Șef lucrări dr. Alexandru Apahidean [304214]

[anonimizat]: Horticultură

PROIECT DE DIPLOMĂ

Absolvent: [anonimizat]:

Șef lucrări dr. [anonimizat]

2020

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECILIZAREA: HORTICULTURĂ

Marcu Liviu

PROIECT DE DIPLOMĂ

CERCETĂRI PRIVIND INFLUENȚA HIBRIDULUI ASUPRA PRODUCȚIEI DE PEPENE VERDE CULTIVAT ÎN CÂMP

Îndrumător ștințific:

Șef lucr. Dr. [anonimizat]

2020

Cuprins

INTRODUCERE 6.

CAPITOLUL I IMPORTANȚA CULTURII DE PEPENE VERDE 6

1.1.Rolul și importanța pepenelui verde în alimentație 6

1.2. Importanța economică a pepenului verde 12

1.3. [anonimizat] 13

[anonimizat] 15

2.1. Particularități botanice și biologice 15

2.2. Particularități ecologice 18

2.2.1. Cerințe față de temperatură 18

2.2.2. Cerințe față de lumină 19

2.2.3. Cerințe față de umiditate 19

2.2.4. Cerințe față de sol 19

CAPITOLUL III TEHNOLOGIA CULTIVĂRII PEPENULUI VERDE 20.

3.1. Importanța culturii de pepene verde 20.

3.2. Sisteme de cultură la pepenii verzi 20.

3.2.1 Cultura de pepeni verzi în câmp 20.

3.2.2. Cultura de pepeni verzi în sere 21.

3.3. Bolile și dăunătorii la pepenii verzi 22.

CAPITOLUL IV PREZENTAREA CADRULUI NATURAL ÎN CARE S-A EFECTUA EXPERIENȚA 26

4.1. Scurt istoric al comunei Gheorghe Doja 26.

4.2. Cadrul natural și evaluarea resurselor naturale 27.

4.2.1. Așezare geografică 27.

4.2.2. Caractere pedologice și hidrologice 28.

4.3. [anonimizat] 28.

CAPITOLUL V [anonimizat] 31.

5.1. Scopul și obiectivele lucrării 31.

5.2. Caracteristicile hibrizilor folosiți în experiment 31.

5.3. Lucrarile pentru infințarea culturii și suprafața de teren pentru care s-a efectuat experimentul .34

5.3.1. Achiziționarea răsadului 34.

5.3.2. Pregătirea terenului 36.

5.3.3. Plantarea 36.

5.4.4. Lucrările de îngrijire 40.

5.4.5. Recoltarea 41.

CAPITOLUL VI REZULTATE 47.

6.1. Rezultate obținute în tone pe hectar pentru fiecare hibrid 47.

6.2 Producția medie pe plantă (kg) 47.

6.3. Numarul mediu de fructe pe plantă 48.

6.4. Influența hibridului asupra producției de pepene verde…………………………………………..49.

CAPTIOLUL VII CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI 50.

7.1. Concluzii 50.

7.2. Recomandări 50.

BIBILIOGRAFIE 51.

[anonimizat], Str. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372,

Cluj-Napoca, România, 2020

REZUMAT

Pepenele verde (Citrullus lanatus) aparține familiei botanice Cucurbitaceae. Acest fruct gustos și răcoros vine la pachet cu numeroase beneficii pentru sănătatea tuturor ce-l consumă.Toate aceste benficii ne sunt oferite de aportul uriaș de substanțe nutritive pe care pepenele verde le conține în miezul lui crocant și dulce ca miere de un roșu aprins și care bucură parcă chipurile tuturor atunci cand este savurat în zile de vară foarte fierbinți.

„Fructele conțin 6-11% substanță uscată; glucide 5-10%, protide 0,6-0,8%, vitamina C 10-15 mg, caroten 1 mg, vitamina B1, săruri minerale: potasiu 220 mg, calciu 20 mg, fier 3 mg, raportate la 100 g substanță proaspătă. ” ( Legumicultură specială : curs / Maria Apahidean, Alexandru-Ioan Apahidean. – Cluj-Napoca : AcademicPres, 2020 )

Este consumat în stare proaspătă, pentru gustul său dulce. Mai este utilizat tot în vederea consumului ca aperitiv sau ca ingredient pentru salate și desertur, motiv pentru care îl regăsim și în cofetării ca ingredient pentru diferite tortui sau prăjituri.

Pepene verde este utilizat și în industria farmaceutică pentru naturiste dar și în producția de șampoane, geluri de duș și săpunuri care au la bază acest fruct.

„Fructele verzi, nematurate se utilizează la prepararea murăturilor asortate, împreună cu alte legume.

Fructele de pepene verde au și valoare terapeutică, folosindu-se în prevenirea și tratarea unor afecțiuni renale, deoarece pot dizolva calculii renali. ” (Legumicultură specială : curs / Maria Apahidean, Alexandru-Ioan Apahidean. – Cluj-Napoca : AcademicPres, 2020 )

.

În această lucrare am vrut sa evidențiez diferențele de producție între hibrizii de pepene verde pe o o suprafață de 3 hectare, alocândule 1 hectar la fiecare.

Pentru înființarea culturii de pepene verde s-au folosit 3 hibrizi. Acesti hibrizi au fost comandați și au venit gata altoiți. Plantuțele altoi de pepene verde au avut ca portaloi dovleacul deoarece au o compatibilitate foarte ridicată și îi permite pepenelui verde să imprumute rezistența, capacitatea de asimilare a nutrienților din sol și vigoarea dovleacului. Acest proces de altoire pe dovleac are ca scop o prouducție mai ridicată și mai timpurie.

Hibrizii aleși de mine în cadrul proiectului sunt :Fascinațion de la Syngenta ,

Mirsinii de la Syngenta și Pata Neagră de la Seminis.

Proiectul de față a fost divizat în 3 părți, în partea I-a vorbindu-se despre importanța culturii de pepene verde și particularitățile ei, tehnologia de cultură și prezentarea localității în care s-a efectuat experimentul și factorii de mediu ale cadrului natural.

În partea a II-a a lucrării am scris despre partea experimentală ,rolul, obiectivele, planul folosit la înființarea culturii de pepene verde cu toate etapele ce au condus la producția finală și în partea III- am structurat concluziile și discuțiile.

