Șef lucrări dr. Ruxandra Voinea -Georgescu [630426]

UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
SPECIALIZAREA MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

COORDONATOR STIINȚ IFIC:
Șef lucrări dr. Ruxandra Voinea -Georgescu

ABSOLVENT: [anonimizat] 2017

2

UNIVERSITATEA ’’TITU MAIORESCU ’’
FACULTATEA DE MEDICIN Ă DENTARĂ
SPECIALIZARE MEDICINĂ DENTARĂ

Trauma ocluzală
Interfață î ntre diagnosticul odontal
Și diagnosticul parodontal

COORDONATOR STIINȚ IFIC :
Șef lucrări dr. Ruxandra Voinea -Georgescu

ABSOLVENT: [anonimizat] 2017

3

CUPRINS

CAPITOLUL I
1.1
Introducere…….… ……………………………………. ……… 4
CAPITOLUL II
2.1 Structura Parodonțiului Marginal ……………………… ……..5
2.2 Trauma ocluzală ……… ………………………………… ..……..6
2.3 Leziunile Non -Carioase …………………………………… ..…17
2.4 Șlefuirea Selectiv ă…………… …………………………… ..….18
CAPITOLUL III
3.1 Studiul clinico -statistic ……………………………………….. 21
3.2 Cazuri Clinice ………..…… …………………………………… 30
3.3 Concluzii…… ……………………………………………3 8
CAPITOLUL IV
BIBLIOGRAFIE …………………………………………….4 3

4

Introducere
Lucrarea de față tratează un subiect din domeniul stomatologiei, oferind o
trecere în revistă a efectelor traumei ocluzale asupra aparatului dento -maxilar și o
prezentare a rezultatelor obținute în urma studiilor de cercetare desfășurate în acest
domeniu.
Lucrar ea este structurată în două părți principale. Prima parte evidențiază
stadiul actual al cunoașterii în contextul cercetărilor din temă de dezbatere a acestei
lucrări. În cea de -a doua parte se prezintă studiile efectuate în direcția forțelor
implicate în p roducerea destrucțiilor tisulare la nivelul sistemului dento -maxilar.
Scopul acestei lucrări este o imagine de ansamblu concentrată pe un număr
limitat de studii care se referă în mod specific pe efectul reciproc al forțelor ocluzale
și traumatice a par odonțiului ca fiind o interfață intre statusul odontal si cel
parodontal.
Trauma ocluzală a fost definită foarte devreme în acest secol ,,că o condiție în
care există prin închiderea maxilarului deteriorarea structurilor de susținere ale
dinților cu modif icări sub -microscopice sau microscopice a ligamentului parodontal”.
Cerința pentru o funcție fiziologică a sistemului masticator este interacțiunea
armonioasă a componentelor individuale cum ar fi suprafețele ocluzale , parodontale
și forța masticatorie controlată de receptorii mecanici, temporo -mandibulari și
structurile neuro -musculo -scheletice. Această influența cu privire la bolile
parodontale inflamatorii, de -a lungul timpului, a devenit un subiect controversat
nefiind clarificat încă.
Defectele în acest sistem pot determina modificări adaptive și de asemenea
modificări patologice rezultând atunci când sarcinile funcționale depășesc nivelul de
adaptabilitate . Frecvent vom mai găsi tulburări de ocluzie în zona articulației
temporo -mandibulare, muș chii masticatori și aparatele masticatori. Tulburările de
ocluzie sunt efectele interferențelor ocluzale urmate de modificări ale parodonțiului
marginal care se pot deosebi de alte tulburări ale sistemului oral.

5
2.1 Structura parodonțiului marginal
Parod onțiul marginal cuprinde totalitatea țesuturilor care asigură menținerea și
susținerea dinților în oasele maxilare. În plan vertical, parodonțiul marginal are o arie
cuprinsă între nivelul marginii gingivale și o zonă nedelimitata strict din apropierea
apexului.
Limita gingivală a parodonțiului marginal se situează în jurul coletului
dintelui. În cazul unor creșteri anormale de volum ale gingiei, limita mărginii
superioare e ste deasupra coletului anatomic sau se poate situa sub nivelul acestuia în
cazul u nor procese de îmbătrânire sau de atrofie a osului alveolar.
Nu există o limită bine structurată între parodonțiul marginal și cel apical, cu
toate că aceste structuri au caracteristici diferite. Parodonțiul apical este afectat, de
cele ma i multe ori, pe cale endodontică , iar afectarea este determinată de anumite
complicații ale cariei dentare. În schimb, procesele patologice de la nivelul
parodonțiului marginal au ca punct de plecare afecțiunile de la nivelul gingiei și
șanțului gingival. Evoluția bolii parodontale este mult timp nedureroasă, se face
progresiv și în timp apare mobilitatea dentară.
Parodonțiul marginal poate reprezenta adesea afecțiuni cu evoluție cronică și
punct de plecare cel mai frecvent de la nivelul gingiei și al șanțului gingival . Evoluția
bolii parodontale se face pe cale desmodontala având o simptomatologie subiectivă și
nedureroasă. Mai putem spune că parodontopatiile marginale cronice de tip inflamator
duc la apariția pungilor parodontale, retracție gingivală , mobilitate denta ră patologică
și netratată având drept complicație majoră și finală avulsia dinților.
Principalele componente ale parodonțiului marginal
Parodonțiu marginal este format din două componente principale:
A. Parodonțiu superfi cial sau de înveliș format din gingie cu:
– epiteliu gingival
– corion gingival
– ligamente supraalveolare

