Șef lucrări dr. ing. Ion BARBU Szasz Szilard [309587]

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT: [anonimizat] 3ha

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT: [anonimizat] ”Lucian Blaga” Sibiu, [anonimizat], pentru cadrul științific elevat necesar realizării acestei lucrări și domnului profesor șef lucrări.dr.ing. [anonimizat].

Introducere

Am ales ca și temă de licența studiul privind comportarea unor soiuri de afin din localitatea Șercaia.

O să vă prezint în următoarele capitole toți pașii pe care i-[anonimizat], [anonimizat], cântărirea ei și aflarea rezultatului celui mai productiv soi.

Capitolul I

Importanța culturii afinului și valoarea alimentară a [anonimizat], dulcețuri, afinată, vin dar și pentru valoarea terapeutică a fructelor dar și a frunzelor, care au o [anonimizat], în ameliorarea și creșterea acuității vizuale.

Fructele și frunzele arbustului de afin au un conținut asemănător cu cel al afinului de munte(Vaccinium myrtillus), având pe lângă rolul nutritiv și proprietăți medicinale.

Astfel fructele sunt bogate în substanțe nutritive (zaharuri, acizi, substanță uscată),vitamine, dintre care cele mai importante sunt:

-vitamina C,

-vitaminele A,

-B1,

-B2,

-E,

-săruri minerale,

-antociani cu acțiune antioxidantă.

Fructele sunt de 2-4 [anonimizat].

Biodiversitatea genetică. Taxonomie

Afinul(Vaccinium myrtillus) [anonimizat], [anonimizat],Ericales,[anonimizat].

Particularitățile biologice a afinului

Creșterea și rodirea

Afinul crește sub forma de tufa înaltă de 1-1,5 m, formată din mai multe tulpini. Fiecare tulpină rodește bine pana la vârsta de 5 ani.

În condiții favorabile de agrotehnică, o parte din lăstarii afinului depășesc lungimea de 40-45 cm, [anonimizat].

Afinul fructifică atât pe ramuri scurte (5-10 cm), cat și pe ramuri anuale de lungime mijlocie (25-30 cm).

[anonimizat] 5-6 ani producțiile sunt mici (sub 1 kg de fructe pe tufă).

La plantele de peste 10-11 ani, producția de fructe poate ajunge la 3-5 [anonimizat].

[anonimizat]. Florile sunt grupate in ciorchini mici.

[anonimizat], se obțin fructe mai mari.

Sistemul radicular

Sistemul radicular este format din rădăcini fine, care au capacitate redusă de pătrundere în sol ,ele sunt răspândite până la adâncimea de 40cm ,iar pe orizontală nu depășește raza de 1 m.

Afinul este o planta cu rădăcini superficiale, foarte subțiri, care nu au perișori absorbanți.

Pentru dezvoltarea rădăcinilor afinul are nevoie de un sol ușor, umed si acid.

Afinul se dezvolta în simbioza cu ciuperci microscopice – micorize – care ajută planta să asimileze nutrienții din sol.

Dezvoltarea cu succes a unei plantații de afini depinde de dezvoltarea optimă a micorizelor în sol, din acest motiv crearea condițiilor optime pentru acestea este obligatorie.

Dezvoltarea rădăcinilor începe primăvara la temperaturi de peste 6 grade Celsius și continuă până toamna târziu când temperatura din sol coboară sub 6°C.

Cea mai mare parte a rădăcinilor se află în partea superioară a solului, până la maxim 0.5m adâncime.

Acesta este motivul pentru care afinul este dependent de irigații în condițiile în care nu își poate asigura apa necesară vieții dacă în locația fermei nu ploua aproape zilnic, inclusiv vara.

Afinul fiind influențat negativ de diferențele de umiditate de la rădăcină.

Fotografie -Sistemul radicular al afinului

Sistemul aerian. Tulpina

Afinul de cultură este un arbust ce crește sub formă de tufă înaltă, de 1-3 m formată din mai multe tulpini de grosimi aproximativ egale.

Fiecare tulpina rodește bine până la vârsta de 5 ani .El înflorește târziu în cursul lunii mai după ce apar frunzele. Florile sunt grupate câte 6-20 (mai frecvent 7-8 ) in raceme.

Coroana

Creșterea vegetativă începe primăvara de obicei odată cu umflarea mugurilor. Lăstarii noi cresc rapid în mai multe reprize pe tot parcursul perioadei vegetative.

Vara creșterea lăstarilor se încetinește pentru a permite dezvoltarea fructelor. Cea mai intensa dezvoltare vegetativă are loc primăvara.

După recoltarea fructelor și până când temperatura la sol coboară sub 6°C au loc procese specifice pregătirii pentru iarnă pentru a-i permite plantei să reziste până la geruri de pana la -30°C.

Este foarte importantă și diferențierea mugurilor de rod din care se vor dezvolta fructele anului următor.

Din cauza asta umiditatea în sol în această perioadă influențează pozitiv dezvoltarea mugurilor de rod.

Atunci când temperatura în aer și în sol scad sub pragul biologic de 6°C, afinul intră în repaus vegetativ.

Mugurii

Mugurii de rod sunt mai mari, rotunzi, aproape sferici și se dezvoltă pe vârfurile ramurilor de 1 an.

Ei se diferențiază față de cei vegetativi în toamna anului de dinaintea fructificării. Din ei se vor naște florile si apoi fructele.

Mugurii vegetativi sunt ascuțiți, mai mici și se dezvoltă de-alungul ramurilor în axilele frunzelor.

Din ei se vor naște noi creșteri ale coroanei – frunze si ramuri.

Frunzele

Frunzele sunt rotund-ovate până la eliptice.

Frunzele afinului au un conținut de: tanină, arbutină, derivați antocianici, derivați flavonici, derivați antocianici, hidrochinona, mirtilină, ericolină, neomirtilină.

Fotografie -Frunză de afin rotund-ovată

Florile

Înflorește în luna mai, după ce apar frunzele, iar florile sunt grupate în raceme, câte 7-8, cel mai frecvent, ajungând la unele soiuri de cultură până la 20.

Florile se deschid eșalonat, de la baza inflorescenței spre vârf și au culoarea albă sau roz deschis.

Perioada de înflorire durează 20-30 de zile, în funcție de soi și temperatură.

După 2-3 luni de la înflorire fructele ajung la maturitate și rămân pe plantă până la două săptămâni, după care se scutură.

Fotografie -Flori de afin (https://www.paradisverde.ro/plante-medicinale/afinul-aliment-medicament)

Fructul

Afinele sunt bace (bobițe) mici de 1-2,5 g, cu pieliță de culoare vânătă, acoperită de pruină abundentă. Cresc grupate în ciorchini.

Fotografie -Afin/Bacă

Dezvoltarea fructelor apare după 2-3 luni de la înflorire și depinde de soi, vreme și vigoarea plantei.

Fructele continuă să crească chiar și după ce fructele devin albastre prin acumularea de apă în țesuturi.

Întrucât la finalul coacerii fructelor crește necesarul de apă al plantei, pentru a obține fructe de calitate este foarte importantă irigarea corespunzătoare a culturii în această perioadă critică.

Culesul afinelor poate afecta major calitatea fructelor, de aceea pentru a obține venituri mai mari se impune recoltarea lor manuala si sortarea "la prima mana".

Viața de raft a fructelor creste prin răcirea rapida a fructelor imediat după cules.

O planta de afin care a ajuns la maturitate poate produce până la 8kg de fructe în funcție de soi, substrat de cultură, întreținere, tăieri, apa de irigat, conditii meteo, eficiența planului fitosanitar și a fertirigării.

Afinul se plantează standard, la o distanță de 3×1 la această distanță intră o medie de 3.300-4.000 de arbuști de afini la hectar și se poate obține o producție de peste 25 de tone de fructe proaspete în anul 8-10 de la plantare, aceasta fiind valabilă doar dacă dezvoltarea afinilor este optimă.

Cerințele afinului față de factorii de mediu

Temperatura

Afinul cu tufa înaltă este o specie de climă temperată, având cerințe moderate pentru

temperatură.

Preferă clima răcoroasă și umedă. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 18 și 30°C, iar cele absolute minime sunt de 7°C și maxime de 42°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează).

Temperatura reprezintă un factor major de producție, cerințele față de căldură fiind mari, pentru obținerea unor recolte ridicate.

