See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https:www .researchgate.ne tpublic ation281818963 [624178]

See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https://www .researchgate.ne t/public ation/281818963
ATA Ș AMENT ROMANTIC Ș I SATISFAC Ț IE FA Ț Ă DE RELA Ț IE: ROLUL
MEDIATOR AL CONECT Ă RII EMO Ț IONALE
Article · Januar y 2015
CITATIONS
2READS
554
2 author s:
Some o f the author s of this public ation ar e also w orking on these r elat ed pr ojects:
Emotional e xperienc e in r omantic r elatioships View pr oject
Fear of Comp assion and A ttachment View pr oject
Maria Nic oleta Turliuc
Univ ersitatea Ale xandru Io an C uza
77 PUBLICA TIONS    97 CITATIONS    
SEE PROFILE
Simona Herb
Univ ersitatea Ale xandru Io an C uza
3 PUBLICA TIONS    3 CITATIONS    
SEE PROFILE
All c ontent f ollo wing this p age was uplo aded b y Maria Nic oleta Turliuc on 16 Sept ember 2015.
The user has r equest ed enhanc ement of the do wnlo aded file.

Turliuc, M.N., Herb, S. (201 5). Atașament romantic și satisfacție față de relație:
rolul mediator al conectării emoționale, Revista de psihologie , 61(3), pp. 187-202,
ISSN : 2344 -4665 , ISSN -L : 0034 -8759 .

STUDII ȘI CERCETĂRI

ATAȘAMENT ROMANTIC Ș I SATISFACȚIE FAȚĂ D E
RELAȚIE: ROLUL MEDIA TOR AL CONECTĂRII EM OȚIONALE

MARIA NICOLETA TURLI UC, SIMONA HERB
Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza ” Iași

Abstract
The detrimental impact insecure romantic attachment has on couple positive
functioning is well -documented . The purpose of this study was to investigate the
relationships between insecure (anxious or avoidant) attachment, emotional connection, and
satisfaction of romantic partners. The mediating role of emot ional connection was tested
using the actor -partner i nterdependence model and path analysis. The sample included 102
marital and non -marital couples (N = 204 respondents ). Self-reported dat a were collected
using the Experiences in Close Relationship -Revise d (ECR -R), Accessibility –
Responsiveness -Engagement Questionnaire ( AREQ) and a five -item scale which was
designed by C. E. Rusbult and his collaborators to capture global satisfaction of romantic
partners. Both wives and husbands emotional connection partia lly mediated the
relationships between their own insecure attachment and satisfaction of partners. Moreover,
both wives and husbands emotional connection partially mediated the relationships between
insecure attachment and satisfaction of their partners. For wives, emotional connection
mediated the relationship between their own avoidant attachment and satisfaction of
partners. Moreover, wives’ emotional connection partially mediated the relationship
between their own satisfaction and anxious attachment of partners. Our results provide
preliminary support for the role emotional connection plays in shaping the relationship
between attachment to romantic partner and satisfaction.

Cuvinte cheie: atașament romantic, relație de cuplu, satisfacție, conectare emoțională,
mediere .

Keywords: romantic attachment, couple relationship, satisfaction, emotional
connection, mediation .

1. INTRODUCERE

Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza ” Iași, Facultatea de Psihologie și Științe ale
Educației, Departamentul de Psihologie, Strada Toma Cozma, nr. 3, 700554, Iași, România;
e-mail: turliuc @uaic.ro.