6
B. Parodonțiu profund, de susținere sau ,, funcțional ”, fiind format din:
– cement radicular
– desmodonț iu
– os alveolar
Parodonțiu l superficial sau de înveliș
1. Gingi a și mucoasa ce acoperă bolta palatină osoasă denumită și mucoasa
masticatorie
2. Mucoasa de pe fața dorsală a limbii specializată în receptarea stimulilor ce
produc senzații gustative
3. Mucoasa de căptușire a cavității bucale slab keratinizata și reprezenta tă de un
țesut conjunctiv lax este mucoasa buzelor, obrajilor, suprafeței ventrale a
limbii, a planșeului bucal, a palatului moale și uvulei, precum și a mucoasei
alveolare. 1
2.2 Trauma ocluzală
Diagnosticarea tulburărilor d e origine ocluzală ale aparatul ui dento -maxilar
reprezintă o etapă delicată, dar majoră în stabilirea mijloacelor de reabilitare a
arcadelor dentare. Dificultatea în precizarea diagnosticului, constă în faptul că orice
traumă apărută la nivelul oricărui component al sistemului stomatogn at poat e conduce
la disfuncție ocluzală . Studiu l fenomenului de traumă ocluzală impulsionează
efectuarea unui examen clinic conștiincios, dar care de multe ori nu permite evaluarea
corectă a gradului de afectare dento -parodontală a structurilor afectate. Într-o astfel de
situație completarea corectă a informațiilor clinice prin datele furnizate de către
examenele complementare devine o necesitate. 2
Cea de -a doua cauză a distrucț iei parodontale este trauma ocluzală . Ea poate
produce distrucț ie osoasă atât î n prezența cât și în absența inflamației. Presiunea
constantă asupra osului reprezintă un factor de stres afresiv asupra parodonțiului în
comparație cu forțele intermitente. Pe măsură ce aplicarea forțelor intermitente este
mai frecventă cu atât mai mult p arodonțiul va fi supus stresului. 2

7
Reprezintă o limită de siguranță inerentă comună a tuturor țesuturilor unele
variații ocluzale fără a avea efecte adverse asupra parodonțiului. Când forțele ocluzale
depășesc capacitatea de adaptare a țesuturilor, apar leziuni parodontale fiind
cunoscute sub denumirea de traumă ocluzală. Această traumă ocluzală făcând referire
la leziunile ce se dezvoltă la nivelul țesuturilor și nu la forțele ocluzale. O astfel de
ocluzie ce produce lezări asupra parodonțiului este denu mită ocluzie traumatică.5
Trauma ocluzală poate fi de două feluri:
-acută
-cronică
Trauma ocluzală acută rezultă în urmă unei schimbări bruște a direcționării
forțelor ocluzale, precum cele produse prin mușcarea dintr -un obiect dur. Făcând
legătură di ntre toate acestea, restaurările odontale sau lucrările protetice ce interferă
sau modifică direcția forțelor ocluzale la nivelul dinților, induc apariția traumei
ocluzale. 2
Semnele clinice ale traumei ocluzale acute sunt:
Imediate:
-jenă dureroasă
-sensibilitatea la percuție
-durere violentă trecătoare
-dureri prelungite, însoțită de o creștere a mobilității dentare menținându -se de la
câteva ore la câteva zile depinzând de efectul traumei ocluzale: contuzie, subluxație
sau luxație dentară.
Tardive :
– laterale, la nivelul premolarilo r, numai al unuia sau mai multor mola ri, lipsind
semnele clinice manifestate de inflamație sau alte circumstanțe locale
traumatice pe termen lung care în cele din urm ar putea explica o mobilitate
dentară anormală.

8

Echil ibrarea ocluzala a dinților parodontotici are ca scop stabilirea unei
mușcături stabile și echi librate iar contactul dintre arcadele dentare trebuie sa fie
uniform, mușchii relaxați iar maxilarul trebuie să se află într -o poziție stabilă. 5
Printr -o anamn eză bine efectuată, în majoritatea cazurilor putem să constatăm
faptul că în urmă cu luni sau ani de zile, pacientul obișnuia să exercite presiuni
excesive prin spargere între dinți de sâmburi, oase, scoaterea capacelor sau dopurilor
de la sticlă. Astfel s e produc microrupturi ale ligamentelor, microhemoragii,
microhematoame care eliberează enzime lizozomale și participă la fenomenele de
histoliză tisulară iar prin suprainfectare se instalează mobilitatea dentară patologică.
Radiologic predomină o demineral izare intensă și difuză și mai puțin resorbita
osoasă. Dacă forța este disipată și transmisă conform poziției dintelui în axul lung sau
atunci când lucrarea protetică este îndepărtată sau readaptata, leziunile parodontale își
diminuează afectarea.

Fig 2.12
Trauma acută mai poate produce leziuni cuneiforme sub formă de lacrimă.
Atunci când factorul cauzal nu este îndepărtat, leziunile se pot înrăutăți putând
dezvolta necroză care mai poate fi însoțit e și persistă de un abces parodontal
transformându -se într -o afecțiune cronică.5
Trauma cronică reprezintă o importanță clinică semnificativă fiind mult mai
frecventă decât trauma acută.
Trauma ocluzală cronică în cele mai multe cazuri este urmată de fenomene
adaptative, cum ar fi:

