ȘEF LUCRĂRI. DR. ANA CRISTINA BREDICEAN T i m i ș o a r a 2 0 1 6 UMFVBT FACULTATEA DE MEDICINĂ Departamentul de Neuroștiințe Disciplina de… [620825]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
„VICTOR BABEȘ” DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ
Departamentul de Neuroștiințe
Disciplina de Psihiatrie

OPROIU D. CARMEN VALERIA

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător Științific
ȘEF LUCRĂRI. DR. ANA CRISTINA BREDICEAN

T i m i ș o a r a
2 0 1 6

UMFVBT
FACULTATEA DE MEDICINĂ
Departamentul de Neuroștiințe
Disciplina de Psihiatrie

OPROIU D. CARMEN VALERIA

LUCRARE DE LICENȚĂ

ROLUL STIGMEI ÎN EVOLUȚIA PSIHOZELOR

Conducător Științific
ȘEF LUCRĂ RI. DR. ANA CRISTINA BREDICEAN

T i m i ș o a r a
2 0 1 6

II

CUPRINS

Mulțumir i………………………………………………………………………………. III
I.Partea general ă……………………. ……………………………………………………. ………… ….IV
1.Int roducere ………………………….. …….. ………………………………………………….. ……… ……V
2.Stigma -realitatea din zilele noastre ……………….. …….. ……………………. ……… …….6
2.1.Generalități și definirea conceptului ……………….. …….. ……………….. …….. ……………. 6
2.2.Tipuri de stigmă …………………………………………… …….. ……………………. …….. …………. 7
2.3.Instrumente de evaluare a stigmei ……………………. …….. ………………….. ………………. 8

3.Conceptul de psihoză -din trecut către prezent ………….. ……… …………………… 9
3.1.Ce este psihoza? …………………………………………………….. …………… ………………………. 9
3.2.Clasificarea psihozelor …………………… ……… ………………………….. ……… ………………10
4.Relația stigmă -psihoză …………………. …….. …………………….. ………….. ………………..17
4.1.Situația prezentă în literatura de specialitate ………… ……… ……………. ………………17
4.2.Metode de optimizare a cestei relații ……………………. ……… ……………. ………………. 17

II.Partea specială ………………………………………………….. ………………… ………………….18
1.Introducere ………………………………………. ……….. …………………….. ……………………….19
2.Obiectivele studiului ……………….. ……….. …………………………….. ……………………….21
3.Material și metodă ……………………… ………. …………………………. ………………………..21
3.1.Material de studiu ………………….. ……….. ……………………………… ………………………..21
3.2.Metodă de studiu ……………………. ……….. ……………………………… ………………………..25
4.Rezultate și dis cuții ………………. ……… ……………………………….. …………………………28
III.Concluzii …………………………… …………. ………………………………. …………………………38
IV.Bibliografie …….. ……………… ………… ………………………………… ………………………….40

III
Mulțumiri

Mulțumesc în primul primul rând parinților și surorii mele care m -au susținut de -a lungul
acestor ani ca studentă a facultății de medicină și au fost alături de mine înconjurându -mă cu
grijă și încurajare permanentă.
Realizarea acestei lucrări de licență nu ar fi fost posibilă fără ajutorul și spri jinul
coordonatorului meu de licență Șef Lucrări Ana Cristina Bredicean și a unora dintre colegi
cărora le mulțumesc și le sunt recunoscătoare.

IV

PARTEA GENERALĂ

V
1.Introducere

Stigma a fost prezen tă în societate încă din Antichitate unde reprezenta un semn,
asemănă tor unui tatuaj, aplicat pe piele prin tăiere sau î nfierare a trădă torilor sau criminalilor
pentru a -i separa într -un mod cât mai clar de oamenii liberi ș i de a face public f aptul că există
ceva rău în legatură cu statutul moral al persoanei respective. Aceste persoane trebuia u
evitate în special în locurile publice. Acest semn, stigmat a fost ulterior aplicat ș i altor
atribute per sonale care erau considerate rușinoase. Stigmel e sunt acele semne care, fiind
observate de membrii unui grup majoritar, pot determina apa riția unor prejudecăț i. Unele
stigme sunt evidente (de exemplu: culoarea pielii ca semn al etniei sau obezitatea), pe cand
altele sunt relativ ascunse (persoane cu tu lburări psihice, homosexuali, analfabeți) [1].
Termenul de stigmat apare și in Biblie, în rândurile Epis tolei Sfântului Pavel unde
spune :”căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Isus ”.Stigmatele religioase sunt
asociate mai ales credin ței catolice și e rau răni care apăreau fie sub forma unei coroane de
spini fie sub forma unor lovituri de bici dar ș i lacrimi sau transpirații de sânge pe care
purtătorii acestora le credeau de origine divină. Cercetările științifice arată însă că stigmatele
de acest gen aveau o origine isterică sau ar fi putut apărea ca urmare a unor simptome
de stress post -traumatic exprimate în inconștient prin auto -mutilare survenită prin
autosugestie negativ ă[2].
Înțelegerea și utilizarea actuală a conceptului de stigmă în științele soc iale se bazează pe
munca lui Erving Goffman, care a descris trei tipuri de stigmă și anume [1]:
-asociată cu diformită ți fizice (membre lipsă, extreme de înalțime sau greutate, desfigurări
faciale, albinism) .
– asociată cu slă biciuni sau defecte de caracter (tulbură rile psihice, șomajul, existenț a unui
cazier judiciar, div orț).
-asociată cu apartenenț a la diferite grupe sociale nedezirabile (apartenenț a la un anumit g rup
etnic, religios, rasial ).

6

2. Stigma -realitatea din zilele noastre

2.1. Generalități și definirea conceptului
Tratatul de pionierat privind stigmatizarea este cel al lui Erving Goffman -“Notes on the
Managemen t of Spoiled Identity”publicat î n anul 1963 ; tratat care este influent în sociologie,
acolo unde își are originea dar și în alte dom enii ca: medicină,, criminologie și psihologie.
Goffman în lucrarea sa privește stigmatizarea astfel :”Credem că un individ care are un
stigmat nici măcar nu este o ființă umană. ”
O definire mai recentă a stigmei: Stigma este definit ă ca o marcă a oprobriul ui public față
de anumite persoane considerate “diferite” într-o societate.Termenul de diferit face referire
în general la imigranți,homosexuali,persoane cu divese dizabilități fizice și psihice [3].
Bazându -se pe cercetări anterioare, Jones și colaboratori i au definit șase dimensiuni ale
stigmei [4]:
1.Mascarea – dacă boala este ascunsă sau expusă și in ce masură vizib ilitatea ei poate fi
controlată;
2.Evoluția – modul în care maladia se schimbă în decursul timpului și efectele sale;
3.Desconsiderarea – potențialul său de a limita interacțiunile sau comunicarea cu ceilalți;
4.Calită țile estetice – gradul în care boala îl face pe individ respingător;
5.Originea – modul în care boala a apărut și responsabilitatea pentru apariția sa;
6.Riscul – gradul de perico l pe care pare sa îl prezinte boala și imediata amenințare a
pericolului ;

7

2.2. Tipuri de stigm ă
*Stigma publică – originea stigmatizării se află în reprezentările cognitive pe care oamenii
le au asupra celor care posedă o condiție stigmatizantă.Acest e reprezentări cognitive pot
declanșa reacții negative emoționale sau compo rtametale.O astfel de reprezentare este dată
de percepția severă a condiției ;nivele ridicate de percepția severită ții evocă atât anxietate cât
și simpatie , iar apari ția ambelor emoț ii simultan pot determina ambivalență emoțională [5].
Aceast ă situație este frecvent întalnită în cazul afecțiunilor ce sunt percepute ca fi ind fatale
sau dizabilizante.O altă caracteristică similară est e dată de percepția condiției ca fiind
periculoasă,pro vocând frică[5].De exemplu oamenii cu boli mintale au fost frecvent
percepu ți ca fiind imprevizibili și periculoș i,fiind ulterior stigmatizați.
*Stigma de sine -numeroase studii au arătat ca stigma de sine are consecințe detrimentale
asupra binelui psiholog ic al persoanelor stigmatizate[6 ].Acest tip de stigm ă poate rezulta
dintr -o conștientizare a stigmei publice. Precum stigma publică,stigma de sine are
componente afective,cognitive și comportamentale operând atât la nivel implicit cât și
explicit [7],[8 ].
Stigma public ă afectează sinele în trei moduri :
1 prin stigma decretat ă- reprezintă tratamentul negativ al unei persoane ce posedă o condiție
stigmatizantă .
2. prin stigma resimțită – reprezintă experiența sau anticiparea stigmatizării de către o
persoană cu o condiție stigmatizantă .
3. prin stigma internalizată – reprezintă reducerea stimei de sine acompaniată de neliniște
psihologică percepută de persoane cu ocondiție stigmatizantă [9].
*Stigma prin asociere -cercet ările au arătat că indivizii asociați cu oam enii stigmatizați
(familie,prieteni,îngrijitori) sunt devalorizați de regulă ca rezultat al legăturilor stabilite cu o
persoană stigmatizată.Acest tip de devalorizare se produce nu doar atunci când există o
conexiune impotrantă între o persoană stigmatizat ă și una nestigmantizată dar și când
conexiunea este pur arbitrară[10 ].Percepț iile stigmei prin asociere s -au dovedit a fi în
legătură cu stigma de sine scăzută și neliniștea psihologică la cei aflați în legătură cu indivizii
stigmatizați, care în majorita tea cercetărilor empirice este familia [7].Oamenii adesea
încerac ă să ascundă relația lor față de un membru al familei stigmatizat [6].

