See discussions, stats, and author profiles for this publication at: [631848]

See discussions, stats, and author profiles for this publication at:
https://www.researchgate.net/publication/49583975
Experienta Romaniei in aplicarea standardelor
internationale de raportare financiara si a
standardelor internationale de…
Article
· June 2010
Source: DOAJ
CITATIONS
0
READS
94
3 authors
, including:
Ionel Jianu
Bucharest Academy of Economic Studies
15

PUBLICATIONS

4

CITATIONS

SEE PROFILE
All content following this page was uploaded by
Ionel Jianu
on 21 January 2016.
The user has requested enhancement of the downloaded file.
All in-text references
underlined in blue
are added to the original document
and are linked to publications on ResearchGate, letting you access and read them immediately.

169The Romanian Experience in the Implementation
of the International Financial Reporting
Standards and of the International Accounting
Standards for the Public Sector
Abstract
The transition to the international accounting
standards represents a complex technical
construction that involves signi ficant resources,
financial, as well as human, capable to face
multiple changes. This article presents the way in
which the international accounting standards were
implemented in Romania, by re flecting the multiple
changes made in the accounting regulation domain,
with the purpose of outlining the advantages and
disadvantages involved by this implementation. In
the last ten years, in Romania, the transformations
and the changes in the accounting system followed
a direction that aimed, first of all, the harmonization
with the European accounting directives and
international accounting standards (in the past), the
conformity with the European accounting directives
(in the present) and probably, the conformity with
international accounting standards (in the future).
Key words: international accounting
standards, international financial reporting
standards, international public sector accounting
standards, accounting regulation, accounting
harmonization, RomaniaEXPERIEN ȚA ROMÂNIEI
ÎN APLICAREA STANDARDELOR INTERNAȚIONALE
DE RAPORTARE FINANCIAR Ă
ȘI A STANDARDELOR
INTERNAȚIONALE
DE CONTABILITATE PENTRU SECTORUL PUBLIC
Mihai RISTEA
Iulia JIANUIonel JIANU
Mihai RISTEA
Prof. univ. dr., Catedra de Contabilitate, Audit și Control
de Gestiune, Facultatea de Contabilitate și Informatică de
Gestiune, Academia de Studii Economice, Bucure ști, România
Tel.: 0040-213-191.900E-mail: [anonimizat]
Iulia JIANU
Lect. univ. dr., Catedra de Contabilitate, Audit și Control
de Gestiune, Facultatea de Contabilitate și Informatică de
Gestiune, Academia de Studii Economice, Bucure ști, România
Tel.: 0040-213-191.900E-mail: [anonimizat]
Ionel JIANU
Doctorand: [anonimizat], Audit și Control de
Gestiune, Facultatea de Contabilitate și Informatică de
Gestiune, Academia de Studii Economice, Bucure ști, România
Tel.: 0040-213-191.900E-mail:
[anonimizat]
Revista Transilvan ă
de Științe Administrative
1 (25)/2010, pp. 169-192

1701. Introducere
În ziua de ast ăzi ne aflăm în fața unor procese ireversibile și de interes pentru
contabilitate, precum: globalizarea economiilor, crearea societ ăților transna ționale,
creșterea capitaliz ării bursiere, dezvoltarea pie țelor de capital și apariția de noi produse
financiare. Contabilitatea, ca știință socială, s-a modelat și s-a perfec ționat de a șa
manieră încât să răspundă cerințelor informa ționale ale momentului. Perfec ționarea
implică schimbare, iar contabilitatea a evoluat în timp, ca sistem deschis, receptiv la
modificarea mediului politic, economic, social și cultural1.
În prezent, contabilitatea a evoluat pe o alt ă treaptă a cunoașterii, proces determinat
de schimb ările profunde care au avut loc în sfera economicului, sub iner ția procesului
de globalizare. Prin urmare, ideea adopt ării unui limbaj comun de raportare financiar ă
în scopul dezvolt ării comparabilit ății la nivel interna țional a devenit o realitate, urmare
a globaliz ării interna ționale a pie țelor financiare. Un rol important în adoptarea unui
limbaj unic la nivel interna țional îl au standardele interna ționale de raportare financiar ă2.
Din perspectiva metodei de aplicare, standardele interna ționale de raportare
financiar ă (IFRS) pot prezenta interes pentru normele na ționale în urm ătoarele
ipostaze: adoptarea direct ă ca norme na ționale; baz ă de referin ță pentru armonizarea
între național și interna țional; adoptarea ca norme pentru elaborarea și prezentarea
situațiilor financiare de c ătre entitățile multina ționale și marile societ ăți cotate pe
piețele financiare (Ristea et al. , 2008).
În 2002, Uniunea European ă a decis ca toate entit ățile europene cotate s ă adopte
pentru conturile lor consolidate, începând cu anul 2005, referen țialul interna țional
emis de organismul de drept privat IASB3. În acest sens, primul articol al reglement ării
1 Acest studiu este rezultatul proiectelor „Dezvoltarea unui model func țional de optimizare
a strategiei na ționale privind raport ările financiare ale entit ăților sectorului privat din
România”, CNMP 92-085/2008, proiect finan țat de Consiliul Na țional de Management
al Proiectelor și coordonat de Universitatea „Babe ș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Academia
de Studii Economice din Bucure ști și Universitatea de Vest din Timi șoara, precum și a
proiectului nr. 7832 „Doctorat și doctoranzi în triunghiul Educa ție-Cercetare-Inovare,
DOC-ECI”, proiect cofinan țat din Fondurile Structurale Europene, în cadrul programului
operațional pentru dezvoltarea resurselor umane 2007-2013 și coordonat de Academia de
Studii Economice din Bucure ști.
2 Până în anul 2003, standardele emise de organismul interna țional de normalizare
contabilă (International Accounting Standards Board – IASB) purtau denumirea de
standarde interna ționale de contabilitate (Interna ționale Accounting Standards – IAS).
Standardele emise de IASB dup ă anul 2003 se numesc standarde interna ționale de
raportare financiar ă (International Financial Reporting Standards – IFRS). În cadrul
articolului vom folosi doar termenul de IFRS, exceptând situa țiile în care utilizarea
termenului de standarde interna ționale de contabilitate este mult mai relevant ă.
3 IASB a fost creat în anul 1973 de organismele contabile profesionale din nou ă țări
(Germania, Australia, Canada, SUA, Fran ța, Japonia, Mexic, Olanda și Marea Britanie) cu
scopul emiterii de norme contabile care s ă fie utilizate pentru întocmirea și prezentarea
situațiilor financiare și promovarea accept ării și aplicării acestora în lume.

171Comisiei Europene 1606/2002 prevedea c ă „adoptarea și aplicarea standardelor
internaționale de contabilitate în Uniunea European ă are scopul de a armoniza
raportarea financiar ă a entităților economice (…) în scopul garant ării unui nivel
ridicat de transparen ță și comparabilitate a situa țiilor financiare”. Astfel, începând
cu 1 ianuarie 2005, 7.000 de grupuri europene cotate au abandonat reglement ările
contabile na ționale pentru a adopta standardelor interna ționale de raportare financiar ă
(IFRS). În realitate, au fost aproximativ 30.000 de entit ăți care apar țineau acestor
grupuri și care au aplicat standardele interna ționale de raportare financiar ă.
În Franța, decizia UE ca toate entit ățile cotate s ă aplice IFRS în conturile lor
consolidate a suscitat numeroase critici: revolu ția cultural ă adusă de IFRS într-o țară
caracterizat ă printr-un sistem de reglementare care a fost întotdeauna sub controlul
statului; orientarea spre pie țele financiare; utilizarea excesiv ă a conceptului de
valoare just ă; faptul c ă IASB nu este supus nici unui control politic, el reg ăsindu-se
sub controlul marilor cabinete interna ționale de audit (Raffournier, 2007, pp. 21-41).
Tort (2007, pp. 171-194) în urma unui studiu realizat asupra a șase entități franceze,
din sectoare diferite de activitate, care aplic ă IFRS în conturile consolidate, s-a
constatat c ă, în procesul implement ării IFRS, profesioni știi contabili au apelat la
propria judecat ă profesional ă procedând la o analiz ă aprofundat ă a traducerii contabile
a operațiilor și la aplicarea principiului pragului de semnifica ție. Aceasta s-a datorat,
în parte, caracterului incomplet al interpret ărilor normative ale referen țialului IFRS.
Rezultatele studiului sunt cu atât mai semnificative, cu cât majoritatea profesioni știlor
contabili consider ă IFRS ca interpretative (mai degrab ă decât impuse), uneori par țiale
și imprecise și, în unele cazuri, dificil de aplicat.
Un studiu realizat în 2004 asupra a 112 entit ăți europene cotate la Bursa de Valori a
evidențiat următoarele (Jermakowicz și Tomaszewski, 2006, pp. 170-196): majoritatea
entităților au adoptat IFRS, deoarece întocmeau situa ții financiare consolidate; procesul
este foarte scump, complex și cauzator de probleme; companiile nu se a șteaptă să scadă
costul capitalului lor prin implementarea IFRS; majoritatea companiilor sunt de acord
cu beneficiile și costurile implicate de tranzi ția la IFRS prin procesul de conversie;
companiile se a șteaptă să crească volatilitatea rezultatelor lor prin implementarea
IFRS; complexitatea IFRS a șa cum se remarc ă din ghidurile de implementare const ă
în schimb ările importante cerute de convergen ța contabil ă; majoritatea entit ăților
respondente nu ar fi adoptat IFRS dac ă nu ar fi fost obligate.
Așa cum se remarc ă din concluziile studiilor, ar p ărea că aplicarea IFRS creeaz ă
doar probleme, ceea ce nu este adev ărat. Pentru investitori exist ă costuri implicate
de înțelegerea și interpretarea situa țiilor financiare ale entit ăților străine, precum și
de dobândirea capacit ății de a compara situa țiile financiare ale entit ăților în procesul
luării deciziilor de investire. Adoptarea global ă de standarde uniforme reduce aceste
costuri și crește semnificativ investi țiile pe pie țele de capital str ăine (Covrig et al. ,
2007, pp. 41-70).
Este evident c ă IFRS reprezint ă un set de standarde de înalt ă calitate, îns ă există
diferențe privind percep ția asupra informa țiilor prezentate în func ție de reglement ările