În concluzie această cultură este una foarte profitabilă cu producții foarte mari și de calitate dacă sunt aplicate tehnologii cât mai avansate, se aplică un plan bine stabilit și cel mai important lucru, este luat din start în calcul pentru acest tip de cultură în câmp un sistem de irigație bine pus la punct.

INTRODUCERE

Pepenele verde (Citrullus lanatus) un fruct care aparține familiei Cucurbitaceae și are o origine bine definită si cunoscută in comparație cu cea a pepenelui galben. Acesta iși are originea in regiunile sudice ale Africii, mai exact deșertul Kalaharii, unde s-a demonstrat că era consumat si cultivat in Egiptul Antic.

Această scurtă istorie este demosntrată de hieroglifele egiptene descoperite de arheologi pe morminte și care dateaza aproximativ din anul 2400 Î.H.

De la Egipt aceștia încep să se răspândească de-a lungul Mării Mediterane.

Mai târziu prin cartea sfîntă, consolidăm originea si prezența pepenelui verde in Egipt atunci când Moise spune” peștii, pe care i-am mâncat pe gratis în Egipt, castraveții și pepenii „ Numeri 11:5 .

Prin secolul X-lea este pornită cultivarea pepenelui verde si in China, fiind producatorul cel mai mare din zilele noastre .Secolul XIII-lea reprezintă debutul acestei culturi și în Europa.

Câteva legende din Vietnam spun și contrazic din punct de vedere cronologic apariția pepenelui verde în China și apoi in Vietnam. Legenda susține că pepenele a fost desoperit de Mai An Tiem, fiul luat în adopție de către regele Hung. În urma unor evenimente necunoscute cu exactitate acesta a fost exilat pe o insula unde a fost nevoit să supraviețuiască. Închinându-se și cerând ajutor divintăților într-o zi o pasăre a trecut pe deasupra și a pierdut o sămânță care s-a dovedit a fi de pepne. Obligat să supraviețuiască șase luni, a reușit, și fiind primit înapoi in regat el a adus și un pepene verde.

Cum legenda din Vietnam este puțin probabil să fie adevărată, China ramâne sursa cea mai credibilă și oficială.

Europa are si ea la rândul ei o istorie a pepenelui verde, si descoperim că grecii aveau cunostință despre aceasta și este atestat prin câteva documente scrise în secolul al II-lea de către doctorul Galen în care prezenta calitățile medicinale ale acestui fruct.

În secolul al III-lea romanii scriau despre cultivarea pepenelui si prepararea acestuia cu unele condimente.

Abea în Evul Mediu, a avut loc o răspândire puternică și a inceput să fie cultivat pe suprafețe foarte mari fiind cunoscut și în Spania prin secolul XV.

Un document din 1494 atestă că cunoscutul Cristofor Columb a luat semințe cu el si le-a plantat pe insula Isabel. Tot prin aceeași perioadă Charles VIII al Franței a adus pepenele prin Europa Centrală și Europa de Nord.

În Roma Antică pepenle era considerat o delicatesă, lucru ce a dus la introducerea acestuia în diferite rețete culinare, primul din ei fiind Apicus, un scriitor de cărți de bucate al Romei Antice care a scris și prima carte de bucate din lume denumită ”Bucătăria Imperială„ .

Marco Polo a avut și el un impact pozitiv asupra comerțului cu pepeni și asupra raspândirii acestuia prin Mongolia. Se spune că a descoperit în China pepeni mai dulci ca mierea despre care vorbea prin toate călătoriile lui.

CAPITOLUL I – IMPORTANȚA CULTURII DE PEPENE VERDE

1.1.Rolul și importanța pepenelui verde in alimentație

Pepenele verde ca si formă de consum se execută în principal în stare proaspătă mulțumită gustului său foarte dulce, aromei ușor subtilă și miezului său crocant spre epicentru care oferă o senzatie răcoritoare în momentele toride ale verii.

Pepenele este considerat de către nutriționiști un agent hidratant foarte benefic pentru organism (conține apă in proporții maxime de până la 92%) și grăsimi foarte puține.

Fig. 1.1 Pepene verde (fotografie originală, 24 Iulie 2019)

Numeroasele beneficii pe care consumul de pepene roșu le aduce organismului și corpului uman sunt foarte variate și cuprind efecte pozitive asupra sănătății și imunității cât și efecte benefice celulelor creierului și ale picioarelor.

Prin licopenul prezent în pepene se îmbunătățeste funcționarea sistemului cardiovascular cât și a sistemul osos.

Nivelul ridicat de potasiu ajută la fixarea de calciu în organism.

Fig 1.2 Pepene verde ( fotografie originală, 24 Iulie 2019)

Un compus numit citrulină

și prezent în pepene ajută la scăderea și eliminarea surplusurilor de grăsime localizate la nivelul celulelor. La bază citrulina este un aminoacid și este metabolizat de rinichi transformânduse astfel în arginină împiedicând astfel celulele să păstreze grăsimi.

Prin c

ompușii fenolifici pe care îi regăsim în pepeni, aceștia obțin un efect antiinflamator și anti-oxidant.

Valorile nutritionale pentru acest aliment sunt:

Sursă: https://www.csid.ro

1.2. Importanța economică a pepenului verde

Cultura de pepene verde la fel ca și cea de pepene galben, este una dintre cele mai rentabile culturi legumicole realizate în câmp. Folosind un plan bine elaborat din timp, hibrizi de calitate superioară, sisteme de irigații eficiente și tehnologii de cultură avansate, producția o să fie astfel de calitate superioară și o cantitatea de până la 80-120 tone la hectar în zona de sud a țării noastre.Datorită producției foarte mari venitul este considerabil mai ridicat decât costurile de producție.

Influența cea mai mare asupra profitului, o are perioada de minimă ofertă atunci când cererea este ridicată și deasemnea și prețul. Acea perioadă de maxim 2-3 săptămani, când tehnologia de cultură aplicată face diferența între producători și permite ieșirea lor pe piață cu prima producție fiind astfel primii debutanți ai sezonului.

Această perioadă de mare cere si ofertă mică o regăsim de obicei la inceputul sezonului si la terminarea acestuia, aceste două perioade fiind decisive pentru reazlizarea profitului și maximizarea lui.

Cum se întâmplă la toate culturile legumicole, există și perioade moarte atunci când prețul se plafonează din cauza ofertei prea ridicate și cererii prea mici astfel încât pentru cultura de pepene verde prețurile de vânzare ale producatorului ajungând si la 10-15 bani pe kg, in unii ani foarte slabi.

