See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https:www .researchgate.ne tpublic ation325718544 [611455]

Licență

See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https:www .researchgate.ne tpublic ation325718544 [611455]

Byadmin ianuarie 1, 2024

See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https://www .researchgate.ne t/public ation/325718544
FLUOROZA DENTARÃ ÎN VIZORUL MEDICINEI MODERNE
Book · Dec ember 2011
CITATIONS
0READS
123
3 author s, including:
Some o f the author s of this public ation ar e also w orking on these r elat ed pr ojects:
Non-Carious L esions of Har d Tooth Struct ure View pr oject
Restaurare post endodontic ă cu PF O View pr oject
Cornel Nast ase
State Univ ersity of Medicine and Pharmac eutics „Nic olae T estemi ț anu"
4 PUBLICA TIONS 0 CITATIONS
SEE PROFILE
All c ontent f ollo wing this p age was uplo aded b y Cornel Nast ase on 12 June 2018.
The user has r equest ed enhanc ement of the do wnlo aded file.

Universitatea de Stat de Medicin ă și Farmacie
“Nicolae Testemi țanu”
Facultatea Stomatologie
Catedra
Stomatologie terapeutic ă
FLUOROZA DENTARÃ
ÎN VIZORUL MEDICINEI MODERNE
Pavel GNATIUC Corneliu NĂSTASE Alexei TEREHOV

2 3F × GRecenzenți:
Gheorghe Nicolau
Dr. hb. Șt. med., profesor universitar,
Nicolai Cojuhari, Dr. Șt. med., doctor conferențiar,
Autor:
Pavel Gnatiuc Conferențiar universitar,
doctor în științe medicale
Corneliu Năstase asistent universitar.
Alexei Terehov
Conferențiar universitar,, doctor în științe medicale

“FLUOROZA DENTAR Ă ÎN VIZORUL MEDICINEI MODERNE”
Monogra ﬁ e
pentru studen ți, reziden ți și medici stomatologi
În aceast ă lucrare sunt tratate unele elemente fundamentale ale ﬂ uorozei dentare, ipoteze și
date generale, și sunt examinate am ănunțit cele mai complexe și diﬁ cile de în țeles subiecte studiate în
procesul didactic. Figurile inserate în context simpli ﬁ că înțelegerea informa țiilor. Este util ă atât stu-
denților și reziden ților, cât și medicilor stomatologi.
Descrierea CIP a Camerei Na ționale a C ărții
FLUOROZA DENTAR Ă ÎN VIZORUL MEDICINEI MODER-
NE /Monogra ﬁ e/ P . Gnatiuc, C. Năstase, A. Terehov ; – Ch.: USMF
“N.Testemițanu” , 2011. – 72 p.
ISBN
CZU
____ ex. GENERALITĂȚI
Actualitatea temei
Ultimele 2-3 decenii, odat ă cu apari ția unor noi tehnologii în
stomatologie tot mai des și mai mult apare problema restabilirii
dinților cu redarea aspectului originar , primar. Deoarece moda
coroanelor protetice de aur a plecat demult…
Orientarea estetic ă în stomatologia modern ă sau visul
unui „zâmbet hollywoodian”
Un număr tot mai mare de pacien ți vor să aibă nu doar restaur ări
funcționale, ci și un zâmbet de Hollywood .
Defectele dentare, în special – în zona frontal ă, inhibă și
deprimă pacienții, făcându-i s ă ﬁ e nesiguri, s ă comunice și să
zâmbeasc ă mai puțin.
În ﬁ nal, ele determin ă diverse tulburări psiho-emo ționale și
neintegrarea în mediul social .
Calitatea vie ții ≈ starea sistemului dento-maxilar
Cercetătorii din țară și de peste hotare au f ăcut recent un șir de
studii științiﬁ ce pentru analizarea interrela ției calității vieții și stării
sistemului dento-maxilar .
Omul modern asociaz ă dinții vizibil s ănătoși cu sănătatea
bună, succesul în via ța personal ă și cariera .
Una din bolile ce duc la afectarea esteticului este ﬂ uoroza .
Fluoroza reprezint ă o perturbare tisular ă sistemic ă, ce se
dezvoltă în urma ingestiei apei și a produselor alimentare cu un
conținut ridicat de ﬂ uor.Aprobat
la ședința catedrei
Stomatologie Terapeutic ă
din 14 noiembrie 2011
Procesul verbal Nr.11Aprobat la ședința
comisiei metodice a
disciplinelor stomatologice
din 15 noiembrie 2011
Procesul verbal Nr. 3Aprobat la ședința Comi-
siei metodice centrale a
USMF “Nicolae Testemi ța-
nu” din 17 noiembrie 2011
Procesul verbal Nr.2

4 5Fluoroza endemic ă este o afec țiune a oamenilor și a animale-
lor agricole, a c ărei apariție și dezvoltare este legat ă de surplusul
de ﬂ uor în apele naturale – surse principale de aprovizionare cu
apă potabilă a popula ției.
MANIFESTĂRILE FLUOROZEI
Modi ﬁ cările de culoare și de relief din partea țesuturilor dure
dentare sunt prima și, uneori, singura manifestare vizibil ă a ﬂ uo-
rozei. Se manifest ă aceste semne morbide prin schimbarea culo-
rii normale a smal țului dentar, iar în cazuri grave – și a integrit ății
ei.
În dependen ță de gravitatea afec țiunii, smal țul își schimbă co-
lorația de la macule mate albicioase deabia observabile pân ă la
cafeniu și cafeniu-închis ă; sunt posibile eroziuni și distrucții ada-
mantine, schimb ări ale propriet ăților mecanice ale țesuturilor dure
dentare – ﬁ nețea, friabilitatea, abraziunea sporit ă.
Primele lucr ări, dedicate ﬂ uorozei dentare, sunt descrierea „din-
ților negri”, f ăcută de Kins în a.1888, și raportul lui Vanicker în a.
1891 referitor la cazurile de „eroziuni ale smal țului dentar” la locui-
torii din or. Neapol ( Italia). Menționarea „smal țului dentar p ătat” ca
boală se referă la a. 1901, când J. M. Eager a descris la emigran ții
italieni în SUA schimb ări patologice ale țesuturilor dure dentare,
care se manifestau prin apari ția unui aspect maculos al smal țului.
În a.1908 G. Black pentru prima dat ă a descris am ănunțit ta-
bloul clinic al ﬂ uorozei dentare, ilustrând textul cu schi țe de dinți
cu grad diferit de afectare prin ﬂ uoroză, executate cu creioane
colorate.
În 1916 a șa afecțiune a fost descris ă în statul Colorado (SUA),
maculele de pe smal ț ﬁ ind numite “petele maro de Colorado”, și
ﬁ ind indicat ă cauza afec țiunii respective – surplusul de Fluor în
apa potabil ă.Au existat cele mai diferite ipoteze despre etiologia ﬂ uorozei
dentare.
Doar în a.1928 a fost stabilit c ă factorul etiologic al ﬂ uorozeu
este ﬂ uorul apelor potabile. De atunci afec țiunea s-a considerat
că ar comporta un caracter endemic.
Denumirea elementului Fluor (F) provine de la cuvântul gre-
cesc „ftoris” – distrug ător (termenul latin – ﬂ uorum). El ocup ă a
13-a pozi ție din elementele ce intr ă în componen ța scoarței teres-
tre (0,08%, dep ășind astfel de 10 ori cantitatea de zinc și de 30
ori – cantitatea de plumb, – dup ă Vinogradov, 1957).
Fluorul liber reprezint ă un gaz incolor sau galben verzui cu
miros iritant în țepător (pătrunzător). La temperaturi foarte joase
(-188°C) ﬂ uorul se condenseaz ă într-un ﬂ uid de culoare galben
morcoviu cu greutatrea relativ ă de 1,513 g/cm3, și se solidi ﬁ că la
-220°C.
În sistemul periodic al lui Mendeleev num ărul de ordine al ﬂ u-
orului este 9, greutatea atomic ă – 19.
Este cel mai manifest metaloid, care posed ă o capacitate reac-
tivă deosebit ă dintre toate elementele nemetalice. Aproape toate
elementele reac ționează cu el la contact direct la temperatura
camerei sau la una ridicat ă. El formeaz ă compuși până și cu gaze
inerte.
O molecul ă de ﬂ uor este apt ă de a înlocui oxigenul în mul ți
acizi. Cu majoritatea compu șilor organici ﬂ uorul reac ționează cu
explozie. Toate reac țiile cu participarea ﬂ uorului se remarc ă prin
efect termic (caloric) înalt.
Cel mai important compus al ﬂ uorului este hidrura de ﬂ uor – un
ﬂ uid incolor, instabil, care u șor se evapor ă, cu temperatura de
ﬁ erbere +20°C.
O proprietate neobi șnuită a ﬂ uorului e volatilitatea înalt ă a
compușilor săi.
Actualmente sunt cunoscute peste 100 de minerale ce con țin
ﬂ uor. Din grupul ﬂ uoridelor simple fac parte NaF, MgF, AlF3H2O.

6 7Cel mai important mineral ce con ține ﬂ uor este ﬂ uorita (sau ﬂ u-
orina) – ﬂ uorură naturală de calciu (CaF2), care const ă în 48,7%
din ﬂ uor.
În sol ﬂ uorul ajunge în urma dezagreg ării rocilor. La sporirea
cantității particulelor de argil ă în sol cre ște concentra ția de ﬂ uor
hidrosolubil, solubil în acid citric și acid clorhidric. În majoritatea
solurilor concentra ția de ﬂ uor crește odată cu adâncimea.
O cantitate enorm ă de ﬂ uor ajunge în atmosfer ă, iar apoi în sol
cu fumurile vulcanice acide, precum și în urma polu ării industri-
ale, comportându-l în form ă de hidrur ă de ﬂ uor și săruri de acid
ﬂ uoric.
Concentra ția ﬂ uorului în apele naturale ﬂ uctueaz ă în limite
mari, ﬁ ind dictat ă în mare parte de solubilitatea compu șilor săi.
În apă ﬂ uorul este legat prioritar cu sodiu, potasiu, aluminiu.
Prezența acestor compu și în apele freatice condi ționează acu-
mularea ﬂ uorului în plante.
O importan ță decisivă revine concentra ției lui și accesibilitatea
pentru plante.CONȚINUTUL DE FLUOR
ÎN ORGANISMELE VEGETALE
Cantitatea de ﬂ uor în produsele alimentare de origine vegetal ă
ﬂ uctueaz ă în limite largi. A șa plante ca grâul, orzul, orezul, maz ă-
rea, varza, m ăcrișul, pătrunjelul sunt apte de acumulare universa-
lă a microelementelor, inclusiv a ﬂ uorului. Cele mai bogate în ﬂ uor
sunt părțile verzi ale plantelor, ele con ținând de la 30 pân ă la 140
mg/l de substan ță uscată.
Este demonstrat faptul c ă produsele alimentare crescute pe
soluri bogate în ﬂ uor îl con țin în cantitate sporit ă.
Cantitatea de ﬂ uor în spanac și alte plante folosite în calitate
de condimente este destul de mare și atinge 21 mg/kg.
Produsele alimentare, crescute pe soluri bogate în ﬂ uor, con țin
o cantitate sporit ă a acestuia. Iar a șa plante ca ceaiul – acumula-
tor de ﬂ uor, cultivat într-o zon ă endemic ă prin ﬂ uoroză, se poate
acumula în frunze, cantitatea ﬂ uorului atingând pân ă la 1757,8
mg la un 1 kg.
Este foarte important ă nu doar cantitatea absolut ă a ﬂ uorului
în produsele alimentare, ci și cantitatea lui în condimente și apă,
tehnologia prepar ării alimentelor.
Gradul de absorb ție a ﬂ uorului din ap ă de către produsele, în
care ele sunt ﬁ erte, este inegal.
O parte din produse acumuleaz ă din apă mai mult ﬂ uor, alte-
le – mai pu țin. Carto ﬁ i, spre deosebire de fasole sau morcov, nu
acumuleaz ă ﬂ uor în timpul ﬁ erberii.
Acumularea ﬂ uorului în plante este uneori înso țită de un efect
distructiv.F × G

8 9În vecinătatea întreprinderilor industriale la plantele, sensibile
la poluarea mediului aerian cu ﬂ uor, se remarc ă o concentra ție
redusă de ﬂ uor cloro ﬁ lă în zonele de necroz ă de pe frunze și con-
comitent o cantitate sporit ă de ﬂ uor. Se modi ﬁ că culoarea frun-
zelor, ele devin mai rigide, mari, se acoper ă cu depuneri albe-gri.
Fructele sau poamele se deformeaz ă; merele în loc s ă ﬁ e rotunde
ca formă, deveneau ovale, iar partea lor central ă devenea verde.
Nucile se deformau și aveau o culoare pal-g ălbuie, iar coaja lor
se strivea u șor. Frunzele de vi ță-de-vie aveau pete ruginii și zone
de necroz ă. Coacerea strugurilor întârzia.
Au fost decelate plante rezistente la ﬂ uor – vișinul, sfecla de
zahăr, cartoful, astra , tranda ﬁ rul etc.CONȚINUTUL DE FLUOR ÎN ȚESUTURILE DIFERI-
TOR ORGANISME ANIMALE
La circuitul ﬂ uorului în natur ă participă nu doar lumea vege-
tală, ci și cea animal ă. În legătură cu aceasta un interes aparte
îl prezint ă datele despre cantitatea ﬂ uorului în țesuturile diferitor
animale. Con ținutului ﬂ uorului în produsele alimentare de origine
animală se a ﬂ ă în următoarele limite:
• în carne – 0,16-2,0 mg/kg,• în unt – 0,4-0,45 mg/kg,• în lapte și lactate – 0,3-0,71,
• în ouă – 0,00-1,48,
• în pește de apă dulce – 0,09-0,26 mg/kg,
• în pește de mare – 0,02-84,47 mg/kg.
Peștele de mare con ține, comparativ cu cel de ap ă dulce, mai
mult ﬂ uor, deoarece acest microelement este prezent în apa de
mare într-o concentra ție mult mai important ă.F × G

10 11CONCENTRAȚIA DE FL UOR ÎN DIFERITE ORGANE
ALE ORGANISMULUI UMAN
Tabloul clinic al ﬂ uorozei este analizat, de regul ă, din punct de
vedere stomatologic, – prin forma și prin caracterul manifest ărilor
externe ale smal țului dentar, dar și prin particularit ățile dinților, în
relația lor cu ac țiunea factorilor externi.
Efectele adverse grave ale ﬂ uorului asupra diferitor organe și
țesuturi umane au fost semnalate din a șa țări cum sunt India,
China, cu zone endemice de ﬂ uoroză în care nivelurile naturale
de ﬂ uoruri în apa potabil ă și alimente sunt foarte ridicate. Aceste
date șocante au fost ob ținute nu în urma unor cercet ări științiﬁ ce
fundamentale, ci drept constat ări empirico-statistice.
Dar întrebarea logic ă este: “ Dacă la un individ oarecare ma-
nifestările ﬂ uorozei dentare sunt neînsemnate, înseamn ă oare
aceasta, prin extensie, c ă celelalte organe și țesuturi umane r ă-
mîn cît de cît neafectate de intoxica ția cronic ă cu ﬂ uoruri? ”, și
necesită investiga ții ample și minuțioase.
Concentra țiile mari ale ﬂ uorului pot afecta scheletul osos,
creierul, sistemul endocrin etc .
Fluorul, caracterizat prin propriet ăți cumulative, se acumulea-
ză treptat în scheletul osos.
Concentra ția ﬂ uorului în oase are o dependen ță liniară, adică
odată cu sporirea cantit ății lui în apa potabil ă, crește și acumula-
rea lui în oase.
Apa potabil ă care con ține o concentra ție sporită de ﬂ uor, ser-
vește drept surs ă predominant ă de aprovizionare a organismului
uman cu ﬂ uor, și drept principala cauz ă de îmboln ăvire a popula-
ției cu ﬂ uoroza din ților.F × GSe cunoa ște că substanțele minerale, și în particular ﬂ uorul, se
concentreaz ă la organismul animal în schelet. Acumularea ﬂ uoru-
lui în oase și dinți este aproximativ egal ă. Principalele momente
care de ﬁ nesc con ținutul lui în oase și dinți sunt:
* vârsta individului și
* cantitatea elementului respectiv, care ajunge în organism cu
apa, produsele alimentare și prin aer.
Concentra ția de ﬂ uor ﬂ uctueaz ă în limite oarecare în diferite
părți ale dintelui, precum și la diferite grupuri de din ți.
Fluorul din ților are importan ță pentru protec ția anticarioas ă. În
legătură cu aceasta prezint ă interes determinarea cantit ății lui din
dinți în aspect de vârst ă.
În cadrul cercet ărilor efectuate de Авцин А.П., Жаворонков
А.А. s-a demonstrat c ă în focarul de ﬂ uoroză endemic ă în dinții
de lapte este un con ținut mai redus de ﬂ uor comparativ cu cei per-
manenți. În smal țul dinților caria ți ﬂ uor este mult mai pu țin decât
Afectarea ﬂ uorozică a scheletului osos uman

