Șef lucr. dr. Andreea ANDRECAN [310900]

[anonimizat]: HORTICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Absolvent: [anonimizat]:

Prof. Dr. Viorel MITRE

Șef lucr. dr. [anonimizat]

2019

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA:

[anonimizat]: [anonimizat]:

Prof. Dr. Viorel MITRE

Șef lucr. dr. [anonimizat]

2019

[anonimizat], [anonimizat], Str. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372,

Cluj-Napoca, România; [anonimizat], [anonimizat];

[anonimizat]. Cercetările ce fac obiectul prezentei lucrări s-[anonimizat], unde au fost studiate 5 [anonimizat]: [anonimizat], Jonathan, Mutsu și Starkrimson. [anonimizat] a pomilor, productivitatea și calitatea fructelor. [anonimizat] a greutății fructelor a pus într-o [anonimizat] o [anonimizat] a fi folosite în plantațiile de mare densitate. Pentru calitatea fructelor s-a [anonimizat] (16,00 Brix), urmat de soiul Florina cu un conținut în zahăr de (15,40 Brix), aceste soiuri putând fi recomandate pentru aceste caractere.

[anonimizat], productivitate, calitate, [anonimizat], [anonimizat], 3-5 Manastur St.,

400372, Cluj-Napoca, Romania; [anonimizat], [anonimizat];

[anonimizat], the increase in apple fruit production and quality is an essential objective. [anonimizat], where 5 [anonimizat]: [anonimizat], Jonathan, Mutsu and Starkrimson. Observations, [anonimizat]. [anonimizat], revealed that the most favourable apple varieties are: [anonimizat], the reason why these varieties may be proposed to be used in high density plantations. [anonimizat] (16,00 Brix), followed by Florina with the sugar content (15,40 Brix), these can be recommended for further breeding programs.

KEY WORDS

Apple, vigour, productivity, quality, production

INTRODUCERE

Pomicultura reprezintă una dintre cele mai importante ramuri ale horticulturii. Este incontestabil faptul că încă din timpuri foarte îndepărtate omul a început sa acționeze conștient pentru perpetuarea, îmbunătățirea însușirilor și înmultirea exemplarelor de pomi fructiferi.

Anual, lista soiurilor din ce în ce mai performante, se extinde. În paralel cu apariția unor insecto-fungicide din ce în ce mai eficiente, sunt create soiuri mai rezistente la atacuri și condiții climatice, care totodată să asigure recolte mari și de calitate.

Obținerea de recolte mari de fructe, de calitate superioara, se poate realiza acolo unde conjunctura factorilor pedoclimatici se înscrie în zona optimă corespunzătoare exigențelor speciei pomicole și soiului. Fiecare dintre acești factori are un rol determinant, iar absența unuia nu poate fi suplinită de existența altui factor în exces.

În momentul de față, în lume, există peste 10.000 de soiuri de măr și numărul lor continua să crească, în principal, datorită schimbărilor ce au loc în preferințele consumatorilor. Este datoria specialiștilor în pomicultură să elaboreze cele mai adecvate tehnologii de cultură pentru aceste noi soiuri, să stabilească măsura în care soiurile noi sunt adaptate unor condiții naturale și de tehnologie specifice anumitor zone.

În acest context larg, se înscriu și cercetările care au stat la baza prezentei lucrări de

licență. Dintre elementele tehnologiei de cultură a mărului, s-a realizat studiul comportării unor

soiuri de măr în sistem de cultură intensiv, practicate în livada proprie din bazinul pomicol Cluj. S-a încercat aflarea măsurii în care cinci soiuri de măr, răspund prin producție și calitate, la interacțiunea cu condițiile mediului natural, cu sistemele de întreținere și cu formele de conducere ale coroanei.

Factorii care influențează densitatea sunt: vigoarea portaltoiului și a soiului, tipul de

creștere și conducere a coroanei precum și fructificarea pomilor.

Experiența a fost efectuată în localitatea Bogata, județul Cluj, pe perioada 2018-

2019 într-o livadă proprie întinsă pe o suprafață de 11 ha, în sistem de cultură intensiv,

portaltoiul utilizat fiind MM106. In urma cercetărilor s-au obținut rezultate care stau la baza unor

concluzii, fiind utile potențialilor cultivatori care doresc sa-și înființeze o livadă intensivă de măr, prin alegerea corespunzătoare a soiurilor în bazinul pomicol Cluj.

CAPITOLUL I

IMPORTANȚA, ORIGINEA ȘI AREALUL DE CULTURĂ AL MĂRULUI

1.1 IMPORTANȚA CULTURII MĂRULUI

Mărul cultivat (Malus domestica Borkh) face parte din familia Rosaceae, subfamilia Pomoideae și este specia pomicolă ce prezintă o deosebită importață. În producția mondială de fructe mărul are o poziție deosebită, deoarce împreună cu bananierul și portocalul, asigură 2/3 din recolta globală, fiecare dintre specii contribuind în masură aproape egală (POPESCU si colab., 1992, GHENA si BRANISTE, 2004).

1.1.1. Importanța în alimentație

Valoarea alimentară ridicată a merelor și importanța acestora în consumul uman constituie obiectivul principal al cultivării mărului. Valoarea alimentară a fructului este dată, în primul rând, de consumul în stare proaspătă, merele fiind consumate cu prioritate ca fructe de desert și în mai mică proporție (până la 30%) sub formă preparată (GHENA și colab., 2004).

În stare proaspătă merele au un conținut ridicat în zaharuri(7,5 – 16,5%), acizi organici (0,15 -1,25%), substanțe pectice(0,2 – 1,2%), substanțe tanoide (0,06 – 0,3%), săruri minerale – Na, K, Fe, Ca, P, Mg, Zn, Cu (0,1 – 0,4%), vitamina C, A, B1, B2 și PP, asigurând 46-84 Kcal 100 g de fruct proaspăt (C. CANNELLA, 2008).

Tabel 1.1.

Parametri fizico-chimici ai merelor în stare proaspătă

(Sursa: acparomania.ro/Mărul)

Tabel 1.2.

Principalele componente chimice ale merelor

(Sursa: I.F. Radu și colab.)

1.1.2. Utilitatea în combaterea afecțiunilor

Valoarea terapeutică a merelor in stare proaspătă este destul de larga, acesta acționând ca și deconstipant, având rol si în prevenirea cancerului intestinului gros. Din punct de vedere al toxinelor, mărul are o mare putere desorbantă.

Un alt tratament care are la bază mărul este folosit pentru combaterea diareei infantile, iar impotriva insomniilor pot fi folosite cojile de măr. Acest fruct favorizează eliminarea acidului uric, recomandându-se artriticilor, obezilor și reumaticilor.

Mărul mai are și proprietați de prevenire sau curativ de luptă împotriva hipertensiunii (MITRE 2002).

1.1.3. Importanța ca materie primă pentru industrie

Din punct de vedere al caracterului sezonier al producției de mere, al dezechilibrului dintre producție și consum din unele perioade cât și nevoii aportului de fructe în alimentație, în cursul întregului an, industria prelucrării fructelor a luat o mare amploare. Sortimentele în care se transformă fructele de măr și derivatele în care se folosesc sunt tot mai diversificate: sucuri naturale concentrate, nectaruri, siropuri, băuturi răcoritoare, băuturi alcoolice (slabe și tari), compoturi, jeleuri, gemuri, marmelade, dulcețuri, bomboane, înghețată, fructe deshidratate, congelate etc. Tendința actuală, în consumul de fructe, nedorită sub aspect fiziologic, dar impusă de alți factori, este aceea de sporire a proporției fructelor sub formă prelucrată, în comparație cu cele proaspete. În țara noastră, deocamdată, structura consumului de fructe este de 77% în stare proaspătă și 23% prelucrată (din care 21% conservată, 0,5% congelate și 1,5% uscate).

1.1.4. Importanța agrotehnică

Mărul are puterea de valorificare a terenurilor improprii pentru alte 8nclusi. Cultura mărului este adesea întâlnită pe terenuri în pante, cu soluri argiloase, în zone de deal, cât și pe nisipurile din sudul și nord-vestul țării, acestea reprezentând terenuri improprii pentru culturile de 8nclus.

Sistemul radicular al speciilor pomicole, în general și al mărului, în special, valorifică și astfel de terenuri asigurând, în condițiile unor tehnologii adecvate, producții eficiente din punct de vedere economic. Fondul 8nclusiv de germoplasmă, la pomii fructiferi, ȋn general, și la măr, ȋn special, constituie o rezerva inestimabilă de resurse genetice necesare lucrărilor actuale și viitoare de ameliorare a acestor specii. COCIU (1990) citează 8nclusiv, în colecțiile pomologice, a peste 943 soiuri și tipuri autohtone, dintre care la măr 118. La acestea se adaugă noile soiuri, create în ultimul timp pe baza programelor de cercetare din unitățile de cercetare și învățământ (47 omologate), între care Frumos și Delicios de Voinești, Aromat de Bistrița etc. Numărul soiurilor în colecțiile pomologice al ICDP Pitești-Mărăcineni, 8nclusive cele străine, se ridică la peste 3 500.

1.1.5. Importanța social economică

Suprafața însemnată pe care o ocupă plantațiile de pomi și arbuști fructiferi, sutele de mii de tone de fructe care se realizează, absorbe o parte a populației care lucrează, fie direct la aplicarea tehnologiilor în livezi, fie în activitățile conexe (industria prelucrătoare, comerțul cu fructe, transporturi, construcția de mașini și unelte, industria chimică, ambalaje etc.).

De asemenea, cu deosebire în ultimul timp, tot mai mulți specialiști cu pregătire medie și superioară, își desfășoară activitatea în unitățile de cercetare și proiectare, în învățămîntul superior și școlile de nivel mediu cu caracter horticol sau chiar pomicol.

1.2. ORIGINE ȘI ARIE DE RĂSPÂNDIRE

1.2.1. Răspândirea la nivel global

În prezent, mărul se cultivă în 84 de țări, dintre care 35 în Europa, 25 în Asia, 8 în America de Nord, 8 în America de Sud, 8 în Africa și 2 în Oceania. Suprafețele cultivate cu măr au oscilat în perioada 1996-2000 în jurul valorii de 7 milioane hectare, fiind într-o tendință de creștere, mai ales pe seama continentelor Asia și Africa (VAVILOV, 1951).

