Șef lucr. dr. ing. Esmeralda Chiorescu [302003]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD”

[anonimizat]. Esmeralda Chiorescu

Absolvent: [anonimizat]: 2016

UNIVERSITATEA DE STIINȚE AGRICOLE SI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IASI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA AMENAJARI PEISAGISTICE URBANE SI TERITORIALE

AMENAJAREA PEISAGISTICA A [anonimizat]. Esmeralda Chiorescu

Absolvent: [anonimizat]: 2016

Cuprins

Lista figurilor

Introducere

PARTEA I -CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1 IMPORTANȚA GRĂDINILOR

1.1Tipuri de spații verzi

1.2 Caracteristicile grădinii prietenoase pentru copii

CAPITOLUL 2 CADRUL NATURAL. CONDIȚII GEOLOGICE ȘI CLIMATICE

CAPITOLUL 3 AMENAJAREA GRĂDINII PENTRU COPII ÎN STIL MIXT

3.1. Alegerea tipurilor de plante

3.2. Alegerea corpurilor de iluminat

3.3. Alegerea tipurilor de mobilier

PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 4 SCOPUL LUCRĂRII

4.1.Principiile de structură ale stilului mixt

CAPITOLUL 5 PREZENTAREA SITULUI ÎN STUDIU

5.1 Scurt istoric

5.2 Așezare și suprafața

CAPITOLUL 6. PROPUNERE DE REAMENAJARE

6.1 Planul reamenajării

6.2. Alegerea tipurilor de plante

6.3. Alegerea corpurilor de iluminat

6.4. Alegerea tipurilor de alei și mobilier

6.5. Construcția piesei de apă

6.6. Sistemul de irigare al grădinii

CONCLUZII

DEVIZ ESTIMATIV

BIBLIOGRAFIE

Lista figurilor

INTRODUCERE

Arhitectura peisageră este arta de a planifica, a proiecta, a menține, a persevera și a reabilita spatiul verde și designul construcțiilor realizate de om. [anonimizat], [anonimizat], planificare urbană(P.U.G.-plan urbanustic general), [anonimizat] a [anonimizat], spații urbane și conservare istorică. Un practician în domeniul arhitecturii peisajului se numește arhitect peisagist.

[anonimizat]. [anonimizat], apă,[anonimizat]:

– [anonimizat] (parc, grădină etc)

– [anonimizat], care sunt deschise publicului(scuar, [anonimizat], spații verzi etc)

-designer-ul peisagist creează imaginea unei grădini si asigură sustenabilitatea aceteia.

Plantele au nevoie de trei elemente esentiale pentru a supravietui, si anume

: lumina, sol, apă.

[anonimizat] / gazonului se opreste. [anonimizat]. [anonimizat].

PARTEA I CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1. Istoria și importanța grădinilor

Edenul este prima grădină terestră a Pământului, [anonimizat]-a [anonimizat]. Această primă grădină a istoriei inspiră fericire și frumusețe, dar și splendoarea puterii.

Figura 1.1 Gradina plăcerilor

Sursa: https://desydemeter.wordpress.com/2011/09/26/hieronymus-bosch-magnum-opus-gradina-placerilor/

Babylon și celebrele sale grădini suspendate ale Semiramidei erau considerate a doua minune a lumii. Astăzi, istoricii, cred mai degrabă că acestea au fost confundate cu cele din Ninive (secolul al VII-lea i. Hr.) deoarece nici un manuscris nu amintește de ele, în ciuda faptului că acestea au fost construite la porunca celui mai mare suveran al Babilonienilor. Legenda vorbește despre o grădină compusă din mai multe terase dispuse pe etaje diferite. Prima terasă este compusă din arbori originari din Muntele Zagros. Cea de a doua terasă este compusă din pomi fructiferi, iar a trei-a la număr este compusă din spații presărate cu flori, ierburi și arbori exotici.

Impresia de grădină suspendată ar putea fi redată de sistemul de irigare, care poartă denumirea de “Surubul lui Archimede “. Acest sistem, ajută apa să urce la nivelul terselor, astfel creeindu-se iluzia de suspensie. Însă, nu există nici o dovata a acestui fapt, așadar nimic nu poate confirma sau nega acest fapt, așadar rămânem la idea că grădinile Babiloniene au fost și rămân un ideal căutat pentru grădinile din zilele noastre.

Fig. 1.2. Grădina suspendată a Babilonului

Sursa: http://cele7minunialelumiiantice.weebly.com/gr259dinile-suspendate-ale-semiramidei.html

Idealul Raiului terestru, a fost reprodus cel mai bine în Imperiul Persan (Iranul actual) în secolul al V-lea î.Hr. În această zonă, de cele mai multe ori, căldura este sufocantă, din acest motiv se încearcă amenjarea unui spațiu verde cât mai răcoros posibil. De multe ori, se construia un perete care să împiedice razele soarelui, de asemenea exsistă numeroase aliniamente de arbori înalți care să separe atmosfera toridă de acest luxos paradis. Senzația de ariditate este atenuată de nenumăratele fântâni și canale ce traversează întreaga grădină. Canalele sunt alimentate cu apă de bazinul central, care este folosit în același timp ca și spațiu de relaxare dar și ca agrement.

În Egiptul antic, grădina devine importantă sub dinastia a VII-a a faraonilor. Regina Hatchepsout își îmbogățește grădina palatului cu arbori de tămâie (Baswellia sacră).