12 13în cei intac ți. De la vârsta de 30 de ani procentul de ﬂ uor spore ște
în smalțul tuturor din ților, iar la 50 de ani – se dubleaz ă.
Алкалаев К.К. a demonstrat c ă cantitatea maxim ă a ﬂ uorului
se determin ă în molarii III, apoi scade treptat în canini și incisivi,
molarii I și II, și în premolari.
Conținutul de ﬂ uor în diferite straturi ale smal țului este neuni-
form, cel mai înalt ﬁ ind în straturile super ﬁ ciale (cu grosimea de
până la 160 mk) , apoi el scade treptat pân ă la un nivel constant
în straturi mai profunde.
Cantitatea de ﬂ uor din dentina din ților deciduali cre ște până la
o anumit ă vârstă și depinde de tipul din ților (în incisivi – pân ă la 5
ani, în canini și molari – pân ă la 7 ani).
În perioada schimb ării dentiției concentra ția ﬂ uorului scade
în urma reducerii lui în stratul care tapeteaz ă pulpa. Aceasta se
datoreaz ă procesului osteoclastic activ, caracteristic schimbului
ﬁ ziologic de din ți.
Conform datelor Николаева Т.А. și Белецкий А.С., conținutul
de ﬂ uor în din ții deciduali afecta ți de ﬂ uoroză a constituit 0,082-
0,28%, și la cei permanen ți – 0,3-0,7%.
Există legitatea c ă ﬂ uorul se acumuleaz ă mai rapid și mai mult
în dinții crescânzi decât în cei permanen ți și, în special, în dentin ă.
După stoparea aportului, ﬂ uorul dispare rapid din din ții crescânzi,
dar se re ține pe o perioad ă îndelungat ă în dinții permanen ți.
Astfel, odat ă cu vârsta cre ște concentra ția ﬂ uorului atât în
oase, cât și în dinți.
Concentra ția de ﬂ uor de 8,0 mg/l în apa potabil ă cauzeaz ă
ﬂ uoroză a scheletului la 10% din popula ție.
Reieșind din faptul c ă în Republica Moldova în 13 raioane con-
ținutul de ﬂ uor în apa potabil ă depășește normele admise, pre-
cum și că el se găsește în cantit ăți mari în organismele vegetale
și animale cu valoare alimentar ă, la popula ția locuitoare în aceste
raioane poate ap ărea ﬂ uoroza nu doar dentar ă, ci și a oaselor.
Pe lângă țesuturile dure ( dinți, oase ) mari acumul ări de ﬂ uor au fost înregistrate în piele, p ăr, unghii. Concentra ția de ﬂ uor în părul
copiilor din focarul de ﬂ uoroză endemic ă este de zeci de ori mai
mare decât la copiii din localit ăți cu concentra ție obișnuită de ﬂ uor
în mediul înconjur ător.
Țesuturile moi con țin puțin ﬂ uor. Dar organe aparte, cum ar ﬁ
aorta și pancreasul, posed ă cantități importante de ﬂ uor.
Asupra con ținutului de ﬂ uor în ﬂ uide biologice in ﬂ uențează
cantitatea general ă a acestui microelement, care p ătrunde în or-
ganism. Este demonstrat, c ă după aportul în organism a ﬂ uorului
într-o cantitate însemnat ă sporirea lui în sânge este de scurt ă du-
rată. La sporirea ﬂ uorului în apa potabil ă de 23 de ori concentra ția
lui în urin ă crește de 19 ori, iar în sânge – doar de 3 ori, fapt ce
indică eliminarea lui rapid ă și rolul activ al rinichilor.
În organismul crescând ﬂ uorul se depune cu mult mai mult de-
cât la o vârst ă adultă, iar eliminarea lui prin urin ă este, din contra,
mai mare la adul ți, decât la copii.
Mecanismul de ac țiune a ﬂ uorului asupra unui organism ani-
mal se explic ă prin urm ătoarele momente:
• formarea compu șilor complec și de ﬂ uor cu calciu, magneziu
și alte elemente-activatoare de sisteme enzimice;
• acțiunea inhibitorie a ﬂ uorului asupra unui num ăr important
de enzime, aceasta ﬁ ind înso țită de perturb ări ale schimbului in-
terstițial în țesuturi;
• activitatea chimic ă a ﬂ uorului mai mare comparativ cu iodul,
în urma c ărui fapt ﬂ uorul poate ﬁ concurent al iodului în sinteza
hormonilor tiroidei, și, prin urmare, in ﬂ uențează asupra func ției
acesteea;
• ﬂ uorul joac ă un rol important în schimbul [metabolismul] de
vitamine.
Fluorul se repartizeaz ă neuniform în țesuturi diferite ca func-
ție și morfologie ale organismului animal. Manifestând o a ﬁ nitate
specială față de țesuturile calci ﬁ ate, el se acumuleaz ă în acestea
pe parcursul întregii vie ți.

14 15În condiții ﬁ ziologice rolul ﬂ uorului este legat ă de formarea ﬂ u-
orapatitei – parte component ă a țesutului osos și dinților.
La momentul actual este demonstrat c ă ﬂ uorul este important
nu doar pentru dezvoltarea și starea normal ă a dinților și țesutului
osos, dar și este vital necesar pentru cre șterea normal ă și dez-
voltarea general ă corespunz ătoare a organismului. Fluorul poate
îndeplini func ția sa metabolic ă speci ﬁ că în țesuturi chiar și la con-
cetrații joase, proprii țesuturilor moi.
Un interes aparte reprezint ă datele despre acumularea ﬂ uoru-
lui în laptele de femeie, deoarece el serve ște drept unic aliment
pentru sugar.
O importan ță deosebit ă pentru pro ﬁ laxia ﬂ uorozei o are eviden-
ța cantității de ﬂ uor ajuns în organismul copilului prin intermediul
laptelui matern în perioada celei mai intense cre șteri și formări a
scheletului și dinților.
S-a stabilit c ă cantitatea de ﬂ uor în laptele uman la femeile
care alăptează într-un focar de ﬂ uoroză endemic ă este mai sc ă-
zut decât la femeile ce locuiesc în afara focarului respectiv.
Este evident c ă în perioada de lacta ție în organismul matern
este prezent un mecanism ﬁ ziologic, care men ține concentra ția
de ﬂ uor din lapte la un nivel optim pentru copil. Concentra ția ﬂ uo-
rului în laptele de vaci dintr-un focar de ﬂ uoroză endemic ă ﬂ uctu-
ează de la 0,01 pân ă la 0,7 mg/l.
Aceasta demonstreaz ă că glandele mamare servesc drept o
barieră originală pentru ﬂ uor și eliminarea lui din organism împre-
ună cu laptele nu joac ă un rol semni ﬁ cativ.
Cercetările noastre au demonstrat c ă în focarul de ﬂ uoroză
endemic ă copiii care au fost al ăptați până la un an și mai mult, iar
apoi au consumat lactate, au fost mai pu țin expuși ﬂ uorozei.
Din 60 copii din c.Pârli ța, Ungheni, care aveau manifest ări ale
ﬂ uorozei, 22 aveau diferite maladii ale organelor interne: hepatite
-13, gastrite-4, pielonefrite-3, afec țiuni ale sistemului cardiac – 2
copii. De asemenea, apari ția ﬂ uorozei la copii a fost favorizat ă de consumul zilnic a 2-3 pahare de ceai și de de ﬁ citul de produse
lactate (Гнатюк П. Я., 1988).
•••
La momentul actual se consider ă cert stabilit, c ă deﬁ citul de
ﬂ uor în apa potabil ă și în organism este înso țit de intensi ﬁ carea
manifest ă a cariei dentare.
Deﬁ citul de ﬂ uor în organism este înso țit nu doar de intensi ﬁ –
carea cariei dentare, dar și de tulbur ări ale unor procese meta-
bolice. În localit ăți cu de ﬁ cit de ﬂ uor în apa potabil ă la elevi sunt
întâlnite de ﬁ ciențe de auz aproximativ de 2 ori mai des, decât în
localități cu conținut normal de ﬂ uor.
Starea patologic ă, datorat ă unui aport excesiv îndelungat de
ﬂ uor în organism a primit denumirea de ﬂ uoroză. Cei mai sensi-
bili față de intoxica ția cu de ﬂ uor sunt copiii, în special la vârsta,
când se intensi ﬁ că creșterea și formarea scheletului osos și a
dinților.
• Concentra ția de ﬂ uor de 1 mg/l în apa potabil ă este optim ă și
posedă un efect pro ﬁ lactic manifest contra cariei.
• Doza de 2 mg/l de ﬂ uor în apa potabil ă deja duce la ﬂ uoroza
dinților.
• Concentra ția de ﬂ uor de 8 mg/l în apa potabil ă provoac ă ﬂ u-
oroza scheletului osos la 10% din popula ție.
• Consumul zilnic a 20-80 mg ﬂ uor pe parcursul a 10-20 ani
cauzează o ﬂ uoroză scheletal ă mutilant ă gravă.
• Concentra ția de ﬂ uor de peste 50 mg/l în apa potabil ă este
însoțită de schimb ări ale structurii și funcției tiroidei.
• Prezen ța a 100 mg/l duce la întârzierea cre șterii.
• Conținutul de peste 125 mg/l de ﬂ uor în apa potabil ă contribu-
ie la apari ția unor modi ﬁ cări funcțional-structurale în rinichi.
• Doza de 2,5-5,0 g de ﬂ uor este letal ă pentru om.

16 17EPIDEMIOLOGIA FLUOROZEI
Agenția de Protec ție a Mediului (SUA) consider ă ﬂ uoroza
drept un „defect cosmetic”, și nicidecum nu „afec țiune”.
Organiza ția Mondial ă a Sănătății (OMS ) consider ă ﬂ uoroza
drept o boal ă, ce afecteaz ă milioane de oameni din întreaga
lume ( Informațiile OMS, 2001, 2002 ).
Prevalen ța ﬂ uorozei endemice este direct legat ă de răspândi-
rea ﬂ uorului în mediul ambiant și, în special, în ap ă. În a. 1931,
s-a constatat c ă în localit ățile, în care locuitorii prezint ă un smal ț
maculos, în apa potabil ă este prezent un con ținut crescut al ﬂ u-
orului.
Fluoroza din ților este patologia țesuturilor dure dentare,
apărută în perioada de dezvoltare a acestora.
Afecțiunea reprezint ă o consecin ță a conținutului sporit de ﬂ u-
or în apa potabil ă și produse alimentare, care nimeresc în orga-
nismul copilului în perioada de formare și mineralizare a țesutu-
rilor dure dentare. Excesul de ﬂ uor care se con ține în produsele
alimentare ac ționează mai puțin toxic decât cel din apa potabil ă.
În literatura de specialitate sunt raportate afect ări de tip ende-
mic, în mas ă, a popula ției cu ﬂ uoroză.
Fluoroza endemic ă, prezent ă în peste o mie de focare, se re-
marcă în Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, Marea Brita-
nie, Spania, Italia, SUA, Polonia, Kazahstan, Ucraina, Rusia, Tur-cmenistan, Azerbaidjan, Canada, China, Mexic, Chili, Australia, India, Șri-Lanca, Arabia Saudit ă, Africa de Sud, Kenia, Nigeria,
Tanzania, Sudan, Marocco ș.a.
Este general acceptat c ă, atunci când con ținutul ﬂ uorului în
apă este:F × G< 0,5 • mg/l, ﬂ uoroza nu se întâlne ște;
= 0,8-1,2 • mg/l, ﬂ uoroza afecteaz ă de la 10 pân ă la 12 la
sută din popula ție;
= 1,2-1,5 • mg/l, – 20-30% din popula ție;
= 1,5-1,8 • mg/l, – circa 40% din popula ție;
> 2-2,5 • mg/l, – circa 50% din popula ție;
> 2,5 • mg/l, procentul persoanelor bolnave de ﬂ uoroză
(„maculația smalțiară”) crește brusc, afectând uneori aproape în-
treaga popula ție, ce consum ă apă din sursa de ap ă respectiv ă.
ACTUALITATEA FLUOROZEI ÎN R.MOLDOVA
Problema esteticului dentar afectat de ﬂ uoroză capătă o actu-
alitate deosebit ă în Moldova, deoarece, conform datelor Centrului
național științiﬁ co-practic de medicin ă preventiv ă, pe teritoriul Re-
publicii Moldova exist ă câteva zone cu con ținut sporit (> 1,5 mg/l)
de ﬂ uor în apa potabil ă:
• Glodeni — 5-11 mg/l în fântâni arteziene și 1,2-1,7 mg/l – în
fântâni obi șnuite.
• Fălești — 4-8 și 1,0-1,8 mg/l în bazine naturale de ap ă;
• Ungheni — 4-8 și 0,85-1,5 mg/l în bazine naturale de ap ă;
• Călăraș — 3-5 și 0,8-1,5 mg/l în bazine naturale de ap ă;
• Nisporeni, Anenii Noi, Hânce ști — 2,0-4,0 și 0,8-1,5 mg/l ;
• Căinari, Taraclia, Basarabeasca — 3,0-8,0 și 0,8-1,2 mg/l ;
• Ceadâr-Lunga — 11,0-16,0 și 1,0-1,6 mg/l ;
• Florești, Criuleni — 2,0-4,0 și 0,8-1,2 mg/l.
La mulți locuitori din zonele afectate sunt înregistrate modi-
ﬁ cări manifeste de culoare și de textur ă ale dinților.
Fluoroza este cea mai r ăspândită afecțiune dintre leziunile țe-
suturilor dure dentare de origine necarioas ă.
Gravitatea afect ării dinților cu ﬂ uoroză endemic ă, precum și
frecvența (morbiditatea ) afectării dinților cu ﬂ uoroză a popula ției
minore dintr-un focar endemic depinde în mare parte de concen-

18 19trația ﬂ uorului în apa potabil ă.
Cu cât este mai mare cantitatea de ﬂ uor în ea, cu atât mai ma-
nifestă este afectarea din ților în
perioade de dezvoltare și mai
mulți copii sufer ă de ﬂ uoroză.
Cu toate acestea, am remar-
cat că în focarul de ﬂ uoroză en-
demică nu toți copiii sunt afec-
tați de ﬂ uoroză. Afectabilitatea
dinților depinde și de sănătatea
mamei în timpul gravidit ății,
alimenta ției naturale [al ăptării]
copilului, caracterului alimenta ției, durata consumului de ap ă, în
care este prezent ă o cantitate sporit ă de ﬂ uor, și rezisten ța orga-
nismului în general.
În focarele endemice ﬂ uoroza atac ă de la 50 la 96% din copii.
Harta zonelor endemice de
ﬂ uoroză din R.Moldova
ETIOLOGIA ȘI PATOGENIA FLUOROZEI
În regiunile cu clim ă caldă poate ﬁ observat ă o ﬂ uoroza
dentară manifest ă la prezen ța unui conținut moderat de ﬂ uor în
apa potabil ă (0,5-0,7 mg/l). Acest lucru se datoreaz ă introducerii
active a apei în organism.
Prezența unor cantit ăți importante de calciu în ap ă reduce
dezvoltarea ﬂ uorozei.
Cercetările clinice au demonstrat, c ă o concentra ție optimă a
ﬂ uorului în apa de b ăut este de 1 mg/l. La asemenea concentra ții
ﬂ uoroza este rar ă (și – prezent ă în forme u șoare), ﬁ ind remarcat
și un efect cariostatic pronun țat.
Fluoroza a fost considerat ă mult timp o boal ă endemic ă,
conexă concentra ției ﬂ uorului în apa de b ăut. Mecanismul de ac-
țiune a ﬂ uorului în patogeneza ﬂ uorozei endemice n-a fost înc ă
elucidată pe deplin.
După И. Г. Лукомский (1940), ﬂ uoroza se produce în urma
acțiunii ﬂ uorului asupra calciului, magneziului, manganului și altor
microelemente ale țesuturilor dure dentare, afectând participarea
lor în procesele histo ﬁ ziologice și, în ﬁ nal, duce la afectarea smal-
țului în perioada de formare. Fluorul este antagonistul calciului.
Conform unor autori, ﬂ uorul leag ă calciul și îl elimin ă din orga-
nism, iar pe acest fond se produce ﬂ uoroza.
И. О. Новик (1951) explic ă apariția ﬂ uorozei prin faptul c ă acti-
vitatea chimic ă a ﬂ uorului este mai mare decât cea a iodului, ceea
ce cauzeaz ă suprimarea func ției tiroidei, înso țită de perturbarea
formării țesuturilor dure dentare.
Cea mai plauzibil ă teorie este cea despre ac țiunea toxic ă a ﬂ u-
orului asupra ameloblastelor în perioada de genez ă a smalțului, F × G

