Șef lucr. dr. ing. Corneliu Nicolae DRUGĂ [308949]

[anonimizat]
A POSTURII BIPODALE

Student: [anonimizat]: INGINERIE MEDICALĂ

Grupa: 9LF931

Coordonatori:

Prof. dr. ing. Mihaela Ioana BARITZ

Șef lucr. dr. ing. Corneliu Nicolae DRUGĂ

BRAȘOV

2016 -2017

CUPRINS

I. INTRODUCERE 3

I.1 [anonimizat] a corpului uman 3

I.1.1 Analiza sistemului locomotor 3

I.1.2 Analiza sistemelor senzoriale 7

I.2 Analiza disfuncționalităților de stabilitate și mișcare ale corpului uman 8

I.2.1 Disfuncționalități locomotorii 8

I.2.2 Disfuncționalități senzomotorii 11

I.3 Evaluarea gamei de aparate și a metodelor pentru studii biomecanice 14

IV. BIBLIOGRAFIE 14

I. INTRODUCERE

I.1 [anonimizat] a corpului uman

Pentru o înțelegere corectă și completă a [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat] (vizual și auditiv).

I.1.1 [anonimizat], împreună cu articulațiile.

După ce a [anonimizat], prin intermediul unor parametri. El depinde de poziționarea centrului de masă și este proporțional cu poligonul de susținere și unghiul de stabilitate.

centrul de masă

– “este punctul la nivelul căruia un corp se află în stare de echilibru fără tendința de a [anonimizat]”

– [anonimizat], acesta se situează:

– în plan transversal: în partea anterioară celei de-a doua vertebre sacrale

­ în plan vertical: – bărbați: la 56% [anonimizat]: la 54.3% din înălțimea subiectului [2]

[anonimizat]

– este format la intersecția dintre linia ce unește marginea exterioară a poligonului de susținere cu centrul de masă și linia verticală ce trece prin centrul de masă. [1]

Mișcările se datorează și faptului că organismul este format din numeroase articulații (sau încheieturi), peste 300 de articulații diferite. Acestea reprezintă locul de îmbinare a două sau mai multe oase. În funcție de tipul de mișcare pe care o [anonimizat]:

– articulații fixe (sinartroze)

– [anonimizat] (amfiartroze)

– articulații mobile (diartroze)

[anonimizat], iar diartrozele au mai multe grade de mobilitate (două sau trei), adică permit diferite tipuri de mișcări:

– uniaxiale – [anonimizat] ([anonimizat])

– biaxiale – [anonimizat]

– triaxiale – permit toate tipurile de mișcări

Diartozele sunt cele mai numeroase (circa 230) și reprezintă principalele articulații: cervicală, umăr, cot, [anonimizat]-femurală, genunchi, gleznă. [6]

Pentru ca frecările dintre componentele articulației să fie minime în timpul mișcării, între acestea, în interiorul articulației, se află un lichid, numit lichid sinovial, iar la cele cu mișcări ample, există și discuri sau meniscuri și capsula articulară. [1]

Datorită faptului că oasele sunt legate prin aceste articulații ce permit realizarea mișcărilor, fiecare persoană poate merge. Dacă aceasta nu are probleme de sănătate care să îi modifice echilibrul, postura sau modul în care pășește, atunci va executa un ciclu de mers corect.

Ciclul de mers (pasul dublu) reprezintă distanța dintre punctul în care unul dintre membre intră în contact cu solul și punctul lui de contact imediat următor. Pasul simplu se raportează la ambele membre și este considerat drept distanța dintre punctele lor de contact cu solul. Astfel, locomoția bipedă este formată dintr-o succesiune de pași dubli, fiecare pas dublu reprezentând succesiunea a doi pași simpli.

Ciclul de mers este divizat în două perioade, în care fiecare picior este, alternativ, picior de spijin sau de balans: [2]

perioada de sprijin: perioada de balans:

– contactul inițial (a) – accelerarea

– încărcarea (b) – mijlocul balansului

– mijlocul sprijinului (c) – decelerarea

– sprijinul terminal (d)

– desprinderea de pe sol (e)

Perioada de sprijin reprezintă 60% din ciclul de mers, iar cele cinci etape în care aceasta poate fi divizată sunt reprezentate semnificativ în figura următoare. Pentru celălalt membru are loc, simultan, perioada de balans.