Centrele de origine ale speciilor de Malus sunt arealele geografice cuprinse între Caucaz,

Turkestan, Altai, Pamir pâna în China și Japonia. Există însă și câteva specii originare din America de Nord: Malus fusca Schneid, Malus ioensis, Brit, Malus coronaria Mill, Malus angustifolia Michx.

Centrul genetic cel mai important pare a fi Asia de sud-vest (VAVILOV, 1951).

Cultura mărului acoperă întreaga zonă temperată, cuprinsă între 30-60° latitudine nordică

și 30-70° latitudine sudică precum și unele zone restrânse subtropicale.

Plasticitatea ecologică ridicată a acestei specii a condus la crearea unor soiuri adaptate

celor mai diverse zone. Astfel, se întâlnesc plantații de măr atât în Siberia și Nordul Chinei, unde

temperatura coboară frecvent până la – 40°C, reprezentate de soiuri precum: Anna, Primicia, Princesa, Galicia etc, cât și în Algeria, Libia, Egipt, Brazilia, Mexic, Africa de Sud etc., unde temperaturile ridicate din timpul iernii fac să nu fie asigurat “necesarul de frig” cu consecințele cunoscute (VAVILOV, 1951).

1.2.2. Zonarea speciilor pomicole

Zonarea se poate face în funcție de pretențiile fiecărei specii și chiar a soiurilor față de

intensitatea luminii, căldură, precum și de rezistența la temperaturi joase si oscilatiile acestora și alte accidente climatice. Speciile: măr, păr, gutui, prun, cireș, vișin, se pot cultiva în zona dealurilor subcarpatice, în timp ce în zonele calde de câmpie se vor planta mai ales: cais, piersic, nectarin, migdal, fără a exclude celelalte specii, iar în zonele înalte și reci se pot cultiva doar arbuștii fructiferi, cu completarea deficitului de apă. Deși în cadrul tuturor speciilor s-au creat soiuri autocompatibile, ideală este folosirea a cel puțin 2-3 soiuri, pentru o mai bună polenizare.

Este recomandat ca soiurile să fie amplasate în funcție de epoca de coacere, astfel încât se pot ușura tratamentele fitosanitare, irigarea, precum și recoltarea.

Având la bază lucrările de zonare și microzonare, dezvoltarea pomiculturii în ultimii 20-25 de ani a fost concentrată în cele mai favorabile zone, astfel sub aspectul suprafețelor și a numărului total de pomi cultivati, cele mai mari concentrări s-au realizat în județele din zona subcarpatică a Olteniei și Munteniei, mai ales în județele Argeș, Vâlcea, Prahova, Buzău, Dâmbovița, Olt și Dolj. Recent au apărut noi amplasamente pomicole în Câmpia Română. De asemenea trebuie pusă în evidență și concentrarea realizată în partea de nord-est a Transilvaniei (județele Bistrița Năsăud, Sălaj, Satu-Mare, Maramureș și Bihor).

Regiunile din România în care este cultivat mărul sunt următoarele:

Regiunea I: Horezu, Râmnicu-Vâlcea, Curtea de Argeș, Ticveni, Merișani, Câmpulung-

Muscel, Valea Mare, Gemenea, Cândesti, Voinești, Malul cu Flori, Pucioasa, Moroieni, Băicoi,

Cislău, Pătârlagele, Dumitrești ș.a.

Regiunea a II-a: Hațeg, Gurahonț, Orăștie, Domașnea, Iablanița, Ineu, Beiuș.

Regiunea a III-a: Baia Mare, Seini, Șomcuța, Năsăud, Bistrița, Șimleul Silvaniei.

Regiunea a IV-a: Sighet, Reghin, Apold, Sighișoara.

Regiunea a V-a: Rădășeni, Dumbrava, Târgu-Neamț,Grumăzești, Ghindăuani, Agapia,

Valea Seacă, Filioara, Băltătești, Ocea.

Regiunea a VI-a: Mediaș, Dumbrăveni, Târnăveni și Harghita.

Regiunea a VII-a: Cluj-Napoca, Blaj, Turda, Aiud, AlbaIulia, Ocna Mureșului.

Regiunea a VIII-a: Podișul Bârladului.

Regiunea a IX-a: în zona nisipurilor din Câmpia de Vest a Banatului și Crișanei.

Regiunile cele mai favorabile pentru cultivarea mărului sunt cele care au temperatura medie cuprinsă între 7,5-11 grade Celsius, iar nivelul optim de precipitații se încadrează între 650-900

mm anual.

În Romania mărul este cultivat preponderant pe dealurile subcarpatice din zona pădurilor de stejar și fag (MITRE 2002).

1.3 PRODUCȚIA DE MERE PE PLAN MONDIAL

1.3.1. Productia la nivel global

Cea mai mare pondere a producției se realizează între paralela 30° și 50° in emisfera nordică, in care se realizeaza 90% din producția mondială de mere. În anul 2014 s-a realizat cea mai mare producție de mere pe plan mondial, aceasta fiind de 85,44 milioane tone. Cea mai mare cantitate de mere este produsă în Asia, cca. 63,09%, pe locul doi se situează Europa cu 20,47% apoi America cu 12,64%. Producția relizată in emisfera sudică este de 3,8%.

Tabel 1.3.

Producția mondială de mere în anii 2007-2017 (mil tone)

(Sursa: FAO, 2007- 2017)

1.3.2. Producția europeană de mere

În ultimii ani Europa a cedat primatul la producția de mere, totuși, ei îi revine un rol important, deoarece aici se produce 30% din recolta mondială. Dintre principalele trei țări producătoare de mere, numai Italia a înregistrat o creștere de 20,5%, în Franța și Germania producția scăzând cu 318 și, respectiv, 232 mii t.

Mari producătoare de mere în Europa sunt și Polonia, Rusia și Ucraina. În Polonia, volumul producției de mere în anii 1998-1999 a crescut cu 58%, comparativ cu media anilor 1978-1979, în prezent, în ierarhia țărilor europene, această țară ocupând locul patru după Germania (MAKÓSZ , 1998).

Polonia se afla pe primul loc în Europa ca și producător, având în vedere producția de mere (2.441.393 tone), adică 17,13 % din totalul de mere produse în Europa și 2,93% din totalul producției mondiale de mere, urmată de Italia, Franța, Rusia, Ucraina. Cele mai întinse suprafețe ocupate cu livezi se regăsesc în Polonia (176.352 ha) și în Rusia (188.251 ha). In Italia și în Franța, suprafața cultivată este de 57.260 ha, respectiv de 42.678 ha. Datorită sistemelor moderne de cultură, intensive și superintensive, cu densități mari de pomi la hectar, se obțin producții superioare, chiar dacă suprafața este mai mică, producția Italiei si Franței este aproximativ egală cu cea a Rusiei si Poloniei (tabel 1.4).

Astfel putem observa cum Italia are o productivitate de 33,5 tone la hectar si Franța 40 de tone la hectar, față de Polonia și Rusia care au 13,8 t/ha și 8,7 t/ha. Golden Delicios este cel mai popular soi în Europa, iar Franța cultivă cel mai mult acest soi cu un total de 1.710.755 tone, din care 40% este asigurat de soiul Golden Delicios, iar alte soiuri ce prezintă o pondere semnificativă sunt Granny Smith (11%), Braeburn (9%) și Gala (8%). În Olanda producția de mere este de 227.000 tone, în mare parte fiind cultivate soiurile Golden Delicious, Red Delicious și Elstar (tabel 1.4).

Tabel 1.4.

Producția de mere în 20 de țări ale Europei în anul 2017

(Sursa: FAO, 2017)

1.4. SITUAȚIA CULTURII MĂRULUI ÎN ROMÂNIA

Mărul în România se cultivă în principal pe dealurile subcarpatice din zona pădurilor de

stejar și fag (MITRE, 2001). Suprafețele cultivate cu măr sunt într-o continuă creștere începând cu anii 1955-1960, ajungându-se în 1999 la 79 000 ha, din care în sistem intensive 49278 ha (BRANIȘTE și DRĂGOI, 1999). Producția medie în anii 1985-1989 a fost 718 900 tone, la nivelul anului 1998, România producând doar 365 mii tone de mere, față de 1000 mii tone în anul 1989 (MITRE, 2001). Suprafața cultivată cu măr, în anul 2017, era de 55 600 ha (FAO 2017), fiind clasată dupa cea de prun, specie pomicolă situată pe locul I privind suprafața, în ierarhia culturilor pomicole din România. Dar pe scara evoluției o poziție favorabilă o are mărul având în vedere că în anul 1938 acesta ocupa doar 16% în rândul speciilor pomicole, iar prunul 62,7%.

În România avem o variată gamă de soiuri recomandate pentru cultivare, cuprinzând atât soiuri create în cadrul unităților de cercetare din toată țara, cât și soiuri introduse din străinătate, care au fost testate și s-au dovedit a fi adaptate la condițiile pedoclimatice din țară.

Tendința generală modernă este influențată atât de programele de reconversie, cât și de celelalte proiecte ale Uniunii Europene privind dezvoltarea culturii mărului. Proiectele au ca scop introducerea în cultură a soiurilor noi cu rezistență genetică la boli și dăunători astfel obținând fructe care au fost expuse unui număr redus de tratamente, față de soiurile care nu prezintă rezistență genetică la boli și dăunători. Pomii sunt de vigoare redusă, cu talie mică sau mijlocie, de tip spur sau compact, pretabili pentru culturile intensive și super-intensive, mărind considerabil producția și profitabilitatea plantațiilor și micșorând în același timp, suprafețele ocupate, costul fructelor, sporind calitățiilelor organoleptice și obținerea de fructe mai ecologice.

Tabel 1.5.