20 21care duce ulterior la deregl ări structurale (Pedersen P. O., Scott
D. В., 1959; Патрикеев В. К., 1968; Matsuo A., 1998).
Altă opinie este c ă ﬂ uorul inactiveaz ă fosfataza alcalin ă, co-
linesteraza ș.a., ducând la tulbur ări ale mineraliz ării țesuturilor
dure dentare.
Conform ipotezei lui А. К. Николишин (1996), în perioada dez-
voltării dintelui (amelogenez ă), surplusul de ﬂ uor prin vasele sa-
cului folicular, prin spa țiile intracelulare nimere ște în amelobla ști
și formeaz ă legături strânse cu proteina de ﬁ xare a calciului smal-
țului în proces de formare. Ca rezultat, în procesul de diferen țiere
a țesuturilor dure se va forma hidroxi ﬂ uorapatita. Substitu ția com-
pletă a grupei de hidroxil cu F” nu se poate produce, deoarece
P pătrunde prin celulele epiteliale (amelobla ști) ale straturilor in-
tern și extern ale organului smal țului în cantit ăți limitate, necesare
pentru procesele vitale și de men ținere a metabolismului celular.
în procesul de mineralizare a celulelor epiteliale treptat se epui-zează funcția de “barier ă” a amelobla ș
tilor (proprietatea de a re-
ține surplusul de ﬂ uor la trecerea prin membrane biologice). Din
acest motiv, dup ă calci ﬁ erea amelobla știlor și micșorarea cantit ă-
ții de F” în sânge, evolu ția ﬂ uorozei la aceast ă etapă se stopeaz ă.
Această evoluție este caracteristic ă pentru formele incipiente ale
ﬂ uorozei dentare. Dar în caz de concentra ții suﬁ cient de înalte în
mediul intern al organismului, la ac țiune îndelungat ă, pe suprafa-
ța țesuturilor dure (din ți, oase) F” se sedimenteaz ă sub form ă de
compuși ai calciului insolubili în ap ă. Procesul evolueaz ă sub for-
mă de epitaxie: pe suprafa ța ﬂ uorapatitei smal țului se formeaz ă
ﬂ uorură de calciu. Acest proces poate dura pe tot parcursul dez-
voltării intramaxilare a dintelui. în afar ă de aceasta, în perioada
de dezvoltare intramaxilar ă a foliculilor din ților permanen ți are loc
procesul de resorb ție radicular ă și de resorb ție a osului alveolar.
Se poate presupune c ă F” eliberat din osul alveolar formeaz ă din
nou compu și cu calciul și se sedimenteaz ă pe suprafa ța smalțului
foliculului în proces de dezvoltare sub form ă de ﬂ uorură de cal-ciu. Aceste procese sunt caracteristice pentru formele avansate
ale ﬂ uorozei dentare. Cea mai intensiv ă perioadă de formare a
ﬂ uorurii de calciu în smal ț se constat ă la vârsta de 2-4 ani. Nu
este exclus faptul c ă formarea CaF2 pe suprafa ța smalțului poate
continua și după eruperea dintelui cu condi ția unor concentra ții
suﬁ cient de înalte ale F” în apa potabil ă și lichidul bucal la copi-
ii din focar endemic de ﬂ uoroză. Legătura dintre CaF2 a stratu-
lui super ﬁ cial al smal țului cu straturile de ﬂ uorapatit ă la formele
grave ale ﬂ uorozei nu este trainic ă. După structură, ﬂ uorură de
calciu este mai lax ă și mai fragil ă. De aceea la ac țiunea factori-
lor mecanici pe suprafa ța smalțului pot s ă se formeze caverne,
defecte. Clinic, s-a constatat c ă distrucția țesuturilor dure dentare
la formele grave ale ﬂ uorozei se manifest ă deosebit de evident în
perioada de mineralizare a smal țului, imediat dup ă eruperea din-
ților permanen ți. Gradul distruc ției smalțului este determinat de
grosimea depunerilor de CaF, pe suprafa ța smalțului, caracterul
alimenta ției și propriet ățile de mineralizare ale salivei.
După datele unor cercet ători autohtoni și străini la concentra ții
de 0,8-1,0 mg/l de ﬂ uor în apa potabil ă pot apărea forme u șoare
de ﬂ uoroză la 10-20% din num ărul popula ției; la 1,0-1,5 mg/l sunt
afectați 20-30% din locuitori; la 1,5-2,5 mg/l – 30-45%; la 2,5 mg/l
și mai mult – rata celor afecta ți atinge 50%.
Un studiu realizat de colaboratorii catedrei stomatologie pedi-
atrică a USMF „Nicolae Testemi țanu” a demonstrat c ă în paralel
cu creșterea concentra ției de ﬂ uor în apa potabil ă se mărește
frecvența și gradul de afectare al din ților prin ﬂ uoroză. La copiii
de 6 ani frecven ța ﬂ uorozei dentare a constituit 81,77%, la cei de
12 ani – 82,57% și la cei de 15 ani – 89,87%. Media gradului de
afectare prin ﬂ uoroză a constituit 2,01±0,33, ﬁ ind la copiii de 6
ani – 1,73±0,53, la copiii de 12 ani – 2,22±0,47, iar la copiii de 15 ani – 2,24±0,77.
Mulți autori indic ă acțiunea anticarioas ă a ﬂ uorului. Dar lucr ă-
rile altor autori și cercetările noastre denot ă că ﬂ uorul exercit ă

22 23un efect anticarios doar în cantit ăți mici și doar în cazul formelor
hașurată și maculoas ă.
• • •
Factori de risc
Actualmente, este demonstrat faptul, c ă ﬂ uoroza este
rezultatul unui efect cumulativ al primirii ﬂ uorurilor din diverse
surse. Printre factorii importan ți de risc putem men ționa:
• pasta de din ți ﬂ uorurată și frecven ța utilizării ei;
• ﬂ uorizarea apei potabile;
• utilizarea unor comprimate ce con țin ﬂ uor sau
• utilizarea s ării ﬂ uorurate.
Fluoroza afecteaz ă dinții în perioada form ării acestora.
Studiile recente au ar ătat că ﬂ uorul, la administrarea parenteral ă
(sau local ă), pătrunde rapid în sânge și perturbeaz ă funcția
glandei tiroidei, determinând în ﬁ nal efectele adverse ale ﬂ uorului
asupra mineraliz ării smalțului.
Fluoroza afecteaz ă dinții în perioada form ării acestora. Fluorul,
pătrunzând în organism, ac ționează asupra enameloblastelor,
ducând la formarea incorect ă a smalțului.
Este puțin probabil, ca oligoelementul s ă acționeze local,
deoarece modi ﬁ cările apar și la administrarea parenteral ă a
preparatelor de ﬂ uor.
Voynar A.V. (1953) crede, c ă ﬂ uorul reduce activitatea fosfatazei
alcaline, iar acest lucru se r ăsfrânge negativ asupra mineraliz ării
smalțului. Studiile au ar ătat că ﬂ uorul, la administrarea parenteral ă
(sau local ă), pătrunde rapid în sânge și perturbeaz ă funcția
glandei tiroidei, determinând în ﬁ nal efectele adverse ale ﬂ uorului
asupra mineraliz ării smalțului.
• Într-o serie de studii efectuate în diferite țări, s-a constatat c ă
perioada critic ă de dezvoltare a ﬂ uorozei din ților permanen ți este
vârsta de 20-36 luni de via ță, deși studiul lui Erdal S., Buchanan S.N. indică riscuri importante pentru copii de 3-5 ani, deoarece la
aceasta vârst ă se menține riscul unui aport excesiv de ﬂ uor. Dup ă
Erdal S. și Buchanan S.N., pentru copiii de la 3 pân ă la 5 ani a șa
surse, ca comprimatele de ﬂ uor și pasta de din ți, creșteau aportul
zilnic de ﬂ uor (EDI) de 2-6 ori.
• Trebuie men ționat faptul c ă, odată cu creșterea vârstei la care
copiii încep să consume ap ă ce conține ﬂ uor, nu numai c ă scade
frecvența afectării, dar și gravitatea ei. Acest lucru se manifest ă cel
mai intens la vârsta de 6-7 ani, atunci când în principiu este deja ﬁ nalizată calci ﬁ erea coroanelor din ților permanen ți, cu excep ția
molarilor doi și trei.
În cazul în care smal țul dentar este deja format, utilizarea,
chiar și pe termen lung, a apei cu con ținut mare de ﬂ uor, nu duce
la schimbarea culorii smal țului. Cu toate acestea, în cazul în
care aceast ă valoare va ﬁ mai mare de 6 mg/l, se pot produce
modi ﬁ
cări în țesuturile de acum formate ale dintelui.
La concentra ții mari de ﬂ uor în apa potabil ă maculele sunt
localizate și pe dinții de lapte, de și – mult mai rar decât pe cei
permanen ți. Acest lucru se datoreaz ă faptului c ă mineralizarea
lor se ﬁ nalizeaz ă în perioada intrauterin ă. Fluorul, p ătruns în
corpul mamei, este stopat în principal, de c ătre placent ă, ceea ce
protejeaza f ătul de intoxicare.

24 25SENSIBILITATEA ȘI REZISTENȚA DINȚILOR UMANI
FAȚĂ DE FLUOR
Se consider ă, că prevalen ța ﬂ uorozei dentare la popula ția din
focare endemice cre ște în conformitate cu cre șterea concentra ției
de ﬂ uor în apa potabil ă.
Odata cu aceasta, în cazul în care la majoritatea oamenilor
sunt prezente schimb ări dentare importante, unele persoane au
leziuni ușoare.
Mai mult decât atât, în astfel de areale, sunt copii, ai c ăror
dinți sunt perfect s ănătoși. Acest lucru înseamn ă că, la aceea și
concentra ție de ﬂ uor în ap ă organismul poate reac ționa diferit la
aportul oligoelementului respectiv .
Astfel, gradul de severitate a ﬂ uorozei dentare depinde,
de asemenea, de gradul de sensibilitate a organismului fa ță de
intoxicația cu ﬂ uor și de capacitatea acestuia de a rezista efectelor
nocive respective.F × G
CLASIFICAREA FLUOROZEI
Tabloul clinic pestri ț și variat al ﬂ uorozei endemice toți autorii
clasi ﬁ că, în principal, începând cu manifest ările mai mici și
avansând c ătre cele mari, deoarece pentru examinarea și
evaluarea ei adecvat ă din punct de vedere curativ și igienic este
necesară o clasi ﬁ care clar ă, comodă și deloc greoaie .
Rezultatele acumulate în cadrul activit ății noastre clinice pe
parcursul a mai bine de 30 de ani au consolidat opinia noastr ă,
precum c ă ﬂ uoroza poate afecta de la doi incisivi centrali ai
maxilarului superior și primii molari permanen ți – până la toți dinții
ambelor maxilare, de și într-o gravitate variabil ă. Sunt cunoscute
clasiﬁ cații după:
Dean (1937), care cuprinde 7 grade de ﬂ uoroză dentară; •
Патрикеев (1956), Thylstrup și Fejerskow • (1978),
Horowitz (1984), Pendrys (1990) – cu 5 grade:
Максименко și Николишин • (1976) – cu 4 grade etc.
Gradul afect ării poate varia de la o formă hașurată până la
una distructiv ă. Deaceea, consider ăm că este util de a împ ărți
ﬂ uoroza în locală și generalizat ă.
În plus, ﬂ uoroza dentar ă locală se caracterizeaz ă prin lipsa
pigmenta ției galben-brune sau maro, care este o caracteristic ă a
formei generalizate a afec țiunii respective.
În cazul ﬂ uorozei generalizate , smalțul dentar are un aspect
«devital». Pe lâng ă maculele pigmentate, adesea sunt decelate
eroziuni și defecte ale coroanelor unor din ți aparte din contul
abrazierii și fracturării.F × G

26 27Concomitent, este necesar de a indica clasiﬁ carea ﬂ uorozei
după USMF “N.TESTEMI ȚANU” (aa.1986-2011) , ce cuprinde,
în ascenden ță, cinci grade de afectare :
• gradul I – sunt prezente ha șuri pe suprafa ța vestibular ă
a smalțului coroanelor din ților frontali, – în regiunea cervical ă
a dinților – niște benzi cretoase ﬁ ne, deabia vizibile, dar – u șor
decelabile cu ajutorul lentilei convergente. Uneori aceste ha șuri
conﬂ uează în macule cretoase;
• gradul II – este reprezentat prin macule g ălbui sau galbene.
Este afectat smal țul incisivilor, dar pot ﬁ afectați toți dinții.
Intensitatea colora ției smalțului este mai pronun țată în partea
centrală a maculei, ultima trecând treptat, f ără delimitări certe,
într-un smal ț normal. Maculele sunt r ăspândite pe toat ă suprafața
dintelui, inclusiv pe marginea incizal ă;
• gradul III – pe smal țul dentar sunt prezente macule de la
bej, roșcat-brună până la una ciocolatie și ciupituri pe smal ț, care
ocupă mai mult de ½ din suprafa ța dintelui;
• gradul IV – pe smal țul dentar sunt prezente macule brune-
închise (maro) și eroziuni smal țiare;
• gradul V – distruc ția smalțului. Astfel de din ți sunt mai fragili și
ușor se abraziaz ă. Abraziunea sporit ă caracteristic ă pentru acest
grad de ﬂ uoroză se asociaz ă, de regul ă, cu știrbirea smal țului,
ceea ce duce la distrucția rapidă a dintelui.
Aceste manifest ări le-am remarcat atât în cazul ﬂ uorozei locale,
cât și a celei generalizate .
OMS (1965) recomand ă clasiﬁ carea ﬂ uorozei dup ă I. Mul-
ler, care cuprinde 5 grade de ﬂ uoroză dentară:
• forma chestionabil ă – pe suprafa ța smalțului sunt ha șuri sau
macule cretoase slab pronun țate;
• forma foarte slab ă – macule albe, cretoase, care sunt situate
pe 25% din suprafa ța smalțului;• forma slab ă – macule albe, intransparente, sunt de dimensi-
uni mari, pot s ă ocupe pân ă la 50% din suprafa ța smalțului;
• forma moderat ă – afectarea tuturor suprafe țelor dintelui,
macule brune, abraziune dentar ă, care des ﬁ gurează suprafa ța
smalțului;
• forma grav ă – toate suprafe țele dintelui sunt afectate, cu sec-
toare mari de pigmenta ție brună, distrucția smalțului.

28 29CLINICA FLUOROZEI
În dependen ță de concentra ția ﬂ uorului în apa potabil ă și pro-
dusele alimentare consumate poate ap ărea atât caria dentar ă,
cât și ﬂ uoroza. Con ținutul redus al ﬂ uorului în apa potabil ă duce
la apariția cariei dentar ă, iar unul sporit – la apari ția ﬂ uorozei.
Pacienții acuză prezența pe dinți a unor macule, linioare, benzi
cretoase, g ălbui sau maronii.
Schimbarea colora ției normale a smal țului ca intensitate rela-
tează despre gravitatea procesului patologic al țesuturilor dure
dentare; de obicei culoarea cafeniu-închis ă a maculelor, prezen ța
eroziunilor și distrucția smalțului probeaz ă pentru o form ă gravă
a ﬂ uorozei.
Este interesant de urm ărit varietatea tabloului macroscopic al
dinților afecta ți de ﬂ uoroză la copiii locuitori în raionul Ungheni.
După frecvența depistării bolii grupurile de din ți s-au repartizat
în următoarea ordine: incisivi, premolari, molari . În cazuri grave
s-a remarcat afectarea întregului șir dentar – atât la maxil ă, cât și
la mandibul ă.
Pentru gradul I este caracteristic ă prezența unor ha șuri pe
smalțul incisivilor maxilei.
Pentru gradul II sunt tipice pete de un galben deschis sau gal-
ben localizate pe incisivi și premolari, sau molari. Petele sunt ori-
entate orizontal de-a lungul ecuatorului dintelui sau în regiunea marginii t ăietoare a incisivilor; rar benzile pigmentate sunt dispu-
se vertical, de-a lungul axului dentar.
Pentru gradul III sunt caracteristice pete și incluziuni brune
(maro deschis) localizate pe smal țul unui grup de din ți sau a tu-
turor dinților.F × GPentru gradul IV sunt tipice pete și eroziuni smal țiare de cu-
loare maro (întunecat) pe to ți dinții. Mărimea și forma eroziunilor
este variabil ă, frecvent sunt solitare, dar mai des multiple, uneori
defectele suprafe ței smalțiare sunt con ﬂ uente. Contururile sunt
neregulate, fundul rugos și, de regul ă, pigmentat.
La gradul IV se remarc ă distrucția smalțului unor grupuri izola-
te de din ți. La acest stadiu din ții treptat se distrug în urma sporirii
friabilității lor.
Dinții cu grade u șoare (I-II) de ﬂ uoroză își păstrează proprietă-
țile sale func ționale: rezisten ța, abraziunea , forma. Ei sunt predis-
puși doar într-o mic ă măsură de a ﬁ atacați de carie.
Dinții cu grade importante (III, IV, V) de ﬂ uoroză se caracteri-
zează prin tulbur ări pronun țate de mineralizare, în urma c ărui fapt
ei devin mai fragili, friabili și ușor se abraziaz ă. Toate acestea duc
la distrugerea accelerat ă a dinților.
O particularitate a afect ării dinților în ﬂ uoroză este faptul c ă
dinții mandibulari sunt mult mai rar afecta ți de formele erozive și
distructive ale ﬂ uorozei.
Luciul normal al smal țului în regiunea cervical ă se pierde și el
capătă o tentă mată lăptoasă.
Pe măsura creșterii gradului de gravitate a ﬂ uorozei suprafa ța
afectată a smalțului se extinde. Uneori to ți dinții capătă o tentă
mată lăptoasă la unul și același nivel.
Copiii de aceea și vârstă prezintă grade diferite de afectare de
către ﬂ uoroză. Din 376 copii investiga ți în focarul de ﬂ uoroză en-
demică la 59 copii, ce locuiau permanent în localitatea respectiv ă,
nu au fost depistate semne de ﬂ uoroză a dinților, necătând la con-
dițiile absolut identice de via ță cu a copiilor bolnavi de ﬂ uoroză.
În acest context putem constata c ă sensibilitatea individual ă
a organismului față de ﬂ uor este decisivă pentru manifestarea
leziunilor ﬂ uoroase.
În cazul unor concentra ții reduse de ﬂ uor (1,5-2,0 mg/l) în apa
potabilă se întâlnesc, de regul ă, schimb ări ale smal țului sub for-