Fig. 1.3 Etapele perioadei de sprijin a unui ciclu de mers [2]

Ciclul de mers descris anterior este cel uzual, care solicită organismul cel mai puțin și oferă cea mai mare stabilitate, indiferent de stilul caracteristic de mers al fiecărei persoane în parte. Pe lângă acesta, există mai multe tipuri de mers, toate având în comun etapele perioadei de sprijin, dar care sunt particularizate și se diferențiază între ele prin dificultatea de executare și prin gradul de stabilitate oferit, modificând postura membrelor inferioare și a trunchiului. Ca de exemplu, la mersul pe plan înclinat ascendent sau prin înfruntarea unui obstacol, trunchiul este înclinat înainte pentru a obține mai multă stabilitate; la mersul înapoi sau prin tatonare genunchii sunt flexați în toate etapele, din cauza temerii create de lipsa semnalelor vizuale. Tipurile de mers care solicită cel mai mult sistemul locomotor sunt cu genunchii îndoiți (caracteristic persoanelor care cară greutăți în mod frecvent), mersul pe vârfuri și cel lateral, iar pe lângă acestea, există și tipuri de mers patologic, caracteristic fiecărei patologii în parte sau datorate unor deficiențe ale sistemelor senzoriale.

I.1.2 Analiza sistemelor senzoriale

Sistemele senzoriale ce vor fi descrise sunt cel vizual și cel auditiv (vestibular), deoarece acestea sunt cele care influențează echilibrul și postura corpului uman.

cohleea primește semnale de la urechea medie, sub formă de vibrații sonore, datorate mișcării timpanului (membrană ce delimitează urechea externă de cea medie), vibrații ce vor fi transmise de nervul auditiv către creier, ce le va interpreta drept sunete. [11]

Cele două sisteme fiind în strânsă legătură, orice problemă a unuia dintre ele va afecta, în mod implicit, celălalt sistem. Astfel, orice deficiență auditivă conduce la o instabilitate a corpului uman.

De asemenea, sistemele vizual și auditiv au o strânsă legătură, ambele fiind răspunzătoare de echilibrul întregului organism. Acestă legătură poate fi caracterizată prin echilibrul vestibulo-ocular (sau reflexul vestibulo-ocular).

Rolul acestuia este foarte important, deoarece el este cel care menține imaginea stabilă atunci când se modifică poziția capului, producând o mișcare automată a globilor oculari, în sensul opus mișcării capului. Dacă există deficiențe ale acestui reflex, atunci, la o înclinare a capului, cât de mică, perceția asupra mediului înconjurător devine incorectă, prin modificarea incorectă a poziției globilor oculari. [12]

I.2 Analiza disfuncționalităților
de stabilitate și mișcare ale corpului uman

Disfuncționalitățile de stabilitate și mișcare ale corpului uman provin din disfuncționalitățile sistemului locomotor și ale celui senzomotor, cele două fiind responsabile de echilibrul și postura corpului uman. Acestea vor fi descrise în continuare, funcționalitatea sistemelor fiind deja cunoscută, datorită subcapitolului anterior.

I.2.1 Disfuncționalități locomotorii

sau care suferă de obezitate, având tendința de a-și înclina trunchiul în față, iar forțele care acționează asupra articulațiilor jumătății inferioare a corpului sunt mult mai mari decât în mod obișnuit, astfel că ele vor avea un tip de mers diferit față de cel normal, cu genunchii ușor flexați. Același tip de bipedalism apare și la persoane ce cară greutăți foarte mari în mod frecvent. În aceste cazuri, și postura jumătății superioare suferă modificări, coloana cervicală fiind înclinată în față, iar umerii lăsați în jos.

În urma unor traume ori accidente apărute la nivelul trunchiului și/sau a membrelor inferioare, aparatul locomotor nu își mai poate îndeplini funcția în mod corespunzător, pentru o perioadă determinată sau pentru totdeauna, în funcție de gravitatea și consecințele afecțiunii: [14]

entorse

– reprezintă leziuni traumatice ale ligamentelor, care afectează tipul mișcării corpului uman cel mai puțin, având un timp de vindecare relativ scurt (trei săptămâni)

– dacă nu se intervine la timp, ligamentele nu mai pot fi vindecate, astfel că se poate ajunge la complicații severe, iremediabile

luxații

– afectează articulațiile, prin dislocarea uneia sau mai multor componente ale acestora