172referitoare la protec ția investitorilor și sistemul legislativ al fiec ărei țări (Lang et al. ,
2006, pp. 255-284). În țările cu o puternic ă protecție a investitorilor, IFRS nu domin ă
standardele locale în ceea ce prive ște calitatea informa țiilor prezentate. În schimb,
în țările cu o slab ă protecție a investitorilor, cum este și cazul României, IFRS sunt
percepute ca având o calitate superioar ă. Rezultatele contradictorii privind calitatea
informațiilor prezentate conform IFRS, comparativ cu cele conform normelor na ționale,
a scos în eviden ță că IFRS servesc într-o mai mare m ăsură investitorilor str ăini decât
acționarilor locali (Raffournier, 2001; Kinnunen et al. , 2000, pp. 499-517).
IFRS impun profesioni știlor contabili un limbaj nou. Modific ările aduse de IFRS
sunt semnificative. Un exemplu în acest sens este rezultatul contabil care mult ă vreme
a fost considerat principalul indicator de m ăsurare a performan ței financiare a unei
entități economice, și care acum, conform IFRS, este înlocuit cu un alt indicator:
rezultatul global4 (Jianu și Jianu, 2008, pp. 72-88). În plus, în prezent, model ările
econometrice ale industriei financiare devin instrumente de lucru ale profesioni știlor
contabili, transformând considerabil munca lor de reflectare a faptelor verificabile în
estimări conven ționale privind viitorul (Chiapello, 2005, pp. 46-64).
Multitudinea și complexitatea informa țiilor care trebuie procesate și publicate
conform IFRS a condus, în prezent, la crearea de sisteme informatice performante care
să ajute entit ățile în procesul de aplicare efectiv ă a IFRS. Un exemplu în acest sens
este XBRL care este un limbaj bazat pe XML creat în scopul comunic ării electronice
a informa țiilor din domeniul afacerilor (Bonsón et al. , 2008).
Globalizarea economiilor a impus crearea de standarde interna ționale de contabilitate
și pentru sectorul public. Federa ția Interna țională a Contabililor5 a constituit în anul
1995 Organismul Interna țional de Normalizare Contabil ă pentru Sectorul Public
(International Public Sector Accounting Standards Board – IPSASB), cu scopul de a
elabora standarde contabile de înalt ă calitate destinate a fi utilizate de sectorul public
din întreaga lume pentru întocmirea situa țiilor financiare cu scop general. Consiliul
IPSASB func ționează ca organism normalizator independent, având ca obiective:
emiterea de standarde interna ționale de contabilitate pentru sectorul public (IPSAS);
promovarea accept ării lor și a convergen ței interna ționale cu aceste standarde; și
4 Rezultatul global reprezint ă suma dintre rezultatul contabil, pe de o parte, și câștigurile
și pierderile recunoscute direct în capitalul propriu, pe de alt ă parte; altfel spus, diferen ța
între capitalurile proprii dintre dou ă exerciții financiare succesive, exceptând tranzac țiile
cu proprietarii.
5 Federa ția Interna țională a Contabililor (IFAC) este organiza ția mondial ă a profesiei
contabile, fondat ă în 1977. IFAC afirm ă că misiunea sa este „de a servi interesul public, de
a întări profesia contabil ă la nivel mondial și de a contribui la dezvoltarea unor economii
internaționale puternice prin ini țierea și promovarea ader ării la standarde profesionale
de înaltă calitate, a procesului convergen ței interna ționale a acestor standarde, precum și
de a dezbate probleme de interes public, pentru care experien ța profesional ă este extrem
de relevant ă”.

173publicarea altor documente care ofer ă îndrumări privind problemele și experien țele
în raportarea financiar ă în sectorul public (IFAC, 2008).
Aplicarea standardelor IPSAS este considerat ă o veritabil ă revoluție, poate mult
mai important ă decât cea a standardelor IFRS pentru entit ățile economice, aceasta
deoarece institu țiile publice vor fi administrate asem ănător unei entit ăți private, cu
o contabilitate de angajamente, patrimonial ă și în partid ă dublă. Un exemplu în acest
sens este cazul Fran ței. Franța a introdus, începând cu 1 ianuarie 2006, standardele
IPSAS în contabilitatea sa public ă, la nivelul statului, apoi și la nivelul ministerelor
și a altor organiza ții publice na ționale. Au urmat cele 36.000 de comune, 100 de
departamente, 22 regiuni, 20.000 de grupuri precum comunit ățile și sindicatele
comunale, 50.000 entit ăți publice locale precum spitale, universit ăți, licee, deci în
total peste 100.000 de stabilimente care au necesitat peste 5.000.000 de func ționari
francezi direct sau indirect implica ți (Bricard și Scheid, 2005).
Uniunea European ă a decis s ă aplice IPSAS înc ă din 2005 ca referin ță pentru
întocmirea situa țiilor financiare din contabilitatea proprie. De asemenea, Organiza ția
Națiunilor Unite, Organiza ția pentru Cooperare și Dezvoltare Economic ă, Organiza ția
Tratatului Atlanticului de Nord au demarat procesul pentru aplicarea standardelor
IPSAS. Con știenți de interesul pe care îl prezint ă standardele IPSAS, Banca Mondial ă
și Fondul Monetar Interna țional inten ționează să ceară aplicarea acestor norme de
țările în care intervin, contribuind astfel la dezvoltarea utiliz ării standardelor IPSAS.
Experien ța european ă privind aplicarea standardelor IPSAS este relevant ă (Grigorescu,
2004, p. 116): Fran ța aplică din anul 1999 contabilitatea de angajamente în domeniul
public, dar întâmpin ă dificultăți în aplicarea IPSAS; Germania a preg ătit trecerea la
IPSAS; Marea Britanie folose ște contabilitatea de angajamente din anul 1995 și aplică
în prezent standardele IPSAS; începând din anul 2004 în Australia se aplic ă mixul
IPSAS-IAS denumit Australian Accounting Standards. În peste alte 50 de țări, printre
care enumer ăm Elveția, Canada, Noua Zeeland ă, Mongolia, Albania etc. standardele
IPSAS au fost efectiv aplicate în contabilitatea na țională și regional ă (Cardinaux et
al., 2007, pp. 630-635).
Rămâne de v ăzut cât timp va mai trece pân ă când tot mai multe țări vor aplica
standardele IPSAS, aceasta deoarece nici consiliul IPSASB, nici profesia contabil ă
nu au puterea de a impune conformitatea cu standardele IPSAS. Succesul eforturilor
IPSASB depinde de gradul de adoptare a acestor standarde de c ătre guvernele și
entitățile din sectorul public din întreaga lume, precum și de recunoa șterea și de
susținerea activit ății sale de c ătre multiplele și diferitele grupuri interesate care
acționează în limitele jurisdic țiilor sale. Un lucru este cert: standardele interna ționale
de contabilitate devin o cultur ă contabil ă internațională (Whittington, 2008, pp. 495-
502). România nu a stat pe loc în procesul implement ării standardelor IFRS și IPSAS
în cultura contabil ă națională, aceasta fiind supus ă în ultimii zece ani unui proces
continuu și complex de modificare a reglement ărilor contabile pentru asimilarea,
chiar și parțială, a culturii contabile interna ționale.

1742. Metoda de cercetare
În România, transform ările care au avut loc în plan contabil în ultimii zece ani au
fost profunde, sistemul contabil românesc fiind supus unui amplu și serios proces de
reformă, în scopul adapt ării acestuia la noile condi ții economice, politice, juridice
și, nu în ultimul rând, sociale. Unul din obiectivele procesului de reform ă a fost
acela de implementare a standardelor interna ționale de contabilitate. În ce m ăsură
a fost realizat acest obiectiv? Care au fost modific ările aduse de legiuitorul român
pentru realizarea acestui obiectiv? Care au fost avantajele dar și dezavantajele unui
asemenea demers? Este ceea ce ne propunem s ă realizăm prin prezentul studiu.
Pentru a r ăspunde la întreb ările de mai sus s-a recurs la o cercetare de tip normativ
prin care am realizat o analiz ă a manierei în care s-a derulat punerea în aplicare a
standardelor IFRS, respectiv IPSAS în România, în raport cu schimb ările care au avut
loc în reglement ările contabile din ultimii zece ani.
3. Rezultate și discuții
În perioada 1948-1989, economia României a func ționat dup ă criteriile specifice
unui mediu centralizat. Institu ționalizarea economiei planificate, în strâns ă legătură cu
acțiunea de na ționalizare, impuneau reorganizarea contabilit ății pe linia ra ționalizării
și normării acesteia. În acea perioad ă, cultura contabil ă din țara noastr ă a stat sub
semnul ideologiei sistemului politic, scopul principal al contabilit ății normate fiind
acela de a asigura documentarea planului de stat, atât în faza elabor ării, cât și în
faza execut ării. Anul 1949 a însemnat trecerea la contabilitatea normat ă și apariția
primului plan de conturi (Laptes și Possler, 2007). Adaptarea contabilit ății la cerin țele
informaționale ale economiei planificate a vizat îndeosebi experien ța sovietic ă.
În acest sens, la începutul anilor 1950 au fost traduse lucr ări de contabilitate ale
autorilor ru și și transformate în manuale de eviden ță contabil ă, care au reprezentat
bazele teoretice ale dezvolt ării unui nou sistem de contabilitate. Începutul anilor
1970 a reprezentat un moment al schimb ărilor, atât la nivelul legisla ției contabile,
prin apari ția de reglement ări privind organizarea și conducerea contabilit ății, cât și
datorită introducerii unui sistem de conturi bazat pe un cadru general.
După anul 1989, contabilitatea din România a fost supus ă reconsider ărilor și
reconectat ă la realit ățile contabile europene, dup ă mai mult de 4 decenii cât s-a
aflat sub rigorile impuse, în mare parte, de experien ța fostei URSS. O încercare de
resuscitare a sistemului vechi contabil a avut loc în perioada 1990-1993, acesta fiind ajustat cu noi concepte economice (exemplu: capital social, rezultatul exerci țiului)
și rămânând, sub aspectul modului de reprezentare, un sistem monist cu toate
caracteristicile acestuia (Minu, 2002). Perioada 1990-1993 a fost o perioad ă intermediar ă
între practicarea unui sistem contabil de tip sovietic și aplicarea unui sistem contabil
de inspira ție francez ă. Calu (2005, pp. 213-214) enumer ă următoarele caracteristici
specifice acestei perioade: adaptarea vechiului sistem contabil la noua conjunctur ă
economic ă; prezentarea în cadrul cursurilor universitare a sistemului contabil din