30 31mă de mici macule singulare „de por țelan” sau cretoase, stria ții
transversale (dar care pot ﬁ și longitudinale), care ocup ă de obi-
cei o parte neînsemnat ă a suprafe ței coroanei dentare, ﬁ ind lo-
calizată pe oricare din suprafe țele dintelui. Asemenea schimb ări
sunt cel mai des observate pe suprafe țele vestibular ă sau jugal ă
ale dinților, și sunt remarcate la incisivii centrali și primii molari,
mineralizarea c ărora are loc simultan.
Dacă în sursele de aprovizionare cu ap ă ultima con ține con-
centrații mai înalte de ﬂ uor (2,0- 2,5 mg/l), atunci pe smal ț deja
sunt întâlnite macule colorate g ălbui, și mai des la copii care au
fost alăptați arti ﬁ cial sau debilita ți.
La consumarea unei ape ce con ține ﬂ uor 2,5 – 3,0 mg/l, în
afară de macule g ălbui și galbene, pot ﬁ întâlnite macule cu pig-
mentare intens ă galben-întunecat ă sau cafenie. Aceste macule
pigmentate se pot localiza în orice parte a dintelui. În maculele pigmentate întunecate pot ﬁ observate și niște incluziuni.
Dacă
copiii folosesc pentru b ăut apă ce conține concentra ții și
mai înalte de ﬂ uor (3 – 4 mg/l), încep a se întâlni forme mai grave
de afectare a smal țului sub form ă de eroziuni, carede obicei sunt
dispuse haotic și răzleț pe suprafa ța coroanei dentare și, unindu-
se cu macule pigmentate sau cretoase, atribuie din ților un aspect
„ciupit”. În cazuri și mai grave eroziunile punctiforme con ﬂ uează
între ele, ceea ce poate duce la modi ﬁ carea coroanei dentare.
Concentra ția de ﬂ uor în apa potabil ă de peste 4,0 mg/l duce la
distrucția smalțului dentar. Cel mai des aceast ă formă de ﬂ uoroză
se întâlne ște, de obicei, la copii debilita ți de afec țiuni cronice și
care locuiesc în condi ții de trai necorespunz ătoare, nefavorabile.
Drept semn caracteristic de afectare a smal țului în ﬂ uoroză
servește localizarea simetric ă a maculelor pe suprafa ța coroane-
lor dentare. Din ții omonimi sunt afecta ți de una și aceeași formă
de ﬂ uoroză, repetând cu exactitate desenul macular corespunz ă-
tor de pe din ții simetrici. Diferite grupuri dentare a unui și aceluiași
individ pot ﬁ afectați în diferite m ăsură și formă de ﬂ uoroză.Dinții afectați de o form ă oarecare de ﬂ uoroză, nu pot în viitor
să treacă în altă formă, chiar dac ă copilul va începe s ă consume
apă care ar con ține o cantitate mai mare de ﬂ uor. O form ă sau
alta de ﬂ uoroză se păstrează pe întreaga perioad ă a vieții. Și in-
vers, persoanele care au trecut la consumul apei potabile cu un conținut mai redus de ﬂ uor remarc ă uneori c ă maculele de pe
dinții lor devin mai pu țin evidente, c ăpătând un aspect estompat.
În caz de ﬂ uoroz
ă dinții erupți deja au un aspect maculat de un
grad sau altul.
Pe lângă aceasta este cunoscut faptul c ă pentru apari ția ﬂ uo-
rozei dentare este necesar ca copilul s ă consume ap ă cu conținut
bogat de ﬂ uor în perioada de dezvoltare a dintelui. Consumul de
apă care con ține până și concentra ții foarte înalte de ﬂ uor într-o
perioadă când calci ﬁ erea din ților s-a ﬁ nalizat deja, nu duce la
apariția ﬂ uorozei.
De regul ă, maculele ﬂ uoroase se localizeaz ă pe dinții perma-
nenți, mai des – pe incisivi și primii molari. Acest moment este
legat de faptul c ă termenii de calci ﬁ ere a incisivilor centrali per-
manenți și a primilor molari coincid.
Faptul că acești dinți sunt cel mai des afecta ți poate ﬁ explicat
prin aceea c ă:
• cantitatea de ap ă consumat ă de copil la 1 kg de greutate, cu
vârsta scade,
• organismul copilului este mai sensibil fa ță de diferite afec țiuni
în primii ani de via ță, și anume atunci cândare loc mineralizarea
dinților respectivi.
La 5-6 luni dup ă naștere debuteaz ă mineralizarea incisivilor
centrali superiori și a primilor molari, și se ﬁ nalizeaz ă la 4-5 ani.
Mineralizarea incisivilor laterali și caninilor începe în mediu
peste 8-10 luni dup ă nașterea copilului, și se ﬁ nalizeaz ă la incisi-
vii laterali – la 4-5 ani, iar la canini – la 6-7 ani.
Premolarii încep s ă se mineralizeze la al II-lea an de via ță,
procesul de mineralizare terminându-se la 6-7 ani.

32 33Molarii II încep s ă se mineralizeze la 6 ani, iar procesul de mi-
neralizare se termin ă la 7-8 ani; molarii III – la 12-16 ani.
Cu cât mai târziu are loc mineralizarea grupului respectiv de
dinți, cu atât mai rar ace ști dinți sunt afecta ți de ﬂ uoroză. Termenii
de perturbare a mineraliz ării corespund cu localizarea schimb ări-
lor morbide ﬂ uoroase.
Cercetările noastre într-un șir de focare de ﬂ uoroză endemi-
că permit de a a ﬁ rma opinia c ă tabloul clinic al ﬂ uorozei dentare
nu este similar ă pentru toate focarele, chiar și în cazul aceleea și
concentra ții de ﬂ uor în apa potabil ă. Până și în acela și focar nu
toți copii sunt afecta ți de aceea și formă de ﬂ uoroză. Aceasta de-
pinde de decurgerea gravidit ății, de caracterul alimenta ției suga-
rului – natural ă sau arti ﬁ cială, și de caracterul alimenta ției de mai
departe.
Copiii care consumau împreun ă cu alimentele o cantitate mare
de calciu și fosfor, erau mai pu țin supuși afecțiunilor carioase.
La consumul apei cu un con ținut mai înalt de ﬂ uor (peste 3-4
mg/l) acțiunea tampon a factorilor favorabili ai mediului ambiant
se atenueaz ă, și aproape to ți copiii sunt afecta ți de ﬂ uoroză într-o
măsură sau alta.
În cazul unor concentra ții foarte înalte de ﬂ uor crește numărul
de cazuri de forme grave de ﬂ uoroză.
Odată cu creșterea plafonului de vârst ă de la care copiii au
început s ă consume apa ce con ține ﬂ uor, se reduce nu doiar-
frecvența afectării, dar și gravitatea ﬂ uorozei. Îndeosebi aceasta
se manifest ă de la vârsta de 6-7 ani, când deja aproape în mare
parte se ﬁ nalizeaz ă mineralizarea coroanelor din ților permanen ți,
exceptând molarii III.
În cazul unei concentra ții înalte de ﬂ uor în apa potabil ă sunt
afectați de ﬂ uoroză și dinții deciduali, de și, la drept vorbind, mult
mai rar decât cei permanen ți.
La investigarea a 136 de copii – elevi ai claselor primare din
c.Pârlița, Ungheni, unde apa fântânilor arteziene con ține 13 mg/l, am depistat c ă incidența ﬂ uorozei în denti ția de lapte constituie
23,7%, iar forma macular ă a fost depistat ă la 94,4%.
Fluoroza a atacat în special din ții IV și V la maxil ă și la mandi-
bulă, și doar în 4 cazuri noi am decelat afectarea tuturor din ților.
Colorația maculelor varia de la una cretoas ă până la cea cafeniu-
întunecat ă.
La toți copiii, care prezentau afectarea ﬂ uorozică a dinților tem-
porari, era, de regul ă, decelat ă o formă gravă a ﬂ uorozei din ților
permanen ți.
Răspândirea cariei printre elevii clasei I constituia 57,4%, din
care caria doar a din ților temporari era în 46 % din cazuri, a din-
ților temporari și permanen ți – la 7,4%, și 4% constituiau copiii la
care erau ataca ți de carie din ții VI permanen ți. Intensitatea cariei
constituia 1,3, intensitatea ﬂ uorozei – 4,0.
În literatura de specialitate sunt raportate informa ții despre fap-
tul că în cazul ﬂ uorozei se denot ă o fragilitate și abraziere spo-
rită a dinților. Acest moment este, probabil, legat de modi ﬁ carea
structurii smal țului.
Trebuie de men ționat că la locuitorii focarelor endemice se
întâlnește relativ des a șchierea unor por țiuni neînsemnate ale
smalțului. Aproape întotdeauna astfel de a șchiere smal țiară este
însoțită de abrazierea sporit ă a dinților. Suprafa ța denudat ă în
urma așchierii devine cu timpul neted ă, dură și lucitoare, cu o
tentă gălbuie. Pot ﬁ remarcate fracturi ale coroanelor din ților fron-
tali.
Analiza manifest ărilor clinice ale ﬂ uorozei dentare: abrazierea
sporită a dinților, așchierea smal țiară, predispozi ția relativ înalt ă
către traume, permit de a face concluzia despre incompeten ța
funcțională a dinților, afecta ți de forme grave ale ﬂ uorozei.
Prezența maculelor pe smal țul dentar poate ﬁ observat și în
alte afec țiuni ale din ților, deaceea diagnosticul diferen țial al ﬂ uo-
rozei trebuie f ăcut cu caria în stadiu de macul ă și cu hipoplazia
dinților.

34 35Pentru procesele patologice respective sunt caracteristice ur-
mătoarele semne diferen țial-diagnostice:
1. Maculele cretoase în caz de carie de obicei sunt solitare, iar
în ﬂ uoroză asemenea macule sunt multiple.
2. Maculele cretoase în carie sunt un semn de evolu ție acută a
bolii, iar cele pigmentate – semn al unei afec țiuni cronice. În ﬂ u-
oroză prezența unor macule cretoase sau pigmentate probeaz ă
despre gravitatea procesului, și nu este un indice de intensitate
a acestuia.
3. Maculele cretoase în caz de carie se caracterizeaz ă printr-o
tendință către schimb ări (pigmenta ție, formarea unui defect ). Ma-
culele ﬂ uorozice ale smal țului sunt stabile.
4. În caz de macule carioase pigmenta ția are o tent ă sură mur-
dară inde ﬁ nită cu un aspect nes ănătos; în ﬂ uoroză pigmenta ția
are o colora ție galben-brun ă stabilă.
5. În caz de macule carioase dintele are o tent ă albăstrie, smal-
țul dentar pare transparent; în ﬂ uoroză maculele sunt remarcate
pe fond de un alb intens al smal țului.
6. Maculele carioase sunt de obicei dispuse în vecin ătatea su-
prafețelor de contact ale coroanei dentare și în regiunea ﬁ surilor.
Maculele ﬂ uorozice se localizeaz ă pe suprafe țele vestibulare și
linguale, și pe cuspizii din ților masticatori.
7. Localizarea simetric ă a cariei pe din ți se poate întâmpla,
dar sunt afecta ți doar niște dinți singulari. Maculele ﬂ uorozice se
localizeaz ă strict simetric, afectând din ții omonimi ai p ărții drepte
și ai celei stângi cu macule de aceea și formă și culoare. Maculele
carioase, chiar dac ă se localizeaz ă pe dinți simetrici, nu repet ă
desenul cu a șa strictețe, ca în ﬂ uoroză.
8. Maculele carioase cretoase sunt întâlnite de obicei la per-
soane cu carie ﬂ orida. În aceest caz este caracteristic ă prezența
în dinți a unor cavit ăți carioase. În ﬂ uoroză leziunile carioase lip-
sesc sau sunt solitare.9. În caz de carie în primul rând sunt afecta ți primii molari; în
ﬂ uoroză maculele sunt remarcate la toate grupurile de din ți, deși
cel mai des ele sunt localizate pe incisivii centrali.
10. În caz de carie sunt afecta ți dinții temporari și permanen ți,
iar în ﬂ uoroză – preponderent cei permanen ți.
11. Suprafa ța smalțului în ﬂ uoroză este neted ă, lucitoare, in-
doloră la sondare, iar în caz de carie suprafa ța smalțului este
mată, rugoasă, uneori sensibil ă la sondare, sau este prezent ă o
cavitate cu pere ți ramoliți.
12. Reac ția la excitan ți termici în carie este pozitiv ă, iar în ﬂ u-
oroză – negativ ă, absentă.
13. Caria apare dup ă erupția dinților, pe când leziunile ﬂ uorozi-
ce pot ﬁ deja prezente când din ții încep a erupe.
14. În cazul cariei putem efectua colorarea cu metilen blue, pe
când în ﬂ uoroză – nu.
15. În cazul ﬂ uorozei se denot ă o concentra ție crescut ă de ﬂ u-
or în apa potabil ă, iar în cazul cariei – frecvent redus ă.
Tabloul clinic al ﬂ uorozei dentare este extrem de variat – prin
forma și prin caracterul manifest ărilor externe ale smal țului den-
tar, dar și prin particularit ățile dinților, în rela ția lor cu ac țiunea
factorilor externi. Desenul maculelor de smal ț este, de asemenea
multiform. În func ție de forma și gradul de afectare se schimb ă și
caracterul macula ției de la macule (sau ondul ări) mici, cretoase
(de culoare alb ă), abia perceptibile cu ochiul liber pe suprafa ța la-
bială a smalțului, – pân ă la multiple macule și eroziuni con ﬂ uente,
ce des ﬁ gurează sau distrug coroana dintelui .
Macule cretoase solitare
Sunt întâlnite și schimbări smalțiare în form ă de macule solita-
re mici cu aspect cretos sau “de por țelan”, și, uneori, dungi trans-
versale, ce ocup ă, de obicei, o mic ă parte din suprafa ța coroanei
dintelui, situându-se pe oricare din fe țele sale.

36 37Asemenea schimb ări sunt rar
observate concomitent pe câte-va fețe ale aceluia și dinte. La o
afectare u șoară putem examina
maculele «cu aspect de por țe-
lan» numai la o iluminare natu-rală bună; în cazurile mai seve-
re, maculele au tent ă cretoasă
și sunt ușor detectabile.
Ele au o similitudine oareca-
re cu maculele întâlnite în alte
tipuri de hipoplazie smal țiară. Astfel de forme u șoare de ﬂ uoroză
(maculație smalțiară) sunt atât de indecelabile, încât, adeseori,
populația (și chiar – stomatologii) nu le acord ă atenție.
Macule g ălbui
În unele cazuri, pe smal ț deja
sunt întâlnite macule, colorate într-un galben deschis. Aceast ă
pigmenta ție macular ă gălbuie
atribuie dintelui un «aspect ti-groid».
Macule galbene sau brune
Forma mai sever ă de ﬂ u-
oroză se caracterizeaz ă prin-
tr-o pigmentare intens ă de
culoare galben-închis ă sau
brună.
Macule maronii
Aceste macule se pot localiza pe orice parte a dintelui. Cu toate
acestea, de multe ori ele apar pe fe țele labiale ale din ților frontali.
În cazul în care maculele maro
sunt situate în apropierea mar-
ginii incizale ale incisivilor , dinții
au un aspect «ars».
În maculele pigmentate întu-
necate remarc ăm uneori inclu-
se și niște macule albe mici . În
asemenea cazuri, din ții capătă
un aspect monstruos .
Eroziuni smal țiare
(“smalțul ciupit”)
La concentra ții foarte mari
de ﬂ uor în apă sunt întâlni-
te leziuni caracterizate prin afectarea integrit ății stratului
smalțiar sub forma de erozi-
uni, situate haotic, dispersate pe suprafa ța coroanei și, asociate cu macule pigmentate și cre-
toase, atribuind din ților un aspect «ciupit» („mâncat”).
Forma distructiv ă a ﬂ uorozei
În cazurile cele mai severe eroziunile punctiforme con ﬂ uează
între ele , ceea ce poate duce la instalarea unor schimb ări ale for-
mei coroanei dentare, sau chiar – la distrugerea ei.

