Șef. lucr. dr. ing. Liliana BUHU [306747]

PROIECT DE DIPLOMĂ

Conducători științifici:

Șef. lucr. dr. ing. Liliana BUHU

Conf. dr. ing. Luminița CIOBANU

Absolvent: [anonimizat] „GHEORGHE ASACHI”, [anonimizat]: DESIGN INDUSTRIAL

Tema proiectului:

Proiectare tricoturi din fir … utilizate la producerea articolelor de îmbrăcăminte femei pentru sezonul rece

CUPRINS

CAPITOLUL 1. Noțiuni introductive

1.1. Scurt istoric

1.2. Materii prime

1.3. Caracteristici specifice tricoturilor

1.4. Tendințe

CAPITOLUL 2. Caracterizarea/proiectarea firului utilizat la realizarea tricoturilor

2.1. Caracterizarea fibrelor, a firului și a produsului

2.2. Caracterizarea amestecului

2.3. Proiectarea fluxului tehnologic

2.4.Proiectarea structurii firului

2.5.Designul firului simplu

2.6.Designul firului răsucit

CAPITOLUL 3. Prezentarea colecției de produse și realizarea mostrelor

3.1. Prezentare idee de colecție

3.2. Realizarea mostrelor

3.2.1. Proiectarea programelor de tricotare

3.2.2. Tricotarea mostrelor

3.2.3. Finisarea

3.2.4. Caracterizarea mostrelor

CAPITOLUL 4. Concluzii

CAPITOLUL 5. Bibliografie

Notiuni introductive

Scurt istoric

Tricotajele au fost prezente în revistele de modă încă din cele mai vechi timpuri. [anonimizat], [anonimizat].

Cel mai vechi artefact cu aspect de tricotaj este o [anonimizat] î.Hr?., din acest motiv se consideră că șosetele și ciorapii au fost primele piese fabricate folosind tehnici similare tricotatului. Aceste șosete au fost lucrate folosind o [anonimizat].

Fig. 1.1.1 [anonimizat] (stânga –detaliu)

Astfel s-a ajuns la concluzia că această tehnică a [anonimizat], [anonimizat] X-lea, prin intermediul călătorilor nomazi a ajuns și s-a [anonimizat].

Cele mai vechi elemente de tricotaj cunoscute în Europa au fost realizate de către musulmanii angajați de familiile regale spaniole creștine. Nivelul ridicat al tehnicilor de tricotat poate fi observat în mai multe articole găsite în mormintele din mănăstirea Santa Maria de la Real de Las Huelgas, o mănăstire regală din Spania. [anonimizat] a murit în anul 1275. [anonimizat]-lea, au fost găsite în trezoreriile catedralelor din Spania.

Tehnica tricotării s-a dezvoltat rapid în țările europene în timpul secolului al X-lea. Țările creștine unificate cultural vor participa la distribuirea sa în țările europene. [anonimizat] o [anonimizat], dar există și dovezi ale vânzării de pantaloni încă din 1387. 
Meseria de tricoteur reprezenta una din cele șapte mari categorii de meserii (bresle) din perioada medievală.

Fig. 1.1.2 [anonimizat], secolul al XVI-lea (stânga – detaliu)

Cerința tot mai mare de articole tricotate l-a determinat pe inventatorul William Lee din Calverton, Nottinghamshire, să inventeze în secolul al XVI-lea prima mașină rectilinie de tricotat din lume, începând astfel industrializarea tricotării bumbacului, a lânii și a mătasei.

Sfetnicii Reginei Elisabeta nu au fost impresionați și au pus la îndoială calitatea produsului iar în final i-au refuzat patentul, însă Lee era convins de utilitatea mașinii lui în ciuda opoziției pe care o întâmpina la Londra și în cele din urmă s-a mutat la Rouen. În Franța, invenția lui a fost bine primită, regele francez i-a acordat un brevet pentru mașina de tricotat, iar mai apoi la Rouen avea să fie fondată și o fabrică pentru producerea mașinilor de tricotat.

Mașina de tricotat a fost un mare pas înainte în industrializarea textilelor. După ce a fost perfecționată, a ajuns să lucreze cu viteza de 600 de ochiuri pe minut. Interesant este că modelul inițial al acului s-a menținut până în prezent. Mașina de tricotat a fost o invenție remarcabilă pentru secolul al XVI-lea, durata de tricotare manuală a unui ciorap era estimată la două zile însă cu mașina lui William Lee timpul s-a scurtat de douăsprezece ori.

Fig 1.1.3, Fig. 1.1.4 Prima mașină de tricotat inventată de William Lee

În secolul XX, în contextul istoric al Primului Război Mondial, designerii haute-couture dezvoltă o nouă pasiune pentru tricotaje și încurajează ideea că aceste obiecte considerate călduroase și practice pot deveni șic, moderne, comerciale și la modă. În anul 1916 Coco Chanel lansează o colecție de tricotaje, iar în anii 50 revine cu o colecție de costume și rochii tricotate.

Până în 1970 tehnica de fabricare a cunoscut imbunătățiri, creare de articole de îmbrăcăminte a rămas relativ neschimbată din secolul al XVIII-lea: se realiza prin croirea tricotului și coaserea pieselor.

În 1970, inventarea unei noi mașini de tricotat, făcea posibilă tricotarea peselor la dimensiune (fully fashion), rapid și fără pierderi de material prin croire (fig. 4), urmate de coaselea lor pentru realizarea produsului.

Cu trecerea timpului, metodele de fabricare au evoluat, permițând tricotarea unor modele, în toate culorile posibile și forme care mai de care mai senzuale sau mai ciudate.

Una dintre cele mai cunoscute inovații în tricotare îl reprezintă mașina de tricotat 3D, dintr-o singură bucată (fig. 1.1.5), ce elimină procesele de coasere.

Diversificarea, ca mijloc de înnoire a articolelor textile, are drept scop satisfacerea cerințelor modei și îmbunătățirea continuă a parametrilor funcționali ai produselor, care să răspundă în măsură cât mai mare exigențelor mereu crescânde ale consumatorilor. În același timp diversificarea produselor urmărește valorificarea superioară a materiilor prime prin obținerea unor articole cu cheltuieli materiale cât mai reduse și o valoare de întrebuințare cât mai largă.

Suprafețele textile, din care fac parte și tricoturile, au fost destinate, în principal, confecționării articolelor de îmbrăcăminte, pentru a asigura funcțiile: de protecție împotriva unor factori externi, de confort, de creare și receptare a frumosului.

Articolele de îmbrăcăminte, alături de cele decorative, de uz-casnic, constituie domeniul clasic, tradițional de utilizare a suprafețelor textile.

Proiectarea produselor tricotate nu trebuie înțeleasă ca un sistem închis, ea trebuie să se desfășoare în baza unor informații, ale căror surse sunt:

– Societăți comerciale care realizează produse similare

– Piața – cerere, posibilități de desfacere

– Literatura de specialitate

– Furnizori de materii prime

– Institute de cercetare cu realizări importante în domeniu

– Firme constructoare de mașini – utilaje cu performanțe ridicate

Se desprinde astfel ideea că activitatea de proiectare a produselor tricotate este o activitate complexă, care necesită vaste cunoștințe de specialitate, de aceea ea trebuie să se desfășoare în echipă și să fie susținută financiar.

În zilele noastre rochiile din tricot sunt în continuare foarte căutate, sunt articole vestimentare călduroase, practice și confortabile, se pot combina cu orice, iar în funcție de accesorizare se pot obține începând de la ținute casual până la unele foarte elegante.