175Franța (sistem „ țintă” pentru România); construirea unui sistem contabil de inspira ție
franceză „modelat” de universitarii români și popularizarea acestuia (editarea de
cărți, ținerea de cursuri de preg ătire profesional ă). În aceast ă perioadă, în planul
normaliz ării contabile, a ap ărut Legea contabilit ății nr. 82/1991 și regulamentul de
aplicare al acesteia. Totodat ă, în anul 1992 a luat fiin ță Corpul Exper ților Contabili și
Contabililor Autoriza ți din România (CECCAR – organism independent) și Consiliul
Consultativ al Contabilit ății (organism în cadrul Ministerului Finan țelor Publice).
Datorită contextului socio-politic, dar și a unor factori culturali, începând cu
1994, România a aplicat un nou sistem de contabilitate, bazat pe modelul contabil
francez. În perioada 1994-1999, contabilitatea a fost conceput ă ca un instrument de
control, în care statul a jucat un dublu rol: de normalizator al sistemului contabil,
pe de o parte, și de utilizator privilegiat al informa ției contabile, pe de alt ă parte,
determinând o asimetrie în cererea și oferta de informa ții, în favoarea sa, în raport
cu ceilalți utilizatori.
4. Spre o armonizare a normelor contabile na ționale
cu directivele contabile europene și standardele IFRS
Accelerarea procesului de privatizare, dezvoltarea pie ței de capital și a economiei
libere de pia ță, precum și întărirea rela țiilor cu Uniunea European ă în vederea
procesului de aderare au impus dezvoltarea continu ă a sistemului de contabilitate
românesc, urm ărindu-se o cât mai bun ă armonizare cu prevederile directivelor europene
și cu standardele interna ționale de contabilitate. Sistemul contabil francez, introdus
începând cu 1 ianuarie 1994, a fost aplicat f ără prea mari modific ări până în anul 1999.
Începând cu anul 2000, normalizatorii români au optat pentru un sistem contabil
mixt, atât de influen ță european ă cât și interna țională. Premizele acestei schimb ări
au fost conturate înc ă din anul 1997 când a fost demarat Programul de Dezvoltare a
Sistemului Contabil din România care viza armonizarea contabilit ății naționale cu
cele dou ă referențiale contabile: european și interna țional. Acest lucru s-a realizat
prin apari ția Ordinului nr. 403/1999 pentru aprobarea reglement ărilor contabile
armonizate cu Directiva a 4-a a Comunit ății Economice Europene și cu Standardele
Internaționale de Contabilitate. Aplicarea în practic ă a acestor reglement ări s-a efectuat
într-o prim ă fază, în anul 2000, în mod experimental, la un num ăr de 13 societ ăți
comerciale și companii na ționale. În programul de experimentare au fost atrase și
implicate marile firme interna ționale de audit, care au efectuat auditarea situa țiilor
financiare întocmite de entit ățile cuprinse în programul respectiv.
Încă de la început, trebuie men ționat faptul c ă, în aceast ă perioadă, este vorba
de o aplicare par țială a standardelor IFRS. Cu toate acestea, schimb ările antrenate
de ordinul 403/1999 au fost majore datorit ă diferențelor existente între sistemul
național de la acea dat ă și standardele IFRS: lipsa unor componente fundamentale
ale situațiilor financiare precum situa ția fluxurilor de trezorerie și situația variațiilor
capitalului propriu; lipsa majorit ății anexelor la situa țiile financiare pe care standardele

176internaționale le cer; neadaptarea situa țiilor financiare la efectele infla ției (România
în acea perioada aflându-se în plin proces hiperinfla ționist); neîntocmirea de situa ții
financiare consolidate pentru societ ățile dintr-un grup; lipsa conceptului de impozite
amânate; faptul c ă în sistemul actual prevala juridicul asupra economicului și că
situațiile financiare erau întocmite în primul rând pentru uzul organelor fiscale.
Urmare a concluziilor desprinse din ac țiunea de experimentare, reglement ările
contabile au fost revizuite și îmbunătățite, elaborându-se Ordinul nr. 94/2001 pentru
aprobarea reglement ărilor contabile armonizate cu Directiva a 4-a a Comunit ății
Economice Europene și cu Standardele Interna ționale de Contabilitate. Sub inciden ța
prevederilor prezentului ordin au intrat ini țial 197 de persoane juridice reprezentând
societăți comerciale cotate la Bursa de Valori din Bucure ști, unele regii autonome,
companii, societ ăți naționale și alte entit ăți de interes na țional. Aceste reglement ări au
devenit obligatorii și pentru restul entit ăților mari, pe m ăsură ce acestea îndeplineau
cel puțin două din criteriile de m ărime specificate pentru perioada 2001-2005. Aceste
criterii de m ărime au avut aplicabilitate doar pân ă la 31 decembrie 2002.
Tabel 1: Criterii de m ărime conform Ordinului nr. 94/2001
Sfârșitul exerci țiului
fi nanciarCifra de afaceri
(Euro)Total active
(Euro)Număr de
salariați
31 decembrie 2001 peste 9 milioane peste 4,5 milioane 250
31 decembrie 2002 peste 8 milioane peste 4,0 milioane 200
31 decembrie 2003 peste 7 milioane peste 3,5 milioane 150
31 decembrie 2004 peste 6 milioane peste 3,0 milioane 10031 decembrie 2005 peste 5 milioane peste 2,5 milioane 50
Ordinul nr. 1.827/2003 privind modificarea și completarea unor reglement ări din
domeniul contabilit ății modific ă criteriile de m ărime (Tabel 2).
Tabel 2: Criterii de m ărime conform Ordinului nr. 1.827/2003
Sfârșitul exerci țiului
fi nanciarCifra de afaceri
(Euro)Total active
(Euro)Număr de
salariati
31 decembrie 2003 peste 7,3 milioane peste 3,65 milioane 150
31 decembrie 2004 peste 7,3 milioane peste 3,65 milioane 50
Entitățile care nu îndeplineau criteriile, dar care doreau s ă aplice standardele IFRS,
puteau alege s ă-și țină contabilitatea conform ordinului 94/2001, dac ă cererea lor
era acceptat ă de către Ministerul Finan țelor Publice (MFP). Impunerea criteriilor de
mărime consider ăm că nu a fost justificat ă, deoarece obliga și anumite entit ăți, care
nu erau cotate la Bursa de Valori, s ă aplice standardele IFRS. Totu și organismul de
normalizare considera acest lucru ca fiind favorabil, deoarece toate societ ățile care
intrau sub inciden ța Ordinului nr. 94/2001 trebuiau s ă-și auditeze situa țiile financiare.
Tendința de a armoniza reglement ările contabile atât cu directivele europene
cât și cu normele interna ționale a generat dificult ăți în aplicare, fiind cunoscut

177conflictul existent între modelul continental de contabilitate specific țării noastre și
modelul anglo-saxon specific referen țialului IFRS. Pentru rezolvarea acestei situa ții,
Ordinul nr. 94/2001 preciza c ă „dacă între directivele contabile europene și normele
internaționale exist ă o stare conflictual ă pe perioada de implementare a programului
de dezvoltare a sistemului contabil din România, entit ățile au posibilitatea s ă opteze
pentru aplicarea unuia din cele dou ă tratamente contabile, astfel încât s ă se asigure
prezentarea unei imagini fidele a evenimentului constatat”.
Studii recente au demonstrat c ă aspectele politice și sociale au jucat un rol important
în dezvoltarea și difuzarea standardelor IFRS (Chua și Taylor, 2008, pp. 462-473;
Skinner, 2008, pp. 282-288). Acest lucru se verific ă și în cazul României, unde
aplicarea standardelor IFRS, chiar și parțială, s-a realizat datorit ă unei decizii politice
și nu inten ției entităților de a aplica voluntar standardele IFRS. Decizia schimb ării din
contabilitatea româneasc ă s-a datorat Ministerului Afacerilor Externe din România,
care în anul 1996 a încheiat un acord cu Guvernul Marii Britanii prin care Know How
Fund a finan țat o echip ă de speciali ști scoțieni să consilieze Ministerul Finan țelor
Publice în problema reformei sistemului contabil românesc (King et al. , 2001, pp. 149-
171). Astfel s-a ajuns la armonizarea contabilit ății cu directivele contabile europene
și standardele IFRS.
Însă entitățile nu erau preg ătite pentru acest pas. Un studiu realizat în anul 2000,
în plin proces de armonizare a referen țialului contabil na țional la referen țialul
internațional, asupra entit ăților din Bucure ști cotate la Bursa de Valori, confirm ă
acest lucru (Iona șcu et al. , 2001, pp. I-III): managerii și personalul de execu ție din
domeniul financiar contabil nu sunt suficient informa ți în legătură cu IFRS; IFRS ar
trebui aplicate doar de firmele mari care doresc finan țare pe pia ța de capital; IFRS
ar fi trebuit aplicate dup ă ce piața de capital din România devine semnificativ ă.
Studii recente demonstreaz ă că armonizarea reglement ărilor contabile cu standardele
internaționale de raportare financiar ă s-a făcut înainte ca profesioni știi contabili s ă
fie pregătiți pentru aceast ă schimbare (Jianu et al. , 2009).
Pentru a asigura în țelegerea și aplicarea în practic ă a standardelor interna ționale
de contabilitate, în anul 2001, a fost elaborat de c ătre MFP un ghid practic de aplicare
a acestora (MFP, 2001). De și nu a avut caracter de reglementare, scopul acestui
ghid a fost acela de a facilita în țelegerea conceptelor, principiilor și problematicii
de ansamblu a standardelor IFRS, oferind posibile solu ții de aplicare a acestora, în
condițiile utiliz ării raționamentului profesional, inexistent pân ă la acel moment,
datorită caracterului puternic fiscal al contabilit ății. În acela și scop au fost traduse
standardele interna ționale de contabilitate în anul 2000 și anul 2001 de c ătre o editur ă
de prestigiu din România.
Tranziția la standardele IFRS nu a fost u șor de realizat, printre principalele tr ăsături
ale acesteia enumerând: apelul la estim ări și raționamentul profesional, ca elemente
de referin ță în fundamentarea solu țiilor contabile; introducerea cadrului IASB drept
cadru conceptual al contabilit ății române ști; adoptarea unor concepte din standardele
internaționale care nu proveneau din practica na țională, precum impozite amânate;