P. Shaver, C. Hazan și D. Bradshaw (1988) argumentează f aptul că relațiile
romantice ale adulților, ca și cele dintre copii și figurile de atașament primare , sunt ,
de fapt , relații de atașament, iar dragostea romantică este o proprietate a sistemului
comportamental de atașament, așa cum sunt și sistemele motiva ționale care dau
naștere îngrijirii și sexualității. Formulările de început ale teoriei atașamentului
adult au împărțit iubirea în trei sisteme de comportament separate: atașamentul care
implică apropierea, stresul de separare și utilizarea figurii de ataș ament ca ,,rai
sigur” în fața stresului (Shaver, Hazan și Bradshaw, 1988). Din tre toate aceste trei
sisteme diferite, dar conectate, sistemul de atașament care se centrează pe siguranț a
și pe sentimentul de conectare emoțională cu o altă persoană oferă str uctura pentru
dezvoltarea și punerea în scenă a celorlalte două. În momente le de amenințare a
conect ării cu figura de atașament, sistemul de atașament se declanș ează și capătă
piroritate în organizarea răspunsurilor comportamentale , cu scopul de a se obțin e
conectarea emoțională și a se restaura sentiment ul de securitate.
La vârsta adultă, a tașamentul sigur este asociat cu exprimarea sănătoasă a
emoțiilor, evaluări optimiste ale evenimentelor cu potențial amenințător și cu
încredere a în posibilitatea de a f ace față stresului (Mikulincer și Shaver, 2007).
Cercetările arată că persoanele cu atașament securizat au un sentiment mai stabil al
propriei valori, sunt mai puțin predispuse către a suferi de tulburări de dispoziție,
sunt mai curioase și mai creative, e mpatice și mai pline de compasiune , în
comparație cu persoanele cu un atașament nesecurizat (Feeney și Hohaus, 2001;
Rholes, Simpson, Campbell și Grich, 2001 ).
Emoția este în centrul atașamentului. Pe parcursul vieții, elementele principale
ale legături i securizate cu o altă persoană (figura de atașament) sunt accesibilitatea
și disponibilitatea emoțională a acesteia (Shaver, Hazan și Bradshaw, 1988) . Teoria
atașamentului normalizează emoțiile extreme care acompaniază momentele
stresante dintr -o relație. Se ntimentul de conectare cu persoana iubită este un
mecanism de reglare emoțională. În cazul în care comportamentele de atașament nu
reușesc să declanșeze sensibilitate reconfortantă din partea persoanei care este
iubită, apare stresul de separare. Acesta pr esupune protest ul furios la deconectare,
depresi a și disperar a care pot culmina cu detașare a emoțională . În contextul
psihologiei cuplului, c onceptul referitor la c onectarea emoțională implică o
legătur ă emoțională securizată care există între parteneri unui cuplu romantic .
Parteneri i care sunt conectați (acordați) din punct de vedere emoțional au
capacitatea de a ,,auzi” nevoia de apropiere a celuilalt și de a răspund e cu o grijă ce
liniștește, realizând , astfel , o legătură c are rezist ă la diferențele dint re ei, la ofense le
inerente oricărei relații și la testul timpului (Johnson, 2008) . Conform viziunii
întemeietorului terapiei centrat ă pe emoții, conectarea emoțională reprezintă
fundamentul care asigură securitatea și confortul partenerilor unui cuplu ,
motivându -i să-și evalueze propriile nevoi emoționale și, în același timp, să
evalueze rela ția în care sunt. Au fost descrise trei dimensiuni ale conectării
emoționale : accesibilitatea , disponibilitatea și implicarea emoțională . Prima s e

referă la capacitate a de a rămâne deschis pentru partener , chiar și atunci când există
îndoial a sau sentimentul de nesiguranță. Atașamentul romantic securizat întărește
abilitatea unei persoan e de a reflect a la propriile nevoi , la comportamentul
partenerului de viață și la nevoile acestuia (Johnson, 2008). Cea de -a doua
dimensiune implică abilitatea de a dapta re la nevoile și răspunsurile emoționale și
comportamentale ale partener ului de viață , de a-i înțelege emoțiile (mai ales cele
care au la bază atașament ul și anxietatea de pierdere a acestuia ), de a conferi un rol
prioritar semnalelor emoționale pe care partener ul le transmite și, mai ales,
abilitatea de a trimite semne clare de confort și grijă , atunci când partenerul are
nevoie. Implicarea emoțională se referă la acel tip de atenție pe care o persoană îl
arată unei alte persoane apropia te și prin care o face să se simtă special ă. De-a
lungul timpului, dimensiuni le conectării emoționale au fost studiate separat ,
rezultatele investigațiilor evidenți ind rolul lor predictiv în raport cu experimentarea
intimității ( Laurenceau, Barett și Pietromonaco, 1998 ), satisfacți a față de relația
marital ă (Hatch, 2008 ; Weidle și Clark , 2011 ) sau percepția cu privire la calitatea
relației (Huston et al. , 2001).