Fig.1.3 Gradina din Egiptul antic

Sursa: http://www.kalongarden.ro/scurta-istorie-a-gradinilor/

Thoutmosis al III-lea introduce diferite plante și animale exotice, provenite din Asia. Grădinile faraonilor reprezintă oaze de răcoare, în care găsim bazine mari cu flori de lotus, alei mărginite de pomi fructiferi, insulițe plutitoare de papyrus și canale de apa ce traveseaza întreaga grădină.

Egiptul oferă plăceri olfactive, rezervate marilor personaje ale imperiului.

În China, grădinile devin importante sub împărăția lui Han (206 î.Hr.-220 î. Hr.); 104 î.Hr. este creat Parcul Bechai, un model de grădină cu mari inspirații din natură, reprezentând muntele și marea.

Acestea devin simboluri specifice grădinilor chinezești, dar vor dispărea încet încet, în timpul dinastiilor Ming (1368-1644) și Qing (1644p-1912), lăsând loc expresiilor artistice: puterea în grădinile imperiale, reușita în gradinie negustorilor burghezi, și înțelepciunea în grădinile monahale.

În Japonia, grădina devine importantă în secolul al VI-lea,când se dezvoltă mai multe variante de grădini, influențate de diferite principii filozifice.

În general, aceste grădini au ca piesă centrală un bazin, acesta fiind simbolul râurilor, iar pietrele dispuse sunt reprezentări miniaturale ale formelor de relief.

Caracteristica principală a gradnilor japoneze, este rafinamentul, evidențiat prin utilizarea bonsailor, dispunerea nisipului și a pietrelor.

Fig.1.4 Gradina japoneza

Sursa: http://www.gradinamea.ro/Principiile_Zen_si_gradina_japoneza__niwa__3458_537_1.html

Prima clasificare a elementelor vegetale a lui Teofrast, face ca grădinile să capete o deosebită importantă, la greci. Grecii descoperă principiul perspectivei, e care îl folosesc din abundență la decorarea scenelor de teatru, iar mai târziu, la decorarea grădinilor.

Fig.1.5. Gradina din Grecia

Sursa: https://www.google.ro/search?q=gradina+placerii&biw=764&bih=427&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwj1rejFq_fMAhWE7xQKHchDBbgQ_AUIBigB#tbm=isch&q=gradina+greceasca&imgrc=NRc8IyqbxVvn9M%3A

Romanii preiau aceleași tehnici ale efectului optic, completând somptuasele vile, cu grădini de mari dimensiuni, în care se găsesc statui, grote, fântâni și cascade; toate, pentru a demonstra măreția cuceritoarei Roma. Ca și restul marilor imperii ale istorie, și Roma începe să își piardă din măreție, treptat, grădinile devin și aici simple, pierzaandu-și din splendoarea trecutului.

Fig.1.6 Gradina romana

Sursa: http://romaanticacnu.blogspot.ro/

Invaziile și luptele pentru apărare, aduc Occidentului, construcțiile austere, care poartă denumirea de fortărețe. Ideea de siguranță și supraviețuire, ia locul celei de estetic. În secolul al XI-lea, grădinile își recăpăta importantă, o dată cu apariția așa zisei “dragoste de curte”. În respectiva perioadă, grădină devine locul propice pentru declarațiile de dragoste, plimbările de relaxare, ascultarea trubadurilor și pauzelor de odihnă. Grădină medievală este înconjurată deseori de un gard viu, din arini și mărăcini, care adăpostește un alt gard interior, grădini pătrate dispuse simetric și o pajiște cu flori.

Marea Britanie, este cea care lansează grădina cu gazon, pe care se dispun leagăne de lemn și foișoare acoperite cu iederă și viță de vie.

Fig.1.7. Leagăn din lemn

Sursa: http://gradina.acasa.ro/amenajarea-gradinii-117/cum-amenajezi-o-gradina-in-stil-englezesc-164586.html

Creearea labirinturilor verzi, numite și “Dedalus”, aduce o adevărată revoluție în arta grădinilor.

Vila de Medici din Fiesole, este un adevărat exemplu de măreție, în perioada Renașterii. Aceasta se evidențiază prin structură în terase, grădina geometrizată și splendida vedere panoramică.

Fig.1.8 Vila de Medici, Fiesole, Italia

Sursa: http://www.gardenvisit.com/garden/villa_medici_fiesole_garden

Datorită influenței italienilor, grădina redevine ceea ce a fost în perioada Romei Antice, un simbol al gloriei și al puterii, dar cu elemente dispuse după o schemă geometrică.

Fig.1.9 Gradina din Florenta, Italia

Sursa: http://www.cotidianul.ro/calatorii-prin-cele-mai-frumoase-gradini-ale-europei-150493/

Dificultatea terenului de amenajat este cea care da rezultatul impresionant al amenajării, prin tehnici sofisticate ale aprovizionării cu apă, jocuri de lumini și dispunerea vegetației. Cel mai bun exemplu de îmblânzirea naturii sunt Gardinile Palatului Versailles, care au devenit idealul grădinilor europene până în secolul al XX-lea.

Perioadă contemporană nu mai favorizează creația grădinilor doar pentru cei bogați, ci oferă posibilitatea oricărui prorietar al unui teren, de a-și amenaja o mică grădina; scopul grădinilor de azi fiind de relaxare și confortul propriu; astfel statuile impunătoare, aleile și canalele de apă interminabile au dispărut din planul amenajării grădinilor private.

Piscina azurie, mobilierul confortabil, foișoarele acoperite cu pânză și dimensiunile mici ale grădinilor, oferă amenajărilor din zilele noastre un aspect intim.