Afinul este afectat de temperaturile extrem de ridicate din vară, mai ales dacă acestea sunt asociate și cu o uscăciune atmosferică accentuată.

Temperatura afectează atât plantele cât și fructele. În zonele nordice cu zile lungi și nopți răcoroase în perioada maturării fructele sunt mai aromate și mai gustoase.

Plantele sunt rezistente la ger în perioada de repaus vegetativ, dacă țesuturile tulpinilor și ramurilor sunt bine maturate.

Rezistența la ger în perioada de repaus este relativ mare, limita critică fiind de -36°C.

Totuși, în zonele prea răcoroase și cu veri foarte umede ramurile nu își maturează suficient lemnul, astfel că peste iarnă pot degera și la temperaturi de până la – 10°C.

Necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus, este de asemenea mare între 900 și 1000(700 – 1200 în funcție de soi).

Lumina

Față de lumină afinul deși are pretenții moderate suportă și semiumbra, însă cele mai bune producții le realizează în conditii de lumină deplină, având cerințe maxime în perioada înfloririi și legării fructelor.

La semiumbră tulpinile cresc mai scurte și subțiri, rodesc mai slab, iar fructele rămân mai mici și mai slab colorate.

Apa

Afinul are cerințe ridicate pentru apă, consum în perioada creșterii și maturării fructelor.

Necesită o umiditate constantă în sol, nesuportând uscăciunea și excesul îndelungat de apă în sol.

Din aceste considerente cultura afinului nu poate fi concepută fără asigurarea unei surse de irigare, cu excepția zonelor în care cantitatea de precipitații anuale depășește 800-900 mm și dacă acestea au o distribuție uniformă de-a lungul anului și cu deosebire, în perioada de vegetație.

Sistemul de irigații prin picurare asigură eficiență maximă din următoarele considerente:

-Cantități precise de apă la rădăcină;

-Economie de apă și energie;

-Reducerea lucrărilor pentru combaterea buruienilor;

-Accesul mai bun între rândurile de plante.

Toată plantația de afin este irigată printr-un sistem de picurare, acest sistem este cel mai indicat pentru astfel de culturi pentru că este foarte ușoară integrarea instalației de picurare între folia de agrotextil și pământ și este foarte aproape de rădăcina plantei, acesta fiind locul unde planta are nevoie de cantitatea de apă respectivă.

Fotografie -Pompă de apă Fotografie -Sistem de irigare prin picurare

Solul

Solul se enumeră printre cei mai importanți factorii de mediu care contribuie la reușita culturii afinului, atât prin proprietățile fizice (textură), cât și prin cele chimice (reacția solului și conținutul în materie organică).

Limitele optime ale reacției solului pentru afin, exprimate în valori ale pH-ului sunt cuprinse între 4,3 și 5,5.

Afinul poate să crească și să se dezvolte bine pe o gamă variată de soluri, cu condiția ca acestea să fie soluri acide, bine drenate, bogate în materie organică și bine expuse la lumină. Nu suportă ca apa să stagneze în sol mai multe zile.

Cultura afinului pe plan mondial

La nivel mondial, consumul de afine s-a triplat în ultimii 5 ani, iar statisticile arată că această tendință care se manifestă deja de peste 20 de ani va continua să crească pentru că din ce în ce mai mulți oameni descoperă avantajele consumului de afine.

Cererea în continuă creștere pentru fructe de pădure a țărilor din Europa de Vest este foarte mare și, întrucât fondul de marfă propriu este foarte mic, soluția pe care o au la îndemână aceste țări o constituie exportul.

Toate acestea la niște preturi foarte atractive pentru partenerii lor externi – în cazul afinelor, prețul depășește chiar 3.000-4.000 de euro/tonă.

Cultura afinului în România

În Romania, cultivarea arbuștilor fructiferi, este o afacere simplă care a rămas încă practic neexploatata.

Cererea este cât se poate de mare, mai ales în mediul urban, iar concurența practic nu există.

Având în vedere evoluția acestui domeniu pe plan mondial și existența în Romania a unor suprafețe cu soluri acide, ce cu greu pot fi puse în valoare prin alte culturi, precum și eficiența foarte ridicată pe care o poate asigura cultura afinului, extinderea acesteia reprezintă o buna oportunitate de afaceri pentru piața noastră.

Urmare a rezultatelor obținute în primii ani de cercetări la Bilcești, până la sfârșitul anilor 70, s-au înființat circa 25 hectare plantații de afin cu caracter experimental și demonstrative în cadrul unităților de cercetare (I.C.P.P. Mărăcineni, S.C.P.P. Baia Mare, S.C.P.P. Bilcești, etc).

În anii 80 urmare a adoptării unui program de promovare a culturilor de arbuști fructiferi pe 10 000 hectare, pentru afin s-au alocat 1500 hectare.

Până în anul 1889 culturile de afin s-au extins în unități de stat și cooperatiste pe circa 300 hectare, în mod deosebit în județele Argeș, Brașov, Suceava și Maramureș.

După 1989 o mare parte a culturilor de afin au fost abandonate sau defrișate, urmare a procesului de retrocedare a fondului funciar. În aceste condiții în anul 2000 suprafețele cultivate cu afin în România s-au redus la circa 25 hectare.

După anul 2000 interesul pentru cultura afinului a crescut și s-au înființat plantații cu caracter gospodăresc, dar și în microferme.

Prin investițiile realizate în mod deosebit după anul 2007, suprafața cultivată cu afin a depășit în anul 2014, 350 hectare. Suprafețe mai importante cultivate cu afin sunt în județele Brașov, Argeș, Sălaj, Maramureș, Satu Mare, Hunedoara, Dâmbovița, etc. ((http://www.afinii.ro/despre-afin/cultura-afinului-in-romania/)

Realizări privind sortimentul de soiuri de afin

BLUECROP

Este unul din cele mai răspândite soiuri având o adaptabilitate bună la condițiile din România.

Este un arbust viguroas, relativ dens, și înalt, cu port erect. Soi cu sezon mijlociu de coacere – la începutul lunii iulie și durează până la sfarșitul acesteia sau începutul lunii august și cu coacere destul de eșalonată.

Fructele sunt de mărime mijlocie, în funcție de încărcătură și agrotehnica aplicată, de formă sferică ușor turtite, de culoarea albastră deschis, bine acoperite cu pruină persistentă. Acestea sunt prinse în ciorchini răsfirați, de mărime mijlocie.

Prezintă calități organoleptice bune, ferme, rezistente la crăpare și păstrare.

Este un soi de mare și foarte mare productivitate, atingând în anii de plină rodire 4-6 kg/tufă. Prezintă rezistență bună la atacul ciupercilor de scoarță sau de frunze, uneori prezintă atac slab de Septoria albopunctata.

Are rezistență moderată la ger și la secetă. Necesită soluri acide și bogate în materie organică.

DENIS BLUE

De origine americană, soiul are o extindere importantă în Europa.

Formează tufe viguroase, cu port erect, cu tulpini numeroase, moderat de ramificate.

Perioada de maturare a fructelor este timpurie, aproximativ în aceeași perioadă cu Weymouth, Simultan, Earlyblue.

Fructele sunt de calitate bună, mijlocii-mari, ferme, rezistente la transport, calități gustative bune, culoare albastră spre deschis.

Este un soi de productivitate mijlocie până la mare.

Manifestă rezistență la antracnoză (Gleosporium fructigenum ) și arsura bacteriană (Erwinia amylovora ) și toleranță la arsura ramurilor (Phomopsis Spp.) și septorioză (Septoria albopunctata).

REKA

Boabe sănătoase, pline cu substanțe minerale, vitamine și cu substanțe biologic active. Începând din luna iulie cresc fructele în ciorchini lungi cu boabe mari, dulci și aromate.

Boabele mari, rezistente se pot păstra mult timp, se pot congela sau prepara din ele gemuri și sucuri gustoase.

Nu prea există un alt fruct asemănător în care să găsim atâtea substanțe minerale, vitamine. Substanțele lor active sunt recunoscute și în medicină.

Florile albe cu parfum de miere, frunzele dense de culoare verde închis care toamna se colorează în roșu. Este total rezistent la ger.

Pentru această plantă este ideal solul afânat, cu pH în jur de 5, care se poate obține prin amestecarea solului cu turbă.