Însă tendința este de ușoară revenire la articolele lucrate manual. Prin intermediul internetului firele și materialele de proveniență străină sunt accesibile unui număr foarte mare de persoane, care își pot vinde mai apoi creațiile handmade pe piața internațională la un preț foarte ridicat, în timp ce tricotajele produse în serie în marile fabrici continuă să devină din ce în ce mai ieftine.

Materii prime

Celula de bază a fiecărei structuri tricotate o reprezintă ochiul format prin buclarea firului, pentru realizarea firelor destinate industriei tricotajelor se utilizează aproape în totalitate majoritatea fibrelor textile existente. Astfel principalele categorii de fire folosite în scopul tricotării sunt:

Fire naturale – obținute din fibre provenite din plante sau de origine animală:

vegetale: bumbac, in, cânepă;

animale: lâna, cașmir, mohair, angora, mătase.

Fire chimice – obținute din polimeri naturali sau sintetici:

artificiale – obținute din materii prime vegetale: viscoză;

sintetice – poliamide (PA), poliesteri (PES), poliacrilonitrilice (PAN).

Fire amestec – provenite din fibre naturale și fibre chimice

Toate categoriile de fire prezentate pot fi folosite în realizarea tricoturilor însă acestea trebuie să respecte o serie de caracteristici specifice tricoturilor, printre care: elasticitatea, flexibilitatea și uniformitatea caracteristicilor fizico-mecanice.

De asemenea în vederea funcționării corecte a mașinilor de tricotat, firele trebuie să respecte următoarele cerințe:

finețe a firului adecvată fineții mașinii;

grad înalt de uniformitate a fineții, torsiunii și a rezistenței la rupere a firului;

echilibrare torsională;

umiditatea firului să fie cuprinsă în limitele admise;

coeficientul de frecare al firului să fie cât mai redus;

firul să fie utilizat corespunzător destinației produsului.

Caracteristici specifice tricoturilor

Tricoturile prezintă unele proprietăți caracteristice, influențate de structură, de materia primă folosită, și de regimul de finisare aplicat de care trebuie să țină seama atunci când se stabilește destinația acestora.

1. Contracția tricoturilor

În timpul procesului de tricotare, în fir se introduc tensiuni care, la scoaterea tricotului de pe mașină, tind să se elibereze, tricotul ocupând o poziție caracterizată prin energie minimă. Acest fenomen este însoțit de modificări dimensionale, deoarece razele de curbură ale elementelor structurii tind să se mărească, ceea ce determină în general o creștere a lățimii tricotului și o reducere a lungimii. Modificările dimensionale sunt mai accentuate în primele 24 de ore de la scoaterea tricotului de pe mașină.

Stabilizarea tricotului din punct de vedere energetic și dimensional impune așadar o perioadă de relaxare.

2. Deșirabilitatea

Deșirabilitatea, definită de capacitatea tricotului de a fi transformat în fire, depinde în primul rând de tipul tricotului; tricoturile din bătătură se deșiră mai ușor decât cele din urzeală, care teoretic sunt deșirabile, iar practic se deșiră mai greu, datorită evoluției simultane a unuia sau mai multor sisteme de fire.

Deșirarea voită se poate face în cazul tricoturilor din bătătură, în scopul analizei structurii, determinării unor parametrii ai structurii (lungimii firului) sau recuperării firului.

2.1 Deșirabilitatea accidentală

La ruperea firului din ochi, când forțele exterioare depășesc forțele de frecare din punctele de legare, apare deșirarea ochiurilor. Fenomenul de deșirare a ochiurilor încetează atunci când forțele care o produc sunt echilibrate de forțele de frecare din punctele de contact ale elementelor ochiului.

Deșirabilitatea accidentală este considerată un fenomen negativ, care afectează calitatea tricotului și depinde de:

tipul tricotului;

structură și parametrii de structură;

coeficientul de frecare fir-fir;

flexibilitatea și elasticitatea firului și a tricotului;

tratamentele de finisare aplicate.

Deșirabilitatea scade:

o dată cu creșterea desimii tricotului, cu micșorarea lungimii firului din ochi;

prin creșterea coeficientului de frecare;

prin diferite efecte de relief (ajur ananas).

Este de evidențiat faptul că, în cazul structurilor glat și lincs, deșirarea în direcția șirurilor de ochiuri are loc în ambele sensuri. Aceasta se datorează pozitiei simetrice a punctelor de legare în zona buclelor de ac (prin desfacerea punctelor de legare se eliberează bucla de ac, ceea ce determină deșirarea în sensul invers celui de tricotare) și în zona buclelor de platină (prin eliberarea buclei de platină, este favorizată deșirarea în sensul de tricotare).

Deșirabilitatea accidentală a tricoturilor patent este mai redusă decât cea a tricotului glat, datorită poziției spațiale a buclelor de platină, respectiv a unghiurilor mai mari de înfășurare. În direcția șirurilor de ochiuri, deșirarea are loc numai în sensul invers celui de tricotare, în zona buclelor de platină patent, punctele de legare nemaifiind simetrice.

3. Rularea marginilor tricotului

În stare liberă, firul buclat în ochiuri are tendința de a se îndrepta, iar ochiurile caută să ocupe o suprafață cât mai mare, ceea ce determină răsucirea marginilor tricoturilor.

Intensitatea acestui fenomen este dependentă de:

structură, parametrii de structură

natura, elasticitatea, torsiunea firului;

starea tricotului, tratamentul de finisare aplicat.

Fenomenul de rulare a marginilor este întâlnit la tricoturile cu ochiuri de același aspect, realizate pe mașini cu o fontură (glat) sau în cazul tricoturilor din urzeală cu un singur sistem de fire. Rularea se manifestă astfel: marginile de sus și de jos se rulează dinspre partea de spate spre partea de față a tricotului, iar marginile laterale invers spre partea de spate.

Răsucirea marginilor tricotului glat este mai puternică în cazul unor desimi mari.

Prezența marginilor răsucite determină dificultăți în procesul de confecționare, caz în care este socotită un neajuns.

În ultimul timp, răsucirea marginilor tricotului glat a fost valorificată la realizarea unor elemente decorative ale produselor; prin rularea marginii este împiedicată deșirarea ochiurilor din ultimul rând, deși sunt aruncate în gol.

Tricoturile patent de rapoarte regulate nu prezintă marginile răsucite și aceasta datorită echilibrului forțelor elastice înmagazinate în șirurile de ochiuri cu aspecte diferite, egale ca număr, pe cele două părți.

La tricoturile de rapoarte neregulate mari (exemplu: 4:1;5:1) marginile laterale se rulează spre partea cu număr mai redus de șiruri de ochiuri.

La tricoturile lincs 1:1 nu este prezentă tendința de rulare a marginilor, tensiunile interne din elementele ochiurilor fiind echilibrate prin înclinarea în sensuri opuse a corpurilor ochiurilor.

Deformabilitatea este proprietatea materialelor prin care se modifică distanța dintre două puncte și/sau unghiul dintre două direcții.

4. Deformarea tricoturilor

Având în vedere că tricoturile sunt realizate din ochiuri legate elastic între ele, sub acțiunea eforturilor de tracțiune, acestea se deformează – se alungesc. În funcție de direcția efortului de tracțiune aplicat, alungirea poate fi în lățime, în lungime sau generală. Deformațiile tricotului depind de coeficientul de frecare din punctele de legare, compactitatea tricoturilor apreciată prin valorile parametrilor de structură și de legătura tricotului respectiv.

Deformațiile tricoturilor simple (70-120 %) sunt mult mai mari decât cele a tricoturilor din urzeală (10-30 %) aceasta datorită modului diferit de realizare a structurii respective.