– dacă oasele sunt puse la loc imediat și corect, membrele vor funcționa normal în scurt timp, însă dacă nu se intervine urgent sau dacă operațiunea nu poate fi executată corespunzător, atunci luxația este permanentă, iar persoana în cauză va efectua ciclul de mers într-un mod defectuos și va depune efort suplimentar pentru mișcarea piciorului afectat

fracturi

– pot fi parțiale sau totale și reprezintă rupturi ale oaselor, ce apar în urma unor accidente sau din cauza unei sănătăți precare a osului (carențe nutriționale sau hormonale, sedentarism)

– osul, fiind un țesut activ, are capacitatea de a se regenera, capacitate ce scade odată cu înaintarea în vârstă; dacă se intervine la timp, iar oasele sunt în poziția corectă, imobilizate, se va forma un nou țesut osos, compact și dens

disfuncționalități neurologice

– apar în urma unor accidente vasculare cerebrale sau ale unor patologii la nivelul nervilor cranieni și afectează transmiterea corectă a comenzilor de la creier către sistemul locomotor

– persoanele care au suferit de un accident vascular dezvoltă un tip de mers “hemiplegic”, caracterizat prin absența: flexiei dorsale a gleznei, flexiei și extensiei șoldului și a flexiei genunchiului la desprinderea piciorului de pe sol

– persoanele care au suferit o patologie la nivelul nervilor cranieni sau a celui spinal vor avea un mers “spastic”, caracterizat prin imposibilitatea flexării membrului inferior, acesta fiind adus înainte printr-o mișcare de circumducție [2]

Disfuncționalitățile locomotorii cele mai severe sunt cele congenitale sau tumorile osoase, care nu au șanse de vindecare, fiind posibilă doar o menținere sub control a evoluției lor.

În ceea ce privește tumorile osoase, acestea pot fi de trei tipuri: benigne, cu grad scăzut de malignitate și maligne. Pentru a fi diagnosticate și tratate corect, în aproape toate cazurile este necesară biopsia, ale cărei rezultate trebuie interpretate foarte atent, pentru a nu exista incertitudini asupra tumorii înainte de începerea unui tratament. [14]

În ceea ce privește bolile congenitale, acestea pot fi: [8], [14]

la nivelul coloanei vertebrale (scolioză – creșterea coloanei în forma literei “S”)

la nivelul măduvei spinării (spina bifida – închiderea completă a oaselor din jurul măduvei spinării; duce la paralizie)

la nivelul capului (anencefalie – lipsa unei porțiuni a encefalului; lipsa unei porțiuni a cerebelului – duce la un mers “ataxic”, adică instabil, clătinat, persoana pierzând stabilitate în direcția emisferei afectate; lipsa unui os al craniului)

la nivelul șoldului și al membrelor inferioare (piciorul varus equin – creșterea defectuoasă a piciorului, vârful fiind îndreptat în jos; displazia congenitală de șold – capul femural nu este poziționat corect în cavitatea pelvisului), caz în care subiectul are un mers “apraxic”, pașii fiind scurți și târșiți, iar postura înclinată

I.2.2 Disfuncționalități senzomotorii

Analizorii ce influențează stabilitatea și echilibrul corpului uman pot fi influențați de o multitudine de factori ce țin de mediul ambiental: temperatură, umiditate, presiune atmosferică, zgomot, iluminat, cromatică, vibrații. Dacă aceștia depășesc limitele normale pe care sistemele senzoriale le pot accepta, apar disfuncționalități senzomotorii. Consecințele cele mai semnificative apar asupra analizorului vizual și a celui auditiv atunci când aceștia sunt expuși, pentru o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată, iluminatului, respectiv zgomotului. [2]

Analizorul vizual

Iluminatul influențează atât vederea diurnă, cât și cea nocturnă, afectând celulele cu con, dar și pe cele cu bastonașe, în funcție de intensitatea luminii, măsurate în lucși. Efectele unei iluminări prea scăzute sau prea ridicate apar în timp, ele depinzând de perioada în care este expus ochiul și de unghiul de incidență al razelor de lumină ce ajung pe acesta, producând oboseală și vicii de refracție. Dacă fascicolul de lumină este orientat direct pe ochi și are o intensitate foarte mare, efectele apar imediat, producând traume severe componentelor globului ocular. Tab. 1.1 Valori ale intensității luminoase [2]

Viciile de refracție sunt reprezentate de miopie, hipermetropie, astigmatism și prezbitism. Dintre acestea, ultimul apare din cauze naturale, odată cu înaintarea în vârstă, îmbătrânind și cristalinul. El nu mai reușește să își îndeplinească în mod normal

funcțiile, vederea de aproape fiind cea afectată, manifestându-se, deci, ca o hipermetropie.