Grădina contemporană este cea în care ne simțim în largul nostrum, un mic paradis, unde trăim moment de relaxare alături de prieteni și familie.

Tipuri de spații verzi

Spațiile verzi ale unei localități au relații de interdependență și tind să alcătuiască un asamblu unitar, care asigură protecția multiplă a mediului, recrearea și odihnă populației.

Spațiile verzi se pot clasifica în:

Spații verzi urbane (intravilane sau orășenesti) care cuprind: parcuri de recreere, grădini publice, scuaruru, fâșii verzi și fâșii stradale de aliniament, grădini botanice, plantații de pe lângă unele dotări publice, amenajări din incintele instituțiilor, plantațiile din cimitire și acoperișuri verzi

Spații verzi periurbane (extravilane sau preorășenești), în care intră: parcuri de cultură și odihnă, zonele de agrement (păduri de agrement, păduri parc sau ștranduri), grădini zoologice și botanice, aliniamente de-a lungul cailor rutiere și ferate, pepiniere, plantații de protecție.

Următoarea clasificarea a spațiilor verzi este în funcție de folosință și accesibilitate.

Din punct de vedere al popuatiei lărgi avem următoarele tipuri de spații verzi:

Spații verzi cu acces nelimitat, care sunt de folosință geneala. Acestea sunt administrate de primarii, și anume: parcuri, grădini și scuaruri publice, spații verzi stradale și cele din cartierele de locuit, păduri de recreere.

Spații verzi cu acces limitat, aici accesul se permite conform unor reguli, contra-cost sau doar pentru o anumită categorie de oameni, multe spații verzi având caracter privat, cum ar fi fradinile locuințelor individuale. Spațiile verzi cu acces limitat sunt administrate de persoane fizice sau juridice și aici sunt cuprinse: spații verzi din incinta unităților de învățământ, a spitalelor, a unităților industriale, bazele sportive, grădini zoolegice și botanice.

Spații verzi cu acces strict, unde accesul este permis doar persoanelor ce își desfășoară activitatea în zona respectivă, sau în cazul lucrărilor de studiu. În această clasificare avem: stațiuni experimentale, plantații antierozionale, plantații antiincendiare, pepiniere, de protecție a căilor de circulație sau a apelor.

Instituțiile de educație și învățământ prezintă în incinta aferentă, pe lângă construcțiile specifice destinate procesului didactic, și spații verzi cu diferite amenajări, necesare odihnei și relaxării copiilor în pauzele dintre orele de curs, sau pentru desfășurarea activități sportive sau didactice.

Perimetrul incintei se recomanda să fie plantat cu o perdea vegetală compactă, cu rol de protecție împotrivă prafului și a zgomotului sau a noxelor. Prin dispunerea vegetației arboricole se realizează atât zone umbrite, destinate odihnei cât și zone însorite, destinate jocurilor.

Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde aferentă clădirilor în care se desfășoară orele de curs este cel geometric, cu alei ce se împreunează spre calea de acces în grădină și o axă principală ce se suprapune peste aleea care unește intrarea în incintă cu clădirea. Dar în funcție de microrelief, de cadrul general în care este amplasată instituția, se pot adopta diferite alte stiluri de amenajări peisagere.

Elementele prezente în aceste tipuri de amenajări, avem: peluze de gazon, diferite aranjmente floristice, arbuști ornamentali, arbori de mărimea a III-a, un monument, coșuri de gunoi, locuri de stat, bazin cu fântână arteziană, corpuri de iluminat, diferite accesorii pentru jocurile copiilor, leagăne, topogane, trambuline.

1.2. Cracteristicile grădinii prietenoase pentru copii

Acestea sunt amenajări de mărimi diferite, în funcție de ambientul în care sunt amplasate, de aria pe care o deservesc și de categoriile de varstă pentru care sunt dotate. Suprafața variază de la cca. 100 m2 pană la câteva hectare, când sunt în afara localitătii, caz în care au caracter de tabără. Spațiile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuințe, unde distanță parcursă este cât mai mică și unde copiii sunt feriți de căile de acces auto, sau în cadrul scuarurilor, grădinilor publice sau a parcurilor, în care constituie sectoare de șine stătătoare. În cadrul acestora se recomandă amenajarea și gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de varstă, respectiv: pană la 3 ani, 3-6 ani, 7-10 ani, 11-15 ani, separate prin vegetație. Sectoarele pentru preșcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. 30-40 copii, și vor fi dotate cu groapă cu nisip, leagăne, balansoare, tobogane, bănci. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. 1000 m2 pentru 40-50 copii, cu dotări specifice vârstei precum și un teren înierbat pentru jocul cu mingea, barnă de echilibru, labirint. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal, volei, baschet, tenis). Că repartiție a suprafețelor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegetație, 20-25% pentru terenurile de joacă, 8-10% pentru alei și 2-5% alte construcții. Pentru realizarea unei perdele de protecție se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori și arbuști. În cartierele de locuit sau în scuaruri, aceste zone au ca dotări și echipamente pe cele obișnuite: gropi cu nisip, tobogane, balansoare, leagăne, barnă pentru echilibru, spaliere, labirinturi. În cazul taberelor, dotările vor fi mult mai complexe, incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi, eventual un mic stadion, pistă pentru alergare, pistă pentru patine cu rotile, bazin pentru înot, alei pentru biciclete sau trotinete, partie pentru schiuri, bob sau săniuță, terenuri pentru jocuri de masă, bibliotecă volantă, teren pentru focul de tabără.