5. Permeabilitatea la aer

Reprezintă proprietatea tricoturilor de a permite circulația aerului între corp și mediul înconjurător. Bazat pe această proprietate, tricoturile se folosesc pentru confecționarea articolelor de lenjerie, sport și îmbrăcăminte exterioară. Aerul aflat între ochiurile tricoturilor creează un echilibru între corp și mediul înconjurător.

Permeabilitatea la aer a tricoturilor depinde de structura acestora și de valorile parametrilor de structură.

6. Higroscopicitatea

Este proprietatea tricoturilor de a absorbi umiditatea și depinde de higroscopicitatea materiei prime, de porozitatea tricotului și de anumite tratamente chimice ce elimină cerurile și grăsimile de pe fibre.

Proprietățile igienice ale lenjeriei tricotate depind de higroscopicitate, care contribuie la absorția transpirației. Tricotul trebuie să fie suficient de absorbant pentru umiditate fără a produce senzația de umezeală.

Tendințe

Tricoturile din bătătură au cunoscut o dezvoltare deosebită și s-au impus, comparativ cu celelalte materiale textile, datorită avantajelor oferite; în acest sens se exemplifică producerea ciorapilor (pentru femei, bărbați și copii), care sunt în exclusivitate produse tricotate.

Ca trăsătură majoră a producției materiale și în special a celei textile, se remarcă atenția deosebită acordată calității produselor, problema consumurilor ocupând un loc secundar. Diversificarea tricoturilor este realizată prin alegerea materiei prime, a structurii și parametrilor de structură, precum și prin procesul de finisare. Domeniul structurilor tricotate a înregistrat progrese în toate aceste direcții.

Din informațiile oferite de literatura de specialitate, din analiza comparativă a producției de articole tricotate pe direcție transversală, și în baza ultimelor realizări ale firmelor constructoare de utilaj se pot contura următoarele direcții de dezvoltare a structurilor tricotate din bătătură:

Obținerea unor efecte de dispunere sau desen prin alegerea raportului de lucru al acelor sau prin realizarea de ochiuri de diferite dimensiuni;

Extinderea utilizării legăturilor lincs cu desene lincs, în scopul obținerii unor efecte de relief, a unor efecte similare modificărilor de evoluție (desene tip torsadă, tip aran), sau conturarea altor desene;

Realizarea de tricoturi cu ochiuri reținute sau duble de indici mici și distibuție uniformă în scopul dirijării proprietăților;

Valorificarea efectului de relief, prin realizarea de ochiuri reținute de indici foarte mari (cum ar fi i = 20);

Obținerea de desene din dispunerea buclelor netransformate în ochi, în cazul ochiurilor duble de indici mari;

Extinderea gamei structurilor cu ochiuri transferate și cu ochiuri încrucișate, posibilă și datorită perfecționării mecanismelor mașinilor de tricotat (fonturi auxiliare, sisteme integrate, transferul ochiurilor, în cazul mașinilor circulare);

Utilizarea structurilor patent de raport variabil, fie în scopul obținerii unor desene cu șiruri incomplete, fie a desenelor ajur;

Extinderea utilizării transferul în grup al ochiurilor și a transferului unilateral al buclei de platină;

Creșterea numărului de ochiuri antrenate în realizarea torsadelor, datorită eliminării restricțiilor legate de încrucișarea ochiurilor;

Diversificarea efectelor obținute prin deplasarea fonturii, corelată cu introducerea altor modificări de evoluție (ochiuri reținute, ochiuri duble);

Obținerea de structuri pluș cu desene în relief, din realizarea de bucle pluș de diferite înălțimi;

Extinderea gamei structurilor cu desene combinate, care au la bază tehnici speciale (intarsia, vanisare prin aplicare sau brodare), prin creșterea numărului de culori, a dimensiunilor raportului și a posibilităților de conturare a desenelor;

Dirijarea proprietăților structurilor jacard prin modificarea evoluției firelor pe partea de spate;

Realizarea de structuri jacard neconvenționale prin introducerea altor modificări de evoluție decât ochiuri reținute;

Diversificarea structurilor jacard prin utilizarea evoluțiilor în paralel din fire cu caracteristici diferite (pluș jacard, vanisat prin flotare jacard);

Extinderea structurilor modulate cu obținerea unor efecte de suprafață dintre cele mai diverse, o dată cu valorificarea posibilităților tehnologice ale mașinilor moderne de tricotat;

Obținerea de forme tridimensionale pe bază de structuri stratificate, cu legarea prin bucle, ochiuri vanisate sau fire suplimentare.

Caracterizarea firului utilizat la realizarea tricoturilor

Caracterizarea firului

Caracterizarea fibrelor, a firului și a produsului

Fibrele de lână

Lâna este fibra de origine animală cea mai utilizată, care din punct de vedere chimic este cea mai complexă, având în structură mai mult de 21 aminoacizi, ei însăși complecși, dispuși într-o ordine formând lanțuri lungi; între lanțuri vecine sunt legături transversale de hidrogen, sare, cistin-disulfidice. Ea conține cinci elemente chimice de bază dintre care carbonul între 49,4 – 54,5 %, oxigenul 22 – 25%, azotul 15,4 -17% hidrogenul 6,8 – 7,5 % și sulful 3 – 4% , în funcție de diferiți autori 141. Această organizare chimică explică o parte din proprietățile lânii, cum ar fi recuperarea elasticității instantanee și întârziate.

Principalele proprietăți apreciate de proiectant sunt:

Finețea fibrelor

Finețea este o caracteristică importantă a lânii care îi determină filabilitatea, adică posibilitatea de a se obține fire foarte fine.

Nu există omogenitate, în cadrul aceluiași cojoc, din punct de vedere al fineții, apreciată cel mai frecvent prin diametru exprimat în micrometrii.

În funcție de finețe fibrele de lână pot fi clasificate în:

fibre foarte fine (17 – 19 μm, merinosul extrafin) și fine (19-23 nm), care sunt cele mai apreciate, cele mai ondulate și cu tușeul cel mai plăcut;

fibre medii(19-32 μm);

fibre groase (peste 32 μm).

Lungimea fibrelor

Lungimea fibrelor constituie principalul factor care determină tehnologia de prelucrare a lânii. În filatura de lână pieptănată se folosesc fibrele foarte fine și fine cu lungimea medie peste 60 mm, iar sub această valoare în filatura de lână cardată. Fibrele semigroase și groase, cu pondere mare, în filatura de lână semipieptănată.

Lungimea influențează gradul de netezime, comportarea la frecare, pilozitatea, rezistența firelor.

Din punct de vedere al lungimii se poate distinge o valoare naturală și alta reală. Valoarea naturală este determinată de distanța dintre capete pe direcția axei fibrei, iar cea reală reprezintă distanța dintre capete la întinderea fibrei. Raportul dintre cele două lungimi este gradul de ondulare.

Din punct de vedere al lungimii, fibrele se clasifică astfel:

lungă – cu lungimea medie peste 100 mm;

medie -cu lungimea medie între 60 – 100 mm;

scurtă – cu lungimea medie între 30 – 60 mm.

Lâna românească, în funcție de rasă, are lungimea medie:

merinos 50 – 80 mm;

spancă 50- 100 mm;

țigaia 60-120 mm;

stogoșă 80- 160 mm;

țurcană 100-300 mm.

Culoarea

Culoarea lânii este determinată de pigmenții cuprinși în celulele din coaja fibrei. Aceasta poate fi:

albă;

alb-gălbuie;

neagră (diferite nuanțe de negru, inclusiv cafeniu-închis);

cenușie (albă și neagră);

multicoloră (seină, care nu este nici neagră, nici roșcată).

cea merinos și spancă este aproape exclusiv albă.