Hipermetropia este caracterizată prin formarea imaginii în spatele retinei. Astfel, vederea fiind relativ neclară la toate distanțele, persoanele sunt nevoite să depună un efort suplimentar constant pentru focalizare. Cele mai mari probleme apar la distanțele mici, hipermetropul având tendința de a îndepărta un obiect pentru a-l vedea mai clar. [16]

Miopia este, din punct de vedere optic, viciul opus hipermetropia, imaginea formându-se înaintea retinei. Aici, probleme apar la distanțele mari, miopul având nevoie de a apropia obiectul pentru a-l vedea mai clar. [18]

Astigmatismul reprezintă viciul în care focalizarea razelor se realizează în mai multe puncte, manifestându-se la subiecți prin imposibilitate de a distinge anumite litere sau cifre. De exemplu, ei confundă literele N și H sau cifra 6 cu cifra 8. De cele mai multe ori, astigmatismul este însoțit de miopie sau hipermetropie. [20]

Pe lângă aceste vicii de refracție, există și o serie de afecțiuni ale ochiului, ce influențează, în special, poziția capului: subiectul are tendința de a înclina capul în direcția ochiului cu probleme, pentru compensarea disfuncționalității.

Strabismul reprezintă deviația axei vizuale la un ochi, spre interior sau exterior Produce privirea încrucișată, iar în unele cazul ochiul poate fi mai mare decât cel sănătos. [21]

Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului și este principala cauză a orbirii. Se manifestă prin vedere încețoșată sau dublă, estomparea culorilor și sensibilitate ridicată la lumină. [22]

Glaucomul se manifestă prin creșterea presiunii intraoculare; este ireversibil și provoacă distrugerea completă și progresivă a nervului optic, conducând la orbire. [23]

Retinopatia reprezintă orice tip de afecțiune la nivelul retinei. Cauzele pot fi diabetul sau hipertensiunea arterială, în ambele cazuri fiind afectate capilarele ce irigă retina. [24]

Analizorul auditiv

Zgomotul, mai exact sunetul cu intensitate ridicată, este cel care influențează cel mai puternic urechea. Prin perturbațiile fonice sunt afectați și receptorii vestibulari, cei care țin de echilibru, apărând astfel, dificultăți în coordonarea mișcărilor.

Sunetul reprezintă vibrația unui corp ce se propagă într-un anumit mediu, sub forma unei unde. Viteza sunetului depinde de mediul în care se propagă, fiind proporțională cu densitatea acestuia.

Expunerea la zgomot un timp îndelungat, peste limita normală, conduce la distragerea atenției, creșterea activității cardiace, iar mai apoi, la disfuncții locomotorii și de exhilibru. [2]

Disfuncțiile nervului auditiv se numesc hipoacuzii.

Dacă problema se manifestă prin imposibilitatea transmiterii sunetului, atunci se numește hipoacuzie de transmisie și se poate fi compensată cu ajutorul protezelor auditive sau a implanturilor cu conducere osoasă. Acestea, dar și implanturile cohleare se utilizează în cazul hipoacuziei neurosenzoriale, adică atunci când nervul auditiv nu transmite corect informațiile. În cazul în care acest nerv nu poate transmite deloc informații către creier, atunci este vorba despre o hipoacuzie neuronală, iar singura soluție este implantul auditiv de trunchi cerebral. [25]

Disfuncțiile nervului cohlear provin din cauze diverse: [26], [27]

– traumatisme (accidente sau zgomote puternice) care au condus la ruptura membranei dintre urechea mijlocie și cea internă, scurgându-se astlef, endolimfa din cohlee; această ruptură se numește fistulă perilimfatică;

– inflamații ale canalelor semicirculare – labirintită;

– dilatarea sacului endolimfatic – boala Ménière – o treime din cei afectați au dezvoltat afecțiunea și la nivelul celeilalte urechi; cauzele pot fi multiple: tulburări circulatorii, alergii, migrene, stres, oboseală sau chiar determinism genetic;

– tumoră benignă, dezvoltată în teaca de mielină a celulelor Schwann din nervul vestibular – neurinomul de acustic sau schwannom vestibular; pe aceeași parte cu tumora este afectat auzul, dar și scăderea preciziei mâinii și apar tulburări de mers și vedere dublă laterală.