178introducerea de principii contabile noi, precum principiul primordialit ății economicului
asupra juridicului și principiul pragului de semnifica ție; existen ța deviațiilor de
la principiul intangibilit ății bilanțului, principiu cu tradi ție în contabilitatea din
România; aplicarea raportului cost/beneficiu în procesul de ob ținere a informa țiilor
financiar-contabile; utilizarea de noi baze de evaluare precum valoarea just ă, valoarea
actualizat ă etc. Aceast ă tranziție la standardele IFRS a permis cunoa șterea de c ătre
profesioni știi contabili din România a avantajelor folosirii în contabilitate a altor
baze de evaluare decât costul istoric, și anume valoarea just ă, valoarea actualizat ă
(Ristea și Jianu, 2009).
Începând cu 1 ianuarie 2003 s-au definit, pe de o parte, un sistem de contabilitate
dezvoltat, reglementat de Ordinul nr. 94/2001, și pe de alt ă parte, un sistem de contabilitate
simplificat, care se baza pe Ordinul nr. 306/2002 pentru aprobarea reglement ărilor
contabile simplificate, armonizate cu Directivele Europene6. Reglement ările contabile
simplificate destinate entit ăților mici și mijlocii din România nu respectau dezideratele:
simplitate, inteligibilitate, suple țe, adaptarea la particularit ățile entității, în cadrul lor
existând elemente specifice entit ăților mari, precum: proceduri specifice grupurilor și
consolid ării conturilor, instrumente financiare inclusiv elemente derivate, utilizarea
valorii juste în evaluare, informarea pe segmente etc.
5. Spre o conformitate a normelor contabile na ționale cu standardele IFRS
Potrivit strategiei ini țiale a normalizatorului contabil român, începând cu 1 ianuarie
2006, contabilitatea entit ăților din România trebuia s ă funcționeze, pe dou ă paliere:
pe de o parte, entit ăți considerate „mari” care s ă aplice reglement ările armonizate cu
directivele europene și standardele interna ționale de contabilitate și, pe de alt ă parte,
entități considerate „mici” care s ă aplice o variant ă simplificat ă a reglement ărilor contabile
armonizate doar cu directivele europene. Dar modific ările în cadrul normaliz ării contabile
nu s-au oprit aici. La doar câteva zile dup ă publicarea de c ătre IASB a versiunilor
revizuite a 13 standarde existente și emiterea primelor cinci IFRS, legiuitorul român a
emis Ordinul nr. 1.827/2003 privind modificarea și completarea unor reglement ări din
domeniul contabilit ății care prevedea c ă următoarele entit ăți vor adopta standardele
IFRS în întregime, începând cu situa țiile financiare ale anului 2005:
1. persoanele juridice care aplic ă Ordinul nr. 94/2001;
2. institu țiile reglementate și supravegheate de Comisia Na țională a Valorilor
Mobiliare;
6 Sistemul de contabilitate simplificat trebuia aplicat de entit ățile care la sfâr șitul anului
2002 îndeplineau cumulativ cel pu țin două din urm ătoarele trei criterii de m ărime: cifra
de afaceri < 5 milioane de Euro, total active < 2,5 milioane Euro, num ăr de salaria ți < 50.
Aceste criterii de m ărime au fost modificate de Ordinul nr. 1827/2003 privind modificarea
și completarea unor reglement ări din domeniul contabilit ății astfel: „începând cu exerci țiul
financiar 2005, Ordinul nr. 306/2002 va fi aplicat de persoanele juridice care îndeplinesc cumulativ cel pu țin două din urm ătoarele trei criterii de m ărime: cifra de afaceri < 7,3
milioane de Euro, total active < 3,65 milioane Euro, num ăr de salaria ți < 50”.

1793. instituțiile de credit;
4. societățile de asigurare, asigurare-reasigurare și brokerii de asigurare;
5. companiile și societățile naționale, regiile autonome și alte persoane juridice
de interes public nominalizate de MFP prin ordin al ministrului finan țelor
publice;
6. persoanele juridice care apar țin unui grup de societ ăți și intră în perimetrul
de consolidare de c ătre o societate-mam ă care aplic ă IFRS;
7. persoanele juridice care la sfâr șitul anului precedent îndeplinesc dou ă din
următoarele trei criterii: cifra de afaceri peste 7,3 milioane Euro; total a ctive
peste 3,65 milioane Euro; num ăr mediu de salaria ți peste 50; și
8. persoanele juridice, altele decât cele prev ăzute la lit. a) la g), pe baza aprob ării
date de MFP , ca urmare a op țiunii acestora de aplicare a IFRS.
Realitatea este c ă până în anul 2005 aproximativ 1.500 de entit ăți au ajuns s ă
întocmeasc ă situații financiare conforme cu standardele IFRS. Studiile efectuate
în anul 2005 asupra societ ăților mari care au trebuit s ă aplice standardele IFRS au
scos în eviden ță următoarele aspecte (Feleag ă și Feleagă, 2005): aceste entit ăți nu
au avut resurse financiare necesare implement ării în form ă și fond a unui sistem de
raportare bazat pe standardele IFRS; au existat dificult ăți în asimilarea standardelor
IFRS în rândul membrilor profesiei contabile, ace știa fiind obi șnuiți, mai degrab ă,
să facă raționamente fiscale decât economice; slaba deconectare a contabilit ății de
fiscalitate, deoarece în absen ța unor prevederi explicite în norma contabil ă, contabilii
aplică regula fiscal ă, ocolind prevederile standardelor IFRS; slaba con știentizare a
importan ței unui sistem de raportare bazat pe standardele IFRS de c ătre conducerea
entităților (trecerea la aplicarea standardelor IFRS a fost v ăzută ca o schimbare a formei
de prezentare a situa țiilor financiare, și nu ca o implementare a politicilor contabile
în acord cu realitatea economic ă și financiar ă a entităților).
Deși rezultatul nu a fost cel a șteptat, în ace ști ani s-a putut asigura un nivel bun de
cunoaștere a standardelor IFRS, mai ales datorit ă programului de formare profesional ă
inițiat de CECCAR în strâns ă colaborare cu mediul universitar (marile cabinete nu au
avut niciun interes în dezvoltarea cunoa șterii în domeniul IFRS, punând monopol pe
piața serviciilor contabile și de audit pentru entit ățile obligate s ă raporteze conform
referențialului interna țional). În plus, CECCAR a emis în anul 2004 câte un ghid
privind în țelegerea și aplicarea fiec ărui standard interna țional de contabilitate, iar,
din anul 2005, a preluat sarcina traducerii în fiecare an a standardelor IFRS, iar
din anul 2007 și a standardelor IPSAS. Totodat ă în anul 2006 a fost creat, în cadrul
său, Comitetul pentru IFRS, care reune ște cele mai înalte competen țe în domeniu
din România și care are urm ătoarele obiective (Bunea, 2006, pp. 201-217): analiza
incidenței deciziilor Comisiei Europene asupra evolu ției sistemului contabil na țional;
analiza reglement ărilor contabile na ționale și identificarea st ărilor conflictuale cu
prevederile din standardele IFRS; formularea de solu ții menite s ă asigure coeren ță
reglement ărilor contabile na ționale cu prevederile IFRS și înaintarea lor organismului
de normalizare; extinderea programului de preg ătire profesional ă prin organizarea

180de cursuri pentru manageri, pentru speciali ști din bănci, din domeniul asigur ărilor,
din institu țiile publice etc.; supravegherea modului de implementare a standardelor
IFRS în entit ăți, prin sondaje și studii menite s ă pună în eviden ță eventualele surse
de dificult ăți; acordarea de consiliere membrilor profesiei în vederea solu ționării
dificultăților de aplicare a standardelor IFRS.
Un studiu realizat asupra factorilor de reglementare contabil ă din România a
scos în eviden ță următoarele aspecte (Iona șcu et al. , 2006, pp. 542-559): decizia de
a armoniza contabilitatea din România cu standardele IFRS, de și poate fi justificat ă
prin obiectivul integr ării europene, ea a fost, de fapt, un proces de implementare a
standardelor interna ționale de contabilitate început anterior, sub consilierea exper ților
britanici și la presiunile organismelor financiare interna ționale (Banca Mondial ă
și Fondul Monetar Interna țional) în scopul cre ării unui mediu de afaceri atractiv
pentru investitorii str ăini; maniera de aplicare a standardelor IFRS la o categorie
largă de entități a expus firmele române ști unor riscuri legate de eforturile mari de
implementare, îns ă, cu toate acestea, eforturile de adoptare a standardelor IFRS nu
au afectat negativ, de manier ă semnificativ ă, performan țele firmelor. Iona șcu (2008,
p. 28), în urma unui studiu realizat asupra entit ăților cotate la Bursa de Valori din
București, a scos în eviden ță costurile relativ mici ale implement ării standardelor
IFRS, aproximativ 30.000 Euro/entitate, ceea ce reprezint ă doar 0,035% din media
cheltuielilor opera ționale ale entit ăților investigate la 31 decembrie 2004.
6. Spre o conformitate a normelor contabile na ționale
cu directivele contabile europene
Dar implementarea ad litteram a standardelor IFRS, care trebuia s ă se facă începând
cu 1 ianuarie 2005, pentru un num ăr mare de entit ăți, conform Ordinului nr. 1.827/2003,
a luat o turnur ă „dramatic ă”. Aceasta deoarece în 2005, a ap ărut Ordinul nr. 1.752/2005
(modificat ulterior de Ordinul nr. 2.374/2007) privind aprobarea reglement ărilor
contabile conforme cu directivele contabile europene, ordin care urma s ă se aplice
începând cu 1 ianuarie 2006. Conform acestui ordin, toate entit ățile din România,
inclusiv cele care anterior au adoptat standardele IFRS, trebuie s ă aplice sistemul
contabil european. Marea schimbare a acestui ordin a constat, totodat ă, în deconectarea
parțială a contabilit ății de fiscalitate, astfel încât în contabilitate tranzac țiile economice
să fie reflectate conform realit ății lor economice și nu doar dup ă rațiuni fiscale. Criteriile
de mărime7, care anterior diferen țiau entitățile în aplicarea unui sistem dezvoltat sau
simplificat de contabilitate, sunt cele care acum determin ă dacă o entitate întocme ște
situații financiare anuale cu cinci elemente (bilan ț, cont de profit și pierdere, situa ția
modificărilor capitalului propriu, situa ția fluxurilor de trezorerie, anexe) sau situa ții
anuale simplificate, cu trei elemente (bilan ț, cont de profit și pierdere, anexe). Astfel
s-a trecut de la o armonizare a contabilit ății la o conformitate a acesteia cu directivele
contabile europene.
7 Cifra de afaceri > 7,3 milioane Euro; Total active > 3,65 milioane Euro; Nr de angaja ți >50.