2. METODOLOGIE

2.1. SCOP ȘI IPOTEZĂ
Valorificând rezultatele poz itive pe care practicienii din domeniul terapiei
centrată pe emoții le obțin în lucrul cu cuplurile pe care le asistă (Johnson, 2008) ,
precum și studiil e care au evidenția t relațiile dintre atașamentul romantic securizat ,
dimen siunile conectării emoționale , respectiv o serie de indicatori ai funcționării
pozitive a unui cuplu (Del Giudice, 2011; Feeney, 1999; Huston et al. , 2001;
Muraru și Turliuc, 2013; Volling, Notaro și Larsen, 1998; Weidle și Clark , 2011 ),
prezentul studiu și -a propus testarea unui model al factorilor i ndividuali (stilul de
atașament romantic ) și interpersonali (conectarea emoțională) care facilitează
satisfacția partenerilor unui cuplu .
Principala ipoteză care a orientat demersul de proiectare și real izare a studiului
a fost că relația dintre stilurile de atașament romantic ale partenerilor unui cuplu și
satisfacția acestora este mediată de nivelul conectării emoționale.

2.2. VARIABILE ȘI DESIGN
Design -ul studiului a fost corelațional. Au fost luate î n calcul următoarele
variabile (măsurate) : a) stilurile de atașament romantic (nesecurizat) ale
partenerilor unui cuplu (variabile independente); b) conectarea emoțională pentru
fiecare din tre parteneri (variabila mediatoare) și c) satisfacția partenerilor față de
relația de cuplu (variabila dependentă). A u fost estimate atât efectele directe pe
care le -am presupus din partea stilurilor de atașament romantic ale partenerilor
unui cuplu asupra satisfacției fiecăruia dintre ei, cât și efectele indirecte (glob ale și
descompuse) , adică cele mediate de conectarea emoțională.

2.3. PARTICIPANȚI ȘI PROCEDURĂ
Baza de date pe care s -a lucrat a inclus protocoalele cu răspunsurile valide pe
care 204 adulți de etnie română, cu vârste cuprinse între 18 -54 ani (m = 32.71 ani;
mediana = 32 ani; s = 8.56 ani) le-au oferit la chestionarele standardizate .
Participanții formau un număr de 102 cupluri, dintre care 43 erau non -maritale și
59 maritale. Cuplurile erau formate , în medie, de 7.67 ani (mediana = 5.33 ani; s =
6.45 ani ). Vârstele femeilor au fost cuprinse între 18 și 53 de ani (m = 31.22 ani;
mediana = 30 ani; s = 8.46 ani), iar cele ale bărbaților între 19 și 54 de ani (m =
34.23 ani; mediana = 33 ani; s = 8.45 ani). Majoritatea cuplurilor (92.2 %) aveau
rezidența în m ediul urban.
Recrutarea participanților a fost realizată ținându -se cont de următoarele
criterii de includere: a) vârsta relativ tânără (domeniul de variație cuprins între 18 –
50 ani), pornindu -se de la premiza că modul în care partenerii unui cuplu
interac ționează, experiențele și moștenirile pe care le aduc în relație, expectanțele
pe care le au, ca și pattern -urile emoționale pot să difere în funcție de experiența de
viață; b) experiența în relația de cuplu de cel puțin un an, luând în calcul faptul că
primul an de coabitare non-maritală sau de mariaj tinde să fie o perioadă mai
sensibilă pentru parteneri, iar aceștia au nevoie de mai mult timp pentru a -și ,,suda”
din punct de vedere emotional relația ( Harway , 2005); c) limba nativă să fie
româna . Bazinul de recrutare a fost reprezentat de angajați în diverse medii
profesionale și studenți, utilizându -se o strategie de eșantionare de conveniență,
însă ținându -se cont de criteriile de selecție. Participanții au fost interpelați
individual sau colectiv (în ca zul studenților), cerându -li-se acordul de a răspunde la
o serie de chestionare , prin completarea unui consimțământ informat. Unii dintre
participanți au compl etat chestionarele după lectura consimtământului, însă
majoritatea le -au completat acasă, returnâ ndu-le după una sau mai multe zile. În
astfel de situații, participanții au fost rugați să completeze independent
chestionarele , fără a se consulta cu partenerul de relație. Rata recuperării
chestionarelor a fost egală cu 98 %. Din numărul inițial de proto coale cu
răspunsuri , 12 au fost excluse din analizele cantitative ulterioare , datorită prezenței
mai multor omisiuni sau pattern -urilor de răspuns atipice .