Arborii plantați langă clădiri vor fi amplasați, astfel încât pe părțile sudice și vestice ale construcțiilor să poată umbri parțial clasele prea însorite, iar pe lațurile estice și nordice se vor amplasa în dreptul porțiunilor de ziduri fără ferestre. Terenurile destinate activitătilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus față de sălile de clasă, și vor fi izolate prin plantații compacte, pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activităti. Pentru numeroase unităti de invătămant este necesară înființarea unui sector pentru științele naturii, ce poate cuprinde: o mică livadă, arbuști fructiferi, grădina de zarzavat, plante tehnice, medicinale și melifere, plante decorative sau chiar o minicolecție dendrologică sau floricolă. Din sortimentul de specii folosite în aceste spații verzi se exclud cele cu ghimpi, cele cu frunze, flori, fructe sau semințe, care murdăresc, care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creșe și cămine) și de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. În școli se recomandă o normă de 5 m 2 spațiu verde și de 1,5 m2 de teren sportiv, pentru fiecare elev.

CAPITOLUL 2. CADRUL NATURAL. CONDITII GEOLOGICE SI CLIMATICE

Municipiul Iași se află în partea de est a Moldovei, în Câmpia Moldovei. Orașul se află pe râul Bahlui, un afluent al Jijiei, care se varsă în râul Prut.

Prin extinderea lui, Iașiul este legendara urbe a celor 7 coline Cetățuia, Galata, Copou, Bucium-Păun, Șorogari, Repedea și Breazu, cu altitudini variind între 40 m în Lunca Bahluiului și 400 m pe Dealul Păun și Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou, Cetățuia, Tătărași și Galata. Orașul mai este traversat de râul Nicolina și de pârâulȘorogari (numit în evul mediu Cacaina, deoarece aici se aruncau gunoaiele); la răsărit de oraș, curge pârâul Ciric, pe care sunt create artificial trei lacuri cu scop de agrement.

Situat la nord de Codrii Iașilor, orașul vechi se află într-un patrulater delimitat de actualele străzi Ștefan cel Mare (Ulița Mare), Alexandru Lăpușneanu, Independenței (Podul Hagioaiei), Elena Doamna și Grigore Ghica (Ulița Rusească), nucleul orașului aflându-se în zona Palatului Culturii (fostul Palat Domnesc) și Costache Negri (Ulița Veche).

Clima prezintă un caracter continental pronunțat, fiind influențată de masele de aer cu proveniență răsăriteană. Iernile sunt geroase, iar verile călduroase.

Primul spital din Iasi a fost întemeiat la jumătatea sec. XVIII în jurul Mănăstirii Sfântul Spiridon, al cărui nume îl poartă și astăzi. Spitalul Sfântul Spiridon este cel mai mare din zona Moldovei.

În spatele Spitalului Sfântul Spiridon, Județul Iași, este situată loctia studiată în această lucrare cu o suprafață de 250 mp.

PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3 SCOPUL LUCRĂRII

În fiecare an se proiectează un număr mare de parcuri și grădini, scuaruri, plantații de-a lungul arterelor de circulație , spații verzi pe langă ansamblurile și casele de locuit, pe parcursul traseelor turistice, care, indiferent de stilul în care au fost realizate, oferă peisaje ce îndeplinesc multiple functionalităti ca: stimularea pentru relaxare , distracție, cu rol profilactic și curativ pentru cei suferinzii.

Amenajarea unui spațiu verde, indiferent de categoria din care face parte ( parc, grădină privată, scuar , plantații stradale ), constituie doar o primă etapă. Ea reprezintă materializarea pe teren a efortului depus pentru proiectarea realizată în ateliere sau birouri. Reusirea acestui potențial, obținerea de efecte de mare valoare decorativă, sunt în funcție nu numai de distribuire judicioasă, bine gandită și de o îmbinare fericită, armonioasă a elementelor componente, și de un alt factor de o importantă majoră, respectiv de îngrijirea, întreținere de care depinde dezvoltarea lor armonioasă în timp și spațiu, în final viață lor.

Grădină nu mai reprezintă un loc micuț din spatele casei, în care creșteau trandafiri printre răsaduri. În prezent, zona de verdeață a căpătat dimensiuni mai mari, s-a modernizat și a devenit un element important în designul și funcționalitatea întregii case.

Obiectivul acestei lucrări constă în găsirea unei soluții, pentru țara noastră, de a încuraja copiii să își formeze educația în mediul natural, spre a le oferi mai multă libertate.

Așadar, lucrarea prezina reamenajarea unei curți spre a o face funcțională și atractivă pentru copii din categoria preșcolari.

Educația de tip outdoor reprezintă o formă de invătămant care îl pregăteste pe copil pentru viată. Educația în spațiul liber presupune că procesul de predare-invătare-formare să se petreacă în afară clădirilor construite pentru orele de curs, respectiv în natură și în spații culturale. Activitătile outdoor vizează explorarea posibilitătilor de utilizare a aerului liber și a cadrului natural că spațiu de invătare și formarea unor deprinderi pentru a lucra tematic, folosind acest spațiu într-un mod interdisciplinar.

Dând la o parte rutina sălii de grupă, activitătile de invătare în aer liner, capătă un caracter atractiv și mai aplicat. Invătarea outdoor nu inseamnă doar un nou loc al invătării, ea presupune o schimbare de optică, o nouă filozofie de acțiune, o nouă instrumentalizare și perspectivă asupra invătării, o permisivitate ridicată pentru achiziția experientială și prin punerea în situație.

