Sef lucr. Dr . Alecu Ioan Iulian Popescu Vicentiu Florin [631325]

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA
BUCURESTI
FACULTATEA MANAGEMENT,INGINERIE ECONOMICA IN AGRICULTURA SI
DEZVOLTARE RURALA
SPECIALIZAREA – INGINERIE ECONOMICA IN AGRICULTURA

PROIECT DE DIPLOMA

Profesor Coordonator : Absolvent: [anonimizat]2018 –

Marketingul pietelor
produselor agroalimentare
ECO în România

CUPRINS

INTRODUCERE ______________________________________________________________3
CAPITOLUL I
PIATA PRODUSELOR AGROALIMENTARE BIO
1.1 Elemente generale specifice marketingului agricol și ecologic …………………………………… 4
1.2 Conceptele teoretice ale pie țelor produselor agroalime ntare……………………………………… 5
1.3 Politica europeana specifică piețelor produselor agroalimentare ……………………………….. 6
1.4 Strategiile de perfecționare a sectorului agroalimentar……….. ………………………………….. 9
1.5 Principalele elemente piețelor produselor agroalimentare din România ___________12
1.6 Evolutia piețelor produselor agroalimentare din România _______ 13
1.7 Consumatorii de produse agroalimentare din România _________ 16
Dinamica sectorului de agricultură ecologică
1.3.1 Piața produselor agroalimentare ecologice la nivelul Uniunii
Europene ________________18
1.3.2 Piața produselor agroalimentare ecologice la nivelul României ______________________
19
1.3.2.1 Cererea internă de produse agroalimentare ecologice ____________________________
24
3.2.2 Oferta internă de produse agroalimentare ecologice _____________________________ 25
3.3 Situația agriculturii ecologice românești____________________________________ ____ 27
3.4 Cerințele impuse de legislația comunitară pentru accesul produselor agroalimentare ecologice
Românești pe piața unică _______________________________________________________ 33
3.4. Produsele ecologice – imperativ al unei dezvoltări durabile a s ocietății _______________ 36
CONCLUZII_______________________________________________________________ 39
BIBLIOGRAFIE ____________________________________________________________ 40

INTRODUCERE

Agricultura este reprezentata ca fiind sectorul cu locul cel mai important în structura
economiei româ nești, fiind factorul specific specific echilibrului social și menținerii echilibrului
ecologic.
Complexitatea temei abordate a constituit utilizarea materialelor informative
corespunzatoare pe toata durta ta de realizare a lucrarii.
Am ales ca temă ” Marketingul piețelor produselor agr oalimentare ECO în România ”
deoarece consider că agricultura reprezintă caramida de fundatie a oricărei țări și ecologia este un
domeniu de activitate nou care se regăsește în numeroase activități. Așadar, agricultura ecologică
reprezintă un sector de activitate cu potențial imens de dezvoltare. A m structur at lucrarea pe 2
capitole principale, incluzand un studiu de caz , iar apoi continuand cu concluzia si bibliografia.
agroal imentare.
Pentru a cunoaște piața produselor agroalimentare ecologice se impune nevoia de a privi
întreprinderea agroalimentară prin prisma particularităților sale, ca un sistem complex și
dinamic, într -o continuă interacțiune cu mediul ambiant, ceea ce a ccentuează caracterul de sistem
deschis.
Primul capitol intitulat ”Piata produselor agroalimentare ” cuprinde trei subcapitole
principale în care am analizat elemente le generale privind piețele produselor agroalimentare si
produselor agroalimentare ecologi ce. In cel de al doilea subcapitol numit „Analiza pietei
produselor agroalimentare in Romania” am prezantat caracteristicile pietei agroalimentare din
Romania si evolutia acesteia. In cele din urma este ultimul subcapitol "Dezvoltarea pieței
produselor agroalimentare ecologice în România" , care cuprinde informatii legate de
produsele agroalimentare ecologice in raport cu Uniunea Europeana, cat si la nivel national.
În al doilea capitol numit "Studiu de marketing catitativ si calitativ " , am prezentat un
studiu de caz care isi propune sa evidentieze reactia publicului la produsele agroalimentare
ecologice si sa deteermine preferintele publicului .
In final , prezenta lucrare de diploma se finalizeaza cu o serie de concluzii desprinse in
urma analizei efectuate.

