Șef lucr. dr. Jutka Deak [304018]

[anonimizat]:

MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU

PROIECT DE DIPLOMĂ

Absolvent: [anonimizat]:

Șef lucr. dr. [anonimizat]

2015

[anonimizat].

Facultatea de Horticultură

Specializarea:

[anonimizat]-NAPOCA, JUD.CLUJ ȘI A RECOMPARTIMENTĂRII SPAȚIULUI DE LA PARTERUL ACESTUIA

Absolvent: [anonimizat]:

Șef lucr. dr. [anonimizat]

2015

[anonimizat]-napoca, jud.cluj și a recompartimentării spațiului de la parterul acestuia

Autor:Ionut Andrei Indreica

Coordonator:[anonimizat], Str.Mănaștur, nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România, [anonimizat]

Rezumat

Scopul principal al acestei lucrari a [anonimizat], iar dupa acestea pe baza autorizației de costrucție s-au executat lucrari de recompartimentare a [anonimizat].

În vederea efectuării documentației cadastrale necesară pentru realizarea recompartimentării, s-[anonimizat] a fost verificată și îndesită pentru a determina cât mai precis coordonatele puntelor noi în funcție de coordonatele punctelor vechi.

În acesta lucrare a fost creată o rețea de triangulație care a fost verificată și îndesită pentru a [anonimizat] a determina coordonatele punctelor noi. După ce s-au determinat coordonatele punctelor noi, s-a trecut la redactarea planurilor în vederea întocmirii documentației cadastrale. Pentru a realiza aceste operații s-au folosit aparate moderne de precizie foarte ridicată.

Cuvinte cheie: [anonimizat], [anonimizat].

Filling cadastral updating technical limitations of a [anonimizat], Cluj County and its ground floor spacement divided.

Author:Ionut Andrei Indreica

Tutor:[anonimizat], Street.Mănaștur, nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România, indreica_ionut@yahoo.[anonimizat], and after then of an authorization of construct were performed works of divided a [anonimizat].

[anonimizat], and triangulation network was checked and stocky to determine precise coordinates as points redemption us according to old point coordinates.

In this work it was created a network of triangulation that has been checked and stuff to convey points approached the objective studied to determine the coordinates of the new points. [anonimizat]. To perform these operations we used modern appliances who have a very high precision.

Keywords: Land Registry, cadastral documentation, network triangulation, division.

CAPITOLUL 1

DATE GENERALE

1.1.SCOPUL ȘI IMPORTANȚA TEMEI PROIECTULUI DE ABSOLVIRE

Lucrarea de diplomă constă în operații tehnico-cadastrale în vederea actualizării limitelor unui imobil situat în Loc.Cluj-Napoca, Str.Oașului nr.86-90, etaj Parter, ap.173 și a recompartimentării spațiului de la parterul acestuia care necesita cunostințe aparte pentru o realizare de mare precizie, atât pe teren cât si la birou.

Cadastrul general național este conceput ca un sistem informațional al tuturor terenurilor și bunurilor imobiliare, indiferent de destinația lor sau de proprietar, fiind costruit din cadastrul general.

Cadastrul general de la noi din țară este un sistem complex și dinamic de evidență economică, juridică și tehnică a resurselor, mai costitie și baza gestionării tuturor bunurilor imobiliare.

Prin cadastru general se ințelege identificarea, inregistrarea și reprezentarea pe planuri si hărți cadastrale a tuturor terenurilor, bunurilor imobile de pe teritoriul țării, indiferent de cine e proprietar si de destinația lor. Se poate analiza în orice moment disponibilul resurselor, starea acestora, modul in care sunt respecate legile scrise și nescrise ale protecției mediului înconjurător.

Cadastrul trebuie să scoata in valoare economia cadastrală a bunurilor imobile. In cadrul funcției sale tehnice, se referă la probleme cantitative, respectiv la situarea, configurația și suprafețele terenurilor și construcțiilor.

În cadrul lucrărilor de cadastru este necesar să se identifice proprietarii bunurilor imobile. Pentru a putea întocmi un dosar cu toate documentele necesare avem nevoie de :

Recepția documentatiei cadastrale

Descrierea cărții funciare

Înscrierea cărtii funciare

Întăbularea dreptului de proprietate

Emiterea încheierii a extrasului de carte funciară pentru informare și a planului de amplasament

1.2.LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ ȘI ECONOMICO ADMINISTRATIVĂ A OBIECTIVULUI PROIECTAT

Județul Cluj este situat în jumătatea nord-vestică a României, la contactul a trei unități naturale reprezentative: Munții Apuseni, Podișul Someșan și Câmpia Transilvaniei, se învecinează cu județele Bihor la vest, Sălaj la nord, Bistrița-Năsăud la nord est, Mureș la est iar la sud cu Alba.

Județul are o suprafață de 6.674 km², reprezentând 2,8 % din teritoriul României și o populație de 702.755 locuitor în 2004 din care 472.622 în mediul urban și 230.133 în mediu rural. Densitatea este de 105 locuitori pe km2.

Relieful județului Cluj este unul de podiș și de munte. Circa o treime (24%) din suprafața județului este muntoasă, ocupată de Munții Apuseni, cu înălțimi de până la 1.800 de metri, localizați în partea sud-vestică a județului. Restul suprafeței este format în proporție de 76% din dealuri și văi ale Podișului Someșan și Câmpiei Transilvaniei. Terasele și luncile din sectoarele inferioare ale Someșului Mic și Arieșului suplinesc lipsa câmpiilor.

Rețeaua hidrografică este reprezentată de rețeaua de râuri care aparține în cea mai mare parte bazinului hidrografic al Somesului Mic și parțial bazinului Arieșului și al Crișului Repede. Pe teritoriul județului sunt lacuri de alunecare și lacuri care au luat naștere în vechile exploatări de sare, precum și lacuri de acumulare create prin amenajarea sistemului energetic "Someș" (Gilău, Tarnița, Fântânele).

Clima este continental moderată, ce se caracterizează prin veri răcoroase și ierni mai puțin aspre, existând două sectoare climatice princiale: a zonei muntoase și a zonei deluroase, în funcție de compartimentarea reliefului, cu precipitații variabile și vânturi dominante din vest, nord-vest. Temperaturile medii ale anului sunt cuprinse între 1,5 °C și 2,5 °C. Mediile anuale ale umezelii relative a aerului diferă în cele două zone caracteristice ale judetului, ca urmare a deosebirilor de ordin tehnic. Comparativ cu alte regiuni ale țării, aceste valori sunt destul de ridicate, datorită maselor de aer cald din vest. Nebulozitatea prezintă deosebiri între zona deluroasă și cea montană, în funcție de relief și circulația atmosferică. Precipitațiile atmosferice sunt caracterizate printr-o creștere a cantităților medii anuale dinspre nord-est spre sud-vest .

Din punct de vedere administrativ județul Cluj cuprinde trei municipii (Cluj-Napoca care este și reședința administrativă de județ, Turda și Dej), trei orașe (Câmpia Turzii, Gherla și Huedin) și 74 de comune cu 420 de sate.

Județul Cluj face parte din categoria județelor cu o economie complexă și diversificată, cu ponderi importante în economia națională, fiind, din acest punct de vedere, cel mai important centru administrativ-teritorial din nord-vestul țării. Aceasta are la bază bogatele resurse materiale, poziția geografică avantajoasă, cu posibilități facile de comunicație pe căile feroviare și rutiere, rezerve importante de forță de muncă de înaltă calificare și cu tradiție în numeroase domenii, capacitate deosebită de adaptare la cerințele pieței concurențiale, datorită puternicelor centre de școlarizare la toate nivelurile cât și a celor de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică de care dispune.

Municipiul Cluj-Napoca este situat în zona centrală a Transilvaniei, având o suprafață de 179,5 km². Situat în zona de legătură dintre Munții Apuseni, Podișul Someșan și Câmpia Transilvaniei, orașul este plasat la intersecția paralelei 46° 46’ N cu meridianul 23° 36’ E. Se întinde pe văile râurilor Someșul Mic și Nadăș și, prin anumite prelungiri, pe văile secundare ale Popeștiului, Chintăului, Borhanciului și Popii. Spre sud-est, ocupă spațiul terasei superioare de pe versantul nordic al dealului Feleac, fiind înconjurat pe trei părți de dealuri și coline cu înălțimi între 500 și 825 metri. La sud orașul este străjuit de Dealul Feleac, cu altitudinea maximă de 825 m, în vârful Măgura Sălicei. La est, în continuarea orașului, se întinde Câmpia Someșană, iar la nordul orașului se află dealurile Clujului, cu piscuri ca Vârful Lombului (684 m), Vârful Dealul Melcului (617 m), Techintău (633 m). Înspre vest se află o suită de dealuri, cum ar fi Dealul Hoia (506 m), Dealul Gârbăului (570 m) ș.a. Odinioară în afara orașului, acum în interior însă, se află dealul Calvaria și dealul Cetățuia.

Populația orașului a oscilat în ultimii ani în jurul cifrei de 400.000 de locuitori (la recensământul din 2011: 309.000, în creștere). Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, orașul avea la data de 1 ianuarie 2014 o populație de 410.00 locuitori, fiind al doilea ca populație din România, după București.

Economia orașului este una dintre cele mai dinamice economii din România. În economia municipiului activitatea dominantă este industria prelucrătoare. Sectorul serviciilor financiare și cel IT sunt reprezentative la nivel local dar și activitați în alte ramuri ale industriei, printre care cea alimentară, a construcțiilor de mașini, chimică, prelucrarea lemnului, sticlărie, textile, faianță, domeniile construcțiilor ș.a.

Obiectivul proiectat este situat pe raza municipiului Cluj-Napoca, în partea de sud-vest, la ieșire spre Dej și calea de acces la proprietate. Corpul de proprietate situat în Str.Oasului nr.86-90 se învecinează la sud cu Str.Treboniu Laurian , la est cu Str.Ceferiștilor, la vest cu Str.Maramureșlui și la nord cu Str.Odobești.

Figura 1.1. Imagine de ansamblu a amplasării corpului de proprietate din Str.Oașului nr.86-90.Sursa www.Google Map.com

1.3.DESCRIEREA OBIECTIVULUI PROIECTAT

Imobilul este situat în Cluj-Napoca , str. Oașului , nr. 86-90 , jud. Cluj , face parte din terenurile situate în intravilan (TDI) și din categoria terenurilor cu construcții (C) , și are urmatoarele vecinătăți:

la N – nr. cad. 297606,

la E – nr. cad. 297606,

la S – nr. cad. 297606,

la V – nr. cad. 297606.

1.4.SITUAȚIA JURIDICĂ

Cartea funciară este un registru public ,reglementata de Legea nr.7/1996, care cuprinde evidența integrală a imobilelor, proprietatea persoanelor fizice și juridice care locuiesc in aceeași localitate.

Cartea funciară ne arată existența dreptului real înscris, în folosul persoanei care a dobândit sau a costruit cu bună credintă dreptul real imobiliar, cât timp nu se poate dovedi contrariul. Publicitatea imobiliară se indeplinește pe intreg teritoriul țării prin carte funciară și are ca obiect de studiu înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale care se transmit, se costituie, se modifică, sau care, după caz se sting și se radiază, ca urmare a actelor și faptelor juridice referitoare la un bun imobil.

Orice întăbulare a unui contract de vânzare-cumpărare trebuie sa fie urmat de deschiderea Cărții funciare. Deschidrea de carte funciară nu este condiționată de o vânzare, dar se realizează cel mai adesea in această situație.

Pentru fiecare imobil se poate deschide o singura carte funciară. Cartea funciară este compusă din titlu, indicând numărul ei și numele localității în care se află situat imobilul, precum și din trei părți:

Partea I sau foaia de avere (A) referitoare la descrierea imobilelor, cuprinde:

Numărul de ordine și cel cadastral al fiecărui imobil

Suprafața imobilului, destinația, categoriile de folosiță și după caz construcțiile

Amplasamentul și vecinatațile

Partea a-II-a sau foaia de proprietate (B) referitoare la dreptul de proprietate și alte drepturi reale cuprinde:

Numele proprietarului

un act sau fapt juridic care sa constituie titlul dreptului de proprietate, precum și menținarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept

strămutările proprietății

dreptul de administrare, dreptul de concesiune și dreptul de folosință cu titlul gratuit corespunzătoare proprietații publice

servituțile costituite în folosul imobilului

faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate

recepția propunerii de dezmembrare ori de comasare și respingerea acesteia, respingerea cererii de recepție sau de înscriere, în cazul imobilelor cu carte funciară deschisă

Partea a-III-a sau foaia de sarcini (C), referitoare la înscrierile privind dezmembrările dreptului de proprietate, drepturile reale de garanție și sarcini cuprinde:

dreptul de superficie, uzufruct, uz, abitație, servituțiile în sarcina fondului aservit, ipoteca și privilegiile imobiliare, precum și locațiunea și cesiunea de creață

faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte

sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale

orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte

Imobilul studiat este reprezentat de Apartamentul nr. 173, este înscris in CF. nr. 253688-C1-U173 Cluj-Napoca, nr. cadastral 253688-C1-U173 , având ca proprietar tabular pe SC Geromed SA . In baza autorizației de construire nr. 1391/24.10.2013 , proprietarul tabular a executat lucrari de recompartimentare spațiu parter corp F , crearea de noi accese fara schimbarea funcțiunilor și amenajări exterioare care au fost recepționate de catre Primaria Cluj-Napoca in baza Procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 280487/08.08.2014 .

1.5.BAZA GEODEZO-TOPOGRAFICĂ DIN ZONĂ

Înainte de începerea măsurătorilor în teren s-a realizat o identificare a bazei geodezo-topografice din zona incintei: hărți și planuri existente ale lucrărilor geodezice executate anterior, inventare ale coordonatelor punctelor geodezice.

