Șef Lucrări Dr. Alexandra Botoș [306134]

Universitatea de Medicină și Farmacie
‘‘Iuliu Hațieganu’’,Cluj-Napoca

Facultatea de Medicină Dentară

LUCRARE DE LICENȚĂ

Investigații paraclinice în tratamentul ortodontic

Îndrumător științific:

Șef Lucrări Dr. Alexandra Botoș

Absolvent: [anonimizat]és Szabolcs

2020

[anonimizat]-[anonimizat] , afectând în final și starea de sănătate generală.[anonimizat], [anonimizat]: [anonimizat] , anomalii maxilare și anomalii musculare . [anonimizat], în sens transversal și în sens vertical.

2.1.2. Clasificare

Clasificare Angle

Clasificarea lui Angle a [anonimizat]. [anonimizat] 6 [anonimizat](reper fix).Ulterior s-a [anonimizat], poziția molarilor de 6 [anonimizat].

Raportându-[anonimizat] 3 clase:

Clasa I: [anonimizat], astfel, la nivelul molarilor primi se va găsi urmatoarea situație: [anonimizat]- [anonimizat]. Modificările care pot apărea în această clasă sunt  modificări patologice localizate în zona frontală și anume anomalii unidentare sau anomalii de grup frontal.

Clasa II: [anonimizat], fie cu o jumătate de cuspid a primilor molari inferiori față de primii molari superiori și este împărțită în 2 subclase: [anonimizat], având dinții frontali în protruzie și a 2-a subclasă specifică pentru respiratorii de tip nazal și care se caracterizează prin dinți frontali superiori retrudați.

Clasa III: [anonimizat]. [1]

[anonimizat], existând forme clinice de anomalii care pot face parte din două clase.[anonimizat].

Normal Clasa I Clasa II Clasa III

(2)

Clasificarea școlii franceze

Este o [anonimizat]-[anonimizat]. [anonimizat]épé propune o clasificare în trei grupe, utilizând termenul de dizarmonie.Acestea sunt:

dizarmoniile de bază, care pot fi anatomice sau funcționale

dizarmonii dento-alveolare

dizarmoniile sistemului dentar, care pot fi de număr, volum, structură, poziție

Clasificarea școlii germane

Clasificarea realizată de Kantorovitz, Korkhaus și Reichenbach are la bază ideea că diferitele anomalii, care au câte un sumn clinic comun considerat ca fiind patognomonic. sunt grupate în sindroame.Astfel:

sindromul compresiei de maxilar

sindromul ocluziei încrucișate

sindromul progenic

sindromul ocluziei distalizate

sindromul ocluziei acoperite

sindromul ocluziei deschise

anomalii dentare

Clasificarea școlii românești (clinico-antropologică)

Luând în considerare că aparatul dento-maxilar este format din maxilare, alveole și dinți și ținând seama de cele 3 planuri spațiale convenționale (planul nazo-frontal, orbito-frontal –pentru dizarmoniile sagitale, planul mezio-sagital–pentru dizarmoniile transversale și planul ocluzal –pentru dizarmoniile verticale) P.Firu împarte anomaliile în 5 clase:

disarmonii maxilare (disgnații)

disarmonii alveolare (disalveolii)

disarmonii dentare de grup

disarmonii dento-alveolare

disarmonii dentare isolate

Clasificare în funcție de planul spațial

Anomalii în plan transversal

Sindromul compresiei de maxilar (maxilar îngust):

Maxilar îngust cu protruzie ce poate prezenta fie treme, fie  înghesuiri (endoalveolie cu proalveolie)

Maxilar îngust fără protruzie (endoalveolie cu înghesuire)

Sindromul ocluziei încrucișate

Ocluzia încrucișată cu maxilar îngust

Laterognația mandibulară: funcțională / anatomică

Anomalii în plan sagital

Sindromul ocluziei distalizate (Clasa II Angle)

Retrognația mandibulară anatomică

Retrognația mandibulară funcțională

Sindromul progenic (Clasa III Angle)

Angrenarea inversă sau ocluzia inversă frontal prin modificări de ax dentar

Progenia de conducere forțată (prognatismul mandibular funcțional)

Progenia falsă (retrognația maxilară, micrognație)

Progenia adevărată (prognatism mandibular anatomic, macrognație)

