Șef lucrări dr. GROPOȘILĂ -CONSTANTINESCU DIANA [629924]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOTEHNLOGII
Specializarea: Biotehnologii în Industria Farmaceutică

LUCRARE DE DIS ERTAȚIE

STUDIUL EFECTULUI IOD -POVIDONEI
ASUPRA UNOR TULPINI DE STAPHYLOCOCCUS
AUREUS

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Șef lucrări dr. GROPOȘILĂ -CONSTANTINESCU DIANA
ÎNDRUMĂTOR:
Doctorand: [anonimizat]:
LUNIȚĂ ANA -MARIA

BUCUREȘTI
Iunie 2020

1
REZUMAT

Antisepticele sunt definite ca substanțe sau preparate care permit tratarea țesuturilor vii
prin uciderea sau inhibarea microorganismelor pentru a preveni sau limita riscul de infecție.
Pentru a -și îndeplini scopul, aceste produse includ substanțe active, cum ar fi amoniacul
cuaternar, clorhexidina, compușii halogenați, alcoolii, oxidanții și acizii organici. Iod -povidona
(PVP -I) este o soluție antiseptică cu spectru larg, foarte eficientă împotriva diferitelor tipuri de
agenți patogeni, inclusiv Staphyloco ccus aureus rezistent la meticilină (MRSA) și unele tulpini
de Enterococcus faecium .
Partea teoretică a lucrării cuprinde informații referitoare la eficacitatea dovedită a unor
antiseptice și mecanismul lor de acțiune.
Cercetările au fost efectuate în cadrul unui laborator de m icrobiologie din București în
care s -au testat o serie de dezinfectanți și au avut drept scop studierea eficacității unei soluții de
iod-povidonă (PVP -I), de concentrație 10%, asupra a două tulpini de Staphylococcus aureus,
expuse anterior la octenidină. Pentru testarea aceasta s -au realizat două antibiograme, una
înainte de expunerea la PVP -I (inițială) și una după expunerea la acest antiseptic (finală), prin
metoda difuzimetrică Kirby -Bauer și determinarea concentrației m inime inhibitorie și a
concentrației minime bactericidă. S -a constatat că tulpina SAL este sensibilă la mai multe
antibiotice, în timp ce SAF este o tulpină rezistentă la antibiotice administrate uzual în infecții
stafilococice, pentru inhibarea acestora ar fi suficientă o soluție de PVP -I de concentrație 0,1%,
iar pentru efect bactericid iod -povidona ar trebui să fie de minim 1,25%.
De asemenea s -a realizat faptul că efectul iod -povidonei asupra tulpinilor S. aureus nu
este unul bine definit și această so luție poate duce atât la sensibilizarea la antibiotice a acestora,
cât și la dobândirea rezistenței față de anumite antibiotice.

2
CUPRINS

REZUMAT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 0
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 3
I. STUDII DOCUMENTARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. 3
1. Antiseptice pe bază de iod ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 4
1.1. Descriere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 4
1.2. Mecanismul de acțiune al antisepticelor ………………………….. ………………………….. …. 5
1.3. Eficacitatea antisepticelor pe bază de iod ………………………….. ………………………….. .. 6
2. Antiseptice pe bază de alcool ………………………….. ………………………….. ………………………… 8
2.1. Eficacitatea antisepticelor pe bază de alcool ………………………….. ……………………….. 9
2.2. Studii cu rezultate publicate in literature ………………………….. ………………………….. 10
II. CERCETĂRI EXPERIMENTALE ………………………….. ………………………….. ……………. 12
3. Materiale și metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 12
3.1. Tulpi ni microbiene, antiseptic și medii de cultură utilizate ………………………….. … 12
3.2. Prepararea mediilor de cultură ………………………….. ………………………….. ……………. 14
3.3. Prepararea inoculului ………………………….. ………………………….. ………………………….. 14
3.4. Prepararea soluției de iod -povidonă (PVP -I) ………………………….. …………………….. 15
3.5. Determinarea susceptibilitǎții microoganismelor la antibiotice înainte de
expunerea la iod -povidonă (antibiograma inițială) ………………………….. ……………………… 16
3.6. Determinarea concentrației minime inhibitorie (CMI) și a concentrației minime
bactericide (CMB) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 19
3.7. Determinarea susceptibilitǎții microoganismelor la antibiotice după expunerea
la iod -povidonă (antibiograma finală) ………………………….. ………………………….. ……………. 20
4. Rezultate și discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 22
4.1. Concentrația minimă inhibitorie (CMI) și concentrația minimă bactericidă
(CMB) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 22
4.2. Studiul comparativ al antibiogramelor inițial e și finale ………………………….. ……… 27
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 33
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 34

3
INTRODUCERE

Antisepticele și dezinfectanții se utilizeaz ă pe scară largă în spitale și alte centre de
asistență medicală pentru a controla creșterea microbilor atât pe țesuturile vii, cât și pe obiectele
neînsuflețite. Diferiți agenți patogeni au răspuns diferit la antiseptice și dezinfectanți. Efectele
antibact eriene ale antisepticelor și dezinfectanților sunt, de asemenea, dependente de
concentrație.
Odată cu evoluția societății, au evoluat și microbii, virusurile, paraziții dar și răspunsul
lor la antiseptice și dezinfectante. Astfel, microorganismele au dezvoltat o anumită rezistență la
antiseptice. Creșterea rezistenței bacteriene la antibiotice face ca gestionarea infecțiilor
superficiale ale pielii să fie o provocare medicală majoră. Antisepticele au spectre mai largi de
activitate antimicrobiană și un potențial redus de selecție a rezistenței bacteriene, în raport cu
antibioticele. În consecință, antisepticele sunt alternative adecvate la antibiotice pentru
prevenirea și tratarea infecțiilor superficiale ale pielii (Lachapelle et al ., 2012).
Este clar că microorganismele se pot adapta la o varietate de condiții fizice și chimice
de mediu și, prin urmare, nu este surprinzător faptul că a fost raportată rezistența la antisepticele
și dezinfectantele utilizate pe scară largă. Este, de asemenea, clar că produsele antiseptice și
dezinfectante pot varia în mod semnificativ, deși conțin niveluri similare de biocide, ceea ce
subliniază necesitatea unei inspecții minuțioase a revendicărilor de eficacitate și a metodologiei
de testare adecvate . În contextul apariției rezistenței la antibiotice și a toleranței la antiseptice,
tratarea infecțiilor comunitare devine complicată (Oggioni et al., 2013 ; Hansen et al., 2018 ).
Cercetările realizate în Laboratorul de Microbiologie din cadrul Eurofins Pro duct
Testing, București, au avut drept scop testare efectului asupra a 2 tulpini de Staphylococcus
aureus a unei formulări antiseptice pe bază de iod. Prezenta lucrare este structurată în două părți:
● Partea teoretică prezintă o amplă documentare referi toare la diferite substanțe utilizate
ca antiseptice și eficacitatea acestora dovedită în numeroase studii;
● Partea practică a investigat eficacitatea unei soluții de iod -povidonă (PVP -I) asupra a
2 tulpini de Staphylococcus aureus , expuse anterior la un antiseptic și rezistența inițială și finală
a acestor tulpini la 12 antibiotice prin realizarea antibiogramelor precum și determinarea
concentrației minime inhibitorie (CMI) și a concentrației minime bactericidă (CMB).
I. STUDII DOCUMENTARE

4
1. Antiseptice pe bază de iod

Antisepticele sunt definite ca substanțe sau preparate care permit tratarea țesuturilor vii
prin uciderea sau inhibarea microorganismelor pentru a preveni sau limita riscul de infecție.
Pentru a -și îndeplini scopul, aceste prod use includ substanțe active, cum ar fi amoniacul
cuaternar, clorhexidina, compușii halogenați, alcoolii, oxidanții și acizii organici. Scopul acestor
substanțe este de a controla colonizarea microbiană a pielii, mucoaselor și a rănilor. Deși o
soluție anti septică are efecte antimicrobiene ridicate, nu trebuie să apară iritații din cauza
utilizării sale pe piele și pe suprafețele plăgii (Salvatico et al., 2015) .