Măsurătorile geodezo-topografice sunt executate cu respectarea prevedezilor Ordinului 534/2001 “Normele tehnice de introducere a cadastrului general” al Președintelui Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, care prevede că:

Punctele rețelei de îndesire să fie legate de rețeaua de sprijin și determinate în Proiecția Stereografică 1970;

Descrierea topografică a punctelor să fie realizată conform normativului N100/1999

Rețeaua geodezică de sprijin pentru executarea lucrărilor de cadastru general este formată din totalitatea punctelor determinate în sisteme unitare de referință.

Reteaua geodezică de îndesire se realizează astfel încat să asigure densitatea de puncte necesare în zona de lucru și în zona limitrofă pentru executarea lucrărilor de introducere a cadastrului general.

În configurația rețelei geodezice de îndesire am inclus cele patru puncte din rețeaua geodezică de sprijin, astfel încat poligonul format să încadreze puncul rețelei de îndesire.

Rețeaua geodezică de îndesire și ridicare se execută prin metode cunoscute: triangulație, triangulație-trilaterație, rețele de drumuiri poligonometrice sau tehnologii geodezice bazate pe înregistrări satelitare (Global Positioning System – GPS – sisteme globale de poziționare).

Rețelele geodezice de îndesire se compensează ca rețele libere prin încadrarea în configurația lor a cel puțin patru puncte din rețeaua geodezică de sprijin. Abaterea standard medie de determinare a punctelor rețelei geodezice de îndesire nu trebuie să depășească δ 5 cm în poziție planimetrică.

După ce s-a compensat rețeaua liberă se vor determina coordonatele plane ale punctului rețelei de îndesire și ridicare în sistemul de proiecție stereografic 1970.

Punctele din rețeaua de îndesire trebuie să asigure o densitate de 1 punct/5km2 în intravilan și 1 punct/ 10km2 în extravilan.

Punctele din rețeaua geodezică folosite pentru acest proiect sunt:

– punctul P1 – 26

– punctul P2 – Steluța

– punctul P3 – Dealul Ripos

– punctul P4 – Fânețele-Satului

– punctul P5 – 24/62

Rețelele geodezice de ridicare sunt create în scopul asigurării numărului de puncte necesare măsurătorilor topografice și cadastrale de detaliu. Punctele rețelelor geodezice de ridicare sunt determinate prin metodele intersecțiilor, drumuiri poligonometrice, tehnologie GPS, utilizându-se puncte din rețeaua geodezică de sprijin și de îndesire.

Densitatea unei rețele geodezice de ridicare se stabilește în raport cu suprafața pe care se execută lucrările și cu scopul acestora. Rețelele geodezice de ridicare se proiectează astfel încât să se asigure determinarea punctelor care delimitează unitățile administrativ-teritoriale și intravilanele, precum și a celor care definesc parcelele / corpurile de proiectare. Se va asigura o densitate de cel puțin 1 punct/km2 în zona de șes, 1 punct/2km2 în zone colinare și 1 punct/5km2 în zonă de munte.

Indiferent de instrumentele și procedeele tehnice utilizate la executarea măsurătorilor, rețeaua geodezică de ridicare se compensează ca rețea constrânsă pe punctele rețelelor de sprijin și de îndesire. Abaterea standard de determinare a unui punct nu trebuie să depășească δ 10cm în intravilan, iar în extravilan δ 20cm în zone de șes, δ 30cm în zone colinare, δ 50cm în zone de munte.

Documentația tehnică întocmită după executarea rețelelor geodezice de sprijin, îndesire și ridicare, supusă operațiunilor de recepție va cuprinde:

Memorial tehnic cuprinzând: descrierea generală a lucrării, metode de lucru, instrumente utilizate, prelucrarea datelor, preciziile obținute, etc;

Schema dispunerii punctelor vechi și noi, cu marcerea vizibilităților (schița vizelor);

Schema măsurătorilor efectuate (schița vizelor).

Fișiere ASCII pe support magnetic, cu datele rezultate din măsurătorile din teren (denumirea / numărul punctului de stație, denumirile / numerele punctelor vizate, direcții măsurate, distanțe măsurate);

Descrierile topografice și schițele de reperaj pentru punctele vechi și noi;

Inventar de coordonate, inclusive pe suport magnetic (fișier ASCII);

Tabele din care să reiasă diferențele dintre coordonatele vechi (puncte de ordinal I, II, III,

IV) și coordonatele noi ale acelorași puncte, rezultate în urma compensării rețelei.

Condițiile de precizie pentru determinarea coordonatelor punctelor de detaliu sunt următoarele:

În intravilan δ 10cm pentru punctele de pe conturul sectoarelor cadastrale, al corpurilor de proprietate și al proiecțiilor la sol al construcțiilor cu caracter permanent și δ 20cm pentru punctele de contur ale parcelelor din interiorul corpurilor de proprietate;

În extravilan δ 20cm în zonele de șes δ 30cm în zonele colinare și δ 50cm în zonele de munte pentru punctele de contur ale sectoarelor cadastrale, parcelelor sau corpurilor de proprietate.

1.5.1.PROIECȚIA STEREOGRAFICĂ 1970

Această proiecție azimutală perspectivă plan secant a fost adoptată de către țara noastră în anul 1973 fiind folosită și în prezent. Are la bază elementele elipsoidului Krasovski-1940 și planul de referință pentru cote Marea Neagră–1975. A fost folosită la întocmirea planurilor topografice de bază la scările 1:2.000, 1:5.000 și 1:10.000, precum și a hărților cadastrale la scara 1:50.000. Avantajul acestei proiecții este reprezentarea întregii țãri pe un singur plan. Cercul de deformație nulã are raza de 201.718 m și reprezintã intersecția planului secant cu elipsoidul de rotație. Originea sistemului de axe de coordonate rectangulare este în punctul Qo, axa X fiind îndreptatã cãtre nord, iar axa Y cãtre est.

Pentru a nu se lucra cu coordonate negative, s-a adoptat o translație a sistemului de axe cu 500.000 m spre vest și sud, astfel încât, pe teritoriul României, să se lucreze numai cu coordonate pozitive.

Dintre elementele caracteristice proiecției Stereo70 amintim:

Punctul central al proiecției;

Adâncimea planului de proiecție;

Deformațiile lungimilor.

Punctul central al proiecției (polul proiecției) este un punct fictiv, care nu este materializat pe teren, situat aproximativ in centrul geometric al teritoriului României, la nord de orașul Făgăraș. Coordonatele geografice ale acestui punct sunt de 25˚ longitudine estică și de 46˚ latitudine nordică.

Adâncimea planului de proiecție este de aproximativ 3.2 km față de planul tangent la sfera terestră în punctul central. În urma intersecției dintre acest plan și sfera terestră de raza medie s-a obținut un cerc al deformațiilor nule cu raza apropiată de 202 km. Deformația relativă pe unitatea de lungime (1 km) în punctul central al proiecției este egală cu -25 cm/km și crește odată cu mărirea distanței față de acesta pană la valoarea zero pentru o distanță de aproximativ 202 km. După această distanță valorile deformației relative pe unitatea de lungime devin pozitive și ating valoarea de 63,7 cm/km la o depărtare de centrul proiecției de aproximativ 385 km.

Figura 1.2. Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în proiecția Stereografică 1970.Sursa expertcadastru.ro

Adoptarea proiecției Stereo70 a urmărit o serie de principii care satisfac cerințele de precizie și cateva aspecte specifice teritoriului României dintre care amintim:

Teritoriul României are o formă aproximativ rotundă și poate fi încadrat într-un cerc cu raza de 400 km;

Limitele de hotar sunt încadrate, în cea mai mare parte ( 90 %), de un cerc de rază 280 km și centru în polul proiecției;

Proiecția este conformă (unghiurile sunt reprezentate nedeformat);

Deformațiile areolare negative și pozitive sunt relativ egale, ceea ce permite o compensare a lor, adică prin reprezentarea în planul Proiecției Stereo70 este menținută suprafața totală a teritoriului.

Deformația liniară poate fi apreciată din punct de vedere cantitativ cu ajutorul formulei:

D sec = D0 + L 2 / 4R 2 + L 4 / 24R4 + …[km/km], unde:

Dsec este deformația regională sau liniară relativă pe unitatea de lungime (1km) în plan secant;

D0 – este deformația din punctul central al proiecției în plan secant;

L este distanța de la punctul central al proiecție Stereografice 1970 la punctul din mijlocul laturii trapezului sau a distanței măsurate pe suprafața terestră;

R = 6.378,956681 km este raza medie de curbură a sferei terestre pentru punctul central al proiecției.

Figura 1.3. Proiecția punctelor de pe suprafața terestră pe planul proiecției Stereografice 1970.Sursa expertcadastru.ro

În proiecția stereograficã 1970 deformațiile liniare în interiorul cercului de secanțã sunt negative, ajungând pânã la -25 cm în polul Qo al proiecției. Pe linia cercului de secantã deformațiile liniare sunt nule, iar în afara cercului de secantã deformațiile liniare sunt pozitive.

Împărțirea hărții în foi. Harta generală a țării este întocmită la scări diferite pentru a servi la cât mai multe solicitări. Pentru păstrarea și utilizarea comodă a reprezentărilor, harta țării se împarte după o anumită regulă, în secțiuni de foi de trapez, de mărimi rezonabile, corespunzătoare scărilor și nomenclatura specifică sistemului de proiecție adoptat.

Sistemul de împărțire a hărții în foi și nomenclatura proiecției stereografice 70 este preluat de la proiecția Gauss-Kruger, astfel foile de plan, respectiv hărțile și planurile, au cadrul geografic dat de imaginile plane ale unor meridiane și arce de paralele, ce delimitează trapeze, datorită convergenței meridianelor.

Nomenclatura și dimensiunile graduale ale acestor foi sau trapeze sunt caracteristice scării și se deduc succesiv.

Punctul de plecare îl constituie scara 1:1.000.000, la care întreg globul este împărțit pe longitudine în fuse de câte 60, numerotate cu cifre arabe începând de la meridianul 1800 (opusul meridianului Greenwich) spre est, iar pe latitudine în zone de câte 40, numerotate cu majuscule de la Ecuator spre nord. Astfel teritoriul țării noastre se încadrează între fusele 34-35 delimitate de meridianele de 180-240 și 240-300 în zonele K,L și M.

Figura1.4. Împărțirea hărții în foi la scara 1:1.000.000.Sursa www.google.ro

Nomenclatura unui trapez la scara 1:1.000.000 este contituită dintr-o literă și un număr (zona și fusul), spre exemplu L-34, are dimensiuni graduale de 40 respectiv 60 și poziția definită pe elipsoid prin coordonate geografice B și L ale colțurilor.

La următoarele scări nomenclatura și limitele foilor se deduc plecând de la trapezul 1:1.000.000.

Figura 1.5. Împărțirea hărții în foi la scara 1:500.000 – 1:100.000.Sursa www.google.ro

La scările de bază (1:100.000 și 1:5.000) se renunță la nomenclatura celor intermediare, trapezele renumerotându-se de la 1-144 respectiv 1-256, iar la scara 1:2.000 foile rezultă din împărțirea în patru a trapezului 1:5.000.

Figura1.6. Împărțirea hărții în foi la scara 1:50.000 – 1:5.000.Sursa www.google.ro

CAPITOLUL 2.INSTRUMENTE ȘI METODE DE MĂSURARE

2.1. DESCRIEREA ȘI VERIFICAREA INSTRUMENTELOR UTILIZATE LA PLANIMETRIE

Aparatul folosit la realizarea acestei lucrări este o Stație totală LEICA TCR 805, produs al firmei elvețiene Leica Geosystems, înglobând tehnologie de înaltă performanță și calitate, în scopul creșterii preciziei și randametului măsurătorilor.

Figura 1.7. Stația totală Leica TCR 805.Sursa www.google.ro

Stațiile toatale ca și teodolitele, sunt formate din trei mari ansambluri:

ambaza, sigură legătura dintre stativ sau trepied și aparat ;

cercul orizontal și alidada, sunt elementele gradate cu ajutorul cărora se măsoară unghiurile orizontale;

luneta cu eclimetrul, sau cercul vertical.

Atât cercul orizontal cât și cercul vertical sunt gradate în sistem centesimal, cercul este împărțit în 400g, având sensul gradației în sensul acelor de ceasornic.

Părți componente:

Figura 1.8. Stația totală Leica TCR 805, părți componente.Sursa www.google.ro

1. Vizor.

2. Lasere de ghidare.

3. Șurub de mișcare verticală.

4. Baterie.

5. Suport pentru baterie.

6. Capacul bateriei.

7. Ocular focusarea obiectivului.

8. Focusarea imaginii.

9. Mâner detașabil cu șuruburi de montare.

10. Interfața serie RS 232.

11. Șurubul de calare.

12. Obiectiv cu dispozitiv de măsurat distanța încorporate (EDM).

13. Ecran.

14. Tastatura.

15. Nivela circulară.

16. Tasta pornit oprit.

17. Tasta de declanșare.

18. Șurub de mișcare orizontală

Axele și cercurile unghiulare ale aparatului:

Figura 9. Stația TsFigura1.9. Stația totală Leica TCR 805, axe.Sursa www.google.ro

ZA – Linia de vizare/ axa de colimație, linia de la reticul, la centrul obiectivului;

SA – Axa principală, axa de rotire a telescopului;

KA – Axa secundară, axa orizontală de rotire;

V – Unghi vertical/ unghi zenital;

VK – Cercul vertical;

HZ – Unghi orizontal;

HK – Cercul orizontal.