Perioada de coacere: iulie-august. Este autopolenizator.

Capitolul II

Localizarea și descrierea zonei de amplasare

Comuna Șercaia este situată în județul Brașov, pe șoseaua națională DN1 (E68), între Brașov și Sibiu, la circa 14 kilometri, spre est de municipiul Făgăraș și la circa 56 de kilometri, spre vest de municipiul Brașov.

Șercaia este punctul terminus al drumului național DN73A, care face legătura între localitățile Predeal și Șercaia.

Coordonate: 45°49′49″N 25°08′15″E

Foto1-Așezarea geografică a satului Șercaia(https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_%C8%98ercaia,_Bra%C8%99ov)

Factorii climatici

Clima județului prezintă nuanțe variate, de la ceea alpină și subalpină, până la topoclimatele depresionare, cu inversiuni de temperatură cărora se suprapun diferențieri microclimatelor.

Izotermele anuale variază de la -2,5°C(în munții înalți) până la +8°C la Făgăraș. În orașul Brașov, temperatura medie anuală, este de 7,8°C.

Temperatura minimă absolută s-a înregistrat la Bod(-38,5°C, la 25.01.1942).Dintre vânturi predomină cele din vest și nord-vest. Primăvara la poalele Munților Făgăraș bate foenul numit și "mâncătorul de zăpadă".

Precipitațiile atmosferice variază între 1300mm(în munți) și 600(depresiuni).

În munți zilele cu zăpadă se cifrează la 215,iar în depresiuni la numai 55 zile pe an.

Factorii pedologici

Solurile din zonă cuprind toată gama existentă în depresiune, cu diferite clase de fertilitate. Conform datelor prezentate de Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie București, principalele tipuri de sol întâlnite pe teritoriul comunei Șercaia sunt:

Erodisoluri și/sau regosoluri;luvisoluri albice pseudogleizate și pseudogleice;Luvisoluri albice pseudogleizate;Soluri aluviale (inclusiv protosoluri aluviale) frecvent gleizate;Soluri aluviale (inclusiv protosoluri aluviale);Soluri brune acide litice și tipice, pe depozite fluviatile;Soluri brune argiloiluviale pseudogleizate și soluri brune luvice;Soluri brune argiloiluviale și soluri brune luvice;Soluri brune eu-mezobazice gleizate, pe depozite fluviatile și fluviolacustre;Soluri brune luvice pseudogleizate și luvisoluri albice pseudogleizate;Soluri brune luvice pseudogleizate și soluri pseudogleice luvice;Soluri brune luvice pseudogleizate, oligobazice și/sau holoacide și luvisoluri albice pseudogleice;Soluri brune luvice tipice și soluri brune luvice, erodate;Soluri brune luvice tipice, lamelare (pe relief eolian);Soluri cernoziomoide gleizate puternic și lacoviști cu gleizare relictă (drenate), pe depozite fluviatile și fluvio-lacustre recente; Soluri gleice turboase, eutrice și soluri gleice, semiturboase, pe depozite fluviatile și fluvio-lacustre recente;Soluri turboase, eutrice și turbe eutrofe

Înființarea și întreținerea plantației de afin până la intrarea pe rod

Alegerea soiurilor

Materialul săditor se obține în unități specializate, prin butășire în uscat și butășirea în verde, pe baza unei tehnologii complexe.

Pentru plantația de afin s-au ales cele 3 soiuri de afin amintite mai sus ele au dat randamentul cel mai ridicat în condițiile climatice din zona noastră, având și o recoltă bogată chiar din anul 2 de la plantare.

BLUECROP

Este unul din cele mai răspândite soiuri având o adaptabilitate bună la condițiile din România.

Este un arbust viguroas, relativ dens, și înalt, cu port erect. Soi cu sezon mijlociu de coacere – la începutul lunii iulie și durează până la sfarșitul acesteia sau începutul lunii august și cu coacere destul de eșalonată.

Fructele sunt de mărime mijlocie, în funcție de încărcătură și agrotehnica aplicată, de formă sferică ușor turtite, de culoarea albastră deschis, bine acoperite cu pruină persistentă. Acestea sunt prinse în ciorchini răsfirați, de mărime mijlocie.

Prezintă calități organoleptice bune, ferme, rezistente la crăpare și păstrare.

Este un soi de mare și foarte mare productivitate, atingând în anii de plină rodire 4-6 kg/tufă. Prezintă rezistență bună la atacul ciupercilor de scoarță sau de frunze, uneori prezintă atac slab de Septoria albopunctata.

Are rezistență moderată la ger și la secetă. Necesită soluri acide și bogate în materie organică.

DENIS BLUE

De origine americană, soiul are o extindere importantă în Europa.

Formează tufe viguroase, cu port erect, cu tulpini numeroase, moderat de ramificate.

Perioada de maturare a fructelor este timpurie, aproximativ în aceeași perioadă cu Weymouth, Simultan, Earlyblue.

Fructele sunt de calitate bună, mijlocii-mari, ferme, rezistente la transport, calități gustative bune, culoare albastră spre deschis.

Este un soi de productivitate mijlocie până la mare.

Manifestă rezistență la antracnoză (Gleosporium fructigenum ) și arsura bacteriană (Erwinia amylovora ) și toleranță la arsura ramurilor (Phomopsis Spp.) și septorioză (Septoria albopunctata).

REKA

Boabe sănătoase, pline cu substanțe minerale, vitamine și cu substanțe biologic active. Începând din luna iulie cresc fructele în ciorchini lungi cu boabe mari, dulci și aromate.

Boabele mari, rezistente se pot păstra mult timp, se pot congela sau prepara din ele gemuri și sucuri gustoase.

Nu prea există un alt fruct asemănător în care să găsim atâtea substanțe minerale, vitamine. Substanțele lor active sunt recunoscute și în medicină.

Florile albe cu parfum de miere, frunzele dense de culoare verde închis care toamna se colorează în roșu. Este total rezistent la ger.

Pentru această plantă este ideal solul afânat, cu pH în jur de 5, care se poate obține prin amestecarea solului cu turbă.

Perioada de coacere: iulie-august. Este autopolenizator.

Stabilirea sistemului de cultură

Sistemul de cultură stabilit este unul intensiv ceea ce presupune plantarea arbustului la 1 metru între plante pe rând iar între rânduri se va lăsa o distanță de 3 metri, pentru a ușura lucrările mecanice pe care va trebui să le executăm. Acest sistem permite ca la un hectar să se planteze 3.333 de arbuști, în cazul de față la cele 3 hectare raportate numărul de arbuști este de 9.999.

Pregătirea terenului

Terenurile destinate culturii afinului trebuie să fie uniforme, plane sau înclinate, cu panta de maximum 15%.

Pregătirea constă în curățirea terenului de vegetația lemnoasă, desfundarea la 40-50 cm, drenarea și nivelarea.

Odată cu desfundarea se administrează 30-40 t/ha gunoi de grajd semiputrezit și îngrășăminte chimice complete în cantitate de 500-600kg/ha, din care 10 părți superfosfat, 5 părți sulfat de amoniu și 5 părți sare potasică.

De regulă, terenul până toamna se menține curat de buruieni prin lucrări superficiale.

Plantarea se poate face toamna sau primăvara devreme. Cele mai bune rezultate se obțin la plantările de primăvară, plantările de toamnă fiind preferate în zonele cu ierni mai blânde.

În condiții de mecanizare, distanțele de plantare vor fi de 2,5-3m între rânduri și 0,7-1m între plante pe rând.

Gropile trebuie să aibă dimensiunile de 30x30x30cm în terenurile desfundate și de 40x40x40cm în cele nedesfundate, în cazul de față s-a ales prima variantă cea cu dimensiunile de 30x30x30 pentru că au fost realizate lucrările agrotehnice aferente.

În ultimul caz se administrează la groapă 8-10kg gunoi de grajd, 0,1-0,2 kg îngrășăminte chimice, în proporțiile menționate.

În cazul solurilor mai compacte, cu pH-ul mai mare de 5,5 este obligatorie administrarea la plantare, odată cu îngrășămintele, a 8-10kg turbă acidă sau 8-10 kg rumeguș sau 10-15kg amestec de rumeguș cu turbă, în proporții egale.

După plantare se udă fiecare plantă cu 3-5 l apă, se mușuroiește ușor și se mulcește cu turbă acidă, frunze sau rumeguș.