Cele două sisteme senzoriale, auditiv și vizual, sunt în strânsă legatură în ceea ce privește stabilitatea corpului uman și menținerea corectă a posturii bipodale. Prin sistemul nervos, mușchii oculari primesc semnale de la urechea internă, formând reflexul vestibulo-ocular. Rolul lui este ca, în timpul mișcării capului să producă mișcări ale globilor oculari corespunzătoare menținerii unei vederi clare. Acest lucru este dificil de realizat în momentul în care o persoană suferă de probleme la nivelul unuia dintre sisteme, dar și mai dificil este atunci când problemele se manifestă la ambele sisteme, în mod încrucișat (de exeplu, probleme la urechea dreaptă și la ochiul stâng). Dificultatea provine din tendința omului de a suplini lipsa pe care o are și deci, de a înclina capul în direcția zonei deficitare, apărând astfel tulburări de echilibru. [28]

I.3 Evaluarea gamei de aparate și a
metodelor pentru studii biomecanice

Pentru a realiza analiza posturii bipodale, trebuie executate o serie de studii biomecanice, realizate cu ajutorul unor aparate ce intră în contact cu subiectul sau care sunt de tip non-contact. De asemeni, metodele de analiză sunt diverse, de la metode directe, primare, la metode complexe, ce implică utilizarea aparaturii de evaluare a sistemului locomotor și a celor senzoriale.

I.3.1 Instrumente, aparate, dispozitive și echipamente
specifice studiilor biomecanice, cu contact nemijlocit

În funcție de ceea ce se dorește analizat, trebuie aleasă aparatura corespunzătoare, ce se clasifică în patru categorii, din definițiile acestora se poate subînțelege că, într-un anumit punct, acestea se întrepătrund, având elemente comune.

instrument = “unealtă, ustensilă adecvată executării unei anumite operații” [29]

aparat = “Sistem de piese care servește pentru o operație mecanică, tehnică, științifică” [30]

dispozitiv = “ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil), care îndeplinește o funcție bine determinată într-un sistem tehnic” [31]

echipament = “ansamblu de piese și mecanisme, împreună cu elementele de legătură, aparținând unei instalații, unei mașini etc. și îndeplinind o anumită funcție în cadrul acestor sisteme tehnice” [32]

Deși trebuie să se stabilească un contact între subiect și aparatura utilizată, studiile și analizele se realizează într-o manieră non-invazivă. Câteva astfel de instrumente, aparate, dispozitive și echipamente utilizate în studii biomecanice vor fi detaliate în continuare.

SpinalMouse

SpinalMouse este un dispozitiv utilizat pentru măsurarea rangului de mobilitate (ROM – Range of Motion) al coloanei vertebrale, în plan sagital

Dispozitivul este mic, ușor, ergonomic pentru cel ce efectuează măsurătorile și se atașează pe coloana subiectului, fiind mișcat de-a lungul acesteia de la vertebra C7 până la S3. Se realizează trei măsurători: una în poziție ortostatică, una în maximă extensie și una în maximă flexie. Datele înregistrate se transmit, printr-un convertor analog-digital către un computer, sub forma unui tabel cu șase coloane, în ordinea următoare, de la stânga la dreapta: ortostatism, flexie, extensie, valoarea flexie-ortostatism, valoarea ortostatism-extensie și valoarea flexie-extensie. Ultima coloană reprezintă rangul de mobilitate, iar valorile ei sunt utilizate pentru diagnosticare sau pentru urmărirea evoluției reabilitării, în funcție de datele personale ale subiectului (înălțime, vârstă, greutate, sex). [33]

Crom 3 (Cervical Range of Motion)

Acesta este un instrument utilizat pentru măsurarea rangului de mobilitate al coloanei cervicale în toate cele trei planuri: sagital, frontal și transveral, adică analizează toate tipurile de mișcări efectuate de cap și gât. Instrumentul se atașează pe cap cu ajutorul unor benzi elastice, reglabile și se aliniază cu nasul și urechile, iar apoi subiectul execută mișcări laterale, flexie, extensie și rotație, iar datele sunt transmise către un computer pentru a fi, mai apoi, interpretate. [35]

BROM II (Back Range of Motion)