Caracteristicile unei stații totale electronice LEICA TCR 805:

Memorie internă –stochează datele necesare pentru mai mult de o zi de lucru (576kb);

Afișaj mare –pentru citiri usoare;

Softkeys-concept de operare intuitiv și acces rapid la funcții ;

Interfață serială- pentru comunicare cu PC-ul;

Modul de măsurare distanțe (EDM) cu prismă circulară sau hexagonică, cât și fără prismă prin laser (RL);

Alimentare pe acumlatori ;

Tasta de navigare pentru o operare rapidă;

Compensator în două axe- garantează alinierea perfectă la orizontală.

Seria LEICA TCR 800 are în componența ei două lasere coaxiale. Unul este un fascicul laser infra-roșu, celalalt este un laser vizibil de culoare roșie. Laserul infra-roșu este pentru măsurarea convențională cu ajutorul prismei, iar cu cel vizibil se poate măsura ținte fără ajutorul reflectorului. Se poate comuta foarte ușor între cele două lasere. Distanța și coordonatele sunt date direct și nu necesită post-procesare.

Date tehnice:

Tabelul 2.1

* o singura prismă, condiții atmosferice medii

Ecranul este de tip LCD, are o rezoluție de 280×160 pixeli, este compus din 8 linii fiecare cu 31 de caractere. Deasemenea acesta se poate ilumina și încălzi ( < -5oC).

Figura1.10.Stația totală Leica TCR 805, display și taste.Sursa www.google.ro

1. Denumirea punctului;

2. Simboluri;

3. Taste fixe (au funcții predefinite care nu se pot modifica);

4. Taste alfanumerice;

5. Taste navigare;

6. Taste funcție (aceste funcții sunt afișate în partea de jos a ecranul);

7. Funcțiile care se pot accesa cu tastele funcție (6).

Cu ajutorul funcțiilor butonului MENIU se setează instrumentul (unitatea de măsură, cercul, unghiul sau zenital etc.). Meniul stației este compus din:

QUICK SETTING:

Contrast: reglarea contrastului în trepte de 10%.

Tilt Correction: cuplează sau decuplează compensatorul.

User key: alocă acestei taste o anumită funcție.

Trigger key: configurează tasta de declanșare din lateralul aparatului. I se poate atașa una din funcțiile ALL sau DIST sau poate fii dezactivată.

ALL SETTINGS:

System settings: se poate seta sunetul care însoțește apăsarea tastelor, sunet de sector active – dezactivat, unde se vor înregistra datele și în căt timp să se oprească aparatul dacă nu se apasă nici o tastă.

ANGLE SETTINGS:

Tilt corr: compensator decuplat, compensator pe o singură axă sau pe două axe.

Hz-increm: modul de incrementare a unghiului Hz,măsoară spre dreapta sau spre stânga.

V-setting: orientarea 0 a cercului vertical poate fii aleasă la zenit, în plan orizontal sau în procente.

Hz-collimation: se tastează dacă colimația este activă sau nu, dacă da atunci unghiurile orizontale vor fii corectate în funcție de unghiul V.

Resolution: unghiurile se pot afișa în diferite formate.

UNIT SETTINGS:

Angle:

– grade sexagesimale (0˚-359˚59’59’’)

– grade zecimale (0˚-359.999˚)

– grade gon (0˚ – 399.999)

– grade mil (0 – 6399.99)

Distance: metru, picior SUA-inch, picior intern.

Temperatura: grade Celsius sau Fahrenheit.

Pressure: milibar, hecto pascal, mm coloana de mercur.

DATA MANAGER: cu această opțiune se pot șterge lucrări sau blocuri întregi.

SYSTEM INFO: se poate verifica cum a fost setat instrumentul.

Verificarea și rectificarea aparatului:

Ca instrumente topografice moderne, stațiile totale trebuie să satisfacă integral cerințele realizării unor măsurători și determinări la nivelul performanțelor cu care sunt acreditate: să măsoare elementele geometrice specifice, să le înregistreze, să efectueze unele calcule direct pe teren și să comunice computerului rezultatele. Indiferent de instrument, erorile care însoțesc orice măsurătoare, au ca surse unele:

– imperfecțiuni de construcție, având în vedere că practic, nici un dispozitiv nu poate fi considerat perfect;

– dereglări ale unor părți componente, în principal din cauza transportului în condiții necorespunzătoare, loviri neintenționate, a încălzirii inegale a unor părți componente sau al uzurii.

Clasificarea erorilor ce însoțește stația totală, provocate de eventualele nerespectări a condițiilor nominale, s-ar putea face după modul de diminuare și practic de îndepărtare a acestora:

1. Condiții garantate prin construcție, în limitele unor erori remanente care
nu afectează efectiv rezultatele măsurătorilor:

perpendicularitatea axelor vertical VV și orizontal HH' pe limb respectiv pe eclimetru, realizată practic cu o precizie de zece ori mai mare decât limita de ±10° care ar putea influența măsurarea unghiurilor respective;

egalitatea diviziunilor de pe cercuri, asigurată prin liniile raster, citirile prin scanare, dar și prin reiterarea lecturilor în zone diferite ale limbului și prezentarea rezultatului obținut din diferența valorilor medii;

egalitatea gradațiilor de pe suportul prismei, a căror rigoare permite înregistrarea valorii corecte în memorie și implicit siguranța rezultatelor mai ales pentru cote.

2. Condiții ce se îndeplinesc automat, sau la comandă în timpul lucrului, prin
intermediul unor dispozitive și programe capabile, să măsoare sau să calculeze, eventual să afișeze și practic să elimine efectul erorilor corespunzătoare:

axele să fie centrice cu cercurile gradate. O eventuală excentricitate a alidadei față de limb provoacă o eroare unghiulară cu o variație sinusoidală, care este cuantificată și trecută în memoria ROM (Read Only Memory), iar valoarea unghiului este corectată automat în funcție de zona de citire;

axa de viză să intersecteze axa principală, în caz contrar producându-se o eroare de excentricitate a lunetei, care se poate ajusta. În acest scop există posibilitatea determinării erorii, stocării ei în memoria aparatului și a eliminării prin calcul din mediile aritmetice ale citirilor obținute automat;

verticalitatea axului principal VV’, condiție componentă a instalării în stație, ce se asigură prin calare. O eventuală abaterea Δ, încadrată în anumite limite, este automat și integral eliminată de compensatorul biaxial (Fig.11a). Funcționarea compensatorului se constată blocând mișcarea orizontală și basculând luneta în plan vertical, când sunt sesizate modificări ale direcției afișate la limb. Dacă eroarea Δ depășește sensibilitatea compensatorului, de circa ±4', se afișează un mesaj specific și funcționarea instrumentului se întrerupe;

Figura1.11. Erori de reglaj: a- înclinarea axei principale; b- colimația pe orizontală;

c,d- înclinarea și verificarea axei secundare; e- eroarea de index.Sursa www.google.ro

perpendicularitatea axei de viză pe cea secundară este o condiție de bază pentru măsurarea corectă a unghiurilor orizontale. În caz contrar, apare eroarea c de colimație pe orizontală, provocată de descentrarea reticulului, intersecția firelor reticulare fiind scoasă din axul lunetei (Fig.11b).

3. Condiții ce pot fi asigurate de un service de specialitate, al firmei constructoare, unde acestea se pot verifica și rectifica:

axa secundară să fie orizontală respectiv perpendiculară pe cea principală, în caz contrar luneta basculând într-un plan înclinat, diferit de cel vertical (Fig.11c). Eroarea se depistează prin proiectarea unui punct înalt P cu luneta în ambele poziții pe o stadie dispusă la sol orizontal și perpendiculară pe viză (Fig.11d). Dacă cele două proiecții CI și CII nu coincid, eroarea se rectifică cu jumătate din deplasarea față de media citirilor prin ridicarea sau coborârea unui capăt al axului secundar,

la eclimetru să se citească efectiv înclinarea lunetei, întrucât o eroare i de index face ca la o viză orizontală să se citească efectiv z = 100gon ±i (Fig.11e). Prezența unei astfel de erori se confirmă când suma unghiurilor zenitale, citite spre același punct în ambele poziții, diferă sistematic de 400gon și se elimină prin media citirilor;

constanta prismei introdusă în programul de măsurare al stației trebuie să corespundă cu valoarea nominală a setului folosit efectiv. Dacă se utilizează alte prisme decât cele originale, constanta lor trebuie setată din programul stației și eventual verificată pe o distanți sigură, cunoscută. în caz contrar se va produce o eroare sistematică la măsura distanțelor, ce poate deveni periculoasă în drumuiri întinse;

constanta dispozitivului EDM se modifică rar, prin defectarea fibrei optice din interior. La livrare ea se verifică pe o bază de etalonare prin măsurători interferometrice, dar se poate controla și pe un aliniament A-B-C pe care bazele AB și BC se măsoară riguros, suma lor trebuind să fie egală cu lungimea AC într-o toleranță de ±5mm;

dispozitivul EDM să emită pe axul lunetei, condiție care se verifică prin punctarea unei prisme așezată la circa 2m. Se dă drumul la măsurarea în mod continuu (tracking), se focusează imaginea punctului roșu al emițătorului; dacă acesta este deplasat cu mai mult de 1/5 din diametru, el trebuie rectificat (Fig.12a);

dispozitivul de centrare optică trebuie montat corect, astfel ca raza reflectată la 90o să coincidă cu axul principal al aparatului. Pentru control, la sol, sub aparatul corect calat, se așează o foaie de hârtie cu un semn „X" astfel ca reperul de centrare să cadă pe acest semn. Rectificarea se impune când, rotind instrumentul cu 180°, semnul „X" nu a rămas suprapus cu reperul dispozitivului (Fig.12b). Eroarea e se elimină jumătate din șuruburile de calare și jumătate din cele care fixează dispozitivul (Fig.12c). Operația se repetă până când până când centrarea rămâne perfectă la rotirea instrumentului în jurul axei VV’;

Figura 1.12. Verificări ale stației totale: a-spot EDM excentric; b,c-dispozitiv optic dereglat și rectificarea lui.Sursa www.google.ro

verticalitatea suportului prismei respectiv montajul nivelei sferice se verifică prin așezarea bastonului metalic gradat în lungul unei linii verticale trasată pe un perete folosind firul cu plumb. Dacă bula nivelei sferice este și rămâne centrată și prin răsucirea bastonului, ea este corect fixată, în caz contrar deplasarea urmând a fi eliminată din șuruburile de rectificare;

Starea generala a aparatului, privind unele componente mecanice de manevrare (șuruburi de calare sau blocare a mișcărilor, de focusare a imaginii și a firelor reticulare), a trepiedului și a cutiei, ca și a părți electronice și a softului trebuie să răspundă la comenzi și să asigure funcționalitatea comodă în realizarea operațiilor de măsurare. Controlul ultimelor condiții se face la deschiderea stației, printr-un autotest, după care microprocesorul ia decizia de începere a măsurătorii prin OK sau semnalizează prin mesaje de atenționare sau de eroare eventualele neregularități privind funcționarea diverselor componente.

2.2.METODE DE MĂSURARE UTILIZATE

Stația totală deține în prezent o poziție dominantă, fiind folosită aproape exclusiv în lucrările topografice. Aria extinsă de utilizare este o consecință firească a calităților deosebite pe care le asigură, cu o precizie de măsurare mare, sub ±5cc pentru unghiuri și sub ±10mm/km pentru distanțe, timpul scurt, practic instantaneu, de măsurare, reducerea până la eliminarea unor erori personale, afișarea și stocarea în memorie a datelor, etc.

Lucrările ce se pot executa cu o stație totală sunt numeroase, dar după programele disponibile asigură două mari categorii de operații:

măsurarea elementelor geometrice de bază (unghiuri orizontale, verticale și distanțe înclinate sau reduse).

aplicații topogeodezice, prin care se rezolvă direct pe teren probleme specifice ridicărilor sau trasărilor construcțiilor, pe baza softului existent în memoria stației și a coordonatelor punctelor calculat în prealabil.

Pentru acest proiect s-a ales ca metodă de lucru măsurarea elementelor geometrice (unghiuri orizontale, verticale și distanțe reduse).

Măsurarea unghiurilor: metoda folosită pentru măsurarea unghiurilor este metoda turului de orizon și metoda seriilor reiterate.

Măsurarea unghiurilor orizontale presupune citirea unghiurilor de mai multe ori cu parcurgerea următoarelor etape:

alegerea unei vize de origine, spre un punct cât mai îndepărtat din turul de orizont, care trebuie să fie bine vizibil și ușor de punctat;

atribuirea de coduri pentru identificarea tuturor punctelor urmărite, care definesc unghiurile orizontale;

vizarea succesivă a tuturor punctelor din turul de orizont, în sensul de creștere a gradațiilor pe limb, plecând de la viza de origine și închizând turul de orizont, pentru control, tot pe punctul de plecare;

declanșarea operațiilor necesare, de fiecare data, pentru măsurarea, afișarea și înregistrarea gradațiilor la limb;

închiderea turului de orizont, când citirea de pornire poate diferi lejer de cea de plecare, dar diferența trebuie să se încadreze în toleranța , unde m0 reprezintă precizia de lectură a stației totale și n numărul de vize.

Măsurarea unghiurilor verticale: se măsoară la eclimetru, valoarea rezultând dintr-o singură viză. Operațiile necesare sunt:

vizarea semnalului cu firul orizontal plasat la o înalțime hS stabilă convențional, dar bine precizată, la partea superioară a fluturelui la semnalele piramidă, la baza crucii în cazul turlelor bisericilor, la partea de sus a coșurilor fabricilor, etc.;

declanșarea comenzii de măsurare, când valoarea unghiului vertical apare instantaneu, după care se înregistrează;

Măsurarea distanțelor: cu stația totală se realizează pe cale electro-optică cu ajutorul dispozitivul EDM (Electronic Distance Measurement) folosind unde din spectrul electromagnetic. Distața rezultă din diferența de fază dintre unda emisă și cea reflectată.