38 39Asemenea forme de macu-
lație smalțiară, chiar și în cazul
unor niveluri foarte ridicate de ﬂ uor în apa potabil ă, se găsesc,
de obicei, la copii sl ăbiți de boli
cronice și la cei care tr ăiesc în
condiții nefavorabile de trai (ali-
mentația inadecvat ă și insu ﬁ ci-
entă, condiții precare de locuit,
etc.)
Dinți ﬂ uorotici cu aspect devital, cretos degenerat
Într-un șir de cazuri, este remarcat ă o altă formă de distro ﬁ e
a smalțului, în care din ții au un aspect lipsit de via ță, sunt cretos
degenera ți, lipsiți de luciul viu, iar
suprafața lor este uneori rugoa-
să. O trăsătură caracteristic ă a
leziunilor smal țului în cazul ﬂ uo-
rozei este localizarea simetric ă
a maculelor pe suprafa ța coroa-
nelor dentare.
Dinții omonimi
sunt afecta ți de aceea și formă
de macula ție smalțiară sau ero-
ziune, repetând cu exactitate același desen corespunz ător
al maculelor pe din ții simetrici. Diferite grupuri de din ți la una și
aceeași persoan ă pot ﬁ afectate prin diferite grade și forme de
ﬂ uoroză (maculație smalțiară). În literatura de specialitate exist ă
relatări precum c ă în cazul ﬂ uo-rozei endemice se manifest ă o
deﬁ ciență funcțională a dinților, în special ﬁ ind indicat ă fragilitatea
și abraziunea crescut ă.
DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAT
La efectuarea diagnosticului diferen țiat între ﬂ uoroză și hipo-
plazie este necesar de a lua în considera ție, că, pe lâng ă deose-
birile existente, sunt multe aspecte comune atât în manifest ările
lor clinice, cât și în originea lor.
Atât în cazul hipoplaziei, cât și în cel al ﬂ uorozei sunt afecta ți,
de regulă, dinții permanen ți. Dinții temporari sunt afecta ți de ﬂ uo-
roză mai rar, și cu mult mai rar – de hipoplazie.
Localizarea maculelor ﬂ uorozice, precum și a celor hipopla-
zice, sunt direct dependente de vârsta copilului, de timpul mani-festării și durata ac țiunii factorilor, ce perturbeaz ă mineralizarea
normală a smalțului:
– în ﬂ uoroză:
• consumul unei ape potabile cu concentra ție crescut ă de ﬂ u-
or;
– în hipoplazie:• alimentarea vârstei timpurii;• rahitism;• dispepsie toxic ă;
• scarlatin ă;
• pojar;• alte afec țiuni pediatrice.
După nivelul de localizare a schimb ărilor hipoplazice ale smal-
țului se poate judeca despre durata ac țiunii unor sau altor factori
nefavorali asupra organismului.
Atât ﬂ uoroza, cât și hipoplazia afecteaz ă dinții localiza ți sime-
tric. În cazul ambelor afec țiuni se poate modi ﬁ ca forma coroanei
dentare.F × G

40 41Deosebirile clinice între ﬂ uoroză și hipoplazie:
1. În cazul hipoplaziei smal țul se sub țiază sau defectele lui,
localizate câteva într-un rând sub form ă de gropi țe ce au o form ă
rotundă sau ovalar ă, înconjurând în form ă de șirag sulcular din-
tele. Sulcusurile pot ﬁ singulare sau în grup – scalar (în form ă de
trepte).
În ﬂ uoroză defecte smal țiare vor ﬁ depistate doar în cazuri gra-
ve, și doar sub form ă de eroziuni singulare. Sunt rar întâlnite câ-
teva eroziuni la acela și dinte.
2. Hipoplazia se întâlne ște pe un smal ț aparent intact. Ero-
ziunile în ﬂ uoroză sunt observate pe fond de smal ț schimbat la
culoare. Maculele sunt decelate nu numai în regiunea eroziunilor, dar și pe suprafe țele dentare libere de eroziuni.
3. Dacă apare un proces carios, el se dezvolt ă lent în cazul
ﬂ uorozei, pe când din ții hipoplazici afecta ți de carie se distrug
rapid.
4. Forma coroanei dentare în hipoplazie se caracterizeaz ă prin
prezența unei sau câtorva strangula ții, care și determin ă modi ﬁ –
carea contururilor dintelui. În ﬂ uoroză forma coroanei dentare se
modi ﬁ că extrem de rar.
5. Colora ția zonelor afectate în ﬂ uoroză este cretoas ă, de la
gălbuie pân ă la cafeniu-întunecat, iar în hipoplazie – alb ă sau
gălbuie.
6. Maculele în ﬂ uoroză cu vârsta pot s ă se decoloreze sau s ă
dispară în totalitate, iar în hipoplazie sunt stabile, f ără schimbări.
7. Conținutul de ﬂ uor în apa potabil ă în caz de ﬂ uoroză este
sporit, pe când în hipoplazie con ținutul de ﬂ uor în apa potabil ă nu
are nici o importan ță.
Diagnosticul de ﬂ uoroză este pus în baza datelor clinice și a
informațiilor despre con ținutul de ﬂ uor în apa potabil ă din locali-
tatea, unde locuiau persoanele investigate la vârsta infantil ă tim-
purie.Tabelul 1. Caracteristicile formei maculoase a ﬂ uorozei,
cariei și hipoplaziei
Caracteristica Fluoroza Carie Hipoplazie
Apariția Până la erupție Dup ă erupție Pân ă la erupție
Afectarea din ți-
lorPreponderent
dinții permanen țiDinții temporari și per-
manențiPreponderent
dinții permanen ți
Localizarea Toate suprafe-
țeleSuprafețele vestibula-
re și cele de contactToate suprafe țe-
le
Numărul de ma-
culeNumeroase Singulare Preponderent
singulare
Permeabilitatea Nu este crescut ă Manifest ă Nu este crescut ă
Evoluția macu-
lelorSunt pe întreg
parcursul vie țiiDispar rar Nu dispar
Concentra ția ﬂ u-
orului în ap ăEste crescut ăRedusă sau normal ăRedusă sau nor-
mală
Tabelul 2. Diagnosticul diferen țiat al formei erozive a ﬂ uorozei
Caracteristica Fluoroz ăCarie su-
perﬁ cialăHipoplazie Defect cu-
neiformEroziune
Acuze Defect es-
teticDefect al
smalțuluiDefect es-
teticNu sunt Defect es-
tetic
Localizarea Toate su-
prafețeleÎn ﬁ suri, pe
suprafețele
de contactToate su-
prafețeleSuprafe țe-
le vestibu-
lareSuprafețele
vestibulare
Semnele cli-
niceDefect al
smalțuluiDefect al
smalțuluiCiupituri în
smalțDefect cu-
neiformDefect prin
eroziune
Permeabilita-
tea pentru co-
loranțiNu este
crescutăPronunțatăNu este
crescutăSlab pro-
nunțatăSlab pro-
nunțată

42 43IMPACTUL PSIHO-EMOȚIONAL ȘI ASPECTE SOCI-
OLOGICE ALE FLUOROZEI DENTARE LA PERSOANELE
TINERE ÎN SOCIETATEA MODERNĂ ( studiu )
Actualitatea temei
Ultimile 2-3 decenii, odat ă cu apari ția unor noi tehnologii în
stomatologie tot mai des și mai mult apare problema restabilirii
dinților cu redarea aspectului originar, primar. Deoarece moda
coroanelor protetice de aur a plecat demult…
Orientarea estetic ă a devenit una din cele mai populare
în stomatologia moderna, deoarece un num ăr tot mai mare
de pacien ți vor să aibă nu numai restaur ări funcționale, dar și
frumoase, un zâmbet str ălucitor („hollywoodian”). Discromiile sau
defectele din ților, în special în zona frontal ă face pacien ții să ﬁ e
nesiguri, determinându-i s ă comunice și să zâmbeasc ă mai puțin.
În ﬁ nal, ele duc la tulbur ări psiho-emo ționale și la neintegrarea în
mediul social.
În ultimii ani, cercet ătorii din țară și de peste hotare au
făcut un șir de studii științiﬁ ce, acestea servind drept fundament
pentru conceptul de interrela ție a calității vieții și a stării sistemului
dentomaxilar. Din ții sănătoși, zâmbetul frumos sunt asocia ți de
către oameni cu o s ănătate bună, succes în via ța lor personal ă
și cu cariera. Una din bolile ce duc la afectarea esteticului este
ﬂ uoroza, ce provoac ă schimbări de culoare și relief dentar.
Problema esteticului dentar afectat de ﬂ uoroză capătă o
actualitate deosebit ă în Moldova, deoarece aici exist ă câteva
focare endemice de ﬂ uoroză, în care la mul ți copii și tineri sunt
înregistrate modi ﬁ cări manifeste de culoare și de textur ă ale
dinților. F × GScopul studiului
Cea mai mare parte din cercet ările științiﬁ ce cu privire la
problema ﬂ uorozei dentare este dedicat ă etiologiei, patogeniei,
diagnosticului, tratamentului și pro ﬁ laxiei acesteia.
Până în prezent, au ap ărut o mul țime important ă de diferite
tehnici și diverse preparate pentru albirea din ților. S-au disputat
de nenum ărate ori și foarte serios privitor la cele mai inofensive
metode și preparate. Dar în acest articol, grupul nostru de autori
nu va viza o metod ă oarecare de albire, ci va aborda doar efectele
psiho-emo ționale ale ﬂ uorozei.
Studiile, ce relateaz ă posibilul impact negativ al ﬂ uorozei
dentare asupra st ării psiho-emo ționale a pacientului, sunt pu ține
la număr și contradictorii. Unii autori sus țin că ﬂ uoroza dentara nu
este o problema pentru tineri, altii recunosc c ă aceasta reprezint ă
o problem ă estetică important ă, și terții – că nu au putut ob ține un
răspuns clar, univoc.
Scopul acestui studiu a fost identi ﬁ carea și caracterizarea
prin metode sociologice la diferite categorii de tineri a problemelor
psiho-emo ționale cauzate de discromiile ﬂ uorozice ale din ților.
Materiale și metode de cercetare
Cercetările s-au efectuat de catedra Stomatologie
Terapeutic ă a facultății Stomatologie a USMF „N.Testemi țanu” în
cadrul IMSP Clinica Universitar ă Stomatologic ă în timpul orelor
practice, cu implicarea pe parcursul perioadei anilor 2009-2011 a 136 de studen ți de la anii 3, 4 și 5 ani în realizarea unei examin ări
stomatologice screening.
Componenta medical ă a studiului a constat în primirea
pacienților cu vârsta cuprins ă între 19-25 ani, – originari din
raioane cu con ținut ridicat de ﬂ uor in apa potabil ă (până la 4,0
mg / l)
Fiecare student-examinator în timpul total rezervat de ciclurile
corespunz ătoare ale Catedrei Stomatologie Terapeutic ă USMF

44 45„N.Testemi țanu” au primit ( sub supravegherea unuia din profesorii
– coordonatori ai acestui studiu ) în mediu 4 pacien ți tineri, cea mai
mare parte din e șantion ﬁ ind studen ți la universit ățile și colegiile
municipiului Chi șinău.
Astfel, am fost examina ți 544 de tineri, dintre care 263 –
băieți, și 281 – fete. Pentru a evalua gravitatea ﬂ uorozei dentare
s-a recurs la cursi ﬁ carea recomandat ă de OMS pentru anchete
stomatologice în mas ă a popula ției.
Componenta sociologic ă a studiului a constat în efectuarea
anchetei, utilizând un chestionar simpli ﬁ cat. Chestionarea era
efectuată în cadrul primirii pacien ților și doar – și doar în cazul în
care pacientul respectiv locuise într-un focar endemic de ﬂ uoroză.
În total au fost selectate 78 fete și 74 băieți.
Toți responden ții (originari din zonele endemice) au fost
convențional împ ărțiți în 4 grupuri, – în func ție de severitatea
ﬂ uorozei dentare:
• lotul 0 – 21 persoane f ără oarecare semne morbide,
• lotul A – 19 persoane cu variante dubioase de ﬂ uoroză;
• lotul B – 74 persoane cu forme u șoare ale ﬂ uorozei
(severitate de gr. II-III),
• lotul C – 38 persoane cu ﬂ uoroză severă (severitate de gr.
IV-V).
Chestionarul con ținea 6 întreb ări care au fost optimizate pe
parcursul studiului-pilot, în conformitate cu obiectivele acestui studiu. Din aceste întreb ări 3 se refereau la datele de buletin,
vârsta, sexul, domiciliul.
Rezultate și discuții
Prevalen ța ﬂ uorozei dentare s-a adeverit destul de mare.
Indicele standardizat a constituit 73,55 ± 3,24%, din care
predominau formele dubioase și ușoare ale ﬂ uorozei (60.63
3,86%), forma severa ﬁ ind întâlnit ă mai rar – în 14,44 ± 4,26% din
cazuri. Numeric vorbind, aceasta înseamn ă că 27 de tineri din 544
de pacien ții selecta ți au avut pigmenta ția brună a smalțului, iar în
multiple cazuri – și defecte ale acestuia.
Deoarece în Republica Moldova în focarele endemice de
ﬂ uoroză locuiesc aproximativ 600.000 de persoane, num ărul
de tineri cu vârsta de 19-25 ani, suferinzi de forme severe de
ﬂ uoroză dentară poate ajunge la 19 000 de oameni (!!!). Astfel
de persoane pu țin probabil c ă
pot să se simtă confortabil într-o
societate modern ă, având în vedere caracteristicile psihologice
ale vârstei men ționate.
Această cifră e doar o deducere (specula ție) matematic ă, iar
pentru a determina situa ția factică a fost demarat ă chestionarea
pacienților tineri selecta ți privitor la problema respectiv ă.
Pe noi ne interesau întreb ările:
• ce atitudine are pacientul fa ță de culoarea din ților săi,
• dacă pacientul vrea s ă urmeze un tratament în leg ătură cu
ﬂ uoroza,
• dacă pacientul resimte în domeniul social repercusiuni ale
acestei patologii cu manifestare dentar ă.
Prima din întreb ările propuse avea drept scop constatarea
satisfacției pacien ților de culoarea propriilor din ți și solicita un
răspuns – Da sau Nu.
Informațiile obținute au fost ambigui, și într-o m ăsură
oarecare – nea șteptate. În medie, 37.73% dintre responden ți au
răspuns a ﬁ rmativ la întrebare, pe când celelalte 62.27% – negativ.
La analiza detaliat ă a rezultatelor s-a adeverit c ă opiniile tinerilor
coreleaz ă, într-o anumit ă măsură, cu intensitatea ﬂ uorozei dentare
(Fig. 1).
Cel mai mare procentaj de r ăspunsuri pozitive a fost ob ținut
în loturile A – 42.73% și B – 40.23%, cel mai mic – în lotul C
– 41.44%. În conformitate cu cursi ﬁ carea prezentat ă ﬂ uoroza
dubioasă și foarte u șoară se caracterizeaz ă prin translucen ța
afectată a smalțului normal, variind de la câteva puncte albe sau

46 47macule cretoase izolate, sau manifestându-se prin macule albe
mici, ce acoper ă mai puțin de ¼ a suprafe ții labiale. Asemenea
discromii dentare de obicei nu atrag aten ția, nu doar a celor din
jur, ci și a unei p ărți din num ărul total de pacien ți, – fapt con ﬁ rmat
pe parcursul desf ășurării studiului respectiv.
Studiul a relevat o diferen ță semni ﬁ cativă a indicilor în func ție
de sexul responden ților: în medie 59.17% din fete și 36,81% din
băieți au fost nemul țumiți de culoarea din ților ( ﬁ g. 2). Băieții s-au
arătat mai pu țin îngrijora ți de discromiile ﬂ uorozice, dup ă cum
reiese din diferen ța valorilor prelevate în toate grupurile în limita
a 10-20%.
A doua întrebare a fost formulat ă în felul urm ător: consider ă
respondentul drept problem ă modi ﬁ cările de culoare ale din ților,
și solicita unul din r ăspunsurile propuse ( enumerate mai jos ):
• absența problemei în sine,
• disconfort u șor,
• problem ă suportabil ă,
• problem ă gravă.
Scopul întreb ării era de a identi ﬁ ca existen ța unor probleme
psiho-emo ționale asociate discromiilor ﬂ uorozice ale din ților.
Aﬁ rmativ la existen ța problemei în sine au raportat 55,55% dintre
responden ți. De regul ă, predominau varia ții de tip disconfort ușor
(32.48%), care, probabil, nu exercit ă un efect negativ pronun țat
asupra st ării psiho-emo ționale ale tinerilor.
Cu toate acestea, 21,08% dintre responden ți, adică ﬁ ecare
al 5-lea respondent cu ﬂ uoroză dentara, se confrunt ă periodic
sau continuu cu anxietate și importante di ﬁ cultăți de comunicare
(ﬁ g. 3).
În cadrul studiului s-a încercat determinarea dependen ței
severității de manifestare a problemelor de intensitatea ﬂ uorozei
dentare și de sex ( ﬁ g. 4).
Studentele s-au adeverit a ﬁ mai exigente fa ță de culoarea
dinților, ceea ce mai des a avut consecin țe psihologice negative, dacă erau constatate modi ﬁ cări de culoare a din ților. În lotul de fete
cu ﬂ uoroză dentară gravă s-a observat cert cre șterea severit ății
tensiunii psiho-emo ționale de la 52.21% pân ă la 73,21%.
Ultima întrebare pusă în discu ție a fost “ dorește oare
pacientul s ă trateze ﬂ uoroza, și, dacă nu – din ce cauz ă?”.
Principalul motiv pentru care unii pacien ți nu agreeaz ă ideea
albirii din ților este faptul c ă încercările curative anterioare au
eșuat. De exemplu, doi pacien ți din eșantionul studiat s-au plâns
de faptul c ă, după albirea din ților aceștia au devenit mai întuneca ți
decât înainte de albire. În ambele cazuri am constatat c ă albirea
a fost efectuat ă în centrul unei zone endemice, ceea ce, foarte
probabil, a fost motivul e șecului tratamentelor respective.
O parte din pacien ți cred că restaurarea culorii naturale nu
este de lung ă durată, iar de la acest tratament este mai mult ă
daună decât folos. Exist ă, de asemenea, teama de formare a
unor procese carioase dup ă ﬁ nalizarea tratamentului. Luând în
considera ție locuirea compact ă a pacien ților într-un areal endemic,
ei povestesc de obicei în felul urm ător: „iată un cunoscut și-a făcut
albirea din ților, și peste un an la el a ap ărut carie”. Iar intensitatea
afectării cu ﬂ uoroză nu s-a răsfrânt asupra num ărului de refuzuri
de la tratament.
Pacienților cu forme severe de ﬂ uorozei le era fric ă de
tratamentul operativ și de incertitudinea cu privire la durata
rezultatului.
Pentru b ăieți este caracteristic ă o tendin ță inversă – odată
cu agravarea patologiei sc ădea inciden ța tulburărilor psiho-
emoționale manifeste.
La pacien ții cu afectare ﬂ uorozică minoră a dinților de multe
ori se contureaz ă după ﬁ nalizarea tratamentului ( albire ) dorința
de a trece o serie suplimentar ă de albire pentru a realiza ni ște
dinți și mai albi. Nedorind s ă audă argumente de tipul c ă dinții
deja le sunt de un alb normal, pacien ții compara adesea culoarea
dinților săi cu cea a vedetelor de la Hollywood, sau a colegilor de