Pepenii verzi aduc în cei mai mulți ani un profit ridicat producătorilor și pe lângă asta este și una din culturile ce produce și foarte multe locuri de muncă. Pe lângă, locurile de muncă permanete ce incep în luna martie-aprilie și se termină în luna octombrie-noimebrie, se creează si locuri de muncă sezoniere, multe din lucrări ca și recoltatul reazlizânduse manual.

Importanța economică este influențată pozitiv si de exportul masiv de pepeni din ultimii ani, care se datorează în mare parte cooperativelor . Acestea au scopul de a face legatura cu piața internaționala dar si națională cu obligația principală de a putea să susțină și să facă față cererii ridicate asigurând un flux exchilibrat și continuu în funție de contractele pe care trebuie să le respecte. Cooperativele sunt considerate și un bun cumpărator pentru producătorii mai mici.

1.3.Răspândire, top zece producție la nivel mondial, și producția la nivel național

Pepenele verde, se cultivaă aproape în toate regiunile care au un climat specific si propice acestui tip de cultură. Mai puțin întâlnită este cultura in sere și solarii, dar există și aceasta in zonele nefavorabile.

Sursa: ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Pepene_verde#/media/Fișier:2005watermelon.PNG )

Cea mai recentă publicație este din 28 februarie, 2019 și este oferită de FoodBiz, pe baza studiului făcut de FAO, și spune că sunt 125 de țări cultivatoare de pepeni verzi, România având locul 25.

In topul celor 10 țări intră:

1.China 79 296 300 T/An

2.Iran 4 059 786 T/An

3.Turcia 4 011 113 T/An

4.Brazilia 2 314 700 T/An

5. Uzbekistan 2 030 230 T/An

6. Algeria 1 895 074 T/An

7. USA 1 842 360 T/An

8. Egipt 1 709 964 T/An

9. Rusia 1 699 334 T/An

10.Mexic 1 331 508 T/An

Potrivit datelor INS in anul 2018, în România s-au cultivat pepeni pe o suprafață totală de 21,1 mii de hectare, producția totală fiind estimată la aproximativ la 584.000 mii de tone.

Principalele județe cultivatoare de pepeni sunt: Dolj, Ialomița , Brăila, Buzău,Giurgiu.

CAPITOLUL II

PARTICULARITĂȚI BOTANICE, BIOLOGICE ȘI ECOLOGICE

2.1. Particularități botanice și biologice

Pepenele verde (Citrulus vulgaris) este o specie de plantă erbacee, anuală și aparține familiei Cucurbitaceae.

Perioada ei de vegetație este cuprinsă între 90-130 de zile.

În funcție de perioada de maturare pepenele verde poate fi:

– timpurii (< 70 zile)

-semitipurii (70-90 zile)

-târzii (90-110 zile)

-foarte târzii (> 110 zile)

Are un sitem radicular extrem de bine dezvoltat, adânc de pâna la 1-1,5m și o extindere pe plan orizontal de 4-5 m.

Tulpina are o lungime de 4-5 metri, este târâtoare, pubescentă și erbacee.Este foarte bine ramificată și poate să prezinte la noduri rădăcini adventive, care ajută la aprovizionarea cu apă și substanțe minerale.

Sursa: (https://gradinadeacasa2.wordpress.com/2013/06/02/cultivare-pepene-verde-in-gradina/ )

Frunzele sunt mari și prezintă pe suprafața lor perișori moi si denși. La baza frunzei se formează câte un cârcel.

Florile la pepene verde sunt unisexuate, foarte rar formează si flori hermafrodite. Florile mascule se dezvoltă cu preponderență pe tulpina principală si cele femele se formează pe lăsatarii superiori.

Polenizararea la pepenele verde este alogamă-entomofilă

Sursa: ( http://gardenbio.ro/ )

În urma polenizării si fecundării se formează fructul, fiind o melonidă mare, (2-18 kg), cu o coaja grosa, verde, sau diferite nuanțe de verde, cu miez de diferite culori, predominant fiind soiurile cu miezul roșu.

Semințele sunt de diferite dimensiuni, mai mari sau mai mici in funcție de soi sau pot lipsii din miezul pepenelui la diferiți hibrizi.

Fructul poate sa aiba diferite forme:

-Globuloasa

–

Sursa: (https://agrobro.ro/product/1087/pepene-verde-sorento-f1.html)

-Alungită

Sursa: (https://twitter.com/adrianneacu/status/899226906469466112)

-Cubic

Sursa: (https://www.whataboutwatermelon.com)

2.2. Particularități ecologice

2.2.1. Cerințe față de temperatură

Pepenele verde face parte din categoria plantelor termofile.

La pepenele verde temperatura cea mai scăzută pentru intrarea în germinație a semințelor este de 140-150 C, iar o temeperatura normală și optimă pentru creștere este de 250-300 C.

Aceștia rezistă foarte bine la secetă.

Nerespectarea condițiilor de temperatură poate duce la putrezirea semințelor în sol.

În ultimii ani înfințarea culturilor cu semințe s-a diminuat și s-au înlocuit semințele cu plantarea directă în câmp a hibrizilor sau a rasadurilor, protejate de arcade ( tuneluri ) cu scopul de a menține o temperatură optimă dar si de a proteja de diferențele puternice de temperatură dintre nopate și zi.

Sursa: ( fotografie proprie )

Oscilatiile mari de temperatură pot duce la avortul floarei.

În perioada de vegetație temperatura optimă este 250-300 C. Când temperatura scade sub 150 C grade plantele pot stagna deoarece procesele fiziologice incetinesc dar și atunci când aceasta ajunge sau chiar depășește 400 C.

La o temperatură de 240- 260 C se efectuează cea mai bună absorție de apă, iar la o temperatură de 180 C absorbția este slabă.

2.2.2. Cerințe față de lumină

Pepenele verde are cerințe ridicate față de lumină. Pentru acumularea de zahăr într-un procent mai mare este necesară o intensitate a luminii de 30.000-60.000 lucși.

În lipsa luminii necesare, producția va fi slab calitativă dar și cantitativă.

2.2.3. Cerințe față de umiditate

Față de apă cerințele pepenilor verzi sunt moderate, deoarece au rădacinile puternic dezovoltate și ajung la adâncimi mari, dar și datorită rădăcinilor adventive ce se formeză dea lungul tulpinei.

Pepenele verde prezintă rezistență la secetă .