CAPITOLUL I
PIATA PRODUSELOR AGROALIMENTARE

1.1 Elemente generale specifice marketingului agricol

Rolul agriculturii are are obiectivul de a satisf ace nevoile oamenilor de consum
alimentar . Cercetand producția agricolă ,precum și diversificarea problematicii marketingului
agricol, observam faptul că marketingul agricol se aliniază cerințelor pietei de concurenta.
Sfera marketingului agricol cuprinde tot fluxul de activități, iar rolul său are în vedere:
 politica produselo r agroalimentare naționale;
 sprijinului statului pentru susținerea și dezvoltarea pro ducției agroalimentare, pentru
analiza prețurilor de va lorificare a produselor agroalimentare care să ofere o activitate
rentabilă a factorilor economici din agricultură;
 pornire de dezvoltare a sistemelor de distribuție a produselor;
 promovarea marcilor nationale ;
 studii de piață: aplicand schemele de valorificare , studii privind calitatea produselor,
teste de produs, marci, ambalaje , activitatea de merchandising, produs e nisate ,
concurenta, importul etc.
Producătorii de produse agroalimentare se află într -o competiție continua pe piața, ei
fiind obligați să obțină o producție comercială eficientă, să cunoască detaliat piața pe care
acționează, să ofere produse de calita te la preț care să le confere profit
Marketingul ecologic este generat de dezvoltarea economică rapidă în care nu s -a ținut
seama de faptul că anumite activități distrug mediul înconjurător. Este un concept nou care
poartă mai multe denumiri: marketing “v erde”, ecomarketing, marketing ecologic, marketing
durabil.
În literatura de specialitate din România preponderent este utilizat termenul de marketing
ecologic.

Marketingul ecologic reprezinta o ramură a marketingului social, el fiind un marketing
“antr enat în efortul general de creare a unor produse mai sigure, a unor ambalaje reciclabile și
biodegradabile, de oprire a degradării mediului înconjurător” .
Se poate discuta de marketing organic atât la nivel microeconomic, dar și la nivel
macroeconomic, n u numai întreprinderile având de -a face cu probleme ecologice și ducând o
politică în domeniul mediului .
În Dicționarul explicativ de marketing sunt subliniate criteriile du pă care se conduce
marketingul organic , și care subliniază integrarea marketingu lui verde în cel societal:
 asigura dorintele consumatorului , pentru evolutia calității vieții, permanent,
nelimitat;
 oferirea constantă și permanentă de produse și servicii ecologice performante din
punctul de vedere al protecției mediului și sănătății;
Consumatorii au dorinte si asteptari diverse , din aceasta cauza este necesara analizarea
consumului în contextul sistemului agroalimentar.
In final , se constată dezvoltarea și intensificarea activitatilor în această direcție atât la
nivel mondial.

1.2 Aspecte teoretice ale piețelor produselor agroalimentare

În prezent, piețele agricole și alimentare au devenit spațiul economic, potrivit căruia, toți
producătorii și consumatorii, care cunosc foarte bine cererea și oferta, avand ca scop dobandirea
celui mai bun pret si celui mai bun produs .
După perioada anilor '60, principala menire a agromarketingului era de a convinge
consumatorii că produsele industriei alimentare erau “mai ieftine și mai bune”, însă în anii '70 se
arăta că aceste produse erau cali tative și comod de utilizat.
În anii '80, se constată că produsele agroalimentare sunt echilibrate nutritiv, justificându –
le astfel frecvența zilnică în consum, iar în anii '90 se descoperă legăturile dintre distribuitori și
furnizori, apărând așa zisul “trade marketing”.
În ultima perioadă, produsele alimentare cresc rapid, deoarece la scară industrială
produsele agricole sunt transformate în produse alimentare, procedeu realizat recent.