181În prezent, Ordinul nr. 907/2005 (modificat de Ordinul nr. 2.001/2006 și Ordinul nr.
1.121/2006) privind aprobarea categoriilor de persoane juridice care aplic ă reglement ările
contabile conforme cu standardelor interna ționale de raportare financiar ă, respectiv
reglement ări contabile conforme cu directivele europene stabile ște, pentru entit ățile
economice ale c ăror valori mobiliare la data bilan țului sunt admise la tranzac ționare
pe o piață reglementat ă și care întocmesc situa ții financiare consolidate, începând
cu 1 ianuarie 2007 s ă aplice IFRS. Celelalte entit ăți considerate de interes public8 pot
aplica standardele IFRS la întocmirea situa țiilor financiare individuale sau consolidate,
pentru necesit ăți proprii de informare. Toate entit ățile care au obliga ția să aplice sau
au optat pentru aplicarea standardelor IFRS trebuie s ă asigure continuitatea aplic ării
acestora. În plus, Ordinul nr. 907/2005 precizeaz ă că „în relația cu statul, toate
entitățile, inclusiv cele care aplic ă standardele IFRS, întocmesc situa ții financiare
anuale conforme cu directivele contabile europene”.
Constatăm că, în raport cu inten ția inițială a normalizatorului contabil, în România
a avut loc o restrângere a aplic ării standardelor IFRS în favoarea directivelor contabile
europene. Consider ăm că este un demers pozitiv, având în vedere c ă prevederile din
aceste directive devin no rme juridice în dreptul contabil al fiec ărei țări membre a UE.
Chiar și așa, standardele IFRS înc ă domină directivele contabile europene, din punct
de vedere calitativ, deoarece, în situa ția în care o serie de reguli generale r ămân fără
răspunsuri concrete, reglement ările contabile preiau și integreaz ă o serie de rezolv ări
din cadrul general IASB și standardele IFRS. Cazul cel mai tipic este cel referitor la
definirea și recunoa șterea activelor, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor, dar s ă nu
uităm și rezolvările care apar în cazul unor situa ții particulare precum: contractele
de construc ții, subven ții guvernamentale, costul îndator ării, deprecierea activelor,
provizioane etc.
7. Idei reformatoare privind contabilitatea public ă din România
În numeroase țări, parlamentarii și contribuabilii repro șează instituțiilor publice o
ținere mediocr ă a conturilor lor, o lips ă de transparen ță și o comunicare neeficient ă.
Particularit ățile sectorului public au ocolit mult timp nevoia institu țiilor publice,
și în special a statului, de a prezenta informa ții transparente, pertinente și fiabile,
certificate de auditori externi. Pentru a r ăspunde acestei nevoi, trebuie s ă existe un
referențial contabil de calitate, bazat pe standardele interna ționale de contabilitate care
să integreze particularit ățile sectorului public, asigurându-se astfel comparabilitatea
datelor, transparen ța informa ției financiare, o responsabilitate veritabil ă și o bună
guvernare. Prin urmare, nevoia de informare tot mai acut ă în sistemul public, precum și
necesitatea oferirii de informa ții comparabile și transparente au avut drept consecin ță
8 Institu țiile de credit; societ ățile de asigurare și reasigurare; societ ățile de servicii de investi ții
financiare; societ ățile de administrare a investi țiilor și organismele de plasament colectiv,
autorizate/avizate de Comisia Na țională a Valorilor Mobiliare; entit ățile proprietate de stat;
entitățile care beneficiaz ă de sprijinul statului sau de garan ții ale statului.

182dezvoltarea și popularizarea standardelor IPSAS, standarde de înalt ă calitate cu
consecin țe benefice pentru întreaga economie mondial ă.
Consiliul IPSASB stabile ște pentru sectorul public, începând cu 1996, standarde
internaționale de contabilitate inspirate din standardele IFRS, dezvoltând totodat ă și
o doctrin ă originală asupra tuturor problemelor specifice sectorului public. Obiectivul
consiliului IPSASB const ă în elaborarea de standarde de raportare financiar ă de înaltă
calitate în scopul utiliz ării lor de c ătre institu țiile publice din întreaga lume și care
să fie bazate pe contabilitatea de angajamente9. Însă, deoarece contabilitatea public ă
din majoritatea țărilor este bazat ă pe contabilitatea de cas ă10, consiliul IPSASB a
elaborat și un standard bazat pe acest tip de contabilitate pentru a realiza mai u șor
trecerea spre contabilitatea de angajamente. Standardele IPSAS stabilesc criteriile de
recunoaștere, evaluare, descriere și prezentare a informa țiilor privind tranzac țiile și
evenimentele în situa țiile financiare cu scop general.
Standardele IPSAS sunt destinate a fi aplicate de toate entit ățile din sectorul
public11 precum guvernele na ționale, guvernele regionale, administra țiile locale și
entitățile guvernamentale, exceptând îns ă entitățile economice de stat care trebuie
să aplice standardele IFRS (IFAC, 2008). Pentru o mare parte din activitatea sa, un
guvern func ționează asemănător unei entit ăți private: vinde, cump ără, contracteaz ă,
plătește, încaseaz ă, urmărește obținerea de profit din tranzac țiile realizate, are
obligații în general pentru prestarea de servicii c ătre popula ție etc. Îns ă aplicarea
ad litteram în sectorul public a standardelor IFRS nu este posibil ă, deoarece ele nu
9 Când contabilitatea de angajamente fundamenteaz ă întocmirea situa țiilor financiare,
acestea vor include situa ția poziției financiare, situa ția performan ței financiare, situa ția
fluxurilor de trezorerie și situația modific ărilor în situa ția netă.
10 Când contabilitatea de cas ă fundamenteaz ă întocmirea situa țiilor financiare, situa ția
financiar ă primară este reprezentat ă de situa ția încasărilor și plăților în numerar.
11 Termenul de „entitate din sectorul public” folosit în cadrul standardelor IPSAS ar putea
crea confuzie cu termenul de „entitate public ă” folosit în cadrul reglement ărilor din
România. În Legea 84/2003 pentru modificarea și completarea Ordonan ței Guvernului nr.
119/1999 privind auditul public intern și controlul financiar preventiv, entitate public ă
este definit ă ca fiind „autoritate public ă, instituție public ă, companie/societate na țională,
regie autonom ă, societate comercial ă la care statul sau o unitate administrativ-teritorial ă
este acționar majoritar, cu personalitate juridic ă, care utilizeaz ă/administreaz ă fonduri
publice și/sau patrimoniu public. Prin urmare entit ățile publice, a șa cum sunt definite
de legea 84/2003 nu trebuie s ă aplice standardele IPSAS, ci standardele IFRS (în cazul
în care acest lucru ar fi permis). Termenul de „entitate din sectorul public” folosit în cadrul standardelor IPSAS este echivalent în România cu termenul de „institu ții publice”
definit de aceea și reglementare ca fiind „Parlamentul, Administra ția Preziden țială,
ministerele, celelalte organe de specialitate ale administra ției publice, alte autorit ăți
publice, institu țiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora,
indiferent de modul de finan țare a acestora”. Prin urmare, pentru a nu crea confuzii, în
cadrul articolului vom folosi no țiunea de institu ții publice, pentru acele entit ăți cărora
standardele IPSAS le sunt adresate.