48 49rasă negroidă sau arabi, și insistă cu îndârjire asupra continu ării
tratamentului cosmetic.
Din punctul de vedere al unui specialist, tân ărul oarecare
cu discromii ﬂ uorozice ale din ților ar trebui s ă sufere în mod logic
de probleme psiho-emo ționale, profunzimea c ărora datorându-se
severității bolii și vârstei. Formele grave ale ﬂ uorozei ar trebui,
ipotetic, s ă ﬁ e însoțite de deregl ări mai grave ale statutului
psihologic și emoțional. Cu toate acestea, rezultatele sondajului
nu coincid cu supozi țiile menționate mai sus.
Concluzii
1. Rezultatele studiului s-au adeverit a ﬁ ambigue.
2. Discromiile din ților datorate ﬂ uorozei dentare sunt,
indubitabil, un factor de risc pentru formarea di ﬁ cultăților
psihologice la o bun ă parte din tineri. În acest caz, o importan ță
predominant ă o are severitatea patologiei și sexul pacientului.
3. Și în cazul prezen ței unei pigmenta ții brune manifeste a
smalțului mulți tineri apreciaza culoarea propriilor din ți ca ﬁ ind
în limitele acceptabilului, iar nivelul problemelor create de acest aspect – ca ﬁ ind nesemni ﬁ cative.
4. Atunci când se decide cu privire la posibilitatea și
necesitatea unui tratament estetic al ﬂ uorozei dentare trebuie s ă
se țină cont de dolean țele pacientului.
5. La pacien ții cu afectare ﬂ uorozică minoră a dinților de
multe ori se contureaz ă după ﬁ nalizarea tratamentului ( albire )
dorința de a trece o serie suplimentar ă de albire pentru „a realiza
niște dinți și mai albi” . TRATAMENTUL FLUOROZEI DENTARE
Tratamentul ﬂ uorozei dentare const ă în:
• reducerea dozelor excesive de ﬂ uor din apa potabil ă consu-
mată;
• aplicarea diverselor modalit ăți de înlăturare a pigmenta ției și
a defectelor dentare;
• majorarea rezisten ței organismului copilului;
• indicarea unei diete ra ționale (bogate în calciu, fosfor, vita-
mine) și a unor preparate medicamentoase cu ac țiune bene ﬁ că
asupra metabolismului mineral.
Formele incipiente (gradele I, II) nu necesit ă tratament special
dacă satisfac cerin țele estetice ale pacien ților.
S. K. Gupta și coaut. (1996) a ﬁ rmă că unele forme de ﬂ uoroză
dentară pot ﬁ tratate prin administrarea acidului ascorbinic, cal-
ciului și vitaminei D3.
Sunt cunoscute și practicate o mul țime de metode de „albire”
[de depigmentare] în cazul maculelor pigmentate, în special a ce-lor localizate pe din ții frontali.
In literatura de specialitate sunt descrise diferite variante de
albire a din ților (Murrin J. R., Barkmeier W. W., 1982; Hanosh F.
N., Hanosh G. S., 1992; Cohen S., Burns R., 1998 etc. ):
• vitali sau devitali (tehnicile vitale presupun numai aplica ții
vestibulare (în marea majoritate) sau pe toate suprafe țele denta-
re ale medicamentelor, iar cele devitale se realizeaz ă, după trata-
mentul endodontic, prin camera pulpar ă);
• internă, externă și combinat ă;
• realizat ă la domiciliu ( de către pacient ) sau în cabinet stoma-
tologic.F × G

50 51Majoritatea autorilor au pus la baza metodelor propuse pentru
depigmentarea din ților acțiunea de „albire” a medicamentelor, ce
degajă oxigen liber ( perhidrol, ap ă oxigenat ă).
În calitate de preparate pentru în ălbirea din ților afecta ți prin
ﬂ uoroză dentară Г. Д. Овруцкий (1962) a propus acidul acetic și
cel lactic.
И. О. Новик aplica pentru înl ăturarea maculelor ﬂ uoroase o
soluție compus ă din 5 părți de H2O2 33% și 1 parte eter. Tehnica
de prelucrare a maculelor ﬂ uorozice const ă în tapetarea suprafe-
ței afectate cu bulete de vat ă, îmbibate cu amestecul sus-men-
ționat. Apoi pe din ții prelucra ți sunt îndreptate razele unei lampe
cu cuarț. Buletele de vat ă sunt înlocuite, pe m ăsură ce se usuc ă,
cu altele, umede. Ședința dureaz ă aproximativ 30 min. Primele
rezultate ale tratamentului sunt remarcate dup ă a treia ședință. În
unele cazuri este necesar de a efectua 15-20 ședințe.
В. К. Патрикеев (1958) și P. G. Colon (1980), au propus pen-
tru depigmentarea maculelor brune-închise de pe din ții frontali o
soluție saturat ă de acid citric (sau tartric), care dup ă aplicare era
neutralizat cu o past ă din bicarbonat de sodiu. Dup ă aceasta,
conform recomand ărilor, era efectuat ă lustrirea cu piatr ă ponce
și cu pietre din lemn. Tratamentul era continuat pân ă la dispari ția
colorației morbide.
И. Г. Лукомский propunea în scopul înl ăturării pigmenta ției și
albirii maculelor ﬂ uorozice badijonarea cu past ă cu ﬂ uor de 75%
și ulterior expunerea radia țiilor ultraviolete a smal țului în decurs
de 3 minute. Num ărul de proceduri preconizat este de 3-5 cu un
interval de 1-2 zile între ședințe.
Г. Д. Овруцкий înlătura maculele ﬂ uorozice pigmentate prin
șlefuirea zonelor afectate cu patr ă de carborund, dup ă care pe
suprafața smalțului șlefuit se aplic ă pentru 10 minute un tampon
de vată, muiat în perhidrol. Dintele, prelucrat în a șa fel, era iradiat
cu o lamp ă cu cuarț în decurs de 3-4 min., dup ă aceasta supra-
fața dintelui era badijonat ă cu o past ă cu ﬂ uor de 75%. Ulterior, după depigmentare, suprafa ța dintelui era lustruit ă cu pietre din
lemn. Tratamentele respective mecanice și chimice ale smal țului
erau efectuate în 2-3 ședințe cu intervale de 5-7 zile, și aveau
drept scop remineralizarea suprafe ței dentare.
La catedra de stomatologie terapeutic ă a ММСИ pigmenta ția
în caz de ﬂ uoroză este înlăturată prin urm ătoarea metod ă: supra-
fața dintelui este prelucrat ă cu un tampon de vat ă, muiat în solu ție
de acid clorhidric de 36% cu aplicarea ulterioar ă a unei solu ții de
gluconat de calciu pe 15-20 min.
А. К. Николишин (1977) efectua albirea din ților, afecta ți prin
ﬂ uoroză, aplicând pe suprafa ța vestibular ă a dinților frontali un
tampon de vat ă, muiat într-o solu ție de acid clorhidric de 36% și
soluție H2O2 de 33% în raport 1:2 pe o durat ă de 5-7 min. Dup ă
aceasta pe dinte era aplicat pentru 10-15 minute un tampon de vată, umezit cu solu ție de H
2O2 de 33%. Cavitatea oral ă era clă-
tită cu apă la temperatura camerei. În aceea și zi, pentru stimu-
larea mineraliz ării țesuturilor dure dentare, ședința de albire a
dinților era ﬁ nalizată prin introducerea în țesuturile dure dentare
prin electroforeza unei solu ții de clorur ă de calciu în decurs de 20
minute.
Pe lângă aceasta, el a inventat un dispozitiv, care reprezint ă
niște linguri adaptate pe maxilare, con ținând material de ampren-
tare alginat, în care, prin intermediul a dou ă ace, se introducea
soluția de înălbire.
Pentru formele severe ale ﬂ uorozei dentare А. К. Николишин
recomanda un tratament complex: administrarea per os a prepa-
ratelor de calciu și electroforeza acestora.
În literatura de specialitate sunt descrise metode de albire prin
căldură și lumină, care presupun eliberarea oxigenului din peroxi-
dul de hidrogen. Pe dinte se aplic ă soluție de peroxid de hidrogen
30-35%, dup ă care ei se expun la temperatura de 40-57°C ma-
ximum 20 min. Sunt necesare minimum trei ședințe cu veri ﬁ cări
periodice ulterioare (J. R. Murrin și W. W. Barkmeir, 1982).

52 53Aceiași J. R. Murrin și W. W. Barkmeir (1982) au propus pentru
tratamentul ﬂ uorozei folosirea urm ătoarelor materiale: vaselin ă,
nisip de piatr ă ponce, acid clorhidric de 36%, hipoclorit de sodiu
de 5,25%, H2O2 de 30%, ﬂ uorură de staniu sub form ă de soluție,
oxid de staniu.
Pasta din nisip de piatr ă ponce și câteva pic ături de acid clor-
hidric sunt aplicate suprafe țele dentare afectate prin mi șcări cir-
culare pe parcursul a 5 min., apoi el este neutralizat cu hipoclorit de sodiu, iar din ții sunt clătiți cu apă. Rulourile de vat ă, prealabil
aplatisate, îmbibate cu sol. H
2O2 și încălzite pân ă la temperatura
de 48,8°C, sunt aplicate pe din ți pentru 5-10 minute. Cavitatea
orală este clătită cu apă la temperatura camerei și apoi – uscat ă.
La următoarea etap ă de prelucrare se utilizeaz ă o soluție de ﬂ uo-
rură de staniu sub form ă de aplica ții. După aceasta se efectueaz ă
șlefuirea pe etape a straturilor super ﬁ ciale ale smal țului cu oxid
de staniu, în asocia ție cu pietre din carborund sau cu discuri din
hârtie.
N.B. Trebuie respectate măsuri stricte de precau ție la utiliza-
rea substanțelor agresive men ționate în cadrul etapelor descrise
mai sus. Personalul trebuie dotat cu ochelari protectori și mănuși
de cauciuc , iar pacienții trebuie asigura ți cu șorțuri de protec ție și
șervețele speciale aplicate pe ochi și nas.
Pentru tratamentul formelor incipiente ale ﬂ uorozei dentare se
indică terapia de remineralizare cu preparate de calciu ( calciu
gluconat, calciu glicerofosfat ), administrate sub form ă de aplica ții
sau prin electroforez ă (Лебедева Г. К., Галченко В. М., 1981;
Gnatiuc P. Ia., Burlacu V. Z., Ela șco M. L., 1984; Gnatiuc P. Ia.,
Sîrbu S. V., Burlacu V. Z., 1989 ).
În Republica Moldova pentru tratarea formelor ha șurată, ma-
culoasă și granular-cretoas ă ale ﬂ uorozei se practic ă pe larg și cu
succes metoda de albire a din ților, propus ă la catedra de stoma-
tologie terapeutic ă a Universit ății de Medicin ă din Chișinău (Gna-
tiuc P. Ia. et al., 1984 ).În clinica stomatologic ă a Universit ății de Medicin ă s-au a ﬂ at la
tratament pacien ți cu toate formele de ﬂ uoroză și cu toate gradele
de afectare.
Tratamentul lor a fost efectuat în volum complex ( general, local
și ﬁ zioterapic ).
Tuturor pacien ților am recomandat o diet ă bogată în proteine,
vitamine și microelemente. Reie șind din faptul, c ă antagonist al
ﬂ uorului este calciul, o importan ță aparte a fost acordat ă conținu-
tului acestuia în alimente.
Albirea propriu-zis ă consta în:
• aplicarea pacientului unui extensor labial din mas ă plastică
pentru izolarea mucoasei cavit ății bucale,
• izolarea din ților de saliv ă;
• aplicarea pe gingia marginal ă vestibular și oral a vaselinei
(sau altui unguent neutral – pentru pro ﬁ laxia combustiei chimi-
ce);
• pe suprafa ța vestibular ă a dinților afecta ți se aplica pe 5 min
o meșă de vată, îmbibat ă cu sol. de acid clorhidric de 18%;
• după aceasta cavitatea bucal ă se clătea cu solu ție de bicar-
bonat de sodiu 2%;
• apoi pe acelea și suprafe țe se aplicau un rulou de vat ă cu sol.
H2O2 de 33%, pe o durat ă de 5-10 min.;
• din nou urma cl ătirea cavit ății bucale cu sol. de bicarbonat de
sodiu;
• după aceasta pe suprafe țele înălbite se aplica pasta Calme-
cin, timp de 20 min sau sol. de gluconat de calciu de 10%;
• în ﬁ nal se efectua șlefuirea smal țului cu Calmecin sau Calcin
pe bază de glicerin ă.
N.B. Sunt contraindicate alimente, care con țin pigmen ți (cafea,
struguri ș.a.), iar periajul dentar se recomand ă a ﬁ efectuate cu
paste, ce nu con țin ﬂ uor, cum ar ﬁ , spre ex., “Jemciug”, “Arbat”
etc.

54 55După albirea din ților s-a efectuat o ac țiune combinat ă a ﬂ ucto-
forezei cu sol. gluconat de calciu de 5% și raze ultraviolete de la
aparatul de iradiere pentru nazofaringe.
Iradierea era început ă convențional cu 1 min. la ﬁ ecare maxi-
lar, adăugind zilnic câte 1 min., ajungând în ﬁ nal la 4 minute. La
nivelul de 4 minute iradierea era realizat ă până la sfârșitul seriei
de tratament.
Fluctoforeza era efectuat ă pe o durat ă de 10 min. cu ajutorul
aparatului ASB-2, tipul de curent III, puterea – pân ă la 3-4 mA.
Drept anod serveau dou ă lamele cu dimensiuni 1×8 cm, care
erau amplasate pe suprafe țele afectate ale din ților maxilei și man-
dibulei. Catodul era aplicat în zona cervical ă. Procedurile erau
făcute zilnic, a câte 10-12 ședințe la o serie de tratament.
Pacienților, care dintr-o cauz ă sau alta nu puteau urma un tra-
tament ﬁ zioterapic, li se indica dup ă curățirea dinților dispunerea
pe dinții afectați a unor aplica ții cu sol. de gluconat de calciu de
10% (în condi ții domestice). Pe parcursul unei luni era administrat
un complex de polivitamine cu calciu, și se recomanda evitarea
consumului cu alimentele a unor substan țe colorante pe parcur-
sul aceleea și luni.
Pacienții erau consulta ți în vederea igienei cavit ății bucale. Cu-
rățirea din ților se recomanda de efectuat cu paste, care con ți-
neau preparate de calciu.
În forme grave de ﬂ uoroză, în special asociate cu abraziunea
dinților, sunt indicate prepararea suprafe ței erodate și a smalțu-
lui cu colora ția patologic modi ﬁ cată cu restaurarea ulterioar ă cu
ajutorul materialelor compozite fotopolimerizabile sau, în caz de distrucție a coroanei dentare, – prin diverse metode protetice: fa-
țete adezive indirecte sau coroane de înveli ș din ceramic ă, meta-
loceramic ă, acrilate, combinate etc.TRATAMENTUL CONSERVATIV COMBINAT ÎN DIS-
CROMII DENTARE SUPERFICIALE
În urma cre șterii cerin țelor pacien ților față de esteticul dentar
în perioada modern ă apare în mod ﬁ resc necesitatea reactualiz ării
datelor privind discromiile dentare, precum și reevaluării metodelor
și mijloacelor, utilizate la corec ția acestora.
O importan ță deosebit ă se acord ă aspectului de cru țare
maximă a țesuturilor dure dentare și de menajare a celor
parodontale, orientarea preferen țială ﬁ ind făcută c
ătre o abordare
terapeutic ă sau minim-invaziv ă.
În articolul respectiv autorii și-au propus s ă vizeze anume
această problem ă, oferind pe parcurs un reviu actualizator și
propuneri novatorii.
Datele, prezentate în articol, sunt trecute prin prisma
experien ței profesionale și rezultatele cazurilor clinice solu ționate
pe parcursul aa. 1980-2011 la Catedra de Stomatologie terapeutic ă
USMF „N.Testemi țanu”.
Discromie (sau discolorit ) se nume ște orice modi ﬁ care a
culorii din ților permanen ți umani [4].
Leziunile necarioase contribuie la schimbarea culorii
dinților.
Dat ﬁ ind faptul, c ă există o creștere constant ă a numărului
de leziuni necarioase în cadrul diferitor grupuri popula ționale,
conducând la modi ﬁ carea culorii din ților, este necesar s ă se
înțeleagă cauzele acestor schimb ări coloristice dentare [7].
Formarea discromiei dentare se poate datora ﬂ uorozei,
hipoplaziei smal țului, eroziunii smal țului, defectelor cuneiforme,
abraziunii, necrozei chimice etc. [8].F × G