9
-îngroșarea ligamentului paro dontal
-îngroșarea pe alocuri a laminei dura -condensarea structurii osului trabecular,
spongios
-îngroșarea marginii osului alveolar evidențiată clinic prin apariția unor
proeminențe bulbare, punctiforme, mici ,,monticuli”, presărați pe versant ul vestib ular
și adesea oral, deasupra cărora marginea gingivală liberă și gingia fixă sunt întinse de
un aspect albicios, punctiform. 3
Trauma ocluzală cronică este dată de obturații sau coroane înalte,
hipersolicitarea dinților care mărginesc breșe edentate și b ruxism.
Se însoțește de :
– creșterea mobilității dentare peste limitele normale și o deformare elastică cu
mult mai accentuată decât în mod obișnuit a osului alveolar și uneori prin
,,resorbția laterala” a acestuia.
– retracția gingivală
– reducerea grosimii ligamentului parodontal
– radiotransparenț a crescută a osului alveolar pri n demineralizare și
osteoporoză3
Radiologic se constată:
– lărgirea spațiului dento -alveolar
– defecte angulare ale vârfului septurilor fiind excluse resorbțiile osoase
accentuate
– uneori fenomene de rizaliză
Orice ocluzie însoțită de leziuni parodontale este traumatică. O malocluzie nu
produce neapărat traumă ocluzală , leziunile parodontale putând apărea și în cazul în
care o ocluzie pare a fi n ormală.
Relațiile ocluzale traumatice se referă la termeni precum:
-dizarmonii ocluzale

10

-distrofii ocluzale
-dezechilibre ocluzale
Întrucât trauma ocluzală nu se referă la tipul de ocluzie ci la leziunile
parodontale, forța ocluzală nu este consi derată traumatică dacă parodonțiu l se poate
adapta la acțiunea ei.
Trauma ocluzală primară și secundară
Trauma ocluzală apare adesea ca urmare a alterării forțelor ocluzale dar și a
scăderii capacității parodonțiului de a face față forțelor ocluzale.
După școala Americană, trauma ocluzala se împarte în:

Fig.2.22

-primară
-secundară
Trauma ocluzală primară reprezintă rezultatul alterării forțelor secundare.
Trauma ocluzală primară se consideră starea în care singurul factor etiol ogic
care contribuie la distrucț ia pa rodonțiului este trauma ocluzală , dintele fiind supus
forțelor ocluzale. Din punct de vedere al implicării poate fi localizată sau generalizată.
Putem menționa leziunil e ce afectează dinții cu un parodonțiu inițial sănătos
după:

11
-realizarea unei obturații înalte
-realizarea unei lucrări protetice ce crează forțe excesive asupra dinților stâlpi.
-extruziile și egresiunile dinților migrați
-malpoziții unidentare
-bruxism diurn sau nocturn
Schimbările succesive traumei ocluzale primare nu poate modifică nivelul
inserției epiteliului joncțional sau determina formarea pungilor parodontale. 5
O posibilă explicație este data de faptul că fibrele supragingivale nu s unt
afectate prevenind migrarea în sens apical.
Trauma ocluzală secundară reprezintă rezultatul capacităților parodonțiului de
a face față forțelor ocluzale.
Trauma ocluzală secundară se produce atunci când scăderea capacității de
adaptare a țesutulu i fiind urmată de pierderea osoasă consecutivă inflamației
gingivale. Parodonțiul devenind mult mai vulnerabil iar forțele ocluzale care anterior
nu produceau efect secundar, acum devin traumatice.

Fig 2.32
Etiologie și tratament
În trauma ocluzală primară cauza apariției mobilității dentare este aplicarea
unei forțe excesive asupra unui dinte cu un aparat de susținere normal, sănătos.

12

Ca un prim -plan al tratamentului este de a identifica și elimina cauzele durerii
și a mobilității astfel încât mobilit atatea dentară să fie scăzută. Acest lucru ar putea
implica eliminarea unui contact înalt de un dinte restaurat recent sau nerestaurat
recent dar care a migrat în hiperocluzie. De asemenea mai presupune eliminarea
obiceiurilor vicioase cum ar fi muscatul u nui pix, semințe, unghii, etc. 2

Fig. 2.43
La persoanele cu bruxism , tratamentul traumei ocluzale primare implică
șlefuiri selective a contactelor ocluzale și purtarea unei gutiere pentru a proteja dinții
împotriva forțelor ocluzale mărite generate de obiceiul vicios.

Fig.2.53 Fig.2.633 Fig. 2.73

În cazul edentațiilor , dinții rămăși pe arcadă suportă o forță ocluzala mărită.
Tratamentul presupune restaurarea arcadelor dentare prin proteze mobile sau proteze
fixe pe implant.
În trauma ocluzala secundară nu este suficie nt doar îndepărt area contactelor
premature sau o șlefuire selectivă deoarece dinții sunt afectați parodontal. Tratamentul
constă în gestionarea pierderii de os și de suport ligamentar realizându -se prin
proceduri chirurgicale cum ar fi grefele osoase sau de țesuturi moi.

13
La fel ca în cazul traumei ocluzale primare, tratamentul poate include și
realizarea de proteze mobile sau proteze fixe pe implant. 3
Trei situații diferite la care se pot adauga forte ocluzale excesive:

Fig. 2.82
A. Parodonțiul normal însoțit de o înălț ime osoasa normala
B. Parodonțiul normal însoțit de reducerea înălțimii crestei
C. Parodontita marginala cron ica însoțită de reducerea înălțimii crestei