Anomalii în plan vertical

Sindromul ocluziei adânci

Ocluzia în acoperiș (clasa II/1 Angle)

Ocluzia acoperită (clasa II/2 Angle)

Ocluzia coborâtă (prăbușită)

Sindromul ocluziei deschise

Ocluzia deschisă funcțională

Ocluzia deschisă anatomică

Clasificarea Simon

În 1930 Simon a fost primul care a făcut referire la raporturile dintre față, arcade dentare și craniu în cele trei planuri spațiale: planul orizontal Frankfurt, plan orbital și plan medio-sagital [3]

Clasificarea Lischer

În 1933 Lischer a modificat clasificarea Angle, substituind numele claselor:

clasa I-ocluzie neutrală

clasa II-ocluzie distalizată

clasa III-ocluzie mezializată

El, de asemenea a introdus elemente noi de nomeclatură pentru malpoziții unidentare: mezio-versiune, disto-versiune, vestibulo-poziție, palato-poziție, suprapoziție, infrapoziție, transpoziție, axio-versiune [3]

Clasificarea scheletală

În 1950 Salzmann a descris trei tipuri de anomalii scheletale:

Clasa scheletală I cu modificări dentare, armonie dento-scheletală și profil drept , prezintând 4 subclase:

subclasa 1 : malpoziții ale incisivilor,caninilor și premolarilor

subclasa 2 : protruzia incisivilor maxilari

subclasa 3 : retruzia incisivilor maxilari

subclasa 4 : protruzie bimaxilară

Clasa scheletală II cu dezvoltarea distală a mandibulei față de maxilar, profil convex cu 2 subclase:

subclasa II/1 : maxilar îngust cu înghesuire în regiunea canină

subclasa II/2 : incisive maxilari retrudați, lateralii pot fi normali sau vestibularizați

Clasa scheletală III cu dezvoltare peste normal a mandibulei cu unghi mandibular obtuz și profil concave [3]

Clasificarea Ballard și Wayman

Bazată pe clasificarea lui Angle, clasificarea BSI (British Standards Institute) se bazează pe relațiile dintre incisivi:

Clasa I : marginea incizală a incisivilor mandibulari inferior sau în contact cu cingulumul incisivilor superiori

Clasa II : marginea incizală a incisivilor mandibulari posterior de cingulum

subclasa II/1 : incisivii maxilari protruzați

subclasa II/2 : incisivii maxilari centrali retrudați și laterali protrudați, ori grup incisiv maxilar retrudat

Clasa III : marginea incizală a incisivilor mandibulari anterior de cingulum

Clasificarea Ackerman și Proffit

În 1969 Ackerman și Proffit a introdus un sistem complex de clasificare, în care sunt prezentate 5 caracteristici ale malocluziei pe diagram lui Venn. [4]

Aliniere, forma arcadelor, simetria

Profil (drept,concave,convex)

Relația arcadelor în plan transversal

Relația arcadelor în plan sagittal

Relația arcadelor în plan vertical

Metode de diagnostic paraclinic în tratamentul ortodontic

Modele de studiu din ghips

Modelul de studiu din ghips are o istorie lungă și dovedită, fiind acceptat ca unul dintre standardele de aur în ortodonție [7].Este o metodă de rutină, simplă și ieftină.Întrucât este o reprezentare dimensională exactă a dentiției, o serie de măsurători și analize pot fi realizate , cum ar fi măsurarea dimensiunii dinților, lungimea și lățimea arcadelor, perimetria, indexul Pont, simetroscopia, indicele Bolton.Modelele pot fi de asemenea montate în articulator pentru a evalua relațiile intermaxilare.

(10)

Deși modelele de studiu sunt aproape indispensabile pentru ortodont, în cazul în care sunt turnate din ghips acestea au o serie de dezavantaje, cum ar fi :

Durabilitate scăzută. Se pot fractura și deteriora ușor.

Depozitare-Necesită mult spațiu și timp, costuri suplimentare

Dificil de transferat

Duplicare

Modele de studiu digitale

Introducerea modelelor digitale oferă ortodontului o alternativă la modelele de studiu folosite în mod obișnuit. Modelele de studiu digitale depășesc majoritatea dezavantajelor modelelor de studiu din ghips. Caspersen et al.(2002) și Zilberman et al.(2003) au comparat măsurătorile lineare dentare făcute pe modele digitale și pe modele de ghips, iar rezultatele nu au fost statistic semnificative.Tomasetti(2001) a efectuat analiza Bolton pe cele două tipuri de modele însă fără ca măsurătorile să prezinte rezultate statistic semnificative între cele de ghips comparativ cu cele digitale.