56 57Colorarea din ților permanen ți poate ﬁ externă, internă, sau
mixtă [6].
1. Discromie dentar ă externă (temporar ă): placa bacterian ă,
coloranții alimentari, fumatul, cl ătirea cu clorhexidin ă și etacridil
lactat, preparatele de ﬁ er (formă lichidă), dezvoltarea ciupercii
Lichen dentalis , dezvoltarea de Bacteroides melaninogenicus în
cavitatea bucal ă, noxele industriale (cupru, plumb) .
2. Discromie dentar ă internă (permanent ă)
2.1. Patologie congenital ă a țesuturilor dure dentare : ﬂ uoroză,
hipoplazie, din ți „de tetraciclin ă”, amelogeneza imperfect ă, boala
hemolitic ă a nou-născutului ( în anamnez ă), anomalii ale tractului
biliar, por ﬁ rie eritropoietic ă congenital ă.
2.2. Patologie dobândit ă a țesuturilor dure dentare :
2.2.1. Colorarea vital ă: coloran ți alimentari, fumatul ( de
durată), clătirea cu clorhexidin ă și etacridilactat ( consum mai mult
de o lună), preparate de ﬁ er (formă lichidă; consum de durat ă),
demineralizarea focal ă a smalțului, defect cuneiform, eroziune a
smalțului, decolorare de vârst ă a dinților, obtura țiilor din amalgam,
necroză a țesuturilor dure dentare.
2.2.2. Colorarea devital ă: depulparea dintelui, obturarea
canalelor cu past ă de rezorcin-formalin ă sau cu endometazon,
diverse pivoturi metalice, ruperea instrumentelor în canalul radicular, traumatismul dentar
3. Discromie dentar ă mixtă: o combinare a câtorva cauze
în cadrul aceluia și grup, o asociere a câtorva cauze din diferite
grupuri.
Astfel, o necesitate imperioas ă prezintă perfecționarea
metodelor de diagnosticare a discromiilor dentare și elaborarea
unui program complex corespunz ător de măsuri curativ-pro ﬁ lactice
[9].***
Termenul de “ microabrazie a smal țului” a fost introdus în
circula
ție de către Theodore P. Croll (1989), indicând o metod ă
de eliminare a defectelor dentare de colorare și de îmbun ătățire a
aspectului estetic al din ților.
Microabrazia smal țului este o metod ă de tratare a din ților
discromici, care prevede îndep ărtarea unui strat smal țiar de o ﬁ nețe
microscopic ă, cu o erodare și lustruire concomitent ă, folosind o
compoziție special ă, ce conține un abraziv și acid clorhidric, în
urma interven ției rămânând un smal ț absolut intact [6].
Astfel, este realizat ă îndepărtarea unor macule pigmentate
(inclusiv – a celor ﬂ uorozice ). Cu toate acestea, metoda respectiv ă
este acceptabil ă numai în cazul, în care grosimea țesuturilor
modi ﬁ cate la culoare nu trebuie s ă depășească cateva zecimi de
milimetru [2] .
Microabrazia smal țului este o tehnic ă, folosită ca o alternativ ă
estetică în cazurile, în care se schimb ă culoarea smal țului dentar
(macule albe, g ălbui, nervuri, colorare gri-maronie sau pigmentare
prin demineralizare ), când aceste defecte discromice se limiteaz ă
la stratul lui super ﬁ cial, sau atunci când se inten ționează de a
îndepărta defectele respective printr-un mod rapid, e ﬁ cient și
conservativ. Metoda s-a adeverit a ﬁ deosebit de e ﬁ cientă în cazul
maculelor albe și gălbui.
Această metodă poate ﬁ utilizată doar pe suprafe ți dentare
netede. Folosirea microabraziei smal țiere în adâncituri naturale
ale dintelui este inadmisibil ă.
Tehnica se bazeaz ă pe reducerea chimic ă și mecanic ă a
smalțului dentar super ﬁ cial. Întru reduc ția straturilor super ﬁ ciale
ale smalțului este utilizat o compozi ție de «acid-abraziv». Uneori,
aceasta tehnica poate îmbun ătăți structura stratului smal țiar
super ﬁ cial.
Pentru aceasta se îndep ărtează prin șlefuire un strat de
smalț de subțietate microscopic ă (12 – 26 microni la o aplica ție,

58 59și până la 200 de microni – la o sesiune ). Pentru compara ție –
dintele pierde un strat de pân ă la 50 microni la îndep ărtatarea
bracket-ului, și până la 10 microni – la gravajul smal țului.
Hiperestezia, ce apare în urma microabraziei și albirii
dentare poate ﬁ soluționată cu succes prin aplicarea unor geluri
remineralizante [1].
În formele mai severe (erozive) de ﬂ uoroză dentarp ă
toate aceste metode preced aplicarea ulterioar ă a fațetelor sau
coroanelor protetice [5].
Tehnica microabraziei cu acid clorhidric
Acidul clorhidric de 18% reprezint ă un puternic agent
demineralizant, care decalci ﬁ ază structura dintelui, la fel ca
și maculele care pot ﬁ prezente în ea, astfel încât, dac ă acidul
clorhidric este utilizat în cobinare cu un agent abraziv ( ponce ),
smalțul afectat se elimin ă complet, – împreun ă cu maculele.
Indicații:
Microabrazia smal țului este rezultativ ă în caz de:
• colorare superficial ă, care compromite par țial smalțul.
• hipoplazie a smal țului, fără pierderea de structur ă (hipoplazia
smalțului, de sistem sau local ă, formă ușoară).
• ﬂ uoroză dentară ușoară (formele ha șurată, maculat ă și
granular-cretoas ă ale ﬂ uorozei ).
• leziuni ale cariei incipiente.• macule pigmentate, – de la g ălbui-deschise pân ă la
maronii.
• demineralizare focal ă a smalțului, rugozitate a suprafe ței
smalțiare (după tratamentul ortodontic, – la îndep ărtarea
bracketelor).
Prin tehnica microabraziei smal țiere nu se reu șește
rezolvarea tuturor patologiilor, asociate cu modi ﬁ cările de culoare
sau cu pigmentarea smal țului dentar.Contraindica ții [6]:
• dinți „de tetraciclin ă”,
• pe parcursul tratamentului ortodontic.• colorarea de vârst ă a dinților,
• dinți deciduali,
• hipoplazie a smal țului de gravitate medie.
• dinți depulpa ți,
• prezența unor defecte cuneiforme.
• colete dentare denudate, • prezența unor eroziuni ale smal ț
ului.
• amelogeneza imperfect ă,
• dentinogeneza imperfect ă,
• prezența unor ﬁ suri pe suprafa ța smalțiară.
• formele eroziv ă și distructiv ă ale ﬂ uorozei.
Macule speci ﬁ ce de tetraciclin ă, dentinogeneza imperfect ă,
hipoplazia smal țului, și cele asociate cu din ții devitaliza ți și
anterior trata ți endodontic necesit ă alte metode, deoarece aceste
probleme nu sunt asociate cu defecte ale smal țului, sau defectele
respective sunt foarte mari, – extinse și profunde.
Limitele reale ale tehnicii microabraziei smal țiere sunt dictate
de profunzimea pigment ării și grosimea smal țului.
Leziunile profunde ale smal țul pot ﬁ corectate doar prin
obturare, care urmeaz ă de a ﬁ inițiată, dacă rezultatul dorit nu
poate ﬁ realizat prin microabrazie.
La etapa actual ă la noi în țară și peste hotare la efectuarea
microabraziei smal țului dentar pot ﬁ utilizate urm ătoarele
preparate :
• Un amestec de acid clorhidric de 18% și piatră ponce.
• Sistemul “ Prema kit ”, care con ține acid clorhidric de 10%,
carbură de siliciu și gel siliconic („ Premier Dental Products Co”,
USA).

60 61• Sistemul “ Opalustre kit ”, care con țin acid clorhidric și
microparticule de carbur ă de siliciu („ Ultradent Products Inc”,
USA).
ETAPELE DE FORMARE A
METODEI DE MICROABRAZIE A SMAL ȚULUI
ÎN R.Moldova, folosite în tratarea formelor u șoare de
ﬂ uoroză și de hipoplazie a smal țului
În formarea tehnicilor de microabrazie a smal țului,
combinate cu terapia remineralizant ă, care au fost introduse și
veriﬁ cate pe larg la Catedra de Stomatologie terapeutic ă a USMF
„N. Testemi țanu”, în perioada aa. 1980-2011, au fost înregistrate
patru etape.
Prima etap ă
Înălbirea din ților se efectua din a. 1980, folosind procedurile
standarde – prelucrarea cu acid clorhidric în combinare cu perhidrolul ( peroxid de hidrogen de 33% ), cu o realizarea
obligatorie la sfâr șitul procedurii a unei terapii remineralizante cu
gluconat de calciu de 10%. Dar perhidrolul provoca arsuri puternice ale țesuturilor parodontale, iar un careva efect semni ﬁ cativ de la
folosirea acestuia nu a fost observat. În leg ătură cu aceasta, la
mijlocul anilor ‘80, s-a decis s ă se renun țe la perhidrol (!) .
A doua etap ă
Această metodă a fost folosit ă pe parcursul aa. 1982 –
1992.
• Cavitatea bucal ă era prelucrat ă cu vaselin ă.
• După aceasta era preparat ă o soluție de bicarbonat de
sodiu pentru cl ătirea gurii.
• Apoi, suprafa ța patologic modi ﬁ cată a smalțului dentar era
badijonat ă cu o bulet ă de vată, îmbibat ă cu acid clorhidric de 18% (și stoarsă prealabil de un tampon de vat ă spre a îndep ărta
excesul de acid, – evitând astfel picurarea accidental ă a acestuia
pe mucoasa bucal ă), – până la realizarea decolor ării porțiunii
afectate. La ﬁ nele procedurii, luciul smal țului disp ărea, dintele
căpătând o nuan ță cretoasă
• Procedura era efectuat ă fără aplicarea rulourilor de vat ă
(pentru a evita îmbibarea acestora cu acid și provocarea, prin
aceasta, a unor arsuri ale mucoasei) , dar cu utilizarea obligatorie
a deschiz ătorului de gur ă.
• În caz de apari ție în mucoasa cavit ății orale a unei senza ții
de arsură, pacientul cl ătea gura cu solu ția sodică.
• Apoi, suprafa ța dinților era tratat ă cu o past ă de lustruit,
preparată ex tempore , și constând din ulei de glicerin ă sau
de vaselin ă, 2-3 pic ături de peroxid de hidrogen și din praful
cimentului fosfat de zinc ( pulvisul era ad ăugat pân ă la obținerea
unei consisten țe păstoase ).
• În acea perioad ă de timp o bulet ă de vată era înfășurată pe
freză, ﬁ ind apoi ac ționată la turații mici cu o bor-ma șină (deoarece
la rotații mari era posibil ă împroșcarea nedorit ă a amestecului
abraziv acid) , și aplicată pe suprafa ța smalțiară spre a o lustrui.
• Îndepărtarea minu țioasă a amestecului prin sp ălare.
• Procedura era încheiat ă obligatoriu prin administrarea unei
terapii remineralizante cu gluconat de calciu de 10%.
A treia etapă
La începutul aa. ‘90, la catedra de Stomatologie Terapeutic ă
a USMF “N.Testemi țanu” s-a decis ca primele dou ă etape s ă
ﬁ e concentrate în una singur ă. Tehnica „clasic ă” modi ﬁ cată a
fost implementat ă în a. 1992 și este utilizat ă (cu ușoare varia ții
compoziționale) până în prezent .
Această metodă a permis reducerea duratei procedurii și
complexitatea acesteia. În pasta de lustruit sus-men ționată a
început s ă ﬁ e adăugat acidul clorhidric de 36% într-un raport de

62 631:1. Tratamentul era efectuat în conformitate cu toate m ăsurile de
precauție. Medicul și pacientul purta ochelari mari, iar în cavitatea
orală se introducea aspiratorul de saliv ă, membrana mucoas ă a
gingiilor ﬁ ind obligatoriu acoperit ă cu un strat gros de vaselin ă.
La apariția senza ției de arsur ă în membrana mucoas ă a cavității
bucale pacientul cl ătea gura cu solu ția de sod ă (de bucătărie).
• Apoi, suprafa ța dinților era tratat ă cu pasta de lustruit,
preparată ex tempore , și constând din ulei de glicerin ă (sau
de vaselin ă), 2-3 pic ături de peroxid de hidrogen și din praful
cimentului fosfat de zinc ( pulvisul era ad ăugat pân ă la obținerea
unei consisten țe păstoase ).
• Cu buleta de vat ă, înfășurată pe freză, la turații mici era
lustruită suprafața smalțiară. Firește, odată cu apari ția pe pia ța
noastră a cupelor de cauciuc, destinate lustruirii profesionale
a dinților, buleta de vat ă înfășurată pe freză ține de domeniul
trecutului .
• După îndepărtarea minu țioasă prin spălare a pastei acid-
abrazive era efectuat ă lustruirea din ților (fără aplicarea pastei
ﬂ uorurate!) pentru a decolora maculele galbene și maronii, cu
aplicarea obligatorie la ﬁ nele procedurii a gluconatului de calciu de
10%. Cursul de terapie remineralizant ă prevedea 10-12 ședințe,
în ﬁ ecare zi.
A patra etapă
În urma apari ției unor cauze obiective ( diﬁ cultățile în
achiziționarea acidului clorhidric ), în 2006 compozi ția pastei a
suferit oarecare modi ﬁ cări. Și anume, în loc de acid clorhidric
în pastă a fost introdus lichidul acid al cimentului fosfat de zinc,
iar praful cimentului fosfat de zinc – înlocuit cu praful dentifrice [de dinți] abraziv, disponibil în re țeaua farmaceutic ă
. Lichidul
cimentului fosfat de zinc (+ 2-3 pic ături de peroxid de hidrogen
de 3%), se malaxa cu ulei de vaselin ă, adăugând „praf de din ți”
abraziv într-un raport de 1:1.Această tehnică modi ﬁ cată de microabrazie cu utilizarea
lichidului acid al cimentului fosfat de zinc și a prafului dentifrice
abraziv a fost denumit ă „cruțătoare” ( sau „blândă”), – spre deosebire
de cea „ clasică” (în cazul c ăreea sunt folosite componente mai
agresive), – și este aplicat ă din a. 2007 pân ă în prezent .
Avantajele asociate prezen ței acestui acid în cabinetele
stomatologice sunt datorate utiliz ării sale frecvente, și faptului
că acestea sunt mai pu țin agresive în caz de contact accidental
cu membrana mucoas ă, pielea sau cu ochii pacientului sau a
operatorului.
Indicații către efectuarea microabraziei „blânde”.
Această tehnică cu utilizarea lichidului acid al cimentului
fosfat de zinc este indicat ă, în principal, în cazul unor leziuni mici,
localizate pe suprafe țele vestibulare ale din ților anteriori de lapte
sau permanen ți, ce nu prezint ă o cavitate profund ă.
• Leziuni de carie incipient ă sau “macule albe”.
• macule hipoplazice și ﬂ uorozice, opacitate delimitat ă și
difuză.
• Dupa tratament ortodontic.• Cazuri în care albirea nu a dus la solu ționarea defectului
estetic, și este făcută prin asociere cu restaurarea adeziv ă pe
bază de compozite.
• Adâncimea defectului mai mic ă de 0,2 mm.
Tehnica microabraziei „blânde”.
Sunt realizate 3-4 ședințe clinice cu un interval de șapte
zile.
• Medicul și pacientul î și pun ochelari mari, iar în cavitatea
orală se introducea aspiratorul de saliv ă, membrana mucoas ă a
gingiilor ﬁ ind obligatoriu acoperit ă cu un strat gros de vaselin ă
sau izolat ă cu ajutorul cofferdam -ului.