Defrișarea speciilor lemnoase

Pregătirea constă în curățirea terenului de vegetația lemnoasă, desfundarea la 40-50 cm, drenarea și nivelarea.

Fertilizarea de bază a terenului

Odată cu desfundarea se administrează 30-40 t/ha gunoi de grajd semiputrezit și îngrășăminte chimice complete în cantitate de 500-600kg/ha, din care 10 părți superfosfat, 5 părți sulfat de amoniu și 5 părți sare potasică.

Odată la 2-3 ani, în funcție de fertilitatea naturală, se încorporează 20-30t/ha bălegar.

Ca îngrășământ fazial se recomandă sulfatul de amoniu 250-300 kg/ha, în două reprize, prima repriză se administrează înainte de pornirea în vegetație , urmând ca a doua fertilizare să se administreze la înflorit.

Plantarea

Plantarea se poate face toamna sau primăvara devreme. Cele mai bune rezultate se obțin la plantările de primăvară, plantările de toamnă fiind preferate în zonele cu ierni mai blânde.

În condiții de mecanizare, distanțele de plantare vor fi de 2,5-3m între rânduri și 0,7-1m între plante pe rând.

În cazul plantației de față s-a optat pentru varianta de plantare cu distanța de 3×1, aceasta însemnând că la un hectar sunt aproximativ 3300 de plante.

Epoca de de plantare

Plantarea se poate face toamna sau primăvara devreme. Cele mai bune rezultate se obțin la plantările de primăvară, plantările de toamnă fiind preferate în zonele cu ierni mai blânde.

Săparea gropilor

Gropile trebuie să aibă dimensiunile de 30x30x30cm în terenurile desfundate și de 40x40x40cm în cele nedesfundate, în cazul de față s-a ales prima variantă cea cu dimensiunile de 30x30x30 pentru că au fost realizate lucrările agrotehnice aferente.

Fotografie -Groapa propriuzisă

Plantarea propriu-zisă

Plantarea se poate face toamna sau primăvara devreme, cele mai bune rezultate se obțin la plantările de primăvară, plantările de toamnă fiind preferate în zonele cu ierni mai blânde.

În ultimul caz se administrează la groapă 8-10kg gunoi de grajd, 0,1-0,2 kg îngrășăminte chimice, în proporțiile menționate.

În cazul solurilor mai compacte, cu pH-ul mai mare de 5,5 este obligatorie administrarea la plantare, odată cu îngrășămintele, a 8-10kg turbă acidă sau 8-10 kg rumeguș sau 10-15kg amestec de rumeguș cu turbă, în proporții egale.

După plantare se udă fiecare plantă cu 3-5 l apă, se mușuroiește ușor și se mulcește cu turbă acidă, frunze sau rumeguș.

Fotografie -Efectuarea plantării

Capitolul III

Întreținerea plantației de afin până la intrarea pe rod

Întreținerea plantației de afin în primul an de la plantare

După încheierea plantării, se execută lucrări de îngrijire, începând cu completarea golurilor cu material de aceeași vârstă, soi și categorie biologică, întreținerea solului pe rând și între rânduri, fertilizarea, irigarea, tăierea tufelor și protecția fitosanitară.

Atenția cea mai mare trebuie acordată asigurării unei umidități suficiente și constante plantelor, care să evite stresarea, fiind o plantă sensibilă la stresul hidric.

Conducerea afinului se face sub formă de tufă înaltă, formată din mai multe tulpini de vârste diferite. Pentru asigurarea unui trafic mai bun al mijloacelor mecanice, prin tăiere se poate asigura o ușoară aplatizare a tufelor în lungul rândului formând un gard fructifer după încheierea formării lor.

Completarea golurilor cu material de aceeași vârstă, soi și categorie biologică.

Întreținerea solului.

Datorită sistemului radicular care este repartizat spre suprafața solului, afinul este unul dintre cei mai sensibili arbuști în ce privește îmburuienarea și înțelenirea solului.

În plantația de afin de față se folosește o plasă din agrotextil care este așezată pe bilonul pe care se găsesc plantele de afin și această plasă rezolvă problema îmburuienării într-un procent ridicat rămânând să se facă o plivire manuală doar în jurul plantei de afin.

Pe interval, iarba se cosește repetat, pentru că afinul este o specie foarte sensibilă la îmburuienare, dar se poate opta și pentru mobilizarea solului cu ajutorul frezei acesta metodă având un randament mai ridicat împotriva buruienilor.

Fotografie -Mobilizare între rânduri cu ajutorul frezei

Fertilizarea și irigarea plantației

Fertilizarea se face cu ajutorul fertirigări acesta este un sistem de irigare prin care este atașat un tub venturi care trage acești fertilizanți din recipientul în care sunt amestecați și cu ajutorul pompelor apa cu fertilizanți ajunge la radăcinile plantelor acolo unde este nevoie de ea.

Se face după un tabel care trebuie urmat cu strictețe, fertilizarea începe în mijlocul lunii aprilie pentru soiurile timpurii și se încheie undeva pe la sfârșitul lunii august când majoritatea recoltei a fost strânsă și planta nu mai suferă atât stres ea ne mai având atât de multă nevoie de fertilizanți.

Cei mai desi utilizați fertilizanți sunt urmatorii:

Tabel 1,Fertilizanți folosiți în plantația de afin.

Tăierile de formare a tufelor.

În primul an după plantare, cele 2-4 ramuri cu care a venit planta din câmpul de fortificare se scurtează la 3-4 muguri.

Ramurile mai slabe și cu poziție laterală se îndepărtează.

Eventualele tulpini care apar din zona bazală și completează favorabil scheletul se păstrează, scurtându-se în vederea ramificării.

Combaterea bolilor și a dăunătorilor

Există anumite boli specifice culturii de afin printre care amintesc de: Blueberry shoestring virus (deformarea frunzelor); Blueberry stunt phytoplasma (oprirea creșterii), din fericire aceste cazuri care se manifestă printr-o boală sunt foarte puține, cele mai multe pagube în cultura de afin în momentul de față le produce un dăunător și anume Graurul, (Sturnus vulgaris).

Graurul (Sturnus vulgaris) este un deosebit dăunător, foarte periculos pentru culturile horticole pentru că se hrănește cu fructele acestora în perioada de coacere, graurul producând pagube considerabile acestea ajungând până la 50% din producția.

Graurul este o pasăre migratoare ce ajunge în țara noastră devreme și pleacă târziu ea preferă habitate ca de exemplu pădurile și pășunile din zona de deal și câmpie.

Ca mărime graurul este o pasăre submijlocie, având un cioc drept-lung și ascuțit cu penaj brun-întunecat. Ele consumă o hrană variată formată din reptile, viermi, moluște, diferite insect, grăunte chiar și fructe.

Graurii zboară rapid, zgomotos în stoluri mari, aproape de sol, ei se deplasează cu ușurință pe sol furișându-se pe sub culturile horticole și observând cu grijă fructele coapte care sunt necesare în hrana lor.

O cultură atacată de un stol de grauri poate fi devastate rapid cu pierderi de peste 50% din recolta acesteia.

Fotografie -Graur(Sturnus vulgaris) Fotografie -Graur(Sturnus vulgaris)

Combaterea graurilor

Combaterea graurilor presupune luarea de măsuri speciale care sunt costisitoare și încarcă simțitor de producție, acestea sunt:

Cultura se poate proteja cu o plasă de protecție împotriva păsărilor, echipament ce emit apeluri de primejdie, generează sunete puternice cum ar fi tunurile de speriat păsări, utilizarea de prădători naturali dresați cum ar fi șoimul sau acvila, dar această metodă este una costisitoare.

Acestea zboară în stoluri și în zonele în care pătrund decimează producția, momentan aceștia sunt inamicii numărul 1 al culturilor de afin.

Sursă(http://www.horticultorul.ro/insecte-boli-daunatori-fungicide-insecticide-ingrasaminte-pesticide/graurii-daunatori-la-struguri-afine-cirese/)

Întreținerea plantației de afin în anul 2 de la plantare

Tăierile de formare a tufelor.

Datorită creșterilor specifice arbuștilor, afinul formează în fiecare an tulpini noi.

În anul al II-lea, în vederea ramificării lor, toate creșterile viguroase, cu poziție verticală și bine plasate în tufă, se scurtează, îndepărtându-se jumătate până la 1/3 din lungimea lor.