Lungimile se măsoară împreună cu unghiurile orizontale și verticale, rezultând efectiv distanța înclinată, putându-se calcula pe loc distanța orizontală.

Principiul măsurării distanțelor prin unde electromagnetice constă într-o unitate electrică G instalată în capătul A al distanței de măsurat care remite un facicol de microunde sau unde de lumină către receptorul R instalat în capătul B al distanței căutate. În cazul microundelor, receptorul are o funcție activă, în sensul că undele recepționate sunt supuse mai întâi unei transformări și apoi returnate unității G. În cazul undelor de lumină receptorul este pasiv.

Figura 1.13. Măsurarea distanțelor prin unde electromagnetice.Sursa www.google.ro

Dacă 2τ este timpul total de parcurgere a distanței dus-întors:

D = v · τ unde v = (2.2.0)

unde:

v – viteza undelor electromagnetice în aer

c – viteza luminii în vid

n – indicele de refracție al undelor în funcție de presiune, temperatură, umiditate, lungimea de undă a radiației.

Microundele sau undele de lumină reprezintă mijlocul putător al informației de măsurare, unda purtătoare a semnalului de măsurare. Trasmiterea sau grefarea semnalului de măsurare pe purtătoare se realizează efectiv prin modificarea unuia din parametrii undei respective, operație cunoscută sub numele de modulație a purtătoarei.

Timpul de propagare τ rezultă în mod indirect prin intermediul diferenței de fază dintre modulațiile transmise și cele recepționate:

(2.2.1)

unde:

υ – frecvența modulatoare

φ0 – unghiul de fază al oscilației

(2.2.2)

unde:

n – număr întreg

φ – fracțiune de fază

(2.2.3)

deci: (2.2.4)

2.3.OPERAȚII GEODEZO-TOPOGRAFICE EFECTUATE

Rețea geodezică de stat este creată separat pentru triangulație și respectiv pentru nivelment, pe întreg teritoriul țǎrii, constituie principala rețea de sprijin pentru toate lucrările topografice, fotogrammetrice și cartografice.

Figura 1.14. Rețeaua geodezicǎ de stat.Sursa www.google.ro

Ridicarea topografică presupune, în principiu, executarea unui complex de lucrări finalizate cu un plan al unei suprafețe de teren sau cu profile ale acestuia, întocmite pe anumite direcții. În viziunea modernă aceste produse trebuie prezentate obligatoriu în format digital. Evident că un plan sau un profil digital poate fi redactat și vizualizat pe displayul calculatorului, dar și listat sub formă grafică, analogică în scopuri lucrative.

Problema de bază a ridicărilor numerice, o constituie determinarea, într-o anumită succesiune, a poziției punctelor topografice caracteristice, poziție exprimată prin coordonatele lor, date într-un sistem sau sisteme de referință. Pentru realizarea acestui obiectiv se apelează la un anumit mod de lucru, la o metodă topografică sau geodezică adecvată unei situații date.

Privite în ansamblu, metodele – inclusiv procedeele de lucru – sunt numeroase. Fiecare necesită măsurători și calcule având, în același timp, unele trăsături și aspecte proprii, specifice, cum ar fi:

principiul de determinare definit de elementele geometrice necesare, de măsurat (unghiuri, distanțe, înălțimi), culese cu aparatură corespunzătoare și folosite individual sau combinate;

modul de rezolvare, specific, direct sau indirect și baza matematică, respectiv analitică sau trigonometrică;

precizia teoretică ce o poate realiza, condiționată evident și de instrumentele folosite și numărul de măsurători;

poziția ocupată, respectiv etapa rezervată în ansamblu lucrărilor, ca un corolar al acestor trăsături, poziție ce devine și criteriu practic de clasificare;

randamentul și eficiența economică de ansamblu a lucrărilor, care nu pot fi neglijate.

Clasificarea metodelor geotopografice:

după etapa în care este utilizată, distingând în principal metode de îndesire a rețelei geodezice, ce conduc la rețeaua de sprijin, de realizare a rețelei de ridicare și metode de ridicarea a detaliilor;

după natura rezultatelor, distingând determinări tridimensionale 3D, combinate, finalizate prin coordonate spațiale (x, y, z), bidimensionale sau planimetrice (x, y) și unidimensionale (z);

după instrument, folosit ca indicator auxiliar al metodei pentru caracterizarea lucrărilor, spre exemplu determinări în sistemul GPS, drumuire sau radieri cu stația totală ș.a.

Metodele geotopografice sunt, în general, aceleași din topografia clasică, cu puține modificări de fond. Schimbarea intervine doar în modul de lucru, provocată de apariția instrumentelor moderne prin facilități remarcabile de măsurare și gestionare a datelor.

Metodele (operațiile) geodezo-topografice folosite în acest proiect sunt:

A. Metoda triangulației, folosită pentru verificarea rețelei de sprijin, presupune unirea punctelor vecine, între care trebuie să existe vizibilitate, astfel încât să rezulte triunghiuri alăturate sau patrulatere cu ambele diagonale observabile. Poziția planimetrică a punctelor este definită dacă se măsoară toate unghiurile rețelei, una sau două laturi (baze) și se determină una sau două orientări pe cale astronomică.

Rețelele geodezice planimetrice sunt împărțite în rețele de diferite ordine, după lungimile laturilor ce unesc puncte geodezice apropiate. Astfel sunt cunoscute rețele geodezice de ordinul I, II, III, IV. În tabelul 2.1 sunt prezentate câteva caracteristici ale rețelelor geodezice.

Tabelul 2.2

Rețelele de ordinul IIII sunt denumite rețele de ordin superior de triangulație (Fig.14), iar cele de ordinal IV și V de ordin inferior. Aceste rețele au fost create de către Direcția topografică militară începând cu anul 1956.

Rețeaua de triangulație de stat a fost completată cu o rețea de îndesire de ord.V , ale cărei puncte au fost determinate nu numai prin metoda triangulației, ci și prin metodele trilaterației, poligonometriei, prin intersecții înainte și înapoi sau combinate.

Rețelele geodezice de nivelment sunt împărțite în rețele de nivelment geodezic de ordinul I, II, III, IV care diferă între ele prin lungimea traseelor sau poligoanelor închise din care sunt formate, conform tabelului 4.2.

În mod similar cu rețelele planimetrice, rețeaua de nivelment de stat a fost, de asemenea, îndesită și completată pânǎ la ordinul V.

Tipul de rețea se alege în funcție de forma și mărimea suprafeței urmărite, de relieful terenului și acoperirea lui cu vegetație arborescentă sau cu construcții. Astfel pentru acest proiect s-a ales ca tipul rețelei să fie un poligon cu punct central.

B. Metoda intersecției s-a folosit la determinarea coordonatelor provizorii ale punctului nou de îndesire. Aceasta stabilește poziția în plan (x, y) a punctelor noi în funcție de coordonatele cunoscute ale unor puncte vechi și de unghiurile orizontale măsurate. După locul de staționare se disting ca variante intersecția înainte, când se staționează în punctele vechi și se duc vize orientate spre cel nou, intersecția înapoi, când unghiurile se măsoară în punctul nou și intersecția combinată, când se staționează atât în punctele vechi cât și în cele noi.

Metoda folosită pentru determinarea coordonatelor punctului nou de îndesire a fost prin intersecția înainte care ulterior s-a compensat riguros prin metoda observațiilor indirecte – variația coordonatelor.

C. Metoda drumuirii prezintă un interes deosebit, fiind folosită cu precădere la determinarea rețelei de ridicare. Punctele considerate înlănțuite între ele prin elemente geometrice ce se măsoară, se calculează succesiv, un punct nou obținîndu-se din cel precedent și servind la rândul său la determinarea celui ce urmează. Drumuirea planimetrică presupune măsurarea unghiurilor și distanțelor, iar cea altimetrică determinarea, prin nivelment, a diferențelor de nivel. În ansamblul lor, drumuirile sunt variate, dar în principiu, după modul de control se disting drumuiri încadrate (sprijinite) între puncte cunoscute ale rețelei de sprijin și drumuiri închise, când se revine în punctul de plecare.

Metoda folosită pentru acest proiect este metoda drumuirii închise.

D. Metoda radierii, reprezentativă pentru ridicarea detaliilor de orice fel, este utilizată, în mod frecvent, în toate cazurile în care dintr-un punct cunoscut se poate duce o viză înclinată sau orizontală. Poziția în spațiu a unui punct nou este definită de coordonatele punctului de stație vechi, de unghiul orizontal, măsurat în raport cu viza de referință spre alt punct vechi, de distanță și diferența de nivel dedusă prin nivelment.

2.3.1.LUCRĂRI DE TEREN

Înainte de a începe efectiv lucrările de teren se va proiecta rețeau de sprijin astfel:

1. Pe o hartă la scară mică, se delimitează suprafața care constituie obiectul măsurătorilor geodezice. Această suprafață este necesară pentru probleme de organizare, precum și pentru un antecalcul, privind costul lucrării.

2. Se aleg amplasamentele punctelor de triangulație, în funcție de densitatea dorită și asigurarea vizibilității între puncte.

Când vizibilitatea între puncte este incertă se întocmesc profile topografice ale terenului, pe baza curbelor de nivel ale hărții.

În cazul când pe aliniamentul dintre două puncte sunt obstacole (păduri, clădiri, etc.) se va căuta situația în care viza trece la minimum deasupra obstacolelor.

Figura 1.15. Asigurarea vizibilități între punctele rețelei de triangulați.Sursa www.google.ro

3. Se va prevedea modul de semnalizare a punctelor și condițiile de acces la aceste puncte.

Semnalizarea este operația de însemnare a punctelor cu semnale amplasate deasupra solului, care materializează verticala punctului topografic marcat la sol, pentru a fi văzut de la distanță și a permite vizare punctului; este necesară pentru măsurarea unghiurilor cu teodolitul, pentru alinieri etc.

Semnalizare punctelor topografice se face prin:

-semnale portabile, pentru punctele de drumuire și punctele de detaliu, situate la distanțe până la ;

– semnale permanente, pe toată perioada de măsurare, pentru punctele rețelei de sprijin și îndesire ( triangulație, intersecție) aflate la distanțe mai mari de .

Semnalul portabil cel mai utilizat este jalonul, baston drept confecționat din lemn ușor, cu latura de , de formă octogonală, hexagonală sau triunghiulară și lungime de 2m.

Este vopsit în alb și roșu pe segmente de și la un capăt este prevăzut cu un sabot metalic.

Jalonul se ține cu mâna sau cu un trepied metalic deasupra punctului marcat. Verticala lui se asigură din ochi, cu un fir cu plumb sau o nivelă sferică cornieră fixată pe jalon.

Semnalele permanente, denumite semnale geodezice sau topografice sunt balizele, piramidele și semnalele cu pilaștri.

Prin proiectare se va căuta ca triunghiurile să fi bine conformate, să fie pe cât posibil echilaterale.

Dacă triunghiurile sunt bine conformate atunci transmiterea erorilor de la un triunghi la altul va fi minimă.

Concomitent se va studia posibilitatea măsurări unei laturi care să constituie baza rețelei de triangulație topografică locală sau a unei baze auxiliare.

Se admit unghiuri normale în triunghiuri cuprinse între 40g – 80g, în mod excepțional de 30g.

5. Se vor stabilii punctele care vor fi determinate prin intersecție înainte ( antene, coșuri de fum, biserici, turnuri de apă), intersecție înapoi sau intersecție combinată.

În funcție de forma terenului și de obstacolele pe care trebuie să le evităm și în funcție de relieful terenului, se aleg diverse tipuri de rețele de triangulație locală.

În principiu, punctele de triangulație se aleg pe locuri dominante pentru a se asigura o cât mai bună vizibilitate în tur de orizont.

Pentru îndesirea rețelei de sprijin se va realiza proiectul rețelei de îndesire. Acesta se întocmește pe planuri reprezentante la scara 1:20.000 sau 1:50.000. Pe aceste hărți se trec toate punctele rețelei de ordinul I-IV precum și cele de ordinul V din zonele învecinate care au fost determinate ulterior și care ar putea fi folosite la ridicarea curentă. Deasemenea se poziționează toate punctele rețelei de sprijin de determinate anterior în alte sisteme de proiecție și care pot fi transcalculate în sistemul stereografic 1970.

La proiectarea a noi puncte de ordinul V ce urmează a fi determinate prin metoda intersecțiilor trebuie avut în vedere încă din această fază de proiect, ordinea în care se vor determina punctele. Astfel că fiecare punct să aibă un număr suficient de determinări în raport cu punctele învecinate.

Recunoașterea pe teren a punctelor . Scopul lucrării este de a pune de acord proiectul întocmit cu terenul. Pentru această operație este nevoie de o copie a proiectului rețelei și copiile descrierilor topografice ale punctelor vechi.

Operația de recunoștere începe cu punctele vechi verificându-se starea marcării (a bornelor) și starea semnalului. Cu această ocazie se notează eventualele intervenții ce sunt necesare asupra marcajului și a semnalului. În cazul în care borna la sol nu este găsită se realizează o retrointersecție cu scopul găsirii bornei de la subsol, dacă nici în acest mod nu este gasită, punctul se notează pentru a fi măsurat din nou.

Operația de recunoaștere continuă cu recunoașterea și stabilirea poziției punctelor noi stabilite în proiect. Aceste puncte se vor amplasa pe teren sănătos (stabil), ferit de circulația mașinilor și agregatelor, preferabil pe movile, pe linii de hotar, etc., locuri în care pot fi găsite cu ușurință.