Apa este un element important în cultura de pepeni de aceea este necesar un sistem de irigație eficient în zonele de sud ale țării și nu numai unde seceta persistă pe perioade lungi.Nevoia cea mai mare de apă o are în faza de înflorire si legare a fructelor, perioada cand se fac irigări consecutive.

Udarea pepenilor prin irigație are un avantaj major deoarece există un control asupra culturii, astfel încât nu permiți apei să fie în cantități ridicate deoarece pepenii se pot crăpa sau iși pot pierde din dulceața dar nici în cantitate prea mica astfel ca producția să scadă.

Pepenii ajunsi la maturitate conțin peste 90% apă

2.2.4. Cerințe față de sol

Pepenii verzi preferă solurile fertile, bogate în materie organică, ușoare pentru o încălzire rapidă. Solurile pe care se pretează cel mai bine această cultură sunt nisipoase si nispo-lutoase și care au un pH de 6,5 – 7,2. Premergătoarele preferate fiind cerealele dar și leguminoasele anuale.

Pregătirea corectă a solului este una din cele mai importante etape pentru o producție pe măsură.

Umiditatea optimă a solului este de 75-80% în primii 70 de cm de sol.

CAPITOLUL III TEHNOLOGIA CULTIVĂRII PEPENULUI VERDE

3.1. Importanța culturii de pepene verde

Pepenele verde este o cultură importantă, cu o producție globală de 117,02 milioane tone în 2019 conform TRIDGE.

Pepenele verde se utilizează atât în stare proaspată dar și prelucrat. Se poate utliza în industria cosmetică și farmaceutică dar și pentru crearea de medicamente naturiste.

3.2. Sisteme de cultură la pepenii verzi

3.2.1 Cultura de pepeni verzi în câmp

Sursa: Cultură de pepeni verzi în câmp (foto original 2016)

Pepenii verzi se pot cultiva în câmp prin semințe, rasaduri, rasduri obținute din semințe hibrid, dar și răsaduri obținute prin altoirea pepenelui pe dovleac. Răsadurile se obțin în spații protejate, destinte special și se efectuează prin semanat direct în cuburi nutritive, în luna martie.

In ultimii ani culturile sunt înfințate cu plante hibrid, pentru că producțiile sunt mult mai mari.

Aprofundarea acestui sistem de culutră se regăsește în partea practică a proiectului.

3.2.2. Cultura de pepeni verzi în sere

(Sursă: https://ro.farmlux.biz/sad/yagody/arbuz/virasshivanie-v-teplitse.html )

Acest tip de cultură este unul foarte rar întâlnit, deoarece costurile sunt prea ridicate, dar și din cauza întregului proces care este unul foarte anevoios, fiind nevoie de multă atenție și de o monitorizare constantă.

Acest tip de cultură este folosit de obicei în țarile nordice, unde cultura în câmp este imposibilă datorită factorilor de mediu.

Cultura de pepene verde în sere este reazlizată în două cicluri sau etape: ciclul de primăvară și primăvara toamna, pe sol încălzit sau neîncălzit.

Pentru cultivarea pepenilor verzi în seră trebuie îndeplinite următoarele condiții: sera să fie bine încălzită și izolatâ pentru a fi menținută o temperatură uniformă de 18 grade Celsius.

La o seră de un hectar este necesar 2-3 stupi de albine, pentru realizarea polenizării.

Este necesară aplicarea gunoiului de grajd în cantitate de 80-100 t/ha.

Răsadurile sunt realizate prin semănat direct în ghivece sau cuburi nutritive.Necesarul de semințe pentru un hectar este de 1-1,2 kg .

Lumina este un factor important, fiind necesar un cumul de 14 ore.

Pentru producții ridicate, este nevoie de o atenție aparte asupra etapelor de ingrijire și de un plan bine structurat astfel încâ termenele pentru fiecare, etapă sau lucrare necesară sa fie efectuată la timp.

În România descoperim acest tip de cultura intr-o comuna din Prahova ce aparține dl. Lee din Coreeea de Sud care cultivă acolo un soi numit pepepene măr.

Sursa: (https://www.lumeasatului.ro )

3.3. Bolile și dăunătorii la pepenii verzi

1. Făinarea cucurbitaceelor este cauzată de ciupercă Sphaerotheca fuliginea. Este o boală ce cauzaează pagube însemnate în culturile de castraveți, pepeni, dovlecel dar și la alte cucurbitaceae cultivate în câmp cât și sere și solarii . Boala atacă frunzele și se manifestă prin apariția unor pete mari, albe care ulterior devin făinoase odată cu formarea fructificațiilor ciuipercii.Dacă frunza este acoperită în totalitate acesta se usucă și cade. Temperatura de peste 24 de grade celsius si vremea uscată favorizeză apariția ciupercii

Prevenire și combatere:

– distrugerea resturilor vegetale în lunile septembrie, octombrie și noimebrie.
– tratamente chimice cu Topas, Bravo

2. Mana cucurbitaceelor cazuată de către ciuperca Pseudoperonospora cubensis.

Este cea mai importantă boală a acestei familii, producând pagube consistente atât în culturile de câmp, dar si în spațiile protejate. Boala este semnalată prin petelr de culoare galben-verzui ce apar pe frunzr, care ulterior devin galbene și in ultima fază se brunifica. După atac frunzele se usucă și cad, iar fructele rămân mici. Prezența picăturilor de apă pe frunze și temperaturile între 10ș- 30ș C favorizează infectarea.

Prevenire și combatere:
– distrugerea resturilor vegetale de toamna
– irigarea culturilor să se efectueze prin rigole/tuneluri
– cultivarea de soiuri rezistente la mână
– tratamente chimice cu Dithane M45, Bravo, Zeama bordeleză

3. Ofilirea fuzariana cauzată de ciuperca Fusarium oxysporum. Aceasta este o boală vasculară, și se manifestă prin îngălbenirea frunzelor și ofilirea acestora, după care boala avansează treptat spre varful plante.Pe tulpină se observă brunificarea țesutului vascular. Temperaturile între 28ș-32ș, umiditatea ridicată și nivelului de 5-5,6 care cauzează apariția ofilirii.

Măsuri de prevenire și combatere:
– arderea resturilor vegetale de toamnă
– dezinfectarea solului cu aburi la temperaturi de 92-95ș C
– evitarea folosirii în exces a îmgrăsămintelor(azotat de amoniu, superfosfat).
– tratamente chimice în perioada de vegetație cu Topsin, Mirage F

4. Putregaiul cenușiu este cauzat de ciuperca Botrytis cinerea. Atacul se manifestă în sere, solarii dar și în câmp dacă sunt precipitații abundente. Ofilirea bruscă a țesuturilor suculente (tulpini, fructe) este simptomul principal.