Aceste sunt creșteri care aglomerează planta, favorizând apariția bolilor și a dăunătorilor.

Din această cauză, creșterile vegetative ale arbustului trebuie tăiate. În acest caz în cultura de afin tăierile sunt simple.

Se elimină ramurile care au fost afectate de îngheț, tulpinile bătrâne, cele de vigoare redusă și cele care se intersectează.

Se păstreaza ramurile viguroase și bine poziționate pe arbust.

Toate tăierile se fac de la baza tufei. Pentru a obține fructe de o calitate superioară și pentru a nu epuiza arbustul, ramurile rămase se scurtează astfel încât pe fiecare tulpină să rămână 5 muguri floriferi.

Fertilizarea și irigarea plantației

Fertilizarea se face cu ajutorul fertirigări acesta este un sistem de irigare prin care este atașat un tub venturi care trage acești fertilizanți din recipientul în care sunt amestecați și cu ajutorul pompelor apa cu fertilizanți ajunge la radăcinile plantelor acolo unde este nevoie de ea.

Se face după un tabel care trebuie urmat cu strictețe, fertilizarea începe în mijlocul lunii aprilie pentru soiurile timpurii și se încheie undeva pe la sfârșitul lunii august când majoritatea recoltei a fost strânsă și planta nu mai suferă atât stres ea ne mai având atât de multă nevoie de fertilizanți.

Cei mai desi utilizați fertilizanți sunt urmatorii:

Tabel 2Îngrășăminte folosite în fermă

Combaterea bolilor și a dăunătorilor

Există anumite boli specifice culturii de afin printre care amintesc de: Blueberry shoestring virus (deformarea frunzelor); Blueberry stunt phytoplasma (oprirea creșterii), din fericire aceste cazuri care se manifestă printr-o boală sunt foarte puține, cele mai multe pagube în cultura de afin în momentul de față le produce un dăunător și anume Graurul, (Sturnus vulgaris).

Combaterea graurilor

Combaterea graurilor presupune luarea de măsuri speciale care sunt costisitoare și încarcă simțitor de producție, acestea sunt:

Cultura se poate proteja cu o plasă de protecție împotriva păsărilor, echipament ce emit apeluri de primejdie, generează sunete puternice cum ar fi tunurile de speriat păsări, utilizarea de prădători naturali dresați cum ar fi șoimul sau acvila, dar această metodă este una costisitoare.

Acestea zboară în stoluri și în zonele în care pătrund decimează producția, momentan aceștia sunt inamicii numărul 1 al culturilor de afin.

Sursă(http://www.horticultorul.ro/insecte-boli-daunatori-fungicide-insecticide-ingrasaminte-pesticide/graurii-daunatori-la-struguri-afine-cirese/)

Întreținerea solului.

Datorită sistemului radicular care este repartizat spre suprafața solului, afinul este unul dintre cei mai sensibili arbuști în ce privește îmburuienarea și înțelenirea solului.

În plantația de afin de față se folosește o plasă din agrotextil care este așezată pe bilonul pe care se găsesc plantele de afin și această plasă rezolvă problema îmburuienării într-un procent ridicat rămânând să se facă o plivire manuală doar în jurul plantei de afin.

Pe interval, iarba se cosește repetat, pentru că afinul este o specie foarte sensibilă la îmburuienare, dar se poate opta și pentru mobilizarea solului cu ajutorul frezei acesta metodă având un randament mai ridicat împotriva buruienilor.

Întreținerea plantației de afin în anul 3 de la plantare

Tăierile de fructificare

Pentru a menține un bun echilibru între creștere și fructificare, tulpinile mai bătrâne de 3-5 ani se vor tăia de la bază, având în vedere și marea capacitate de regenerare a afinului.

Totodată se vor îndepărta și ramurile bolnave, rupte, precum și cele rău plasate, care îndesesc coroana sau a celor atârnânde și exterioare, care împiedică mecanizarea lucrărilor.

Concomitent cu eliminarea acestor categorii de ramuri se vor reține, pe cât posibil, un număr echivalent de noi tulpini viguroase emise din zona coletului.

În partea superioară a tufelor, acolo unde situația impune, se execută rărirea și scurtarea ramurilor de schelet în lemn, mai ales deasupra unor creșteri anuale viguroase care apar deseori în partea mijlocie a tufelor și plantațiile bine întreținute.

Dacă tăierile de fructificare sunt completate cu regenerarea parțială a ramurilor de schelet, producțiile se mențin la nivel constant iar fructele sunt de calitate.

Tăierile de regenerare

Se efectuează în perioada de declin productiv (îmbătrânire), când procesul de uscare este evident, iar producțiile devin neeconomice.

Acestea constau în îndepărtarea tuturor tulpinilor prin tăierea lor în zona mugurilor dorminzi de la bază.

Trebuie susținute cu fertilizări organice. În primul an după regenerare se obțin multe creșteri viguroase, de 0,6-1,2 m.

Dintre acestea se mențin 10-16 dispuse rațional în tufă, o parte din ele se scurtează la 1/3 iar cealaltă parte la ½ din lungimea lor.

Fertilizarea și irigarea plantației

Fertilizarea se face cu ajutorul fertirigări acesta este un sistem de irigare prin care este atașat un tub venturi care trage acești fertilizanți din recipientul în care sunt amestecați și cu ajutorul pompelor apa cu fertilizanți ajunge la radăcinile plantelor acolo unde este nevoie de ea.

Se face după un tabel care trebuie urmat cu strictețe, fertilizarea începe în mijlocul lunii aprilie pentru soiurile timpurii și se încheie undeva pe la sfârșitul lunii august când majoritatea recoltei a fost strânsă și planta nu mai suferă atât stres ea ne mai având atât de multă nevoie de fertilizanți.

Cei mai desi utilizați fertilizanți sunt urmatorii:

Tabel 3Îngrășăminte folosite în fermă

Combaterea bolilor și a dăunătorilor

Există anumite boli specifice culturii de afin printre care amintesc de: Blueberry shoestring virus (deformarea frunzelor); Blueberry stunt phytoplasma (oprirea creșterii), din fericire aceste cazuri care se manifestă printr-o boală sunt foarte puține, cele mai multe pagube în cultura de afin în momentul de față le produce un dăunător și anume Graurul, (Sturnus vulgaris).

Combaterea graurilor

Combaterea graurilor presupune luarea de măsuri speciale care sunt costisitoare și încarcă simțitor de producție, acestea sunt:

Cultura se poate proteja cu o plasă de protecție împotriva păsărilor, echipament ce emit apeluri de primejdie, generează sunete puternice cum ar fi tunurile de speriat păsări, utilizarea de prădători naturali dresați cum ar fi șoimul sau acvila, dar această metodă este una costisitoare.

Acestea zboară în stoluri și în zonele în care pătrund decimează producția, momentan aceștia sunt inamicii numărul 1 al culturilor de afin.

Sursă(http://www.horticultorul.ro/insecte-boli-daunatori-fungicide-insecticide-ingrasaminte-pesticide/graurii-daunatori-la-struguri-afine-cirese/)

Întreținerea solului.

Datorită sistemului radicular care este repartizat spre suprafața solului, afinul este unul dintre cei mai sensibili arbuști în ce privește îmburuienarea și înțelenirea solului.

În plantația de afin de față se folosește o plasă din agrotextil care este așezată pe bilonul pe care se găsesc plantele de afin și această plasă rezolvă problema îmburuienării într-un procent ridicat rămânând să se facă o plivire manuală doar în jurul plantei de afin.

Pe interval, iarba se cosește repetat, pentru că afinul este o specie foarte sensibilă la îmburuienare, dar se poate opta și pentru mobilizarea solului cu ajutorul frezei acesta metodă având un randament mai ridicat împotriva buruienilor.

Capitolul IV

Tehnologia de cultură a plantației de afin pe rod

Lucrările solului în plantațiile pe rod

În plantațiile tinere pe rând se mulcește cu rumeguș sau frunze, grosimea mulciului fiind 8-10 cm.

Pe interval solul se prășește repetat, afinul este foarte sensibil la îmburuienare. Mulcirea rândurilor necesită anual 10-20 t/ha.

În zonele cu 800-1000 mm precipitații pe an, intervalele dintre rânduri pot fi înierbate sau cultivate cu plante agroalimentare.