Marcarea punctelor se face la sol în mod durabil, după stabilirea poziției definitive în teren și înainte de începerea măsurătorilor, în fucție de ordinul lor și metoda de determinare. În acest mod punctele rețelelor geodezice sunt aceleași la determinarea lor și la poziționarea altor puncte, asigură legătura în timp între teren și plan, permit verificări și completări ale ridicărilor și sunt de neînlocuit la trasarea construcțiilor și reconstituirea hotarelor.

Materializarea punctelor, respectiv marcarea și/sau semnalizarea lor se impune așadar pentru siguranța lucrărilor actuale și viitoare.

În funcție de importanța punctului, natura terenului și amplasament distingem mai multe tipuri de marcare. Astfel marcarea se poate face prin borne de beton armat, întâlnite mai des în extravilan, acolo unde terenul permite sau prin buloane, utilizate în intravilan, (folosite pentru marcare în acest caz), confecționate din oțel de calitate, ascuțite la un capăt, iar la celălalt cu o calotă sferică pe care este materializat punctul matematic. Având lungimea limitată (maxim 120mm) și diametrul corespunzător (20mm), pot fi bătute la rasul suprafeței cu un baros, în rosturile bordurilor, în fisurile betoanelor sau în asfalt, astfel încât să nu împiedice circulația și să nu dispară.

Figura 1.16. Marcarea punctelor prin bulone de oțel.Sursa www.google.ro

Pentru punctele noi de îndesire se va întocmi descrierea topografică. Aceasta se realizează în scopul găsirii cât mai ușor a punctelor și constă din întocmirea unor schițe și a unor descrieri referitoare la bornă, semnal și locul în care sunt plasate aceastea.

Schița reperajului și accesului la punct are scopul de a preciza poziția bornei în raport cu detaliile cele mai caracteristice din zonă și a punctului față de cele mai apropiate localități cu precizarea căilor de acces.

Descrierea poziției punctului și a căilor de acces completează schița punctului precizând terenul pe care se află poziționat punctul și itinerarul de la cea mai apropiată localitate la punct.

Reperajul bornei se face prin măsurarea distanțelor de la marca bornei până la cel puțin două detalii permanente (intersecții de drumuri, construcții, etc.)

În formularul descrierii topografice se face un desen schematic al bornei și a reperului subteran specificându-se dimensiunile și toate inscripțiile de pe ele.

După determinarea coordonatelor, fișa descrierii topografice se va completa cu acestea (X, Y în STEREO ’70 și Z în sistemul de cote Marea Neagră); și deasemenea cu nomenclatura trapezului din care face parte punctul topografic.

Operația premergătoare tuturor lucrărilor propriu-zise este instalarea aparatului în stație:

Aceasta presupune calarea sau verticalizarea axului principal VV’ și centrarea, respectiv aducerea lui pe verticala punctului matematic al marcajului la sol. Folosind dispozitivele anexă, se parcurg următoarele etape:

Figura 1.17. Instalarea aparatului în stație:

a- centrarea aproximativă, b- centrarea definitivă,

c- calarea fină, d- instrument în poziție de lucru. Sursa www.google.ro

se deschide trepiedul astfel încât să asigure un lucru confortabil, se poziționează deasupra punctului marcat și se centreză cât mai bine (Fig.17a). Când terenul este în pantă pronunțată, pentru siguranță, se dispun două picioare în aval, a căror lungime se ajustează convenabil astfel încât să permită lucrul în condiții ergonomice, se apasă saboții picioarelor pentru fixarea temeinică și se prinde aparatul cu surubul pompă, fără a-l strănge însă definitiv;

se pornește aparatul de la butonul ON/OFF, iar nivela electronică și dispozitivul de centrare cu laser se activează automat;

se manevrează cele două picioare ale trepiedului și folosind șuruburile de calare ale ambazei se centrează laserul pe punctul marcat la sol (Fig.17b);

calarea aproximativă se face folosind nivela sferică, a cărei bulă se aduce în cercul reper acționând convenabil șurubul de calare situat pe direcția deplasării acesteia;

centrarea definitivă se face cu ajutorul nivelei electronice și săgețile ce indică sensul de rotire al șuruburilor de calare, astfel (Fig.17c):

se rotește aparatul până când o latură este aproape paralelă cu linia dintre 2 dintre cele trei șuruburi de calare;

se calează pe această axă folosind doar cele două șuruburi corespunzătoare ei. Săgețile arată direcția în care trebuie să se rotească. Când bula este poziționată pe centru cele două săgeți sunt înlocuite cu semnul “√”;

se calează nivela electronică pe cea de-a doua axă folosind cel de-al treilea șurub de calare. O săgeată va arăta direcția în care trebuie să se rotească, iar când aparatul va fi calat ea va fi înlocuită de simbolul “√”;

când nivela electronică se află pe centru și trei simboluri “√” vor apare în locul celor trei săgeți, aparatul este perpect calat.

Măsurătorile se realizeză de obicei în condiții atmosferice corespunzătoare, lipsite de ceață și miraj, când este o vizibilitate bună. În general aceste condiții atmosferice sunt îndeplinite până la ora 1100 și de la ora 1500.

Turul de orizont începe cu viza cea mai îndepărtată situată la maxim 2-5 km iar reperul punctului vizat trebuie să fie perfect vizibil.

2.3.2.LUCRĂRI DE BIROU

Stația totală permite ca mărimile măsurate în teren să fie stocate, prin intermediu memoriei interne pe care o are, în mod automat în vederea transferării acestora spre un PC. Memoria face parte integrată din aparat, toate mărimile și programele auxiliare înregistrându-se pe această memorie, operatorul neavând nici un acces asupra ei.

Aceste date înregistrate pot fi transferate printr-un soft de transfer care se livrează cu stația totală, fiind specific fiecărei firme constructoare și de multe ori particularizat pentru instrumente din aceași clasă.

Soft-ul de transfer permite realizarea unei comunicări între stația totală și calculator. Acesta permite atât transferul datelor măsurate din memoria instrumentului în memoria calculatorului, cât și transferul de coordonate din memoria calculatorului în memoria stației totale, coordonate necesare trasării spre exemplu.

Acest transfer între stația totală și calculator se face cu ajutorul cablului de transfer. Cablul este prevăzut la un capăt cu o mufă specifică, care permite conectarea la stația totală și o mufă care permite conectarea fie la terminalul de date COM fie la portul USB al calculatorului.

Formatul de înregistrare și descărcarea datelor în instrument se poate seta manual în funcție de programul de prelucrare a datelor pe care îl posedă fiecare utilizator dar există și formate predefinite de fabrică care au următoarele formate:

Formatul GSI 1: Număr punct, Hz, V, Distanța înclinată, H reflector, H aparat

Formatul GSI 2: Număr punct, Hz, V, Distanța înclinată, X,Y,Z,H reflector

Soft-ul pentru transferul datelor pus la dispoziție de către firma Leica este “Leica Geo Office”.

Pentru a putea face transferul de date, în prealabil, trebuie setat portul prin care se face transferul și tipul aparatului. Acest lucru se face în meniul “Tools” prin accesarea submeniul “Data Excenge Manager” și “Settings”, după cum se observă în imaginea următoare:

Figura 1.18. Leica Geo Office – Setare trafer data.Sursa personală.

După setarea portului, aparatul va fi detectat de calculator și vor fi afișate toate datele stocate în memorie (Fig. 19 – stânga). Printr-o simplă operațiune de copiere (copy-paste), datele stocate în memoria aparatului vor fi transferate în memoria calculatorului (Fig. 19 – dreapta).

Figura 1.19. Leica Geo Office – Transferul de date.Sursă personală.

Datele vor fi salvate în calculator sub un fișier de tip txt în care vom avea toate datele preluate din teren (număr punct, unghiul orizontal Hz, unghiul vertical V, Distanța, înălțime reflector, înălțime aparat), date care se vom folosi în continuare la efectuarea calculelor.

Etapele de calcul pentru acest proiect sunt:

Verificarea rețelei de sprijin:

Calculul compensării unghiurilor;

Calculul orientărilor;

Calculul laturilor;

Calculul coordonatelor;

Calculul cotelor rețelei de sprijin;

Dezvoltarea rețelei de sprijin:

Calculul coordonatelor provizorii ale punctului de îndesire prin intersecție înainte;

Calculul coordonatelor definitive ale punctului de îndesire prin metoda observațiilor indirecte;

Transmiterea cotei punctului de îndesire:

Realizarea rețelei de ridicare:

Calculul drumuirii închise.

Ridicarea detaliilor planimetrice și atimetrice:

Calculul coordonatelor punctelor de detaliu.

Calculul suprafețelor:

Calculul suprafețelor prin metoda analitică.

Metodele de calcul și calculele matematice efective sunt prezentate pe larg în capitolul următor (Cap. 3).

CAPITOLUL 3. PREZENTAREA MODELELOR MATEMATICE UTILIZATE ÎN PRELUCRAREA OBSERVAȚIILOR

Figura 3.1. Schița rețelei de sprijin.Sursă proprie.

3.1.COMPENSAREA REȚELEI DE TRIANGULAȚIE

Rețeaua de triangulație, luată în studiu, se prezintă sub forma unui poligon fară punct central combinat cu un triunghi.

Inventarul de coordonate al punctelor cunoscute , preluate de la O.C.P.I. Cluj-Napoca, este prezentat în tabelul 3.1:

Tabelul 3.1. Inventar de coordonate al punctelor cunoscute

Rețeaua de triangulație locală trebuie verificată, masurată și determinată. Verificarea se poate face total, ca în cazul unei rețele noi sau parțial, prin măsurarea unor elemente de unghi, de distanță sau verificări de orientări, coordonate.

Punctele de sprijin vor fi determinate planimetric în sistemul de coordonate Stereografic 1970.

3.1.1.STABILIREA NUMĂRULUI ECUAȚIILOR DE CONDIȚII

În orice rețea geodezică, numărul mărimilor măsurate este mai mare decât numărul strict necesar pentru obținerea mărimilor ce trebuie determinate.

Numărul măsurătorilor suplimentare, efectuate într-o rețea geodezicǎ, determină numărul ecuațiilor de condiție.

Numărul condițiilor geometrice ”r” se stabilește în funcție de natura rețelei (fǎrǎ constrângeri, cu constrângeri) și este dat de diferența dintre numǎrul observațiilor efectuate ”ne” și numǎrul observațiilor strict necesar ”nsn”: (3.0.0)

Într-o rețea de triangulație independentă se formează următoarele condiții :

condiția de figură – Suma unghiurilor interioare ale triunghiurilor plane trebuie să fie egală cu 200g.

condiția de tur de orizont (de stație)- Suma unghiurilor situate în jurul unui punct și care formează un tur de orizont complet trebuie să fie egală cu 400g.

condiția de pol sau de laturi – . Rezolvarea succesivă a triunghiurilor care au vârf comun, cu începere de la o latură și finalizare pe aceeași latură, trebuie să conducă către aceeași valoare.

Întrucât, construcția unei rețele este posibilǎ atunci când se cunoaște lungimea unei laturi cu ajutorul cǎreia se determinǎ scara rețelei și douǎ unghiuri, pentru fiecare punct determinat, conform relației (3.0.0) se poate scrie cǎ numǎrul total de ecuații interioare “r”se calculeazǎ cu relația:

r = ω – 2p + 4 = 11 – 2 · 5 + 4 = 5 (3.0.1)

unde:

numărul unghiurilor măsurate (în cazul nostru 11) ;

2(p-2)-numǎrul strict necesar de unghiuri mǎsurate pentru determinarea unui numǎr de (p-2) puncte din rețea;

p – numărul total de puncte (în cazul nostru 5) ;

r – numărul total al condițiilor geometrice

Numǎrul ecuațiilor de figurǎ se stabilește cu relația:

w1 = l1 – p1 +1 = 8 – 5 + 1 = 4 (3.0.2)

în care:

numărul laturilor cu viză dublă ;

p1 – numărul punctelor staționabile ;

w1 – numărul condițiilor de figură .

Numǎrul ecuațiilor de punct central (w2): w2 = 1

w2 – numărul punctelor în care unghiurile sunt măsurate într-un tur de orizont complet.

Numǎrul ecuațiilor de pol sau de laturi:

s = l – {1 + 2(p – 2)} = l – 2p + 3 = 8 – 2 · 5 + 3 = 1 (3.0.3)

Pornind de la latura cunoscutǎ pentru fiecare din cele (p-2) puncte determinate sunt necesare câte douǎ laturi. Astfel paranteza mare din relația numărului ecuațiilor de pol sau laturi reprezintǎ numǎrul strict necesar de laturi, iar “l” numǎrul total de laturi.

3.1.2.SCRIEREA CONDIȚIILOR GEOMETRICE

Figura 3.2. Schița numerotării triunghiurilor și a unghiurilor rețelei de sprijin.Sursă personală

Condiția de figură

Suma unghiurilor interioare ale triunghiurilor trebuie să fie egală cu 200g.

(3.0.4)

unde:

– valoarea cea mai probabilă a unghiului

Notând valoarea cea mai probabilǎ a unghiurilor în funcție de unghiurile mǎsurate și corecțiile aferente se poate scrie:

(3.0.5)

unde:

valoarea unghiului măsurat

Înlocuind (3.1.0) în (3.1.1) se obține ecuațiile de condiție de figură:

(3.0.6)

Termenii liberi al acestora “w1, w2, w3, w4” reprezintă eroarea de neînchidere unghiulară în triunghiurile considerate.

Condiția de pol sau acordul laturilor

Rezolvarea succesivă a triunghiurilor care au vârf comun, cu începere de la o latură și finalizare pe aceeași latură trebuie să conducă către aceeași valoare.