Educația outdoor începe să capete contrur în multe inițiative apărute în ultimii 150 de ani: taberele de corturi; cercetăsia (intemeiată în 1907 de englezul Robert Baden Powell) – care urmăreste tot un fel de educație informală, bazată pe activităti practice în aer liber; școlile în pădure din Danemarca; școlile și mișcarea Outward Bound înființate de Kurt Hahn .

“Sue Palmer, autorul cărtii "Copilăria otrăvită» (Toxic Childhood), consideră că "copacii, ramuri, nisip și noroi sunt un instrument minunat pentru organizarea procesului educativ; jocul în mediul natural este o ocupație firească a copiilor. Uitați-vă cât de fericiți sunt copiii atunci când se joacă pe versantul ierbos – rostogolindu-se, alergând, sărind, ei se comportă în conformitate cu instinctele lor". În realitate, insă, în ultimii ani, administrația școlilor și grădinitelor limitează posibilitătile copiilor „de a merge în căutarea aventurilor", în primul rând, din cauza temerilor că un accident posibil poate provocă un proces judiciar.”(Sursa: http://ecology.md/md/page/gradinita-in-aer-liber-padure-lumina-aer-si-o-multime-de-posibilitati)

CAPITOLUL 4 AMENAJAREA GRĂDINII PENTRU COPII ÎN STIL MIXT

Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se infiintează grădinile orăsenesti și când apare necesitatea rezolvării compoziției acestora, în ceea ce privește rigiditatea stilurilor folosite pană atunci. Stilul geometric asigură accesibilitatea mare a publicului în spațiul verde respectiv, dar era costisitor ca investiție și întreținere, iar stilul peisager implică un acces și o folosintă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum și necesitatea existenței spațiilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reunește atât caracteristici ale spațiilor verzi regulate cât și ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compoziție în cadrul aceluiași spațiu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat inițial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compoziție neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilităti de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esentă tratarea unor părti ale compoziției în stil geometric și a altor părti în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifuncțional, cuprinzând numeroase dotări și sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafețelor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permițând totodată și o mai mare libertate de adoptare a soluțiilor amenajate.

4.1.Principiile de structură ale stilului mixt

În părțile centrale ale compoziției se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului, tot aici fiind instalate și clădirile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar și axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compoziției, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersecțiile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compoziției în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite și pe o anumită porțiune din cealaltă zonă, realizându-se o tranziție armonioasă. Între zonele în care soluțiile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferențiere netă în toate aspectele compoziționale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc și armonios între ele, ordonând compoziția într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegetația fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase colțuri liniștite. Trasarea căilor de circulație presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai puține) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu și conduc vizitatorul spre locuri mai liniștite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Plantațiile sunt tratate diferențiat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegetație lemnoasă scundă și numeroși arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegetația folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar și sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafața compoziției. Un spațiu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitorești ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compoziției se realizează prin diferite modalități de organizare spațială ce implică modelări de relief, aranjarea plantațiilor, realizarea succesiunii zonelor de tranziție stilistică

CAPITOLUL 5 PREZENTAREA SITULUI IN STUDIU

5.1 Scurt istoric

Clădirea grădinii din spatele Spitalului Sfântul Spiridon a fost înființată în urmă cu mulți ani.

Inițial, această clădire a fost locuința, dar în timp, a fost împărțită, astefel,fiecare parte de clădire îndeplinind funcții diferite.

În prezent, una dintre părțile acestei clădiri este utilizată ca și clădire de birouri, parte care a fost reabilitată recent, cu excepția curții și a împrejmuirii.

5.2 Așezare și suprafață

Suprafata zonei propusa spre reamenajare este de 250 mp.

Fig. 5.2.1 Așezare clădire în studiu

Sursa: https://www.google.ro/maps/place/Spitalul+Sf%C3%A2ntul+Spiridon/@47.1696843,27.5828507,319m/data=!3m1!1e3!4m6!3m5!1s0x40cafb7c802e00f9:0x102b8b631f0ae13b!4b1!8m2!3d47.1688585!4d27.5820308?hl=ro

5.3 Prezentarea decorului inițial

În prezent, spațiul verde și plantele din jurul clădirii au aspect inestetic deoarece nu li s-a acordat îndeajunsă atenție. Deasemenea, trotuarele sunt erodate, iar rigolele, acolo unde există, sunt și ele deteriorate.

Clădirea este singurl element al sitului care a fost renovată recent.

Figura 5.3.1 Gardul din fața clădirii susținut de arbori ajunși la maturitate

Sursa proprie

Figura 5.3.2 Clădirea dupa renovare

Sursa proprie

Figura 5.3.3 Solul este fertil in zona studiată

Sursa proprie

Figura 5.3.4 Alei și trepte în stare degradabilă

Sursa proprie

Figura 5.3.5 Tersa verde din jurul clădirii

Sursa proprie

Fig.5.3.6 Aspect inestetic al curții

Sursa proprie

Fig.5.3.7 Treptele și terasa clădirii

Sursa proprie

CAPITOLUL 6. PROPUNERE DE REAMENAJARE

Fig.6.1 Planul reamenajării zonificat

Legenda zonificarii:

1-intrarea principala cu sotron

2-peluza

3-locuri de stat

4-cladire

5-trepte

6-bazin

7-terasa cu locuri de stat

8-leagan si topogan

9- tunel

10-locuri de stat individuale

11-trambulina

12- mini sah

13- mini pista carting

14-zid catarator

Fig.6.2 Perspectiva

6.1. Alegerea tipurilor de plante

Vegetația folosită va fi constituită din arbuști și arbori de mărimea a III-a, liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor, precum și specii floricole și de gazon. Sunt excluse speciile cu rezistență mecanică mică (Buxus senpervirens), cu ghimpi (Berberis sp., Robinia sp.), cu frunze, flori, fructe sau semințe cu gust și miros neplăcute, sau care să fie toxice (Taxus baccata, Laburnum anagyroides, Rhus typhina), iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp.). Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă și trebuie concepute astfel încât să constituie o ambianță de bună dispoziție, prin varietatea coloristică pentru anumite zone, sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate.