Cererea de produse agroalimentare reprezintă cantitatea de produs e agricole și alimentare
cumpărată de consumatori, la un anumit moment de pe piață, cererea de produse agroalimentare
este data in principal de consumul uman, nevoi de natura fiziologica .
Cererea de produse agroalimentare a populației este determinată a tât de factori endogeni
cât și exogeni, obiectivi și subiectivi.
Oferta de produse agroalimentare constituie răspunsul întreprinderilor din sectorul agricol
și alimentar, la cererea manifestată pe piață de către utilizatorii industriali de produse agricol e și
consumatorii finali de produse alimentare.
Oferta de produse agroalimentare pe o anumită piață, se constituie importuri,stocuri si
productie interna.
Sezonalitatea este o caracteristica principala a productiei agricole care influenteaza oferta
de produse.

Trăsăturile specifice produsului agricol
Evoluția transformărilor produsul agricol până a deveni aliment, a fost :
• transformare a fizică (exemplu seminte -ulei);
• transformarea de dimensiune
• transformarea în timp (exemplu graul din iuli e cu care se produce painea din
ianuarie );
• transformarea în spațiu (exemplu produsele din hypermarketuri ).

Elemente generale specifice consumului alimentar
Consumul alimentar reprezintă ansamblul actelor decizionale realizate la nivel individual
sau de grup, cu privire la consumul de produse agroalimentare, destinate satisfacerii necesitățile
de hrană, prezente și viitoare, ținând cont și de procesele decizionale care preced și determină
consumul acestor produse.
Consumul alimentar este inflentat de un grup de factori :
 factorii nevoilor fiziologice cum ar fi dimensuiunile
corporale,varsta,sexul,efortul depus.
 nevoia individului de sustante nutritive

 criteriile de segmentare influenteaza stilul de viata : , factori de natură socială
factori de natură economică , factori de natură demografică , factori de natură
culturală .
Urmarind consumul de produse agricole alimentare , rezulta faptul că gama mare o dețin
alimentele de zi c u zi, in stare pura (oua,legume,lapte etc.), transformate dar si cele festive.
Comportamentul alimentar al consumatorilor difera de la o țară la alta, sau în cadrul
aceleași țări de la o regiune la alta .
În țările dezvoltate, în cazul familiilor se observă o omogenizare a consumului alimentar.
Un domeniu important al studiului consumului în sistemului agroalimentar, poate fi
considerat acela al calității produselor alimentare.
Produsele alimentare sunt supuse unor analize a calitatii alimentare si se realizeaza prin
studii de laborator sau organoleptice.
Metodele de laborator, fără a se ține cont de locul și momentul în care sunt efectuate
analizele, oferă rezultate riguroase și comparabile.
Modelul de consum alimentar presupune acea noțiune com plexă care explică mecanismul
comportamental de cumpărare și consum al consumatorului, făcând referire la modalitățile
oamenilor de a -și organiza consumul, practicile alimentare, natura și calitatea alimentelor
consumate, raportările consumului față de com portamentul alimentară .

1.3 Politica europeana privind piata produselor agroalimentare

Cerințele de siguranță și de calitate ale consumatorilor constituie o responsabilitate
extrem de importantă pentru Uniunea Europeană.
Dintre toate instituțiile di n Uniunea Europeană, Comisia Europeană reprezintă instituția
care are competențe și responsabilități largi în domeniul politicii privind calitatea produselor
agroalimentare.
Politica europeană de promovare a calității produselor agroalimentare constituie
componenta de bază a politicii agricole comunitare (PAC). Se orientează în același timp
întreprinderilor, autorităților publice și consumatorilor și vizează stabilirea unui cadru de
referință necesar pentru îmbunătățirea calității produselor agroalimentar e, a competitivității
întreprinderilor europene și a vieții cetățenilor.