64 65• Pe suprafa ța dinților se aplic ă pasta de lustruit, preparat ă
ex tempore , ﬁ ind apoi fric ționată cu o cup ă de cauciuc la rota ții
mici.
• Dacă pe parcursul trat ării suprafe ții dentare cu amestecul
acid-abraziv în mucoasa cavit ății orale apare o senza ție de arsur ă,
pacientul este rugat s ă clătească gura cu solu ție sodică.
• După lustruirea din ților pasta acid-abraziv ă este minu țios
îndepărtată prin spălare abundent ă.
• La ﬁ nele procedurii în mod obligatoriu se aplic ă gluconatul
de calciu de 10%, și se înregistreaz ă modi ﬁ cările de culoare
ale maculelor. Cursul de terapie remineralizant ă prevede 10-12
ședințe, în ﬁ ecare zi.
În primele dou ă vizite, smal țul dentar este expus ac țiunii
pastei acid-abrazive, aplicate prin fric ționare cu o cup ă de cauciuc
rotită la viteză mică, iar în por țiunile proximale greu accesibile
sunt folosite ștripsuri (benzi abrazive) de celuloid .
În ultimele 1-2 vizite sunt f ăcute doar retu șări/ﬁ nisări locale
minore, prin aplicarea calculat ă și frecarea manual ă a pastei acid-
abrazivă în porțiunea discromic ă rebelă cu ajutorul unui bastona ș
sau a unei spatule de lemn.
• Aplicarea remediilor, ce con țin ﬂ uoruri la etapa procedural ă
corespunz ătoare terapiei remineralizante, de și este pe larg
recomandat ă în literatura de specialitate, autorii o consider ă
inadmisibil ă.
***
Factorul determinant pentru recomandarea tehnicii potrivite
de microabrazie a smal țului este identi ﬁ carea etiologiei maculelor
și patologiilor, ce afecteaz ă smalțul dentar.
După cum s-a stabilit la studierea suprafe țelor prelucrate,
efectul microabraziei nu se limiteaz ă doar la îndep ărtarea
smalțului patologic schimbat, dar se manifest ă și prin mascarea
modi ﬁ cărilor discromice sub-super ﬁ ciale din contul atribuirii unor proprietăți reﬂ ectorii mai puternice stratului super ﬁ cial, care devine
mai neted și mai neretentiv.
Putem remarca cu siguran ță faptul, c ă grație terapiei
remineralizante ulterioare stratul super ﬁ cial curățit devine mai
dur. Smal țul cu aspect cretos peste 1,5-3 luni de la efectuarea
seriei de tratament î și recapătă constant caracteristicile de țesut
sănătos, lucios.
La efectuarea corect ă a metodei de microabrazie nu s-au
înregistrat complica ții dentare sau parodontale.
Reieșind din experien ța noastr ă practică, putem a ﬁ rma,
că pacienții nu au mai apelat la o serie repetat ă de tratament,
demonstrând dup ă perioade îndelungate de timp o stabilitate a
rezultatului cosmetic cândva realizat.
Caz clinic:
Pacientul X, 22 ani. Diagnosticul: ﬂ uoroză, formă cretoasă. La
examinare au fost depistate macule g ălbui.
Reieșind din amplasarea maculelor pe suprafe țele dentare și
zambetul pacientului, pentru expunerea tratamentului preconizat au fost selecta ți numai șase dinții frontali superiori.
Au fost realizate 3 sesiuni clinice cu un interval de șapte zile,
folosind o past ă preparat ă ex tempore din lichidul acid al cimentului
fosfat de zinc și praful dentifrice abraziv.
După ﬁ nalizarea microabraziei s-a efectuat obligatoriu lustruirea
și aplicarea local ă a gluconatului de calciu de 10%.
Pacientul a fost foarte satisf ăcut de rezultatele ob ținute,
recuperându- și, fără recurgerea la ni ște metode invazive sau
restaurative, zâmbetul nestingherit de un estetic defectuos.
Recomand ări:
• Pacientului i s-a recomandat introducerea pentru cateva luni
în regimul alimentar a produselor lactate ( și anume, – lapte, brânz ă
de vaci ), și să nu consume produse alimentare colorante ( cafea,
ceai, ciorb ă de sfeclă, etc).
• În plus, pentru igiena individual ă a cavității orala i-a fost
sugerată folosirea pastelor de din ți, ce conțin s
ăruri de calciu, dar nu
și cele ce contin ﬂ uor (de exemplu, “ Жемчуг ”).

66 67Concluzii :
1. Rezultatele ultimelor trei tehnici de microabrazie a
smalțului dentar în asociere cu terapia remineralizant ă, introduse
și implementate la catedra de Stomatologie Terapeutic ă a USMF
“N.Testemi țanu” în perioada aa. 1982-2011 au fost pozitive, dând
dovadă de un efect cosmetic de lung ă durată la albirea maculelor
localizate în straturile super ﬁ ciale ale smal țului ( în unele forme de
ﬂ uoroză dentară și de hipoplazie ).
2. Tehnicile sus-men ționate sunt destul de simple în realizare,
nu necesit ă o înzestrare suplimentar ă a cabinetului stomatologic
și sunt economic avantajoase.
3. Microabrazia dentar ă asigură reducția unui strat
microscopic ﬁ n al smal țului patologic schimbat, precum și
mascheaz ă schimbările discromice sub-super ﬁ ciale prin crearea
unei suprafe țe smalțiare netede. Realizarea unui caracter
neretentiv al suprafe ței smalțiare reduce probabilitatea form ării
unor depuneri supradentare, ﬁ ind și aceasta un aspect important
al asanării cavității bucale.
4. Grație terapiei remineralizante ulterioare, stratul super ﬁ cial
curățit devine mai dur. Smal țul cu aspect cretos peste 1,5-3
luni de la efectuarea seriei de tratament î și recapătă constant
caracteristicile de țesut sănătos, lucios.
5. La efectuarea corect ă a metodei de microabrazie nu s-au
înregistrat complica ții: a) dinții tratați prin metodele expuse mai
sus ( microabrazia smal țiară „clasică” sau „cru țătoare” ) nu sunt,
de regulă, atacați de carii; b) la respectarea tehnicii de securitate
țesuturile parodontale nu sunt afectate.
6. Prin tehnica microabraziei smal țiere nu se reu șește
rezolvarea tuturor patologiilor, asociate cu modi ﬁ cările de culoare
sau cu pigmentarea smal țului dentar.PROFILAXIA FLUO ROZEI DENTARE
Măsurile preventive de combatere a ﬂ uorozei dentare la copii
constau în excluderea sau mic șorarea asimil ării ionilor de ﬂ uor,
în primul rând, reducând consumul apei potabile cu concentra ții
sporite de ﬂ uor. Pro ﬁ laxia ﬂ uorozei poate ﬁ realizat ă prin metode
sociale [colective ] și individuale .
Р. Д. Габович consider ă că pentru preven ția ﬂ uorozei dentare
un copil de 5-7 ani nu trebuie s ă consume cu alimentele și apa
potabilă mai mult de 2,0-2,5 mg ﬂ uor/ zi.
În organismul uman aportul de ﬂ uor se realizeaz ă în special
prin apa potabil ă. La prezen ța în apa potabil ă a 1,5 mg/l de ﬂ uor,
copilul prime ște cu apa pe parcursul a 24 ore peste 3,0 mg ﬂ uor,
ceea ce poate duce la o form ă maculoas ă a ﬂ uorozei.
La măsurile preventive colective se referă
epurarea apei potabile de excesul de ﬂ uor cu
săruri de aluminiu, hidroxid de magneziu, sau
fosfat de calciu în instala ții pentru de ﬂ uorare .
Având în vedere c ă, pentru moment, este
imposibil ă asigurarea cu ap ă epurată a întregii
populații din raioanele endemice, ar trebui s ă
se acorde o atenție deosebit ă colectivit ăților
de copii . La alimentarea decentralizat ă cu
apă potabilă poate ﬁ recomandat ă decantarea
apei, înghe țarea ei sau îndep ărtarea excesului
de ﬂ uor cu ajutorul ﬁ ltrelor osoase . În scopul
optimizării concentra ției de ﬂ uor se recomand ă
amestecarea apelor cu diferite concentra ții de
ﬂ uor.F × G

68 69Prevenția ﬂ uorozei dentare se realizeaz ă prin convorbiri în
mod individual cu gravidele, cu p ărinții copiilor.
Proﬁ laxia individual ă a ﬂ uorozei dentare poate ﬁ efectuat ă
deasemenea prin:
a) interzicerea folosirii apei cu con ținut sporit de ﬂ uor în ali-
mentația copiilor, în special în colectivit ăți organizate de copii;
b) pentru pro ﬁ laxia ﬂ uorozei în localit ățile cu con ținut sporit de
ﬂ uor în apa potabil ă este necesar de a aduce ap ă îmbuteliat ă (de
băut și preparat alimente) cu con ținut redus de ﬂ uor; înlocuirea
apei cu con ținut sporit de ﬂ uor în alimenta ția copiilor cu ap ă mi-
nerală, cu sucuri, cu lapte etc.;
c) deﬂ uorizarea – puri ﬁ carea apei potabile pentru copii ( elec-
trocoagulare cu electrozi bipolari din aluminiu, epurarea apei prin metode: a) electromagnetic ă, b) bazate pe schimb ionic și pe ad-
sorbție, c) bazate pe utilizarea membranelor de separa ție, d) ba-
zate pe utilizarea ﬁ ltrelor speciale din oase ) în zonele endemice
de ﬂ uoroză;
d) refuzul de administrarea timpurie a alimentelor complemen-
tare;
e) excluderea din igiena cavit ății bucale a pastelor de din ți,
soluțiilor, gelurilor, comprimatelor cu con ținut de ﬂ uor și recoman-
darea pastelor ce con țin preparate de calciu;
f) limitarea consumului alimentelor cu con ținut mărit de ﬂ uor:
pește de mare, carne gras ă, spanac, unt topit, unele variet ăți de
ceai și de lapte arti ﬁ cial, suplimente alimentare (sare, sucuri, ape
minerale etc.) și folosirea alimentelor bogate în proteine, în spe-
cial a lactatelor, s ărurilor minerale (gluconatului de calciu , P), vi-
taminelor (reduc ac țiunea toxic ă a ﬂ uorului asupra organismului
infantil, în special vitaminele A, B1, B2, D, C, P6, PP) ; ceaiul tre-
buie exclus din ra ția alimentar ă a copiilor, gravidelor și femeilor
care alăptează, înlocuindu-l cu lapte natural (pân ă la 1 l pe zi). În
perioada de iarn ă se recomand ă de a mări consumul alimentar al
legumelor și fructelor;g) alimentele trebuie s ă conțină produse bogate în calciu, care
este antagonistul ﬂ uorului și contribuie la eliminarea ﬂ uorului din
organism; ac țiunea calciului exercit ă o acțiunea protectoare anu-
mită în caz de concentra ții joase de ﬂ uor în ap ă (1,0-1,5 mg/l); în
cazul unor concentra ții mai înalte de ﬂ uor în ap ă potabilă adiția
specială de calciu in ﬂ uențează doar asupra caracterului schimb ă-
rilor survenite în țesuturile dure dentare înspre diminuarea mani-
festărilor ﬂ uorozice;
h) indicarea preparatelor de calciu ( calciu gluconat, glicerofo-
sfat de calciu etc ) și a polivitaminelor de 3 ori pe an ( toamna,
iarna, prim ăvara) pe parcursul unei luni (dozarea – în func ție de
vârstă);
i) administrarea nucleinatului de sodiu în scopul m ăririi rezis-
tenței nespeci ﬁ ce a organismului copilului;
j) respectarea igienei cavit ății bucale; instruirea copiilor în ver-
derea respect ării igienii cavit ății bucale, folosind în acest scop
paste de din ți ce conțin calciu, dar nu și ﬂ uor (de exemplu, « Новый
жемчуг — кальций », “Jemciug”, „Arbat”, „Cebura șka” etc.);
k) prevederea unui regim optim de iradiere ultraviolet ă pentru
copii de toate vârstele. De ﬁ citul ultraviolet reduce considerabil re-
zistența organismului fa ță de ﬂ uor.
l) trimiterea copiilor dintr-o zon ă endemic ă în lunile de vacan ță
în tabere de odihn ă situate în localit ăți cu conținut redus de ﬂ uor
în apă.
m) alimenta ția natural ă, rațională, care trebuie s ă includă în
sine o cantitate oarecare de proteine de calitate.

70 71CONCLUZII:
Fluoroza dentar ă este cu adev ărat un handicap al
stomatologiei estetice moderne, dar gra ție căruia în aten ția
medicului practician modern și a locuitorului unei zone endemice
de ﬂ uoroză revin diverse aspecte ale acesteia :
Prevalen ța ﬂ uorozei • sporește cu ﬁ ecare deceniu;
Fluorizarea apei, produselor alimentare și de igien ă orală •
individual ă este o eroare științiﬁ că ce ignoră principii fundamentale
ale științei.
Toate • măsurile preventive cu administrarea preparatelor
ﬂ uorurate trebuie efectuate exclusiv sub controlul strict al
medicului curant ;
Copiilor de la 3 pân ă la 5 ani le este categoric contraindicat ă •
utilizarea pastelor de din ți cu conținut bogat de ﬂ uor;
În zone endemice este obligatoriu • de folosit paste
neﬂ uorurate cu con ținut bogat de calciu, – independent de vîrsta
consumatorului.
Subestimarea sau necunoa șterea riscului de intoxicare a •
organismului unui copil , chiar și prin utilizarea unor paste de din ți
ﬂ uorurate este frecvent ă în rândul medicilor sau a p ărinților.
Populația din zonele endemice este expus ă unor •
doze incontrolabile ale oligoelementului Fluor cu o toxicitate
incontestabil ă față de organismul uman . Pe lâng ă dinții copilului,
ﬂ uorul afecteaz ă și alte țesuturi în cre ștere: oase, creier, sistemul
endocrin etc .
Guvernan ții și societatea civil ă a RM trebuie s ă întreprind ă •
niște măsuri coordonate urgente și maximale întru reducerea
eﬁ cientă a consumului excesiv de ﬂ uor de c ătre popula ția din
zonele endemice.F × G
Bibliografia:
1. Ng F., Manton D.J. Aesthetic management of severely ﬂ uorosed incisors in
an adolescent female // Aust. Dent. J. – 2007, Sep.; 52 (3): 243–8.
2. Sarrett D.C. Tooth whitening today // JADA. – 2002. – Vol. 133. – Р.
1536–8.3. Боровский Е.В. Терапевтическая Стоматология : Обезболивание .
Отбеливание . Пломбирование . Эндодонтия . М. 2005; 51-53.
4. Грошиков М.И. Некариозные поражения твердых тканей зуба. М 1985;
171.5. Кириллова Е.В., Матело С. К., Купец Т. В. Флюороз зубов – статус во-
проса в современной эстетической стоматологии ; Современная Сто-
матология 5/2010; 14-16
6. Крихели Н. И.
Особенности коррекции цвета зубов при дисколоритах .
Восстановление зубов , измененных в цвете . Эффективность метода
микроабразии эмали зубов ; Dentoday, №6(86), 2009 год:
7. Крихели Н.И. Отбеливание зубов и микроабразия эмали в эстетиче –
ской стоматологии . Современные методы . М. 2008.
8. Федоров Ю.А. Гиперестезия твердых тканей зубов : клиника и диа-
гностика . Орбит Экспресс 2005; 19: 6—11.
9. Янушевич О.О., Крихели Н.И. Коррекция цвета зубов при дисколори –
тах; Российская Стоматология , 2, 2009: 12—17.
10. Gnatiuc P. Fluoroza dentar ă /Monogra ﬁ e/ Chișinău, 2010.
11. Gnatiuc P., Terehov Al., N ăstase C. Fluoroza dentar ă – handicapul
stomatologiei estetice moderne 12. Сырбу С., Гнатюк П.. Флюороз зубов /Методическое пособие / Ки-
шинев , 1986.
13. Николаева Т.А., Белецкий А.С. «К вопросу о профилактике флюороза
и кариеса (изучение влияния фтора питьевой воды на
организм челове –
ка), Гигиена и санитария , 1951, Nr. 12, с.7-11.
14. Флюороз – локальный вопрос ?• http://www.medicus.ru/stomatology/
spec/?cont=article&art_id=1470515. Алкалаев К.К., «Содержание и поглощение фтора отдельными группа –
ми зубов », Стоматология , 1964, N3, с. 3-8.
16. Авцин А.П., Жаворонков А.А., «Патология флюороза », Новосибирск ,
1981.F × G

72 73Cuprins
Generalit ăți 3
Manifest ările ﬂ uorozei 4
Conținutul de ﬂ uor în organismele vegetale 7
Conținutul de ﬂ uor în țesuturile diferitor organisme animale 9
Concentra ția de ﬂ uor în diferite organe ale organismului uman 10
Epidemiologia ﬂ uorozei 16
Actualitatea ﬂ uorozei în R.Moldova 17
Etiologia și patogenia ﬂ uorozei 19
Sensibilitatea și rezisten ța dinților umani fa ță de ﬂ uor 24
Clasi ﬁ carea ﬂ uorozei 25
Clinica ﬂ uorozei 28
Diagnosticul diferen țiat 39
Impactul psiho-emo țional și aspecte sociologice ale ﬂ uorozei
dentare la persoanele tinere în societatea modern ă 42
Tratamentul ﬂ uorozei dentare 49
Tratamentul conservativ combinat în discromii dentare super ﬁ ciale 55
Proﬁ laxia ﬂ uorozei dentare 67
Concluzii 70Bibliogra ﬁ a 7 1
View publication statsView publication stats

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https:www .researchgate.ne tpublic ation325718544 [611455] (ID: 611455)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https:www .researchgate.ne tpublic ation325718544 [611455]

Copyright Notice

Și atunci… ce e libertatea So, Whats F reedom – [609570]

Capitole speciale de geometrie pentru profesori [615135]

Specializare a – Asistență Socială [606733]

Ideea de comanda numerica își are originile în anul 1720 când s-a inventat un dispozitiv care folosea cartele găurite de hârtie pentru a broda pe… [306257]

Specializarea: Afaceri Internaționale și Strategii Interculturale [611707]

Page1of78Școala Națională de Studii Politice și Administrative [614131]

Copyright Notice

Similar Posts