Atacul este favorizat de umiditate ridicată, lipsa aerisirii, și udarea excesivă.

Măsuri de prevenire și combatere:
– tratamente chimice asupra solului ,serelor și solariilor
– distrugerea resturilor vegetale
– evitarea fertilizării excesive
– tratamente chimice cu Rovral, Folpan, Teldor in perioada de vegetație.

5. Antracnoza cucurbitaceelor cauzată de Colletotrichum lagenarium. Apar pete de culoare brun-negricioasa pe cotiledoane la plantele abea răsărite.

Apar pete circulare, apoase, de culoare brună pe fructe.

Prevenire și combatere:
-adunarea și distrugerea resturilor vegetale
-tratamente chimice cu Dithane M45.

6. Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor este cauzată de bacteria Erwinia tracheiphila. La plantele infectate frunzele se ofilesc. Ulterior se usucă tulpina și planta în final.

Ofilirea este cauzată de o bacterie care astupă vasele liberiene ale plantei.

Prevenire și combatere:
– distrugerea resturilor vegetale
– tratamente chimice cu Dithane M45 in perioada de vegetație.

Principalii dăunători sunt:

1.Viermele radacinilor- Lupta pentru combaterea lui este una foarte complicată. Se realizează prin sterilizarea solului cu vapori fierbinți de abur sau pe cale chimică.

2.Păianjenul(acarianul) roșu – tratamente cu Vertimec (1 l/ha), Nissorun 10 WP (5 g/12 l apă).

3.Păduchele verde și furnicile – tratamente cu Decis Mega 50 EC (0.2 l/ha), Faster 10 CE (2 ml în 6.6 l apă), Confidor Energy (0.6 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 12 l apă).

4.Musculița albă de sera- tratamente cu Decis Mega 50 EC (0.25 l/ ha), Actara 25 WG ( 0.2 kg/ha), Confidor Energy (1.3 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apă).

5. Tripsul comun și californian-tratamente cu Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apă), Actara 25 WG (0.2 kg/ha), Confidor Energy (1.3 l/ha), Faster 10 CE (2 ml în 6.6 l apă), Karate Zeon 50 CS.

6. Șoarecii de câmp- Sunt unii din cei mai agresivi dăunători deoare combaterea lor este foarte grea, și pot sa distrugă o cultură în câmp in proporții de până la 80%. Atacă rădacinile, vrejul, fructele chiar și sistemele de irigatie producand astfel pagube majore. Acestia traiesc și atacă cu preponderență terenurile foarte secetoase din apropierea lacurilor, și vechilor canale de irigații, dar se întâlnesc în genereal peste tot doar ca nu in proporții atât de uriașe ca în zonele menționate.

7. Ciorile – Sunt dăunători desavârsiți în general, nu doar pentru pepeni. Singurul mod de combatere pentru protejarea sunt tunurile cu aer comprimat care sa acționeze fonic cu bubuiturii puternice la un interval de timp din 10 in 10 de minute. Dar și atunci datorită inteligenței lor, multe dintre ele se adaptează la acest zgomot produs de tunuri si ultima varinată de combatere si cea mai înntâlintă pentru cei cu culturi mari ramâne un paznic permanent care sa protejeze asupra raidurilor. De obicei acestea acționează dimineața pe răcoare și la apus.

Sursa: (https://www.sperietori.ro) Pepeni atacați de ciori.

Sursa: (http://www.canal2.md ) Sursa: (https://www.sperietori.ro)

CAPITOLUL IV PREZENTAREA CADRULUI NATURAL ÎN CARE S-A EFECTUAT EXPERIMENTUL

Sursa:

(https://www.google.com/maps )

Fotografie din satelit a comunei Gheorghe Doja

4.1. Scurt istoric al comunei Gheorghe Doja

Comuna Gheorghe Doja, este o așezare civilă ce s-a dezvoltat puternic incepând cu anul 1926 în jurul satului ce a fost format in anul 1920 de către coloniștii veniți din județul Prahova, mai exact din zonele de deal, unde în prezent se localizează Văleni de Munte, Nucșoara, Ogretin.

Inițial satul se numea Valea lui Șiman, și odată cu înfințarea comunei a luat numele de Principesa Elena.

În 1948, odată instaurat regimul comunist, comuna a primit numele de Gheorghe Doja.

Câteva schimbări majore și istorice pentru această comună din perioada comunistă a fost tranziția acesteia în competența Sloboziei, Ialomița după care a fost preluată în 1952 de către București datorită potențialului agricol pe care îl prezenta încă din acea perioadă și cedată apoi din nou municipiului Slobozia în 1968.

4.2. Cadrul natural și evaluarea resurselor naturale

4.2.1. Așezare geografică

Comuna Gheorghe Doja este localizată în regiunea de sud-est a Romaniei, în județul Ialomița. Se poziționează la o distanță de 15 km în linie dreaptă de municipiul Slobozia. Față de București se poziționează la 105 km, 110 km Ploiești și Brăila, 160 km Constanța si aproximativ 60 km Călărași.

La sud și vest comuna Gheorghe Doja este mărginită de lacul Fundata, în nord de comuna Miloșești, la N-V de satul Crunți, N-E comuna Grivița , E orașul Amara, S-E satul Misleanu iar la S-V de satul Andrășești

Suprafața teritoriului comunei are un cumul de 7608 hectare, împarțite in 239 hectare de intravilan si 7369 hectare extravilan.

Sursa: ( https://www.google.ro/maps )

4.2.2. Caractere pedologice și hidrologice

Singura forma de relief a comunei Gheorghe Doja este câmpia cu usoare denivelări în apropierea lacurilor.

Cadrul natural impune prin caracterisitcile lui la realizarea unui mediu favorabil agriculturii.

Din punct de vedere pedologic, textura predominană a solului din extravilanul comunei Gheorghe Doja, este reprezentată de solurile ușoare ( nisipoase, nisipo-lutoase) dar într-un procent mai scăzut se regăsește si soluri luto-nispoase având o textură medie.

În zonele imediat apropiate ale lacurilor ce încojoară o bună parte a comunei solurile sunt lutoase de culoare galben cărămiziu.

Ph-ul solului pe care se practică cultura de pepeni verzi este cuprins între 5,5-7,5.