(5)

Comparație între modele de ghips și cele digitale

(8)

Avantajele modelelor digitale:

Mod simplu și eficient de stocare a datelor

Transfer simplu

Nu prezintă risc de deteriorare

Dezavantajele modelelor digitale:

Cost crescut

Proces îndelungat

Modelele virtuale nu pot fi montate în articulator cu referire la funcțiile ATM

Întrebări legate de precizia modelelor digitale

Fotografii intra- și extraorale

Fotografiile intra- și extraorale sunt pași esențiali în diagnosticul ortodontic, în planul terapeutic și în documentarea cazurilor.Dacă sunt făcute în mod corect, acestea oferă informații utile despre anomaliile prezente și progresul tratamentului.Pot fi utilizate pentru prezentarea planului de tratament , sunt utile medicolegal și au scop educativ.În ortodonție sunt recomandate cel puțin patru fotografii extraorale și cinci intraorale.Pentru planificarea și documentarea adecvată a tratamentului, fotografiile extraorale ar trebui să arate aspectul corect al pacientului, în special zâmbetul natural, iar cele intraorale dentiția completă și ocluzia.În cele ce urmează prezentăm aspecte ce țin de erorile cele mai frecvente comise de clinicieni și metodele corecte.

Fotografii extraorale

Normă frontală. Reguli generale :

Planul bipupilar paralel cu planul orizontal [17]

Marginea superioară la nivelul extremității superioare a capului, iar marginea inferioară în zona laringelui [17]

Setare mod portret [2]

Poziție relaxată a capului, pacientul privește în cameră [17]

Lumina cu direcție diagonală dinspre frontal, fără ca umbra pacientului să apară pe imagine [19]

Se fac trei forografii din normă frontală: în poziție de repaus, în zâmbet, ,zâmbetul în mărire [19]

(2)

Erori frecvente :

Setare Landscape

Apare umbra pe imagine

Magnificație greșită

Apare toracele pacientului [17]

Normă oblică. Reguli generale:

Poziție relaxată a capului, rotat în 45 de grade, pacientul privește în cameră [2]

Se fac trei fotografii din normă oblică : în repaus, în zâmbet și cu zâmbetul mărit [2]

(2)

Normă laterală. Reguli generale:

Planuk Frankfurt paralel cu planul orizontal [18]

Pacientul privește înainte, relaxat [18]

Marginea superioară a imaginii depășește ușor capul, inferior este la niveul bazei gâtului, marginea laterală anterior de vârful nasului, respectiv marginea posterioară a lobului urechii

Părul va fi strâns, lăsând lobul urechii vizibil [18]

În cazul pacienților cu asimetrie facială 2 imagini-din dreapta și stânga [19]

Lumina cade pe profilul pacientului, accentuând marginile mandibulei [19]

(2)

Erori frecvente:

Înclinarea capului spre anterior sau posterior

Pacientă cu părul lung nestrâns, bijuterii care distrag atenția

Umbre [17]

Fotografii intraorale

Normă frontală. Reguli generale:

Setare mod landscape [19]

Capul pacientului la nivelul cotului, asistenta retractează comisurile [17]

Setare F crescut [19]

Imaginea făcută la 90 de grade de linia mediană a feței, punctul de orientare fiind frenul buzei superioare [2]

(2)

Erori frecvente:

Folosirea incorectă a retractorilor

Saliva nu este aspirată

Plan ocluzal înclinat [17]

Normă laterală dreapta, stânga. Reguli generale:

Intercuspidare maximă, plan ocluzal orizontal [19]

Obiectivul e perpendicular cu fața vestibulară a dinților laterali [19]

Include mezial incisivii centrali, iar distal cel puțin primii molari [7]

Folosirea oglinzilor e necesară

(2)

Vedere ocluzală maxilară și mandibulară. Reguli generale:

Imaginea este centrată cu ajutorul rafeului median palatinal la arcada maxilară, iar la arcada mandibulară fața labială a incisivilor centrali este paralelă cu marginea posterioară a imaginii [7]