Având în vedere întreprinderile agricole și alimentare europene, politica se orientează
spre calitate și presupune implementarea Managementului Calității Totale (T.Q.M.).
Integrarea în Uniunea Europeană, face referire la dezvoltarea agriculturii ecologice și
diversificarea produselor agroalimentare ecologice pe piața internă sunt prevăzute acțiuni
specifice cum sunt :
 promovarea termenului de agricultură ecologică;
 calificarea "actorilor" din acest sector;
 acordarea de sprijine producătorilor pe întreaga perioadă a conversiei;
 realizarea unui sistem informațional accesibil, despre agricultura ecologică.
Având în vedere principalele elemente strategice de dezvol tare a diversificării produselor
ecologice pe piață, delimităm obiectivele agriculturii ecologice sintetizate astfel :
 evitarea formelor de poluare, la nivelul produselor și mediului;
 menținerea fertilității naturale a solurilor, asigurându -se o manieră durabilă
securitatea alimentară a planetei;
 posibilitatea permiterii agricultorilor un nivel decent de viață;
 producerea de alimente sau produse agroalimentare calitative în cantități suficiente,
potrivit cărora depinde sănătatea consumatorilor.
Pentru sectorul agriculturii ecologice se are în vedere strategia politicii agricole din
România care are ca obiective:
 dezvoltarea producției și a unei piețe interne de produse agroalimentare;
 armonizarea regulilor de producție și de inspecți e;
 crearea disponibilului pentru export pe fiecare tip de produse;
 realizarea exportului pe baza mărcii proprii a țării;
 informarea și sensibilizarea consumatorilor, de a se orienta către consumul de
produse agroalimentare ecologice .
Regulile și principiile specifice agriculturii ecologice reprezintă ceva obișnuit în viața
socială și în cadrul politicilor agricole, chiar dacă ele aparțin viitorului.
Pe plan mondial se susține pe baza unor instrumente juridice, instituționale și finan ciare
integrarea protecției mediului în ansamblul activităților socio -economice, creșterea
performanțelor economice și ecologice, dar și schimbarea modelelor de producție și de consum.
Alții factorii specifici produselor ecologice, care au un ritm de dezv oltare mult mai rapid decât

alt sector agricol sunt reprezentanții prin: temerile privind mediul înconjurător, sănătatea
persoanelor și a animalelor și ingineria genetică.

1.4 Strategiile de perfecționare a sectoru lui produselor agro -alimentare

Analizând creșterea performanței sectorului agricol și a competitivității produselor agro –
alimentare, Strategia națională de dezvoltare prevede următoarele sarcini:
 modernizarea infrastructurii de producere și de dezvoltare a infrastructurii de
piață a prod uselor agro -alimentare;
 reorganizarea serviciilor/sistemelor sanitare veterinare armonizate la cerințele
Uniunii Europene în scopul asigurării inofensivității produselor alimentare și
promovarea exporturilor;
 îmbunătățirea calității educației în domeni ul agrar, inclusiv a formării
profesionale continue;
 forticarea serviciilor de extensiune rurală;
 reformarea și consolidarea sistemului de cercetare științifică și dezvoltare
tehnologică a sectorului agro -alimentar;
 crearea unui parteneriat eficient între știința, educație și extensiune în agricultura
.
Printre obiective dezvoltării agro -industriale, menționăm:
 adaptarea standardelor la cele ale Uniunii Europene și asigurarea inofensivității
alimentare inclusiv prin: revizuirea cadrului legislativ -normativ; elaborarea
reglementarilor tehnice în domeniul agro -alimentar; perfectarea și aprobarea normelor
sanitar; crearea, dotarea, desemnarea sistemelor de laboratoare de încercări pentru
evaluarea conformității produselor alimentare destinate pieței int erne și exportului
comunitar, precum și racordarea acestora la standardele și normele europene etc.;
 sporirea competitivității sectorului agro -industrial;