4.3. Condițiile climatice a comunei Gheorghe Doja, Ialomița

Sursa: (https://www.meteoblue.com)

"Maxima medie zilnică" (linia roșie continuă) arată temperatura maximă medie a unei zile pentru fiecare lună pentru Gheorghe Doja. De asemenea, "minima medie zilnică" (linia albastră continuă) arată media temperaturii minime. Zilele calde și nopțile reci (liniile punctate albastre și roșii) arată media celei mai calde zile și a celei mai reci nopți ale fiecărei luni din ultimii 30 de ani. ”(NEMS).

Zilele de nori,soare si precipitații

Sursa: (https://www.meteoblue.com)

Graficul arată numărul lunar de zile de soare, parțial înnorate, înnorate și cu precipitații. Zilele cu mai puțin de 20% acoperire cu nori sunt considerate însorite, cele cu 20-80% acoperire ca parțial înnorate iar cele cu peste 80% ca înnorate.( NEMS/METEOBLUE )

Tempereturi maxime

Sursa: (https://www.meteoblue.com)

Diagrama temperaturii maxime pentru Gheorghe Doja afișează câte zile pe lună ating o anumită temperatură. ( NEMS/METEOBLUE )

Cantitatea de preciptații

Sursa: (https://www.meteoblue.com)

Diagrama precipitațiilor pentru Gheorghe Doja arată în câte zile pe lună este atinsă o anumită cantitate de precipitații. ( NEMS/METEOBLUE )

CAPITOLUL V SCOPUL ȘI OBIECTIVELE, MATERIALE DE CERCETARE FOLOSITE LA ÎNFIINȚAREA CULTURII

5.1. Scopul și obiectivele lucrării

Obiectivul acestei lucrări practice este cel de a analiza diferențele între hibrizii de pepene pepene verde în ceea ce privește producția.

În experiment s-au folosit 3 hibrizi : Fascinațion F 1 de la Syngenta , Mirsinii F1 de la Syngenta si Pata Neagră F1 de la Seminis

5.2. Caractersticile hibrizilor folosiți in experiment

5.2.1. Fascinațion F1, Syngenta

CARACTERISTICI:

Hibrid de pepene verde fără semințe, cu fruct mare și capacitate bună de producție;

Recomandat pentru plantare pe segmentul mediu timpuriu;

Plantele sunt puternice, cu o bună capacitate de legare;

La exterior fructele sunt cerate, de tip Crimson, cu formă oval-alungită

Fructele au pulpa densă de culoare roșu intens, fără semințe;

Gustul este bun, dulce și zemos;

Fructele au o capacitate bună de transport și păstrare, atât în câmp, cât și recoltate

( https://www.syngenta.ro)

OBSERVAȚII:

Pepenii fără semințe necesită polenizator (exemplu SP4) în cultură pentru a se asigura legarea;

Raportul de plantare între polenizator / Fascination este de 1:3 (exemplu: 1 rând polenizator la 3 rânduri Fascination). ( https://www.syngenta.ro)

Greutate medie altoit: 8 – 10 kg

Greutate medie nealtoit: 6 – 8 kg

Perioadă vegetație: 75 – 80 de zile

Ambalaj: 1.000 semințe

Sursa :(https://www.syngenta.ro)

5.2.2 Mirsinii F1, Syngenta

CARACTERISTICI:

Hibrid de pepene verde, tip Crimson, cu formă alungită;

Plantele se caracterizează printr-o vigoare medie, asigurând o bună legare a fructelor;

Manifestă comportament de tip generativ;

Fructe uniforme ca mărime;

Se remarcă printr-o calitate deosebită a fructelor, pornind de la uniformitatea acestora ca mărime și formă până la calitatea miezului;

Culoarea externă este foarte atrăgătoare, verde închis cu dungi înguste, verde mai deschis, ușor de recunoscut de către consumatori;

Calitatea internă este excelentă, chiar și în condiții de cultură altoită;

Conținut ridicat de zahăr.

Greutate medie altoit: 8 – 12 kg

Greutate medie nealtoit: 6 – 8 kg

Perioadă vegetație: 62 – 67 de zile

Ambalaj: 1.000 semințe

( https://www.syngenta.ro)

OBSERVAȚII:

Se caracterizează printr-o bună capacitate de regenerare a plantelor după perioadele de stres;

Au fost obținute rezultate foarte bune în cultura altoită.

( https://www.syngenta.ro)

Sursa :(https://www.syngenta.ro)

5.2.3. Pata Neagră F1, Seminis

CARACTERISTICI:

Pata Negra F1 este cel mai cunoscut hibrid Seminis din gama de pepeni verzi cu coaja de culoare inchisă, extra-timpuriu

Plante viguroase ce oferă protectie bună la soare

Fructe de forma sferică, au suprafața netedă, de culoare verde foarte închis

Greutatea medie este de 6-8 kg

Pulpa este de culoare roșu intens, crocantă și foarte dulce, semințele sunt puține și au dimensiuni mici

Hibrid rezistent la transport și cu potential de producție excelent

Rezistent la F (Fusarium wilt, Fusarium oxysporum f.sp.niveum, Race I, rezistenta intermediara)

Se recomandă pentru cultură extra-timpurie în camp la tunel

(https://www.morami.ro)

Sursa (http://www.covera.ro)

5.3. Lucrările pentru înfințarea culturii și suprafața de teren pentru care s-a efectuat experimentul

Suprafața pe care s-a efectuat expermentul face parte dintr-un teren de 15 de ha pe care se cultivă pepeni verzi și pepeni galbeni, iar experimentul s-a realizat pe o parcelă de 3 ha, fiecărui hibrid alocânduse 1 ha.

Tehnologia aplicată de noi în cadrul experimentului, structurează fiecare hectar în formă de dreptungi cu o lungime de 810 m și o lățime de 12,4 m.

Pe lătimea de 12,4 m încap 4 rânduri cu o lățime de 3,1m între ele, astfel încat se formează 4 randuri la hectar pentru fiecare hibrid de pepene.

Pentru înființatrea culturii de pepene verde s-au folosit: 2160 plante altoi Fascinațion, 2700 plante altoi Mirsinii ,3600 plante altoi Pata Neagră

5.3.1. Achiziționarea răsadului.

Plantele au fost comandate pe 5 ianuarie.