Suprafața și producția de mere din România, FAO(2007-2017)

(Sursa: FAO, 2007-2017)

CAPITOLUL II

PARTICULARITĂȚI TEHNOLOGICE

2.1. SISTEMUL DE CULTURĂ

Sistemul de cultură intensiv se practică începând de la terminarea primului război mondial, extinzându-se în toate zonele favorabile culturii mărului. Datorită calității si productivității acestora, net superioare sistemului classic, prețul de valorificare a devenit superior, iar costurile de producție mai mici. Față de sistemul classic, investiția finală este de 2-3 ori mai mare, iar datorită densității mai mari a pomilor, recuperarea investiției se face după 3-4 ani în care se obține recoltă (Oprea și Ropan, 2010)

Amplasarea plantațiilor intensive se face pe terenurile pretabile la mecanizare, plane sau care au o pantă de maxim 15%. Aceasta se face cu pomi care intră timpuriu pe rod, care au o vigoare medie sau mica, o productivitate ridicată, și un nivel ridicat de adaptabilitate la condițiile pedoclimatice ale zonei și la tehnologiile moderne de cultivare. Forma de conducere a coroanei pomilor poate fi globulară sau aplatizată, de volum redus (Bunea, 2002).

În sistemul intensiv se realizează densități de 600-1250 pomi/ha. Distanțele de plantare care se măsoară sunt de 4-5 m între rânduri și 2.5-3.5 m între pomi pe rând. Pe unitatea de suprafață creșterea densității are ca efect valorificarea mai eficientă a terenului de livadă, spațiul destinat fiecărui pom fiind ocupat în totalitate încă din primii 4-5 ani de la plantare (Babuc, 2012).

Din punct de vedere economic, intrarea pe rod are loc începând cu anii 4-5 de la plantare, iar după 6-7 ani se atinge potențialul maxim de productivitate. Producția medie în perioada de plină fructificare poate să depășească la specia măr 25-30 t/ha fructe de calitate superioară. Cea mai eficientă perioadă de exploatare este de 15-16 ani în cazul în care se folosesc portaltoi de vigoare mica și de 20-25 ani în cazul pomilor altoiți pe portaltoi semiviguroși sau viguroși (Babuc și colab., 2013).

Figura 2.1. Livadă intensivă de măr

(Sursa: Fotografie originală)

2.2. ALEGEREA TERENULUI

Amplasarea plantațiilor se face în zonele destinate pomiculturii. Plantațiile se realizează doar în bazinele și centrele de cultură in care sunt respecatete cu strictețe condițiile de microzonare, astfel încât specia sau soiul întâlnește maximul de condiții naturale pentru creștere și rodire.

Din punct de vedere al terenului, este ales cel cu soluri fertile, preferabile fiind cele cu textură mijlocie, lutoasă, lutonisipoasă și chiar nisipoasă, permeabile, mijlocii până la profunde, cu pH intre 4,7 și 9,3.

Panta ideală pentru această cultură este intre 3-6%, permițând o bună întreținere a solului cât și ușurarea la transportul fructelor. Livezile pot fi amplasate și pe terenuri cu panta cuprinsă între 6-12%, cu orientarea rândurilor pe curbele de nivel și chiar și pe pante cuprinse între 18-20%, cu condiția ca acestea să fie uniforme.

Condiția prioritară la înființarea unei livezi o constituie sursa de apă, aceasta fiind necesară la stropiri și la udatul pomilor, mai ales în zonele cu precipitații reduse în timpul anului. Nu se pot realiza plantații pe terenurile excesiv de umede sau a caror pânză freatică este mai sus de 2 metri.

Este recomandat ca viitoarea plantație sa fie amplasată pe terenuri ferite de brumele târzii si de înghețurile timpurii.

Pentru a obține o plantație de succes trebuie sa se respecte toți parametrii enumerați, deoarece in pomicultură greșelile facute sunt observate destul de târziu, cam in anul 5-6, acestea neputând sa mai fie remediate.

Plantațiile de pomi pot fi de tip familial, pe suprafața de 0,5-1 ha, sau de tip industrial, cu ferme care au suprafețe cuprinse între 1,5-200 de ha. Terenul destinat plantațiilor de tip familial, de dimensiuni reduse, este cel din incinta gospodăriilor sau în afara acestora.

Plantațiile de tip comercial se realizează doar pe terenuri cu grad mare de fertilitate, unde să se poată realiza producții mari și de calitate, având acces la apa necesară stropirilor contra bolilor si daunătorilor.

În cazul în care nu toate terenurile dispun de condiții optime pentru obținerea potențialului de producție, se iau unele măsuri moderne, cum ar fi:

dacă nivelul de apă al pânzei freatice este prea ridicat sau apare băltirea apei în unele locuri, se efectuează drenaje

ȋn cazul în care există pericol de inundare, se efectuează canale colectoare pe marginea parcelei

terenurile care au panta foarte mare se corectează prin terasare

Pe solurile mai puțin fertile se recomandă folosirea unei culturi premergătoare ( lucernă ), care să fertilizeze terenul natural.

Reacția solului este de preferat să fie neutră, slab acidă sau slab alcalină, cu pH-ul cuprins

între 5-8. Terenurile vor fi expuse la soare, orientarea preferată a rândurilor fiind N-S.

Nu se recomandă plantarea în văile înguste, cu curenți de aer, precum și în zonele cu frecvente înghețuri târzii de primăvară. În zonele cu frecvență mare a vânturilor sunt obligatorii perdelele de protecție cu arbori înalți (stejar, frasin, arțar, salcâm) sau de nuci în combinație cu specii de talie mai redusă (alun sau alți arbuști).

2.3. ORGANIZAREA ȘI AMENAJAREA TERENULUI

Pentru înființarea plantațiilor, pregătirea terenului constă în: defrișare, modelare, timp de pauză (dacă este cazul), fertilizare și desfundare.

2.3.1. Defrișarea

Defrișarea se execută atunci când dorim să înființam o plantație acolo unde terenul este ocupat cu o altă plantație sau de o vegetație forestieră. După defrișarea culturii anterioare, dacă vrem să plantăm imediat este recomandat să nu plantăm aceeași specie pomicolă. Lucrarea de defrișare se execută cu ajutorul tractoarelor grele, dotate cu instalații speciale pentru extirparea totală a rădăcinilor groase și adunatul lor, sau după posibilități, cu alte mijloace.

2.3.2. Modelarea

Modelarea terenului este o lucrare obligatorie și se face în așa fel încât să nu existe băltiri de apă, care influențează negativ vegetația pomilor. Dacă terenul a fost bine modelat, acesta ușurează mult alte lucrări și asigură efectuarea acestora: deplasarea pompelor de stropit, așezarea și manipularea lăzilor și a containerelor, cositul sau tocatul ierburilor etc. Lucrarea se execută imediat după defrișare și se evită mișcarea unui volum prea mare de sol, care ar ajunge pe unele porțiuni de teren nivelat la roca-mamă. În situația în care prin nivelare a rămas la suprafață un sol mai sărac în elemente nutritive, se recomandă cultivarea cu leguminoase furajere în amestec cu ierburi perene și apoi, fie plantarea pomilor după 2-3 ani, fie o fertilizare puternică.

2.3.3. Efectele oboselii solului

Efectele oboselii solului apar în situația în care imediat după defrișarea culturii anterioare se replantează cu aceeași specie. Unele specii se regăsesc mai sensibile la replanterea pe același teren, acestea fiind: măr, cireș, piersic; în timp ce simptome mai puțin evidente sunt semnalate în cazul replantării pe același teren al speciilor: prun, păr, căpșuni. Pentru a evita transmiterea unor infecții se recomandă ca la defrișare să se scoată și să se strângă rădăcinile vechilor plante. Practicarea timp de 2-3 ani a unor culturi agricole, pentru refacerea structurii și a fertilității solului, cât și pentru a stinge focarele unor boli virotice, bacteriene, fungice etc, este de preferat atunci când este posibil.

2.3.4. Desfundarea

Desfundarea asigură afânarea structurilor inferioare mai compacte și cele gleice impermeabile. Totodată cu această lucrare se încorporează îngrășămintele organice la mare adâncime. Optimul adâncimii de desfundare este de 60-70 cm. Cu cât solul este mai greu cu atât este nevoie de o mobilizare mai adâncă. Desfundatul se execută mecanizat cu ajutorul plugurilor și tractoarelor speciale pentru livezile intensive și superintensive, pe suprafețe mai mari.

Optimul perioadei de executarea a acestei lucrări este în intervalul iunie – august, dacă terenul nu este ocupat cu o altă cultură, sau în iulie – septembrie, dacă terenul este ocupat de o cultură precedentă.

Perioada de desfundare trebuie să asigure așezarea solului și acumularea unei umidități corespunzătoare din ploi, precum și executarea în condiții optime a celorlalte lucrări premergătoare plantării ( nivelarea, pichetarea, executarea gropilor). Înainte de a se face pichetarea și plantarea propriu-zisă, se impune executarea lucrării de nivelare de suprafață, deoarece se urmărește eliminarea denivelărilor rezultate în urma desfundării, inclusiv a șanțului rezultat de la ultima brazdă a plugului. Această lucrare se execută de obicei cu discul, iar dacă este bine executată, cu atât mai ușor se vor executa pichetarea, alinierea pomilor pe rând și lucrările ulterioare de exploatare a plantației.

2.3.5. Îmbunătățirea proprietăților chimice

Îmbunătățirea proprietăților chimice se face pe baza cartării agrochimice și are ca scop modificarea recției solului puternic acid, cu un PH sub valoarea 5.0, administrând amendamente calcaroase cu un dozaj de cel puțin de 5 t/ha. Doar pentru cultura afinului se face excepție de la acastă corecție.

Pe baza studiului agro-chimic realizat de o instituție de specialitate, se îmbunătățește starea de aprovizionare cu fosfor și potasiu pe adâncimea de răspândire a sistemului radicular, aceasta realizându-se prin administrarea unor cantități corespunzătoare de îngrășăminte înainte de lucrarea de desfundare.

La înființarea plantațiilor intensive și superintensive se fertilizează cu îngrășăminte organice și minerale, aplicându-se pe întreaga suprafață și la groapă pentru pomii plantați la distanțe mai mari. La înființarea plantațiilor pe suprafața de 1 ha se administrează între 50-60 tone gunoi de grajd și între 600-800 kg superfosfat și sare potasică.

Dacă terenul nu se desfundă peste tot, gropile de plantare se fac cât mai mari (1,0/1,0/0,6 m), în aceeași perioadă recomandată pentru desfundat. Cantitatea de îngrășăminte organice este de 15-20 kg pentru fiecare groapă, și câte 150-200g superfosfat și sare potasică, care se amestecă cu pământul de plantare la fiecare pom.