 îmbunătățirea competențelor producătorilor agricoli și persoanelor care își
desfășoară activitatea în sectorul agro -alimentar, în vederea asigurării unui
management mai eficient al exploatațiilor agricole;
 îmbunățirea competitivității gospodăriilor agri cole;
 modernizarea și modificarea sectoarelor de procesare și comercializarea
produselor agricole; conservarea calității solului – mijlocul principal de producție
agricolă – ridicarea productivității prin sporirea investițiilor și inovațiilor în sector;
 dezvoltarea pieței agricole;
 dezvoltarea infrastructurii de piață și îmbunătățirea canalelor de distribuție –
perfecționarea competențelor producătorilor și antreprenorilor agricoli în domeniul
marketingului .

3. Dinamica sectorului de agricultură ecologică in Romania

Agricultura eco reprezinta un sistem dinamic cu un ritm de crestere annual de 23 %. In
anul 2007, suprfetele de cultivare din punct de vedere ecologic a crescu a fost de 131.000 ha din
care 46.000 ha suprafata in conversie . Cea mai mare creste a avut loc in anul 2012 cand
suprfetele in sistemul ecologic au crescut cu 45% fata de anul precedent , reprezentand cca.
4,3% din totalul suprafetei agricole utilizate a Romaniei.

Sursa : Eurostat

Sursa: MA DR

Dinamica suprafetelor cultivate cu principalele culturi

In sectorul animalelor, in anul 2012 s -a notat o crestere a efectivului de animale crescute
prin metoda de productie ecologica, iar cele mai importante cresteri sunt in randul ovinelor si a
caprinelor. In sectorul apicol s -au inregistrat unnumar record de 102.000 de familii de albine.

Sursa : MADR

Numarul operatorilor (producatori,procesatori si comercianti) inregistrati in agricultura
ecologica la M.A.D.R este de 10562 in anul 2016. In l egatura cu sectorul de procesare de
produse se inregistreaza o crestere mare a numarului de procesatori, iar gama de produse este
mult mai diversificata ca urmare a concurentei de pe piata si cuprinde produse de origine din
soia,lapte,ulei din floarea soar elui,orez,fulgi de cereale, ceaiuri din plante, produse de origine
apicola si vin ecologic.

Dimensiunea exploatatiilor inn subramura ecologica, in sectorul vegetal incepe de la 100
de mp pentru solarii si poate ajunge pana la 2 000 de ha pentru cuturile de camp .Suprafata medie
a unei exploatatii fiind de 20 -25 de ha.

Piata produselor ecologice in Romania

Piata BIO din Romania are continuitate in principal din cauza ofertei pentru ca produsele
aflate pe piata trezesc interesul consumatorilor. ” Pentru următorii 5 ani, piața BIO din România
are cel mai mare potențial de creștere din industria organică (europeană)”, potrivit declarației
consultantului pentru Monitorul Organic European, Amarjit Sahota .
Pentru alcatuirea pietei este nevoie de schibare de mentalitate si a stilurilor de viata,
precum si a educarii si informarii poporului avand in vedere noutatea si tehnologia de la baza
produselor.
Problema principala a pietei romanesti este cauzata de faptul ca pe piata produselor
ecologice exista un numar foarte mic de procesatori, iar materia prima este exportata si se
intoarce inapoi in tara sub forma de produse cu un pret mult mai mare. Pe piata romaneasca ,
gama produselor este destul de restransa. Alimentele sunt importate din Europa ,cele mai bine
produse vantute fiind laprel,iaurturile,fructele si legumele. In Romania veniturile totale din
vanzare nu depasesc 10 milioane de euro adica 1% din piata de retail fata de media europeana
care este de 5 procente.
Pe piața internă s-au comercializat: legume si fructe proaspete, produse
procesate din fructe si legume, ceaiuri de plante, pâine, paste făinoase, făină, produse

procesate din lapte de vaca si oaie (unt, telemea de oaie) ouă, ulei, vin obținut din struguri
certificați ecologic, produse procesate din so ia, miere etc.