Este omologul instrumentului CROM 3, pentru zonele lombară și toracală. Poate măsura flexia, extensia, flexia laterală și unghiurile de rotație, prin determinarea modificării distanței dintre două puncte. Se prinde, cu ajutorul unei curele, în zona sacrală, eliminând astfel erorile posibile datorate miscării șoldurilor din timpul măsurătorilor. [36]

BioHarness

Este un dispozitiv mic, ușor (are mai puțin de jumătate de kilogram), care se încarcă prin intermediul unui acumulator și transmite datele către computer cu ajutorul bluetooth-ului. Se montează pe o centură ajustabilă, dintr-un material moale și elastic, fiind foarte comfortabilă și ușor de spălat (în mașina de spălat). Sistemul se atașează pe subiect în zona toracală și se prinde peste umăr. Mobilitatea și postura sunt analizate cu ajutorului unui accelerometru pe trei axe, dar avantajul pe care îl are față de celelalte dispozitive este că poate măsura, totodată, ritmul cardic și cel pulmonar. [37], [38]

I.3.2 Instrumente, aparate, dispozitive și echipamente
specifice studiilor biomecanice, de tip non-contact

Studiile de tip non-contact se referă la faptul că măsurătorile se fac fără contact, și nu la faptul că nu ar exista contact între aparatură și subiect. Acesta este, într-adevăr, diminuat față de studiile cu contact nemijlocit, dar nu poate dispărea complet. Dacă în primul caz analiza era efectuată pe baza datelor ce se citeau direct de pe aparat și erau transmise unui computer doar pentru interpretarea lor, aici datele pot fi citite și interpretate doar prin intermediul software-urilor specializate. Acest fapt va fi lămurit prin explicarea câtorva echipamente care funcționează după acest principiu.

Platforma Kistler

Este un dispozitiv utilizat pentru studiul locomoției și al echilibrului corpului uman, atât static, cât și dinamic, măsurând modificările poziției centrului de greutate. Subiectul pășește pe placă, iar senzorii piezoelectrici încastrați în aceasta (sunt patru, câte unul dispus în fiecare colț) transformă acțiunea mecanică a piciorului, efectuată asupra plăcii, în semnal electric. Acuratețea acesteia este de 1%, iar sensibilitatea de 0,05 Pa, domeniul de funcționare fiind între -10 și +200 kPa pe direcție verticală, iar pe cea orizontală între -10 și +50 kPa. Semnalele rezultate au valori foarte mici, astfel că trebuie să fie amplificate înainte de a fi convertite de plăcile de achiziție și apoi transmise sistemului de achiziționare (computer-ul).

Datele pot fi vizualizate în timp real și se poate interveni asupra lor prin intermediul specializat acestei platforme, numit Bioware. Cu ajutorul algoritmilor de calcul specifici, soft-ul indică valorile precise ale forțelor exercitate, calculând totodată, momentele forțelor și coeficienții de frecare. [2]

Sistemul VICON

Sistemul este format din minim șase camere video care filmează în infraroșu, poziționate astfel încât să capteze imaginea subiectului din toate unghiurile posibile și din minim 35 de markeri reflectorizanți, dispuși pe corpul subiectului în punctele de îmbinare ale articulațiilor și pe cap. În funcție de ceea ce se dorește analizat, subiectul execută mișcările necesare, iar camerele îl filmează și transmit în timp real informația către sistemul de achiziție și, implicit, sunt introduse în soft-ul specializat – Vicon Nexus. Datorită faptului că filmarea se realizează în infraroșu, se transmit doar imaginile marker-ilor. Astfel, acestea sunt ușor de prelucrat și se poate realiza structura corpului subiectului pe fiecare segment, pentru analiza precisă a biomecanicii întregului sistem.

GPS 400 (Global Postural System)

Echipamentul este asemănător celui descris anterior, rezultatul este același, determinarea posturii întregului corp, diferența constând în faptul că evaluarea se face, în acest caz, static, iar în cel anterior, dinamic. Astfel, camera doar fotografiază, nu filmează, iar marker-ii sunt utilizați pentru stabilirea liniilor corpului. Prin raportarea acestora la o axă verticală și una orizontală se determină problemele posturale. Dispozitivul este format dintr-o structură de sprijin podostabil, un sistem de analiză cu fire verticale și orizontale mobile, două camere fotografice și software-ul cu care se prelucrează și interpretează datele generate de imagini (fotografii din față, spate și profil). [40]

Platforma RS Scan

Dispozitivul este utilizat cu scopul de a analiza postura bipodală atât static, cât și dinamic, prin calcularea presiunilor exercitate de subiect atunci când pășește pe aceasta. Software-ul platformei afișează imaginea suprafeței plantare în scala de culori ROGVAIV. În această ordine, ele sunt caracteristice valorilor de la cele mai ridicate (roșu), până la cele mai scăzute (violet). În funcție de cum arată aceste imagini, software-ul poate calcula, datorită algoritmilor de calcul specifici, forțele, momentele și centrele de presiune, realizând grafice pentru acestea, în vederea interpretării lor.