Se obține cu relația:

Înlocuind corețiile, se obține ecuația de erori corespunzătoar condiției de laturi.

Ecuația de laturi se obține prin liniarizarea acestei condiții geometrice :

Scrierea condițiilor de bază:

Scrierea condițiilor de orientări:

Tabelul 3.2. Calculul neînchiderilor unghiulare

3.1.3.SCRIEREA SISTEMULUI ECUAȚIILOR DE ERORI

Unde:

++-

sunt erori de neînchidere unghiulară

În cazul pe care l-am analizat avem 7 ecuații și 11 necunoscute.Caracteristica pricipală a acestui sistem constă în aceea că numărul de condiții este mai mic decat numărul de necunoscute (r<n).

Se pune condiția ca [vv] să fie minim.

Atașând condiția de minim sistemului ecuațiilor și datoritǎ simetriei coeficienților necunoscutelor fațǎ de diagonala principalǎ se ajunge la sistemul normal de ecuații care se prezintă sub forma:

[aa]k1 + [ab]k2 + [ac]k3 + [ad]k4 + [ae]k5 + [af]k6 +[ag] k7 +w1 = 0

[bb]k2 + [bc]k3 + [bd]k4 + [be]k5 + [bf]k6 [bg] k7 +w2 = 0

[cc]k3 + [cd]k4 + [ce]k5 + [cf]k6 +[cg] k7 +w3 = 0

[dd]k4 + [de]k5 + [df]k6 +[dg] k7 +w4 = 0

[ee]k5 + [ef]k6 +[eg] k7 +w5 = 0

[ff]k6 +[fg] k7 +w6 = 0

[gg] k7

în care k1, . . . , k7 reprezintă coeficienții Lagrange.

Calculul coeficienților se realizeazǎ cu ajutorul unor tabele, întocmite în utilitare de calcul tabelar (Excel, Lotus 1 2 3, Works, Pardox etc). Pentru rezolvarea schemei reduse de calcul a coeficienților ecuațiilor de erori s-a folosit utilitarul Excel.

Tabelul redus de calcul al coeficienților ecuațiilor de erori s-a realizat astfel: în coloana 1 se introduce numǎrul curent al ecuațiilor, în coloanele 2,3,4,5,6 se trec coeficienții necunoscutelor, în coloana 7 se trece suma pe linii, dupǎ care urmeazǎ calculul coeficienților ecuațiilor de erori:

Coeficienții ecuațiilor de erori se obțin aplicând funcția sumproduct.

Astfel, pentru coeficienții primei ecuații normale se aplicǎ “sumproduct” între coloana coeficienților “a” , de la 1 la “n” (coloanǎ luatǎ ca fixǎ cu tasta F4) deînmulțitǎ cu aceeași coloanǎ. Prin acționarea tastei “enter” se obține [aa].

Se copiazǎ formulele spre dreapta pânǎ la coloana sumǎ (s), obținând coeficienții [ab], [ac], [ad], [ae], [af], [as]. Se procedeazǎ în mod similar și pentru celelalte ecuații.

Tabel redus de calcul al coeficienților ecuațiilor de erori:

Tabelul 3.3. Tabel redus de calcul al coeficienților ecuațiilor de erori

Rezolvarea sistemului ecuațiilor de erori se poate realiza prin mai multe metode printre care amintim: metoda reducerii successive (Gauss-Doolittle); metoda matricealǎ; metoda aproximațiilor succesive; metoda Seidel; metoda relaxǎrii; metoda eliminǎrii parțiale.

Din metodele enumerate se vor prezenta în continuare metoda Gauss-Doolittle și metoda matricealǎ de unde se obțin corelatele k1, k2, k3, k4, k5, k6 cu ajutorul cărora se calculează corecțiile v1, v2, v3, v4, v5, v6 folosind relațiile :

Vi = aiki + biki + ciki + diki + eiki + fiki + Fiki , unde i = (1, 2, 3, 4, 5, 6) (3.1.5)

Tabelul 3.4. Rezolvarea schemei Gauss Doolitle

Prin rezolvarea sistemului se obțin corelatele ,….

Tabelul 3.5. Corelatele obținute.

3.1.4. CALCULUL CORECȚIILOR UNGHIULARE

După rezolvarea schemei Gauss-Doolittle cu ajutorul corelatelor se calculează corecțiile unghiulare:

i

Tabel 3.6.Calculul corecțiilor unghiulare.

Verificarea se face cu [vv]=-kw, mai sus în tabel se vede că cele două valori sunt egale doar că semnul lor este diferit.

3.1.5.CALCULUL UNGHIURILOR COMPENSATE

Corectând valoarea unghiurilor măsurate cu valoarea corecțiilor (transformate în secunde) din tabelul 3.5 se obține valoarea unghiurilor definitive.

Tabelul 3.7.Compensarea unghiurilor.

Suma unghiurilor interioare ale triunghiurilor trebuie să fie egală cu

Tabel.3.8. Conditia geometrica de figura

3.1.6.VERIFICAREA MATRICIALĂ A CALCULELOR

Sistemul matriceal de ecuații se scrie:

(3.2.4)

Atașând sistemului ecuațiilor de erori condiția de minim scrisǎ matriceal avem:

(3.2.5)

în care :

kT=(k1, k2, k3, k4, k5, k6) -matricea transpusǎ a corelatelor

Valorile corecțiilor, pentru care este îndeplinitǎ condiția (3.2.5), verificǎ sistemul:

; i = 1, 2, 3, 4, 5, 6…n (3.2.6)

Derivând se obține:

(3.2.7)

Înlocuind (3.2.7) în (3.2.4) se obține sistemul ecuațiilor normale al corelatelor:

(3.2.8)

de unde:

(3.2.9)

Introducând (3.2.9) în (3.2.7) se obține valoarea cea mai probabilǎ a corecțiilor. “vi”.

(3.3.0)

Se pornește de la matricea care se formează din calculul coeficienților ecuațiilor normale aceasta fiind matricea B.

Tabel 3.9.Matricea coeficienților ecuațiilor normale

Matricea transpusă a coeficienților sistemului ecuațiilor de erori (BT) care s-a obținut prin accesarea tastei copy și apoi a tastei paste special / transpose:

Tabel 3.10.Transpunsa matricei coeficiențiilor ecuațiilor normale.

Produsul dintre matricea coeficienților (B) și matricea transpusă a coeficienților (BT) care s-a obținut cu ajutorul funcție MMULT:

Tabel 3.11.Înmulțirea matricilor cu B.

Inversa matricei produsului dintre matricea coeficienșilor (B) și matricea transpusă a coeficienților (BT) s-a obținut prin accesarea funcției MINVERSE:

Tabel 3.12.Matricea inversă(

Matricea erorilor de neînchidere (w):

Tabel 3.13.Matricea neînchiderilor.

Matricea corelatelor K=(*w, rezultă prin înmultirea și a matricii w cu funcția Mmult.

Tabel 3.14.Compararea corelatelor.

La final rezultatul obținut se compară cu valorile de la calculul corecțiilor unghiulare, dacă aceste două rezultate coincid înseamnă că valorile obținute sunt corecte.

Tabel 3.15.Comparație între valorile obținute prin metoda matriceală, cu cele obținute la calculul corecțiilor unghiulare.

Se poate observa că rezultatele obținute prin metoda matricială sunt identice cu rezultatele obținute prin metoda Gauss-Doolittle, ca urmare se poate trece la următoarele etape de calcul.

3.2.CALCULUL LUNGIMII LATURILOR

Se determină lungimea laturii 26-3 din coordonatele punctelor 26 și 3 cu formula:

=2976,068372 (3.3.6)

Cu ajutorul bazei principale 26-3 și a modulului(lungimea laturii / sinusul unghiului opus laturii respective)se determină si laturile celelalte.

Tabel 3.16.Calculul lungimii laturilor.

3.3.CALCULUL ORIENTĂRILOR

Orientarea θ este unghiul format în plan dintre axa de coordonate pe direcția N și directia măsurată în sens orar.

Se calculează orientarea din coordonatele punctelor 26 si 3 prin formula:

Θ26-3 = ;

Tabel 3.17.Orientarea 26-3 calculată din coordonate.

Orientările pentru celelalte direcții se calculează cu relațiile:

Tabel 3.18.Calculul orientărilor.

Unde:1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11-sunt unghiuri măsurate.

Tabel 3.19.Unghiuri măsurate

3.4.CALCULUL COORDONATELOR

Subcapitolul acesta se referă la determinarea perechilor de coordonate X,Y pentru fiecare punct.

Pentru determinarea coordonatelor punctelor în reteaua de triangulație trebuie să existe un punct de coordonate cunoscute, orientăarile compensate ale tuturor laturilor și lungimea fiecărei laturi.Se alege traseul cel mai lunl care să cuprinda in el toate punctele.

Tabel 3.20.Calculul coordonatelor.

Tabel 3.21. Compație între coordonate cunoscute și cele calculate.

Tabelul de mai sus ne arată faptul ca diferețele între coordonatele absolute cunoscute și cele calculate din măsurători se încadrează în toleranța admisă.

3.5.DEZVOLTAREA REȚELEI DE SPRIJIN

Dezvoltarea rețelei de sprijin s-a realizat prin metoda interscțiilor multiple combinate, deoarece punctele noi de ordin inferior și cele vechi care formează rețeaua de triangulație de sunt staționabile.

Figura 3.3.Schița dezvoltării rețelei de sprijin.Sursă proprie.

În reteaua de triangulație pentru a face îndesirea rețelei s-a făcut încadrarea punctului “Q” cu coordonate provizorii determinate prin intersecție înapoi, cu metoda coordonatelor baricentrice.Pentru aceasta s-au măsurat unghiurile alfa, beta, și gama.

Tabel.3.22.Determinarea coordonatelor provizorii al punctului “Q”.

Figura 3.4 Încadrarea punctului Q.Sursă proprie

3.5.1.SCRIEREA SISTEMULUI ECUAȚIILOR DE CORECȚII

Sistemul ecuațiilor de corecție este format din 20 de ecuații:

3 ecuații pentru cele 3 direcții din punctul P1

3 ecuații pentru cele 3 direcții din punctul P2

3 ecuații pentru cele 3 direcții din punctul P3

3 ecuații pentru cele 3 direcții din punctul P4

3 ecuații pentru cele 3 direcții din punctul P5

5 ecuații pentru cele 5 direcții din punctul Q

Punctul Q

Punctul P1

Punctul P2

Punctul P3

Punctul P4

Punctul P5

3.5.2.TRANSFORMAREA SISTEMELOR DE ECUAȚII ÎN SISTEME ECHIVALENTE (REGULILE LUI SCHREIBER)

Pentru punctul de stație P1

Pentru punctul de stație P2

Pentru punctul de stație P3

Pentru punctul de stație P4

Pentru punctul de stație P5

Pentru punctul de stație Q

O sa punem condiția de [VV]->, obținem un sistem de ecuații normale:

[aa]+[ab]+[al]=0

[bb]+[ql]=0

Prin rezolvarea sistemului de ecuații normale se obtin corețiile punctului Q, și

Valorile cele mai probabile ale coordonatelor X și Y ale punctului Q se obțin cu relațiile ce urmează:

()=+

(=

Unde:

(- sunt valoarea cea mai probabilă a coordonatelor punctului Q

– sunt valoarea provizorie a coordonatelor punctului Q

, – sunt corecțiile coordonatelor

3.5.3. CALCULUL COEFICIENȚILOR DE DIRECȚIE

Tabel 3.23.Calculul coeficienților de direcție.

Pe prima coloană sunt trecute denumirile punctelor

În a doua coloană sunt trecute numărul vizelor

Coloanele 3 și 4 conțin coordonatele punctelor

În coloana a cincea este calculată tg de θ, ctg θ și orientarea finală θ, iar în coloana 6 este calculat sinusul și cosinusul orietărilor θ

În coloana a șaptea sunt trecute distanțele calculate

În coloana a opta sunt calculați coeficienții de direcție a și b cu relațiile

a=; b=

În ultima coloană s-a facut controlul coeficieților de direcție: ;

3.5.4. CALCULUL VALORILOR TERMENILOR LIBERI

Tabel 3.24.Calculul termenilor liberi din ecuațiile de erori.

În prima coloană sunt cele 20 de vize grupate pe spații.

Coloana 2 sunt scrise numărul vizelor.

În cea de-a treia coloană sunt scrise θ calculate.

Cea de a patra coloana conține cele 20 de citiri

În coloana a cincea este trecută diferența dintre θ calculate și citiri.

În coloana 6 se trece suma valorilor Zi din fiecare stație împațită la n- numărul de vize și se obține cu Z mediu(Zm).

Pe coloana a saptea se adună Zm valoarea (ri) și se obține un (θm).

Coloana 8 ne arată că s-au calculat termanii liberi li cu formula li=-(θm-θcalculat)*10000, unde li o să fie în secunde prin înmulțirea valorilor cu 10000.

Tabel 3.25. Calculul coeficieților ecuațiilor echivalente.

3.26. Calculul coeficienților ecuașiilor normale

Rezolvarea acestui sitem normal de ecuații se realizează prin schema triunghiulară Gauss-Doolittle:

Tabel 3.27.Schema triunghiulară Gauss-Doolittle.

După ce acest sistem normal de ecuații se rezolvă rezultă corețiile coordonatelor

Tabel 3.28.Corecțiile coordonatelor prin metoda Gauss-Doolittle.

Eroarea medie patratică a unui singure masurători în cazul masurătorilor indirecte de aceeași precizie se calculează cu relația:

Unde:

n- numărul ecuațiilor sistemului inițial

k- numărul necunoscutelor inițiale

Unde:

,- coeficienți de pondere

Coodonatele definitive al punctului de îndesire sunt reprezentate în tabelul de mai jos:

Tabel 3.29.Coodonate definitive obținute prin metoda Gauss-Doolittle.