Alimentele ecologice sunt cotate cu un pret mai mare decat cel al alimentelor
agroalimentare normale , asta se intampla peste tot in lume . Motivele pentru pretul ridicat sunt :
– Materia prima este mult mai scumpa
– Materia prima este mai gre u de procesat
– Procesul de productie este mai indelungat
– Este necesar personal numeros si specializat
– Productia trebuie sa respecte anumite standarde
– Bolile plantelor trebuiesc tratate cu ceaiuri
– Raportul dintre costul de productie si pretul produsului

Startul productiei are nevoie de un timp lung, pana la 2 ani , din perspectiva conversiei
produselor. Aceasta activitate necestita inspectii ale organelor de inspectie acreditate si
inregistrarea la MADR. Productia este cu pana la 50% mai mica decat in agricu ltura traditionla,
insa pretul de export poate fi de trei ori mai mare.
Pretul mai este influentat si de faptul ca alimentele BIO nu au un termen de valabilitate
atat de mare pentru ca toti conservantii chimici sunt inlocuiti cu conservanti naturali. De
exemplu laprele fermentat bio si lipsa conservantilor face ca laptele sa se altereze mult mai
repede.

Pe piata ecologica din Romania se gasesc urmatoarele :
– Fructe
– Produse apicole
– Vinuri,sucuri
– Uleiuri
– Produse din soia
– Mancare pentru copii
– Suplimente alimentare

Chiar daca Romania este inca la inceput de drum in privinta agriculturii bio, la ultimul
targ de la Nurenberg destinat produselor bio , Romania a fost desemnata ca fiind „tara anului”
votata de peste 50 de producatori, principalele culturi or ganice fiind urmatoarele:
Cerealele certificate ecologic – cele mai intalnite sunt soia,graul si porumbul pentru care
exista cereri de pe piata americana si canadiana. Cele mai populare produse in randul culturilor
de cereale sunt painea si pastele faiuno ase , astfel peste 50% din cereale sunt date catre export.
Totodata si cerealele furajere bio sunt cautate foarte mult pe piata americana , chiar daca
paradoxal america este „patria” porumbului , dar cererea este foarte mare datorita animalelor
crescute in sistem organic.
In sectorul oleaginoaselor ecologice fermierii cultiva din ce in ce mai mult plante
oleaginoase , fie ca este vorba despre seminte sau fructe. Culturiile preferate sunt cele de floarea
soarelui destinate uleiului bio cu aproximativ 10% di n productia totala.
Un alt sector care a luat amploare in ultimii ani este cel al strugurilor si produselor de
vinificatie , care s -au produs intensiv. Unele dintre cele mai apreciate sunt soiurile subcarpatice
dar si cele din nordul tarii. Strugurii sunt culesi in functie de sezon dupa vechile traditii urmand
apoi sa intre in posesia certificarii internationale ECOCERT.

Exportatori – Majoritatea produselor ecologice din Romania devin materie prima si se
intoarce in tara sub forma de produs.
"Peste 90% d in producția BIO din Româ nia merge la export: circa 50 de milioane de euro în
2006, iar în 2007 circa 80 de milioane de euro. Fructele de pădure, plantele medicinale, nucile,
ciupercile, cerealele ș i mierea de albine sunt bine cotate pe piața europeană în țări precum Italia,
Germania, Elveția și Olanda. Cantitatea d e produse pentru export crește î n fiecare an "
Cateva societati notabile care exporta din Romania sunt : Dorna, Dunarea Organics, Apiprodex.

Importatori – Cele mai multe produse din Romania van tode in magazine provin din
import. Printre problemele intalnite de importatori putem vorbi despre distributire , deoarce
trebuiesc incheiate contracte cu lanturile puternice de hypermarketuri, iar conditiile nu sunt deloc

usor de indeplinit. Cateva nume d e importatori notabili pot fi : Mega Image,Carrefour,Sano
Vita,Ecofruct .