Orizontal centrul imaginii este reprezantată de intersecția planului sagital cu linia între cei doi premolari secunzi [7]

Folosirea oglinzilor este obligatoriu [19]

Se focusează pe fisurile dinților laterali [17]

Limba este retrasă [17]

Pe imagine apar ideal toți dinții erupți pe arcadă, cel puțin până la primii molari [7]

(2)

Ortopantomografia

Radiografia panoramică are rol atât în stabilirea planului de tratament, cât și în evaluarea rezultatelor și este folosit mai ales pentru screening, valoarea ei diagnostică fiind mai mică [2].Asta înseamnă că ne oferă numeroase informații, însă fără exactitate.Se poate evalua absența sau prezența unor dinți, dinții supranumerari, secvența de erupție și vârsta dentară.Sunt folosite și pentru detectarea unor anomalii dentare, evaluarea generală a sănătății dentare și parodontale, relațiile structurilor dento-maxilare.După ADA, radiografii intraorale periapicale sau bitewing sunt necesare numai în cazul în care există indicații speciale, cum ar fi leziuni carioase profunde, boală parodontală sau suspiciune de rezorbție radiculară [5].Cu toate acestea, oferă informații mai limitate cu privire la sinusuri, disponibilitatea spațiului pe arcadă, paralelismul rădăcinilor și articulațiile temporomandibulare.Avantajele radiografiei panoramice includ doza redusă de radiații, consumul scăzut de timp al operatorului, timpul de expunere relativ scurtă și confortul pacientului.Oferă o imagine de ansamblu a arcadelor dentare și redă imagistic structuri anatomice multiple (dinți, parodonțiu, sinusuri, ATM)

Dezavantajele ortopantomografiei sunt legate de acuratețea și fiabilitatea evaluării dimensiunii, localizării și formei structurilor analizate.Discrepanțele apar, deoarece imaginea panoramică se realizează prin crearea unui plan focal sau regiune de focalizare, care se conformează cu forma și dimensiunile „generice” (standard) a maxilarelor.Proiecția panoramică oferă cele mai bune imagini atunci când pacientul respectiv are maxilare de dimensiuni asemănătoare cu acest standard.Orice abatere de la această formă rezultă o structură necentrată în planul focal și imaginea prezintă diferențe de dimensiune, localizare și formă față de obiectul real.O altă problemă ține de variația dintre angulația razelor X verticale și orizontale, care pot duce la o percepție falsă a structurilor anatomice.Un exemplu clinic relevant al acestui fenomen se poate produce atunci când proiecția panoramică este utilizată pentru evaluarea angulației mezio-distale sau alinierii rădăcinilor adiacente.Regiunile cele mai susceptibile pentru interpretare falsă sunt cele dintre canini și primii premolari atât maxilar, cât și mandibular și între caninii și incisivii laterali mandibulari [2].Rezulatatele multor studii arată că radiografiile panoramice sunt adesea lipsite de încredere în diagnosticarea caninilor și molarilor de minte impactați, angulația mezială a rădăcinilor, contactul și rezorbția rădăcinilor.În schimb, CBCT oferă informații mai fiabile și poate rezulta un diagnostic și plan terapeutic diferit în cazul acestor afecțiuni specifice [21].

Erorile cele mai frecvente țin de pregătirea și poziționarea pacientului, expunere/procesare.

Erori de pregătire și poziționare :

Obiecte metalice, bijuterii neîndepărtate, care produc imagine fantomă

Mișcarea pacientului- formă distorsionată a mandibulei, neclarități

Înclinarea capului- structurile apropiate apar micșorte, iar cele îndepărtate mărite și cu contururi șterse

Flexia capului- aspect zâmbitor, caninul și premolarii maxilari sunt suprapuși peste dinții vecini, marginea bazilară în regiunea mentonieră exclusă din imagine, condilii mandibulari au poziție supero-externă

Extensia capului- aspect mohorât al OPT, apexurile dinților se suprapun peste opacitatea transversală a palatului

Poziționare prea anterioară- opacitatea coloanei, care se suprapune peste zona incisivă

Radiografia retroalveolară și bite-wing

Radiografia dentară în incidență endobucală retroalveolară, izometrică și ortoradială este mai rar utilizată în ortodonție din considerente preț-beneficiu, valoare diagnostică restrânsă și expunere la radiații.În cazul, în care pe OPT apar modificări patologice, ce trebuie evaluate mai în detaliu ,avem nevoie de radiografii periapicale pentru zona respectivă.De asemena este indicat în cazul rezorbțiilor de rădăcină și pentru evaluarea spațiului ligamentar, în cazul în care există suspiciune de anchiloză.Radiografia de tip bite-wing are ca indicații procesele carioase proximale, controlul restaurărilor preexistente și evaluarea statusului parodontal [1].