I.3.3 Metode de analiză

Pentru o evaluare corectă și complexă a posturii, nu este suficientă utilizarea aparaturii descrise anterior. Cel ce realizează această evaluare trebuie să cunoască și care sunt metodele de analiză. Rezultatul este influențat de complexitatea și de numărul testelor efectuate. Metoda de analiză cea mai rudimentară este observația directă, apoi urmează evaluările primare ale funcțiilor locomotorii și senzoriale, apoi evaluări ale acestora cu ajutorul aparaturii și, în cele din urmă, evaluări ale echilibrului, care le însumează pe cele anterior enunțate.

Observația directă

Încă din denumire se poate subînțelege faptul că această metodă nu implică niciun test, nicio măsurătoare, niciun instrument. Specialistul doar privește subiectul, iar din ceea ce observă și discută cu acesta, concluzionează ce analize trebuie efectuate în continuare, în vederea diagnosticării.

Evaluări primare

Acestea constau în măsurări dimensionale și testări ale acuității vizuale și auditive și ale câmpurilor vizual și auditiv.

Stabilirea dimensiunilor umane în funcție de sex, rasă și înălțime se numește antropometrie. Aceasta stabilește dimensiunile fiecărui segment al corpului și procentajul acestora, prin raportare cu ale segmente sau cu întregul corp. Testările se realizează cu ajutorul goniometrelor, inclionometrelor și al antropometrelor. De asemeni, implică și măsurarea forței musculare și a mobilității articulațiilor și analiza modificării poziției centrului de greutate, prin intermediul plăcilor de forță.

IV. BIBLIOGRAFIE

1. Prof. dr. ing. Roșca I. C., Notițe curs „Biomecanică”, 2014

2. Dr. ing. Șerban I., „Metode complementare de analiză experimentală a biosistemelor. Influența mediului înconjurător.”, Editura Alma Mate, Sibiu, 2013

3. ***, Sistemul locomotor, http://elearning.masterprof.ro/lectiile/biologie/lectie_12/scheletul_alcatuire_si_rol.html, accesat în data de 03.03.2017

4. ***, Sistemul osos, http://elearning.masterprof.ro/lectiile/biologie/lectie_12/index.html, accesat în data de 03.03.2017

5. ***, Sistemul muscular, http://bacbioro.weebly.com/sistemul-muscular.html, accesat în data de 03.03.2017

6. Parker S., „Corpul uman – manual complet”, Editura Litera, București, 2014

7. ***, Sistemul vizual, http://doctorgeorgescu.ro/test/chirurgie/endoscopie-digestiva-computerizata/8-oftalmologie/28-cataracta-senila, accesat în data de 11.03.2017

8. Jane de Burgh, „Ghidul corpului uman”, Editura Niculescu, București, 2016

9. ***, Formarea imaginii pe retină, http://www.primoptik.ro/Miopia.html, accesat în data de 11.03.2017

10. ***, Focalizarea imaginii, http://www.scientia.ro/biologie/corpul-omenesc/440-cum-functioneaza-vederea-simtul-vazului.html, accesat în data de 11.03.2017

11. Prof. dr. ing. Roșca I. C., Notițe curs „Ingineria Protezării”, 2016

12. ***, Reflexul vestibulo-ocular, http://www.fiziologie.ro/didactic/2015_2016/cursuri/s1c5%20Aparatul%20vestibular.pdf, accesat în data de 11.03.2017

13. Conf. dr. ing. Cotoros L. D., Notițe curs „Ergonomia aparatelor biomedicale”, 2016

14. Dr. Ciobanu R., Suport pentru curs, UMF Iași – Ortopedie-Traumatologie, 2013, disponibil în format electronic la adresa http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Forms/AllItems.aspx?RootFolder=%2fRezidenti%2fsuporturidecurs%2fFacultatea%20de%20Medicina%2fORTOPEDIE%20-%20TRAUMATOLOGIE&FolderCTID=&View=%7bD17027DB-4644-49B5-B0BB-416E96FE3B4A%7d, accesat în data de 25.03.2017