2.4. CHESTIONARE LE ADMINISTRATE
Stilul de atașament romantic a fost operaționalizat utilizându -se The
Experiences in Close Relationship -Revised /ECR -R (Wei et al., 2007). Scala conține
36 de itemi, dintre care 18 operaționalizează stilul evitant de atașament romantic (de
exemplu: ,,Devin iritat/ -ă, atunci când partenerul meu/partenera mea se apropie
prea mult de mine.” ), iar restul stilul anxios (de exemplu: ,,Am nevoie permanent să
mă asigur că partenerul meu/partenera mea mă iubeste.” ). Un subiect poate răspunde
pe o scală de tip Likert în șapte trepte, și anume: 1 – dezacord puternic, 2 – dezacord, 3
– oarecum în dezacord, 4 – nici dezacord, nici acord, 5 – oarecum de acord, 6 – acord

și 7 – acord puternic. Scorurile la cele două subscale se obțin prin însumarea scorurilor
la itemii componenți și pot fi cuprinse între 18 și 126. Scorurile ridicat e semni fică
atașamentul romantic (nesecurizat) de tip anxios sau evitant. Pentru eșantionul de
adulți care au participat la prezentul studiu, valorile consistenței interne (estimat e
prin calcularea coeficientului α) au fost egale cu 0.79 (femei) și 0.86 (bărbați) –
pentru stilul anxios, respectiv 0.87 (femei) și 0.86 (bărbați) – pentru stilul evitant .
Conectarea emoțională a fost operaționalizată cu The Accessibility –
Responsiveness -Engagement Questionnaire /AREQ (Johnson, 2008). Instrumentul
include 15 itemi care o peraționalizează trei aspecte ale percepției pe care o
persoană o are despre răspunsurile comportamentale specifice conectării
emoționale manifest ate de partenerul de relație, și anume accesibilitatea
partenerului din punct de vedere emoțional (de exemplu: ,,Pot împărtăși
sentimentele mele cele mai profunde partenerului meu/partenerei mele, pentru că
el/ea mă va asculta.”) , disponibilitatea (de exemplu: ,,Partenerul meu/partenera
mea răspunde semnalelor mele că am nevoie de el/ea , ca să -mi fie alături.” ) și
implicarea emoțional ă (de exemplu: ,,Știu că partenerului meu/partenerei mele îi
pasă de bucuriile, durerile și temerile mele.” ). Fiecare fațetă a conect ării
emoțional e este operaționalizată prin câte cinci itemi, la care un subiect poate
răspunde cu DA s au NU . Pentru a asigura posibilitatea nuanțării răspunsurilor d in
partea participanți lor la prezentul studiu, am optat pentru înlocuirea acestui format
de răspuns cu unul care a inclus o scală de tip Likert cu cinci ancore verbale, și
anume: 1 – dezacord t otal, 2 – dezacord, 3 – mai degrabă în dezacord decât de
acord, 4 – mai degrabă de acord decât în dezacord, 5 – acord și 6 – acord total.
Participanții la acest studiu au răspuns la itemi referindu -se la comportamentele
manifestate de către partenerii de r elație. Scorul total al unui participant a fost
obținut prin însumarea scorurilor la itemi (domeniul de variație posibil: 15-90).
Scorurile ridicat e au semnific at un nivel ridicat al conectării emoționale în
contextul relației cu partenerul de viață . Pentr u prezentul studiu, valorile
consistenței interne au fost 0.94 (femei), respectiv 0.91 (bărbați).
În vederea operaționaliz ării satisfacției pe care participanții o aveau în legătură
cu relația romantică, am apelat la modelul investiției propus de C. E. Rusbult, J. M.
Martz și C. R. Agnew (1998). Din instrumentul cu 37 de itemi pe care autorii l -au
propus pentru evidențierea aspectelor angajamentului în relația de cuplu, am extras
cinci itemi referitori la satisfacția globală. Aceștia (de exemplu: „Relația n oastră
este mult mai bună decât alte relații pe care le cunosc .”) au formulări foarte
generale. Participanții au răspuns pe o scală de tip Likert cu șase ancore verbale,
după cum urmează: 0 – dezacord total, 1 – dezacord, 2 – mai degrabă în dezacord
decât de acord, 3 – mai degrabă de acord decât în dezacord, 4 – acord și 5 – acord
total. Pentru fiecare participant, s corul a fost obțin ut prin însumarea scorurilor la
itemi (domeniul de variație posibil: 0 -30). Un scor ridicat a exprimat un nivel
ridicat al sa tisfacției față de relația romantică. Pentru prezentul eșantion de adulți,
valorile consistenței interne au fost egale cu 0.90 (femei) și 0.87 (bărbați).