Din perspectiva diagnosticului ortodontic prezintă următoarele avantaje:

Evaluarea sănătații odontale și parodontale

Lungimea, forma și paralelismul rădăcinilor

Prezența spațiului ligamentar parodontal (absent în cazul anchilozei)

Poziția dinților impactați

Relația dinților temporari cu mugurii dinților permanenți

Tomografie computerizată cu fascicul conic (CBCT)

Tomografia computerizată 3D cu fascicul conic a fost dezvoltat pentru a combate o parte din limitările dispozitivelor CT convenționale.În CBCT obiectul de evaluat este capturat pe măsură ce radiația cade pe un detector bidimensional, permitând o singură rotație a sursei de radiație pentru a capta o întreagă regiune de interes comparativ cu dispozitivul CT convențional, unde mai multe secțiuni sunt înregistrate pentru a obține o imagine completă [26].De asemenea, produce o rază mai concentrică și radiații împrăștiate considerabil mai puține față de CT convențional, iar expunerea la radiații este cu 80% mai mică, echivalentă cu expunerea radiografică periapicală a toate arcadelor [27].

CBCT oferă imagini tridimensionale cu până la patru ori mai puțină radiație decât o scanare CT convențională. Radiația rezultată depinde de setările utilizate (Kvp și mA). Utilizarea de mai putin mA și / sau colimare sunt câteva dintre modalitățile de a reduce cantitatea
de radiații pe care le primește pacientul, dar în același timp scade si calitatea imaginii decât folosind setări mai mari.Valorile la care pacientul este expus la un CBCT variaza intre 45 μSv până la 650 μSv.Radiografiile periapicale complete ale gurii produc o expunere de 150 μSv și dus-întors de la Tokyo la Paris cu avionul reprezintă aproximativ 135 μSv de expunere.

Pe lângă expunerea la radiații ionizante, CBCT are și alte dezavantje. De exemplu, dispozitivele CBCT au un cost mai mare și accesibilitate limitată în comparație cu tehnicile convenționale de imagistică radiografică. În plus, imaginile CBCT sunt suficiente pentru vizualizarea dinților și oaselor, dar nu sunt în măsură să reprezinte structura internă a țesuturilor moi sau a leziunilor acestora cu precizie ridicată [29].Pe imagine pot fi observate artifacte în vecinătatea obiectelor metalice, cum sunt bracketurile în ortodonție.Interpretarea greșită a acestora poate duce la un diagnostic incorect [30]. Deși imaginile CBCT sunt considerate corecte și fiabile din punct de vedere al măsurătorilor liniare, imaginile pot fi ocazional fals pozitive și fals negative. De exemplu, imaginile CBCT nu pot produce o prezentare fiabilă a unui os cortical subțire [27].

Această tehnică imagistică poate fi justificată dacă radiografiile convenționale, cum ar fi cele panoramice și cefalometrice nu oferă un diagnostic corect sau când CBCT are un efect pozitiv asupra opțiunilor de tratament sau a optimizării tratamentului [25]. Nu este necesar să fie considerată o metodă standard de diagnostic în ortodontie, deoarece tehnicile radiografice convenționale bidimensionale sunt de obicei suficiente pentru diagnostic planificarea tratamentului.