3.5.5.REZOLVAREA SISTEMUL DE ECUAȚII NORMALE PRIN METODA MATRICIALĂ

Matriceal sistemul de ecuații se prezintă sub forma urmatoare:

v=Ax-l

Unde:

A-Matricea coeficienților

x-matricea necunoscutelor

l-matricea termenilor liberi

v-matricea corecțiilor valorilor măsurate

v=;

Necunoscutele acestui sistem se calculează cu relația:

X=(

Unde:

A-matricea coeficieților

-matricea A transpusă

p-matricea diagonală

l-matricea termanilor liberi

x-matricea necunoscutelor

Tabel 3.30.Matricea coeficieților.

Tabel 3.31.Matricea termenilor liberi.

Tabel 3.32.Matricea Transpusă a coeficienților.

Tabel 3.33.Matricea ponderilor.

Tabel 3.34.Matricea transpusă înmulțită cu matricea ponderilor.

Tabel 3.35.Matricea transpusă*matricea ponderilor*matricea coeficienților.

Tabel 3.36.

Tabel 3.37.

Tabel 3.38.Corecțiile coordonatelor.

Tabel 3.39.Tabel comparativ a corecțiilor obținute

3.6.Realizarea tețelei de ridicare

Drumuirea este o metoda de îndesire a rețelei geodezice în vederea determinării coordonatelor unor puncte de detaliu din teren.

Drumuirea se comportă ca o linie poligonală frântă, în care poyitia reciproco a punctelor este determinată prin măasurarea distanțelor dintre punctele de frângere și prin masurarea unghiurilor în punctele de frângere ala traseului poligonal.

Aceata metodă a drumuirii se imparte în mai multe categorii:

În funcție de numărul punctelor de sprijin

Drumuire în vânt

Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute

Drumuire sprijinita la capede pe puncte de coordonate cunoscute și orientări

Drumuire cu punct nodal

În funcție de forma traseului poligonului

Drumuirir închise

Drumuiri în circuit închis adica se pornește de la minim doua puncte de coordonate cunoscute și se închide traseul pe aceleași doua puncte

Proiectarea rețelei de drumuire:

Proiectarea rețelei de drumuire se va face în funcție de criteriile următoare:

Traseul pe care se realizează drumuirea se va alege de-a lungul arterelor de circulație, în lungul cursurilor de apă, de-a lungul canalelor, se realizează in acest fel deoarece laturile și punctele de drumuire trebuie să fie accesibile.

Punctele de drumuire se aleg in așa fel să fie ferite de distrugere și ca aparatele să poată fi instalate cu ușurință în aceste puncte.

Locul de amplasare a punctelor trebuie să fie ales in așa fel încat între punctele de drumuire care sunt alăturate să fie vizibilitate astfel încât să se poată efectua măasurarea de distanțe si unghiuri fară probleme.

Punctele de drumuire trebuie să fie alese cât mai aproape de punctele de detaliu care urmează să fie măsurate.

Distanța dintre punctele de drumuire se determină în funcție de condițiile concrete de

teren, de gradul de acoperire cu obstacole sau vegetație și de tipul de aparat folosit.

În observațiile realizate de echipa care a participat la măsuratorile la care am luat parte și eu s-a folosit metoda drumuirii închise.

Operațiile de teren cere se efectează intr-o drumuire sunt urmatoarele:

Marcarea și materializarea punctelor de drumuire

Întocmirea unei schițe de descriere a punctelor și de reperaj

Măsurarea laturilor drumuirii

Măsurarea unghiurilor orizontale

Măsurarea unghiurilor verticale

Figura 3.5. Schița drumuirii.Sursă proprie.

În faza de teren s-a staționat cu aparatul în toate puntele de stație stabilite în momentul realizării măsurătorilor.

După ce s-a realizat faza de teren urmează ca datele culese pe teren să se prelucreze la birou, în cazul prezentat de mine prelucrarea lor s-a realizat prin metoda manuală a datelor în programul Excel.În unele notări din faza de birou s-a folosit în loc de notația Q a punctului indesit denumirea S1.

Tabel 3.40.Carnet de teren.

3.6.1. Calculul orientărilor laturilor

În primul rând se vor calcula orientările provizorii pornind de la orientarea pe care o cunoastem θS1-24

Verificare:

Eroarea de neînchidere de neînchidere a orientării de sosire pe drumuire se realizează cu relația:

Orientarea de sosire pe drumuire trebuie să se încadreze întro toleranță, această toleranță se calculează după formula:

– precizia de citire a aparatului

– numărul de stații

În continuare se vor calcula corecția totală(CT),corectia unitară (Cu), și corecțiile parțiale dupa următoarele formule:

, unde – numărul de stații

Orientările definitive se calculează după formulele următoare:

Verificare:

3.6.2.Calculul distanțelor orizontale

Pentru a putea calcula distanțele orizontale între punctele de drumuire, trebuie să cunoaștem valoarea unghiului de pantă:

– unghiul de pantă

– unghiul vertical (zenital)

Distanța orizontală se calculează cu ajutorul distanțe înclinate determinate în teren dupa formula următoare:

3.6.3.Calculul coordonatelor rectangulare relative

Pentru a obține valorile provizorii ale coordonatelor relative, distanța orizontală se ȋnmulțește cu cosinusul orientării pentru axa X, respectiv cu sinusul orientării pentru axa Y.

Verificare:

Calculul erorilor de neȋnchidere ale coordonatelor relative se face cu relațiile care urmează:

Eroarea de neȋnchidere pe drumuire a coordonatelor relative (ET) trebuie să se ȋncadreze întro valoare care se determină cu formula:

m

– lungimea totală a traseului drumuirii (mm)

Corecția totală (CT), corecția unitară (Cu) și corecția parțială (Cp) se calculeaza astfel:

Coordonatele se determină prin ȋnsumarea celor provizorii cu corecțiile parțiale aflate anterior:

Verificare:

3.6.4. Calculul coordonatelor rectangulare plane și al cotelor absolute ale punctelor drumuirii

Verificare:

Tabel 3.41.Calculul drumuirii.

3.7. Ridicarea detaliilor planimetrice și altimetrice

Detaliile topografice se definesc prin puncte caracteristice, care se aleg la schimbarea de direcție a detaliilor, și sunt condiționate, ca număr și poziție, de întocmirea planului de situație și de scara de reărezentare a acestuia.

Ridicarea în plan a detaliilor presupune descompunerea lor în puncte caracteristice, determinarea poziției relative a acestora față de punctele rețelei de sprijin și reprezentarea lor în plan.

Pentru a putea afla detaliile topografice ce definesc punctele caracteristice la schimbarea de direcții s-a folosit metoda radierii.

Această metoda a radierii este o metodă de ridicare a punctelor caracteristice ce alcătuiesc detaliile topografice.Metoda se aplica pe orice teren, in orice loc se poate duce o viză si se poate măsura o distanță direct sau indirect.

Punctele radiata se raportează grafic în funcție de coordonatele lor polare.La punctele radiate incluse într-o drumuire închisă combinată cu radierea, se calculează coordonatele absolute cu relațiile:

Δx=

Δy= θ-Orientarea

Coordonatele spațiale X și Y ale punctelor radiate se determină după formulele:

În tabelul următor este prezentat calculul punctelor de detaliu.

Tabel 3.42.Calculul radierii.

3.7.1.Calculul suprafețelor

Figura 3.6.Suprafața totală.Sursă proprie.

Din punct de vedere topografic, prin suprafața sau aria unui teren se înțelege suprafața proiecției terenului pe planul topografic de proiecție, adică suprafața cuprinsă între limitele terenului respectiv proiectată pe un plan orizontal, fară a se ține seamă de aspectul și de relieful terenului.

În funcție de datele inițiale cunoscute se stabilesc metodele de calcul al suprafețelor.Calculul suprafețelor se efectuează prin metode numerice, mecanice și grafice în funcție de natura datelor provenite din teren și de precizia lucrării.

Suprafața figurii de mai sus a fost calculată prin metoda numerică, prin procedeul analitic.Această metodă costă în determinarea ariei unui poligon având la dispoziție un de coordonate cu puntele vârfurilor poligonului.

Și

Figura 3.7.Coordonatele punctelor de contur.Sursa personală

Capitolul 4. Procedura de înscriere în Cartea Funciară

4.1.Întocmirea planului cadastral

Planul cadastral este un document tehnic de bază al cadastrului, acesta conține reprezentarea grafică la diferite scări: 1:500, 1:1000, 1:2000, 1:5000, 1:10000 a tuturor parcelelor, cu toate datele și codurile cadastrale corespunzătoare acestora, dintr-un teritoriu administrativ.

Aceste lucrari tehnice de cadastru sunt organizate la nivelul unității administrativ teritoriale și cuprind urmatoarele operatiuni:

Realizarea proiectului tehnic al lucrărilor de introducere a cadastrului general funciar intr-un teritoriu administrativ.

Delimitarea cadastrală a hotarelor teritoriilor administrative și a limitelor intravilanelor, marcarea lor prin borne specifice reglementărilor din instrucțiunile tehnice în vigoare.

Îndesirea rețelei geodezice de sprijin care este necesară pentru ridicările topografice, pentru reperajul fotogrammetric în introducerea lucrărilor în cadastrul general.

Realizarea măsurătorilor de teren pentru întocmirea de planuri noi topo-cadastrale sau de actualizare a planurilor topografice și cadastrale vechi, prin diferite metode cum am fi:fotogrammetrice, topografice și pot fi si combinate.

Identificarea in teren a proprietarilor bunurilor imobile, pe baza actelor de proprietate sau a celor de posesie și specificare categoriilor de folosință a terenurilor.

Înregistrarea litigiilor de hotare între unitățile administrative și între proprietarii sau cei care posedă vecinătătile.

Numerotarea cadastrală și pregatirea planurilor topografice cu simbolurile categoriilor de folosință.

Calculul suprafețelor și punerea fișierelor de date primare ale cadastrului general, pe teritoriile administrative.

Editarea cartografică a planului cadastral la scara de bază a introducerii cadastrului general funciar, și a planului cadastral de ansamblu al teritoriului administrativ și multiplicarea în numărul de exemplare necesar pentru utilizatori.

După realizare operațiilor de teren se va trece la întocmirea planului cadastral, care se efectuează prin ndiferite metode și tehnologii:

Întocmirea în original a planurilor cadastrale, pe baza măsurătorilor topografice, cu ajutorul stațiilor totale, cu înregistrarea datelor pe medii magnetice.

Întocmirea în original a planurilor cadastrale, pe baza măsurătorilor fotogrammetrice, realizate prin lucrări de reperaj fotogrammetric și descifrarea fotogramelor prin metode topografice.

Întocmirea originalelor de teren ale planurilor cadastrale, prin scoaterea din conținutul planului topografic de bază, prin intermediu căreia se scoate planimetria cu scrierea și hidrografia.

Întocimrea originalelor de teren ale planurilor cadastrale, pe baza actualizării planurilor topografice sau topo-cadastrale existente.

Dupa ce sau realizat toate operatiunile topografice si cadastrale, se finalizează planul cadastral, care se tipăreste pe material plastic, sau pe hartie de desen de bună calitate.

Cartografierea finală a planurilor cadastrale se realizează în două culori, negru pentru reprezentarea elementelor de planimetrie și albastru pentru reprezentarea hidrografiei.

În zilele noastre s-a trecut la stocarea planurilor cadastrale și a fișierelor cadastrale pe suporți magnetici, pentru automatizări și informatizări a procesului de executare a cadastrului.

Planul cadastral la scara 1:1000 și 1:10000 are urmatoarele elemente:

Baza geodezică care este alcătuită din puncte de triangulație de ordinul I-V, reperii de nivelment și punctele bornate ale rețelelor administrative

Elementele de hotar care sunt reprezentate de forma si dimensiunile prevăzute în atlasul de semne convenționale, in funcție de scara de execuție.

Categoriile si subcategoriile de folosință ale terenului, simbolurile de indentificarea categoriilor de folosință a terenului fiecărei parcele.

Instalațiile, uzinele, minele, carierele, sondele de petrol reprezentate la scara planului.

Hidrografia apelor curgătoare și statătoare, poduri și podețe, diguri și baraje reprezentate prin semne convenționale.

Inscripțiile:

Numerotarea cadastrală a tarlalelor, parcelelor și a corpurilor de proprietate.

Identificarea proprietarilor.

Înscrierea elementelor de toponimie: ape, paduri, câmpii, localități și forme principale de relief.

Numele teritoriilor administrative învecinate.

Scrierea datelor de realizare a lucrărilor de cadastru.

Rețelele de comunicație care sunt reprezentate de axul de rulaj și prin limita zonei de protecție.

Relieful este reprezentat pe planurile cadastrale numai prin elementele de relief care formează categorii de folosință.

Planul cadastral este format din mai multe trapeze la scara 1:5000.Pentru fiecare teritoriu administrativ in parte se intocmește un plan cadastral de ansamblu care cuprinde tot teritoriu administrativ, în toate cele 4 foi și se redactează la scările 1:10000,1:25000 sau 1:50000 prin micșorarea corespunzătoare a foilor planului cadastral.Pentru planurile de ansamblu se realizează o selectare și generalizare a elementelor de conșinut planurilor cadastrale de bază.