Luciul

Luciul depinde de uniformitatea și de gradul de netezime al fibrei, de forma și poziția solzilor, de proprietățile stratului cortical, de structura și gradul de dezvoltare al stratului medular și de pigmentare.

Luciul lânii spălate depinde în mare măsură și de conținutul de apă al lânii și constituie criteriu de clasificare. După felul luciului, poate fi: cu luciu mătăsos, argintiu (cea fină și semifină) sau mată(fibra groasă).

Ondulația

Gradul de ondulare al lânii influențează prelucrabilitatea ei, cu efecte asupra caracteristicilor firelor și a capacității de împâslire a țesăturilor (postavurilor). Ondulațiile pot fi în plan, cât și în spațiu. Ex. lâna mieilor de caracul au forma elicoidală, iar cea provenită de la oile merinos au forma plană.

Gradul de ondulare depinde de finețea fibrei, astfel:

cea fină are 12-13 ondulații/cm;

medie are 7-8 ondulații/cm

lâna groasă are 1-4 ondulații/cm.

Higroscopicitatea fibrelor

Higroscopicitatea lânii este cea mai mare dintre fibrele naturale. În condiții obișnuite lâna absoarbe din aer 15… 18% vapori apă, iar în atmosferă saturată de vapori de apă umiditatea poate ajunge până la 40%. Până la o anumită limită, odată cu creșterea umidității lânii crește și elasticitatea, iar rezistența scade. Higroscopicitatea lânii crește cu dezvoltarea canalului medular și are efect asupra umflării ei prin creșterea diametrului cu până la 18%, iar lungimea cu 1%. Umiditatea lânii prezintă interes în procesele tehnologice (elasticitatea, încărcarea cu electricitate statică) și în operațiile comerciale.

Proprietățile fizico-mecanice sunt în dependență și de cantitatea de apă din fibre. Prin scăderea conținutului de apă, proprietățile fibrelor se înrăutățesc de aceia este necesar să se acorde atenție mărită la uscarea lânii.

Absoarbe bine umezeală corpului și o elimină cu moderație.

Repriza lânii este 17%, iar la cea merinos este 18,25% fiind cea mai mare dintre fibrele textile.

Rezistența fibrelor

Rezistența lânii este datorată stratului cortical și se apreciază prin:

rezistența la rupere, în cN;

rezistența specifică la rupere, în cN/tex.

Rezistența la rupere depinde de finețea fibrei, și anume:

merinos 6÷18 cN;

spancă 8÷18 cN;

țigaia 16÷26 cN;

stogoșă 27÷28 cN;

țurcană groasă 48÷80 cN.

Rezistența specifică este mai mare la fibra fină, decât la cea groasă și se încadrează între 10÷18 cN/tex, la uscat. În mediul umed lâna pierde 10-20% din rezistența specifică.

Vopsirea și aburirea, temperaturi peste 50°C, acidularea și mai ales tratarea cu alcalii ori cu oxidanți reduc rezistența la rupere a fibrei.

Elasticitatea

Elasticitatea conferă produselor de lână moliciune, voluminozitate, tușeu, neșifonabilitate și rezistență la uzură. Ea poate fi privită sub trei aspecte:

elasticitatea ondulațiilor, care depinde de rasă și de conținutul de usuc;

elasticitatea de volum, care face ca o cantitate de lână comprimată să-și reia volumul inițial;

elasticitatea la întindere, care se manifestă prin revenirea la lungimea inițială după îndepărtarea forței de întindere.

Prin umezire, lâna devine plastică, mai ales în prezența temperaturii de 100°C. Pe această proprietate de termoplasticitate se bazează călcarea, calandrarea, presarea și eliminarea încrețiturilor fibrelor din palele de lână pieptănată.

Comportarea față de produși chimici

La acțiunea soluțiilor alcaline fibrele nu rezistă. Astfel îmbrăcămintea se spală în anumite condiții, cu detergenți cu PH 7. La o concentrație de 15%, soluțiile alcaline distrug fibrele. Acizii minerali diluați 5% nu influențează deloc proprietățile fibrelor. Pe aceasta proprietate se bazează carbonizarea lânii, adică curățirea de resturi vegetale. La acțiunea apei oxigenate pigmenții sunt distruși, dacă este concentrată rezultă degradare. Solvenții nu au nici o acțiune asupra fibrelor, este curățată chimic.

Lână se întâlnește sub următoarele forme:

tunsă sau fibră virgină – obținută prin tundere de pe oi vii;

tăbăcărească – obținută de pe oi sacrificate;

regenerată – obținută prin destrămarea țesăturilor și tricoturilor.

În concluzie putem enumera câteva dintre caracteristicile principale ale fibrei de lână: confortabilă, aspect plăcut, tușeu moale, ușoară, bună izolatoare termic, capacitate de împâslire, higroscopicitate mare, elasticitate mare, ușor de vopsit, capacitate de fixare permanentă, stabilitate dimensională redusă în apa fierbinte (supracontracție), sensibilă la căldură, lumină, sensibilă la alcalii, mucegaiuri, molii.

Întreținerea se face prin: spălare cu apă călduță, călcare cu fierul ușor încălzit, curățare uscată.

Utilizarea fibrelor:

Datorită bunei izolări termice se folosește pentru îmbrăcăminte călduroasă, pardesiuri, articole de tricotaje și cuverturi.

Aspectul, neșifonabilitatea naturală, rezistența la uzură, o recomandă pentru costume bărbați și femei.

Capacitatea de împâslire o indică pentru obținerea de pălării, pături etc.

Se folosește cu succes la stofe de mobilă, covoare, mochete.

Fibrele poliacrilonitrilice

Fibrele acrilice sunt în general substanțe copolimere.

Conform ISO (International Organization for Standardization), atunci când acrilonitrilul (AN) reprezintă mai mult de 85% din masa copolimerului, fibrele rezultate se numesc acrilice, iar când conținutul este între 35 și 85%, se numesc modacrilice (sau acrilice modificate).

Prima fibră acrilică a fost obținută, în 1950, de firma Du Pont, cu denumirea comercială Orlon. Datorită proprietăților sale specifice – asemănarea cu lâna, ca aspect și tușeu; costul scăzut – fibra acrilică și-a mărit producția an de an, răspândindu-se în toată lumea, sub diferite denumiri comerciale: Dralon, Acrilan, Exlan, Courtelle, Zefran, Creslan, Leacril, Beslon, Vonnel, Nitron etc., ajungând, în 1995, la peste 2,5 milioane tone, existând peste 70 de unități de producție în întreaga lume.

La noi în țară, fibra poliacrilnitrilică se produce din 1962, cu denumirea comercială Melană. Fibrele acrilice reprezintă principala materie primă textilă, fiind pe locul al treilea, după fibre poliesterice și poliamidice, în mare competiție cu fibrele poliolefinice. De asemenea, fibrele acrilice reprezintă precursori pentru fibre carbon și grafit, fibre mult folosite în tehnică, în principal la realizarea materialelor compozite.

Obținerea fibrelor poliacrilonitrilice

Fibrele acrilice homopolimere sunt rigide și au proprietăți tinctoriale limitate, de aceea fibrele acrilice se obțin din copolimeri în compoziția cărora intră comonomeri vinilici cu structură foarte diferită, care îmbunătățesc capacitatea tinctorială și lărgesc domeniul comportării înalt elastice a materialelor textile.

Comonomeri, precum acetat de vinil, clorură de vinil, stiren, vinilpiridină, esteri acrilici, acrilamidă, α-metil stiren etc. conferă proprietăți chimice și fizice specifice.