14
Răspunsul tisular asupra forțelor ocluzale crescute
Răspunsul tisular prezintă trei stadii:
-lezare
-reparativ
-remodelare adaptativă a parodonțiului
Stadiul I: lezarea
Lezarea tisulară este produsă de forțele ocluzale excesive. Organismul încearcă să
repare deteriorările și să producă restaurarea parodonțiului acestea putând fi realizate doar în
cazul în care forțele sunt reduse. Dacă forța opozantă are un caracter cronic, parodonțiul este
remodelat pt a amortiza impactul survenit. Ligamentul este astfel lărgit, extins în detrimentul
osului alveolar la nivelul căruia va apărea un defect osos a ngulat fără a există o pungă
parodontală. Cele mai susceptibile zone parodontale la deter iorări sunt zonele de furcație.
Lezarea parodonțiului produce o scădere temporară a activității mitotice și a ratei de
proliferare și diferențiere a fibroblastilor (de formare a colagenului și a osului). După
încetarea forțelor acestea revin la valori parodontale normale. Presiunile supraliminale produc
resorbția osului alveolar cu creșterea spațiului parodontal. Tensiunile excesive produc
elongarea fibrelor ligamentulu i parodontal și apozitia de os alveolar. În zonele cu presiune
crescută, vasele sanguine au dimensiuni reduse dar sunt mai numeroase. Lezările consecutive
a fibroblastilor și a celulelor țesutului consecutiv duc la nec rozarea unor zone din ligament.
Modifi cările vasculare apar la un interval de 30 de minute și întârzie staza circulației
sangvine. La 2 -3 ore, vasele sangvine sunt încărcate cu eritrocite care încep să se fragmenteze.
În decursul a 1 -7 zile se produce dezintegrarea vaselor și eliberarea conțin utului la nivelul
țesutului învecinat. Resorbția osului în zonele adiacente necrozelor este denumită resorbția
subminată .3
Stadiul II: reparativ
Reparațiile se produc constant în parodonțiul normal. Țesutul lezat este îndepărtat
pentru a se putea forma no i celule conjunctive, fibre, os și cement printr -o încercare de a
restaura parodonțiul lezat. Atâta timp cât daunele produse sunt mai mari decât capacitatea
adaptativă a țesutului forțele sunt traumatice. Atunci când osul este resorbit ca urmare a

15
forțelor ocluzale excesive, organismul încearcă să întărească trabeculele osoase cu os de
neoformație. În încercare a de a compensa pierderea osoasa in procesul de r eparație asociat
traumei ocluzal e, acesta se numește țesut osos de sprijin.
Țesutul osos de sprijin se produce atunci când osul este distrus de inflamație și tumori
osteitice. Formarea osului de sprijin apare la nivelul maxilarului ( sprijin central) sau la
suprafața osului( sprijin periferic). În sprijinul central, celulele osoase formează os nou care
reface trabeculele osoase și reduce spațiile medulare. Osul de sprijin periferic se depune pe
suprafețele vestibulare și orale ale osului alveolar. 3
Stadiul III : remodelarea adaptativă a parodonțiului
Parodonțiu l este remodelat printr -un efort de a crea o structură capabilă să suporte
forțele ocluzale atunci când procesele reparatorii nu pot să țină pasul cu distrucț ia cauzată de
ocluzie. Fiind realizate prin îngroșări în ligamentul parodontal prezentat într -o formă de pâlnie
la nivel coronar prin defecte și angulare ale osului fără formarea de pungi. Dintele implicat
devine mobil, constatându -se o creștere a vascularizației.
Cele trei stadii descriu evoluția leziunilor traumati ce diferențiate histopatologic prin
cuantificarea suprafeței de os alveolar s upus proceselor resorbite. 3
Semnele clinice si radiologice ale traumei ocluzale primare
Cel mai întâlnit semn clinic al traumei ocluzale în sta diul de leziune are loc distrucț ia
fibrelor parodontale ceea ce duce la mobilitatea dintelui. Într -un stadiu av ansat, acomodarea
parodonțiului asupra forțelor excesive atrage o lărgire a ligamentului parodontal rezultând la
rândul ei o creștere a mobilității dentare. Fiind un răspuns adaptativ și nu o boală ea nu poate
fi considerată patologică chiar dacă mobilitat ea dentară este mai mare decât mobilitatea
fiziologică. Poate fi considerată patologic doar în cazul în care crește progresiv în intensitate.
Alte cauze ale creșterii mobilității dentare care includ pierderea avansată a osului, inflamația
ligamentului paro dontal de origine parodontală sau periapicală dar și cauze sistemice.
Distru cția osului mai poate fi observată în tumori ale maxilarului sau osteomielită care de
asemenea pot duce la o creștere a mobilității dentare.

16
Semnele radiologice ale traumei ocluzale primare sunt:
Creșterea spațiului parodontal urmat de îngroșarea laminei dura de -a lungul porțiunii
proximale a rădăcinii în zona apicală și nivelul furcațiilor . Acestea nu indică schimbări
distructive deoarece pot fi rezultatul îngroșării și în tăririi ligamentului parodontal și al osului
alveolar constituind un răspuns favorabil la forțele ocluzale crescute.
Lărgirea spațiului dento -parodontal se numește zonă indicatoare a lui Ackerman.
O distructie a septului osos mai degrabă verticala decât orizontala
Radiotransparenta si condesnsarea osului
alveolar.
Resorbția radiculara.