Va urma mărunțirea solului prin discuire, nivelarea terenului, apoi mărunțirea și tasarea solului cu combinatorul, după plantare. Ca dimensionare, exploatația pomicolă devine rentabilă începând de la 1 ha și până la 20-30 ha, chiar și mai mult.

2.4. PLANTAREA POMILOR

Unul din cele mai importante lucruri la înființarea unei plantații este materialul săditor. Acesta trebuie să fie genetic superior (clonal), bine dezvoltat din punct de vedere fiziologic și sănătos din punct de vedere fitosanitar. Trebuie să se respecte autenticitatea speciei și soiului destinați plantării, să aibă un sistem radicular bine dezvoltat, întreg, și o tulpină dreaptă, fără să prezinte leziuni și degradări (Gudumac, 2008).

Plantarea pomilor a avut cele mai bune rezultate la cei plantați toamna, deoarece pomii pornesc în vegetație în primăvara următoare, în aceeași perioadă cu pomii care nu au fost transplantați. Astfel aceștia pot beneficia de toată durata perioadei de vegetație, putând să acumuleze substanțe de rezervă suficiente în ramur, suportând mai bine gerurile din iarna următoare (Mitre și colab., 2001).

Dacă plantarea are loc primăvara, în acest caz lucrarea are loc în momentul în care umiditatea solului permite accesul utilajelor, iar temperatura solului depășește limita pragului biologic. Dezavantajul plantării de primavara este că pomii pornesc în vegetație mai târziu (Roman și Ropan, 2008).

Figura 2.2. Plantarea pomilor

(Sursa: Agenția NCA)

2.4.1. Executarea gropilor

Executarea gropilor pe un teren desfundat se pot face cu puțin timp înainte de plantare sau în ziua plantării, pentru a nu se pierde umezeala acumulată în sol. Gropile trebuie să aiba dimensiuni cuprinse între 50/50/60cm, în cazul plantațiilor intensive și superintensive, iar la cele clasice de 80/80/60cm. În cazul în care nu s-a făcut desfundarea, dimensiunile gropilor sunt mai mari, 80/80/70cm, și se efectuează cu 2-3 luni înainte de plantare. În gropile făcute se adaugă gunoi de grajd bine fermentat și se trage 2/3 din pământ în groapa de plantare. Gropile se execută manual cu hârlețul sau mecanic cu burghiul. Pământul rezultat la săparea manuală a gropilor în teren nedesfundat se separă, urmând ca umplerea gropilor, la plantare, în zona rădăcinilor pomilor, să se facă cu pământul cel mai fertil.

2.4.2. Pregătirea materialului săditor

Materialul săditor se procură de la pepinierele pomicole și până la plantarea acestora se

stratifică în șanțuri adânci de 50-60 cm. Scoaterea de la stratificare, repartizarea în teren și

plantarea, trebuie să se realizeze cât mai operativ pe măsura plantării pentru a evita deshidratarea. Trebuie multă atenție la transportul, manipularea și plantarea pomilor, pentru a nu vătăma mugurii, în special din zona de proiecție a coroanei (50 – 80 cm).

La plantare este necesar ca rădăcinile pomilor să se fasoneze, iar cele rupte sau rănite să se elimine. Rădăcinile secundare se scurtează cu circa 1/3 din lungime, iar cele subțiri la 1-2 cm sau rămân intacte, rădacinile principale se lasă cât mai lungi.

După operațiunea de fasonare, pomii se mocirlesc cu un amestec făcut din apă, pământ galben și balegă proaspătă de vită (3 părți pământ, 2 părți balegă de vită și apă până se obține o pastă de consistența smântânii). Mocirlirea asigură o mai bună aderență a particulelor de pământ în jurul rădăcinilor pentru a menține o umiditate mai ridicată în zona rădăcinilor.

2.4.3. Proiectarea coranei pomilor

La plantare, pomii sunt sub formă de vargă, aceasta fiind scurtată la 60-70 cm față de nivelul solului. Este bine ca scurtarea să se facă primavera, chiar dacă pomii au fost plantați toamna.

Coroanele utilizate în plantațiile intensive sunt aplatizate sau coronae globuloase, ținându-se cont și de particularitățile fiecărui soi (Mitre, 2001).

Procesul de formare al coroanei se bazează în principal pe lucrările în verde, doar după aceea în plan secundar se bazează pe lucrări în uscat efectuate în perioada de repaus. La soiurile cu tipul I și II de fructificare, ar trebui să se lase un număr mai mare de șarpante față de cel indicat la o anumită formă de coroană. La soiurile care au tipul III și IV de fructificare, pentru stabilirea numărului de șarpante, se ia în considerare spațiul destinat ramurilor de semischelet. În cazul unelor soiuri cu capacitate mare de ramificare și cu ramuri de semischelet lungi, cum este soiul Golden Delicious, ramurile de semischelet trebuie să aibă un număr corespunzător și să fie distanțate astfel încât să se evite supraîndesirea coroanei (Popescu și colab., 1992).

La pomii a căror coroană este prea deasă, se practică suprimarea unor lăstari, ramuri sau scurtarea acestora la 3-4 muguri, pentru ca ele să devină în timp ramuri de semischelet.

În cazul soiurilor viguroase, cum este Florina, ramurile alungite de semischelet se scurtează prin transfer la o ramificare laterală mai slabă. Tot la aceste soiuri viguroase, unele din ramurile anuale sau unii lăstari mai viguroși se scurtează la 4-5 muguri, în timp transformându-se apoi în ramuri de semischelet de vigoare moderată.

La soiurile cu ramificare slabă se recomandă formarea șarpantelor provizorii amplasate între șarpantele de la bază, pe care o să trebuiască să le eliminăm prin tăieri de reducție după ce pomii intră pe rod (Babuc, 2012).

Pentru ca plantația să intre mai repede pe rod, la unele soiuri precum sunt Golden Delicious sau Jonathan, nu se practică arcuirea ramurilor, deoarece apare fenomenul de supraîncărcare cu rod și pentru a preveni arcuirea ramurilor de schelet, se pot suprima inflorescențele de pe porțiunea terminală.

La soiurile care au o vigoare mare nu li se vor aplica tăieri sau se pot aplica dar într-un număr foarte mic, însă arcuirea ramurilor anuale este strict necesară pentru acest tip de pomi (Cichi, 2006).

2.4.4. Lucrări de întreținere în plantațiile de măr în sistemul intensive

Complexul agrotehnic prin lucrările aplicate în plantațiile de măr include executarea tăierilor de întreținere a coroanei, întreținerea solului, aplicarea îngrășamintelor, irigarea, normarea producției de fructe, combaterea de boli și dăunători și recoltarea.

Operațiile de tăiere, de întreținere și de fructificare depind de tipul de fructificare și încărcătura de rod. Soiurilor care sunt de tipul I și II li se aplică un volum redus de tăieri în perioada de repaus.

Se aplică tăieri de reducție în semischelet, cu 1/4 până la 1/3, în funcție de gradul de degarnisire, pentru a se obține lemn tânăr. La baza și mijlocul coroanei se scurtează ramurile anuale, cu scopul completării semischeletului (Popescu și colab., 1992; Glenn și Campostrini, 2011).

În perioada de repaus, la soiurile din tipul III și IV se execută tăieri de înnoire a semischeletului și ramurilor de rod. Când ramurile de semischelet ajung la vârsta de 3-4 ani, se scurtează după cum urmează: cele care au o poziție normală de creștere, se reduc aproximativ jumătate din lungimea lor, dacă au o poziție descendentă, se scurtează la 1-3 ramuri de rod, eliminându-se partea ce are o poziție necorespunzătoare (Babuc și colab., 2013).

În funcție de creșterile anuale și încărcătura de rod tăierile diferă: pomii a căror creșteri anuale au 60cm lungime sau depășesc această valoare nu se taie sau se taie sumar, iar cei cu caracteristici situate la polul opus se taie energic. După lungimea pe care o au lăstarii de prelungire, semischeletul se scurtează cu 1/4 până la 1/3, dacă aceștia sunt mai lungi de 50-60cm, și se scurtează sever dacă lungimea acestora nu depășește 25cm (Schmid, 1999).

2.5. ÎNGRIJIREA POMILOR DUPĂ PLANTARE

2.5.1. Lucrări de întreținere a solului în livezi

În livezile intensive, întreținerea solului se face în funcție de vârsta pomilor, tipul de sol pe care este înființată plantația, regimul de precipitații și resursele economice.

Pentru plantațiile tinere, solul este recomandat să fie întreținut ca și ogor negru lucrat, sau se pot folosi și culturi intercalate și ogorul erbicidat.

În cazul plantațiilor pe rod, cea mai utilizată metodă este înierbarea intervalelor dintre rânduri, în completare cu erbicidarea sau afânarea rândurilor de pomi.

Se mai pot utiliza și culturile pentru îngrășăminte verzi sau mulcirea solului, înierbarea totală și lucrarea solului aflat sub proiecția coroanei (Drăgănescu și Mihuț, 2005).

Înierbarea terenului este recomandată pentru terenurile aflate în pantă și în zone ploioase. Aceasta constă în menținerea terenului din plantație cultivat cu ierburi perene. În zonele în care avem deficit de apă de ploaie nu se recomandă înierbarea, deoarece aceasta mai mult dăunează decât ajută. Ierburile, prin numeroasele lor rădăcini, formează aproape de suprafața solului un strat pâslos, împiedicând pătrunderea apei provenită din ploi, în sol la rădacinile pomilor. Apa care totuși reușește să patrundă în sol este absorbită de către rădăcinile ierburilor, fiind consumată de acestea înainte să ajungă la rădacina pomilor. Cele mai multe dintre ierburi cresc primăvara devreme, consumând o mare parte din apă în momentele critice în care și pomii au nevoie de ea.

2.5.2. Fertilizarea plantațiilor pomicole

Față de celelalte specii, mărul necesită o fertilizare superioară datorită producțiilor mari ce se obțin, numărului mare de pomi la ha, dar și datorită înființării de astfel de livezi pe terenuri cu fertilitate scăzută. Pentru a nu avea reacții antagonice între elemente nutritive și pentru a se asigura o absorbție normală a elementelor, se fertilizează optim și rațional reasigurând elementele consumate recoltei anterioare.