8
*Stigma structural ă – se referă la modalită țile prin care ideologiile sociale și instituțiile
perpetuează sau exacerbează un status stigmatizant [11].Literatura recent ă despre stigmă
admite că stigma produce inegalităț i sociale și este perpetuat ă de hegemonie și de exercitarea
puterii politice, sociale sau puterii economice [12],[13 ].Structurile societ ății ce promovează
stigmat iarea variază din punct de vedere cultural și istoric.Ca și rezultat,examinarea stigmei
structurale necesită examinarea contextului social în care acea stigmă apare și sistemele de
cunoaștere locală ce contribuie la stigma structurală.

2.3.Instrumente de evaluare a stigmei
Cele mai comune intrumente folosite pentru evaluarea stigmei sunt[ 14]:
*Chestionare – chestionarele pot fi de tip î nchis, deschis sau ghiduri de interviu.Adesea
acestea conțin elemente de colectare de date cu privire la cunoștiințele,at itudinile și practicile
raportate.
*Metode calitative – evaluare bazată pe metode calitative cum ar fii interviurile cu actorii
cheie, grupuri de discuții dar și observarea participanților.
*Indicatori – indicatorii sunt adesea folosiți în seturi.Aceștia f urnizează informații separate
pentru fiecare indicator.Împreună ele pot furniza un profil al stigmatizării și discriminării,dar
acestea nu pot f i însumate intr -o singură măsură,cu excepția cazului în care au fost dezvoltate
ca și o scală.
*Scale – scalele reprezintă inst rumente cantitative concepute să ofere un rezultat numeric
care să indice severitatea sau amploarea fenomenului măsurat.Exemple : Stigma Scale,Self –
Esteem Scale[15 ].

9
3.Conceptul de psihoză -din trecut către prezent

3.1.Ce este psihoz a?
Termenul de psihoză sălăsluiește în inima psihiatriei din ultimele două veacuri.Originea
cuvântului este grecească și anume de la ”psyche”care semnifică sufletul sau mintea și
sufixul “oza” care definește generic boala [16].
În ICD 10 -Interational Classi fication of Diseases noțiunea de psihoză pre supune prezența
halucinațiilor ș i ideilor delirante sau a u nui număr limitat de anormalităț i grave ale
comportamentului, cum ar fi de pildă excitația grosieră, hiperactivitatea, inhibiția motorie
marcată, comport amentul catatonic [17].
O evoluție schemtică a conceptulu i de psihoză este reprezentată î n figura de mai jos [17]:

Secolul XIX Secolul XX Secolul XXI

10
3.2. Clasificarea psihozelor
Din p unct de vedere al e aspectelor clinice clasificăm psihozele astfel:

Schizofrenia
Schizofrenia este o psihoză caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire și de
răspunsuri emoționale inadecvate[ 18]. Tulburarea poate să se manifeste prin halucinații
auditive, deliruri paranoide sau bizare, prin vorbire sau gândire dezorganizate și este însoțită
de disfuncție social ă sau ocupațională semnificativă.D ebutul acest or simptome apare de
obicei la î nceputul perioadei adulte, cu o prevalența globală de -a lun gul vieții in jur de 0,3 –
0,7% [19 ].
Ereditatea, mediul din copilărie, factorii neurobiologici, procesele psihologice și sociale apar
drept factor i importanți care pot contribui la apariția tulburării; unele droguri recreaționale
sau medicamente par a cauza sau înrăutați simptomele.Cercetarea actuală se apleacă în
special asupra rolului factorilor neurobilogici,dar nu a fost găsită nici o cauză organică
responsabilă de una singură pentru apariția tulburării.Numeroasele combinații posibile de
simptome au decla nșat dezbateri asupra într ebării dacă diagnosticul reprezintă o singură
tulburare sau este vorba despre mai multe sindroame separate .În ciuda etimologiei
termenului din rădăcinile “skhizein” (a scinda) și “phren” (minte) din greaca veche,
schizofrenia nu î nseamnă o “minte scindată” și nu este acelaș lucru cu tulburarea disociativă
de identitate – cunoscută ș i ca „ tulburare de personalitate multiplă ” sau „personalitate
scindată ”- tulburare cu care este adesea confundată de către publicul larg[20 ].
Schizofren ia este diagnosticată fie pe baza criteriilor din Manualul diagnostic și statistic al
tulburărilor psihice al Asociației Psihiatrice Americane , versiunea DSM -V, fie din
Clasificarea stati stică internațională a bolilor și a problemelor de sănatate î nrudite a
Organizației Mon diale a Sănătații, numit ICD -10[19 ].Criteriile ICD -10 sunt aplicate în
general în țările europene în timp ce criteriile DSM sunt folosite în Statele Unite ale Americii
și restul lumii, fiind cele mai folosite în cercetările științifice. Aceste criterii utilizează
experiențele raportate de bolnavi și anomaliile de comportament raportate,urmate de
evaluarea clinică efectuată de către un profesionist în domeniul sănătații mintale [20].
Tabloul clinic al schizofreniei constă dintr -o combinație în diverse grade a 4
macrosindroame: pozitiv, negativ, dezorganizant și cataton [21]:

11
Macrosindromul pozitiv constă din[21]:
a). Idei delirante – cea mai obișnuită tematică fiind cea paranoidă, de atitudine ostilă a altora
împotriva subiectului.Delirul para noid este precedat de convingerea delirantă de a fi pus sub
supraveghere, el find insoțit de obicei deanxietate secundară.
b). Sindromul de transparență influență – clinic este reprezentat de : citirea, transmit erea sau
sonorizarea gândurilor , furtul gândir ii, retragerea și inserția gândirii, inducerea ”din
exterior” a unor senzații corporale neobișnuite,etc.
c). Halucinații – cele mai caracteristice sunt halucinațiile auditive , comentative dar ș i cele
imperative sau apelative.Se mai întâlnesc halucinații olf active, gustative, kinestezice,
sexuale sau vizuale(rar) .
Macrosindromul negativ constă din [21]:
a). Avoliție, semnificând sărăcia pulsiunilor, tendințelor, curiozită ții, a intenționalită ții în
general.
b) Afectivitatea este și ea modificată – pacientul t răiește subiectiv o ”raceală” sau o
”pustiire” afectivă.
c). Gândirea este săracă, restrictivă, stereotipă , iar relațiile sociale se reduc foarte mult, până
la retragere socială și izolare.
Macrosindromul dezorganizat constă din[21]:
a). Dezorganizare ideo -verbal ă – gândirea și vorbirea se manifestă cu tulburări formale în
sensul circum stanțialită ții, deraierii, incoerențe , vorbiri eliptice, aluzive sau baraj mental.
b). Dezorganizare comportamentală – întregul comportament al pacientului este ciudat, bizar ,
incomprehensibil.
Macrosindromul cataton constă din: hipertonie marcată cu flexibilitate ceroasă, stereotipie,
suges tionabilitate, negativism verbal și/sau alimentar, inhibiție psihomotorie, uneori cu
trecere bruscă î n stare de agitație psihomotorie. Tratamentul obișnuit este reprezentat de
medicația antipsihotică, care î n principal blochează activitatea receptorilor de dopamină (și,
uneori de serotonină).Psihoterapia și recuperarea profesională și socială sunt de asemenea
importante în tratament.În cazu rile severe când cazurile reprezintă un risc pentru sine sau
pentru alții, spitalizarea obligatorie poate fi necesară,deși in zilele noastre internările în spital
sunt mai scurte și mai p uțin frecvente decât în trecut[22 ].