1.1. Descriere

Iodul este un element chimic, cu simbolul chimic I. Apare natural sub formă de săruri de
iod în alge marine, pește, crustacee și, de asemenea, în apa de mare. Iodul elementar (I 2) a fost
izolat pentru prima dată în 1811 de Bernard Courtois. Proprietățile sale antibacteriene au fost
utilizate de atunci pentru a vindeca sau a preveni i nfecția în răni timp de peste 150 de ani; un
preparat de iodură a fost folosit pentru prima dată în tratamentul rănilor în 1839 (Hugo, 1991).
Deși soluțiile apoase sau alcoolice (tinctură) de iod au fost asociate cu iritarea pielii și
colorarea excesivă, e rau intens utilizate până în anii `50, când au decăzut în favoarea
polivinilpirolidon -iodului (PVP -I sau povidona -iod), care a fost introdus ca un compus solubil
în apă, rezultat din combinația de iod molecular și polivinilpirolidonă. Povidona -iodul este un
exemplu de iodofor, un complex de iod și un purtător de solubilizare, care acționează ca un
rezervor de iod activ „liber” (McDonnell, Russell, 1999).
Povidona -iod (PVP -I) a fost descoperită în 1952 de către Shelanski. Povidona este un
polimer fără activ itate biocidă, dar având afinitate pentru membranele celulare, furnizează iodul
elementar la țintă. PVP -I are o stabilitate chimică mai bună și este mai puțin reactiv în comparație
cu formulările elementare anterioare de iod, arătând o siguranță crescută ș i tolerabilitate pe piele
și mucoase. PVP -I aduce, de asemenea, o mai bună solubilitate a iodului și un mod susținut de
eliberare a iodului anorganic liber în soluție. Activitatea antimicrobiană este dată de cantitatea
de iod liber eliberată în soluție (Gottardi, 2001; Ripa et al., 2003).
Deși iod -povidona de 10% rămâne standardul pentru dezinfectarea pre -chirurgicală a
pielii, concentrații mai mici de iod povidonă (de exemplu, 1, 4, 5 și 7,5%) sunt utilizate frecvent

5
pentru o varietate de indicații și în d iferite formulări (soluții apoase și alcoolice, scrub, tifonuri,
unguente și creme). Iodul de povidonă 10%, de exemplu, este standardizat pentru a furniza 1%
iod molecular biocid, liber (Capriotti, 2012).
PVP-I 10% este utilizat în pregătirea preoperatorie a pielii, dezinfectarea locului
cateterului, antisepsia rănilor, antisepsia anogenitală. PVP-I de concetrație 7,5% se utilizează în
pregătirea preoperatorie a pielii, ca scrub de mâini chirurgical și la spălarea antiseptică a
mâinilor. PVP-I 5% este utilizat pentru pregătirea preoperatorie a pielii, antisepsia oculară
preoperatorie, antisepsia rănilor, dezinfectarea locului cateterului. PVP-I 0,5% este utilizat
pentru antisepsia gurii / gâtului și pentru antisepsia vaginală (Ripa et al., 2003; Kıvanç et al.,
2016; Firanek et al., 2016; Kieran et al., 2017; Silas et al., 2017).

1.2.Mecanismul de acțiune al antisepticelor

Antisepticele pot fi luate în considerare în două clase, în funcție de mărimea moleculară
a constituentului antimicrobian. Moleculele mici (de exemplu, diiodină, denumită și „iod liber”),
de la iod -povidone pătrund ușor în canalele membranelor bacteriene (porine) și provoacă
oxidarea proteinelor din citoplasma bacteriană, în timp ce moleculele mari (de exemplu,
clorhexidina) nu pot trece prin porini și trebuie să se adsoarbă pe membrana microbiană înainte
de activitate.
În cazul iod -povidonei, diiodina este eliberată treptat dintr -o bază de polimer neutru
(polivinilpirolidona), iar penetrarea ulterioară a membranei microbiene de către iod ul liber și
oxidarea intracitoplasmatică a proteinei nu poate fi oprită. Astfel, iod -povidona are un spectru
deosebit de larg de activitate antimicrobiană și o lipsă de rezistență bacteriană mediată de
cromozomi sau plasmide. Totuși, acesta are o activitat e variabilă în raport cu Actinobacteria (de
exemplu, Corynebacterium spp ., Mycobacterium spp . și Nocardia spp ., printre altele), deoarece
aceste microorganisme au pereți celulari cu un conținut ridicat de acid micolic, ceea ce face
dificilă penetrarea iodu lui liber (Durani et al., 2008).
În dermatologie, antisepticele sunt utilizate pe scară largă în profilaxie sau tratament
pentru dezinfecția câmpului de operare și în managementul acut și cronic al plăgilor. Pentru
utilizarea în aceste cazuri, antisepticele trebuie să satisfacă mai multe cerințe, care diferă ușor în
funcție de tratarea pielii sănătoase sau infectate. Niciun antiseptic nu va îndeplini toate cerințele,
iar agenții sunt selectați pe baza a trei caracteristici principale: un spectru larg de activitate;
rapiditatea acțiunii și persistența efectului fie pentru dezinfectarea sălii de operație (adică piele

6
sănătoasă), fie pentru tratarea pielii infectate. Atunci când se evaluează spectrul antimicrobian
al antisepticelor, trebuie luate în considerare timpii de expunere și concentrațiile componentelor
active. Dintre antiseptice, derivații halogenati (de exemplu, iod -povidona) și soluțiile alcoolice
au cele mai extinse spectre de activitate antimicrobiană (McDonnell et.al, 1999).

1.3.Eficacita tea antisepticelor pe bază de iod

Iod-povidona are o activitate considerabilă împotriva microorganismelor Gram -pozitive
și Gram -negative, a ciupercilor și a protozoarelor și, cu timpi de expunere crescută, de asemenea
împotriva sporilor și a diferitor virusuri, inclusiv numeroase tulpini de virus gripal (Ito et al.,
2002).
In vitro , în absența stresului organic, acțiunea antimicrobiană a iod -povidonei este de
obicei rapidă. Mai multe studii comparative au arătat că, indiferent de timpul de exp unere sau de
diluție, iod -povidona 10% este considerabil mai eficientă decât clorhexidina împotriva
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) (Block et al., 1997).
De asemenea, pe baza literaturii disponibile în prezent, iod -povidona pare a fi s ingurul
antiseptic cu activitate demonstrată împotriva infecțiilor fungice dermatofite (de exemplu,
cauzate de specii din Microsporum sau Genul Trichophyton ) (Carod et al., 2011).
Se pare că PVP -I are proprietăți antimicrobiene cu spectru larg și eficacit ate împotriva
biofilmelor (Bigliardi și colab., 2017).
Luo și colab. (2016) a descoperit că biofilmul bacterian, cultivat timp de 24 de ore, poate
fi eradicat complet după tratamentul cu 0,5% PVP -I timp de 10 minute, dar nu după 5 minute.
Mai departe, Shirai și colab. (2014), au prezentat efecte promițătoare ale aplicării iodului pe
șuruburile fixe externe ortopedice utilizate pentru tratarea pacienților cu infecții ale fracturilor
cronice.
În ceea ce privește durata efectului asupra pielii săn ătoase, soluțiile de iod -povidonă sunt
active timp de 12 -14 ore, în timp ce clorhexidina este activă doar 1 – 4 h. Activitatea bactericidă
de durată pe suprafața pielii a fost raportată pentru iodofori (de exemplu, iod povidonă), deoarece
iodul liber pătru nde în straturile subepidermice și apoi revine la suprafața pielii (Fleurette et al.,
1995).
Toate antisepticele suferă un anumit grad de inactivare de către compuși organici, cum
ar fi sângele, puroiul și lichidele seroase, dar gradul de inactivare variaz ă de la un antiseptic la

7
altul. Iodul de povidonă, de exemplu, este inactivat într -un grad mai mic decât clorhexidina,
deoarece iodoforul reacționează slab cu proteinele (McDonnell et al., 1999).
În două studii recente in vitro , PVP -I a fost eficient împot riva Candida auris , când a fost
testat conform EN 13624: 2013 (Moore și colab., 2017) și a inhibat C. auris la concentrații de
0,07% -1,25% (Abdolrasouli et al., 2017).
Szepetiuk și colegii săi (2006) au demonstrat superioritatea clinică a gelului de iod –
povidonă în comparație cu crema cu acid fusidic la 40 de copii cu impetigo (390 leziuni tratate);
vindecarea a fost obținută în proporții de 67,5% și 15,0% din siturile tratate cu iod povidonă și
respectiv acid fusidic. În acest studiu, au fost raportate senzații de înțepături discrete până la
moderate în proporții de 15,0% și 12,5% din leziunile impetigo tratate cu iod -povidonă și
respectiv, cu acid fusidic.
Formulările apoase și hidroalcoolice ale iod -povidonei au o bună toleranță pe piele. În
plus,sc rub-ul de iod -povidonă are o toleranță mai bună a pielii decât formulările de săpun cu
clorhexidină și compuși cuaternari de amoniu. Într-un model in vitro de piele umană 3D, iod –
povidona a fost considerabil mai puțin iritant decât clorhexidină și compuș ii cuaternari de
amoniu (Nagasawa și colab., 2007).
Interesant este că, într -un studiu efectuat la 30 de adulți tineri, corneoxenometria a fost
utilizată pentru a evalua capacitatea iritantă a iodului de povidonă 7%, 10% și clorhexidină 5%,
soluții aplicat e pe trei zone ale pielii: spate, antebraț și frunte. Indicii de colorimetrie au indicat
că iodul de povidonă 10% a avut un efect iritant semnificativ mai scăzut asupra pielii decât
clorhexidina. Efectul variabil al soluției de iod de povidonă 7% a fost at ribuit prezenței iodatelor
(stabilizatori) în formulare (Quatresooz et al., 2007).
Au fost multe dezbateri și afirmații între dermatologi cu privire la potențialul dermatitei
de contact alergice asociate cu iod -povidona. Cu toate acestea, este logic să vă așteptați ca orice
antiseptic aplicat topic să aibă potențial iritant, iar orice iritare majoră asociată cu iod povidonă
rezultă în general din utilizarea de soluții expirate (Wiwanitkit, 2009).
Studiul efectuat la 51 de pacienți cu ulcerații cronice ale p icioarelor a arătat că iodul
povidonei a îmbunătățit semnificativ rata de vindecare și a redus timpul de vindecare, în timp ce
clorhexidina și sulfadiazina de argint au avut doar efecte modeste asupra acestor parametri.
Mai mult, la pacienții cu ulcerații cronice ale picioarelor, iodul cu povidonă 10% nu a modificat
micro -vasculatura sau a redus semnificativ densitatea dendrocitelor, care sunt necesare pentru
vindecarea rănilor, în timp ce clorhexidina și sulfa diazina de argint au produs astfel d e
modificări adverse (Fumal și colab., 2002).