Administrarea îngrășămintelor este corelată cu vârsta și starea biologică a pomilor cu soiul și chiar cu condițiile pedoclimatice ale zonei. (Platon, 2006)

Îngrășămintele se aplică într-un mod diferențiat, dozarea se face în funcție de perioade, metodele de administrare depinzând de tipul de sol, fertilitatea acestuia, preconizarea recoltei, consumul de nutrienți, etc.

După plantare, în primii ani îngrășămintele se aplică sub forma unor fâșii de-a lungul rândurilor de pomi. Pe parcursul anilor, lățimea fâșiei crește, ajungând ca începând cu anul 3-4 îngrășămintele să se administreze pe întreaga suprafață.

Pentru o evaluare cât mai corectă a necesarului de subsțante nutritive a livezilor trebuie stabilit mai întâi continuțul solului în elemente nutritive.

În plantațiile noi, consumul de azot este cel mai mare, cam de 3 ori mai mult față de fosfor și potasiu. Dar acest raport trebuie păstrat și în livezile aflate în stadiul de declin, pentru stimularea creșterilor. Dozele ce se recomandă pentru administrare în primii ani sunt de 120 kg N, 80 kg P2O3 și 40 kg K2O, iar la 2-3 ani se aplică 20 t gunoi de grajd (Popescu și colab., 1992).

În cazul livezilor pe rod, consumul de potasiu crește față de cel de azot, fapt de care trebuie să se țină cont pentru stabilirea dozajului de îngrășăminte, pentru că excesul de azot depreciază calitativ fructele și scurtează perioada de păstrare a acestora. În livezile de măr, aplicarea îngrășămintelor se face după cum urmează: gunoiul de grajd, fosforul, potasiul și o treime din azot se încorporează în sol toamna, odată cu arătura, iar din restul de azot, jumătate se aplică primăvara după legarea fructelor, iar cealaltă jumătate în timpul creșterii intensive a lăstarilor (Mitre, 2001).

O particularitate a pomilor fructiferi care trebuie luată în considerare la întocmirea programelor de fertilizare este aceea de reutilizare a elementelor nutritive, în special N.P.K. Atunci cand pomii întâlnesc condiții optime de absorbție a elementelor nutritive, acestea sunt absorbite în cantități mai mari decât este necesar în momentul respectiv și sunt depozitate în anumite organe (rădăcini, ramuri, trunchi). In momentul apariției deficiențelor de nutriție, aceste elemente sunt luate din organele de rezervă și folosite acolo unde este nevoie.

2.5.3. Irigarea livezilor

Datorită insuficienței de apă în sol, pomicultorii folosesc irigarea, în cazul livezilor pe suprafețe mari, iar în cazul livezilor mici sau pomi izolați, folosesc udarea. Indiferent de tipul livezii și metoda de irigare, apa trebuie să ajungă la rădăcina pomului atunci când are cea mai mare nevoie. Metodele prin care se face irigarea în livezi sunt următoarele: udarea prin brazde, udarea prin aspersiune și udarea localizată (prin picurare).

Dacă livada se află într-o zonă cu precipitații de până la 550-600 mm/an, irigarea este obligatorie, dar și în restul zonelor dacă pomii sunt altoiți pe un portaltoi de vigoare slabă. La măr, epocile optime de udare sunt: înainte de dezmugurit, la 2-3 săptămâni după legarea fructelor, după căderea fiziologică, în perioada creșterii intense a lăstarilor și cu 2-3 săptămâni înainte de recoltat (Drăgănescu și Mihuț, 2005).

Norma de irigare este diferită, aceasta fiind în funcție de vârsta pomilor. În perioada de tinerețe, se recomandă aplicarea a 2-3 udări pe an, cu norme de 250-300 m3 de apă la o udare, dar la livezile aflate pe rod se fac 4-5 udări pe an, cu norme de 450-700 m3 de apă la o udare pe hectar, norma fiind stabilită în funcție de înrădăcinarea pomului (Mitre, 2001)

2.5.4. Normarea încărcăturii

Această lucrare se face cu scopul asigurării calității superioare a fructelor, pentru menținerea echilibrului fiziologic al pomilor, dar și pentru asigurarea unei producții constante an de an.

Rărirea se poate face atât chimic cât și manual sau mecanizat (Drăgănescu și Mihuț, 2005).

Normarea mugurilor de rod are loc prin tăierile de fructificare menite să mențină echilibrul fiziologic între creștere și fructificare. Prin operațiunea de rărire mecanică a florilor se recurge atunci când pomii înregistrează o înflorire excesivă. Această metodă se bazează pe lovirea mecanică a florilor cu ajutorul unor fire metalice îmbrăcate în cauciuc (Babuc și colab., 2013).

Metoda de rărire chimică se poate aplica atât pe flori cât și pe fructe. Rărirea chimică a florilor are loc în faza de înflorire, sau cel mai târziu, la căderea petalelor. Produsele hormonale folosite sunt pe bază de ANA (acid naftilacetic), NAD (naftil acetamidă), sau se pot utiliza și produse comerciale precum Sandolin, Sevin sau Rodofix (Mitre, 2001).

Rărirea manuală a merelor se execută după căderea fiziologică, într-un interval de maxim 40 de zile de la înflorirea primelor flori. Prin această lucrare se înlătură fructele mici, cu forme necorespunzătoare sau atacate de boli, dar și cele normale, în final rămânând un fruct în fiecare inflorescență la distanțe de 10-15 cm unul de altul (Popescu și colab., 1992).

2.5.5. Combaterea bolilor și dăunătorilor

Combaterea bolilor și dăunătorilor reprezintă unul dintre cele mai importante lucrări în tehnologia de cultură a mărului, aceasta îmbinând metodele agrofitotehnice cu metodele fizice, mecanice, chimice, biologice și de carantină fitosanitară. Cele mai eficiente tratamente pentru o combatere integrată sunt cele preventive, implicând folosirea metodelor menționate mai sus cu scopul de a menține populațiile de agenți patogeni sub pragul biologic de dăunare și de a reduce gradul de poluare (Oprea și Ropan, 2010; Amzăr și Ivașcu, 2003).

Numărul organismelor dăunătoare care afectează într-un fel sau altul, sănătatea și productivitatea pomilor este foarte mare. Diferiți viruși, bacterii, ciuperci parazite, insecte, păianjeni, viermi, rozătoare, păsări, etc. se hrănesc și cresc pe anumite organe ale pomilor. Lupta cu bolile și dăunătorii pomilor trebuie dusă permanent pe parcursul întregului an și cu toate că vara se văd mai bine dăunătorii și efectele lor, iarna este un prilej foarte bun de a acționa asupra lor.

Primele măsuri care pot fi aplicate în perioada de iarnă, pentru protejarea pomilor contra agenților patogeni și a dăunătorilor, sunt cele mecanice, de igienă culturală.

2.5.6. Recoltarea merelor

Recoltarea merelor are loc la maturitatea tehnologică. Parametrii optimi de recoltare se stabilesc cu ajutorul unor indicatori precum: culoarea fructelor, mărimea acestora, aspectul semințelor, numărul de zile de la înflorit, suma gradelor de temperatură de la înflorit, fermitatea pulpei, testul amidonului cu iod în iodură de potasiu, etc. (Chira și Pașca, 2004).

Culegerea merelor se face manual, obligatoriu cu peduncul. Se folosesc găleți sau saci speciali cu fundul mobil, după care merele se deversează în containere manipulate mecanic.

Recoltarea merelor de vară are loc după virarea culorii pieliței, acestea necesitând a fi valorificate într-un interval de timp cât mai scurt, perioada lor de păstrare fiind de doar 7-10 zile. Soiurile de iarnă se maturează pe parcursul păstrării, acestea fiind recoltate cu mult înaintea atingerii maturității de consum (Mitre, 2001).

CAPITOLUL III

CADRUL NATURAL AL ZONEI BOGATA, JUD. CLUJ

Ferma pomicolă este situată lângă localitatea Bogata, comuna Călărași, județul Cluj. În prezent, ferma horticolă își desfășoară activitatea pe o suprafață de 11 ha. Din totalul suprafeței cultivate, 4,5 ha sunt reprezentate de o plantație de cireș, 3 ha sunt cultivate cu măr, 1,5 ha cultivate cu prun, 0,5 ha ocupată cu vișin și 1,5 ha cu păr, toată plantația fiind în sistem intensiv.

3.1. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ȘI RELIEFUL

Localitatea Bogata se află situată în centrul Transilvaniei, în partea de sud a județului Cluj, la 10 km fața de Turda. Livada se află amplasată pe versanții situați în jurul unei văi, la o altitudine de 350 m și are expoziție nord-estică.

Livada este amplasată în imediata apropiere a unei șosele asfaltate, ce asigură accesul dintre localitatea Bogata și comuna Călărași. Astfel este facilitată atât posibilitatea deplasării muncitorilor cât și accesul clienților în zonă, făcând totodată legătura cu orașele situate în apropiere.

Figura 3.1. Amplasarea experienței

(Sursa: www.google.ro/maps/@46.4927236,23.8421039,1079m/data=!3m1!1e3?hl=ro)

3.2. CONDIȚII EDAFICE

3.2.1. Studiul hidrografic

Ca și surse de apă folosite în cadrul lucrărilor de irigat și de aplicare a tratamentelor fitosanitare, se pot aminti trei fântâni, alimentate de un pârâu subteran, de la adancimea de 2,5 metri.

3.2.2. Studiul solului

Conform analizelor probelor de sol întreprinse la Oficiul pentru Studii Pedologice și Agrochimice Cluj, solul pe care este plantată livada are următoarele proprietăți fizice și biochimice: conținutul în humus este de 1,27 – 4,87%, pH-ul neutru spre slab alcalin (7,12- 8,28), textura argilo-lutasă, în funcție de parcelă.

Gradul de aprovizionare cu fosfor este slab, cu mici diferențe în funcție de parcela de unde s-au recoltat probele. Conținutul în potasiu este între 100 și 192 ppm, conținutul optim fiind de 132-400 pm.

Figura 3.2. Buletin de analize probe sol

(Sursa: OSPA, Cluj Napoca)

3.3. CONDIȚII CLIMATICE

Pentru ca speciile pomicole și, implicit, mărul să se dezvolte normal și pentru a i se pune în valoare potențialul productiv, asigurarea condițiilor optime de creștere și fructificare joacă un rol hotărâtor, iar între acestea se numără și factorii climatici.