12

Tulbură ri bipolare
Cunoscută în aintea introducerii taxonomiilor moderne ca psihoză maniaco -depresivă ,
tulburarea bipolară constă în succesiunea episoadelor depresive cu episoade maniacale.
Criterii de diagnostic pentru episodul depresiv [21]:
*Prezen ța pentru minim două săptămân i a cel puțin două din următoarele simptome majore :
dispoziție depresivă, pierderea interesului și pla cerii, fatigabilitate crescută. *Prezenț a
pentru pentru minim 2 săptămâni, în cea mai mare parte a timpului, a cel puțin 2 din
următoarele simptome adiț ionale: reducerea capacității de concentrare, reducerea stimei de
sine și a autoîncrederii, idei de vinovăție și lipsă de valoare (chiar în episoadele de severitate
ușoară), viziune tristă și pesimistă asupra viitorului, idei sau acte de auto -vătămare sau
suicide , somn perturbat, apetit alimentar diminuat.
Criterii de diagnostic pentru episodul maniacal [21]:
Episodul maniacal trebuie să dureze cel puțin 1 săptămână și să fie destul de sever încât
interferează în mod negativ cu activitatea ocupațională (duc e la întreruperea muncii) și/sau
socială. Simptomatologia clinică este una complexă și poate fi sistematizată astfel:
* Simptome ale nivelului afectiv: dispoziție elevată și/sau iritabilă, areactivă la situațiile sau
evenimentele exterioare, inadecvată di n punct de vedere a severității și persistenței.
*Simptome ale nivelului instinctiv: accentuarea tuturor pulsiunilor instinctive cu
modificarea comportamentelor motivate de către acestea: creșterea apetitului alimentar, a
dorinței sexuale, hipersociabilita te dar superficială și marcată de oscilații în relațiile
interpersonale, familiaritate accentuată, hipererotism.
*Simptome ale nivelului cognitiv: accelerarea fluxului ideativ până la fugă de idei ce face
aparent gândirea incoerentă, presiunea gândirii, t ulburări de conținut ale gândirii constând
din: idei de grandoare ce se referă fie la identitate fie la capacitatea subiectului; precum în
depresie, uneori pot apare ideile senzitiv -relaționale, de persecuție și prejudiciu ce pot evolua
până la delir paran oid incongruent cu dispoziția afectivă. Mai apar tulburări de persistență a
atenției cu distractibilitate crescută a acesteia și hipomnnezie de fixare secundară.

13
Există o hipermnezie de evocare selectivă pentru evenimentele pozitive din biografia
pacientu lui. Percepția este accentuată pentru detaliile mediului extern și pentru simțul
cromatic.
*Simptome ale nivelului conativ și motivațional: o accentuare a conștientizării tendinței la
act cu foarte multe acte, spontaneitate accentuată dar cu deliberare scu rtă, decizie pripită și
trecere rapidă la act fără persistență în act până la finalizarea acestuia datorită multitudinii
de acte pe care își propune să le pună în aplicare.
*Simptome comportamentale: neliniște psihomotorie ce poate să evolueze până la ag itație
psihomotorie când poate fi necesară contenția farmacologică și/sau mecanică; spre deosebire
de agitația catatonă, în agitația maniacală pacientul utilizează tot spațiul disponibil iar
comportamentele sunt cu scop; flux verbal accelerat până la logor ee, cu tonalitate și
frecvență crescută și cu un conținut corespunzător tulburărilor de conținut ale gândirii ;
expresivitatea mimică este accentuată, gestica amplă, pacient cu jovialitate accentuată ce
transmite starea de bună dispoziție celor din jurul l ui.
*Tulburări ale ciclului somn -veghe: reducerea duratei de somn necesar pacientul nu resimte
stare de oboseală în cursul zilei, având energie crescută.
*Vestimentația este marcată de culori calde și stridente, deși autoigiena poate fi deficitară,
iar la femei va fi un exces de utilizare a podoabelor și fardare stridentă cu utilizarea unei
palete largi de culori.
Pentru diagnosticul de tulburare afectivă bipolară trebuie să avem în istoricul de boală
prezența a minim 2 episoade de dispoziție afectivă modi ficată, din care unul trebuie să fie
de tip h ipomaniacal, maniacal sau mixt[21 ].
Clasificarea tulbură rilor bipolare[23 ]:
A. Tulburare bipolară I – prezența unui episod maniacal sau mixt, de obicei destul de sever
pentru a necesita spitalizare, cu sau fără prezența episoadelor depresive.
B. Tulburare bipolară II – prezența a cel puțin unui episod depresiv sever și a cel puțin un
episod hipomaniacal,dar făra episoade maniacale.
C. Tulburare bipolară cu ciclare rapidă – caracterizată prin prezența a patru sau mai multe
episoade depresive, maniacale sau mixte in decurs de un an.

14
D. Ciclotimia – tulbu rare afectivă mai puțin severă și constă î n alternarea perioadelor de
hipomanie cu episoade de depresie moderată.Tabloul clinic nu cuprinde elemente psihotice
iar ev oluția ei este fie spre vindecare fără recidive, fie se poate agrava, transformându -se în
boală bipolară.
E. Tulburare bipolară indus ă de consumul de medicamente sau substanțe -cum ar fi : alcoolul,
drogurile(amfetamin ă,cocai nă,canabis,opiacee),medicamente d in categoria celor psihotrope
(sedative,anxiolitice,antidepresive și antipsihotice), alte medicamente ca și : anestezice,
analgezice ,antiulceroase, anticoncepționale orale, steroizi, miorelaxante , toxice (substanțele
volatile, insecticide, gaze neurotoxice).
Tratamentul tulburării bipolare [24]:
-medicamente timostabilizatoare (litiu și săruri de litiu ,medicamente antiepil eptice cu ef ect
timostabilizator)
-substanțe antidepresive
-medicamente antipsiho tice (neuroleptice)
-benzodiazepine
Tulbur ări monopolar -depresive
Tulbură rile depresive monopolare se disting de cele bipolare prin faptul c ă nu există istoric
de episod mania cal mixt sau hipomaniacal [25].
Tabloul clinic al depresiei este unul extrem de p olimorf, criteriul temporal necesar punerii
unui diagnostic de episod depresiv fiind acela ca simptomatologia să se manifeste pentru o
durată de minim 2 săptămâni, în cea mai mare parte a timpului. Conform manualelor de
diagnostic, cele 3 simptome esențial e pentru un diagnostic de depresie sunt: dispoziția
depresivă, pierderea intereselor și plăcer ii și fatigabilitatea crescută[21 ].
Dupa Kielholz (1988), sindromul depresiv consti tuie o reacție de baza a ființ ei umane, la
diferite situații sau condiții somat ogene, psihogene sau endogene, care se mainfestă prin
următoarea triadă simtomatică [25]:
-Dispozitie tristă cu sau fără componente anxioase
-Inhibiția gândirii
-Tulburări ale funcțiilor psihomotorii

15
Sindromul axial al depresiei asociază o serie de simptome comune cu : anxietatea,tulburările
de somn, tulburări le depresive ș i altele [26].
Tratamentul psihofacmacologic al tulburărilor monopolar – depresive [21]:
-Medicație antidepresivă – administrată în toate cele trei faze: faza acută, faza de continuare
și faza de întreținere a tratamentului antidepresiv.
-Medicație timostabilizatoare
-Medicație antipsih otică
-Tratament psihoterapeutic : psihoterapie cognitivă , comportamentală, terapie familială, sau
meloterpie.

Tulburare schizoafectiv ă
Tulburarea schizoafectiv ă este o tulburare psihotică primară [27],circumscrierea acesteia în
literatură variază astfel [28]:
1. tulburare schizoafectivă î n care toate episoadele psihopatologice sunt de tip schizoafectiv.
2. tulburare schizoafectivă care prezintă de -a lungul evoluție i și episoade de schizo frenie ,
episoade pur delirante , episoade afecti ve sau chiar o combinație a lor. Ea exclude doar
cazurile care prezintă exclusiv episoade de schizofrenie sau episoade afective fără nici un
episod schizoafectiv.
3. tulburare schizoaf ectivă î n care predomină episoadele de schizofrenie la care se adaugă ș i
episoade schizoafective.
4. tulburare schizoafectivă în care predomină episoadele afective și la care se adaugă
episoade schizoafective.
Tratamentul în tulburările schizoafective constă în administrar ea de antipsihotice
(neuroleptice, antipsihotice de generația a doua ), antidepresive și timostabilizatoare (atât in
cadrul episoadelor de boală dar și ca tratament de înteținere).În periodele în care se obține
remisiunea,este util să se a socieze de asemenea și intervenții psihosociale de genu l
psihoterapiei, psihoeducației[29],[21 ].