8
Meta -analiza efectuată de Privitera și colab. (2017) a confirmat că CHG este superior
PVP-I atât pentru incidența infecțiilor chirurgicale (SSI) (raport de risc, 0,70; 95% interval de
încredere, 0,52 -0,92) cât și pentru colonizarea bacteriană a pielii (raport de risc, 0,45; 95%
interval de încredere, 0,36 -0,55).
Efectul antimicrobian al PVP -I poate fi puternic afectat de temperatură, timp de
expunere, concentrație de iod total disponibil, cantitatea și tipul de compuși organici și
anorganici (de exemplu alcooli și detergenți) și de creșterea pH -ului. (WHO, 2009; Wiegand et
al., 2015).
Studii recente in vitro au demonstrat o activitate virucidă rapidă a produselor cu PVP -I
împotriva virusului Ebola, MERS -CoV și vi rusului învelit de referință european -virus vaccinia
modificat Ankara (MVA) ( Eggers și colab., 2015).
Eggers și colab. (2018) au demonstrat recent că gargara cu PVP -I diluată 1:30
(echivalentul unei concentrații de 0,23% PVP -I) a arătat activitate bacteri cidă eficientă împotriva
Klebsiella pneumoniae și Streptococcus pneumoniae și a inactivat rapid SARS -CoV, MERS –
CoV, virusul gripal A (H1N1) și rotavirus după 15 secunde de expunere.
Tsuda et al. (2020) afirmă că aplicarea topică a iod -povidonei după curăța rea și irigarea
cavității bucale a inhibat creșterea bacteriană în lichidul orofaringian al pacienților pe ventilație
mecanică, fără a perturba echilibrul microbiotei orale.
Preparatele cu iod -povidonă sunt o alternativă potențială la mupirocin. Iod -povido na are
o activitate puternică și rapidă împotriva S. aureus și există unele dovezi că acest agent poate
reduce atât S.aureus sensibil la meticilină cît și MRSA din nările pacienților chirurgicali și
voluntarilor sănătoși (Anderson et al., 2015; Peng și colab., 2018).
În timpul unei evaluări in vitro, PVP -I a fost eficient împotriva tuturor 81 de izolate
Acinetobacter baumannii testate, iar reducerea lor logaritmică ≥ 5 a fost observată la 100% dintre
izolate în forma lor nediluată (Lanjri et al., 2017).
OMS (OMS, 2016) a recomandat cu tărie utilizarea unei soluții antiseptice pe bază de
alcool, de preferință bazată pe CHG pentru pregătirea site -ului chirurgical pe pielea intactă,
bazată pe o meta -analiză a studiilor disponibile care arată că CHG bazată p e alcool este benefică
în reducerea ratelor SSI în comparație cu alcoolul PVP -I.

2. Antisept ice pe bază de alcool

9
Antisepticele pe bază de alcool conțin, de obicei, etanol, propan -2-ol, propan -1-ol sau o
combinație a celor trei alcooli. Concentrațiile tipice de alcool sunt de 70 -95%. Unii dezinfectanți
pentru mâini conțin agenți biocidici non -volatili suplimentari, de ex. 0,1% clorură de
benzalconiu, 0,1 –1% clorhexidină digluconat, 0,3 –0,5% triclosan, 0,1% octenidină
dihidroclorură, perox id de hidrogen sau acid peracetic. Majoritatea conțin emolienți ca agenți
auxiliari pentru a reduce uscăciunea pielii, în special în condiții de utilizare frecventă (Rochon
et al., 2004; Rosas -Ledesma și colab., 2009) .

2.1.Eficacitatea antisepticelor pe bază de alcool

De-a lungul ultimilor ani, dezinfectanții de mâini pe bază de alcool au devenit disponibili
în mare măsură în îngrijirile de sănătate, oferind un mijloc alternativ de realizare a unei bune
decontaminări a mâinilor. În spital, avantajul lor față de săpun și apă este că pot fi aplicate în
trecerea la următorul pacient sau sarcină și, prin urmare, pot contribui la îmbunătățirea respectării
decontaminării mâinilor. În cadrul comunității, aceștia oferă o alternativă adecvată spălării
mâinilor, în spe cial acolo unde pot exista instalații de spălare a mâinilor inadecvate (Patel, 2004)
.
Din mai multe motive, dezinfectanții pentru mâini cu alcool sunt folosiți din ce în ce mai
mult dec ât spălarea mâinilor cu apă și săpun. Facilitatea lor de disponibilit ate, faptul că nu este
nevoie de apă sau de canalizare și eficacitatea dovedită a acestora în reducerea încărcăturii
microbiene sunt doar câteva motive. Cu toate acestea, este important să reținem că eficacitatea
de igienizare a mâinilor cu alcool depind e de cât de mult este utilizat produsul, tehnica adecvată
și consistența utilizării. Există, de asemenea, situa ții în care aceste produse nu sunt ideale, de
exemplu, în prevenirea răspândirii anumitor infec ții sau când mâinile sunt murdare semnificativ
și încărcarea bacteriană este prea mare (Greenaway et. al., 2018).
Recent, studiile in vitro și in vivo au testat reducerea bacteriilor tranzitorii. Studiile in
vitro observă numărul și mișcarea organismelor, precum și poten țialul de dezvoltare a
rezisten ței (Ataee și colab., 2014) .
Metodele de testare in vivo analizează alte aspecte, cum ar fi contaminarea de la pacient
la pacient și dacă există sau nu o reducere bacteriană adecvată prin teste care imită utilizarea
reală. Mâinile sunt contaminate, spălate și apoi se observă numărul florei. În cadrul tuturor
produselor antiseptice, există un agent chimic activ (numit biocid) responsabil pentru
distrugerea microorganismelor. Aceste ingrediente active includ alcool, iod, triclosan, gluconat

10
de clorohe xidină, clorură de benzalconiu, triclocarban și para -clor-meta -xilenol și triclosan
(NDAC, 2005).
Dezinfectanții de mâini pe bază de alcool sunt foarte eficienți pentru distrugerea rapidă
a multor agenți patogeni prin acțiunea soluției apoase de alcool, fără a fi nevoie de apă sau de
uscare cu prosoape. Conform Centrelor de Control și Prevenire a Bolilor (CDC), alcoolii au o
activitate germicidă in vitro excelentă împotriva bacteriilor vegetative gram -pozitive și gram –
negative, inclusiv împotriva agențilo r patogeni rezistenți la antibiotice (MRSA, VRE),
Mycobacterium tuberculosis , HIV, virusul gripal și virusurile hepatitei B și C (Ramasethu, 2017;
Di Muzio et al., 2015).
În general, izopropilul este considerat mai eficient împotriva bacteriilor și etilalc oolul
este mai puternic împotriva virusurilor; cu toate acestea, aceasta depinde de concentrațiile atât
ale agentului activ, cât și ale microorganismului de testare. De exemplu, alcoolul izopropilic are
proprietăți lipofile mai mari decât alcoolul etilic ș i este mai puțin activ împotriva virusurilor
hidrofile. În general, activitatea antimicrobiană a alcoolilor este semnificativ mai mică la
concentrații sub 50% și este optimă în intervalul 60 – 90%. Se știe puțin despre modul specific
de acțiune al alcoolil or, dar pe baza eficacității crescute în prezența apei, se consideră, în general,
că acestea pot provoca leziuni ale membranei și denaturarea rapidă a proteinelor, cu interferențe
ulterioare cu metabolismul și liza celulară (McDonnell et.al, 1999).