183acoperă în totalitate tranzac țiile realizate de c ătre institu țiile publice. Exist ă domenii
proprii institu țiilor publice, asemenea tranzac țiilor fără contrapartid ă (impozite,
subvenții, transferuri), obliga țiilor și prestațiilor de natur ă socială, reconcilierilor
dintre contabilitate financiar ă, buget, contabilitate na țională, precum și evaluărilor
contabile ale activelor, concesiunilor din sectorul public etc.
Standardele IPSAS vor conduce la o îmbun ătățire semnificativ ă a calității situațiilor
financiare publicate de c ătre institu țiile publice și, în consecin ță, la o evaluare mai
informat ă a deciziilor care afecteaz ă resursele statului, ceea ce va cre ște transparen ța
și responsabilitatea. Standardele IPSAS sunt standarde contabile fiabile, stabilite de
manieră independent ă, printr-o procedur ă foarte riguroas ă și susținute de guverne,
organiza ții contabile profesionale și organiza ții interna ționale. În prezent pentru
sectorul public au fost adoptate 21 de standarde IPSAS inspirate din standardele IFRS
(IPSAS 1 – IPSAS 21), au fost create standarde proprii pentru domeniul particular al
sectorului public (IPSAS 22, 23, 24) și totodată a fost creat un standard dup ă metoda
contabilit ății de casă cu scopul introducerii metodei contabilit ății de angajamente. În
plus, 11 standarde IPSAS (IPSAS 1, 3, 4, 6, 7, 8, 12, 13, 14, 16, 17) au fost revizuite în
2007 în scopul lu ării în considerare a schimb ărilor care au intervenit în standardele
IFRS în perioada 1996-2006. Principalele diferen țe dintre primele 21 de standarde
IPSAS și standardele IFRS din care s-au inspirat sunt urm ătoarele: comentariile
suplimentare din standardele IPSAS fa ță de standardele IFRS pentru a clarifica
aplicabilitatea standardelor la contabilitatea institu țiilor publice; defini ții diferite
ale termenilor folosi ți în standardele IPSAS fa ță de standardele IFRS; terminologia
utilizată în anumite cazuri de IPSAS fa ță de cea din standardele IFRS.
Printre cele mai semnificative modific ări impuse de standardele IPSAS putem
aminti: aplicarea principiului patrimoniului care presupune înregistrarea imobiliz ărilor
la activ și amortizarea lor în fiecare an; aplicarea principiului pruden ței care impune
recunoașterea de provizioane chiar și cele pentru pensii; prezentarea situa țiilor financiare
în număr de cinci: situa ția poziției financiare/bilan țul, situația performan ței financiare/
contul de profit și pierdere, situa ția fluxurilor de trezorerie, situa ția modific ărilor
activelor nete/capitalurilor proprii, anexele la situa țiile financiare; trecerea de la
contabilitatea de cas ă la contabilitatea de angajamente. În contextul ader ării României la
Uniunea European ă, pentru îndeplinirea angajamentelor asumate, de convergen ță și de
implementare a aquis-ului comunitar, normalizatorii contabili români au ini țiat măsuri
care au vizat suplimentarea contabilit ății de casă cu contabilitatea de angajamente.
Analizând reforma contabilit ății publice din România, cadrul juridic na țional s-a
îmbogățit în timp, prin asimilarea treptat ă a elementelor specifice contabilit ății de
angajamente, urmare a emiterii urm ătoarelor reglement ări:
– Ordinul nr. 1.394/1995 privind clasificarea indicatorilor finan țelor publice;
– Legea contabilit ății nr. 82/1999;
– Legea privind finan țele publice nr. 500/2002;
–Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 45/2003 privind finan țele publice locale; și

184 –Ordinul nr. 1.917/200512 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
organizarea și conducerea contabilit ății institu țiilor publice, Planul de conturi
pentru institu țiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aplicabil începând
cu 1 ianuarie 2006.
În anul 2004 a fost emis Ordinul nr. 1.461/2004 privind Normele metodologice
privind organizarea și conducerea contabilit ății patrimoniului institu țiilor publice,
Planul de conturi pentru institu țiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia prin
care s-a încercat armonizarea contabilit ății publice cu standardele IPSAS și directivele
contabile europene, ordin care s-a aplicat experimental începând cu 1 ianuarie 2005
timp de un an de c ătre o serie de institu ții publice13. Pe baza concluziilor desprinse
ca urmare a aplic ării experimentale a acestui ordin și a propunerilor efectuate de alte
instituții publice, au fost efectuate modific ări și complet ări, Ordinul nr. 1.461/2004
fiind apoi înlocuit de Ordinul nr. 1.917/2005, aplicabil de la 1 ianuarie 2006 de c ătre
toate institu țiile publice din România.
Prin Ordinul nr. 1.917/2005 s-a încercat, ca și în cazul agen ților economici,
armonizarea contabilit ății publice din România cu standardele IPSAS, pe de o parte,
și conformitatea contabilit ății publice cu directivele contabile europene, pe de alt ă
parte. Baza convergen ței contabilit ății publice din România cu standardele IPSAS o
reprezint ă situațiile financiare, ele realizând interfa ța dintre utilizatorii interni și externi,
naționali și interna ționali. În România, prin intermediul Ordinului nr. 1.917/2005
instituțiile publice trebuie s ă întocmeasc ă situații financiare care s ă ofere o imagine
fidelă a activelor, datoriilor, activelor nete, precum și a performan ței financiare și a
rezultatului patrimonial, cerin ță impună de directivele contabile europene. În plus,
setul de situa ții financiare care trebuie întocmit de institu țiile publice din România
se apropie foarte multe de cerin țele IPSAS. Astfel, situa țiile financiare trimestriale și
anuale întocmite de institu țiile publice cuprind: bilan țul, contul de rezultat patrimonial,
situația fluxurilor de trezorerie, situa ția modific ărilor în structura activelor nete, anexele
la situațiile financiare care includ politici contabile și note explicative, conturile de
execuție bugetar ă (Ordinul nr. 1.917/2005).
12 Ordinul nr. 1.917/2005 a fost modificat și completat prin Ordinul nr. 556/2006, prin
Ordinul nr. 1.649/2006, prin Ordinul nr. 1.187/2008, prin Ordinul nr. 3.471/2008 și prin
Ordinul nr. 529/2009.
13 Institu țiile publice care au aplicat experimental Ordinul nr. 1.461/2004: Direc țiile
Generale ale Finan țelor Publice din Jude țele Alba, Giurgiu, Hunedoara și Vrancea; din
cadrul Ministerului Finan țelor Publice – Agen ția Națională de Administrare Fiscal ă; 7
unități militare din cadrul Ministerului Ap ărării Naționale; Ministerul Administra ției
și Internelor; Serviciul Român de Informa ții; Administra ția Națională a Rezervelor
de Stat pentru activitatea sa proprie și pentru Unitatea Teritorial ă nr. 350; Ministerul
Public – Parchetul de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justiție pentru activitatea sa
proprie și pentru Parchetul de pe lâng ă Curtea de Apel Gala ți și Tribunalul Bucure ști;
Casa Jude țeană de Pensii Dâmbovi ța, Hunedoara și Vaslui; Administra ția Națională a
Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justi ției; Prim ăria Municipiului Gala ți; Primăria
Municipiului Pite ști; Primăria Municipiului Zal ău.

185Însă Ordinul nr. 616/2006 pentru aprobarea Normele metodologice pentru întocmirea
situațiilor financiare de c ătre institu țiile publice la 31 decembrie 2006 aduce modific ări
asupra componen ței situațiilor financiare întocmite de institu țiile publice. Astfel, setul
complet de situa ții financiare pentru exerci țiul financiar 2006 cuprinde: bilan țul,
contul de rezultat patrimonial, situa ția fluxurilor de trezorerie, conturile de execu ție
bugetară și anexele (Ordinul nr. 616/2006). Îns ă prin Ordinul nr. 3.769/2008 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situa țiilor financiare
ale institu țiilor publice la 31 decembrie 2008 se revine la componen ța inițială a
situațiilor financiare fixat ă prin Ordinul nr. 1.917/2005.
Potrivit reglement ărilor existente în domeniul finan țelor publice și a contabilit ății,
contabilitatea public ă din România cuprinde:
– contabilitatea veniturilor și cheltuielilor care presupune încasarea veniturilor și
plata cheltuielilor aferente exerci țiului bugetar14;
– contabilitatea general ă bazată pe principiul constat ării drepturilor și obligațiilor,
care să reflecte evolu ția situației financiare și patrimoniale, precum și excedentul
sau deficitul patrimonial15;
– contabilitatea trezoreriei statului; și
– contabilitatea destinat ă analizării costurilor programelor aprobate.
Reforma contabilit ății publice din România a avut urm ătoarele consecin țe la
nivel macroeconomic: cre șterea responsabilit ății ordonatorilor de credite; cre șterea
responsabilit ății funcționarilor publice; organizarea analitic ă a contabilit ății publice;
o mai bun ă gestionare a banilor publici; armonizarea sistemelor din România cu cele
ale Uniunii Europene; transparen ța informa țiilor publice, concomitent cu cre șterea
încrederii în statutul func ționarului public (Ionescu, 2006, p. 566); adoptarea unor
noi principii în contabilitatea public ă, precum principiul pruden ței care presupune
previzionarea pierderilor probabile, principiul independen ței exercițiilor, obligatoriu
a fi aplicat într-o contabilitate de angajamente.
Schimbările în cadrul contabilit ății publice din România în scopul atingerii
obiectivului de armonizare cu standardele IPSAS și de conformitate cu directivele
europene de contabilitate au fost profunde. Îns ă, în cazul în care schimb ările ar fi
impus o conformitate cu standardele ISPAS resurse financiare care ar fi fost implicate
ar fi avut o m ărime semnificativ ă. Facem aceast ă afirmație bazându-ne pe experien ța
Organiza ției Națiunilor Unite (ONU) care, pentru perioada 2006-2009, perioad ă de
tranziție pentru crearea condi țiilor necesare aplic ării standardelor IPSAS începând cu 1
ianuarie 2010, a prev ăzut în buget suma de 4.427.000 dolari (Organiza ția Interna țională
a Muncii, 2006).
Ne punem întrebarea, dac ă aplicarea standardelor IPSAS doar în cadrul unei
organizații a necesitat o sum ă atât de semnificativ ă, cât ar costa aplicarea standardelor
14 Contabilitatea de cas ă
15 Contabilitatea de angajamente