În intervalul 28-7 aprilie, plantele hibrid gata altoite ajung la noi după care sunt depozitate în solar pentru 2-3 zile cu scopul aclimatizării. Aceasta perioadă se poate extinde chiar și până la 7-9 zile în funcție de temperatura minimă a zilei. Se planteaza în câmp doar atunci când minima zilei nu este mai mică de 1 grad Celsius.

Pentru eliminarea pierderilor de bani și timp în planul de cultură al anului 2019 am ales să cumpărăm plantele hibrid gata altoite, deoarece procesul este unul complex pentru producerea lor și tehnologia de producere necesită o atenție foarte strictă cât și experiență dar și un spațiu protejat specific.Cele mai mici erori, dar și greșeli pot duce la ulterioare boli, infestări, chiar și compromiterea intregului răsad.

SURSA(FOTOGRAFIE PROPRIE)

Tehnologia prin care sunt produse plantele constă în plantarea în sere specifice, a semințelor hibrid de pepene și la un termen de șase zile mai târziu semințele de doveleac. Odata crescute plăntuțele de pepene si dolvleac, se secționeaza pe diagonală ambele plante, încât la dovleac pastrăm partea de raădăcină și de tulpină inclusiv prima frunză iar la pepene partea de frunze si o parte din tulpina. Secționarea se face pe verticală pentru a le oferii o suprafață de contact cât mai mare și odată unite acestea se prind cu o clemă.

Plusul pe care îl aduce tot acest proces pepenilor, este dat de vigoarea dovlecilor, rezistența lor la boli, și capacitatea lor de extracție a mineraleleor si nutrienților din sol dar si pentru ca oferă un gust mai bun și mai dulce pepenilor. Un alt factor pozitiv și principal este dat de timpurietatea culturii dar și de creșterea producției pe care o ofera altoitul pe dovleac.

SURSA( FOTOGRAFIE PROPRIE)

Sursa fotografie (www.horticultorul.ro)

5.3.2. Pregătirea terenului

Toamna terenul a fost îngrășat cu gunoi de grajd echivalentul a 35 de t/ ha apoi s-a făcut o arătură de 25 de cm adâncime plus o discuire. În primăvară terenul a mai primit un disc. Tehnologia folosită în cazul acestei examinări privind diferențele de producție este aceeași pentru toți cei 3 hibrizi.

După lucrările terenului, prima lucrare este cea înainte de plantare și constă în întinderea unei folii pe pămant, a furtunului ce asigură irigarea și a ingrăsământului Eurofertil51 de la Timac(350 kg îngrășământ pe rând).

Folia are 60 cm lățime.

Aceste 3 lucrări, înfolierea, tragerea furtunului, și ingrăsământul au loc la o singură trecere a utilajului Tf66 tractat de tractor.

Pe un hectar sunt 4 randuri a 800 de m cu o lățime de 3,10m între ele. Sursa(www.eurofertil.com)

Folia este de culoare gri, furtunul ce asigură irigația are distanța între picurători de 30 de cm cu un debit de 1,8l apă la oră pe picurător.

5.3.3. Plantarea

Plantarea s-a realizat manual în cazul nostru dar se poate face și semi-mecanizat.

Plantarea în anul 2019 a avut loc în 2 mai pentru Fascinațion si Mirsinii iar in 3 mai pentru Pata neagră.

Distanța între plante diferă pentru fiecare hibrid.

Fascinațion (1,5m între plante)

Mirsinii (1,2 m între plante)

Pata Neagră (90 cm între plante)

Obligatoriu în aceeași zi peste plante au fost trase tunelele.

Tunelul are rolul de a proteja plantele pe timp de noapte de temperaturile scăzute, lucru ce asigură timpurietate în cultură.

Tunelele din experiența noastră sunt construite din arcade de metal de 1,5 m lungime și se înfig în pământ pe latul foliei, ținând ca reper de mijloc plantele și având o înalțime de 40 cm de la sol la punctul cel mai înalt format. Distanța între arcade este de 1,5 m.

Odată montate arcadele, în urma lor cu un alt utilaj de înfoliere , se trage folia pe deasupra lor pe tot lungul rândului dar în cazul acestei culturi la noi s-a realizat manual această etapă.

Folia are o lățime de 1,6 m, și poate fi 15, 25 sau 30 de microni. Noi am folosit folie de 25 de microni. Caracteristica pe care o oferă numarul de microni ai foliei se reflectă în temperatura din tunel.

Diferența de temeperatură în tunel pe care o oferă folia de 15 față de cea de 25 de microni este de 1 grad Celsius.

Sursa (Fotografie proprie)

Sursa (fotografie proprie)

Sursa (fotografie proprie)

Sursa (fotgrafie proprie)

Sursa (fotgrafie proprie)

5.4.4. Lucrările de îngrijire

După 5 zile de la plantare s-au completat golurile.

La 14 zile distanță am aplicat un insecticid Actara și un fungicid Bravo care combate mana.

La o perioadă de alte 14 zile de la ultimile tratamente am aplicat un fungicid Shavit

Iar dupa legarea fructelor, în 4 mai am aplicat un insecticid Moschilan împotriva paianjenului roșu, un dăunator des întalnit în aceste culturi și care poate să distrugă cultura în proporții de până la 90% .

După ce sunt temperaturi de peste 30 grade celsius constant se mai aplică un tratament pentru acest daunător.

Toate aceste tratamente sunt efectuate în scop preventiv nu curativ și sunt realizate cu ajutorul metului și se folosesc 400 de l de apă la hectar pentru fiecare tratament.

Fertilizările sunt efectuate prin sistemul de irigație.

Sursa(https://tehnofavorit.ro)

La 7 zile de la plantare se aplică un starter (Fosfor) cam 2 grame pe plantă.

14 zile mai târziu am aplicat o fertilizare cu azot si fosfor

Dupa 7 zile s-a aplicat o fertilizare cu calciu, potasiu

În funcție de puterea de dezvoltare a pepenilor și vrejului se pot aplica și alte fertilizări înainte de legarea fructelor dar noi am optat doar pentru o fertilizare cu azot și potasiu la pata neagră pe o porțiune mai restrânsă din apropierea drumului principal unde din cauza traficului și al prafului ce se ridica dezvoltarea fructelor a fost puțin defavorizată.

Înainte de coacerea pepenilor s-a mai efectuat o fertilizare cu Caton (potasiu), 5 litri la hectar.

Irigarea

După plantare, imediat s-a irigat o oră pentru fiecare hectar.

În restul zilelor, mai puțin zilele de ploaie și cele în care se efectuează recoltarea, dar și cu o zi înainte de recoltare, pepenii se irigă o zi da o zi nu, câte 3-4 ore.