2.2.Studii cu rezultate publicate in literatur ă

Numeroase studii au demonstrat că formulările care conțin alcool între 60% și 95% sau
50-95% atunci când sunt combinate cu cantități mici de compu și cuaternari de amoniu ,
hexaclorofen sau gluconat de clorhexidin ă, reduc numărul bacteriilor pe piele imediat după scrub
mai eficient decât alți agenți. În general, alcoolul maximizează penetrarea pielii a constituenților
antiseptici activi (de exemplu, iod) și, atunci când este posibil, utilizarea de antiseptice care
conțin alcool trebuie recomandată în medii clinice
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK144036/#parti_ch13.s10 ).
Rezultatele unui studiu comparativ a două produse antisepti ce pentru mâini pe bază de
etanol (etanol 61% plus gluconat de clorhexidină; doar etanol 70%) au arătat că, în comparație
cu produsul doar cu etanol, dezinfectantul etanol plus clorhexidină a fost asociat cu o creștere
bacteriană semnificativ mai mică (Deshpande et al., 2018).

11
În 2000, Pittet și colab. au demonstrat că o creștere a respectării igienei mâinilor de la
48% până la 66%, în principal prin utilizarea, prin frecare, a unui antiseptic de mâini pe bază de
alcool, a putut reduce semnificativ rata infecțiilor asociate asistenței medicale în 3 ani, de la
16,9% la 9,9%.
Hennig et al. (2017) au realizat un studiu comparativ între două produse antiseptice
chirurgicale: o formulare doar cu alcool (produsul A), care conține etanol și n -propanol și o
form ulare care conține o combinație clorhexidină -etanol (produsul B), folosind un protocol
modificat de testare bazat pe standardul european EN 12791 (2016) cu 25 de voluntari. Ca
rezultat, produsul A a realizat o reducere bacteriană mult mai mare decât produs ul B, atât
imediat, cât și după 6 ore. Astfel, formulările optimizate numai cu alcool nu necesită clorhexidină
pentru a obține o eficacitate puternică imediată și susținută. În concluzie, clorhexidina nu este
esențială componentă pentru prepararea chirurgi cală a mâinilor pe bază de alcool.
Un studiu publicat în 2017 în Journal of Infectious Diseases a evaluat activitatea virucidă
a dezinfectantelor de mâini pe bază de alcool împotriva reapariției agenților patogeni virali,
precum virusul Ebola, virusul Zik a (ZIKV), coronavirusul sindromului respirator acut sever
(SARS -CoV) și coronavirusul sindromului respirator din Orientul Mijlociu (MERS -CoV) și a
stabilit că ei și alți viruși înveliți ar putea fi inactivați eficient de formulările I și II ale OMS (pe
bază de etanol, respectiv de izopropanol) (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK513254/ )
De asemenea, Steinmann et al. (2012) au demonstrat că dezinfectanții de mâini pe bază
de alcool prezint ă o superioritate clară față de săpunurile antimicrobiene testate în testul de
suspensie și au obținut, de asemenea, o eficacitate împotriva norovirusului murin după
standardul ASTM E 1838 -10 cu o modificare a EN 1500. Din aceste experimente se pot
recoman da agenți de igienizare a mâinilor pe bază de etanol, formulări fără clătire, având acțiune
virucidă.

12
II. CERCETĂRI EXPERIMENTALE

3. Materiale și metode

3.1.Tulpini microbiene, antiseptic și medii de cultură utilizate

Experimentele au fost realizate în cadrul unui laborator de m icrobiologie din București,
în care s -au testat o serie de dezinfectanți, respectându -se toate normele și regulamentele din
cadrul laboratorului.
Pentru testare s -au folosit 2 tulpini de Staphylococcus aures , oferite de Universitatea
Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, Facultatea de Biotehnologii , în câte 3
replicate (R 1, R 2 și R 3), notate SAL, care este sensibilă la meticilină și SAF, rezistentă la
meticilină. Acestea au fost expuse anterior la octenidină (OCT). Tulpinile utilizate au fost notate
astfel : SAL R 1-OCT, SAL R 2-OCT, SAL R 3-OCT, SAF R 1-OCT, SAF R 2-OCT și SAF R 3-OCT.
Antisepticul testat a fost o soluție de iod -povidonă (PVP -I) de concentrație 10%.
Antibioticele utilizate (figura 3.1., tabel ul 3.1.) pentru testarea sensibilității
antimicrobiene a u fost penicilina G (P, 10 µg), gentamicină (GEN, 10 µg), doxiciclină (DO, 30
µg), tetraciclină (TE, 30 µg), ofloxacină (OFX, 5 µg), tobramicin (TOB, 10 µg), ticarcilin/acid
clavulanic (TCC, 75/10 µg ), ceftazidime (CAZ, 30 µg), a mpicilină (AMP, 10 µg) și
ciprofloxacin (CIP, 5 µg). Adițional s -au folosit și m eticilina (MET, 5 µg) și o xacilina (OX, 5
µg).

Figura 3.1. Microcomprimate de antibiotice utilizate
Tabel 3.1. Antibiotice utilizate

13

Antibiotic Abreviere Concentrație
(µg)
Penicilină G P 10
Gentamicină GEN 10
Doxiciclină DO 30
Tetraciclină TE 30
Ofloxacină OFX 5
Tobrami cin TOB 10
Ticarcilin/acid c lavulanic TCC 75/10
Ceftazidime CAZ 30
Ampicilină AMP 10
Ciprofloxacin CIP 5
Meticilină MET 5
Oxacilină OX 5

Pentru determinarea concentrației minime inhibitorie (CMI) și a concentrației minime
bactericidă (CMB) s -au folosit mediile de cultură: bulion Mueller -Hinton (MHB) (Tulip
Diagnostics (P) Ltd.) și triptonă soia agar (TSA) (Scharlau, Spania), iar pentru testarea
susceptibilității la antibiotice (antibiograma) s -a utilizat mediul de cultură Mueller -Hinton agar
(MHA) (Tulip Diagnostics (P) Ltd.).
Triptonă -soia-agar (TSA) este un mediu general, neselec tiv, care furnizează suficienți
nutrienți pentru a permite o largă varietate de microorganisme să crească. TSA conține digerate
enzimatice de făină, de cazeină și de soia, care furnizează aminoacizi și alte substanțe azotate,
făcându -l un mediu nutritiv pe ntru o varietate de organisme. Glucoza este sursa de energie,
clorura de sodiu menține echilibrul osmotic, în timp ce fosfatul dipotasic acționează ca tampon
pentru a menține pH -ul. Agarul extras din orice număr de organisme este utilizat ca agent de
gelifiere.
Mueller Hinton Bulion (MHB) este un mediu de cultură recomandat pentru testarea
susceptibilității antimicrobiene, ȋn special pentru bacterii aerobe și facultativ aerobe. Se folosește
pentru tulpinile de referință luate ȋn experiment.
Mueller Hinton Agar (MHA) este un mediu de cultu ră neselectiv ce s -a folosit la
realizarea antibiogramei, ȋn vederea testării sensibilității microorganismelor la antibiotice. Este

14
utilizat pentru o gamă variată de microoganisme (aerobe, facultativ anaerobe), motiv pentru care
este des ȋntâlnit ȋn studi ile bazate pe aceste determinări.

3.2.Prepararea mediilor de cultură

Pentru prepararea mediilor de cultură necesare s -au cântărit ingredientele conform rețetei
cu ajutorul balanței analitice, s -a adăugat 20% din cantitatea de apă deionizată ultra -pură
necesară în recipientul utilizat după care s -au adăugat ingredientele în recipient cu ajutorul unei
pâlnii. S-a agitat ușor și s -a adăugat și restul de apă deionizată ultra -pură. S -a amestecat până s –
au dizolvat ingredintele și s -au omogenizat bine în toată cantitatea de apă. S -a determinat pH -ul
înainte și după sterilizare. Re cipientele cu mediu de cultură se așază ȋn autoclav, se pornește
autoclavul pe programul “Sterilizare lichid ă” la 121°C, timp de 30 -45 de minute, în funcție de
mărimea recipientelor (500 -1000 ml). După finalizarea sterilizării s-a verificat sterilitatea
mediului de cultură prin introducerea unei cantități de mediu de cultură ȋn incubator, timp de 3
zile.