3.3.1. Regimul termic

Primăvara, temperaturile medii lunare sunt de la 6 la 12°C sau chiar mai ridicate. Vara, datorită intensificării radiației solare, temperaturile medii sunt mai ridicate, ajungând la peste 19°C în zona de coline. Toamna, mediile termice sunt mai coborâte cu 5,5-9,5°C față de cele din lunile de vară. Data medie a primului îngheț este 11 octombrie (cel mai timpuriu l octombrie și cel mai târziu 11 noiembrie), iar data medie a ultimului îngheț este 21 aprilie (cel mai timpuriu 21 martie și cel mai târziu 1 mai). Numărul mediu al zilelor lipsite de îngheț este cuprins intre 205 si 255.

Tabel 3.1.

Temperatura medie lunară în zona orașului Turda (˚C)

(Sursa: Stația Meteo Turda)

3.3.2. Precipitațiile

Precipitațiile atmosferice reprezintă o importantă caracteristică climatică, reprezentând unul dintre factorii ecologici de mare importanță pentru vegetație.

Precipitațiile medii anuale variază în intervalul 540-820mm, valorile minime înregistrându-se în partea nordică a zonei deluroase, la tranziția spre climatul mai excesiv. Regiunea deluroasă este caracterizată de precipitații medii anuale între 600-700 mm. Distribuția în timp are caracter discontinuu și neuniform.

Repartiția precipitațiilor pe anotimpuri este în strânsă dependență de circulația generală a atmosferei (Tabelul 3.2.).

Cantitățile maxime de precipitații căzute în 24 ore se încadrează între 60-260 mm și sunt mai mari în sezonul cald, datorită umezelii absolute mai ridicate a atmosferei, intenselor procese convective. În timpul ploilor de intensități mari, caracterizate ca ploi torențiale excepționale s-au înregistrat și cantități de 10-30 mm/10 min.

Datorită uniformității reliefului, variațiile cantităților de precipitații nu sunt mari. În general se înregistrează un maxim principal în luna iunie și unul secundar în luna octombrie. Minima pluviometrică se produce în luna februarie.

Regimul pluviometric este relativ constant, dar poate prezenta valori extreme. În urma unor averse de ploaie se pot forma viituri pe versanți, mai slab acoperiți de vegetație, care antrenează materiale diverse, distrugând solul și construcțiile de pe firul văilor.

Tabel 3.2.

Cantitățile medii de precipitații pe anotimpuri în municipiul Turda

(Sursa: Stația Meteo Turda)

În timpul sezonului de vegetație cad în medie între 380-730 mm (cca. 70% din cantitatea medie anuală). Precipitațiile căzute sunt suficiente pentru vegetația din zonă. Aici pot apărea perioade secetoase în lunile august-septembrie, dar regimul pluviometric anual le poate compensa, fără influențe negative importante asupra vegetației. Precipitațiile cu caracter torențial sunt prezente și pot avea consecințe asupra terenurilor din zonă, mai puțin asupra celor acoperite cu vegetație. Cantitățile maxime căzute în 24 ore pot produce inundații.

3.3.3. Umiditatea atmosferică

Valoarea medie anuală este între 72-81%, cu variații lunare determinate de dinamica temperaturilor și precipitațiilor (Tabel 3.3. ).

Tabel 3.3.

Valori lunare ale umidității relative a aerului în municipiul Turda

(Sursa: Stația Meteo Turda)

CAPITOLUL IV

MATERIAL ȘI METODĂ

Experiențele au fost efectuate în anul 2018, în livada proprie, situată în localitatea Bogata, jud. Cluj, într-o plantație de măr cultivată în sistem intensiv. Parcela în care am organizat măsurătorile a fost înființată în anul 2006, având o densitate de 833 pomi/ha, distanțele de plantare fiind de 4 m între rânduri și 3 m între plante pe rând. Forma de conducere a pomilor este tufă liberă.

Materialul biologic studiat este reprezentat de soiurile Golden Delicious, Jonathan, Mutsu, Starkrimson și Florina.

Rezultatele au fost prelucrate statistic folosind Testul DL, martorul experienței fiind media experienței. Asupra soiurilor s-au efectuat observații, măsurători și determinări privind: înălțime pom, diametrul coroanei, înalțime trunchi, diametrul trunchiului, lungimea medie a ramurilor anuale, greutatea fructelor, conținutul în zahăr, fermitatea structo-texturală și producția de fructe pe pom.

4.1. OBSERVAȚII ȘI MĂSURĂTORI

Măsurători biometrice: înălțimea pomului (m), diametrul coranei, înălțimea trunchiului (m), au fost efectuate cu metrul, iar diametrul trunchiului a fost efectuat cu șublerul (cm).

Observațiile asupra lungimii ramurilor anuale au fost realizate în toamnă. Lungimea ramurilor anuale a fost determinată prin măsurare cu ajutorul ruletei. Pe fiecare pom au fost măsurați 10 dintre lăstarii cei mai reprezentativi.

Figura 4.1. Determinarea lungimii ramurilor anuale

(Sursa: Fotografie originală)

Conținutul de substanță uscată, exprimat în oBrix, a fost determinat cu ajutorul refractometrului. Pentru realizarea analizei s-a folosit sucul proaspăt stors din fructele ajunse la maturitatea de consum.

Figura 4.2. Determinarea conținutului de zahăr

(Sursa: Fotografie originală)

Fermitatea structo-texturală a fost măsurată cu ajutorul penetrometrului  portabil cu cadran UTS-0075, determinând rezistența pe care o opune fructul la străpungere. Penetrometrul este prevăzut cu un cadran analogic de 60 mm în diametru ce permite înregistrarea valorii de vârf (funcție Peak Hold) și cu scală dublă.

Figura 4.3. Determinarea fermității structo-texturale

(Sursa: Fotografie originală)

Producția de fructe s-a determinat prin cântărirea fructelor de pe zece pomi din fiecare soi, făcand media acestora și apoi rezultatul obținut s-a raportat la umărul de pomi de pe un ha.

Figura 4.4. Determinarea masei fructelor

(Sursa: Fotografie originală)

4.2. DESCRIEREA MATERIALULUI BIOLOGIC UTILIZAT

În cadrul cercetărilor efectuate la fermă, au fost luate în studiu cinci soiuri de măr: Golden delicious, Jonathan, Starkrimson, Florina și Mutsu, toate altoite pe portaltoiul MM106.

4.2.1 Portaltoiul utilizat

În cadrul parcelei în care a fost desfășurată experiența, ca de altfel la nivelul întregii plantații, soiurile sunt altoite pe portaltoiul MM106. Acest portaltoi este unul de bază pentru soiurile de tip spur destinate livezilor intensive.

MM 106 este un portaltoi de vigoare mijlocie, se dezvoltă bine pe solurile mijlocii, dar și mai compacte, crește și pe cele sărace. Înrădăcinarea este medie, iar cerințele față de apă sunt mari. Este sensibil la excesul de apă și destul de sensibil la secetă. Manifestă o rezistență bună la ger dar și la boli, iar intrarea pe rod se face timpuriu, la 3-4 ani de la plantare (Mitre, 2001).

Conform cercetărilor întreprinse începând cu anul 1962 la stațiunile experimentale Baia Mare, Bistrița, Geoagiu, Fălticeni, Ștefănești, Voinești și la Institutul agrochimic ”Nicolae Bălcescu” din București, portaltoiul MM 106 a fost recomandat să fie extins în bazinele pomicole cu condiții asemănătoare cu cele de la Geoagiu. Totodată, acest portaltoi este recomandat pentru soiuri precum Jonathan, Golden Delicious, Starkrimson (Ioniță și colab., 1971).

Figura 4.5. Tipuri de portaltoi

(Sursa: http://www.appleman.ca)

4.2.2. Soiurile luate în studiu

Soiul Golden Delicious a fost obținut în SUA de către A. Mullins și s-a răspândit în cultură după anul 1900. Vigoarea pomului este mijlocie, formează o coroană sferică și potrivit de deasă, iar fructificarea are loc pe ramuri lungi care ramifică puternic. Lăstarii prezintă multe lenticele mici și albe, au culoare galben-verzuie spre bază și cenușiu-roșiatică spre vârf. Pe aceștia se inseră frunze mari, alungite, scurt acuminate, serate, cu limbul involut, de culoare verde-gălbuie. La baza pețiolului se inseră două stipele potrivit de mari, lanceolat-ovate (Bordeianu și colab., 1964).

Fructul este de mărime mijlocie sau supramijlocie, mare (100-200 g), aceast caracter fiind puternic influențat de portaltoi și încărcătura de rod. Forma fructului este trunchiată sau sferic-conică simetrică sau ușor asimetrică, prezentând cinci coaste și creste. Prezintă pieliță potrivit de groasă, de culoare verde la recoltare și galben pai la maturitate, cu puncte subcutanate maronii pe toată suprafața fructului (Mitre, 2007, Cosmulescu și Baciu, 2003).

Pedunculul este lung sau potrivit de lung. Pulpa caracterictică soiului este crocantă, elastică și suculentă, de culoare gălbuie. Fructele au un gust dulceag, raportul zahăr-aciditate este în favoarea zahărului, cu un conținut de 10,8-13,05% zahăr total și 0,24-0,37% aciditate (Bordeianu și colab., 1964).

Cavitatea subcalicială este în formă de pâlnie, nu comunică cu camera axială. Inima este mică, asimetrică, cepiformă, cu poziție superioară. Lojile sunt mici și reniforme, iar semințele sunt de culoare castanie, mari, înguste și cu vârful ascuțit (Bordeianu și colab., 1964).

Pomii intră pe rod în anii 4-5 după plantare, productivitatea acestora fiind de 30-40 t/ha. Soiul este pretențios față de umiditate și sol, având o rezistență slabă la secetă și făinare și mijlocie la ger (Babuc, 2012).

Recoltarea acestui soi are loc din a doua jumătate a lunii septembrie și pănă la mijlocul lui octombrie, iar capacitatea de păstrare poate ajunge până în aprilie-mai (Mitre, 2007).