Comercianti – in Romania exista multi comerciant mici, persoane fizice, dar si cateva
firme mari care sunt producatori si procesatori
Unul dintre magazine ar putea fii BIOCOOP din Sibiu care este unul dintre cele mai
mari magazine de produse bio si dateaza din anul 2004. Este condus in mare parte de producatori
si de procesatori.
CORADO FOOD comercializeaza preparate traditionale bazate pe carne ,oua , fructe si
legume, dulcuri, sucuri si vinuri, cafea dar si mancare pentru bebelusi si cosmetice.
COSUL VERDE este unul dintre primele magazine lansate pe piata in Cluj in mare par te
comercializeaza alimente dar si cosmetice ecologice, cum ar fii uleiuri vegetale bio , ceairui
,lapte ppraf bio. Infiinat in principal ca si magazin in centrul Clujului in ultima parte a anului au
deschis si un magazin online .

Sursa: MADR

Activitatea de inspectie si certificare a produselor este realizata de organele de
inspectie certificate , aprobate de catre Ministerul Agriculturii supusa legislatiei nationala si cea
europeana.

Piata produselor agroalimntare ecologice la nivelul Uniunii Europene

Agriculltura BIO incurajeaza adaugarea activitatilor complemantare in cadrul exploatatiei
agricole; favorizeaza sistemele de policultura dar si restrictii din punct de vedere al felrtilizarii si
utilizarilor de substante c himice pentru obtinerea produselor sanatoase si totodata eiminearea
riscului de contamina mediul iconjurator.
Agricultura organica este un sistem modern de a face agricultura fara a mai folosi
fertilizanti ,sustante chimbice, stimulatori si alte sisteme d e a accelera cresterea de animale sau
plante
Deviza sistemului ecologic este de a pr oduce hrana curata, benefica corp ului uman,
pastrand mediul inconjurator curat si pur. Un produs primeste certificare de ecologic daca are cel
putin 97% elemente ecologice .
La nivel mondial suprafata cultivata este de 31 milioane de hectare ,iar locul 16 este
ocupat de Romania dupa suprafata cultivata. La nivel european agricultura ecologica reprezinta o
medie de 5% din totalul suprafetei agricole.
Cel mai mare numar de f erme organice il are I talia , 30% din totalul europei, apoi fiind
urmata de Germania,Austria, Spania. Cea mai mare medie de consum a produselor bio este
inregistrata in Germania unde este de 5% apoi in Austria si Anglia. In tarile dezvoltate
agricultura or ganica reprezinta un segment de baza al pietei. In Danemarca s -au transformat in
sistem organic peste 300.000 ha,iar in Marea Britanie s -a cultivat 3% din suprafata totala
destinata agriculturii.

Cu 12 milioane de hectare certificate si urmad sa fie certi ficate , Europa a atins pragoul
de 6,7% de sistem organic din totalul suprafetei utilizate pentru agricultura. Din 2012 sectorul

organic a crescut cu aproape 2 milioane de hectare, iar in acelasi timp sectorul organice este in
crestere.
Spania,Italia, Franta si Germania inresgistreaza cele mai mari suprafete organice din
Europa, iar impreuna adunate acopera peste jumatate (54%) din totalul agriculturii organice din
Europa.
Agricultura ecologică combină cele mai bune practici de mediu, un nivel ridicat de
biodiversitate, conservarea resurselor naturale și standarde înalte de producție bazate pe
substanțe și procese naturale. Oferă un răspuns specific pieței pentru o cerere specifică a
consumatorilor, în timp ce livrează bunuri publice în ceea ce priveșt e protecția mediului,
bunăstarea animalelor și dezvoltarea rurală .