S-au obținut:

• copolimeri ternari cu grupe acide: acid itaconic, disulfonat de sodiu, stiren sulfonat de potasiu, care măresc afinitatea față de coloranții cationici;

• copolimeri bazici: 2-vinil piridina, 4-vinil piridina, 2-metil-5-vinil piridina, care se pot vopsi cu coloranți anionici.

Melana este un terpolimer: 90% acrilonitril, 6% acetat de vinil, 4% α-metil stiren.

Obținerea monomerului se realizează prin:

• adiția acidului cianhidric la acetilenă (din ce în ce mai puțin utilizată);

• adiția acidului cianhidric la acetaldehidă;

• aminooxidarea propenei – procedeul Sohio – (cel mai ieftin).

Filarea

Fibrele PAN se obțin prin filarea din soluție, în ambele variante. În varianta uscată, solventul folosit este dimetil formamidat (DMF). Filamentele sunt etirate la cald, imediat după filare și au o secțiune transversală sub formă de pișcot.

În varianta umedă de filare, polimerul se dizolvă în solvenți precum: dimetilacetamida, dimetilformamida, soluții apoase de tiocianat de sodiu, soluții apoase de acid azotic, soluții de carbonat de etilenă. Soluția polimeră este extrusă într-o baie de precipitare apoasă, conținând diferiți aditivi anorganici și organici. Fibrele filate în această variantă au secțiuni transversale circulare sau puțin eliptice. În această variantă de filare au loc procese de difuzie complexe, care duc la precipitarea (coagularea și gelifierea) filamentului. Temperatura băii de precipitare afectează structura și proprietățile. Prin descreșterea temperaturii, de la 50°C la 0°C, se obține o structură fibrilară mai perfectă după etirare. Structura fibrilară a fibrelor acrilice este impor-tantă și determină tensiunea și alungirea până la care pot fi supuse filamentele, deci influen-țează proprietățile mecanice, densitatea și proprietățile de sorbție.

La ieșirea din baia de coagulare structura fibrei este caracterizată printr-o rețea de fibre interconectate, care închid un volum liber. Mărimea acestor „goluri“ este funcție de sistemul polimer–solvent/nesolvent și variabilele de control al difuziei și separare de fază. Această structură inițială a filamentelor influențează asupra tratamentelor ulterioare.

La fel ca în cazul altor fibre sintetice, mărimea gradului de etirare determină proprietățile mecanice ale fibrelor. Fibrele scurte sunt mai puțin etirate decât firele multifilamentare.

Structura și proprietățile

Fibrele acrilice nu au o structură cristalină bine dezvoltată, deși prezintă puternice interacții dipolare între catene macromoleculare, datorită grupelor nitril. Tendința de cristalizare este scăzută chiar la temperaturi înalte și ca rezultat, fibrele acrilice nu pot fi fixate termic. Fibrele suferă o considerabilă contracție în lungime la expunere în apă la temperaturi ridicate. Această contracție longitudinală se datorează relaxării tensiunilor interne imprimate în timpul etirării. Această tendință de contracție permite obținerea firelor cu voluminozitate și tușeu dorite.

În timpul formării fibrei se structurează și o serie de micro sau macrodefecte, care contribuie la realizarea unei structuri poroase a fibrei. Tratamentele termice și umidotermice la care sunt supuse fibrele acrilice după filare pot să modifice mai mult sau mai puțin structura poroasă, fie prin deschiderea sau închiderea porilor, fie printr-o nouă redistribuire și orientare a acestora, ceea ce conduce la proprietăți diverse ale fibrelor.

Densitatea fibrelor

Densitatea fibrelor poliacrilinitrilice variază între 1,14 și 1,19 g/cm3, în funcție de natura și proporția comonomerilor, precum și în funcție de ponderea și mărimea porilor.

Higroscopicitatea

Higroscopicitatea fibrelor obținute prin tehnici speciale de filare pentru a se realiza fibre cu miez poros este cuprinsă între 1,2 și 2,5%, dar s-au obținut noi fibre PAN absorbante, care absorb circa 30% apă.

Caracteristici termice ale fibrelor PAN

Din punct de vedere al caracteristicilor termice, fibrele poliacrilnitrilice sunt considerate ca având o bună stabilitate termică. Acestea se înmoaie la temperaturi cuprinse între 190 și 240°C, după care se descompun înainte de a se topi. La temperaturi de peste 170°C se produc transformări ale grupelor –C≡N, care pot cicliza la temperaturi superioare. În aceste condiții se schimbă și culoarea, fibrele devenind galbene, iar la descompunere totală devin negre. În general, faza ordonată a fibrei este mai stabilă termic decât faza amorfă, care se pretează ușor la noi rearanjamente moleculare sub influența temperaturii (redistribuiri spațiale ale grupelor –CN și –CH2–, replieri ale catenelor etc.). Orientarea medie a catenelor macromoleculare față de axa fibrei se produce sub influența temperaturii în două zone distincte, și anume la 100°C și 140°C, când efectul de dezorientare este foarte accentuat. O altă dezorientare marcantă apare la 175°C, însoțită de o puternică degradare morfologică. Bazat pe aceste modificări structurale, sub acțiunea temperaturii, fibrele acrilice sunt precursori fibroși pentru obținere de fibre Carbon și Grafit.

Proprietățile mecanice

Proprietățile mecanice sunt puternic dependente de temperatură, în special în mediul umed. Curbele efort–alungire ale fibrelor acrilice scurte seamănă cu cele ale lânii, de aceea aceste fibre se amestecă în filatură.

Tenacitatea fibrelor este determinată atât de structura polimerilor cât și de condițiile tehnologice de realizare a fibrei. În cazul fibrelor homopolimere, tenacitatea este de 4,25 cN/den, iar alungirea la rupere de 26% (pentru o etirare la 1200%). În cazul copolimerilor, tenacitatea variază între 3,15 și 4,6 cN/den, iar alungirea la rupere între 19 și 50%. În mediu umed, rezistența la rupere scade mai puțin ca la poliamide (păstrându-se între 85 și 90%). Revenirea elastică pentru o extensie de 3% este de 90–95%, mai mică decât a poliamidelor. Prin frecare, la produsele textile realizate din fibre poliacrilnitrilice apare un pronunțat efect pilling. Rezistența la frecare a fibrelor poliacrilnitrilice se plasează în următoarea ordine descrescătoare: poliamide, poliesteri, bumbac, lână și PAN.

Fibrele poliacrilnitrilice prezintă o foarte bună rezistență la acțiunea umezelii, a micro-organismelor și a luminii.

Afinitatea tinctorială a fibrelor poliacrilnitrilice este determinată de natura como-nomerilor și de structura mai compactă sau mai poroasă a acestora. Fibrele cu porozitatea accentuată prezintă nuanțe mai deschise și șterse, care virează neuniform la uscarea produselor textile, provocând pete, mai ales la călcarea produselor umede.

Vopsirea fibrelor acrilice se face, în majoritate, cu coloranți cationici sau bazici, la tem-peraturi peste temperatura de fierbere a apei, 100°C (sub presiune). Folosindu-se comonomeri corespunzători, se poate realiza vopsirea și la temperaturi normale. O metodă de vopsire cu coloranți acizi reclamă prezența ionilor de cupru, care complexează cu grupe cianice, formând centri de fixare a colorantului anionic. Coloranții de dispersie sunt relativi slabi, dar în prezența unor substanțe însoțitoare se pot obține nuanțe coloristice deosebite.