186IPSAS la nivelul tuturor institu țiilor publice din România? În mod sigur o sum ă pe
care, cel pu țin în prezent, țara noastr ă nu și-o poate permite. Probabil, în cazul în care
se va decide aplicarea standardelor IPSAS în România, implementarea ar trebuie s ă
se realizeze treptat, pe categorii de institu ții publice, plecând de la baza piramidei
(primării, spitale, institu ții de învățământ etc.) c ătre vârf (Guvern). Aplicarea efectiv ă
a standardelor IPSAS necesit ă totodată investiții importante în formarea personalului,
pentru elaborarea de reglement ări pertinente și rezolvarea problemelor contabile.
Standardele IPSAS sunt complexe mai ales pentru persoanele care nu au o formare
contabilă. În plus, dotarea institu țiilor publice cu sisteme informatice integrate este
absolut necesar ă pentru realizarea unei conformit ăți totale în aplicarea IPSAS.
Odată aplicate standardele IPSAS, acestea vor trebui auditate, ceea ce va solicita
cheltuieli financiare suplimentare. Certificarea conturilor conform standardelor
IPSAS nu poate fi realizat ă decât în condi țiile aplic ării integrale a standardelor. În
acest sens, IPSAS 1 Prezentarea situa țiilor financiare precizeaz ă: „Situațiile financiare
nu trebuie descrise ca fiind conforme cu Standardele Interna ționale de Contabilitate
pentru Sectorul Public decât dac ă ele sunt conforme cu toate cerin țele fiecăruia din
Standardele Interna ționale de Contabilitate pentru Sectorul Public”. Multor țări, deși
au aplicat standardele IPSAS, nu le-au fost certificate conturile în urma auditului
extern, deoarece nu respectau toate cerin țele din standardele IPSAS, în principal
datorită deficien țelor sistemului de control intern și a sistemului de informare.
Standardele IPSAS sunt complexe și dificil de interpretat chiar dac ă ele cuprind
și comentarii16, având un caracter economic și financiar care nu corespunde în
mod direct terminologiei juridice proprii fiec ărei țări. În plus, guvernele trebuie s ă
producă și standarde proprii deoarece standardele IPSAS nu trateaz ă toate tranzac țiile
specifice care apar în sectorul public. Fiecare institu ție public ă: stat, spital, organiza ție
publică internațională sau colectivitate local ă dispune de un sistem adaptat propriilor
caracteristici, în timp ce standardele IPSAS sunt uniforme, nefiind flexibile în func ție
de particularit ățile proprii fiec ărei institu ții publice. Totu și uniformitatea standardelor
IPSAS va facilita consolidarea conturilor institu țiilor publice din acela și sector de
activitate, de exemplu din institu țiile de înv ățământ, în scopul ob ținerii situa țiilor
financiare ale Ministerului Educa ției.
Adoptarea standardelor IPSAS prezint ă avantaje precum: cre șterea semnificativ ă
a calității raportării financiare de c ătre institu țiile publice; cre șterea credibilit ății
și transparen ței informa țiilor prezentate; un control intern mai bun și o mai mare
transparen ță a activelor și datoriilor; informa ții mai detaliate asupra costurilor utile în
facilitarea gestiunii axate pe rezultate; informa ții mai complete care faciliteaz ă gestiunea
și administrarea resurselor, furnizarea de presta ții eficace și obținerea de rezultate;
evaluarea responsabilit ății la nivelul tuturor resurselor pe care institu ția public ă le
gestioneaz ă; luarea deciziilor în leg ătură cu furnizarea resurselor sau dezvoltarea de
16 Standardele IPSAS emise pân ă în prezent dep ășesc 900 de pagini.

187noi activit ăți; evaluarea situa ției financiare, a performan ței și a fluxurilor de trezorerie
ale institu țiilor publice; o mai mare coeren ță și o mai bun ă comparabilitate a situa țiilor
financiare datorit ă faptului c ă fiecare standard cere prezentarea de informa ții uniforme,
detaliate și specifice.
8. Concluzii
În prezent, comunitatea contabil ă este animat ă de dorin ța puternic ă de normalizare
și aliniere a practicilor contabile la nivel interna țional, cu scopul de a cre ște
comparabilitatea informa țiilor difuzate prin situa țiile financiare. Preocup ările actuale
din domeniul contabilit ății se circumscriu dorin ței de a realiza un limbaj contabil
unanim acceptat, care s ă se regăsească în aplicarea unor principii și tratamente
contabile uniforme, ca fundament în construc ția situațiilor financiare. Este un demers
complicat, cu o traiectorie dictat ă uneori de anumite influen țe, și mai ales, cu o
dinamică extraordinar ă. Profesionistului contabil de ast ăzi îi revine dificila misiune
de a ține pasul cu actualiz ările și schimb ările frecvente ale reglement ărilor contabile,
decise, în mare parte, la nivel interna țional.
Astfel, în România, din anul 1999 și până în prezent, transform ările și schimb ările
din domeniul contabilit ății au urmat ( și urmeaz ă în continuare) un traseu care a vizat,
mai întâi, armonizarea cu directivele contabile europene și standardele interna ționale
de contabilitate (în trecut ), conformitatea cu directivele europene (în prezent) și
probabil, conformitatea cu standardele interna ționale de raportare financiar ă și
standardele interna ționale de contabilitate pentru sectorul public (în viitor). F ără să
minimizăm importan ța reglement ărilor contabile din ultimii zece ani, consider ăm că
dorința de armonizare concomitent ă a contabilit ății din România cu dou ă referențiale
contabile, directivele europene și standarde interna ționale de contabilitate, a dus, cel
puțin în cadrul entit ăților economice, la apari ția unor situa ții contradictorii, precum
amortizarea sau deprecierea fondului comercial, recunoa șterea pe cheltuieli sau
capitalizarea cheltuielilor de constituire etc.
Așa cum se remarc ă din expunerea realizat ă, MFP a fost principalul actor de
normalizare contabil ă din România. Aplicarea standardelor IFRS în România a avut
ca obiectiv principal crearea unui mediu de afaceri atractiv pentru investitori. Decizia
îndrăzneață a legislatorului român de aplicare efectiv ă și în întregime a standardelor
internaționale de contabilitate, de c ătre entitățile considerate mari, institu țiile de
credit, companiile de asigur ări, companiile de interes na țional, entit ățile cotate la
Bursa de Valori, precum și de către entitățile care f ăceau parte dintr-un grup în care
societatea mam ă aplica deja IFRS, începând cu 2005, consider ăm că a fost un lucru
bun în procesul de convergen ță contabil ă. Aceasta deoarece aplicarea efectiv ă a
standardelor IFRS este benefic ă pentru toat ă lumea: pentru entit ățile multina ționale
deoarece mic șorează costurile întocmirii situa țiilor financiare prin utilizarea unui
singur referen țial contabil; pentru celelalte entit ăți, deoarece au un acces mai ieftin
la piețele de capital; pentru investitori deoarece contabilitatea conform standardelor
IFRS are credibilitate și furnizeaz ă informa ții comparabile și pertinente pentru

188procesul decizional; pentru auditori, deoarece ace știa ar avea cuno ștințe doar despre
un singur sistem contabil.
Însă ceea ce p ărea un lucru frumos nu a durat decât un an. Emiterea Ordinului
nr. 1.752/2005, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2006, cerea tuturor entit ăților din
Romania s ă aplice directivele contabile europene. Nu a contat efortul f ăcut de entit ățile
care aplicaser ă standardele interna ționale de contabilitate pân ă atunci. Începând cu 1
ianuarie 2007 doar entit ățile ale căror titluri sunt cotate pe o pia ță reglementat ă sunt
obligate s ă aplice standardele IFRS și asta doar în conturile consolidate. În plus, în
relația cu institu țiile statului, toate entit ățile, inclusiv cele care aplic ă standardele
IFRS, întocmesc situa ții financiare anuale conforme cu directivele europene. Înc ă
un efort în plus pentru aceste entit ăți, deoarece publicarea a dou ă seturi de situa ții
financiare este costisitoare, și nu în ultimul rând, creeaz ă incertitudine în rândul
utilizatorilor informa ției contabile.
Pentru ca aplicarea standardelor IFRS s ă aibă succes, câteva deziderate sunt absolut
necesare: contabilitatea s ă fie deconectat ă de fiscalitate și un nivel înalt de formare în
rândul profesioni știlor contabili din entit ățile care aplic ă referențialul interna țional.
La data implement ării standardelor interna ționale de contabilitate, aceste deziderate
nu au fost respectate în România, îns ă s-au creat premizele respect ării lor. În prezent,
contabilitatea din România este deconectat ă de fiscalitate, mai r ămâne de dep ășit
doar bariera în cutuma practicianului contabil de a gândi din punct de vedere fiscal
toate tranzac țiile economice. În plus, schimb ările profunde și majore în domeniul
contabilit ății din România, din ultimii zece ani, au creat în rândul profesioni știlor
contabili ideea c ă trebuie s ă cunoasc ă standardele IFRS, astfel încât s ă fie pregătiți
în orice moment pentru o orientare a contabilit ății naționale la standardele IFRS, cel
puțin în cazul entit ăților mari.
Schimbările în cadrul contabilit ății publice din România au fost profunde în
scopul atingerii obiectivului de armonizare cu standardele IPSAS și de conformitate
cu directivele europene de contabilitate. Ca și în cazul agen ților economici, probabil
că în viitor, contabilitatea public ă din România va suporta în continuare modific ări
în scopul apropierii într-o cât mai mare m ăsură de standardele IPSAS. Experien ța
țărilor dezvoltate care aplic ă standardele IPSAS, precum și generalizarea la nivel
mondial a acestora, ne face s ă afirmăm, că probabil nu va mai fi mult pân ă când și în
România, contabilitatea public ă nu va mai fi doar armonizat ă cu standardele IPSAS,
ci conform ă cu acestea.
Apropierea tot mai mult a contabilit ății publice din România de contabilitatea
entităților private consider ăm că a permis introducerea indirect ă a standardelor IPSAS
în contabilitatea public ă din țara noastr ă. Iar România nu va avea decât de câ știgat
prin implementarea standardelor IPSAS, aceasta deoarece România se va dota cu:
un referen țial contabil de calitate, f ără de care nu exist ă o bună competitivitate și un
cadru precis; un sistem de control intern la nivelul fiec ărei structuri organizatorice,
sistem impus de standardele ISPAS și care va trebuie totodat ă să fie auditat, ceea
ce va permite corectarea eventualelor disfunc ționalități; un sistem transparent de