În plantațiile pe rod mulciul se aplică la 2-3 ani odată, iar intervalele se pot menține în funcție de nivelul precipitațiilor sub formă de ogor lucrat.

Agrotextil

Este un material țesut din fâșii de folie de polipropilenă, pigmentat și stabilizat UV.

Ca și utilizare agrotextilul se folosește pentru mulcire îngropat sau pe suprafață, la plante floricole, pepiniere floricole ca mulcire permanentă, în sere și solarii, pentru mulcirea rândurilor, în plantații viticole, pomicole, în amenajarea spațiilor verzi, în diferite utilizări industriale, ca materie primă pentru ambalaje.

Fixarea foliei se poate realiza cu umplutură de pământ sau prin intermediul unor dispozitive de fixat în formă de ”U” confecționate din sârmă zincată cu lungime totală de 0,4 – 0,5 metri. Fixând folia cu aceste dispozitive la o distanță de 1 – 1,2 m între ele, asigură o fixare bună chiar și în cazul vijeliilor de viteza 70 – 80 km/h.

Agrotextilul fixat în așa fel se poate strânge ușor cât si dispozitivele de fixare și se poate refolosi.

Avantaje:

-Ajută la pătrunderea apei in sol menținând umiditatea acestuia prin reducerea evaporării pe parcursul perioadelor uscate.

-Fructele rămân curate, acestea ne luând contact cu solul direct și cu stropii de ploaie care cad pe pământ și stropesc fructele cu nisipul fin.

-Aprovizionarea rădăcinilor cu oxigen este mai favorabilă ca și în cazul foliei de mulcire simple,

-Datorită culorii ajută la fotosinteză,

-Elimină in mod ecologic buruienile și insectele dăunătoare culturilor

– Se poate folosi și în amenajarea spațiilor verzi sau ca materie primă pentru ambalaje;

-Împiedică dezvoltarea buruienilor in culturi;

-Agrotextilul menține temperatura solului constantă cu 2- 3 grade mai ridicată și menține recoltele curate.

Caracteristici:

Densitate: 100 gr/m2;grosime : 0.5 mm; marcaje :verde: 15 cm x 15 cm – alb: 25 cm.

Sursă(http://www.agropataki.ro/produse/folii/agrotextil/show/all)

Tăierile de rodire și fructificare

Afinul se consideră pe rod începând din anul 4 sau 5 cu toate că intră mai repede pe rod.

Formarea tufelor se realizează prin scurtarea vârfului tulpinilor cu muguri floriferi. Începând din anul 4 se pot menține 1/3-1/2 din totalul mugurilor floriferi.

Soiurile care ramifică slab necesită scurtarea unor tulpini pentru a provoca ramificarea.

Tufele normale trebuie să aibă 10-15 tulpini viguroase.

Tăierea tufelor în producție constă în îndepărtarea unei părți din ramificațiile fructifere, a tulpinilor mai bătrâne de 5 ani, a celor uscate, degarnisite și înlocuirea cu alte tinere. De obicei se fac tăieri moderate.

Tăierea de regenerare se execută în perioada de declin, când procesele de uscare devin evidente, ele constau în scurtarea tulpinilor în zona coletului.

După tăiere și fertilizare abundentă, apar tulpini noi de 60-100cm care în 3 ani intră pe rod. Se recomandă regenerarea parțială (eșalonată) pentru a se obține producții în fiecare an, evitând astfel 2-3 ani fără rod.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Tabel 4-Bolile și dăunători afinului

Gărgărița mugurilor (Sciaphobus squalidus),dăunătorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol.

Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10șC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate.

Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Prevenire și combatere:

Se recomandă mobilizarea solului din plantație, în toamna;

Executarea de tratamente chimice cu: Insecticid Decis Mega 50 EW, Insecticid Calypso 480 SC, Insecticid Actara 25 WG, Insecticid Reldan 22 EC.

Fotografie 12-Gărgărița mugurilor,(Sciaphobus squalidus),

Gărgărița florilor de afin (Anthonomus musculus)

Este o insectă de mici dimensiuni, de culoare roșiatică ce iernează ca adult în stratul superficial al solului. Primăvara iese din adăpost și depune ouăle în muguri, la baza florilor. Larvele consumă organele florale, inclusiv ovarul. Florile nu se mai deschid, se ofilesc și cad.

Măsuri de prevenire și combatere:

Tratamente chimice la dezmugurit cu: Decis Mega, Confidor Oil, Reldan, Fastac, Calypso 480 SC.

Fotografie 13-Gărgărița florilor de afin(Anthonomus musculus)

Păduchele san Jose (Quadraspidiorus perniciosus)

Este o specie polifagă ce atacă peste 200 de specii de plante. Prezintă 1-3 generații pe an și iernează în stadiul de larvă pe scoarța speciilor afectate. Femelele și larvele se răspândesc pe toate organele plantelor afectate, inclusiv pe fruct, acestea hrănindu-se cu sucul celular al plantelor gazdă. În caz de atac masiv, scuturile ce protejează corpul insectelor se suprapun și sufocă pomii. Aceștia stagnează din creștere, iar după 2-3 ani se usucă.

Masuri de prevenire si combatere:

Aplicarea tratamentelor specifice in perioada de repaus vegetativ; curățarea ramurilor cu o perie aspra; tratamente chimice cu Nuprid AL 200 SC, Actara, Calypso, Faster 10 CE.

Fotografie 14-Păduchele de san Jose(Quadraspidiorus perniciosus)

Combaterea se face prin tratamente cu fungicide obișnuite și insecticide. Numărul de tratamente este în funcție de gradul și intensitatea atacului.

Materialul săditor de afin constă din butași înrădăcinați de 2-3 ani, de regulă la ghivece sau numai cu balul de turbă pe rădăcini, din categoria biologică Certificat.

Reglementările în vigoare prevăd prin scheme de certificare recomandate pentru a fi folosite pentru producerea materialului săditor Vf(virus free/ fără virusuri) testarea pentru 7 virusuri și organisme similare virusurilor.

Virusul deformării frunzelor afinului – Blueberry shoestring virus -BSSV (v.f.)

Simptomele sunt foarte severe și apar pe ramurile de un an sau pe cele mai bătrâne sub forma unor dungi alungite de culoare roșietică, în special pe parte mai expusă la soare.

În timpul înfloritului unele petale pot prezenta dungi roșietice.

Caracteristice sunt simptomele foliare, care variază în intensitate, de la frunze înguste, subțiri, alungite ca un șiret până la frunze ondulate sau în formă de semilună.

Pe unele frunze pot apărea nervuri roșii sau dungi roșietice de-a lungul nervurii principale și ocazional, la baza nervurilor laterale formând un desen de forma frunzei ca de stejar.

Pe fructele imature apare o colorare roșie purpurie pe parte expusă la soare.

Producția plantelor afectate este scăzută și tufele se îmbolnăvesc progresiv de-a lungul rândului. În mod natural virusul este transmis de afidul Illinoia pepperi, răspândirea în câmp se face de la tufă la tufă.

Fotografie – Virusul deformării frunzelor afinului – Blueberry shoestring virus -BSSV (v.f.) (https://blogs.cornell.edu/berrytool/berry-pests/blueberry-viruses/)

Phytoplasma opririi creșteri afinului- Blueberry stunt phytoplasma-BBS(v.f.)

La afinul cu tufă înaltă, un prim simptom important este piticirea generală a tufelor afectate. Frunzele sunt mici și curbate în jos și sunt adesea clorotice, cu o cloroză pronunțată pe margini și între nervurile laterale.

Zonele clorotice devin roșu strălucitor vara târziu. Tulpinile au internoduri scurte și au aspect de proliferare.

Transmiterea naturală se realizează prin păduchele de frunze Scaphytopius magdalensis, iar experimental prin altoire.

Phytoplasma mătură de vrăjitoare la afin- Blueberry witches`broom phytoplasma(v.f.)

Plantele infectate prezintă o creștere foarte deasă a tufelor datorită formării în exces de noi ramuri cu o poziție erectă.

Mărimea frunzelor este mică de aproximativ 4mm în loc de 15-20mm.

Câteodată frunzele prezintă o înroșire datorită formării de antociani în exces.

Plantele bolnave nu înfloresc deloc. Natural se transmite prin purecele de frunze Idiodonus cruentatus și prin altoire.