Marele avantaj al CBCT este că oferă imagini cu diverse structuri dentare, orale și maxilo-faciale în mai multe proiecții ortogonale (coronale, sagitale, axiale). CBCT poate furniza, de asemenea, secțiuni curbate sau plane de grosime variabilă. În plus, CBCT oferă imagini reformate multi-planare, redare de volum, proiecție de intensitate maximă și alte reprezentări vizuale 3D. CBCT aduce beneficii diagnostice specifice și unice în ortodonție . Cea mai frecventă indicație este evaluarea 3D a anomaliilor de poziție dentară, cum ar fi incluziunea și dinții ectopici. CBCT permite vizualizarea dinților incluși în trei dimensiuni, precum și evaluarea rădăcinilor dinților impactați și dinților vecini. S-a sugerat că în cazurile cu canini maxilari incluși, CBCT poate modifica deciziile de planificare a tratamentului [30]. Acest lucru se datorează faptului că radiografia panoramică sau intraorală convențională nu poate să ofere o evaluare bună a rădăcinii dinților adiacenți, dar cu CBCT acest lucru se poate realiza eficient. Justificarea tomografiei computerizate cu fascicul conic în aceste cazuri crește, mai ales când există deplasare importantă a dintelui inclus, având în vedere că examinarea aduce o valoare semnificativă în diagnostic și planificarea tratamentului. Pe lângă evaluarea anomaliilor de poziție dentară, oferă informații despre stadiul dezvoltării dentare și despre poziția și dimensiunea dintelui sau foliculului [28]. CBCT poate oferi, de asemenea, un instrument excelent pentru evaluarea și detectarea dinților supranumerari.

Pacienții cu anomalii și deformități dento-faciale pot beneficia de CBCT.De exemplu, poate fi prescris pentru pacienții cu asimetrie facială, despicături palatinale sau apnee obstructivă de somn. Acest lucru este deosebit de valoros în cazul în care ortodontul dorește să evalueze patologia în trei dimensiuni și relația acesteia cu dinții. Dacă dispozitivele de ancorare temporare, cum ar fi mini-implanturi sau mini-plăci sunt planificate înainte sau în timpul tratamentului ortodontic, CBCT poate ajuta medicul în evaluarea locului propus pentru introducere sau starea dispozitivului de ancorare temporară după inserare [25].

Dacă este necesară evaluarea articulațiilor temporomandibulare, CBCT are potențialul de a furniza informații legate de componenta osoasă a ATM-urilor.Oferă o evaluare mai bună a formei și volumului condililor în comparație cu radiografia panoramică. Cu toate acestea, discul articular și mușchii nu pot fi vizualizați.Aceste structuri sunt bine vizualizate prin rezonanță magnetică (RMN) [31].

Bibliografie

1. Țărmure V, Șerbănescu A. (2010), Elemente de diagnostic și tratament în ortodonție, Ed. Charmides, Bistrița.

2.Graber

3. Mageet, Adil. (2016). CLASSIFICATION OF SKELETAL AND DENTAL MALOCCLUSION: REVISITED. Stomatology Edu Journal. 3. 38. 10.25241/2016.3(2).11.

4. Gupta, A., & Shrestha, R. (2015). A Review of Orthodontic Indices. Orthodontic Journal of Nepal, 4(2), 44-50. https://doi.org/10.3126/ojn.v4i2.13898

5. Proffit

6.Mosby

7. Al-groosh, Dheaa & Aldabagh, Dhiaa & Alhuwaizi, Akram & Mohammed-Salih, Harraa. (2018). Evaluation of the Quality of Orthodontic Records in Comparison with the International Guidelines. 7. 169.

8. Peluso, M. J., Josell, S. D., Levine, S. W., & Lorei, B. J. (2004). Digital models: An introduction. Seminars in Orthodontics, 10(3), 226–238. doi:10.1053/j.sodo.2004.05.007

9. Leung, C.-Y. V., Yang, Y., Liao, C., Hägg, U., Wong, R. W. K., McGrath, C., & Gu, M. (2018). Digital Models as an Alternative to Plaster Casts in Assessment of Orthodontic Treatment Outcomes. The Scientific World Journal, 2018, 1–5. doi:10.1155/2018/9819384

10. Schubert, Michael & Proff, Peter & Kirschneck, Christian. (2016). Successful treatment of multiple bilateral impactions – a case report. Head & Face Medicine. 12. 10.1186/s13005-016-0122-0.

11. Fleming, P., Marinho, V., & Johal, A. (2010). Orthodontic measurements on digital study models compared with plaster models: a systematic review. Orthodontics & Craniofacial Research, 14(1), 1–16. doi:10.1111/j.1601-6343.2010.01503.x

12. Caspersen, M. H. , R. J. Isaacson , and S. J. Lindauer . Accuracy of digital and rapid prototyped models. Paper presented at: IADR 80th General Session; March 8, 2002, San Diego, CA.