Astfel, compozitia vegetala pentru propunerea de reamenajare a curtii unei gradinite este alcatuita din urmatoarele plante:

Plante arboricole: Acer palmatum, Fagus sylvatica, Phyllostachys nigra

Plante arbustive: Hydrangea macrophylla, Juniperus communis, Juniperus horizontalis

Plante floricole: Chrysanthemum sp., Tulipa sp., Coleus

Ierburi decorative: Stachys byzantina, Polystichum nepalense

Speciile pentru gazon: Lolium perene, Festuca arundinacea, Festuca rubra

6.2. Alegerea corpurilor de iluminat

Lumina este unul din elementele subtile ale peisagisticii, prin care o compoziție poate căpăta expresivitate. Studiul luminii și al umbrei, al relațiilor dintre ele, modul în care putem folosi contrastul între lumină și umbră, toate acestea ne ajută să realizăm echilibrul și armonia de detaliu sau generală în compoziție. Lumina dinamizează, regenerează forțele, umbra îndeamnă la odihnă, liniștește și calmează. Lumina diurnă are mai multe intensități, de la difuz la strălucitor, care pot fi folosite atunci când vrem sa creem efecte.

Umbra este creată de prezența unor elemente vegetale sau construite, și poate fi proprie sau transmisă – folosind aceste tipuri în crearea unor zone cu valențe diverse. Se recomandă evitarea contrastelor prea mari lumină-umbră care pot deveni agresive, rupând unitatea întregului. In desfășirările lungi presărate cu siluete interesante, luminile de dimineață și de seară pun mai bine în evidență detaliile și oferă dinamism parcurgerii aducând umbre purtate prelungi. Chiar și lumina lunii poate fi folosită într-o compoziție peisagistică atunci când se doresc efecte de visare sau de mister.

Iluminatul artificial oferă efecte deosebit de variate și complexe: lumini clare sau difuze, în culori calde sau reci, lumini pulsatorii sau intermitente, jeturi direcționate,etc. Toate jocurile de lumini sunt în prezent computerizate. Datorită nivelului tehnic, lumina a devenit un material care poate fi modelat oricât de fantezist. (NOTE DE CURS LICENȚĂ DESIGN PEISAGER Conf. dr. arh. DASCĂLU DOIna MIRA).

Corpurile de iluminat au fost si sunt o necesitate. Dupa cum stim corpurile de iluminat sunt atat pentru exterior, precum cele din gradina sau curte, cat si pentru interior.

Iluminatul spatiilor, verzi fie ca vorbin de parcuri publice sau gradini private sau fantani arteziene trebuie sa scoata in evidenta noaptea, acele elemente de maxim interes vizibile cu usurinta in timpul zilei.

Iluminatul în spații publice are diferite roluri, cum ar fi:

rol funcțional, deoarece înlesnește vizitarea parcurilor și în orele când lumina naturală este insuficientă ;

asigura grad ridicat de securitate pentru vizitatori și pentru unele dotări.

rol decorativ, valorifica unele aspecte ale compoziției prin reliefare pe fondul de penumbră sau de întunecare al altora.

Chiar si lampile, felinarele, tortele si lumanarile pot fi o idee buna pentru gradini si terase, fie ca e vorba de spatii cu plante fie ca e vorba de canapele sau locuri de luat masa. Dar pentru amenajarile unor spatii moderne, nimic nu este mai de efect decat utilizarea sistemelor cu led-uri, speciale pentru iluminatul ambiental. Dupa cum se vede, plantele bine puse in valoare capata volum si, in unele cazuri, primesc chiar o culoare mai frumoasa decat in realitate (gratie luminii colorate in verde sau a filtrelor de culoare).

Figura.6.2.1 Iluminat cu led pentru vegetatie

Sursa: http://www.spatiulconstruit.ro/articol/cu-plantele-sub-reflector.-idei-de-iluminare-ambientala-exterioara-object_id=14619

De-alungul aleilor pietonale și în piețe se prevăd pe margini corpuri de iluminat înalte care asigură o lumină difuză. Nivelul mediu de iluminare a lor se va proiecta de 2 – 4 lucși, în funcție de importanța aleii. Acest lucru se va realiza cu ajutorul unor surse de iluminat amplasate în lungul aleilor la distanțe de 20 – 30 m una de alta și la înălțimi de 2,5 – 6 m, cărora trebuie să li se asigure un flux luminos (care este puterea radianta perceputa de ochi sub forma de senzatie luminoasa ) de 50 – 90 lumeni.