Fotografie – Phytoplasma mătură de vrăjitoare la afin- Blueberry witches`broom phytoplasma( https://www.pestre.ro/blog/cultura-de-afin-cu-port-inalt-si-afin-siberian/)

Phytoplasa înflorirea la merișor- Cranberry false blossom phytoplasma(v.f.)

Boala este mai ușor de recunoscut în perioada înfloritului, când florile sunt într-o poziție verticală datorită faptului că pedicelul este drept, nu arcuit ca la plantele normale.

Petalele sunt scurte și striate cu roșu și verde, staminele și pistilul sunt anormale, rezultând o floare sterilă.

Apar ramuri sub forma măturii de vrăjitoare cu frunzele foarte apropiate de lăstar. S-a dovedit transmiterea naturală prin puricele de frunză Scleroacus vaccinii, cunoscut ca Euscelis striatulus.

Mozaicul afinului-Blueberry mosaic agent (v.f.)- BluMVd-RNA

Pe apar pătări și mozaicuri slab sau puternic strălucitoare de culoare galbenă, galben pal sau galben crom.

În unele situații pe frunze apar zone de culoare roz roșcat.

Simptomele sunt distincte și distribuie neregulat pe plantă și pot cuprinde o parte mare din tufă sau doar una sau două ramuri.

Tufele bolnave au producții mici iar fructele sunt de calitate slabă și se coc târziu. Se răspândește încet în câmp dar nu se cunosc căile de transmitere.

Se pot transmite prin altoire pe soiurile indicatoare.

Fotografie – Mozaicul afinului-Blueberry mosaic agent(https://www.pestre.ro/blog/cultura-de-afin-cu-port-inalt-si-afin-siberian/)

Virusul pătării inelare roșii a afinului- Blueberry red ringspot- BRRSV(v.f.)

Speciile de Vaccinium sunt singurele gazde cunoscute boala fiind observată la multe soiurui. Soiul Jersey prezintă aparent o imunitate iar soiul Bluecrop este rezistent.

Plantele infectate sunt în mod obișnuit fără simptome până la formarea fructelor.

Apoi, apar pe partea superioară a frunzelor inele roșii sau roșiatice de 2-6mm diametru care pot fuziona în special pe frunzele bătrâne.

Pe lăstarii de un an sau chiar mai mult apar pete inelare similare celor de pe frunze și ocazional pe fructe. Insecta vectoare este Dysmicoccus sp.

Un mijloc foarte util de diagnosticare este inspecția vizuală a simptomatologiei dezvoltată pe plante în toamnă.

Fotografie – Virusul pătării inelare roșii a afinului- Blueberry red ringspot-( https://www.pestre.ro/blog/cultura-de-afin-cu-port-inalt-si-afin-siberian/)

Pătarea inelară la merișor- Creamberry ringspot agent(v.f.)

La maturitate, fructele plantelor afectate sunt adesea urâte, deformate cu pete deschise sau inele albicioase.

Apar necroze la sfârșitul înfloritului și în cazuri severe fructul întreg este necrotic. Pete inelare apar și pe frunze, mai vizibile toamna când inelele rămân verzi și restul frunzei se înroșește. Boala pare să fie sistemică.

Nu sunt informații privind modul de transmitere, indexare și control.

Controlul cu eficiență al acestor boli se poate face prin inspecții în câmp asociate cu un program de control al vectorilor.

Eficientă este și inspecția plantelor mamă folosite la înmulțirea plantelor și înlocuirea plantelor bolnave cu plante sănătoase din soiuri imune.

Capitolul V

Recoltarea, păstrarea și valorificarea fructelor

Recoltarea fructelor:

Declanșarea culesului se face în momentul când bacele au culoarea albastră-violacee și au atins parametrii organoleptici pentru a putea fi păstrate și conservate o durată mai lungă de timp.

Pentru a strânge recolta sunt necesare 2-3 treceri(recoltări), în cazul soiurilor cu maturare concentrată, până la 4-6 treceri la soiurile cu maturare lentă, pe o durată de 4-7 săptămânii.

După recoltare, fructele se pot păstra în spații răcoroase(pivnițe, beciuri) timp de 4-5 zile, iar în spații frigorifice la temperatura de 1-2° păstrarea durează 3-4 săptămâni fără ca fructele să se deprecieze.

În spațiile frigorifice se pot păstra până la 2 săptămâni, condițiile optime de păstrare fiind: temperatura cuprinsă între -0,5 și 0°C și umiditatea relativă a aerului de peste 90%.

Fructele afinului se valorifică atât ca fruct de desert pentru consum în stare proaspătă, cât și prelucrate sub diferite forme: compot, gem, sirop, afinată.

Producția de fructe este determinată de lucrările de îngrijire aplicate, numărul de plante la unitatea de suprafața, de zona de cultură.

Nivelul acesteia poate varia de la 4-6 t/ha până la 8-10 t/ha.

În funcție de soi și de condițiile de mediu, afinele se pot recolta de la sfârșitul lunii iulie până în septembrie.

Recoltarea se face în 2-4 reprize în decursul a 3-4 săptămâni.

Pentru că sunt ușor perisabile se recomandă ca recoltarea să se facă dimineața sau seara.

Coacerea fructelor are loc eșalonat pe o perioadă de 4-7 săptămâni, în funcție de soi, zona de cultură și condițiile climatice ale anului respectiv.

Maturitatea de recoltare se consideră când fructele capătă culoarea specifică soiului (albastră, albastră-strălucitoare, negricioasă etc.) iar pielița devine elastică la apăsare.

Coacerea fructelor în ciorchine are loc în ordinea formării lor și anume de la bază spre vârful acestora.

Recoltarea se poate face manual, mecanizat sau semi-mecanizat.

Fotografie -Recoltarea afinelor

Recoltarea manuală este recomandată pentru fructele destinate consumului în stare proaspătă. Acesta se efectuează pe timp uscat, evitându-se orele de insolație puternică din timpul zilei.

Recoltarea se face pe soiuri, în coșulețe sau găleți din material plastic cu capacitatea de 1,5-3kg.În timpul culesului, ambalajele fructelor se păstrează în locuri ferite de razele soarelui si de asemenea ferite de ploi.

Păstrarea și valorificarea afinelor

Fructele se pot păstra pentru consum în stare proaspătă o perioadă destul de îndelungată(1-3 luni) prin răcire la 5-8°C și depozitate în spații frigorifice cu temperatură constantă.

Afinele se pot prelucra în gemuri, dulcețuri, afinată, creme sau prin uscare.

Valoarea alimentară a fructelor(valori medii):

-vitamina C între 14-47 mg%,

-glucide totale 9%,

-aciditate totală 0,75%),

-substanțe tanoide 0,39%,

-substanțe pectice 0,60%,

– săruri minerale(P-19mg%, K-17mg%, Ca-7mg%, Mg-8mg%).

Până la valorificarea fructelor, acestea sunt depozitate temporar în încăperi răcoroase, la temperaturi de 10-12° unde se pot păstra 4-5 zile.

Afinele se caracterizează printr-o capacitate bună de păstrare, depășind din acest punct de vedere fructele altor arbuști fructiferi.

Această capacitate este strâns legată de faptul că bacele sănătoase rămân întregi după desprinderea lor de pe ciorchine și nu pierd atât de ușor sucul în timpul manipulărilor sau a transportului.

Păstrarea afinelor în stare proaspătă pentru consum sau industrializare se face timp de 4 săptămâni în depozite frigorifice, la temperaturi cuprinse între 0-2°C.

Productivitatea lucrării de recoltare depinde de producția de fructe și de abilitatea culegătorilor și se încadrează în medie între 40-50kg pe zi.

Valorificarea afinelor se face atât în stare proaspătă pe piața internă sau la export, căt și prelucrată sub formă de sirop, vin tonic, lichior, dulceață, gem etc.

Ca posibilități de păstrare o perioadă mai îndelungată, sunt metodele de congelare sau uscare a fructelor.

De la plantele de afin se mai pot valorifica și frunzele sub formă uscată, din care se prepară ceai care se recomandă celor care suferă de diabet, având proprietatea de a scădea zahărul din sânge, acțiunea care s-ar datora mirtilinei, numită și (insulina vegetală).

Se mai recomandă pentru tratarea gutei a reumatismului și bronșitei cronice.