Față de acizii minerali de concentrație medie au o rezistență relativ bună la rece. La temperatură însă, acestea sunt degradate. Agenții alcalini pot să producă o saponificare a grupelor nitrilice. Fibrele acrilice au o bună rezistență și față de oxidanți și solvenți organici. Ele se dizolvă în carbonatul de etilenă, carbonatul de propilenă, dimetilformamidă etc.

În concluzie vom enumera principalele caracteristici ale fibrelor PAN: ușoare, moi, voluminoase, prezintă stabilitate dimensională bună, flexibilitate ridicată, stabilitate termică, capacitate bună de transport a umidității dinspre piele spre exterior, confort termic la îmbrăcămintea de iarnă și la cea de vară, încărcare electrostatică, efect pilling pronunțat, rezistență la molii, uleiuri, rezistență chimică și la lumina solară mare, capacitate de vopsire cu rezistență bună a culorii,

Întreținere ușoară, permite spălare automată.

Destinații ale fibrelor poliacrilnitrilice:

Se utilizează preponderent în filatura de lână, în stare pură sau în amestec cu alte tipuri de fibre, pentru obținerea de fire voluminoase destinate produselor tricotate de îmbrăcăminte exterioară sau pulovere, lenjerie, ciorapi, îmbrăcăminte sportivă sau pentru copii.

Se folosesc și la obținerea de țesături pentru draperii, pături, cuverturi, covoare, blănuri artificiale.

Caracterizarea firului

Firele textile reprezintă elementele componente ale produselor textile (excepție: unele articole nețesute), utilizate pentru articole de consum sau tehnice, cum ar fi: tricotaje, țesături, ață, etc.

Pemtru caracterizarea firelor se folosesc criterii care depind de tipul fibrelor (bumbac, lână, liberiene) sau filamentelor și de tipul firului (fir filat, filamentar, compozit).

La operația de caracterizare a firelor se utilizează următoarele criterii:

Elementele componente ale firului:

Utilizând metoda detorsionării s-a ajuns la concluzia că firul utilizat face parte din categoria firelor filate răsucite. El are în compoziția sa două fire simple, aceste fire fiind obținute prin consolidarea (unirea) fibrelor de lână și PAN prin torsionare sau alte procedee (înfășurare, lipire etc.).

Structura amestecului:

Amestecul folosit este de natură esterogenă deoarece la realizarea firelor simple și implicit a firului răsucit, au fost folosite fibre de naturi diferite, fibre de lână, lâna făcând parte din categoria fibrelor naturale și fibrele poliacrilonitrilice care sunt fibre sintetice.

Natura materiei prime:

Această etapă de stabilire cu exactitate a naturii elementelor componente ale firului s-a realizat prin observarea comportării firului la ardere.

Astfel pe eșantionul de fir analizat s-au putut observa umătoarele reacții:

firul se aprinde și arde repede cu flacără mare;

la flacără se scurtează și se plastifiază;

produce un reziduu de culoare închisă- negru-maro, dur dar care se poate sfărâma;

produce un miros de păr ars;

Tehnologia de obținere:

Tipul tehnologiei folosite se alege mai ales în funcție de: materia primă, finețea firelor și tipul amestecului. În cazul de față pentru firele tip lână de finețe mare s-a folosit tehnologia de obținre a lânii pieptănate.

Motivarea deciziei se poate face și prin analiza vizuală a firului și fibrelor care prezintă:

un grad ridicat de finețe și uniformitate;

lungime mare a fibrelor (peste 65mm);

pilozitate medie;

în fir fibrele sunt orientate, descrețite și paralelizate.

Culoarea:

Firul utilizat este vopsit, culoarea acestuia este verde.

Destinația firului:

Firul a fost creat special pentru a fi folosit în industria tricotajelor, astfel torsiunea sa este mai mică decât cea a unui fir destinat țesăturilor, de asemenea și finețea firului îl face să fie potrivit pentru realizarea rochiilor tricotate pentru femei pentru sezoanele reci.

Caracterizarea produsului

Produs ales: rochie pentru femei sezon rece.

Proprietăți de prezentare exterioară:

Aspect:

Rochia este un produs destinat persoanelor de gen feminin, ea face parte din categoria produselor cu sprijin pe umeri. Deoarece se dorește proiectarea unor produse de zi, destinate purtării îndelungate, casual, silueta aleasă pentru produse a fost silueta ajustată, croiala clasică, detalii care vor conferi prin simplitatea lor, o senzație de confort și lejeritate la purtare. De asemenea, datorită firelor tip lână alese pentru producerea rochiilor, acestea vor prezenta moliciune, voluminozitate, tușeu, neșifonabilitate și rezistență crescută la uzură. Produsele vor fi de culoare uni, verde, fără luciu, deoarece produsele trebuie să aibă un aspect plăcut, relaxant, fără a avea însă o încărcătură vizuală prea mare.

Păstrarea formei:

Unul dintre cele mai mari avantaje ale acestor produse este datorat proprietăților tricoturilor de a nu necesita întreținere specială. Rochiile vor avea deci un grad scăzut de șifonabilitate datorită fibrelor de lână și structurii tricotate care nu se șifonează și nu se încrețește vizibil.

Dezavantajul realizării acestor produse tricotate va fi predispoziția acestora spre scămoșare, efectul de pilling fiind foarte prezent la produsele tricotate realizate din fire tip lână. Un alt dezavantaj ar putea apărea în cazul în care există riscul de agățare a rochiei ceea ce ar putea duce la deșirabilitatea necontrolată a rândurilor de ochiuri din tricot și implicit la distrugerea rochiei, din acest motiv este necesar a acorda mai multă atenție acestui aspect al produsului.

Proprietăți de confort:

Comoditate:

Produsul este creat special pentru a oferi purtătorului sezația de comoditate. În acest sens rochia va fi realizată astfel încât să aibă o greutate cât mai redusă dar în același timp datorită firului tip lână folosit, rochia va prezenta izolare termică ridicată și protecție împotriva temperaturilor scăzute. De asemenea datorită fibrelor de lână produsul va fi un bun conducător termic, va avea permeabilitate la aer crescută dar și absorbție moderată a apei datorate proprietăților fibrelor acrilice folosite.

Întreținere:

Îngrijirea corespunzătoare a produsului va presupune ca spălarea să se realizeze cu apă de temperatură moderată,uscarea să se producă pe o suprafață plană, iar călcarea este recomandată a se face cu fierul ușor încălzit. În cazul produselor de lână se poate realiza și curățarea uscată. Îndeplinirea acestor condiții vor ajuta la păstrarea îndelungată a formei produsului.

Proprietăți de durabilitate:

Uzură și transformare:

Produsele prezintă o comportare bună în ce privește rezistența culorii la spălări repetate, dar și la expunerea față de razele solare puternice.

În ce privește rezistența la forțe de frecare, la produsele textile realizate din fibre poliacrilnitrilice și fibre de lână apare un pronunțat efect pilling.

Distrugere

Fibrele poliacrilonitrilice prezintă o rezistență foarte bună la acțiunea umezelii, a micro-organismelor și a luminii spre deosebire de fibrele de lână care sunt foarte sensibile la acțiunea acestor factori dăunători.