Figura 4.6. Soiul Golden Delicious

(Sursa: Fotografie originală)

Soiul Jonathan a fost descoperit în SUA acum mai bine de 200 de ani, primind numele de Jonathan Hasbrouck. Prin calitățile sale gustative deosebite precum finețea pulpei, discreția aromei sau echilibrul dintre zahăr și aciditate, soiul Jonathan a fost considerat regele merelor o perioadă lungă de timp. În prezent, ponderea soiului în cultură este în scădere. În România, soiul Jonathan a fost luat în cultură la începutul secolului XX (Mitre, 2007).

Între punctele forte ale acestui soi se pot aminti aspectul fructului, gustul acestuia, rezistența bună la transport și manipulare, capacitate bună de fructificare. Soiul Jonathan prezintă totuși și unele defecte precum sensibilitatea la făinare și bolile de depozit. Este destul de pretențios față de sol și umiditate. Intrarea pe rod are loc după 3-4 ani de la plantare, productivitatea fiind de 18-25 t/ha (Istvan, 2003).

Pomii sunt de vigoare mijlocie, ce formează în tinerețe o coroană larg-piramidală, iar apoi larg sferică, deasă. Fructificarea are loc pe țepușe, nuielușe și mlădițe. Lăstarii sunt înveliți de o pubescență fină, iar lenticelele sunt mici și albe. Frunzele prezintă și ele pubescență pe partea inferioară, dând un aspect cenușiu-argintiu. Acestea sunt mici sau mijlocii, ovate sau obovate, lung acuminate, cu marginea limbului ondulată și involută, dublu serată (Bordeianu și colab., 1964).

Fructul este de mărime mijlocie-supramijlocie (110-130 g) și formă conic-trunchiată, simetric, neted sau poate prezenta coaste în zona caliciului. Acesta este îmbracat într-o pieliță subțire, netedă, elastica, lucioasă, galben-limonie, cu o ușoară nuanță de verde, iar pe partea însorită este acoperită cu roșu-sângeriu și dungi roșu inchis care se disting mai greu. Rugina este prezentă pe partea însorită și în cavitatea pedunculară.

Fructul se inserează pe ramuri printr-un peduncul mic, uneori mijlociu, ușor îngroșat. Pulpa fructului este foarte fină, suculentă, dulce, cu aromă și gust plăcut, ușor acidulată. Culoarea acesteia este galben-verzuie, galben-crem și galben mai închis în apropierea inimii, putând prezenta și infiltrații de culoare în apropierea pieliței (Mitre, 2007; Cosmulescu și Baciu, 2003). Cavitatea pedunculară este adâncă sau foarte adâncă, îngustă și conică, iar caliciul este închis sau semideschis, supramijlociu, cu sepalele înguste. Cavitatea calicială este destul de strâmtă, adâncă, ondulată datorită crestelor șterse. Cavitatea subcalicială este mică cu pereții ruginii, în care se păstrează bine stilul și filamentele staminale (Bordeianu și colab., 1964).

Inima, evidențiată prin fasciculele verzui de la baza cavității subcaliciale, este mică, cepiformă. Lojile seminale sunt relativ mici și închise, în fiecare găsindu-se câte 1-2 semințe mari și plate, de culoare castanie închisă. Axul fructului este scurt și îngust, având forma literei V. Perioada optimă de recoltare este în septembrie-octombrie, iar de consum din noiembrie până în aprilie-mai (Bordeianu și colab., 1964).

Figura 4.7. Soiul Jonathan

(Sursa: Fotografie originală)

Soiul Starkrimson este o variațiune mugurală a soiului Red Delicious, identificată în anul 1956 în SUA. Soiul prezintă următoarele calități: este productiv, fructele sunt mari, aspectuase, de bună calitate, rezitente la transport și manipulare, însă este sensibil la atacul de rapăn (www.orangepippin.com).

Pomii nu prezintă cerințe mari față de sol, însă se obțin rezultate bune pe soluri bogate, ușoare, suficient de umede și bine aerate. Rezistența la secetă și arșiță este slabă (Cimpoieș și colab., 2001)

Pomul este de vigoare mică, de tip spur, formează o coroană rară, largă, cu ramuri de schelet puține și slab ramificate. Fructificarea are loc pe țepușe, nuielușele, iar mlădițele apar rar sau pot lipsi. Prezintă lăstari relativ groși, lungi, cu internodii scurte și brun-roșcate (Cosmulescu și Baciu, 2003). Fructul de mărime mare (226 g), este asemănător în ceea ce privește mărimea, forma gustul și culoarea cu Delicious dublu roșu. Culoarea roșie-visinie este însă mai intensă și mai uniformă, prezentând și puncte subcutanate gălbui și rare. Peduncului de culoare roșiatică esteîngroșat la capăt. Fructul prezintă pulpă tare, foarte suculentă, dulce, cu aromă caracteristică și adicitate plăcută, de culoare albă cu nuanțe galbui deschise (Cimpoieș și colab., 2001)

Recoltarea fructelor are loc în luna octombrie, acestea se pot consuma din decembrie până în mai-iunie (Mitre, 2007).

Figura 4.8. Soiul Starkrimson

(Sursa: Fotografie originală)

Soiul Florina a fost obținut în Franța, la Stațiunea Angers în anul 1970 și introdus în cultură în anul 1977. Pentru obținerea lui, s-au realizat încrucișări complexe între Malus floribunda, Rome Beauty, Golden delicious, Starking Simpson`s, Giant Limb și Jonathan (Mitre, 2007).

Pomul specific soiului este viguros, are coroana deasă, sferică. Rodirea are loc pe nuielușe și mlădițe.

Mărimea fructului este mijlocie spre mare, forma este conic trunchiată sau sfero-conică, iar suprafața netedă, costată uneori. Fructele se inseră pe ramuri printr-un peduncul mijlociu și gros. Pielița este de culoare galben-verzuie, acoperită cu roșu-orange cu striuri mai întunecate pe aproximativ 80% din suprafață. Aceasta este tare, pruinată, prezentând puncte subcutanate mari și albicioase. Pulpa este consistentă, suculentă, fin aromată, cu gust dulceag slab acidulat (Mitre, 2007).

Florina este un soi imun la rapăn, cu rezistență înaltă la arsura bacteriană și păduchele lânos și mijlocie la secetă, însă nu este rezistent la făinare. Intră pe rod după după 4-5 ani de la plantare, productivitatea medie fiind de 30-40 t/ha. Prezintă o foarte bună capacitate de păstrare. Intră pe rod după 4-5 ani de la plantare, producția medie la hectar fiind de 30-40 t (Babuc, 2012, Cosmulescu și Baciu, 2003).

Figura 4.9. Soiul Florina

(Sursa: Fotografie originală)

Soiul Mutsu este de origine Japoneză, obținut în anul 1940 prin încrucișarea soiurilor Golden delicious și Indo.

Pomul este viguros, cu sensibilitate ridicată la ger și rapăn. Lăstarii sunt slab pubescenți, brun-roșcați, cu internodii lungi și lenticele numeroase. Frunzele sunt mari, cu marginea dințată și ondulată, partea inferioară a limbului pubescentă.

Fructul este foarte mare (275-360 g), tronconic-alungit, asimetric cu cinci coaste largi și slab evidente. Pielița este groasă, cu ceară multă, de culoare galben verzuie, acoperită uneori cu un roz palid pe partea însorită, cu punctele de rugină mari și rare.

Pedunculul este mijlociu și îngroșat. Cavitatea pedunculară este potrivit de largă și adâncă, de culoare verde sau cu rugină sub formă de raze. Caliciul este mare, semideschis sau închis. Cavitatea caliceală este largă și adâncă. Cavitatea subcalicială este în formă de V. Inima fructuli este mică și alungită (cepiformă). Pulpa este de culoare gălbuie, densă, ușor crocantă, suculentă, dulce, ușor acidulată, potrivit de aromată, foarte bună pentru masă. Fructul se aseamănă cu cel al soiului Golden delicious, dar este mult mai mare, mai tronconic, fără rugozitate, lojile seminale reniforme cu pereții lucioși și crăpături fine calusate.

Se maturează mai târziu decât Golden delicious cu 6-8 zile și poate fi consumat din noiembrie până în aprilie. Calități: fruct mare, fără rugozitate, gust echilibrat, cu aromă placută.

Defecte: soi sensibil la rapăn și ger, uneori fructul are gust de fermentare, în anii secetoși aroma este prea intensă.(Mitre, 2007)

Figura 4.10. Soiul Mutsu

(Sursa: Fotografie originală)

CAPITOLUL V

REZULTATE ȘI DISCUȚII

5.1. DIAMETRUL TRUNCHIULUI (CM)

Se poate afirma că soiul Mutsu, a înregistrat diferențe semnificativ pozitive față de media experinței (10,9 cm), înregistrând cel mai mare diametru al trunchiului, și anume 12.1 cm.

Analizând rezultatele obținute privind diametrul trunchiului în condițiile pedoclimatice din localitatea Bogata, se observă că soiul Starkrimson a înregistrat cele mai mici valori (9,8 cm), acest soi fiind unul de vigoare mică de tip spur, cu diferențe semnificativ negative față de media experinței. Celelalte soiuri nu au prezentat diferențe asigurate statistic față de media experinței privind diametrul trunchiului.

Tabelul 5.1

Rezultatele referitoare la diametrul trunchiului (cm) în experiența cu cinci soiuri de măr, în localitatea Bogata, județul Cluj

5.2. DIAMETRUL COROANEI (M)

Rezultatele referitoare la diametrul coroanei (m) sunt redate ȋn tabelul 5.2, unde, putem observa că 3 soiuri prezintă diferențe asigurate statistic față de media experinței, și anume Mutsu și Florina semnificativ pozitive, cu 2.7 m, respectiv 2.6 m diametrul coroanei, la polul opus situându-se soiul Starkrimson, cu diferențe semnificativ negative față de media experinței cu un diametru al coroanei de 2.3 m.

Tabelul 5.2

Rezultatele referitoare la diametrul coroanei (m) în experiența cu cinci soiuri de măr, în localitatea Bogata, județul Cluj

5.3. ÎNĂLȚIMEA POMILOR (M)

Rezultatele referitoare la ȋnălțimea pomilor (m) sunt redate ȋn tabelul 5.3, unde, putem observa că 2 soiuri prezintă diferențe asigurate statistic față de media experinței, și anume Florina semnificativ pozitive, cu 3.8 m ȋnălțimea pomilor, la polul opus situându-se soiul Jonathan, cu diferențe semnificativ negative față de media experinței cu o ȋnălțime a pomilor de 3.4 m.