Capitolul VI

Concluzii

În concluzie afinul este o plantă care a luat o mare amploare în ultimii anii este o specie pomicolă importantă din țara noastră.

Din studiul meu de caz reiese că cel mai productiv soi dintre cele trei pe care le amintesc încă odată și anume Bluecrop, Reka și Denis Blue este soiul Reka pentru că la a doua cântărire a avut cel mai scăzut gramaj dintre cele trei amintite mai sus. Soiul Denis Blue are ceea mai mare diferență între cele două cântăriri aceasta fiind de 18gr,iar la soiul Bluecrop diferența este de 14 gr acest soi echilibrând balanța dintre cele două.

Din acestea rezultă că soiul Denis Blue nu câștiștigă proba cântarului dar din punctul meu de vedere are un punct forte și anume că bobul este mai mare ca a altor soiuri și are un gust foarte bine echilibrat între dulce și acrișor acesta fiind foarte bun pentru sucurile răcoritoare din timpul verii.

La avantajele oferite de cultura afinului se adaugă sprijinul financiar oferit de programe internaționale și interne pentru dezvoltarea acestei culturii în zone diferite ale țării.

Profiturile ce se realizează sunt diferite în funcție de soi, precum și de priceperea, stăruința și perseverența cu care se aplică tehnica de cultivare și mai ales de valorificare a producției realizate.

Dacă se urmărește valorificarea eficientă a fructelor, veniturile nete încasate de producător se pot dubla, în funcție de capacitatea proprie de păstrare, prelucrare și de transport.

Este recomandat alegerea mai multor soiuri, astfel încât să se realizeze un flux tehnologic continuu pe o perioadă mai lungă a anului(recoltarea să se facă pe parcursul a cel puțin 3-4 săptămâni), astfel încât să se evite vârfurile de muncă și să se realizeze un profit maxim.

Pentru valorificarea superioară a fructelor se pot dezvolta și capacități de prelucrare( linie de ambalare, linie de prelucrare a fructelor, depozit de păstrare).

Fiind în același timp o plantă deosebit de complexă(pomicolă, tehnică, medicinală) afinul este unul dintre speciile care au luat o foarte mare amploare în ultimii anii și este o specie pomicolă importantă din țara noastră.

Capitolul VII

Utilaje folosite în plantația pomicolă

Utilaje folosite în plantația pomicolă.

În plantația de afin s-au folosit următoarele utilaje:

Atv marca Can-Am- cu ajutorul căruia am reușit să transport afinele din câmp proaspăt culese de oameni până la masa de cântărire, după care erau depozitate într-un loc ferit de razele soarelui și așteptau să fie transportate spre depozitul frigorific.

Fotografie -Atv Can-Am

Remorcă pe care am folosit-o pentru a livra/ transporta afinele culese spre masa de cântărire.

Remorca era atașată de cuiul care se găsea pe Atv și care facilita prinderea remorci după Atv.

Fotografie -Remorcă

Mașină frigorifică marca Mercedes, cu ajutorul căreia am transportat afinele cântărite la depozitul frigorific aflat în comuna Cincu jud. Brașov, mașina are o sarcină totală de 3500kg, iar temperatura din camera frigorifică poate scădea până la -25°C

Tractorașul de serviciu marca AGT cu ajutorul căruia s-au efectuat lucrările de îngrijire ale solului și anume tăierea ierbii în agregat cu mașina de cosit TFZ de la marca Zanon , dar s-a folosit și în cazul mobilizării terenului între rânduri împreună cu freza atașată de el.

Tractorașul a fost folosit și atunci când a fost timpul pentru stropirile foliare care s-au aplicat după tăierea plantelor în luna martie.

De asemenea am folosit Tractorașul și la îndepărtarea plasei antigrindină, această operație necesitând o masă care apoi a fost ridicată pe brațele hidraulice ale tractorașului de unde am putut ajunge cu ușurință pentru a desface clemele care legau plasele, această operație trebuie executată atunci când oamenii au încheiat campania de recoltat și se poate intra fără a încurca între rândurile de afin.

Fotografie -Tractor AGT în agregat cu mașina de cosit marca ZANO

Plasa antigrindină trebuie adunată pentru a nu avea emoții în timpul iernii și pentru a proteja plasa împotriva ruperii sub greutatea zăpezii căzute pe timpul iernii.

Plasă antigrindină

,,Ca rezultat al schimbării continue a condițiilor climaterice cât și cererea de piață care se îndreaptă tot mai mult spre fructe de calitate la preturi accesibile apare necesitatea organizării unui nou tip de livadă care să permită obținerea acestor rezultate.

Producerea fructelor de calitate poate fi obținută numai prin utilizarea tehnologiilor de ultimă oră cum sunt acoperirea cu plasa antigrindină, folie antiploaie, plasă antiinsecte, pomi de ultimă generație. Sistemul antigrindină montat în cadrul plantației de afin asigură protecția culturii nu numai de grindină dar si de dăunători, raze UV etc.

Pentru siguranța sistemului antigrindină cu plasă un element foarte important este calitatea accesoriilor si a plasei, fiecare accesoriu trebuie să fie de o calitate înaltă(Plasa antigrindină, ancorele, funiile etc.).

Montarea acestei plase constă în prinderea ei cu clame sau clipsuri de prindere această metodă este folosită la unirea plasei dintre rânduri.

Deoarece plasa nu se poate lega direct de arbuștii aceasta are nevoie de un suport de susținere în cazul de față sunt folosiți niște șpalieri de lemn. Pentru ca tot efortul depus să nu fie în zadar, trebuie creată o cale de evacuare pentru grindină, pentru asta trebuie realizată căderea în V între piloni.

Sistemul antigrindină are la bază următoarele elemente: stâlpi de susținere în cazul de față sunt cei de lemn, ancore, sârmă zincată, și plasa antigrindină.

Plasa antigrindină are o garanție de întrebuințare de 15 ani dar aceasta se poate să reziste și mai mult, aceasta ajungând chiar și între 20-25 de ani cât ține cultura de afin în sistem intensiv.” (http://adteeq.com/ro/prod-anti+hail+protection+systems+.html)

7.2 Studiu de caz

Am început studiul de caz în data de 21.07.2017, asta a presupus ieșirea în câmp, recoltarea afinelor din cele trei soiuri amintite mai sus și începerea numărării a o mie de boabe din fiecare soi.

Rezultatele au fost următoarele:

A doua cântărire a fost realizată în ziua de 28.07.2017, aceasta fiind ultima zi de campanie am reușit cu mare noroc să mai găsesc afine din cele trei soiuri pe care am făcut studiul, după cules am urmat procedeul din prima zi de cules și anume am început să număr o mie de boabe, boabele au fost numărate câte 100 în primă fază după care am făcut 10 grupuri a câte 100 de boabe de afin și am trecut la faza a doua cântărirea propriu-zisă a fiecărei caserole, la a doua cântărire se poate observa că gramajul este mai mic în comparație cu prima cântărire.

Acest lucru ne indică faptul că producția pe plantă scade constant de la prima trecere până la a treia sau chiar a patra trecere/ cules.

Cântărirea s-a efectuat în câmp în ambele cazuri dar diferă cântarul folosit diferența pentru o marjă de eroare fiind de 1-2 grame. Primul cântar pe care l-am folosit este utilizat și în industria alimentară iar al doilea este un cântar care are o întrebuințare casnică.

Din tabel reiese că cel mai productiv soi dintre cele trei pe care le amintesc încă odată și anume Bluecrop, Reka și Denis Blue este soiul Reka pentru că la a doua cântărire a avut cel mai scăzut gramaj dintre cele trei amintite mai sus. Soiul Denis Blue are ceea mai mare diferență între cele două cântăriri aceasta fiind de 18gr,iar la soiul Bluecrop diferența este de 14 gr acest soi echilibrând balanța dintre cele două.

Din acestea rezultă că soiul Denis Blue nu câștiștigă proba cântarului dar din punctul meu de vedere are un punct forte și anume că bobul este mai mare ca a altor soiuri și are un gust foarte bine echilibrat între dulce și acrișor acesta fiind foarte bun pentru sucurile răcoritoare din timpul verii.

7.3 Deviz

Deviz -Pregătirea terenului pentru înființare

Deviz -Plantat afin

Deviz -Întreținerea plantației de afin în anul I