16
Tulburare delirant ă persistentă
Acestea reprezintă un grup de psihoze cu evoluție cronică așa cum reiese și din denumirea
lor, delirul sis tematizat.Ele cupri nd vechea ”Paranoia”și “Parafrenia”[21 ].
Paranoia –descrierea de baz ă a paranoiei a fost realizată de Emil Kraepelin, care descria
paranoia ca fiind u n delir tematizat și conștient,î n special de persecuție.Tabloul clinic este
caracterizat de prezența unui d elir sistematizat, aparent logic, bine organizat, care centrează
existența și comportamentul pacientului.Nu sunt prezente halucinații, fenomene de
transparență -influență, tulburări de serie schizo -negative și dezorganizante [21].
Parafrenia -parafre niile con stituie expresia maximă al poten țialului delirant [30].În cadrul
tabloului clinic, pe lânga delirul sistematizat,se mai descrie frecvent și prezența halucinațiilor
vizuale sau auditive, precum și a sindromului de transparență -influență [21].
Tratamentul tu lbură rilor delirante persistente – se indică administrarea antipsihoticelor
incisive de generația I sau a celor atipice.În cazul existenței unei simptomatologii depresive
asociate , abordarea corectă este să se continue cu doza minimă eficientă de neurolept ic și să
se adauge un antidepresiv în doza terapeutică normală.Ocazional, în cazuri extrem de severe,
se indică terapia electroconvulsivantă [31].
Tulburare psihotic ă acută
În cazul acest or psihoze debutul este acut, în câteva zile pâna la 1 -2 săptămâni, precedat sau
nu de un eveniment stresant din viață.
În perioada de stare , caracteristice , delirurile cu teme multiple și schimbătoare de la o zi la
alta;starea afectiv ă este și ea oscilată între anxietate, euforie, extaz, depresie, inhibiție .
Insomia este un simptom frecvent ca și tulburările de atenție și hipomnezia pentru
evenimente recente.Comportamentul este neadecvat, bizar, agitație cu agresivitate, călătorii
fără scop , uneori tentative suicidare ș i acte medico legale.Uneori însă ,tabloul clinic nu est e
așa polimorf și complex, ci se poate reduce doar la deliruri paranoide însoțite de halucinații,
anxietate, nelin iște, depresie [21].
Tratamentul const ă în administrarea de neuroleptice, iar ca și tratament adjuvant anxioli tice
sau medicație timoreglatoare .Psihoterapia , terapia cognitiv -comportamentală și terapia
familială sunt de asemenea recomandate în aceste tipuri de psihoze [31].

17
4.Relația stigmă -psihoză
4.1.Situația prezentă î n literatura de specia litate
În ceea ce privește boala psihică, deci și psih oza, cred că avem cel mai mare număr de
prejudecăți, iar asta reprezintă una dintre cele mai importante piedici în ceea ce privește
înțelegerea bolilor, accesul la tratament, acceptarea persoanelor care suferă de o psihoză în
viața socială, integrarea lor școlară și profesională.
Într-un editorial din British Medical Jurnal dedicat stigmatizării Norman Sartorius susținea
că stigmatizarea reprezintă principalul obstacol în calea unei vieți mai bune pentru sute de
milioane de oameni care suferă de boli psihic e[33].
Rezistența ideilor preconcepute, a stigmatizării persistă, deși au fost strânse date care vin să
infirme aceste idei.De exemplu este extrem de răspândită ideea că oamenii cu psihoze, în
special persoanele cu schizofrenie sunt violente și mai predisp use să comită crime.Un studiu
efectuat longitudinal pe aproape 40 de ani arată că în acest interval numărul de crime comise
de persoanele fără diagnostic psihiatric au crescut în timp ce nu acelaș i lucru se poate spune
despre crimele comise de pacienții cu diagnostic de schizofrenie ;studiu publicat în 1999 de
către Taylor and Gunn[33 ].Un studiu mai recent din 2012 arată că în ceea ce privește
depresia 79% dintre indivizi au confirmat că au experimentat o formă de discriminare din
cauza bolii psihice de car e suferă.
4.2. Metode de optimizare a acestei relații
Metode le de a învinge acest fenomen al stigmatizării au început cu informarea populației,dar
ineficacitatea metodei este dovedit ă de faptul că de multe ori persoanele ce suferă de o
tulburare p sihotică au dificultăți în a accesa serviciile medicale[33 ].
O mulțime de campanii împotriva stigmatizării au fost realizate de -a lungul timpului de către
diverse asociații.Exemple în acest sens vin și din România : Aso ciația ”Aripi” încearcă să
demonstreze talentu l și complexitatea persoanelor cu probleme de sănătate
mintală,bucurându -se de asemenea de sprijinul unor personalități precum Felicia
Filip,Mircea Toma. Probabil, deocamdată singura metodă de a depășii stigmatizarea este de
a avea cât mai multe exemple de persoane cu diagnostic psihotic care reușes c sa facă lucruri
notabile și să învingă piedicile puse de boală și de societate.Un astfel de exemplu este Tom
Harell, cântareț de jazz care este numit cel mai mare trompetist al timpului său, fiind
diagnosticat în acelaș i timp cu schizofrenie paranoidă.

18

PARTEA SPECIALĂ

19
1.Introducere
În prezent, aproximativ 450 milioane de persoane suferă de afecțiuni psihiatrice și
neurologice, ceea ce face ca aceste afecțiuni să figureze în topul afecțiunilor care determină
mortalitate și dizabilitate pe glob. Tulburările psihice atrag unul dintre cele mai mari niveluri
de stigmatizare în societatea actuală, ceea ce are un puternic impact asupra calită ții vieții
pacienților cu tulburări psihice[34 ].
Nu de puț ine ori, pacien ților cu afecțiuni psihice importante le lipsesc anumite c apacități
adaptative sau abilită ți sociale, care nu numai că îi împiedică să facă față unei piețe a muncii
competitive, dar d etermină dificultați în încercarea de a duce o viață cât m ai independent ă
[35]. În plus fața de aceste dificultăț i create de afecț iunea psihică în sine, prejudecă țile
existente în le gătură cu tulburările psihice, mai ales din perspectiva anumitor membrii ai
comuni tății, precum angajatorii sau proprietarii de spa ții de locuit, contribuie în plus la
izolarea socială a pacienților și sunt o sursă de discriminare în domenii diverse precum
angajarea la un loc de muncă s au achizițonarea unei locuințe[1 ].
Stigmatizarea are un impact negativ asupra importanței acordate s ănătății mintale în
comunitate, în dezvoltarea serviciilor de sănă tate mintală dar și în finanț area cercetărilor în
acest domeniu. Bolnavii psihici sunt percepuț i de către societate ca fiind fi e periculoși, fie
imprevizibili . Bolile psihice sunt priv ite ca fiind incomprehensibile ș i incura bile.
Stigmatizarea asociat ă psihiatriei, mai ales schizofreniei, este una din cele mai importante
probl eme cu care se confruntă în prez ent această specialitate medicală.Profesorul Sartorius
de la Universitatea din Geneva spunea că: stigmatul este obstacolul central pe care trebuie
să îl depășim dacă dorim să realiză m ceva î n tratamentul psihiatric, mo tiv pentru care trebuie
luate măsuri î mpotriva stigmei, deoarece “stigma omoară progresul”[1 ].
Stigma internalizată (auto stigmatizarea),partea din stigmă la care se face referire în studiul
acesta se referă la rușinea și așteptarea de a fi discriminat, lucru ce împiedică pacienții să
vorbească despre experiențele lor și îi împiedică să caute ajutor. Astfel, diagnosticarea unei
afecțiuni psihice la o persoană sau internarea sa într -un spital de psihiatrie are multiple
consecințe personale, sociale, profesionale și financiare. Acești pacienți încep să se perceapă
ei înșiși ca fiind diferiți, apă rând astfel autostigmatizarea. Trăind într -o societate care
promovează stigmatizarea, pacienții cu afecțiuni psihice ajung să internalizeze astfel de idei,
crezând că sunt inferiori datorită afecț iunii lor[35 ].