3.3. Prepararea inoculului

Activarea tulpinilor ( figura 3.2.) s -a realizat cu 24 h înaintea testării, prin pasarea din
culturi stoc, conserva te la ultracongelator la temperatura de -80° C, pe plăci cu mediu de cultură
triptonă soia agar (TSA), incubate mai apoi la temperatura de 37° C, timp de 24 h.
Inoculele de testare au fost preparate prin recoltarea coloniilor de pe plăcile cu TSA cu o
ansă sterilă și transferate în eprubete sterile, cu câte 5 ml Butterfield’s Phosphate Buffered Water
(PBW: 312 μM KH2PO4, pH 7.2 ± 0.1); se vortexează pentru a se asigura o cât mai bună
omogenizare a microorganismelor. Se măsoară turbiditatea acestei suspensi i (figura 3.3.), cu
ajutorul densitometrului și este ajustată la un standard de 0,5 McFarland prin adăugarea mai
multor microorganisme dacă suspensia este prea limpede sau se diluează cu soluție sterilă PBW
dacă suspensia este prea concentrată.

15

Figura 3.2. Activarea tulpinilor

Figura 3.3. Măsurarea și ajustarea turbidității inoculului

3.4.Prepararea soluției de iod -povidonă (PVP -I)

Se cântăresc 1,2 g iod -povidonă la balanța analitică și se adaugă 12 ml apă deionizată
sterilă (ADS). Se omoge nizează bine. Concentrația este de 10%.

16
3.5.Determinarea susceptibilitǎții microoganismelor la antibiotice înainte de expunerea
la iod -povidonă (antibiograma inițială)

Pentru determinarea antibiogramei s -a utilizat metoda difuzimetrică (Kirby -Bauer).
Antibiograma s -a realizat pentru a dete rmina susceptibilitatea celor 12 antibiotice luate ȋn studiu
la cele 2 tulpini de referință.
Metoda are la bază proprietatea substanțelor antimicrobiene de a difuza într -un mediu de
cultură solid pe c are se însămânțează cultura bacteriană de testat. Interpretarea rezultatelor se
face în funcție de diametrul zone i de inhibiție, care se măsoară cu rigla. Valorile citite (în mm)
se compară cu tabelele de interpretare, tulpina bacteriană apreciindu -se ca fiind sensibilă,
intermediară sau rezistentă la antibioticul respectiv.
Ȋnainte de ȋnceperea lucrului s -au scos recipientele cu discuri de antibiotice din frigider.
Ȋnainte de a deschide recipientele, discurile au fost echilibrate la t emperatura camerei ti mp de o
oră pentru a minimiza condensul și a reduce posibilit atea de umiditate care afectează concentrația
agenților antimicrobieni.
Plăcile cu MHA au fost lăsate să se ȋncălzească la temperatura camerei, astfel încât orice
exces de umiditate să fie absorb it în mediu.
Din inoculul mai sus preparat se realizează două diluții decimale (1 ml inocul + 9 ml
PBW), ajungându -se astfel la 106 din care se inoculează.
Inocularea plăcilor
Pornind din partea superioară a plăcii cu MHA s -a inoculat suprafața cu un tampon steril
umectat ȋn suspensia cu inoculul de microorganisme (figura 3.4.). S -a acoperit ȋntreaga placă
prin ȋnsămânțare ȋn striuri. S -a rotit placa și s -a repetat procedura. Se rotește placa din nou și se
repetă procedura a treia oară pentru o bună di stribuire a inoculului pe placă.

Figura 3.4. Inocularea plăcilor

17
Aplicarea antibioticelor
Discurile au fost plasate pe placă unul câte unul cu ajutorul unei pensete sterile (figura
3.5.) la o distanță de minimum 15 mm de marginea plăcii. Este foarte important să se asigure
contactul complet al discului cu suprafața de agar și să se minimizeze expunerea la contaminanți
de aer.

Figura 3.5. Aplicarea antibioticelor

Pentru fiecare tulpină (SAL, SAF) și fiecare replicat (R 1, R 2, R 3) s-au inoculat câte 3
plăci (a, b, c). Pe plăcile “a” s -au aplicat antibioticele: doxiciclină (DO, 30 µg), gentamicină
(GEN, 10 µg), ofloxacină (OFX, 5 µg), penicilina G (P, 10 µg) și te traciclină (TE, 30 µg). Pe ntru
plăcile “b” s -au utilizat tobramicin (TOB, 1 0 µg), ticarcilin/a cid clavulanic (Tcc, 75/10 µg),
ceftazidime (CAZ, 30 µg), ampicillin (AMP, 10 µg) și ciprofloxacin (CIP, 5 µg). Meticilina
(MET, 5 µg) și o xacilina (OX, 5 µg) s -au adăugat pe plăcile “c” pentru testarea rezistenței
tulpinilor la aceste a ntibiotice.
Incubarea plăcilor
Plăcile au fost ȋntoarse cu capacul ȋn jos (figura 3.6.) și incubate la 37°C, timp de 24 ore.

18

Figura 3.6. Incubarea plăcilor – antibiograma inițială

Citirea și interpretarea rezultatelor
Cu ajutorul unei rigle gradate ȋn mm s -a măsurat diametrul zonelor de inhibiție complete
pe fond negru. Valorile citite (ȋn mm) s -au comparat cu tabelul de interpretare (tabel 3.2.),
tulpinile de referință apreciindu -se ca sensibile (S), intermediare (I) sau rezistente (R) la
antibioticul respectiv.
Interpretarea clinică a rezultatelor antibiogramei se realizează pe baza criteriilor din
tabelul 3.2.

Tabel 3.2. Criterii de interpretare clinică a zonelor de inhibiție pentru stafilococi
(Sursa: https://clsi.org )

Antibiotic Conținut disc
(µg) Diametrul zonei de interpretat (mm)
S I R
Penicilină 10 ≥29 – ≤28
Gentamicină 10 ≥15 13-14 ≤12
Tetraciclină 30 ≥19 15-18 ≤14
Doxiciclină 30 ≥16 13-15 ≤12
Ofloxacină 5 ≥18 15-17 ≤14
Tobrami cin 10 ≥15 13-14 ≤12
Ciprofloxacin ă 5 ≥21 16-20 ≤15
*Semnificația clinică pen tru ticarcilin, ceftazidime și a mpicilină nu a fost evaluată deoarece nu
s fost stabilit niciun criteriu de interpretare de către CLSI.

19
3.6.Determinarea concentrației minime inhibitorie (CMI) și a concentrației minime
bactericide (CMB)

Pentru determinarea acestor concentrații minime se pregătesc 12 eprubete sterile ca în
figura următoare:

Figura 3.7. Schema pentru determinarea concentrați ei minime inhibitorii și a
concentrației minime bactericide

În prima eprubetă se adaugă 2 ml solutie iod povidonă, iar ȋn toate celelalte 11 eprubete
se adaugă câte 1 ml MHB. Ȋn a doua eprubetă peste MHB se adaugă 1 ml soluție iod povidonă
din prima eprubetă, se vortexează și apoi se fac diluții seriale cu câte 1 ml amestec până la
eprubeta a 11 -a inclusiv. Ȋn final se adaugă câte 0,1 ml inocul ȋn toate cele 12 eprubete și se
vortexează foarte bine. Eprubetele sunt apoi incubate la 30°C, timp de 24h.
Pentru fiecare tulpină, etapele de mai sus se realizează de 3 ori.
Interpretarea rezultatelor
După 24 h, eprubetele se scot de la incubator și pentru fiecare eprubetă se notează
prezența (+) sau absența ( -) creșterii microbiene. Ultima concentrație la care nu a avut loc
creșterea microbiană reprezintă concentrația minimă inhibitorie (CMI).
Însămânțarea probelor
După examinarea vizuală și notarea concentrațiilor minime inhibitorii pentru fiecare
tulpină și replicat, se vortexează și se ȋ nsămânțează ȋn plăci Petri din eprubetele 4 -11 pentru

20
cuantificarea ȋncărcăturii microbiene. Metoda de ȋnsămânțare este ʺprin inundareʺ, folosindu -se
1 mL de suspensie microbiană.

Figura 3.8. Pregătirea probelor înainte de incubare

Incubarea plăcilor
Plăcile se incubează la 37°C timp de 24 h.
Evaluarea rezultatelor
După incubare, plăcile Petri se scot de la incubator și se examinează vizual. Pentru fiecare
placă se notează prezența sau absența creșterii microbiene. Prima concentrație la care a pare
creștere microbiană reprezintă concentrația minimă bactericidă (CMB). Din aceste plăci se
realizează inoculul pentru antibiograma finală.

3.7.Determinarea susceptibilitǎții microoganismelor la antibiotice după expunerea la
iod-povidonă (antibiograma finală)

Pentru realizarea antibiogramei finale s -au urmărit acei ași pași descriși la punctul 3.5 .,
diferența fiind inoculul folosit. În acest caz, prepararea inoculelor a presupus prelevarea
tulpinilor deja expuse la iod -povidonă de pe plăci le care au prezentat concentrația minimă
bactericidă și transferarea în eprubete sterile cu câte 5 ml PBW.