Tabelul 5.3

Rezultatele referitoare la ȋnălțimea pomilor (m) în experiența cu cinci soiuri de măr, în localitatea Bogata, județul Cluj

5.4. ÎNĂLȚIMEA TRUNCHIULUI (CM)

Rezultatele referitoare la ȋnălțimea trunchiului (cm) indică faptul că, 3 soiuri prezintă diferențe asigurate statistic față de media experinței, și anume Florina distinct semnificativ pozitive, soiul Jonathan, cu diferențe semnificativ pozitive, iar la polul opus soiul Mutsu, cu diferențe foarte semnificativ negative față de media experinței.

Tabelul 5.4

Rezultatele referitoare la ȋnălțimea trunchiului (cm) în experiența cu cinci soiuri de măr, în localitatea Bogata, județul Cluj

5.5. GREUTATEA FRUCTELOR (G)

Mărimea fructelor variază în funcție de soi, iar în cadrul soiului este influențată de portaltoi, vârsta pomilor, gradul de încărcare cu fructe, agrotehnica aplicată, etc. Fructele prea mici sunt mai puțin căutate de către consumatori, fiind preferate cele mari. Greutate fructelor

În tabelul următor sunt prezentate rezultatele obținute privind greutatea fructelor și analiza statistică a datelor la cele 5 soiuri de măr analizate.

Tabelul 5.5

Rezultatele referitoare la greutatea fructelor (g) în experiența cu cinci soiuri de măr, în localitatea Bogata, județul Cluj

Rezultatele referitoare la greutatea fructelor (g) indică faptul că, 3 soiuri prezintă diferențe asigurate statistic față de media experinței, și anume Mutsu distinct semnificativ pozitive, iar soiurile Golden Delicious și Florina, cu diferențe semnificativ negative față de media experinței.

5.6. DIAMETRUL FRUCTELOR (CM)

Rezultatele referitoare la diametrul fructelor (cm) indică faptul că doar un soi din cele 5 studiate prezintă diferențe asigurate statistic față de media experinței, și anume Mutsu semnificativ pozitive, față de media experinței (7.6 cm), cu un diametru al fructelor de 8.2 cm.

Tabelul 5.6

Rezultatele referitoare la diametrul fructelor (cm) în experiența cu cinci soiuri de măr, în localitatea Bogata, județul Cluj

5.7. PRODUCȚIA (KG/POM)

Rezultatele referitoare la producție (kg/pom) indică faptul că 2 soiuri din cele 5 studiate prezintă diferențe asigurate statistic față de media experinței, și anume Golden Delicious semnificativ pozitive, iar Jonathan semnificativ negative față de media experinței (34.8.6 kg/pom).

Tabelul 5.7

Rezultatele referitoare la producție (kg/pom) în experiența cu cinci soiuri de măr, în localitatea Bogata, județul Cluj

5.8. FERMITATEA STRUCTO-TEXTURALĂ (KGF/CM2)

Fermitatea structo-texturală este un indicator ce diferă de la un soi la altul, în funcție de componentele chimice ale substanței uscate din fructe și a cantității acestora. Fermitatea structo-texturală se măsoară cu scopul de a stabili momentul optim de recoltare, ambalare, transport, durata păstrării în stare proaspătă și metoda de prelucrare industrială.

Tabelul 5.8

Rezultatele referitoare la fermitatea structo-texturală a fructelor (kgf/cm2) în experiența cu cinci soiuri de măr, în localitatea Bogata, județul Cluj

Rezultatele referitoare fermitatea structo-texturală a fructelor (kgf/cm2) indică faptul că doar un soi din cele 5 studiate prezintă diferențe asigurate statistic față de media experinței (40.7 kgf/cm2), și anume Golden Delicious cu diferențe semnificativ positive (45.3 kgf/cm2).

5.9. CONȚINUTUL ÎN ZAHĂR (OBRIX)

Conținutul în zahăr împreună cu aciditatea titrabilă reprezintă elementele esențiale în realizarea gustului echilibrat al fructelor. Conținutul în zahăr, și implicit, gustul merelor diferă de la un soi la altul. Soiul Golden delicious se caracterizează prin fructe dulci, slab acidulate; fructele soiului Jonathan sunt dulci, ușor acidulate; cele din soiul Starkrimson sunt dulci cu aciditate placută. Gustul merelor din soiul Idared esre ușor acidulat, iar în cazul celor din soiul Florina gustul este dulceag, slab acidulat.

Tabelul 5.9

Rezultatele referitoare la conținutul în zahăr al fructelor (oBrix) în experiența cu cinci soiuri de măr, în localitatea Bogata, județul Cluj

Rezultatele analizei conținutului în zahăr și analiza statistică a datelor indică faptul că două dintre soiurile studiate au obținut diferențe asigurate statistic față de media experienței, a cărui conținut în zahăr a fost de 15,4 oBrix.

La soiul Golden Delicious conținutul în zahăr a fost de 16,3 oBrix, înregistrând diferențe semnificativ pozitive. Diferențe semnificativ inferioare însă, s-au remarcat în cazul soiului Jonathan, a cărui conținut în zahăr a fost de 13,0 oBrix.

CAPITOLUL VI

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Plantația pomicolă din localitatea Bogata, județul Cluj întâlnește condiții prielnice din punct de vedere pedoclimatic pentru creșterea și dezvoltarea mărului în sistemul de cultură intensiv. Soiurile de măr studiate s-au comportat foarte bine în condițiile zonei, toate pretându-se la intensivizarea culturii mărului.

Din punct de vedere al mărimii fructelor s-a distins soiul Mutsu, cu o greutate de 201,4 g.

Soiul cu cel mai mare conținut în zahăr s-a dovedit a fi Golden delicious (16,3 0Brix).

Soiul Golden delicious se distinge și din punct de vedere al fermității structo-texturale a fructelor, înregistrând 45,3 kgf/cm2.

Soiul cu cea mai mare producție de fructe pe pom a fost Golden Delicious (51,7 kg).

Se recomandă cultivarea în continuare a mărului în arealul studiat și efectuarea anuală a analizelor de sol de macro și microelemente precum și a reacției solului, pentru aplicarea corectă a fertilizărilor în conformitate cu producțiile planificate și corectarea reacției solului.

Pentru obținerea unor producții mari și de calitate este absolut necesară aplicarea măsurilor agrotehnice specifice pentru a reduce pe cât posibil pierderile de apă din sol, precum și irigarea culturii, în special în perioadele critice speciei.

Referitor la soiurile studiate, soiul Golden delicious s-a dovedit a fi cel mai productiv și mai bun din punct de vedere calitativ, putând fi recomandat spre plantare.

BIBLIOGRAFIE

Ardelean M., R. Sestraș, M. Cordea, 2007, ”Tehnică experimentală horticolă”, Editura Academic Pres, Cluj- Napoca

Babuc V., 2012, ”Pomicultura”, Tipografia Centrală, Chișinău.

Babuc V., A. Peșteanu, E. Gudumac, A. Cumpanici , 2013, ”Producerea merelor”, Editura ACED, Chișinău.

Chira, L., I. Pașca, 2008, Culturamărului, Editura M.A.S.T., București.

Cimpoieș, Gh., 2012, Culturamărului, Editura Bones Offices, Chișinău.

Cociu, V., 1990, Soiurinoi-factor de progresînpomicutură, Editura Ceres București.

Grădinariu, G., M. Istrate, 2004, Pomiculturăgeneralășispecială, EdituraTipoMoldova, Iași.

Mitre V., 2011, Pomiculturăspecială, EdituraAcademicPres, Cluj-Napoca.

Popescu, M., N. Ghena, N. Milițiu, I. Mitu, 1992, Pomiculturăgeneralășispecială, Ed. Didactică și Pedagogică București.

Ropan, G., 2000, Pomiculturăgeneralăedițiaa II-a, Ed. AcademicPres, ClujNapoca.

Braniște, N., M. Militaru, 2005, Study of response of some apple varieties from the European assortment under the conditions from Arges District, Lucr. Șt. SeriaHorticultură, USAMV “Ion Ionescu de la Brad” Iași, vol. 48: 31-36.

Sestraș R., 2004, “Ameliorareaspeciilorhorticole’’, EdituraAcademicPres, Cluj-Napoca.

Sadowski A., A. Bernacki and T. Zoltowski, 2005, “Effectiveness of use of diferent types of trees for esttablishment of apple orchards’’, International Conference „EnvironmentalyFrendlyFruit Growing”.Tartu, p.36-44.

Bunea A., 2002, ”Tehnologia înființării și întreținerii livezilor”, EdituraUniverității din Oradea, Oradea

Ceaușescu I., A. Negrilă, I. Isac, A. Lazăr, 1982, ”Pomicultură”, Editura Ceres, București.

Drăgănescu E., E. Mihuț, 2006, ”Cultura speciilor pomicole”, Editura Waldpress, Timișoara

Ioniță C., I. Moldoran, Em. Manughievici, P. Parnia, St. Casavela, O. Tudosescu, A. Lazăr, I. Bodi, I. Dumitrache, N. Stanciu, M. Movileanu, Gh. Amzăr, 1974, ”Portaltoii principalelor specii de pomi fructiferi”, Institutul de Cercetări pentru Pomicultură Pitești- Mărăcineni, București

Istvan G., 2003, ”Cultura eficientă a mărului de calitate superioară”, Editura Gryphon, Brașov

Mihăescu G., 2007, ”Pomicultura de la A la Z”, Editura ASAB, București.

Mitre V., G. Ropan, I. Mitre, 2001, ”Pomicultură aplicată”, Editura Academic Pres, Cluj-Napoca

Mitre V., 2001, ”Pomicultură specială”, Editura AcademicPres, Cluj-Napoca.

Oprea Ș., G. Ropan, 2010, ”Pomicultură generală”, Editura Academic Pres, Cluj-Napoca

Roman I., G. Ropan, 2008, ”Pomicultură generală”, Editura Acadmic Pres”, Cluj-Napoca

Oficiul pentru Studii Pedologice și Agrochimice Alba, 2013, ”Buletin Analize probe sol” Cluj Napoca

***, Administrația Națională de Meteorologie- Stația meteo Turda

http://www.fao.org