20
Unele dintre cele mai importante motive ale apariției stigmei sunt chiar conflict ele din
interiorul profesiunii psihiatrice privind ideologiile și metodele de tratament, precum și
ostilitatea existentă între psihiatrii și medicii din alte specialită ti, ceea ce a dus la o
marginalizare a psihiatriei între celelalte specialități medicale .Relația dintre stigmă și
profesioniștii din domeniul sănătății mintale este una destul de complexă, deoarece aceștia
pot fi în acelaș i timp stigmatizatori, stigmatizați dar și importanț i agenți ai luptei anti –
stigmă[36 ].
Un aspect e xtrem de important al s tigmatiz ării bolnavilor psihici este reflectarea
patologiilor psihice î n mijloacele de comunicare mass -media. Studiile făcute asupra acestei
teme au demonstrat faptul că în emisiunile informaționale, dar și cele de div ertisment se
prezintă o imagine dist orsionată a bolilor psihice, accentuându -se ideea de periculozitate,
crimi nalitate ș i impredictibilitate[37 ]. Nu trebui e neglijat faptul că tot media poate fi și un
bun aliat în lupta împotriva stigmatizării personelor cu boli psihice și în iniț ierea unor
dezbateri publice pe tema b olilor psihice. Î n acest sens, î n ultimii ani s -au realizat progrese
în lupta anti -stigmă , reflec tată î n mijloacele mass -media, mai ales în țarile dezvoltate din
vestul Europei, astfel că, în prezent, afecț iuni p recum depresia sunt mult mai puț in
stigmatiza nte comparativ cu 10 -20 de ani î n urmă [1].
Fiecare dintre noi poate face o depresie la un moment dat sau poate dezvolta niște
interpretări de prejudiciu fără ca aceste distorsiuni cognitive să ne schimbe existenț a. La fel
și pacienț ii care au un isto ric medical de tulburare psihică, contrar autodevalorizărilor
specifice tulburării și stigmatizării, ar fi firesc să aibă aceleași posibilități și realiză ri precum
semenii lor fără un diagnostic psihiatric[1 ].
În psihiatria actuală conceptul de sti gmatizare este foarte discutat și foarte des cercetat
datorită implicațiilor pe care le ridică în ceea ce privește abordarea terapeutică a patologiei
psihoti ce. Autostigmatizarea reprezintă unul din parametrii care influențiază funcționarea
globală a unei persoane și de asemenea reprezintă un segment la care se poate acționa prin
intervenț ii psihoterapeutice.
Am ales să analizez relația tulbură ri psihotice –autostigmatizare din motivele pe care l e-
am prezentat mai sus dar ș i din inter esul me u față de patologia psihotică care reprezintă una
dintre patologiile complexe din psihiatrie.

21
2.Obiectivele studiului
Prin studiul următor mi -am propus ca și obiectiv evidențierea rolului stigmei, în principal
internalizarea acesteia, în evoluția pe term en lung a psihozelor.
Pentru a realiza acest lucru am pornit lansând următoarele ipoteze:
1. Prezența patologiei psihiatrice la femei se corelează cu o creștere mai mare a
nivelului de autostigmatizare , comparativ cu genul masculin .
2. Numărul de internări se corelează direct cu creșterea nivelului de stigmatizare.
3. Diagnosticul de schizofrenie se corelează cu o creștere a nivelului autostigmei.

3. Material și metodă
Studiul pe care l -am realizat se încadrează în categoria studiilor transversale.
3.1. Materia lul clinic de studiu
Acesta a fost reprezentat de un lot de 25 de subiecți selectați din rândul bolnavilor internați
în Clinica de Psihiatrie Eduard Pamfil din Timișoara. Datorită numărului restrâns de subiecți
nu s-a aplicat metodologia statistică pentru selecția lor,ci s -a realizat pe baza unor criterii de
includere și excludere .
Criterii de includere:
 subiecti cu următoarele diagnostice comform ICD 10 :
-Schizofrenie paranoidă
-Tulburare schizo -afectivă
-Tulbura re afectivă bipolară
-Tulburare depresiva recurenta
 Vârstă de debut între 19 și 61 de ani
 Durata minimă de evoluție a patologiei psihotice de 5 ani
 Subiecții să fie în dispensarizare psihiatric ă ambulatorie î n Timisoara
 Subiecții să fie de acord să participe la un studiu

22

Criterii de excludere :
 Prezen ța unei patologii organice
 Subiecții să nu fie de acord cu participarea la un studiu

Au fost analizaț i următorii parametrii :
 Socio -demografici : V ârsta , Genul , Mediul de proveniență , Niv elul educațional
Statut ul marital
 Clinici: Diagno sticul actual , D urata de evoluț ie a patologiei , Antecedente heredo –
colaterale psihiatrice , Număr de internări
 De autostigmatizare : chestionar standardizat ISMI Internalized Stigma of Mental
Illness.
 Param etrii socio -demografici analizați arată rezultate heterogene datorită numărului
redus de subiecți ș i ele nu pot fi interpretat e din perspectiva epidemiologică .
Au fost studiați 25 de subiecț i dintre care 9 au f ost de gen feminin și 16 subiecț i au
fost de ge n mas culin. Vârsta de debut a subiecților incluși în studiu a fost cuprinsă î ntre 19
și 61 de ani. Totalul cazurilor evaluate repartizate pe grupe de vârstă pentr u fiecare gen este
reprezentat î n tabelul 1.

Tabelul 1. Repartiția lotului pe sexe și grupe d e vârstă.
Decada de
vârstă Femei Bărbați Total
Nr.cazuri % Nr.cazuri % Nr.cazuri %

19-29 ani
30-39 ani
40-49 ani
50-59 ani
>60 ani
2
1
4
1
1
22,2%
11,1%
44,4%
11,1%
11,1%
3
4
4
5
0
18,75%
25%
25%
31,25%
0%
5
5
8
6
1
20%
20%
32%
24%
4%
Total 9 100% 16 100% 25 100%

23

Subiecții prezenți în studiu au ca și mediu de proveniență majoritar mediul urban (18
dintre aceștia provin din mediul urban 7 din mediul rural. Totalul cazurilor repartizate pe
mediu de proveniență pentru fiecare sex este reprezentat în tabelul 2.

Tabelul 2. Repartiția lotului în fu ncție de mediul de proveniență ș i de gen .

Mediul de
proveniență Rural Urban Total
Nr.cazuri % Nr.cazuri % Nr.cazuri %
1.Femei
2.Bărbați 2
5 28,58%
71,42% 7
11 38,89%
61,11% 9
16 36%
64%
Total 7 28% 18 72% 25 100%

Statusul marital al subiecților pentru fiecare gen în parte este reprezentat în tabelul 3.

Tabelul 3. Repartiția lotului în funcție de s tatusul marital.
Status
marital Femei Bărbați Total
Nr.cazuri % Nr.cazuri % Nr.cazuri %
1.Casătoriți
2.Necăsătoriți
3.Divorțați
4.Văduvi 2
2
4
1 28,57%
20%
57,14%
100% 5
8
3
0 71,43%
80%
42,86%
0% 7
10
7
1 28%
40%
28%
4%
Total 9 100% 16 100% 25 100%

24
Tabelul următor,tabelul 4 arată repartiția subiecților în funcție de nivelul de educație pentru
fiecare gen. Din totalul cazurilor 7 subiecți au studii superioare, 9 subiecți a u două sprezece
clase , 7 dintre ei au 10 clase iar 2 dintre aceștia au mai puțin de 10 clase.

Tabelul 4. Repartiția lotului în funcție de nivelul educațional.
Nivel educațional Femei Bărbați Total
Nr.cazuri % Nr.cazuri % Nr.cazuri %
1.Studii superioare
2.Liceu
3.10 clase
4.<10 clase 3
4
2
0 42,85%
44,44%
28,57%
0% 4
5
5
2 57,14%
55,56%
71,43%
100% 7
9
7
2 28%
36%
28%
8%
Total 9 100% 16 100% 25 100%

Patologiile pacienților cuprinși î n acest studiu sunt reprezentate de următoarele psihoze:
schizofrenie -3 cazuri,depresie -5 cazuri,schizofrenie paranoidă – 4 cazuri,tulburare afectivă
bipolară -8 cazuri,tulburare schizo -afectivă – 3 cazuri,tulburare relațională atipică – 1 caz și
psihoză paranoidă depresivă – 1 caz.Aceste patologii reprezentate pentru fiecar e sex sunt
expuse în tabelul 5.
Tabelul 5. Repartiția lotului în funcție de patologia psihiatrică.