Figura 6.2.2 Iluminat cu led pentru cai de acces

Sursa: http://e-luminat.ro/category/iluminat-exterior

Iluminatul cu led al aleilor de promenada este  punctual de plecare pentru cresterea sigurantei persoanelor. In realizarea acestui obiectiv avem la dispozitie o gama bogata de proiectoare sau lampi cu led cu ajutorul carora vom ajunge la rezultatul dorit. In implementarea acestei sulutii folosim:

Spoturi LED incastrabile – montate pe  scarile de acces, borduri sau obiecte de mobilier stradal care pot constitui obstacole pe timpul noptii. Spoturile scot in evidenta obiectele pe care sunt montate,  si asigura un flux luminos flexibil.

Stalpi de iluminat LED – Folositi pentru iluminatul aleilor sau delimitarea vizuala a unor spatii sunt prezenti intr-o mare diversitate de forme si inaltimi diferite

Iluminatul cu Led al vegetatiei. Copacii sau arbustii decorativi asigura frumusete spatiului public sau gradinii noastre si de aceea   trebuie tratati special in procesul de iluminare LED. Cu ajutorul luminii putem realiza adevarate opera artistice folosind produsele adecvate acestui tip de iluminat:

Figura 6.2.3 Iluminat cu led al scarilor

Sursa: http://e-luminat.ro/iluminat-exterior/iluminat-ambiental-parcuri

Iluminatul fantanilor sau piscinelor asigura un plus de splendoare pe timpul noptii. Resursele folosite pentru realizarea acestei aplicatii sunt minime in raport cu efectul vizual oferit.

Sopturile led subacvatice creaza miscare si emotie si da  o imagine plina de viata piscinei, fantanii  sau iazului din gradina ta. Evolutia tehnologica  permite adaugarea de culoare si crearea de jocuri de lumina cu ajutorul spoturilor led  RGB.

Figura 6.2.4 Iluminat piscine

Sursa: http://e-luminat.ro/iluminat-exterior/iluminat-ambiental-parcuri

Grupările de specii diferite vor fi iluminate din exterior prin surse de lumină mascate în boschetele vecine situate pe peluzele din apropiere.

Se vor folosi filtre verzi pentru accentuarea culorii de fond a plantelor și filtre galbene sau purpurii pentru iluminarea florilor și fructelor pomilor, filtrele albastre pentru a da strălucire culorilor verzi.

Masivele de flori vor fi iluminate indirect sau pe o direcție oblică sau lămpi de tipul ciupercă, cu înălțimea de pana la 1 m; se folosesc multe becuri de putere mijlocie (3 – 6 becuri) .

La corpurile de iluminat de mica înălțime se vor lua masuri speciale de protecție împotriva electrocutării vizitatorilor.

Figura 6.2.7 Iluminat grupari vegetale

Sursa: http://e-luminat.ro/iluminat-exterior/iluminat-ambiental-parcuri

6.3. Alegerea tipurilor de alei si mobilier

Suprafata aleilor ocupa maximum 10-20% din aria intregii amenajari, iar structura retelei de circulatie se conformeaza stilului ales pentru compozitia curtii. Astfel, stilul amenajarii fiind unul mixt, am ales trasarea aleilor secundare in linii curbe, iar traserea aleiei principale, in linii drepte.

Ca si material de suprafata, am ales sa imbrac aleile cu pavimente din cauciuc, care vor creste capacitatea de absorbtie a socurilor si vor permite uscarea mai rapida a suprafetelor datorita capacitatii ridicate de drenaj si permeabilitate.

Figura 6.3.1 Paviment de cauciuc

Sursa: http://www.animavision.ro/placa-elastica-din-cauciuc-100-picioruse-p-3024.html

Figura 6.3.2 Alee secundara

Figura 6.3.3 Aleea principala

Aspectul suprafetelor, modul divers de aranjare si combinatiile cu alte materiale, dar si imbinarea cu gazonul, a constituit o solutie ce sporeste frumusetea amenjarii.

Alegerea materialului de suprafata a aleilor corespunde cu aspectul si caracterul zonei amenajate; deasemenea, cauciucul ce acopera aleile, scade riscul de accidentare al copiilor si asigura comoditate deplasarii acestora.

Mobilierul ales este si el in concordanta cu restul amenajarii, potrivindu-se functiei gradinii. Am ales piese de mobilier realizate din lemn, care poate fi divers colorat si modelat, astfel asigurand copiilor un spatiu de educatie atractiv.

Figura 6.3.4 Loc de stat colectiv

Figura 6.3.5 Locuri de stat individuale

6.4. Contructia piesei de apa

Inca de la inceputul artei gradinilor, apa a reprezentat un factor compozitional de baza si o conditie a existentei acestora, tot odata, apa este o resursa de neinlocuit pentru viata.

De la primele gradini mesopotamiene si persane, apa a luat diferite forme si ipostaze in amenajarile gradinilor.

Introdusa in amenajarile peisagistice, apa poate aduce diferite insusiri, precum: oglindirea peisajelor prin reflexie, modelarea in forme plastice cu o anumita expresivitate, animarea compozitiei prin curgere, cadere sau tasnire in jeturi, asociate cu jocuri de lumini si sunete.

In propunerea de reamenajare, s-a realizat un bazin de forma circulara, cu diametrul de 3 m si adancime de 0,5 m.

Am optat pentru amenajarea unui bazin cu folie, astfel, pentru realizarea acestuia am parcurs urmatoarele etape:

Pichetarea conturului bazinului

Saparea groapei

Saparea santului cu adancime de 15 cm pe marginile bazinului, necesar pentru fixarea marginilor foliei

Acoperirea fundului gropii cu un strat de nisip de cca.10 cm

Fixarea foliei, astefel incat aceasta sa se muleze elastic sub greutatea apei

Umplerea cu apa, a bazinului

Malurile bazinului sunt drepte, marginile bazinului fiind dalate.