Fig 2.92

17

2.3. Leziuni cervicale non -carioase
Defectul cuneiform reprezintă o patologie necarioasă a țesuturilor dentare dure,
condiționată de formarea leziunii pe suprafața dentară sub formă de con. Patologia are o
evoluție lentă, clinic se manifestă prin apariția defectului ireversibil de țesut dentar dur pe
suprafața vestibulară a dinților la nivelul colet ului. Leziunea cuneiformă a fost cercetata de
către o serie de savanți, fiind recunoscută ca pat ologie aparte.9
Defectul cuneiform are o tendință de creștere printre rândurile afecțiunilor necarioase.
Tot mai des are loc și afectarea pop ulației tinere. Motiv de majorare a incidenței leziunilor
cuneiforme repr ezintă și sporirea numărului de afecțiuni dento -maxilare, care dau naștere
forțelor ocluzale excesive. Diminuarea rezistenței organismului și dezvoltarea maladiilor de
ordin general pot
declanșa mecanismele distructive ale abfracției.
Locul de apariție al acestei patologii constituie coletul dentar.6
Joncțiunea smalț -cement, este locul de minimă rezistență la forțele ocluzale, fiind
datorată particularităților anatomice și constructive ale dintelui. La acest nivel grosimea
stratului de smalț și de cement e ste minimală. În condiții fiziologice de exercitare a funcțiilor
masticatorii, structurile dentare sunt apte de a rezista forțelor ocluzale.
Însă, în cazul pierderilor dentare, pozițiilor atipice dentare (lipsa contactelor dento –
dentare, co ntacte nefuncți onale ocluzale și cu dinții vecini) sau apariției hipertonusului
muscular are loc suprasolicitarea dinților restanți (mecanism de compensare). Acest fenomen
provoacă apariția leziunilor în locurile mai vuln erabile ale dinților.7
Suprafața vestibulară dentar ă de colet este afectată datorită poziției dinților în arcadă.
În timpul exercitării funcțiilor pe axul dintelui, apar forțe care provoacă o „flexie” a părții
coronare în raport cu r ădăcina, cu direcție dinspre vestibular spre oral.
Etiologia acestei patol ogii de –a lungul anilor a fost supusă discuțiilor Și cercetărilor
diverșilor savanți, existând mai multe ipoteze.10,11
Cel mai frecvent sunt propuse următoarele teorii: teoria mecanica si teoria chimica.

18

Teoria mecanică :presupune apariția leziunii cuneiforme ca urmare a efectului
traumatic al periilor dentare în timpul periajului igienic asupra coletului dintelui, prin
mișcările de curățare dom inant orizontale, cu remedii de igienă orală (paste, prafuri dentare ).

Fig. 2.10 3 fig. 2.11 3
Teoria chimica prevede apariția defectului cuneiform ca urmare a demineralizarii
tesuturilor dentare dure sub influenta acizilor apăruți in urma proceselor de fermentare a
resturilor alimentare de pe suprafața coletului dinților cat si aportul de produse alimentare in
special băuturi carbogazoase sau acidulate.6

19
2.4. Șlefuirea selectivă
Șlefuirea selectivă constă în reducerea din suprafața ocluzală a dinților în vederea
desființării blocajelor interdentare, contactelor premature și interferențelor, restabilind
rapoarte o cluzo -articulare în limite normale, caracterizată prin următoarele semne:
– contacte bilaterale, simultane și uniforme în ocluzie centrică (O.C.) și de
intercuspidare maximă (I.M.);4
– point centric sau long centric = diferența până la 1 mm. între poziția centr ică (O.C.) și
intercuspidarea maximă (I.M.) – ocluzia habituală;
– stopuri ocluzale multiple, stabile și simultane, fără prematurități și interferențe, în
intercuspidare maximă și ocluzie centrică;4
– mișcare de lateralitate liberă, cu contacte (conducere) pe c anin și premolar pe partea
activă și cu dezocluzie pe partea inactivă;
– mișcarea de propulsie liberă cu contacte bilaterale pe dinții frontali și dezocluzie în
zonele laterale;
– absența interferențelor pe zonele laterale în propulsie și lateralitate;4
– aria mi șcărilor ocluzale funcționale mandibulare (anvelopa ocluzală), libere pe 1 –4
mm.
Nerespectarea acestor condiții declanșează instalarea progr esivă a disfuncției
parodontale . Slefuirea selectivă urmărește obținerea condițiilor ocluziei funcționale. Ocluzia
terapeutică se obține când deplasarea mandibulei din poziția de ocluzie centrică în ocluzie de
lateralitate și propulsie se face liber, fără interferențe.
Disfuncția ocluzală antrenează disfuncția parodontală. Trauma ocluzală este prezentă
la 80% din paci enții cu parodontopatie și este produsă de interferențe, contacte premature,
blocaje prin angrenaje inverse, ocluzie inversă, bruxism cu solicitare supraliminară a
parodonțiului.
Depistarea contactelor nefuncționale se obține prin inspecție, palpare, reper are cu
ajutorul hârtiei de articulație sau ceară de ocuzie.

20
Sunt descrise 3 tehnici de șlefuire selectivă:
-tehnica activă (Jankelson) – depistarea contactelor premature se face cu ajutorul
hartiei sau cu ceară de olcuzie;
– tehnica pasivă (Shuyler) – depistarea interferențelor și contactelor premature se face
prin mișcări dirijate în ocluzie centrică (O.C.), lateralitate (O.L.) și propulsie (O.P.);
– tehnica miocentrică – depistarea contactelor premature se face prin stimulare
electrică – poziția miocent rică este puțin mai anterioară decât ocluzia centrică.
Supracontactele sunt de două feluri:
– contactul prematur este un supracontact în poziție de I. M. sau O.C.;
– interferența este un supracontact în O.L. sau O.P.
Corectarea supracontactelor se face as tfel:
– se marchează zonele de supracontact prin însemnare cu hârtie de articulație sau prin
perforarea cerii de ocluzie;
– se reduce din suprafața ocluzală până la desființarea contactului cu freze diamantate,
după care se face lustruirea;
– corectarea se face în O.P. și O.L. pe partea activă și inactivă (interferențe) și în
poziție de O.C. și I.M. (contacte premature).
Precizări:
– poziția de O.C = poziția de deglutiție;
-poziția de I.M. = poziția de plecare în masticație (habituală);
-point centric est e I.M = O.C.; I.M. este identic cu O.C.;
-long centric este I.M # O.C.; I.M. nu corespunde cu O.C.
Depistarea contactelor se face prin inspecție, palpare, marcarea suprafeței de contact.
Controlul după șlefuire – se face prin inspecție, palpare, marcare cu hârtie sau ceară, și
prin semnele subiective pe care le reclamă pacientul – senzație de blocaj sau instabilitate
ocluzală (mandib ula fuge de la poziția de I.M.)