Patologie psihiatrică Femei Bărbați Total
Nr.cazuri % Nr.cazuri % Nr.cazuri %
1.Schizofrenie
2.Depresie
4.TAB
5.Tulburare schizo -afectivă
6 Alte tipuri de psihoza 2
2
4
3
1
33,33%
20%
50%
0%
100% 5
4
4
3
0
66,67%
80%
50%
100%
0% 7
6
8
3
1 12%
20%
52%
12%
4%
Total 9 100% 16 100% 25 100%

25
Numărul de internări este un alt parametru luat în considerare în acest studiu. Am
grupat numărul de internări al subiecților astfel: subiecți făr ă internări, subiecț i cu minim o
internare si maxim 5 , subiecți cu minim 6 ș i maxim 10 internări și subiecț i cu peste 10
internări . În tabelul următor,tabelul 6, este reprezentată re partiția pe număr de internăr i și
gen.

Tabelul 6. Repartiția lotului în funcție de numărul de internări.

Număr internări Femei Bărb ați Total
Nr.cazuri % Nr.cazuri % Nr.cazuri %
0 internări
1-5 internări
6-10 internări
>10 internări 0
8
1
0 0%
53,34%
20%
0% 2
7
4
3 100%
46,66%
80%
100% 2
15
5
3 8%
60%
20%
12%
Total 9 100% 16 100% 25 100%

3.2.Metodă de studiu.
Ca și metodă de studiu s -a folosit scala ISMI, o scală internațională ce cuprinde un număr
de 29 de afirmații la care subiecții trebuie să raspundă având la dispoziție patru variante de
răspuns[38]:
-nu sunteți deloc de acor d (1)
-nu sunteți de acord (2)
-sunteți de acord (3)
-sunteți complet de acord (4)
Afirmațiile regăsite în această scală sunt urmatoarele [38]:
1.Nu îmi găsesc locul în lume pentru că am o boală mintală.
2.Persoanele cu o boală mintală au tendința de a fi v iolente.

26
3.Oamenii mă incriminează pentru că am o boală mintală.
4.Evit să mă apropii de oameni care au o boală mintală.
5.Sunt jenat(ă),rușinat(ă) pentru că am o bală mintală.
6.Persoanele cu boli mintale nu trebuie să se căsătorească.
7.Persoanele cu bo li mintale aduc o contribuție societății.
8.Mă simt inferior celorlalți care nu au o boală mintală.
9.Nu socializez la fel de mult cum obișnuiam deoarece boala mea mintală mă poate face să
par sau să mă port ”ciudat„.
10.Persoanele cu boli minale nu pot tr ăii o viață plină de satisfacții.
11.Stereotipurile negative împotriva persoanelor cu boli mintale ca mine,ma ț in izol at(ă)de
lumea ”normală„.
12.Atunci când în preajmă se află persoane care nu au o boală mintală mă simt că nu îmi
găsesc locul și mă simt n ecorespunzător.
13.Mă simt confortabil să fiu văzut în public cu o perosoană care în mod evident se vede că
este bolnavă mintal.
14.Oamenii adesea mă „tratează de sus„ sau mă tratează ca pe un copil doar din cauză că am
o boală mintală.
15.În sinea mea sun t dezamăzit(ă) că am o boală mintală.
16.Faptul că am o boală mintală mi -a dat viața peste cap.
17.Oamenii își sau seama că am o boală mintală după felul în care arăt.
18.Datorită faptului că am o boală mintală, am nevoie de alții care să ia majoritatea dec iziilor
pentru mine.
19.Stau departe de evenimente sociale pentru a nu -mi face de rușine familia și prietenii.
20.E imposibil să fiu ințeles(ă) de oamenii care nu suferă de o boală mintală.
21.Oamenii mă ignoră sau nu mă ia în serios doar pentru că am o bo ală mintală.
22.Nu pot contribuii cu nimic la societate pentru că am o boală mintală.
23.Faptul că am o boală mintală m -a făcut un supraviețuitor tare.

27
24.Nimeni nu ar putea fii interesat să se apropie de mine fiindcă am o boală mintală.
25.În general,pot să imi trăiesc viața așa cum îmi doresc.
26.Pot avea o viață bună,împlinită în ciuda bolii mele mintale.
27.Alții cred că nu pot realiza multe în viață deoarece am o boală mintală.
28.Stereotipurile despre persoanele cu boli mintale se aplică și în cazul m eu.
29.Nu vorbesc mult despre mine deoarece nu vreau să împovărez pe alții cu boala mea
mintală.
Din această scală se desprind 5 subscale [39]:
-Subscala înstrăinare care urmărește să măsoare expe riența subiectivă de a se simți inferior
față de alți membri i ai societății. Această subscală conține afirmațiile numărul:1,5,8,16,17 și
21,
-Subscala asimi lării stereotipurilor cuprinde șapte afirmații ce măsoară gradul în care
persoanele interogate cad de acord asupra stereotipurilor comune despre persoanele cu b oli
mentale.Această scală conține afirmațiile cu numarul:2,6,10,18,19,23,29.
-Subscala discriminare este compusă din cinci afirmații având ca și scop capturarea
percepției respondenților asupra felului în care au tendința de a fi tratați de către alții.Ace astă
scală conține afirmațiile cu numărul:3,15,22,25 și 28.
-Subscala retragere socială, deosebit de influențată de către participanții grupului de interes
conține 6 afirmații.Afirmația numărul:4,9,11,12,13 și 20.
-Subcala rezistența la stigmatizare a fos t concepută cu scopul de a portretiza experiența
participanților de a rezista sau dea nu fi afectați de stigma internalizată.

28

4.Rezultate și discuț ii

Rezultatele obți nute prin aplicarea scalei ISMI au fost corelate cu genul subiecț ilor , cu
diagno sticul lor clinic ș i cu numă rul de internă ri pe care le -au avut subi ecții.

A.Corelația ISMI / genul subiecț ilor

Subscala înstră inare

Reprezentarea din graficul de mai sus arată că media scoru rilor obț inute de către subiecții
participanți la acest stud iu, femei și bărbați, nu indică o diferența majoră. Așadar, în cadrul
subscalei de înstrăinare bărbații și femeile percep cam la acelaș i nivel stigma .

1.8666671.837778
11.11.21.31.41.51.61.71.81.92
Figura 1. Repartiția pe sexe a mediei scorurilor subscalei înstrăinareM
F

29
Subs cala asimilarare a stere otipiilor

În cadrul acestei subscale,reprezentată în graficul de mai s us,se observă că me dia scorurilor
obținute în subsc ala asimilării de către pacienții participanți este mai ridicată la sexul feminin
comparativ cu cel masculin.
Subscala discrimină rii
Subsca la discriminării, reprezentată î n figura 3 indică faptul că part icipanții la studiu de sex
masculin au o medie a scorurilor apr opiată de cea a sexului feminin .Putem deci spune că atât
femeile cât și bărbații se simt discriminați în aceeaș i măsură.

2.083752.248889
11.21.41.61.822.22.42.62.83
Figura 2. Repartiția pe sexe a mediei scorurilor subscalei asimilării stereotip iilorM
F
2.343752.24444
11.21.41.61.822.22.42.62.83
Figura 3. Repartiția pe sexe a mediei scorurilor subscalei DiscriminăriiM
F

30
Subscala retragere socială

În figura de mai sus sunt reprezentate med iile scorurilor obținute de bărbații și femeile
participante la studiu .De aici reiese faptul că rezultatele nu diferă prea mult și că ambele sexe
sunt afectate în mod egal în ceea ce privește retragerea socială.

Subscala de rezistență la stigmă
Media s corurilor reprezenta tă în figura 5,media obținută în cadrul subscalei rezistenței la
stigmă indică faptul că femeile prezintă un grad mai mare de rezistență la stigma față de
bărbați.