Caracterizarea amestecului

Proiectarea fluxului tehnologic

Caracterizarea fluxului tehnologic

Faza tehnologică 1:

Amestecarea- se face respectând rețeta de amestec și culoarea firului;

Faza tehnologică 2

Laminare pasaj 1;

Faza tehnologică 3

Laminare pasaj 2;

Faza tehnologică 4

Repieptănare – eliminare a fibrelor scurte

Faza tehnologică 5

Laminare pasaj 1

Faza tehnologică 6

Laminare pasaj 2

Faza tehnologică 7

Laminare pasaj 1 – subțierea înșiruirilor de fibre

Faza tehnologică 8

Laminare pasaj 2

Faza tehnologică 9

Laminare pasaj 3

Faza tehnologică 10

Filare preliminară (la flaier)

Faza tehnologică 11

Filarea (mașina de filat cu inele) – se obține firul de finețea dorită

Faza tehnologică 12

Bobinarea – se obțin fire curățite de impurități și de lungimi mai mari

Faza tehnologică 13

Răsucire – se obține firul răsucit

Proiectarea structurii firului

Designul firului simplu

Designul firului răsucit

http://www.dex-tex.info/clasificarea-fibrelor-chimice-sintetice/fibrele-acrilice-poliacrilnitrilice-pan

http://www.dex-tex.info/fibrele-naturale/fibra-de-lana

I., Bălău Mindru – Fizico-chimia polimerilor, curs

L., Buhu – Design Industrial Fire, îndrumar proiect

Prezentarea colecției de produse și realizarea mostrelor

Prezentare idee de colecție

Sursa de inspirație în realizarea acestei colecții de produse este reprezentată de structurile cu desene tip torsadă.

Desenele de tip torsadă rezultă în urma schimbării reciproce a pozițiilor ochiurilor cu același aspect; aceste modificări, repetate după un anumit număr de rânduri de ochiuri, determină un desen asemănător unei funii răsucite, de unde și denumirea de torsadă (Zopf – în limba germană, Cable – în limba engleză).

Fig. 3.1.1 Reprezentare structurală ochiuri încrucișate tip torsadă 3:3

a) b)

Fig. 3.1.2. Dispunerea reală în tricot a desenelor tip torsadă 3:3 de orientare Z în fig. a) și orientare S în fig. b)

Frecvent, astfel de modificări de evoluție se realizează cu legătura glat, patent sau lincs și lincs cu desene. Ochiurile care se încrucișează pot fi minimum două sau se pot constitui în grupuri, cu realizarea torsadelor 2×2, 3×3, 3×2 etc. În cazul colecției de față s-a lucrat doar cu legătura glat aspect față și spate, pe acest tip de legătură realizându-se desene cu ochiuri încrucișate de diferite rapoarte: 1×1, 3×3, 2×3, 4×4.

Realizarea torsadelor presupune transferul ochiurilor pe fontura opusă, deplasarea fonturii și readucerea lor în noua poziție, într-o succesiune specifică schemei de lucru adoptate.

De regulă, aceleași două grupuri de ochiuri își schimbă reciproc pozițiile iar dacă încrucișarea se realizează cu alt grup vecin de ochiuri, rezultă o dispunere în diagonală a torsadei în cadrul raportului de desen. În acest sens colecția realizată cuprinde structuri cu desene cu torsade cu dispunere verticală dar și structuri cu dispuneri diagonale.

Un alt aspect se referă la identificarea unei reguli privitoare la apariția în prim plan a ochiurilor încrucișate în cadrul raportului desenului de legătură (dependentă de schema de

lucru aleasă). În acest sens se deosebesc două situații: ochiurile din prim plan au aceeași orientare, ceea ce sugerează răsucituri de tip „S” sau „Z” sau ochiurile din prim plan au orientări diferite. La realizarea structurilor acestei colecții s-a lucrat cu ochiuri de orientări diferite, rezultând răsucituri de variate tipuri la torsadele existente în reprezentare.

Alături de alegerea tipului de desen de legătură care urmează a fi folosit în componența structurilor tricotate, s-a mai avut în vedere și selectarea tipului de produs ce se dorește a fi realizat, grupa de purtători și sezonul pentru care sunt destinate produsele.

Colecția ce urmează a fi prezentată va cuprinde astfel produse constând în: rochii de zi pentru femei cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani, destinate utilizării în sezonul rece de iarnă, dar și cele intermediare ca toamna și primăvara.

Prima etapă parcursă pentru realizarea colecției este conceperea a cinci variante de posibile produse dintre care mai apoi vor fi alese două, acestea reprezentând cele mai potrivite produse pentru tema aleasă și pentru care se vor realiza variantele finale de structuri cu desene tip torsadă.

Cele cinci produse realizate sunt următoarele:

Produsul numărul 1

Rochie tricotată, croială clasică, siluetă ajustată, lungime până la genunghi, decolteu închis cu guler la baza gâtului, mâneci lungi, mai largi spre terminația mânecii.

Lungimea produsului= 105 cm, Lungimea mânecii= 60 cm. Produsul este realizat pentru mărime Medie, dimensiunile corpului tip fiind: Înălțimea corpului= 170 cm, Perimetrul bustului=88cm, Perimetrul taliei = 70 cm, Perimetrul șoldurilor = 95 cm, Lungime braț= 60cm, Lungimea umărului= 12cm.

Rochia este formată din patru repere mari: un reper Față, un reper Spate și două repere Mâneci.

Se recomandă ca produsul să fie realizat din tricot cu legătura glat aspect față sau spate iar manșetele, terminația gulerului și a tivului să se realizeze din tricot cu legătura patent 2:2.

Fig.3.1.3 Produs nr. 1

Produsul numărul 2

Rochie tricotată, croială clasică, siluetă ajustată, lungime peste genunghi, decolteu închis, guler pe gât, mâneci scurte de croială clasică.

Lungimea produsului= 115 cm, Lungimea mânecii= 20 cm.

Produsul este realizat pentru mărimea M, dimensiunile corpului tip fiind: Înălțimea corpului= 170 cm, Perimetrul bustului = 88cm, Perimetrul taliei = 70 cm, Perimetrul șoldurilor = 95 cm, Lungime braț= 60cm, Lungimea umărului= 12cm.

Rochia este formată din patru repere mari: un reper Față, un reper Spate și două repere Mâneci.

Produsul prezintă terminație guler, mâneci și tiv realizate din tricot cu legătura patent 2:2.

Fig. 3.1.4 Produs nr. 2

Produsul numărul 3

Rochie tricotată, croială clasică, siluetă ajustată, lungime până la genunghi, decolteu la baza gâtului, mâneci ¾, de croială clasică. Produsul prezintă manșete, terminație guler și tiv realizate din tricot cu legătura patent 1:1.

Lungimea produsului= 105 cm, Lungimea mânecii= 60 cm. Produsul este realizat pentru mărime Medie, dimensiunile corpului tip fiind: Înălțimea corpului= 170 cm, Perimetrul bustului=88cm, Perimetrul taliei = 70 cm, Perimetrul șoldurilor = 95 cm, Lungime braț= 60cm, Lungimea umărului= 12cm.

Rochia este formată din patru repere mari: un reper Față, un reper Spate și două repere Mâneci.

Se recomandă ca produsul să fie realizat din tricot cu legătura glat aspect față sau spate iar manșetele, terminația gulerului și a tivului să se realizeze din tricot cu legătura patent 2:2.

Fig.3.1.5 Produs nr.3

Produsul numărul 4

Rochie tricotată, croială clasică, siluetă ajustată, lungime până la jumătatea gleznei, guler înalt supradimensionat, mâneci lungi de croială clasică.

Lungimea produsului= 120 cm, Lungimea mânecii= 60 cm. Produsul este realizat pentru mărime Medie, dimensiunile corpului tip fiind: Înălțimea corpului= 170 cm, Perimetrul bustului=88cm, Perimetrul taliei = 70 cm, Perimetrul șoldurilor = 95 cm, Lungime braț= 60cm, Lungimea umărului= 12cm.

Rochia este formată din patru repere mari: un reper Față, un reper Spate și două repere Mâneci. În afară de aceste repere principale rochia mai prezintă și un reper mic pentru guler.