13. Zilberman, O. , J. A. V. Huggare , and K. A. Parikakis . Evaluation of the validity of tooth size and arch width measurements using conventional and three-dimensional virtual orthodontic models. Angle Orthod 2003. 73:301–306.

14. Tomassetti, J. J. , L. J. Taloumis , J. M. Denny , and J. R. Fischer . A comparison of 3 computerized Bolton tooth-size analyses with a commonly used method. Angle Orthod 2001. 71:351–357.

15. Jackson, T. H., Kirk, C. J., Phillips, C., & Koroluk, L. D. (2018). Diagnostic accuracy of intraoral photographic orthodontic records. Journal of Esthetic and Restorative Dentistry. doi:10.1111/jerd.12426

16. Çifter, M. (2018). A Qualitative Analysis of Dental Photography in Orthodontics: The Patient’s Perspective. BioMed Research International, 2018, 1–9. doi:10.1155/2018/5418592

17. Abhilasha.R, Ramesh.B, Chatura Hegde, Hemanth.M, Sharmada B.K. Errors in Clinical Photography. IOSR Journal of Dental and Medical Sciences (IOSR-JDMS). Volume 15, Issue 3 Ver. III (Mar. 2016), PP 04-13

18. Carte estetica

19. Sreesan NS, Purushothaman B, Rahul CS, Shafanath T, FawazV. Clinical Photography in Orthodontics.Int J Oral Health Med Res 2016;3(2):71-75.

20. Granlund, C. M., Lith, A., Molander, B., Grondahl, K., Hansen, K., & Ekestubbe, A. (2011). Frequency of errors and pathology in panoramic images of young orthodontic patients. The European Journal of Orthodontics, 34(4), 452–457. doi:10.1093/ejo/cjr035

21. Pittayapat, P., Willems, G., Alqerban, A., Coucke, W., Ribeiro-Rotta, R. F., Souza, P. C., … Jacobs, R. (2014). Agreement between cone beam computed tomography images and panoramic radiographs for initial orthodontic evaluation. Oral Surgery, Oral Medicine, Oral Pathology and Oral Radiology, 117(1), 111–119. doi:10.1016/j.oooo.2013.10.016

22. Allan G.Farman (2007) Panoramic Radiographic Assessment in Orthodontics. Ed. Springer, Berlin, Heidelberg

23. White, S.C. and Pharoah, M.J. Oral Radiology Principles and Interpretation. 6th Edition, Mosby, St. Louis, 2009.

24. Masri R and Driscoll C.F. Clinical applications of dental digital technology, First Edition. Willey-Blackwell Publishing, U.S.A, 2015.

25. Abdelkarim, A. (2019). Cone-Beam Computed Tomography in Orthodontics. Dentistry Journal, 7(3), 89. doi:10.3390/dj7030089

26. Kakadiya, Ashish & Tandon, Ragni & Azam, Aftab & Kulshreshta, Rohit & Bhardwaj, Madhvi. (2017). Recent Advancements in Diagnostic Aids in Orthodontics – A Review. SM Dentistry Journal. 3. 1-8. doi: 10.36876/smd.1016.

27. Halazonetis, D. J. (2005). From 2-dimensional cephalograms to 3-dimensional computed tomography scans. American Journal of Orthodontics and Dentofacial Orthopedics, 127(5), 627–637. doi:10.1016/j.ajodo.2005.01.004

28. Coskun, İ., & Kaya, B. (2018). Cone Beam Computed Tomography in Orthodontics. Turkish Journal of Orthodontics, 31(2). doi:10.5152/turkjorthod.2018.18020

29. Hirschinger, V., Hanke, S., Hirschfelder, U., & Hofmann, E. (2015). Artifacts in orthodontic bracket systems in cone-beam computed tomography and multislice computed tomography. Journal of Orofacial Orthopedics / Fortschritte Der Kieferorthopädie, 76(2), 152–163. doi:10.1007/s00056-014-0278-9

30. Scarfe, W., Azevedo, B., Toghyani, S., & Farman, A. (2017). Cone Beam Computed Tomographic imaging in orthodontics. Australian Dental Journal, 62, 33–50. doi:10.1111/adj.12479

31. Kau, C. H., Richmond, S., Palomo, J. M., & Hans, M. G. (2005). Current Products and Practice. Journal of Orthodontics, 32(4), 282–293. doi:10.1179/146531205225021285