2.18625 2.17111
11.21.41.61.822.22.42.62.83
Figura 4. Repartiția pe sexe a mediei scorurilor subscalei retragere socialăM
F
2.4906252.644444
11.21.41.61.822.22.42.62.83
Figura 5. Repartiția pe sexe a mediei scorurilor subscalei rezistența stigmeiM
F

31
B.Corelația ISMI / Număr de internă ri
Subscala de î nstră inare

Figura 6. Reprezentarea mediil or scorurilor subscalei instră inare raportat ă la nr. de internări
Această figură indică faptul că pacienții cu un număr de 6 -10 internări au prezentat cel mai
ridicat scor în cadrul subscalei de înstrăinare .
Subscala de asimilare a stere otipiilor

Figura 7. Reprezentarea mediilor scorurilor subs calei asimilării stereotipiilor raportată la nr. de internări
Subiecții cu mai mult de 10 internări prezintă scoruri mai ridicate la sub scala de asimilare a
steriotipi ilor,în timp ce cei fără internări au obținut cele mai mici scoruri. 2
1.8182.044
1.996667
0 internări 1-5 internări 6-10 internări >10 internări
1.8552.146 2.142.326667
0 internări 1-5 internări 6-10 internări >10 internări

32
Subscala de discriminare

Figura 8. Reprezentarea mediilor scorurilor subscalei discriminării raportată la nr. de internări.
În cadrul acestei subscale, reprezentată în figura 8, este indicat faptul că pacien ții din grupul
cu număr de internări între 6 și 10 prezintă cel mai mare scor,fiind categoria care se simte
cea mai discriminată.
Subscala retragere socială

Figura 9. Reprezentarea mediilor scorurilor subscalei retragere socială raportată la nr . de internări
Retragerea socială î n mod paradoxal a fost mai ridicată la subiecții care nu au avut internare
în clinica de ps ihiatrie ci au fost diagnosticați și tratați î n ambulatorul de psihiatrie. Cele mai
mici scoruri însă, le prezintă pacienții cu una de până la 5 internări. 2.5
2.2705882.74
2.3333
0 internări 1-5 internări 6-10 internări >10 internări
2.665
2.0142.3982.33
0 internări 1-5 internări 6-10 internări >10 internări

33

Subscala de rezistență la stigmă

Figura 10.Reprezentarea mediilor scorurilor subscalei rezistența stigm ei raportată la nr. de internă ri

Figura de mai sus ilustrează reprezentarea mediilor obținute de către pacienții participa nți la
acest studiu în cadrul evaluării subscalei rezistența stigmei. De aici ne dăm seama că
rezistența la stigmă este mai ridicată la subiecț ii cu mai puține internări deși ne -am fi așteptat
ca aceasta să crească o dată cu creșterea numărului de internă ri. Totuși, cele mai mici scoruri
au fost înregistrate la pacienții care nu au avut nici o internare și au fost tratați î n sistem de
ambulator.

2.152.586667
2.31667 2.31667
0 internări 1-5 internări 6-10 internări >10 internări

34
C. Corelaț ia ISMI / diagnostic clinic

Subscala î nstră inare

Figura 11. Reprezentarea mediilor scoruril or subsca lei înstră inare versus patologia psihiatric ă

În cadrul acestei figu ri sunt reprezentate mediile scor urilor sub scalei înstrăinare obținute de
către pacienții cu patologii psihotice partic ipanți la acest studiu. Figura n e indică faptul că
cele mai r idicate valori le -au avut subiecț ii cu un d iagnostic de tulburare depresivă urmaț i
de cei cu patologie de model schizofren. Ne -am fi așteptat ca subiecț ii cu diagnostic de
schizofrenie să aibă scorurile cele mai ridicate deoarece această boală este c onside rată cea
mai stigmatizantă dintre patologiile psihiatrice .Cele mai mici valori au fost înregistrate însă
la pacienții din grupul – alte tipuri de psihoze -, din acest grup făcând parte subiecții
diagnosticați cu tulburare relațională atipică și cei cu episo d depresiv cu simptome psihotice. 2.021422.304
1.95625
1.66333
1
00.511.522.5
Schizofrenie și schizofrenie paranoidă Depresie și psihoză paranoidă depresivă
Tulburare afectivă bipolară Tulburare schizo-afectivă
Alte tipuri de psihoze

35
Subscala de asimilare a stere otipiilor
Figura 12. Reprezentarea mediilor scorurilor subscalei asim ilării stereotipiilor versus patologie psihiatrică
Și în cadrul acestei sub scale,reprezentată î n figura mai sus expusă,sub iecții cu patologie de
model depresiv prezintă cele mai mari scoruri.

Subscala de discriminare
Figura 13. Reprezentarea mediilor scorurilor subs calei discriminării versus patologie psihiatrică
Discriminarea este resimțită cel mai mult de către subiecț ii cu un diagnostic de depresie,
deși ne -am fi așteptat ca aceasta să fie mai mare la subiecț ii cu diagnostic de schizofrenie 2.203752.738
2.1925
1.66333
1.41
00.511.522.53
Schizofrenie și schizofrenie paranoidă Depresie și psihoză paranoidă depresivă
Tulburare afectivă bipolară Tulburare schizo-afectivă
Alte tipuri de psihoze
2.13332.626
2.375 2.333
1.9
00.511.522.53
Schizofrenie și schizofrenie paranoidă Depresie și psihoză paranoidă depresivă
Tulburare afectivă bipolară Tulburare schizo-afectivă
Alte tipuri de psihoze

36
Subscala de retragere socială

Figura 14. Reprezentarea mediilor scorurilor subscale i retragere socială versus patologie psihi atrică

Figura de mai sus, cea cu numărul 14 ilustrează media scorurilor obținute de către pacienții
participanți la studiu în cadru l subscalei retragere socială. Î n cadru l acestei scale grupul de
pacien ți cel mai afectat de retragerea socială este cel al p acienților cu patologie depresivă
probabil ea fiind amplificată și de faptul că poate fi un simptom al bolii de bază . La mică
distanță însă se plasează pacienții diagnosticați cu schizofrenie sau tulburare afectivă
bipolară. Scoruri mai mici înregistrează subiecții cu tulburări schizo -afective sau tulburări
comportamentale atipice.

2.40955
2.523
2.1625
1.6066
1.415
Schizofrenie și schizofrenie paranoidă Depresie și psihoză paranoidă depresivă
Tulburare afectivă bipolară Tulburare schizo-afectivă
Alte tipuri de psihoze

37

Subscal a de rezistență la stigmă

Figura 15. Reprezentarea mediilor scorurilor subscalei rezistența la stigmei versus patologia psihiatrică

Figura 15 ne ara tă faptul că rezistența la stigmă este scazută la subiecț ii cu un diagnostic de
depresie , aspect l a care ne -am așteptat având î n vedere rezultatele obținute anterior .Pacienții
care prezintă însă scoruri mai ridicate sunt schizofrenia și tulburările schizo -afective.

Este importa nt de precizat faptul că ac este rezultatele obținute arată doar anumite aspecte cu
privire la relația î ntre stigmă, mai exact internalizarea acesteia, adică autostigma și
patologiile psihotice.T rebuie însă ț inut con t de faptul că lotul este redu s ca numă r de pacienți,
pentru un studiu mai complex fiind necesar un lot mult mai mare de subiecți dar și aplicarea
unui număr mai mare de metode de evaluare a stigmei.

2.6665
2.48
2.28122.83
00.511.522.533.5
Schizofrenie și schizofrenie paranoidă Depresie și psihoză paranoidă depresivă
Tulburare afectivă bipolară Tulburare schizo-afectivă
Alte tipuri de psihoze

38
III. Concluzii
Autostigma afectează un număr important de subiecți cu tulburări p sihot ice, avâ nd
consecințe negative , atât în plan personal unde scade calitatea vieții bolnavului și
prognosticul patologiei de bază, dar și în plan social unde determină o scadere a funcționă rii
sociale.
În prezent nu este foarte clar stabilit care sunt f actorii de risc implicați în dezvoltarea
autostigmei la unele persoane care au tre cut printr -un episod de psihoză și de ce doar unele
persoane se confruntă cu ace astă problemă. Relația dintre autostigmatizare și evoluția
psihozelor este una complexă î n care ambele componente se influențiază reciproc. Această
relație este importantă pentru construirea intervenț ilor t erapeutice care au rolul de creștere a
funcționă rii globale și a calității vieții subiecților cu patologie psihotică .
Un punct important în ce rcetarea autostigmatizarii îl reprezintă faptul că înainte de
instalarea bolii psihiatrice propriu -zise, persoana însuși intră în contact și acceptă prejudecăți
legate de persoanele cu boli psihice . În continuare el își organizează sistemul personal de
valori plecând tocmai de la aceste referințe preexistente. Astfel, identificăm o primă țintă –
societatea – care ar putea orienta eforturile de suprimare a autostigmei spre schimbarea
prejudecăților sociale.
În lucrarea de față î n urma evaluării parametrilor putem afirma faptul că lotul analizat
este unul heterogen atunci câ nd privim din perspectiva caracteris ticilor sociodemografice în
sensul că : predo mină genul masculin, subiecț ii sunt majorita tea din mediul urban cu o vâ rstă
de debut cuprinsă î ntre 40 și 6 0 ani și necăsă toriți avâ nd studii de nivel mediu.
Aplicarea scalei ISMI care evalueaz ă autostigmatizarea , o componentă importantă a
stigmei , relev ă valori ridicate la toți subiecț ii , aspect foarte important pentru realizarea un ei
conduite terapeutice ad ecvate.
Corelația dintre rezultatele obținute la ISMI și genul subiecților arată urmatoarele:
 Atât subiecț ii de gen mas culin cât ș i cei de gen femini n au o autostigmatizare
ridicată.
 Nu există diferențe semnificative între subiecții de gen masculin și cei de gen
feminin în ceea ce priveș te autostigmatizarea cu mențiunea că femeile
prezintă o rezistență mai ridicată la stigmatizare .