Se recomandă ca produsul să fie realizat din tricot cu legătura glat aspect față sau spate iar manșetele, și tivul să se realizeze din tricot cu legătura patent 2:2.

Fig. 3.1.6. Produs nr.4

Produsul numărul 5

Rochie tricotată, croială clasică, siluetă ajustată, lungime până la genunghi, guler pe gât, mâneci scurte, de croială clasică. De asemenea rochia prezintă și două buzunare aplicate în zona șoldurilor.

Lungimea produsului= 105 cm, Lungimea mânecii= 20 cm.

Produsul este realizat pentru mărimea M, dimensiunile corpului tip fiind: Înălțimea corpului= 170 cm, Perimetrul bustului = 88cm, Perimetrul taliei = 70 cm, Perimetrul șoldurilor = 95 cm, Lungime braț= 60cm, Lungimea umărului= 12cm.

Rochia este formată din patru repere mari: un reper Față, un reper Spate și două repere Mâneci.

Produsul prezintă terminație guler, mâneci și tiv realizate din tricot cu legătura patent 2:2.

Fig. 3.1.7. Produs nr.5

Dintre aceste cinci propuneri de produse s-a stabilit ca pentru etapa următoare să se lucreze cu Produsul nr.1 și Produsul nr. 2. Pentru aceste două variante s-au realizat în continuare diverse tipuri de structuri cu desene de tip torsadă printre care:

Varianta numărul 1

Fig. 3.1.8. Varianta de produs nr. 1

Desenul realizat pentru această variantă de produs cuprinde trei șiruri de torsade 3:3 de sens Z amplasate pe mijlocul desenului între două desene în formă de zig-zag cu aspect de ochiuri spate. Acest desen este așezat pe produs pe mijlocul reperului față și pe mijlocul celor două repere ale mânecilor, reperul spate și restul rochiei sunt realizate din legătura simplă glat aspect față, cu excepția manșetelor, gulerului și terminației tivului care au legătura patent 2:2.

Varianta numărul 2

Fig.3.1.9 Varianta de produs nr.2

Această variantă de produs conține desene tip torsadă 3:3 și 1:1, dispuse pe direcție longitudinală, apărând astfel un efect de alternanță de dungi verticale groase și subțiri. Desenul este amplasat pe reperele față și spate ale produsului, reperele mânecilor fiind realizate din legătura glat aspect față. Terminația gulerului a manșetelor și a tivului se recomandă a fi făcute cu legătura patent de raport 2:2.

Varianta numărul 3

Fig. 3.1.10 Varianta de produs nr. 3

Produsul cu numărul 3 prezintă o structură cu desen tip aran. Aceste tipuri de desene se caracterizează prin prezența desenelor în formă de romb, realizate prin transferal ochiurilor dintr-un rând în sensuri contrare, pe ace libere, plasate în același suport.

Pe acest produs desenul este prezent pe întreaga suprafață, inclusiv pe cele două mâneci și spate, excepție făcând manșetele, gulerul și tivul care au structură patent 2:2.

Varianta numărul 4

Fig.3.1.11 Varianta de produs nr.4

Această variantă conține desene cu torsade 3:3 de orientări S și Z dispuse pe direcție longitudinală. Datorită amplasării desenelor în grupuri decalate, se creează un efect de romburi pe toată suprafața rochiei.

Desenul este prezent pe toate reperele produsului, terminația mânecilor, a gulerului și tivului fiind realizată de asemenea cu legătura patent de raport 2:2.

Varianta numărul 5

Fig. 3.1.12 Varianta de produs nr. 5

Desenul acestui produs este format din grupuri de șiruri de torsade 3:3 și 1:1 care formează imaginea unor forme dreptunghiulare care se suprapun în mod aleatoriu, suprafața produsului pe care nu sunt prezente desene tip torsadă este realizată din tricot cu legătura glat aspect spate. Desenul este inclus pe toate reperele produsului.

Varianta numărul 6

Fig. 3.1.13 Varianta de produs nr. 6

Varianta de produs cu numărul 6 este realizată cu desene cu torsade 3:3 de orientări S și Z dispuse pe direcție longitudinală, similar desenelor realizate pentru produsul numărul 4. Desenul este prezent pe toate reperele produsului, terminația mânecilor, a gulerului și tivului fiind realizată cu legătura patent de raport regulat 2:2.

Realizarea mostrelor

Realizarea mostrelor

Proiectarea programului de tricotare

La realizarea programelor de tricotare a fost folosit programul SDS-ONE, program compatibil mașinilor de tricotat Shima Seiki, alegând din meniul programului opțiunea Knit Paint

Fig 1. Instrumentele utilizate la realizarea programelor de tricotare

Pașii urmați pentru realizarea programului de tricotare a variantei 9Varianta de produs nr. 9

1. – Deschiderea programului și a ferestrei de lucru:

2.- Realizarea modulului desenului de legătură folosind instrumentele de desenare:

3.- Copierea modulului pe direcție verticală și finalizarea desenului:

4.- Verificarea greșelilor desenului a setărilor, pregătirea pentru tricotare:

Vizualizarea reprezentarii in secțiune a desenului realizat:

Detaliu:

Pentru această operație a fost utilizată mașina rectilinie de tricotat Shima Seiki SSR 112 de finețe 7 (nr. ace/inch), ce folosește ace cu limbă așezate pe cele două fonturi ale mașinii. Lățimea maximă a unui panou tricotat pe această mașină este de 114 cm iar viteza maximă poate ajunge la 1,2 m/s. Mașina este comandată electronic, fiind posibilă realizarea editării setărilor de viteză, tensiune a firului.

Pentru alimentarea mașinii de tricotat s-au folosit două două bobine tronconice cu bază normală, cu fire 100% poliester. De asemenea s-au mai folosit și bobine cu ață contrastantă și elastic pentru realizarea capetelor tricotului (zona de început și sfârșit a tricotului).

Pentru începerea tricotării a fost introdus mai întâi stickul de memorie al mașinii, apoi s-a ales fișierul cu desenul dorit, s-au setat viteza și parametrii de tricotare în cazul în care este nevoie, ultimul pas fiind pornirea tricotării.

Aspectul a câteva dintre mostrele tricotate:

Finisarea mostrelor:

Mostrele tricotate au fost călcate și mai apoi finisate pe mașina de încheiat ochi cu ochi Kett de finețe 10, prin realizarea unei cusături cu aspect de lănțisor la începutul mostrei tricotate.

Călcarea mostrelor:

Finisarea pe mașina Kett:

Aspectul mostrei înainte și după finisare:

Mostrele tricotate și finisate:

1.

2.

3.

4.

5.

6.

Concluzii

Bibliografie

Manualul inginerului textilist – Tricotaje, Cap.3 Bazele structurii și proiectării tricoturilor, Editura AGIR, 2002;

L., Buhu, Design Industrial – fire, Note de curs 2016-2017, îndrumar proiect

I., Bălău-Mîndru, Fizico-chimia polimerilor;

L., Lutic, Inginerie generală în Textile-Pielărie, Ingineria tricoturilor și confecțiilor,

C., Comandar, Structura și proiectarea tricoturilor, Editura Cermi, Iași, 1998

http://www.knittingtogether.org.uk/industry-timeline/introduction-to-knitting/

http://visforvintage.net/2013/01/17/history-of-knitwear/

https://prezi.com/lozap5pvfw1s/istoria-tricotajelor/

http://3sqwx948hrd81g4i2f3jiqzdn8z-wpengine.netdna-ssl.com/wp-content/uploads/2009/11/fwkarms72I.jpg

https://vdocuments.net/cercetari-privind-produsele-tricotate.html