21
Partea personala
3.1 Studiul clinico -statistic
Scopul lucrării de fată a fost de a analiza efectele terapiei ocluzale asupra pacienților
care prezentau afecțiuni parodontale variind de la leziunile odontale necarioase la parodontită
marginală cronică ( pierderea osoasă fiind de maxim jumătate din lungimea rădăcinii dentare) .
Lucrarea abordează efectele forțelor ocluzale asupra structurilor parodontale .
Materiale si metoda
Criteriile cu ajutorul cărora au fost selecționați pacienții pentru acest studiu au fost:
-Datele generale: nume, sex, vârsta
-Nivelul socio -economic al f amiliei ( scăzut , mediu, ridicat)
-Terenul: pacienții nu suferă de nici o afecțiune care să afecteze starea generală a
organismului și nu urmează un tratament cronic
-Afectare parodontală minoră/majoră
-Afectare odontal ă minoră/majoră
-Starea de igiena or ală prin evaluar ea indicelui de placa bacteriană Silness -Löe
Întocmirea foii de observație clinică cu specific parodontal (elaborată de Colectivul
Disciplinei de Parodontologie – Facultatea de Medicină Dentară – „Titu Maiorescu”
Bucuresti) pe baza examenu lui clinic extra și intraoral, cu completări din foaia de observație a
Disciplinei de Parodontologie a aceleiași facultăți.
Am pus accent pe aspectul clinic al parodonțiului examinând prin:
(1) inspecție (culoarea, integritatea, inserția epiteliului de joncțiune),
(2) palpare (textura / retracția gingivală)
(3) sondaj parodontal (prezența și/sau adâncimea pungilor ),
(4) mobilitatea dentară,
(5) sângerarea gingivală spontană/ provocată;
(6) forma arcadelor

22
(7) prezența factorilor locali iritativi ce pot fav oriza îmbolnăvirea parodonțiului marginal (carii
aproximale care desființează punctul de contact, carii de colet, tratamente incorecte
obturații debordante/insuficiente aparate ortodontice fixe/mobile)
(8) ocluzii traumatogene,
(9) anomalii dento -alveolare (incongruența dento -alveolară, etc.)
Studiul a fost realizat pe un grup de 25 pacienți care s -au prezentat in cadrul Clinicii
de Medicina Dentară Andreea Stuparu în perioadă 2016 -2017 cu diagnosticul de parodontită
marginală cronică superficială sau pro fundă printre care s -au ales și pacienți cu leziuni
odontale necarioase stabilindu -se ca acestea au apărut in urma traumei ocluzale . Pacienții au
fost supuși examenelo r clinice și paraclinice pe baza cărora s -a stabilit diagnosticul complet și
planul de tr atament.
Tabelul 1. Încadrarea pacien ților in funcție de mediul de provenien ță si statutul socio –
economic.
Nr.
Criteriu
Nume și prenume
(inițiale) Sex
M/F Vârsta Mediul
Urban/rural Statut
socio –
economic
1 G.I. M 30 rural bun
2 T.D M 26 urban bun
3 A.V . M 36 urban mediu
4 F.L. F 40 rural precar
5 O.C. F 42 rural precar
6 S.M F 66 rural precar
7 Z.F. F 47 rural mediu

23
8 B.R. M 61 urban bun
9 H.I. M 63 urban bun
10 A.E. F 47 urban mediu
11 P.C. F 49 rural mediu
12 G.A. F 55 urban mediu
13 V.B. M 28 rural precar
14 N.T. F 34 urban mediu
15 C.I. F 22 urban precar
16 S.G. M 44 rural mediu
17 H.A. F 49 rural mediu
18 I.F. F 51 rural mediu
19 M.D. F 58 urban mediu
20 B.N. M 56 urban bun
21 P.A. F 52 urban mediu
22 U.R. M 44 rural mediu
23 L.V . M 42 rural mediu

24
24 D.F. M 62 rural precar
25 A.C. F 40 urban mediu

Tabelul 2 . Clasificarea pacien ților in funcție de igiena dentară si obiceiurile
vicioase.
Nr.
criteriu Nume și
prenume(inițiale) Sex Vârsta Gradul de igienă bucală :
satisfăcă tor/nesatisfăcător Obiceiuri vicioase:
fumător sau nu
1 G.I. M 30 nesatisfăcător nefumător
2 T.D. M 26 nesatisfăcător fumător
3 A.V . M 36 nesatisfăcător fumător
4 F.L. F 40 satisfăcător nefumător
6 S.M F 42 satisfăcător nefumător
7 Z.F. F 66 satisf ăcător fumător
8 B.R. M 47 nesatisfăcător nefumător
9 H.I. M 61 satisfăcător nefumător
10 A.E. F 63 satisfăcător nefumător
11 P.C. F 47 satisfăcător fumător
12 G.A. F 49 nesatisfăcător fumător

25
13 V .B. M 55 nesatisfăcător fumător
14 N.T. F 28 nesati sfăcător nefumător
15 C.I. F 34 satisfăcător nefumător
16 S.G. M 22 satisfăcător fumător
17 H.A. F 44 satisfăcător fumător
18 I.F. F 49 nesatisfăcător nefumător
19 M.D. F 51 nesatisfăcător nefumător
20 B.N. M 58 nesatisfăcător nefumător
21 P.A. F 56 nesatisfăcător fumător
22 U.R. M 52 nesatisfăcător fumător
23 L.V . M 44 satisfăcător fumător
24 D.F. M 42 satisfăcător nefumător
25 A.C. F 62 satisfăcător fumător