Totalul suprafetei ecologice in Europa Sursa : eurostat

Partea de teren agricol diferă în mod ecologic de la un stat membru la altul. Cea mai mare
parte a suprafeței de cultură dedicată agriculturii ecologice a fost înregistrată în Austria, unde
peste o cincime (21% sau 571 mii hectare) din suprafața agricolă t otală a fost cultivată ecologic

în 2016. A urmat Suedia (18% sau 553 mii hectare) și Estonia (18% sau 181 mii hectare). Pe
lângă acești artiști de top, Italia (14% sau 1 796 mii hectare), Republica Cehă (14% sau 489 mii
hectare), Letonia (13% sau 259 mii h ectare) au raportat, de asemenea, peste 10% din terenurile
agricole ecologice.

În schimb, agricultura ecologică nu a fost puternic dezvoltată în nouă state membre, în
care suprafața agricolă ecologică era sub 4% din suprafața agricolă: Malta (0,2% sau 24 de
hectare), România (1,7% sau 226 mii hectare) % sau 77 mii hectare), urmate de Marea Britanie
(2,8% sau 490 mii hectare), Olanda (2,9% sau 52 mii hectare), Bulgaria (3,2%, 161 mii hectare) ,
Ungaria (3,5% sau 186 mii hectare) și Polonia (3,7%, 537 mii he ctare).

Trebuie remarcat faptul că importanța sectorului ecologic este, în general, mai scăzută în
regiunile cu câmpie unde prevalează sisteme de producție mai intense.
Agricultura ecologică își propune să fie o formă de producție agricolă mai durabilă di n
punct de vedere ecologic, combinând cele mai bune practici ecologice și subliniind protecția
biodiversității și conservarea resurselor naturale. De asemenea, se subliniază standardele ridicate
privind bunăstarea animalelor și evitarea intrărilor chimice sintetice, cum ar fi îngrășămintele,
pesticidele și organismele modificate genetic . Deși în ultimii ani sa înregistrat o dezvoltare
rapidă a sectorului ecologic în Europa, cu o creștere de aproximativ 500 000 de hectare pe an în
decursul ultimului deceniu , în anul 2012 supraf ața agricolă ecologică din UE a fost de numai
5,7% suprafața agricolă totală utilizată în Europa. Cele mai multe terenuri agricole ecologice
sunt în țările care au aderat la UE înainte de 2004, în care legislația națională și UE au con tribuit
la dezvoltarea sectorului.

Principalele produse ecologice in Uniunea Europeana

Există o serie de produse individuale care au câștigat o parte considerabilă a
respectivelor piețe totale din punct de vedere al valorii vânzărilor:

 În multe țări, ouăle ecologice reprezintă una dintre poveștile de succes din cadrul
pieței cu amănuntul total. Elveția și Franța, de exemplu, ating cotele de piață în
valoare de peste 20%. În celela lte tari media pentru productia de oua ecologice
este de 12%.
 Fructele și legumele organice continuă să fie achiziții ex trem de populare printre

europeni ecologici. Legumele organice au cele mai mari cote de piață după ouă,reprezentând
între 9% și 15% din valoarea vânză rilor tuturor legumelor vândute i n Elveția, Austria și
Germania. D e exemplu, morcovii proaspeți, ,au o cotă de piață de 30% în Germania .
 În unele țări, produsele lactate ecologice ating cotele de piață de aproximativ 5%
din totalul produselor lactate. În Elveția, acestea ajung chiar la 10%
 Produsele individuale pot ajunge la cote de pi ață mult mai mari. În Germania,
alimente pentru copii ecologice și înlocuitorii de carne, au atins peste 40%. În multe țări și în
special în Europa de Nord, produsele de origine animală, în special laptele și produsele lactate,
reprezintă o proporție ridicată a tuturor produselor ecologice vândute (până la 20%). Carnea și
produsele din carne sunt foarte reușite și reprezintă aproximativ 10% din piața ec ologică din
Belgia, Olanda, Finlanda și Franța .
 Painea și de panificație sunt foarte importante în gama de produse ecologice,
cu aproximativ 10% din piață, în Elveția, Olanda, Franța, Suedia, Finlanda și Germania.