189informații comparative, asem ănător entităților din sectorul privat; o contabilitate
certificat ă în vederea asigur ării imaginii fidele a pozi ției financiare, performan ței
financiare și fluxurilor de trezorerie ale institu țiilor publice, aceasta deoarece orice
contabilitate conform ă cu standardele IPSAS trebuie auditat ă; ameliorarea comunic ării
financiare care s ă serveasc ă nu doar ca instrument de prezentare a unei imagini fidele
în conturi dar și ca instrument de pilotaj în vederea gestion ării eficiente a fondurilor
și în furnizarea de informa ții pertinente pentru luarea deciziilor.
Bibliografie:
1. Bonsón, E., Cortijo, V. și Escobaret, T., ‘Towards the Global Adoption of XBRL
Using International Financial Reporting Standards (IFRS)’, 2006, International
Journal of Accounting Information System , vol. 10, no. 1, pp. 46-60.
2. Bricard, A. și Scheid, J.C., ‘La convergence comptabilité publique/comptabilité
privée: une évolution continue’, Le 60e Congrès de l’Ordre des experts-comptables ,
Paris, 2005.
3. Bunea, S., „Analiza impactului procesului de convergen ță asupra evolu ției unor
sisteme contabile na ționale și învățăminte pentru România”, Congresul al XVI-lea
al profesiei contabile din România , București: Editura CECCAR, 2006, pp. 201-216.
4. Calu, D., Istorie și dezvoltare privind contabilitatea din România , București: Editura
Economic ă, 2005.
5. Cardinaux, P., Lambert, S. și Warpelin, L., ‘Les administrations publiques face aux
enjeux des normes IPSAS: L’exemple des Transports publics de Genève’, 2007,
Der Schweizer Treuhänder , vol. 81, no. 6, pp. 630-635.
6. Chiapello, E. și Medjad, K., ‘Une privatisation inédite de la norme: le cas de la
politique comptable européenne’, 2007, Sociologie du travail , vol. 49, no. 1, pp. 46-64.
7. Chiapello, E., ‘Les normes comptables comme institution du capitalisme. Une
analyse du passage aux normes IFRS en Europe à partir de 2005’, 2005, Sociologie
du travail , no. 47, vol. 3, pp. 362-382.
8. Chua, W.F. și Taylor, S.L., ‘The Rise and Rise of IFRS: An Examination of IFRS
Diffusion’, 2008, Journal of Accounting and Public Policy , vol. 27, no. 6, pp. 462-473.
9. Conover, C.M., Miller, R.E. și Szakmary, A., ‘The Timeliness of Accounting
Disclosures in International Security Markets’, 2008, International Review of
Financial Analysis , vol. 17, no. 5, pp. 849-869.
10. Covrig, V., DeFond, M. și Hung, M., ‘Home Bias, Foreign Mutual Fund Holdings,
and the Voluntary Adoption of International Accounting Standards’, 2007, Journal
of Accounting Research , vol. 45, no. 1, pp. 41-70.
11. Feleag ă, L. și Feleagă, N., Reformă după reformă: Contabilitatea din România în
fața unei noi provoc ări, București: Editura Economic ă, 2005.
12. Grigorescu, Ș.I., Bazele contabilit ății în administra ția public ă, București: Editura
InfoMega, 2004.
13. IASB (International Accounting Standards Board), Standarde Interna ționale de
Raportare Financiar ă (traducere), Bucure ști: Editura CECCAR, 2007.

19014. IFAC (International Federation of Accountants ), Standarde Interna ționale de
Contabilitate pentru Sectorul Public (traducere), Editura CECCAR, 2008.
15. Ionașcu, I, Stere, M., Afloarei, N., Albu, C., Chiperi, L., Filip, A., Gorgan, V., Marin,
A., Marinescu, I., Munteanu, M., Soare, I. și Stancu, M., „Studiu empiric privind
impactul Standardelor Interna ționale de Contabilitate asupra societ ăților din Bucure ști
cotate la Bursa de Valori”, 2001, Economie Teoretic ă și Aplicată, nr. 221, pp. 1-4.
16. Ionașcu, I., Iona șcu, M., S ăcărin, M. și Minu, M., „Percep ții ale normalizatorilor
contabili privind evolu ția contabilit ății române ști în contextul integr ării europene”,
Congresul al XVI-lea al profesiei contabile din România, București: Editura CECCAR,
2006, pp. 542-559.
17. Ionașcu, I., Internaționalizarea contabilit ății. Evoluții și consecin țe în mediul
românesc , București: Editura ASE, 2008.
18. Ionescu, L., „Standardele interna ționale de contabilitate pentru sectorul public
și reforma contabilit ății publice din România”, Congresul al XVI-lea al profesiei
contabile din România, București: Editura CECCAR, 2006, pp. 560-569.
19. Jermakowicz, E.K. și Tomaszewski, S.G., ‘Implementing IFRS from the Perspective
of EU Publicly Traded Companies’, 2006, Journal of International Accounting,
Auditing & Taxation , vol. 15, no. 2, pp. 170-196.
20. Jianu, I., „Auditul financiar-contabil moderator și integrator al procesului de
armonizare a raport ărilor financiare cu directivele europene și standardele
internaționale de raportare financiar ă”, 2009, Revista Audit Financiar , nr. 10, pp.
11-22.
21. Jianu, I. și Jianu, I., „Definirea și evaluarea performan ței – de la origini pân ă în
prezent”, 2008, Revista Contabilitate și Informatic ă de Gestiune , nr. 26, pp. 72-88.
22. King, N., Beattie, A., Cristescu, M. și Weetman, P., „Developing Accounting and
Audit in a Transition Economy: the Romanian Experience”, 2001, European
Accounting Review , vol. 10, no. 1, pp. 149-171.
23. Kinnunen, J., Niskanen, J. și Kasanen, E., ‘To Whom are IAS Earnings Informative?
Domestic versus Foreign Shareholders’ Perspectives’, 2000, European Accounting
Review , vol. 9, no. 4, pp. 499-517.
24. Lang, M., Wilson, W. și Raedy, J., ‘Earnings Management and Cross-listing: Are
Reconciled Earnings Comparable to US Earnings?’, 2006, Journal of Accounting
and Economics , vol. 42, no. 1-2, pp. 255-284.
25. Laptes, R. și Possler, L., Istorie, prezent și perspectiv ă privind situa țiile financiare
ale întreprinderii , București: Editura ASE, 2007.
26. Ministerul Finan țelor Publice, Ghid practic de aplicare a Standardelor Interna ționale
de Contabilitate , București: Editura Economic ă, 2001.
27. Minu, M., Contabilitatea ca instrument de putere , București: Editura Economic ă,
2002.
28. Organiza ția Interna țională a Muncii, ‘Les normes comptables pour le secteur
public’, 2006, [Online] disponibil la http://www.ilo.org/public/french/standards/
relm/gb/docs/gb297/pdf/pfa-6.pdf, accesat în data de 12 decembrie 2009.

19129. Premuroso, R.F. și Bhattacharya, S., ‘Do Early and Voluntary Filers of Financial
Information in XBRL Format Signal Superior Corporate Governance and Operating
Performance?’, 2008, International Journal of Accounting Informational Systems ,
vol. 9, no. 1, pp. 1-20.
30. Ristea, M. și Jianu, I., ‘Fair Value – From Abstract Theory to Practical Reality’,
lucrare prezentat ă la Conferin ța „Audit and Accounting Convergence. 2009 Annual
Convention”, Cluj-Napoca, 2009.
31. Ristea, M., Dumitru, C.G. și Curpan, A., „Libertate și conformitate în contabilitate”,
Congresul al XVII-lea al profesiei contabile din România , București: Editura CECCAR
2008, pp. 440-463.
32. Ristea, M, „Static ă și dinamic ă în contabilitate”, 2005, Revista Contabilitate și
Informatic ă de Gestiune , nr. 13-14, pp. 6-12.
33. Raffournier, B., ‘Les oppositions francaises a l’adoptation des IFRS: examen
critique et tentative d’explication’, 2007, Revue Comptabilite, Controle, Audit ,
vol. 13, no. 3, pp. 21-41.
34. Raffournier, B., ‘L’harmonisation comptable internationale: buts, resultats et
consequences pour l’Europe de l’Est’, Simpozion Globalizare și dezvoltare în
domeniul financiar-contabil , 2001, ASE Bucure ști.
35. Skinner, D., ‘Discussion of the Implications of Unverifiable Fair-value Accounting:
Evidence from the Political Economy of Goodwill Accounting’, 2008, Journal of
Accounting and Economics , vol. 45, no. 2-3, pp. 282-288.
36. Tort, E., ‘La contingence de la politique comptable des sociétés cotées: le cas de
la transition aux normes IFRS’, 2007, Revue Comptabilite, Controle, Audit , vol.
13, no. 3, pp. 171-194.
37. Whittington, G., ‘Harmonisation or Discord? The Critical Role of the IASB
Conceptual Framework Review’, 2008, Journal of Accounting and Public Policy ,
vol. 27, no. 6, pp. 495-502.
38. Ordinul nr. 403/1999 pentru aprobarea reglement ărilor contabile armonizate cu
Directiva a 4-a a Comunit ății Economice Europene și cu Standardele Interna ționale
de Contabilitate.
39. Ordinul nr. 94/2001 pentru aprobarea reglement ărilor contabile armonizate cu
Directiva a 4-a a Comunit ății Economice Europene și cu Standardele Interna ționale
de Contabilitate.
40. Ordinul nr. 306/2002 pentru aprobarea reglement ărilor contabile simplificate,
armonizate cu Directivele Europene.
41. Ordinul nr. 1.827/2003 pentru modificarea si completarea unor reglement ări în
domeniul contabilit ății.
42. Ordinul nr. 907/2005 privind aprobarea categoriilor de persoane juridice care
aplică reglement ări contabile conforme cu Standardele Interna ționale de Raportare
Financiar ă, respectiv reglement ări contabile conforme cu directivele europene.
43. Ordinul nr. 1.752/2005 privind aprobarea reglement ărilor contabile conforme cu
Directivele Contabile Europene.

19244. Ordinul nr. 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea
și conducerea contabilit ății instituțiilor publice, Planul de conturi pentru institu țiile
publice și instruc țiunile de aplicare a acestuia, cu modific ările și complet ările
ulterioare.
45. Ordinul nr. 616/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru întocmirea
situațiilor financiare de c ătre institu țiile publice la 31 decembrie 2006.
46. Ordinul nr. 1.121/2006 privind aplicarea Standardelor Interna ționale de Raportare
Financiar ă.
47. Ordinul nr. 2.001/2006 privind modificarea Ordinului nr. 907/2005 privind
aplicarea Standardelor Interna ționale de Raportare Financiar ă.
48. Ordinul nr. 2.374/2007 privind modificarea ordinului Ordinul nr. 1.752/2005
privind aprobarea reglement ărilor contabile conforme cu Directivele Contabile
Europene.
49. Reglementarea nr. 1.606/2002 a Parlamentului European și a Consiliului din data
de 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor contabile interna ționale.
View publication statsView publication stats