company, Ed.Prisum, București, 2000.

4.Bojor O., Perianu C.: Pledoarie pentru viață lungă, ed.a II-a, Ed. Fiat Lux,

București, 2002, pag.23.

5. Bojor O., Popescu O.: Fitoterapie tradițională și modernă, ed.a III-a, Ed.Fiat Lux,

București, 2002.

6. Bonnerman R. H.: Traditional medicine and health care coverage, W. H. D.,

Geneva, 2001.

7. Butură V.: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică & Enciclopedică, București, 2002, pag 140-141.

8. Caso A., Vargas R.: Double-hlind study ofa multivitamine

complex supplemented with ginseng extract, Ed.Drug Exp. Clin. Res 2003, pag 323-329.

9. Ciocârlan V.: Flora industrială a României, ed. a II-a revizuită și adăugită, Ed. Ceres, București, 2000, pag 413.

10. Ciulei I., Grigorescu E., Stănescu U.: Plante Medicinale.Fitochimie și Fitoterapie. Tratat de Farmacognozie, Vol. I, Ed.Medicală, București, 2003, pag 236.

11.***: Chelidonium majus, http://crdp-besancon.fr/flore/papaveraceae/photo/chelidonium-majus_nmk_16.jpg, 2016.

12. Crăciun F., Bojor O., Alexan N.: Farmacia naturii, Vol. I, Ed. Ceres, București, 2004.

13. Davis, P.H.: Flora of Turkey and the East Aegean Islands, Vol.1, Edinburgh University Press, 2003, pag 213-214.

53

14. Dewich, P.M.: Medicinal Natural Products. A Biosynthetic Approach, John Wiley & Sons, Ltd. Chichester, 2002.

15.***: Evening Primrose (Chelidonium majus), Science Photo Library, http:// www.sciencephoto.com/image/112683/530wm/C0048473Evening_Primrose_Chelidonium_majus_SPL.jpg, 2016.

16. Giurgiu E., Giurgiu O. : Plante medicinale importante în tratamentele naturiste,Ed.a III-a, 2013, pag 1159.

17. Handa, S.S. and Sharma, A.: Hepatoprotective activity of andrographolide from andrographis paniculata against carbontetrachloride, Indian J.Med.Res 2003, pag 276-283.

18. Lewis, W.H.: Medical Botany ,plants affecting human health, John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2003, pag 419.

19. Mogoșanu D., Bejenaru L., Popescu H.: Farmacognozie și fitoterapie, Ed.Sitech, Craiova, 2012, pag 233.

20. Nemeth T., Adelean A., Szabo I., Ardelean S., Fodor P., Nemeth T.S.: Analize farmacognostice, Ed.Universitatea de Vest-Vasile Goldiș-Arad.Oradea, 2000, pag 195.

21. Popovici L., Moruzi C., Toma I.: Atlas botanic,Ed. Didactică și pedagogică,2000, pag211.

22. Speranța A.: Medicina Naturistă, Ed. Polirom, 2007, pag 7-8.

23. Tiță I.: Botanică farmaceutică, Ed. a III-a, Ed.Sitech, Craiova, 2008, pag.470.

24. Stănescu U., Hăncianu M., Cioancă O., Miron A.: Plante medicinale de la A la Z. Monografii ale produselor de interes terapeutic,vol.I,Ed.Polirom, 2004, pag. 42-45.

24. http://domitianpasca.ro/alcaloid-din-chelidonium-majus-utilizat-in-tratamentul-cancerului,2016

25. https://ro.wikipedia.org/wiki/Rostopască,2016

26. https://ro.wikipedia.org/wiki/Magnoliophyta

27. https://ro.wikipedia.org/wiki/Alcaloid

54