26
Tabel 3. Încadrarea pacienților in funcție de numărul de edentații si lucrările
protetice adaptate corect/incorect.
Nr. criteriu Nume și prenume(inițiale) Nr. de edentații Lucrări protetice
corecte/incorecte
1 G.I. 2 Incorect
2 T.D. 1 Corect
3 A.V . 3 Incorect
4 F.L. 2 Incorect
6 S.M 4 Incorect
7 Z.F. 1 Incorect
8 B.R. 3 Incore ct
9 H.I. 4 Incorect
10 A.E. 2 Incorect
11 P.C. 2 Corect
12 G.A. 2 Corect
13 V .B. 3 Incorect
14 N.T. 2 Corect

27
15 C.I. 4 Incorect
16 S.G. 1 Corect
17 H.A. 1 Corect
18 I.F. 2 Corect
19 M.D. 4 Corect
20 B.N. 2 Incorect
21 P.A. 1 Corect
22 U.R. 2 Incorect
23 L.V . 2 Incorect
24 D.F. 3 Incorect
25 A.C. 1 Corect

28
Tabelul 4. Încadrarea pacienților raportat la diagnosticul odontal clasificându -i in
funcție de gradul pacienților cu abraziuni ocluzale si leziuni cuneiforme.

Nr. criteriu Nume și prenume
(inițiale) Gradul de abraziune
ocluzală prezent/absent Leziuni cuneiforme
Prezente/absente
1 G.I. Grad III Absente
2 T.D. Grad I Prezente
3 A.V . Absente Prezente
4 F.L. Grad IV Prezente
6 S.M Absente Prezente
7 Z.F. Grad IV Prezente
8 B.R. Grad II Absente
9 H.I. Grad V Absente
10 A.E. Absente Prezente
11 P.C. Absente Prezente
12 G.A. Grad II Absente
13 V .B. Grad I Prezente

29
Tabel 5. Încadrarea pacienților in funcție de stat usul si diagnosticul parodontal
Nr. Nume și
prenume(iniț iale) Parodonțiul
Sănătos
Da/Nu Retracții gingivale
prezente/absente Boli asociate.
Da/Nu
1 N.T. Da Prezente Da
2 C.I. Da Prezente Nu
3 S.G. Nu Absente Da
4 H.A. Da Absente Nu
5 I.F. Da Prezente Nu
6 M.D. Nu Prezente Nu
7 B.N. Da Prezente Da
8 P.A. Da Prezente Da
9 U.R. Nu Absente NU
10 L.V . Nu Absente Da
11 D.F. Da Prezente NU
12 A.C. Da Prezente Da

30
3.2 Cazuri clinice

Caz I
Pacient : M.I
Vârsta : 63 ani
I s-a efectuat examen clinic statistic și dinamic .
S-a observat la examenul static micșorarea DVO, datorată edentațiilor prezente
neprotezate și abraziunii dentare patologice aferente. La examenul dinamic s -au observat
interferențe în mișcările de propulsie și lateralitate. Toate aceste detalii clinice au fost corelate
cu examenul comple mentar de tipul radiografiei panoramice, ce a certificat o rezorbție osoasă
minimă.
Pacientul a fost diagnosticat cu parodontită marginală cronică secundară.
Planul de tratament a vizat atât reabilitarea funcției estetice, dar și a celei funcționale.
In prima etapă s -a avut in vedere eliminarea interferențelor in dinamică.
In a doua etapă s -a efectuat tratamentul parodontal de igienizare ce a constat în
detartraj, air -flow si periaj.
In a treia etapa s -a urmarit alungirea coronară a dinților frontali max ilari, interesați
fiind de fricțiunea viitoarei lucrări protetice conjuncte ce urma a proteza zona.
In ultima etapa de tratament am reabilitat zonele edentate din lucrările protetice
conjuncte, iar grupul fontal maxilar l -am reabilitat prin microproteze d e înveliș metalo –
ceramice.
S-au referificat interferențele in dinamică cu ajutorul hârtiei de articulație și s -a
observat absența acestora.

31

Figura. 3.1 Leziunile cervicale non -carioase.

Figura. 3.2 Suprafețele ocluzale ale molarilor mandibulari.

Figur a.3.3 Alungire coronară

32

Figura. 3.4 Fotografia intraorală după protezare .

Figura. 3.5 imagine radiologică post -tratament

33
Caz II
Pacientul s -a prezentat in cabinet din cauza disfuncției estetice și funcționale, acuzând
in același timp sensibilitate la agenții termici. Dupa anamneză s -a completat in foaia de
observație că pacientul este diabetic sub tratament medicamentos (glipizide).
In paralel i s -a efectuat indicele igienă orală OHI, valoare calculată la 1,5.
La examenul intraoral s-au observat abraziuni patologice la nivelul grupului frontal
mandibular , iar la dinții maxilari obturații cervicale, ceea ce ne -a condus la suspiciunea de
traumă ocluzală. La analiza ocluziei statice s -a observat DVO micșorat , din cauza ocluziei
adânc i acoperite, cu acoperire de 1/1.
In dinamică mișcările de propulsie si lateralitate au aratat interferențe care au fost
indepărtate după evidențierea lor cu ajutorul hârtiei de articulație.
Se stabilește ca și plan de tratament reabilitatrea funcției e stetice și funcționale cu
ajutorul lucrărilor protetice metalo -ceramice de tipul microprotezelor solidarizate.
Tratamentul a fost etapizat astfel :
Tratamentul endodontic pe dinții frontali maxilari și mandibulari.
Alungirea coronară prin procedura gingiv ectomie cu ostectomie la cei patru dinți ai
arcadei mandibulare sub protecție de antibiotic.
Pregatirea preprotectică și cimentarea microprotezelor de înveliș 1.2 – 2.2, 3.2 – 4.2
La final se refac mișcările de propulsie și lateralitate pentru a ne asigura că nu mai
există contacte premature.
S-au efectuat incizii urmărindu -se plasarea apicală a lamboului. Sutura s -a realizat cu
fir de matase si au fost date instructiuni postoperatorii de rutină.
La o săptămână pacientul a fost rechemat pentru indepărtare a firelor.