21
Din inoculul mai sus preparat se realizează două diluții decimale (1 ml inocul + 9 ml
PBW), ajungându -se astfel la 106 din care se însămânțează în a celași mod ca mai sus.
Aplicarea antibioticelor, incubarea (figura 3.9) și interpretarea rezultatelor se realizează
în aceleași condiții.

Figura 3.9. Incubarea plăcilor – antibiograma finală

22
4. Rezultate și discuții

Testările au fost efectuate în cadrul unui laborator de microbiologie din București și au
avut următoarele obiective principale:
➢ Determinarea concentrației minime inhibitorie (CMI) și a concentrației minime
bactericide (CMB) a unei soluții de iod -povidonă (PVP -I) asupra a 2 tulpini de
S. aureus
➢ Testarea efectului unei soluții de PVP -I asupra rezistenței la antibiotice a 2
tulpini de S. aureus

4.1.Concentrația minimă inhibitorie (CMI) și concentrația minimă bactericidă (CMB)

Turbiditatea a fost prezentă, pentru SAL -R1 și SAL -R2 doar în eprubeta 12, în care s -a
adăugat doar mediu și inocul, iar pentru SAL -R3, și în eprubetele 10 și 11, evidențiindu -se
activitatea microbiană.

Figura 4.1. Evidențierea concentrației de PVP -I după incubare

23
În caz ul tulpinii Staphylococcus aureus SAF, soluția a devenit tulbure în eprubeta 12
doar pentru R 1, pe când pentru R 2 și R 3, soluțiile au devenit tulbure începând cu eprubeta 9,
respectiv 11, demonstrând o eficiență mai scăzută a iod -povidonei asupra acestora .

Tabel 4.1. Evidențierea concentrației minime inhibitorii (CMI)

Eprubeta
Concentratie
% SAL SAF
R1 R2 R3 R1 R2 R3
1 10% – – – – – –
2 5% – – – – – –
3 2,500% – – – – – –
4 1,2500% – – – – – –
5 0,6250% – – – – – –
6 0,3125% – – – – – –
7 0,1563% – – – – – –
8 0,0780% – – – – – –
9 0,0390% – – – – + –
10 0,0195% – – + – + –
11 0,00975% – – + – + +
12 / + + + + + +

Legendă:
“-“ = absență microbiană
“+” = creștere microbiană
= Concentrația minima inhibitorie (CMI)

Din tabelul 4.1. se poate observa că pentru tulpina Staphylococcus aureus SAL, în cazul
primelor două replicate (R 1 și R 2), concentrația minima inhibitorie este de 0,00975%, adică până
la această valoare eprubetele cu soluție au fost limpezi, dovedind lipsa creșterii microbiene.
Pentru R 3 concentrația minimă de antiseptic care inhibă complet multiplicarea bacteriilor ( CMI)
a fost de 4 ori mai mare decât in cazul R 1 și R2. Astfel, se pare că, pentru inhibarea tulpinii SAL,
este suficientă o soluție de iod -povidonă de concentrație mai mică de 0,1 %.
În cazul tulpinii SAF, cele 3 replicate au prezentat concentrații minime inhibitorii
diferite, cea mai sensibilă fiind SAF -R2, iar cea mai rezistentă fiind SAF -R1. Deși concentrațiile

24
au fost diferite, la fel ca în cazul tulpinii SAL, este suficientă o soluție de iod -povidonă de
concetrație mai mic ă de 0,1 % pentru inhibarea tu lpinii SAF.

Tabel 4.2. Evidențierea concentrației minime bactericide (CMB)

Eprubeta
Concentratie
% SAL SAF
R1 R2 R3 R1 R2 R3
1 10% / / / / / /
2 5% / / / / / /
3 2,500% / / / / / /
4 1,2500% 0 0 0 0 0 0
5 0,6250% 0 TNTC TNTC TNTC TNTC TNTC
6 0,3125% TNTC TNTC TNTC TNTC TNTC TNTC
7 0,1563% TNTC TNTC TNTC TNTC TNTC TNTC
8 0,0780% TNTC TNTC TNTC TNTC TNTC TNTC
9 0,0390% TNTC TNTC TNTC TNTC TNTC TNTC
10 0,0195% TNTC TNTC TNTC TNTC TNTC TNTC
11 0,00975% TNTC TNTC TNTC TNTC TNTC TNTC
12 / / / / / / /
Legendă:
/ = nu s -a însămânțat
TNTC = Too Numerous To Count
= Concentrația minima bactericidă (CMB)

Deși, valorile CMI au fost oarecum diferite, concentrațiile minime bactericide (CMB) au
fost aceleași pentru ambele tulpini, la toate replicatele, excepție făcând SAL -R1.
Astfel, așa cum se observă atât în tabelul 4.2., cât și in figuri le 4.2. și 4.3. soluția de iod-
povidonă în concentrație 0,625% a fost letală asupra tulpinii SAL -R1, dovedindu -se a fi mai
puțin rezistentă decât celelalte tulpini, care au fost omorâte de o soluție de PVP -I de concentrație
dublă (1,25%).

25

Figura 4.2. Determinarea concentrației minime bactericide pentru tulpina SAL

Dacă pentru inhibarea ambelor tulpini este necesară o soluție de iod -povidonă de
concentrație mai mică de 0,1 %, pentru a avea efect ba ctericid asupra tulpinilor de
Staphylococcus aureus sol uția de PVP -I trebuie să aibă o concentrație de cel puțin 1,25 %.
Având în vedere faptul că S. aureus este cel mai obișnuit agent al infecțiilor pielii
și țesuturilor moi, precum și al infecțiilor secundare ale plăgilor traumatice sau chirurgicale,

26
infecțiile fiind produse de obicei de către flora proprie (care colonizează tegumentele și
mucoasele) și faptul că iod -povidona acționează asupra acestui microorganism la concentrații
destul de scăzute, se poate afirma că soluția de PVP -I ar putea ocupa cu succes un loc important
în tratamentul acestor infecții.

Figura 4.3. Determinarea concentrației minime bactericide pentru tulpina SAF

27
4.2.Studiul comparativ al antibiogramelor inițiale și finale

Se cunoaște faptul că Staphylococcus aureus a dezvoltat, de -a lungul timpului, rezistență
la antibiotice. Efectuarea antibiogramei a devenit, astfel, obligatorie pentru toate tulpinile de S.
aureus izolate din diverse infecții.

Tabel 4.3. Antibiograma inițială și finală pentru tulpina SAL

Conform tabelului de interpretare (tabel 3.2) și antibiogramei (tabel 4.3., figurile 4.4. –
4.9.), SAL este sensibil ă la penicilina G, gentamicină, doxiciclină, tetraciclină și o floxacin.
Expunerea la iod -povidonă a avut drept efect creșterea sensibilității tulpinii SAL la penicilina
G, gentamicină, doxiciclină, tetraciclină și o floxacin.
Zonele de inhibiție au fost destul de largi și în cazul următoarelor antibiotice: tobramicin,
ticarcilin/acid clavulanic, ampicilină, c iprofloxacin , iar după expunerea la P VP-I și aceste zone
s-au lărgit, ducând la majorarea sensibilității tulpinii SAL. Antibiogramă

Antibiotic Inițial
Zona de inhibiție (mm) Final
Zona de i nhibiție (mm)
SAL -R1 SAL -R2 SAL -R3 SAL -R1 SAL -R2 SAL -R3
Penicilină G 38 36 35 40 40 43
Gentamicină 27 27 26 30 28 26
Doxiciclină 29 30 29 32 31 30
Tetraciclină 34 32 30 35 33 31
Ofloxacină 24 26 25 30 29 27
Tobrami cin 29 29 29 32 30 33
Ticarcilin/acid c lavulanic 42 45 41 42 45 43
Ceftazidime 0 16 14 14 17 14
Ampicilină 38 34 31 40 38 37
Ciprofloxacin 36 30 30 37 32 35
Meticilină 14 16 17 12 15 17
Oxacilină 20 23 30 17 22 30

28
Ceftazidime a av ut cea mai mică zonă de inhibiție atât înainte, cât și după expunerea la
iod-povidonă, ceea ce sugerează că într-o infecție stafilococică, ceftazidime nu ar t rebui
administrat.
De altfel, SAL prezintă o sensibilitate la oxacilină și meticilină mai mare inițial, decât
după tratarea cu iod -povidonă .