Planurile cadastrale se întocmesc în format digital, ele trebuie sa conțină următoarele elemente:

Denumirea teritoriului, scara și anul întocmirii

Hotarele teritoriului admninstrativ și numerele punctelor

Direcția nordului geografic

Denumirea si limitele intravilanelor

Limitele tarlalelor și padurilor

Categoriile de folosință si numerele cadastrale

Rețeaua hidrografică

Căile de comnunicație

Denumirea teritoriilor învecinate

Schema dispunerii foilor de trapez

Reperele din extravilan care pot fi luate ca si repede de orientare

Semnele convenționale se împart în mai multe categorii:

Semne convenționale pentru contur

Aceste semne se folosesc la reprezentarea pe plan a detaliilor care se pot reprezenta la scara hărții asa cum este cazul elementelor de sol si vegetație.Limitele se reprezintă pe hartă prin figuri asemanatoare cu forma reală din teren, cu linie punctată și nu se suprapun cu alte linii.Interiorul suprafeței acestor elemente reprezentate de contur se completează cu semne convenționale pentru fiecare element din teren, acestea se mai numesc și semne convenționale de completare.Semnul conventional de contur nu arata singur poziția reală a unui obiect din interiorul conturului și nici dimensiunile liniare.

Semne convenținale de scară

Semnele convenționale de scară se folosesc pentru reprezentarea detaliilor din teren de dimensiuni mici care se pot reprezenta la scara hărții.Spre deosebire de semnele convenționale de contur, ascestea arată precis poziția obiectului sau a detaliului pe care le reprezintă, dar nu arată prin ele înseși dimensiunile detaliilor pe care le reprezintă și de aceea nu se pot măsura.

Semne convenționale explicative

Acestea sunt notările convenționale care se fac pe hartă pentru a da o caracteristică mai deplină detaliilor planimetrice.Se folosesc combinat cu celelalte semne convenționale.

Semne convenționale liniare

Ajută la reprezentarea obiectelor cu caracter liniar: râuri, limite admninstrative, cai de comunicație.

Se consideră semne convenționale explicative și inscripțiile sau cifrele care însoțesc unele semne convenționale.Inscripțiile se folosesc pentru a se arăta denumirile proprii ale detaliilor cum ar fi localitățile, râurile, precum și pentru caracterizarea amănunțită a detaliilor reprezentate pe hartă.

Hărțile trebuie să includă anumite elemente de bază care vor furniza utilizatorului informații minime.Acestea sunt: scara hărții, direcția, data, protecția folosită, instituția sau persoana care a realizat harta.

4.2.Conținutul documentației tehnice

Conținutul dosarului trebuie să cuprindă:

Cerere tip de înscriere (un exemplar)

Documetația cadastrală:

Cerere de solicitare informații și convenție, conform anexei nr.1

Cerere de recepție și înscriere, conform anexei nr.2

Declarație pe proprie raspundere cu privire la înstrăinarea și identificarea imobilului măsurat, conform anexei nr.5

Descrierea lucrărilor topografice și geodezice, conform anexei nr.10

Plan de încadrare in zonă sc.1:2000-1:5000

Plan de amplasament și delimitare a imobilului sc. 1:200-1:5000, conform anexei nr.11

Tabel de miscare parcelară cu indicarea situației actuale din titlul de proprietate și a situației viitoare, cu atribuirea numărului cadastral pentru fiecare imobil din titlu, conform anexei nr.13

Măsurători efectuate în reteaua de îndesire și ridicare pentru ridicarea detaliilor topografice, prin metode calsice, prezentate conform anexei nr.14

Calculul suprafețelor

Acte de proprietate în original sau copie legalizată (un exemplar)

Titlu de proprietate emis pe baza Legilor fondului funciar (un exemplar)

Acte autentificate de notarul public

Certificat fiscal (un exemplar)

Dovada achitării taxei (un exeplar)

Capitolul 5. Întocmirea devizului estimativ și calculul economic

Consumul de timp pentru lucrările de teren și birou a fost calculat conform Normelor de muncă unificate pe economie pentru lucrările geodezice, topo-fotogrametrice și cartografice aprobate de Ministerul agriculturii prin Ordinul nr. 95/14.X.1987.

Tabel 5.1.Deviz estimativ lucrări teren și birou

Tabel 5.2.Tabel Deviz estimativ calcul economic

CAPITOLUL 6

CONCLUZII SI PROPUNERI

Importante sarcini privind dezvoltarea agriculturii, executarea lucrărilor de îmbunǎtǎțiri funciare, construirea unor obiective industriale și civile, creeazǎ topografiei un bogat câmp de activitate pentru întocmirea planurilor topografice cerute de proiectarea și execuție.

Topografia pune la dispoziția diverselor sectoare de activitate baza topograficǎ sau documentația topografica necesarǎ proiectǎrii obiectivelor inginerești.

Folosirea programului special de cercetare, dezvoltare si folosirea operaționalǎ a teledetecției și poziționǎrii globale (GPS) ca tehnici de vârf pentru mǎsurǎtorile terestre, ar îmbunǎțǎți precizia și viteza de determinare a punctelor rețelelor de sprijin necesare întroducerii cadastrului general.

Lucrarea prezentată a fost realizată in scop didactic și conține o tema propusă sub numele de: Întocmirea documentației tehnico-cadastrale pentru actualizarea limitelor unui imobil situat în localitatea Cluj-Napoca, județul Cluj și a recompartimentării spațiului de la parterul acestuia.Este o tema de actualitate care corespunde normelor geodezice, topografice si cadastrale.

Bibliografie

1. Boș N. – Cadastru General, Editura All Beck, București, 2003.

2. Boș N., Iacobescu O. – Topografie Modernă, Editura C. H. Beck, București, 2007.

3. Bofu C., Chirilă C. – Sisteme informaționale geografice. Cartografierea și editarea hărților. Editura Tehnopress – Iași, 2007

4. Ghițău D. – Geodezie, Editura Didactică și Pedagogică, București 1972.

5. Ghițău D. – Geodezie și gravimetrie geodezică, Editura Didactică și Pedagogică București, 1983.

6. Manualul inginerului geodez, vol.I, II, III, Editura Tehnică, 1974

7. Moldoveanu C. – Geodezie, Editura Matrix Rom, București, 2002.

8. Leu I., Budiu V., Moca V., Ritt C., Ciolac V., Ciotlăuș A., Negoescu I. – Topografie generală și cadastru, Editura Universul, 2002

9. Ortelecan M.- Geodezie , Editura Academic Pres, Cluj-Napoca, 2006.

10. Ortelecan M., Pop M.- Topografie inginerească , Editura Academic Pres, Cluj-Napoca, 2005.

11. Palamariu M., Ortelecan M., Pădure I. – Cartografie și Cartometrie, Editura Aeternitas , Seria Didactica, Univ.”1 Decembrie 1918 “Alba Iulia, 2006.

12. Palamariu M. – Probleme de bază în cartografie și geodezie, aplicații, Seria Didactica, Univ.” 1 Decembrie Alba Iulia, 2003.

13. Pușcaș M. – Automatizarea lucrărilor de topografie și cadastru, Note de curs, Univ.” 1 Decembrie 1918 “Alba Iulia, 2004

14. Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Județului Cluj

15. www.wikipedia.org

16.www. expertcadastru.ro

17. www.google.com

Anexe

Lista tabelelor

Tabelul 2.1. Date tehnice stația totală Leica TCR 805 …………………………………………………… 21

Tabelul 2.2. Caracteristici ale rețelelor geodezice …………………………………………………………..31

Tabelul 3.1. Inventar de coordonate al punctelor cunoscute ……………………………………………44

Tabelul 3.2. Calculul neînchiderilor unghiulare ……………………………………………………………..50

Tabelul 3.3. Tabel redus de calcul al coeficienților ecuațiilor de erori ………………………………53

Tabelul 3.4. Rezolvarea schemei Gauss Doolitle ……………………………………………………………56

Tabelul 3.5. Corelatele obținute………………. …………………………………………………………………..51

Tabelul 3.6. Calculul corecțiilor unghiulare……………………………………………………………………58

Tabelul 3.7. Compensarea unghiurilor…………………………………………………………………………..59

Tabelul 3.8. Conditia geometrica de figura………………………………………………………60

Tabelul 3.9. Matricea coeficienților ecuațiilor normale……………………………………………………61

Tabelul 3.10. Transpunsa matricei coeficiențiilor ecuațiilor normale………………………………..62

Tabelul 3.11. Înmulțirea matricilor cu B…………………………………………………………………….62

Tabelul 3.12. Matricea inversă(………………………………………………………………………….63

Tabelul 3.13. Matricea neînchiderilor…………………………………………………………………………….63

Tabelul 3.14. Compararea corelatelor…………………………………………………………………………….63

Tabelul 3.15. Comparație între valorile obținute prin metoda matriceală, cu cele obținute la calculul corecțiilor unghiulare………………………………………………………………………………………… 64

Tabelul 3.16. Calculul lungimii laturilor ……………………………………………………………………….65

Tabelul 3.17. Orientarea 26-3 calculată din coordonate……………………………………………………66

Tabelul 3.18. Calculul orientărilor…………………………………………………………………………………67

Tabelul 3.19. Unghiuri măsurate……………………………………………………………………………………67

Tabelul 3.20. Calculul coordonatelor……………………………………………………………………………..68

Tabelul 3.21. Compație între coordonate cunoscute și cele calculate .…………………….…68

Tabelul 3.22. Determinarea coordonatelor provizorii al punctului “Q”……………………………69

Tabelul 3.23. Calculul coeficienților de direcție………………………………………………………………70

Tabelul 3.24. Calculul termenilor liberi din ecuațiile de erori…………………………………………..72

Tabelul 3.25. Calculul coeficieților ecuațiilor echivalente……………………………………………….75

Tabelul 3.26. Calculul coeficienților ecuașiilor normale…………………………………………………..75

Tabelul 3.27. Schema triunghiulară Gauss-Doolittle……………………………………………………….75

Tabelul 3.28. Corecțiile coordonatelor prin metoda Gauss-Doolittle…………………………………82

Tabelul 3.29. Coodonate definitive obținute prin metoda Gauss-Doolittle…………………………55

Tabelul 3.30. Matricea coeficieților……………………………………………………………………………..86

Tabelul 3.31. Matricea termenilor liberi. …………………………………………………….87

Tabelul 3.32. Matricea Transpusă a coeficienților……………………………………….. ………………..89

Tabelul 3.33. Matricea ponderilor…………………………………………………………………………93

Tabelul 3.34. Matricea transpusă înmulțită cu matricea ponderilor ……………………………………90

Tabelul 3.35. Matricea transpusă*matricea ponderilor*matricea coeficienților…………….91

Tabelul 3.36. Matricea (AT*P*A)-1…………………………………………………………………………………93

Tabelul 3.37. Matricea (AT*P*A)-1*(AT*P……………………………………………………………93

Tabelul 3.38. Corecțiile coordonatelor…………………………………………………………………………..93

Tabelul 3.39. Tabel comparativ a corecțiilor obținute………………………………………………94

Tabelul 3.40. Carnet de teren…………………………………………………………………………………94

Tabelul 3.41. Calculul drumuirii …………………………………………………………….99

Tabelul 3.42. Calculul radierii……………………………………………………………………………………94

Tabelul 5.1. Deviz estimativ lucrări teren și birou …………………………………………………………..94

Tabelul 5.2. Deviz estimativ Tabel calcul economic …………………………………………………….9

Lista figurilor

Fig. 1. Imagine de ansamblu a amplasării corpului de proprietate din Str.Oașului nr.86-90……..8

Fig. 2. Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în proiecția Stereo 70 …………14

Fig. 3. Proiecția punctelor de pe suprafața terestră pe planul proiecției Stereo 70 ………………….15

Fig. 4. Împărțirea hărții în foi la scara 1:1.000.000 …………………………………………………………….16

Fig. 5. Împărțirea hărții în foi la scara 1:500.000 – 1:100.000 ………………………………………………17

Fig. 6. Împărțirea hărții în foi la scara 1:50.000 – 1:5.000 ……………………………………………………17

Fig. 7. Stația totală Leica TCR 805 …………………………………………………………………………………..18

Fig. 8. Stația totală Leica TCR 805, părți componente ………………………………………………………..19

Fig. 9. Stația totală Leica TCR 805, axe ……………………………………………………………………………20

Fig. 10. Stația totală Leica TCR 805, display și taste ………………………………………………………….21

Fig. 11. Erori de reglaj: a- înclinarea axei principale; b- colimația pe orizontală; c,d- înclinarea și verificarea axei secundare; e- eroarea de index ..……………………….…………………………24

Fig.12. Verificări ale stației totale: a-spot EDM excentric; b,c-dispozitiv optic dereglat și rectificarea lui ………………………………………………………………………………………………….26

Fig. 13 Măsurarea distanțelor prin unde electromagnetice …………………………………………………..28

Fig. 14. Rețeaua geodezicǎ de stat ……………………………………………………………………………………30

Fig. 15. Asigurarea vizibilități între punctele rețelei de triangulație ………………………………………34

Fig. 16. Marcarea punctelor prin bulone de oțel …………………………………………………………………37

Fig. 17. Instalarea aparatului în stație: a- centrarea aproximativă, b- centrarea definitivă,

c- calarea fină, d- instrument în poziție de lucru ……………………………………………………………….38

Fig. 18. Leica Geo Office – Setare trafer date ……………………………………………………………………40

Fig. 19. Leica Geo Office – Transferul de date ………………………………………………………………….41

Fig. 20. Schița rețelei de sprijin ……………………………………………………………………………………….43

Fig. 21. Schița numerotării triunghiurilor și a unghiurilor rețelei de sprijin …………………………..46

Fig. 22. Schița dezvoltării rețelei de sprijin……………………………………………………………………..70

Fig. 23.Încadrarea punctului Q…………………………………………………………………………………71

Fig. 24. Schița drumuirii închise……….. …………………………………………………………………….93

Fig. 25. Schița drumuirii închise …………………………………………………………………………………….102

Fig. 26. Planul cadastral ………………………………………………………………………………………………..119

Inventar de coordonate