34

Figura. 3.6

Figura. 3.7 Dinți tratați endodontic

Figura. 3.8 Plasarea apicală a lamboului

35

Figura. 3.9 Osteo tomia

Figura. 3.10 Suturarea ș i plasarea lamboului de creasta osului alve olar

Figura. 3.11 După îndepărtarea firelor de sutură

36

Figura. 3.12 Prepararea dinților pentru coroanele metalo -ceramice

Figura. 3.13

Figura. 9 Folosirea gutiere

37
Caz III
Pacient I.N
Vârsta 30
Motivul prezentării Retracție gingivală
S-a recomandat corectarea obiceiurilor vicioase si informarea asupra periajulu i corect
efectuat.

38
3.3.Concluzii
Repartizarea pe sexe a pacientilor

În cadrul grupului de pacienți studiați și anume 13 femei însemnând 52% și 12 bărbați
48%, se demonstrează faptul că sexul feminin este mai predispus la boala parodontală.

Repartizarea pe categoriile de vârstă a pacienților
Pacienții din cadrul grupului studiat se încadrează între vârstele de 22 -66 pe care i -am
repartizat între grupuri de vârste apropiate. Femeile sunt cele cuprinse între vârstele de 35 și
66 de ani ce ea ce corespunde cu statistice conform cărora femeile sunt cele mai predispuse la
boala pa rodontală de la vârste mai tinere pană la vârste înaintate. Bărbații sunt cuprinși între
vârstele 22 -35.

39
S-a dovedit că vârstă cea mai predispusă spre a dezvolta această boală sunt pacienții
cu vârstele cuprinse între 50 -66 de ani favorizată de factori i care intervin în modificările
structurii osoase și bolilor asociate vârstei.
Exprimarea în procente a pacienților de apartenență rurală și urbană.
Statutul socio -economic al pacienților contează foarte mult în ceea ce privește
îngrijirea oro-dentară și controlul periodic la medi cul stomatolog cât și susți nerea financiară a
pacienților a tratamentelor stomatologice precum și nivelul de educație care face diferența
între clasele socio -economice.
Am clasificat pacienții in 3 clase de statut socio -economic:
-bun 6
-mediu 15
-precar 4

40

Distribuția pacienților in funcție de statusul odontal ( leziuni necarioase de tip
abraziuni patologice sau leziuni cuneif orme) și statusul parodontal ( retracții gingivale, atrofie
osoasă )

41
Distribuirea pacienț ilor in functie de diagnosticul parodontal

86
P A R O D O N T I U S A N A T O SR E T R A C T I I G I N G I V A L E

Distribu ția în func ție de număr ul de pacienți dentați , edenta ți si pacien ți cu lucrări
protetice incorecte

42
Concluzii
1.Pentru a putea pune un diagnostic corect, trebuie efectuat ă o anamneză cât mai
minuțioasă static si dinamic.
2. Din numărul de pacienți aflați in trauma ocluzală 20% dezvoltă efecte odontale și
31% efecte parodontale.
3.Trauma ocluzală nu inițiază gingivita sau pungile parodontale, însă, se poate
constitui într -un factor de risc adițional pentru progresia și severitatea acestor boli.
4. Înțelegerea efectului de traumă ocluzală asupra parodonțiului este necesară în
mana gementul clinic al problemelor parodontale.
5. Sexul feminin este mai predispus la boala parodontala.
6. S-a demonstrat că din totalul pacienților aleși cu leziuni cuneiforme, 20% aveau
arcadele integre, 60% aveau edentații singulare sau multiple si 20% aveau lucrări protetice
incorecte.

43
BIBLIOGRAFIE
1. Prof. dr. Horia Traian Dumitriu, Prof. dr.Silvia Dumitriu, Parodontologie Editia
a-V-a
2. Periodontal Response to External Forces Fermin A. Carranza, Michael G.
Newman, Henry H.Takei, Perry R. Klokkevold, Fe rmin A. Carranza 11th
Edition
3. http:// pubmed .com/
4. http:// scribd .com
5. Michael JA, Townsend GC, Greenwood LF,Kaidonis JA, Abfraction:
separating fact from fiction, Australian Dental Journal 2009
6. Ommerborn MA, Schneider C, Giraki M, Schafer R, Singh P, Franz M, Raab
WFM, In vivo evaluation of n oncarious cervical lesions in sleep bruxism
subjects, The Journal of Prosthetic Dentistry
7. Rees JS, The role of cuspal flexure in the development of abfraction lesions: a
finite element study, Eur J Oral Sci 1998;
8. Grippo J si colab., Attrition, Abrasion, C orrosion and Abfraction revisited -A
new perspective on tooth surface lesions, J Am Dent Assoc. 2004
9. Pereira AFV si colab., Abfraction lesions -Reviewed: current concepts, RGO,
Porto Alegre, JUL/set 2008
10. Boitor C, Fratila A, Ionas M, Pascu A, Oleksik V , Parv u B, Analiza prin
metoda elementului finit a leziunilor de abfractie dentara, REVISTA
ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE , 2009, V ol. LV(4)
11. Tanaka M, Naito T, Yokota M, Kohno M, Finite element analysis of the
possible mechanism of cervical lesion formation by occlusa l force. J Oral
Rehabil