Figura 4.4. Antibiograma inițială pentru tulpina SAL -R1

Figura 4.5. Antibiograma finală pentru tulpina SAL -R1

Figura 4.6. Antibiograma inițială pentru tulpina SAL -R2

29

Figura 4.7. Antibiograma finală pentru tulpina SAL -R2

Figura 4.8. Antibiograma inițială pentru tulpina SAL -R3

Figura 4.9. Antibiograma finală pentru tulp ina SAL -R3

30
Tabel 4.4. Antibiograma inițială și finală pentru tulpina SAF

Din tabelul 4.4. și din figurile 4.10. -4.15. se constată că tulpina SAF est e foarte
rezistentă inițial la p enicilina G, rezistență ce scade odată cu expunerea la soluția de iod –
povidonă.
Se remarcă faptu l că și în cazul tulpinii SAF, gentamicina realizează zone de inhibiție
asemănătoare, ca mărime, cu cele de la tulpina SAL, crescând ușor sensibilitatea odată cu
tratarea cu PVP -I. De asemenea, se pare că această tulpină prezintă o sensibilitate mai mare
după acționarea iod -povidonei față de doxiciclină, ofloxacină, tobramicină , ticarcilin/acid
clavulanic, ampicilină și ciprofloxacin.
SAF este o tulpină intermediară față de t etraciclină, dar devine mult mai rezistentă la
ceftazidime, meticilină și o xacilină dupa expunerea la iod -povidonă.
Din cele de mai sus reiese faptul că tulpina SAL este sensibilă la mai multe antibiotice,
în timp ce SAF este o tulpină rezistentă la antibiotice administra te uzual în infecții stafilococice.
Având în vedere acestea, se poate afirma că tratarea cu iod -povidonă a tulpinilor SAL
și SAF, poate duce atât la sensibilizarea la antibiotice a acestora, cât și la dobândirea
rezistenței față de antibiotice. Antibiogramă

Antibiotic Inițial
Zona de inhibiție (mm) Final
Zona de inhibiție (mm)
SAF -R1 SAF -R2 SAF -R3 SAF -R1 SAF -R2 SAF -R3
Penicilină G 15 9 8 17 15 18
Gentamicină 27 27 27 30 29 28
Doxiciclină 18 16 17 20 19 17
Tetraciclină 18 16 15 19 16 17
Ofloxacină 30 29 27 32 29 30
Tobramycin 22 29 28 28 30 31
Ticarcilin/acid clavulanic 20 9 15 22 22 22
Ceftazidime 13 0 0 10 0 0
Ampicilină 17 11 11 24 22 20
Ciprofloxacin 34 33 30 32 33 34
Meticilină 12 12 15 10 10 10
Oxacilină 16 12 13 12 10 10

31

Figura 4.10. Antibiograma inițială pentru tulpina SAF -R1

Figura 4.11. Antibiograma finală pentru tulpina SAF -R1

Figura 4.12. Antibiograma inițială pentru tulpina SAF -R2

32

Figura 4.13. Antibiograma finală pentru tulpina SAF -R2

Figura 4.14. Antibiograma inițială pentru tulpina SAF -R3

Figura 4.15. Antibiograma finală pentru tulpina SAF -R3

33
CONCLUZII

Cercetă rile e fectuate cu scopul de a evidenția efectele tratării unor tulpini de
Staphylococcus aureus cu o soluție de iod -povidonă 10% au condus la urmă toarele concluzii
generale:

➢ Pentru inhibarea atât a tulpinii SAL, cât și a tulpinii SAF, este suficientă o soluție de iod –
povidonă de concentrație mai mică de 0,1%;
➢ Pentru a avea efect bactericid asupra tulpinilor de S. aureus soluția de PVP -I trebuie să
aibă o concentrație de cel puțin 1,25%;
➢ Soluția de PVP -I ar putea ocupa cu succes un loc important în tratam entul infecțiilor
stafilococice;
➢ Într-o infecție stafilococică, ceftazidime nu ar trebui administrat;
➢ Tratarea cu iod -povidonă a tulpinilor SAL și SAF, poate duce atât la sensibilizarea
acestora la antibiotice, cât și la dobândirea rezistenței față de anti biotic;
➢ Tulpina SAL este sensibilă la mai multe antibiotice, în timp ce SAF este o tulpină
rezistentă la antibiotice administrate uzual în infecții stafilococice.

În final, se poate concluziona că, deși soluția de iod -povidonă a demonstrat eficacitate
împotriva tulpinilor de Staphylococcus aureus , în cazul unei infecții stafilococice ale pielii, iod –
povidona ar acționa mult mai bine alături de un antibiotic.

34
BIBLIOGRAFIE

1. Abdolrasouli A., Armstrong -James D., Ryan L., Schelenz S. (2017) I n vitro efficacy of
disinfectants utilised for skin decolonisation and environmental decontamination during
a hospital outbreak with Candida auris , Mycoses , 60(11), p. 758 -763
2. Ataee R. A., A. M.Tavana, WS.M.Khatani F.A.Baghmaleki, L.S. Miry, (2014) The
effects of Hand Washing on Hands Bacterial Flora in Operating Room, J.Health Policy
and Sustainable Health, Spring , 1(2), p. 33 -37
3. Bigliardi P.L., Alsagoff S.A.L., El -Kafrawi H.Y ., Pyon J.K., Wa C.T.C., Villa M.A.,
(2017) Povidone iodine in wound healing: A review of current concepts and practices.
International Journal of Surgery , 44: p. 260 -268
4. Block C., Robenshtok E, Simhon A, Shapiro M., (1997) Evaluation of chlorhexidine and
povidone iodine activity against methicillin -resistant Staphylococcus aureus and
vancomycinresistant Enterococcus faecalis using a surface test. J. Hosp. Infect . 46(2), p.
147–152
5. Capriotti K, Capriotti JA, (2012) Topical iodophor preparations: chemistry,
microbiology, and clinical utility. Dermatol. Online J. 18(11), 1
6. Carod J -F, Ratsitorahina M, Raherimandimby H, Hincky Vitrat V, Ravaolimalala
Andrianaja V, Contet Audonneau N., (2011) Outbreak of Tinea capitis and corporis in a
primary school in Antanan arivo, Madagascar. J. Infect. Dev. Ctries . 5(10), p. 732 –736
7. Clinical and Laboratory Standards Institute (CLSI). Performance standards for
antimicrobial susceptibility testing. 26th ed. Wayne, PA: CLSI; 2016 CLSI supplement
M100S
8. Deshpande, A., Fox, J., W ong, K. K., Cadnum, J. L., Sankar, T., Jencson, A., Gordon, S.
(2018). Comparative Antimicrobial Efficacy of Two Hand Sanitizers in Intensive Care
Units Common Areas: A Randomized, Controlled Trial . Infection Control & Hospital
Epidemiology , 39(03), p. 267 –271
9. Di Muzio M, Cammilletti V, Petrelli E, Di Simone E., (2015) Hand hygiene in preventing
nosocomial infections: a nursing research. Ann Ig . Mar -Apr;27(2): p. 485 -491.
10. Durani P, Leaper D., (2008) Povidone -iodine: use in hand disinfection, skin preparatio n
and antiseptic irrigation. Int. Wound J. 5(3), p. 376 –387
11. Eggers M, Eickmann M, Kowal ski K, Zorn J, Reimer K. (2015) Povidone -iodine hand
wash and hand rub products demonstrated excellent in vitro virucidal efficacy against

35
Ebola virus and modified vacc inia virus Ankara, the new European test virus for
enveloped viruses . BMC Infect Dis , 15, p. 375.
12. Eggers M, Eickmann M, Zorn J., (2015) Rapid and effective virucidal activity of
povidone -iodine products against Middle East respiratory syndrome coronavirus
(MERS -CoV) and modified vaccinia virus ankara (MVA). Infect Dis Ther ., 4, p.491 –
501.
13. Eggers, M., Koburger -Janssen, T., Eickmann, M. et al., (2018) In Vitro Bactericidal and
Virucidal Efficacy of Povidone -Iodine Gargle/Mouthwash Against Respiratory and Oral
Tract Pathogens. Infect Dis Ther 7, p. 249 –259
14. Firanek C., Szpara E., Polanco P., Davis I., Sloand J., (2016) Comparison of Disinfection
Procedures on the Catheter Adapter -Transfer Set Junction. Peritoneal Dialysis
International , 36(2), p. 225 -227
15. Fleurette J, Freney J, Reverdy ME., (1995 ) Les alcohols. In : Antisepsie et Désinfection.
ESKA, Paris, France, p. 252 –267
16. Fumal I, Braham C, Paquet P, Pierard Franchimont C, Pierard GE., (2002) The beneficial
toxicity paradox of antimicrobials in leg ulcer healing impaired by a polymicrobial flora:
a proof -of-concept study. Dermatology 204 (Suppl. 1), p. 70 –74
17. Gottardi W., (2001) Iodine and Iodine Compounds. In: Block S.S., Disinfection,
Sterilization, and Preservation. Philadelphia, Lippincott Williams and Wilkins, Fifth
Edition, p. 159 -184.
18. Greenaway RE, Ormandy K, Fellows C, Hollowood T., (2018) Impact of hand sanitizer
format (gel/foam/liquid) and dose amount on its sensory properties and acceptability for
improving hand hygiene compliance. J. Hosp. Infect . 100(2) p. 195 -201.
19. Hansen S., Sch wab F., Zingg W., Gastmeier P., (2018) Process and outcome indicators
for infection control and prevention in European acute care hospitals in 2011 to 2012 –
Results of the PROHIBIT study. Euro Surveill .23(21)
20. Hennig T.J., Werner S., Naujox K., Arndt A., ( 2017) Chlorhexidine is not an essential
component in alcohol -based surgical hand preparation: a comparative study of two
handrubs based on a modified EN 12791 test protocol. Antimicrobial Resistance &
Infection Control , p. 6 -96.
21. HM Peng, LC Wang, JL Zhai, XS Weng, B Feng, W Wang, (2018) Effectiveness of
preoperative decolonization with nasal povidone iodine in Chinese patients undergoing
elective orthopedic surgery: a prospective cross -sectional study Brazilian J Med Biol Res ,
51, p. 673 -676