39
Corelaț ia dintre rezul tatele obținute la ISMI și numărul de internări arată
urmatoarele:
 Toți subiecții indiferent de numărul i nternărilor prezintă o autostigmatizare
ridicată.
 Cu cât numărul de internări este mai ridicat cu atât autostigmatizarea este și
ea mai crescută.

Corelația dintre rezultatele obținute la ISMI ș i genul diagnosticul clinic arată
urmatoarele:
 Toți subiecț ii indiferent de diagnosticul clinic prezintă o
autostigmatizare ridicată.
 Patologi a de model depresiv se corelează cu cea mai ridicată
autostigmatizare fiind urmată de cea de model schizofren .
 Rezistenț a cea mai ridicată la autostigmatizare o au subiecț ii cu
patologie de model schizoafectiv .
Putem concluziona faptul că:
 autostigmatizarea este ridicată la toți subiecții ; atât la barbați cât și la femei ,
crește cu num ărul de internări și este mai evidentă la subiecții cu patologie
depresivă.
 rezistența la stigmă este mai ridicată la genul feminin , la subiecții cu mai
puține internări ș i cu o patologie de model schizoafectiv.
Relați a dintre autostigmatizare si evoluț ia ps ihozelor este una complexă î n care
ambele componente se influenț iaza reciproc. Această relație est e importantă pentru
construirea intervenți ilor t erapeutice care au rolul de creștere a funcționării globale și a
calității vieții subiecț ilor cu patologie psih otică .

40
IV. BIBLIOGRAFIE

1. “Terapie Ocupațională : O Perspectivă Psihiatrică Asupra Stigmatulu i”.Terapie –
ocupațională -al-obregia.blogspot.ro. N.p., 2009.
2. Thurston, Herbert. The Physical Phenomena of Mysticism . Roman Catholic Books 2007.
3. Casanave C.P. The stigmatizing effect of Goffman’s stigma label:a reponse to John
Flowerdew, Journal of English for Academic Purposes , vol.7,No.4,2008.
4. Ana Velcea,V.Feier, D.Teodorescu Brînzeu. Adaptările psihologice și stigmatizarea în bolile
cu transmitere sexuală , Timișoara 2008
5. Feldman D. B.,Crandall C.S. Dimensions of mental illness stigma: What about mental illness
causes social rejection? Journal of Social and Clinical Psychology , 26, 2007
6. Stutterheim, S.E., Pryor, J.B., Bos, A.E, et al. HIV-related stigma and psychological distress:
The harmful effects of specific stigma manifestations in various social set tings . AIDS .
2009;23:2353 -2357.
7. Mak, W. W. S., & Cheung, R. Y. M. Affiliate stigma among caregivers of people with
intellectual disability or mental illness. Journal of Applied Research in Intellectual
Disabilities. 2008:21 , 532 -545.
8. Rusch, N., Corrigan P . W., Todd A. R, et al. Automatic stereotyping against people with
schizophrenia, schizoaffective and affective disorders . Psychiatry Research .2011:186, 34 –
39.
9. Herek, G. M. Confronting Sexual Stigma and Prejudice: Theory and Practice . Journal of
Social Iss ues.2007: 63, 905 -925.
10. Pryor J. B., Reeder G. D., Monroe A. E. The infection of bad company: Stigma by
association. Journal of Personality and Social Psychology 2012: 102, 224 -241.
11. Corrigan P., Lam, C. Challenging the structural discrimination of psy chiatric disabilities:
Lessons learned from the American disability community. Rehabilitation Education . 2007:
21, 53 -58
12. Campbell, C. & Deacon, H. Unravelling the contexts of stigma: From internalization to
resistance to change. Journal of Community & Appl ied Social Psychology. 2006: 16, 411417.
13. Scambler G. & Paoli F . Health work, female sex workers and HIV/AIDS: Global and local
dimensions of stigma and deviance as barriers to effective interventions. Social Science and
Medicine . 2008: 66, 1848 -1862.
14. Wim H., Van Brakel M.D. Measuring health – related stigma – a literature review. Psyhology
Health and Medicine. September 2006.
15. Michael King , Sokratis Dinas , Jenifer Show,et al.The Stigma Scale :development of a
standardised measure of the stigma of mental i llness. The British Journal of Psychiatry.
Feb.2007.
16. Radu Vra ști . Măsurarea Sănătății Mentale, carte în format electronic . 2008.
17. Durla M., Daniela Anca, Teză de Doctorat Evoluția longitudinală a psihozelor
funcționale.2014 Timișoara.
18. Schizophrenia – Concise Medical Dictionary (8 ed.):Oxford University Press . 2010.
19. Jim van Os, Shity Kapur. Schizophrenia. 2009. Lancet . 374(9690):635 –45.
20. Picchioni MM., Murray RM. Schizophrenia . 2007. BMJ . 335(7610):91 –5.
21. Ana Cristina Bredicean,Liana Dehelean,Virgil R. Enă tescu, et al.Curs de Psihiatrie
Generală.2014.
22. Becker T., Kilian R. Psychiatric services for people with severe mental illness across western
Europe: what can be generalized from current knowledge about differences in provision,
costs and outcomes of ment al health care?. Acta Psychiatrica Scandinavica Supplement .
2006; 429:9 –16.
23. Balteanu M. Tulburari Afective Bipolare Si Tulburari Depresive[Internet]. Scribd
24. Tudor Udriștoiu, Dragoș Marinescu, Delia Podea, et al. Ghid de farmacoterapie în tulburarea
bipolar ă. 2011.

41
25. Andreia Goagiu. Tulburări depresive pe fond psihoorganic. Iași 2012.
26. Hoppe S.,Schrodl B.,Faltl M. Sleep Disorders and depression. Acta Neurologica
Scandinavica .jul.2008.
27. Mircea Lăzărescu, Ileana -Pepita Stoica. Conceptul de psihoză endogenă la sf. Primului
deceniu al sec.XX. 2011.
28. Cristina Bredicean . Teza de doctorat : Modele clinico -evolutive ale tulbur ării schizoafective
comparativ cu schizofrenia . Timișoara 2010.
29. Ghiduri terapeutice pentru Tulburările Psihiatrice Majore. Varianta finală pentru publicarea
în monitorul oficial. Decembrie 2014
30. Gimena Aburra, Carlos Pereyra, Federico Nanfaro. Parafrenia. Generalidades Teoricas y
Clinicas. Anales de Psiquiatria Clinica y Farmacologia Vol.1, No.1, 2011.
31. Papava I.[Internet].Available from:http://psihi atrie_timisoara.ro/rezidenti/psihozele_acute_
si_tranzitorii.pdf
32. Bredicean C.[Internet].Available from http://psihiatrie_timisoara.ro/rezidenti/psihozele_
acute_si_tranzitorii.pdf
33. Stigmatizarea persoanelor cu diagnostic psihiatric[Internet].Psihoeducatie.2 014. Available
from: http://psihoeducatie.wordpress.com/2014/01/09/stigmatizarea -persoanelor -cu-
diagnostic -psihiatric/
34. Davenpart L. Stigma of bipolar disorder increased among unaffected family
members.Psychol Med.2007
35. Corrigan P. How Clinical Diagnosis Mi ght Exacerbate the Stigma of Mental Illness.
SocialWork Volume 52, Number I, January 2007.
36. Schultze B. Stigma and mental health professionals: a review of the evidence on an intricate
relationship . Int Rev Psychiatry . 2007; 19(2):137 -55.
37. Stuart H. Media portrayal of mental illness and its treatments: what effect does it have on
people with mental illness?. CNS Drugs . 2006; 20(2):99 -106.
38. Brohan E, Gauci D, Sartorius N, Thornicroft G. Self -stigma, empowerment and perceived
discrimination among people with bipolar disorder or depression in 13 European countries:
The GAMIAN -Europe study. Journal of Affective Disorders .2011; 129(1 -3)56-63.
39. Jeniffer Boyd. Poorni Otilingam, Monica Grajales. Internalized Stigma of Mental Illness:
Psychometric Propreties of a Ne w Measure.2003.