Pentru suprafata necesarului de folie s-au folosit urmatoarele formule de calcul:

Necesarul foliei=Ri+2*Ai+2*50 cm

Ri= Raza bazinului proiectat

Ai= Adancimea bazinului

Necesarul foliei= 300 cm+2*50 cm+2*50 cm= 500 cm

Pentru volumul de apa necesar umplerii bazinului, s-a folosit urmatoarea formula:

V bazinului= πr²*h

V bazinului= π*3²*0,5=14,13 m³

Figura 6.4.1 Piesa de apa

Am accesorizat aceasta constructie cu trei jeturi de apa, atat pentru a armoniza intreaga amenajarea, cat si pentru a oxigenarea aerului si prevenirea aparitiei mirosului de bahlit al apei.

Pentru realizarea asa zisei “apa in miscare”, am instalat o fantana arteziana cu trei jeturi ajutata de o pompa submersibila, care filtreaza apa.

Figura 6.4.2 Pompa submersibila

Sursa: http://cdn.allshops.ro/files/clients/13/3952/p/59/ps24000-g-pompa-submersibila-de-apa-murdara-metabo-585051.jpg

6.5. Sistemul de irigare al gradinii

Gazonul are nevoie in medie de 5 litri de apa pe m² zilnic. Asta inseamna 1 m3 de apa pentru 200 m² de teren . Aceasta este media calculata pe un an, asadar in perioadele de seceta 1 m3 de apa ajunge doar pentru 100 m² de teren.

La un robinet obisnuit in gradina debitul este de cca. 20 litri de apa pe minut, adica umplem doua galeti intr-un minut. La cantitatea de apa descrisa mai sus avem nevoie de 2 m3 de apa, adica 2000 litri pentru o suprafata de 200 m².

Sistemele de irigatii automate contin in dotarea lor si senzorul de umiditate, care se autodeclanseaza atunci cand pamantul este prea uscat si deasemenea, opreste irigatia atunci cand ploua. Aspersoarele sunt tip pop up, astfel ele sunt vizibile doar in momentul irigarii. (***http://www.gradinispeciale.ro/services-view/sisteme-de-irigatii-automate/ )

Secretul succesului in ceea ce priveste eficacitatea, eficienta sistemelor de irigat consta in proiectarea acestuia. Daca nu se respecta instructiunile si standardele prescrise de catre producatorii de piese sisteme de irigatii atunci eficienta sistemului de irigat s-ar putea sa fie de doar 15%. In acest caz degeaba se pun niste aspersoare pe spatiul udat, gazonul se va arde in locuri unde nu se face acoperire din toate directiile, gazonul se va ingalbeni in zonele suprairigate si va creste neuniform,ducand la deteriorarea in timp.

Irigarea prin aspersiune

Instalatiile de irigatii prin aspersiune pentru gradini, parcuri si terenuri de sport sunt instalatii automatizate de udare cu componente ingropate, controlate de un minicomputer ce comanda deschiderea si inchiderea secventiala a unor electrovane (robineti electrici), care permit trecerea apei ridicarea sub presiune a corpurilor de udare si realizarea udarii.

Santurile se sapa la adancimea de 30-50 cm. iar sistemul se goleste cu aer pe perioada de iarna

Sistemeul folosit in proiect este de tip Rainbird.

Raza de udare variaza intre 1,5 – 5,5m, unghiuri reglabile sau in formade cerc .

Fig. 6.5.1 Senzor de ploaie Rainbird

Sursa: http://irigare-ro.ro/rain_bird_wr2_rfc

Figura 6.5.2 Aspersor rotatic 3500

Sursa: http://magazinirigatii.ro/index.php?route=product/product&product_id=280

CONCLUZII

In secolul in care educatia, igiena si sanatatea au fost ridicate la rangul normelor legislative, secolul in care parintii sunt dispusi sa isi petreaca mai multe ore in fata calculatorului sau a televizorului decat petrecand timp cu proprii copii in aer liber; tarile scandinave au lansat proiectul ‘outdoor kindergarden’.

Plecand de la ideea ca jocurile libere in natura, sporesc capacitatile senzoriale si de autodisciplina, imbunatatesc abilitatile de invatare si creativitate, mi-am propus ca proiectul meu sa se bazeze pe reamenajarea si transformarea unei cladiri de birouri intr-un spatiu in care copii se pot bucura de o gradinita in aer liber; spatiu in care cadrul didactic isi incurajeaza elevii sa petreaca mai mult timp in aer liber. Astfel copii isi vor transforma pauzele de masa in picnicuri si virozele in necunoscute.

In concluzie, realizarea amenajarii peisagistice a unui astfel de spatiu poate ajuta copiii sa parcurga toate cele trei etape ale dezvoltarii corecte:

Nivel cognitiv;

Nivel afectiv;

Nivel motric.

Figura 7.1 Leagan cu topogan Figura 7.2 Detaliu tunel

Figura 7.3 Detaliu compozitii vegetale Figura 7.4 Detaliu mini sah

Figura 7.5 Detaliu trambulina Figura 7.6 Detaliu mini cart

Figura 7.7 Alee cu sotron Figura 7.8 Zid catarator

Figura 7.9 Terasa cu locuri de stat

DEVIZ ESTIMATIV

Bibliografie