15. ***, Luxația umărului, http://drstefanescu.ro/luxatii/, accesat în data de 25.03.2017

16. ***, Hipermetropie, https://ro.wikipedia.org/wiki/Hipermetropie, accesat în data de 30.03.2017

17. ***, Ochi hipermetrop, http://www.primoptik.ro/Hipermetropia.html, accesat în data de 30.03.2017

18. ***, Miopie, https://ro.wikipedia.org/wiki/Miopie, accesat în data de 30.03.2017

19. ***, Ochi astigmatic, https://www.accuvision.co.uk/glossary/astigmatism.html, accesat în data de 30.03.2017

20. ***, Astigmatism, http://www.optiblu.ro/servicii/sfatul-medicului/viciile-de-refractie-pe-intelesul-tuturor/, accesat în data de 30.03.2017

21. ***, Strabism, http://oftalmestet.ro/strabism/, accesat în data de 30.03.2017

22. ***, Cataractă, http://oftalmestet.ro/cataracta/, accesat în data de 30.03.2017

23. ***, Glaucom, http://oftalmestet.ro/glaucom/, accesat în data de 30.03.2017

24. ***, Retinopatie, http://www.csid.ro/dictionar-medical/retinopatie–11337795/, accesat în data de 30.03.2017

25. ***, Hipoacuzie, http://www.medel.com/ro/hearing-loss/, accesat în data de 31.03.2017

26. ***, Afecțiuni vestibulare, http://www.vestibular.ro/vertijul-cauze-diagnostic-si-tratament/, accesat în data de 31.03.2017

27. ***, Neurinomul de acustic, https://www.spitalulmonza.ro/afectiune/neurinomul-de-acustic/, accesat în data de 31.03.2017

28. ***, Reflex vestibulo-ocular, http://www.vestibular.ro/electro-si-videonistagmografia-eng/#more-93, accesat în data de 31.03.2017

29. ***, Instrument, https://dexonline.ro/definitie/instrument, accesat în data de 07.04.2017

30. ***, Aparat, https://dexonline.ro/definitie/aparat, accesat în data de 07.04.2017

31. ***, Dispozitiv, https://dexonline.ro/definitie/dispozitiv, accesat în data de 07.04.2017

32. ***, Echipament, https://dexonline.ro/definitie/echipament, accesat în data de 07.04.2017

33. Articol – SpinalMouse, RB Post, VJM Leferink, Archives of Orthopaedic and Trauma Surgery (2004) 124:187-192, Chapter 2

34. ***, SpinalMouse, http://bodyhealth.gr/en/spinal-mouse-en2/, accesat în data de 07.04.2017

35. ***, CROM 3 – manual de utilizare, disponibil în format electronic la adresa http://www.spineproducts.com/procedure_manuals.php, accesat în data de 07.04.2017

36. ***, BROM II, http://www.spineproducts.com/paa_product_listing.php#brom_II, accesat în data de 07.04.2017

37. ***, BioHarness, https://www.amazon.com/BioHarness-Wireless-Professional-Physiological-Bluetooth/dp/B009ZUYNCW, accesat în data de 07.04.2017

38. ***, BioHarness, https://www.biopac.com/product/bioharness-telemetry-logging-systems/, accesat în data de 07.04.2017

39. ***, Imagine prelucrată în soft-ul Vicon Nexus, https://docs.vicon.com/display/Nexus25/Calibrate+a+labeling+skeleton?preview=/34899409/34899621/New_WF.png, accesat în data de 07.04.2017

40. ***, Sistemul GPS 400, http://www.chinesport.com/catalogue/posture-analysis/posture-systems-gps/01762-g-p-s–400/, accesat în data de 07.04.2017

41. ***, Imagine prelucrată în soft-ul pentru GPS 400, http://www.prokinetic.ro/evaluare-posturala-globala.html, accesat în data de 07.04.2017

42. ***, Suprafețe plantare, ftp://ftp.rsscan.com//manuals/entry%20level%20USB2%20system/footscan%207.xx%20gait%20&%20footwear%20adviser/RS-PRD-00131-003%20footscan%20entry%20level%20system%20User%20guide%20Gait%20software%20Footwear%20Adviser%20software.pdf, accesat în data de 07.04.2017