O oră de irigare continuă este egală cu 19,44 tone de apă la hectar.

5.4.5. Recoltarea

Recoltarea s-a realizat în ture diferite ca număr și perioadă.Prioritatea în recoltare a fost cauzată de preț.Toți cei 3 hibrizi au ajuns la maturitatea de consum, aproximativ în același timp 20-22 iunie, doar ca prima mână de pepeni au fost culeși din Pata Neagră deoarece avea un preț mai crescut pe piață.Ulerior, la o zi distanță s-au cules și din Mirsinii și Fascinațion.Exploatarea culturilor pentru cei 3 hibrizi a avut loc până în 20 august.Recoltatul culturilor, adică culesul efectiv al pepenilor s-a realizat într-un număr diferit de recoltări pe toată perioada sezonului.

Fascinațion 4 recoltări

Mirsinii 3 recoltări

Pata neagră 5 recoltări

Sursa (fotografie proprie)

Sursa (fotografie proprie)

Sursa (fotografie proprie)

Sursa (fotografie proprie)

CAPITOLUL VI REZULTATE

6.1. Rezultate obținute în tone pe hectar pentru fiecare hibrid

Interpretarea rezultatelor:

Producția de pepeni verzi pentru hibridul Fascinațion este de 104 tone la hectar, urmat de hibridul Mirsinii cu o porducție de 96 tone la hectar iar Pata Neagră cu un total 89 tone la hectar.

6.2 Producția medie pe plantă (kg)

Interpretarea rezultatelor:

Hibridul Fascinațion are o producție medie de 48,14 kg pe plantă, Mirsinii de 35,55 Kg pe plantă iar Pata Neagra are o medie de 24,72 kg pe plantă.

6.3 Numărul mediu de fructe pe plantă

Interpretarea rezultatelor:

Fascinațion are un numar mediu de fructe pe plantă de 5,34, urmat de Mirsinii cu un numar 3,55 fr/pl și de Pata Neagra cu 3,29 fr/pl.

6.4. Influența hibridului asupra producției de pepene verde

Interpretarea rezultatelor:

Între Fascinațion și Mirsinii este o diferență de 8 t/ha în favoarea lui Fascinațion

Între Fascinațion și Pata Neagră este o diferență de 15 t/ha în favoarea lui Fascinațion

Între Mirsinii și Pata Neagră este o diferență de 7 t/ha în favoarea lui Mirsinii

CAPTIOLUL VII CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

7.1. Concluzii

Din lucrarea mea se poate observa că fiecare hibrid influențează producția de pepene verde și că diferențele nu sunt chiar foarte mari dar nici foarte mici pentru acest tip de cultură

Spun asta pentru că în cazul hibrizilor aleși de mine, producție mai mare nu însemnă și un profit mai mare.Exemplul poate să-l constituie chiar diferența de 15 tone la hectar între Fascinațion și Pata Neagră. Diferență care nu a egalat profitul realizat de Pata Negră deoarece acest pepene tot timpul sezonului are un preț cu cel puțin 20 de bani mai mare, chiar și 50 de bani față de Fascinațion.

Hibridul Fascinațion F1 – Syngenta a avut cea mai mare producție dintre cei 3 hibrizi analizați 104 t/ha urmat de Mirsinii cu 96 t/ha și urmândul pe locul 3, Pata Neagră cu 89 t/ha.

Din punct de vedere a greutății fructului, hibridul Fascinațion nu se mai clasează pe primul loc având în medie 8-10 kg/fruct, urmat de Pata Neagră care iși pastrează locul 3 cu o greutate medie a fructului de 6-9 kg. Pe locul 1 pentru greutatea medie a fructului este hibridul Mirsinii cu 8-12 Kg.

Ca și număr de fructe/plantă, hibridul Fascinațion– Syngenta a avut cele mai multe fructe/ plantă (5.34) și cu o greutate medie/ plantă de 48.14 kg.

7.2. Recomandări

Recomand hibridul Fascinațion de la firma Syngenta din punct de vedere al productivității si al absnței semințelor dar si pentru forma ideală și greutate ideală.

Pentru calitatea mărime, greutate și miez crocant recomand hibridul Mirsinii

Pentru dulceță, culoare, gust, mărime formă coajă subțire dar și semințe puține recomand hibridul Pata Neagră.

BIBILIOGRAFIE

APAHIDEAN, MARIA Legumicultură specială : curs / Maria Apahidean, Alexandru-Ioan Apahidean. – Cluj-Napoca : AcademicPres, 2020

Carmen Puia – Patologie vegetală Ed. Digital Data, Cluj – Napoca 2003

Dumitru Indrea, Alex-Silviu Apahidean – Ghidul cultivatorului de legume. Ed. Ceres, Cluj – Napoca, 2012.

Dumitru Indrea, Silviu Al. Apahidean, Maria Apahidean, Danuț N. Măniuțiu, Rodica Sima – Cultura legumelor Ed. Ceres, Cluj – Napoca , 2013.

Ioan Oltean, Monica Porca – Entomologie generală, Ed. Digital Data, 2007

Ioan Oroian, Viorel Florian – Atlas de fitopatologie, Ed. Academiei Romane, București, 2006

Maria Apahidean, Silviu Apahidean – Legumicultură specială, Ed. Risoprint Cluj – Napoca, 2000.

www.sfatulmedicului.ro

www.wikipedia.com

www.faostat.com

http://libersaspun.3netmedia.ro/tag/istoric-cultivarea-pepenului/

Istoria pepenelui verde

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pepene_verde

www.sfatulmedicului.ro

https://www.syngenta.ro

http://www.risoprint.ro

https://www.csid.ro

Cultivare pepene verde în grădină

https://tehnofavorit.ro

https://pesticide-az.ro

www.horticultorul.ro

https://www.meteoblue.com

https://www.google.ro/maps

http://gardenbio.ro/

http://www.canal2.md

Acasă

https://www.whataboutwatermelon.com

https://www.lumeasatului.ro

https://ro.farmlux.biz/sad/yagody/arbuz/virasshivanie-v-teplitse.html

Dupa atatia metri de bere,azi doi metri de pepenoaica!😃 pic.twitter.com/fkvCjhgSDB

— Adrian Neacşu (@Adrianneacu) August 20, 2017

https://agrobro.ro/product/1087/pepene-verde-sorento-f1.html

https://www.morami.ro