36
22. Hugo WB., (1991) A brief history of heat and chemical preservation and disinfection. J
Appl Bacteriol 71, p. 9 –18
23. Ito H, Ito T, Hikida M et al., (2002) Outbreak of highly pathogenic avian influenza in
Japan and anti -influenza virus activity of povidoneiodine products. Dermatology 212
(Suppl. 1), p. 115 –118
24. Kieran E.A., O'Sullivan A., Miletin J., Twomey A.R., Knowles S.J., O'Donnell C.P.F.,
(2017) 2% chlorhexidine -70% isopropyl alcohol versus 10% povidone -iodine for
insertion site cleaning befor e central line insertion in preterm infants: a randomised trial.
Archives of Disease in Childhood. Fetal and Neonatal, Edition 2017 p. 121 -193
25. Kıvanç S.A., Kıvanç M., Bayramlar H., (2016) Microbiology of corneal wounds after
cataract surgery: biofilm forma tion and antibiotic resistance patterns. Journal of Wound
Care, 25(1):12, p. 14 -19.
26. Lachapelle JM., (2012) Antiseptics and Disinfectants. In: Kanerva’s Occupational
Dermatology. 2nd edn. Rustemeyer Th, Elsner P, John SM, Maibach HI eds. Berlin,
Springer,; p 385 –395.
27. Lanjri S., Uwingabiye J., Frikh M., Abdellatifi L., Kasouati J., Maleb A., Bait A.,
Lemnouer A., Elouennass M., (2017) In vitro evaluation of the susceptibility of
Acinetobacter baumannii isolates to antiseptics and disinfectants: comparison bet ween
clinical and environmental isolates. Antimicrobial Resistance & Infection Control , p. 6 –
36
28. Luo Yanzhi, (2016) Trial research on the antibacterial activity of iodine on bacterial
biofilm of Staphylococcus aureus on the surface of titanium alloy Fujian Medical
University
29. McDonnell G, Russell AD., (1999) Antiseptics and disinfectants: activity, action, and
resistance. Clin Microbiol Rev ., p. 147 –179.
30. MJ Anderson, ML David, M Scholz, SJ Bull, D Morse, M Hulse -Stevens, et al. Efficacy
of skin and nasal povi done -iodine preparation against mupirocin -resistant methicillin –
resistant Staphylococcus aureus and S. aureus within the anterior nares Antimicrob
Agents Chemother, 59 (2015), pp. 2765 -2772
31. Moore G., Schelenz S., Borman A.M., Johnson E.M., Brown C.S., Yeas ticidal activity
of chemical disinfectants and antiseptics against Candida auris . Journal of Hospital
Infection, p. 371 -375

37
32. Nagasawa M, Hayashi H, Nakayoshi T., (2002) In vitro evaluation of skin sensitivity of
povidone -iodine and other antiseptics using a three -dimensional human skin model.
Dermatology 204 (Suppl. 1), p. 109 -113
33. NDAC. 2005. Briefing Document: Benefits and Haz ards of Consumer Antiseptic Drug
Products. The Healthcare Topical Antiseptic Review Team. September 22., p. 1 -17
34. Oggioni, M.R., Furi L., Coelho J.R., Maillard J. -Y., Martinez J.L., (2013) Recent
advances in the potential interconnection between antimicrobi al resistance to biocides
and antibiotics. Expert Rev. Anti Infect. Ther. , p. 363 –366
35. Patel, S. (2004) The efficacy of alcohol -based hand disinfectants products. Nursing
Times; 100: 23, p. 32 -34.
36. Pittet D, Hugonnet S, Harbarth S, Monronga P, Sauvan V, Tou veneau S, Perneger TV
(2000) Effectiveness of a hospital -wide programme to improve compliance with hand
hygiene. Lancet 356:1, p.307 –1312
37. Privitera G.P., Costa A.L., Brusaferro S., Chirletti P., Crosasso P., Massimetti G.,
Nespoli A., Petrosillo N., Pittir uti M., Scoppettuolo G., Tumietto F., Viale P., (2017)
Skin antisepsis with chlorhexidine versus iodine for the prevention of surgical site
infection: A systematic review and meta -analysis. American Journal of Infection
Control, 45(2), p. 180 -189.
38. Quatreso oz P, Xhauflaire -Uhoda E, PierardFranchimont C, Pierard GE., (2007) Regional
variability in stratum corneum reactivity to antiseptic formulations. Contact Dermatitis
56(5), p. 271 –273
39. Ramasethu J., (2017) Prevention and treatment of neonatal nosocomial in fections.
Matern Health Neonatol Perinatol , p. 3 -5
40. Ripa S., Bruno N., Reder R.F., Casillis R., (2003) Clinical applications of Povidone –
Iodine as a topical antimicrobial. In: Paulson DS, Handbook of Topical Antimicrobials
Industrial Applications, Industria l applications in consumer products and
Pharmaceuticals: New York, Marcel Dekker, p. 77 -98.
41. Rochon -Edouard S, Pons JL, Veber B, Larkin M, Vassal S, Lemeland JF (2004)
Comparative in vitro and in vivo study of nine alcohol -based handrubs. Am J Infect
Contro l 32(4), p. 200 – 204
42. Rosas -Ledesma P, Mariscal A, Carnero M, Munoz -Bravo C, Gomez -Aracena J, Aguilar
L, Granizo JJ, Lafuente A, Fernandez -Crehuet J (2009) Antimicrobial efficacy in vivo of
a new formulation of 2 -butanone peroxide in n -propanol: comparison with commercial
produc ts in a cross -over trial. J Hosp Infect 71(3), p. 223 –227.

38
43. Salvatico S, Feuillolay C, Mas Y, Verrière F, Roques C., (2015) Bactericidal activity of
3 cutaneous/mucosal antiseptic solutions in the presence of interfering substances:
improvement of the NF EN 13727 European Standard? Medecine et Maladies
Infectieuses, 45 (3), p. 89 -94
44. Shirai T, Watanabe K, Matsubara H, et al., (2014) Prevention of pin tract infection with
iodine -supported titanium pins Journal of Orthopaedic Science , 19(4), p. 598 -602
45. Silas M.R., Schroeder R.M., Thomson R.B., Myers W.G., (2017) Optimizing the
antisepsis proto col: Effectiveness of 3 povidoneiodine1.0% applications versus a single
application of povidoneiodine 5.0. Journal of Cataract & Refractive Surgery , 43(3) p.
400-404
46. Steinmann, J., Paulmann, D., Becker, B., Bischoff, B., Steinmann, E., & Steinmann, J.
(2012). Comparison of virucidal activity of alcohol -based hand sanitizers versus
antimicrobial hand soaps in vitro and in vivo. Journal of Hospital Infection , 82(4), p.
277–280
47. Tsuda, S., Soutome, S., Hayashida, S. et al., (2020) Topical povidone iodine inhibi ts
bacterial growth in the oral cavity of patients on mechanical ventilation: a randomized
controlled study. BMC Oral Health 20, p. 62
48. WHO (World Health Organization), 2009. Guidelines on Hand Hygiene in Health Care:
First Global Patient Safety Challenge C lean Care Is Safer Care. Geneva
49. WHO (World Health Organization), 2016. Global Guidelines for the prevention of
surgical site infection. Geneva.
50. Wiegand C., Abel M., Ruth P., Elsner P., Hipler U.C., (2015) pH Influence on
Antibacterial Efficacy of Common An tiseptic Substances. Skin Pharmacology and
Physiology , 28, p. 147 –158.
51. Wiwanitkit V., (2010) Povidone iodine irritant dermatitis. Indian J. Pharmacol . 42(1),
p. 55
52. Wutzler P, Sauerbrei A, Klocking R, Brogmann B, Reimer K., (2006) Virucidal activity
and cytotoxicity of the liposomal formulation of povidone -iodine. Antiviral Res. 54(2),
p. 89 –97.
53. https://clsi.org
54. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK144036/#parti_ch13.s10
55. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK513254/