2.5. STRATEGI A ANALITICĂ
Unitatea de analiză a fost reprezentată de diada romantică. În vederea testă rii
relațiilor dintre stilurile de atașament romantic, conectarea emoțională și satisfacția
partenerilor unui cuplu, am utilizat modelul interdependenței actor -partener/ Actor –
Partner Interdependence Model (APIM; Kenny, Kashy și Cook, 2006; Kenny și
Cook, 1999). Un model de tip APIM permite estimarea efectelor pe care anumite
variabile independente, referitoare la fiecare dintre partenerii unui cuplu, îl au
asupra propriilor variabile dependente (efectele actorului), dar și asupra variabilor
dependente ale partenerului (efectele partenerului). Abordare a metodologică
pornește de la premisa că partenerii unui cuplu se influențează reciproc (sunt
interdependenți), în contextul dinamic al tranzacțiilor ce caracterizează relația
acestora . Un m odel de analiză de tip APIM permite nu doar testarea efectelor
directe , caracteristice interdependenței dintre membrii unei diade, ci și estimarea
efectelor indirecte (mediate). Strategia bazată pe estimarea efectelor actor -partener
a început să fie utilizată intensiv în cerc etarea din domeniul relațiilor romantice
(Bodenmann, Ledermann și Bradburry, 2007; Campbell, Simpson, Kashy și
Fletcher, 2001; Srivastava et al., 2006) .
Modelele ipotetice au fost testate utilizându -se matricea corelațiilor liniare
dintre variabilele măsur ate, care a servit ca input pentru estimarea covarianțelor în
aplicația AMOS 20.00 . Valorile nestandardizate și cele standardizate ale
parametrilor modelelor au fost estimate utilizându -se tehnica verosimilității
maxime. Adecvarea din punct de vedere stati stic în raport cu datele observate a fost
evaluată utilizându -se următorii indicatori (Byrne, 2010) : a) χ2 (engl. minimum
discrepancy function ), gradul de libertate ( df) și pragul de semnificație ( p); χ2 este cel
mai comun indicator al discrepanței dintre matricea covarianțelor dintre variabile
calculată pentru modelul testat pe un eșantion și matricea covarianțelor estimată la
nivelul întregii populații din care a fost extras eșantionul; b) GFI (engl. goodness -of-fit
index ) – indicator pentru măsura în car e varianțele și covarianțele rezultate din datele
brute sunt explicate de modelul obținut ; c) CFI (engl. comparative fit index ) – indicator
care permite compararea modelului ipotetic cu modelul care pornește de la premisa
absenței complete a relațiilor din tre variabilele specificate; d) RMSEA (engl. root mean
square error of approximation ) – unul dintre cei mai importanți indicatori , care arată în
ce măsură matricea varianțelor și a covarianțelor corespunzătoare modelului ipotetic se
potrivește cu matricea pe care am putea să o o bține m în cadrul populației; cu alte
cuvinte, în ce măsură parametrii estimați sunt reprezentativi pentru întreaga populație
din care a fost extras eșantionul; întrucât valoarea lui RMSEA este sensibilă la relațiile
dintre variabilel e care sunt specificate inadecvat în contextul unui model și este însoțită
de interval ul de încredere ce oferă o indicație asupra preciziei estimării, utilizarea
acestui indicator este puternic încurajată (Byrne, 2010). Ținând cont de reperele
sugerate în literatura de specialitate ( Byrne, 2010 ), am considerat că modelele testate
prezintă o adecvare foarte bună în raport cu datele brute, atunci când: a) valoarea lui χ2

a fost nesemnificativă din punct de vedere statistic (p > 0.05); b) GFI > 0.95; c) CFI >
0.97 și d) RMSEA < 0.05 , limitele intervalului de încredere au fost apropiate de
valoarea lui RMSEA, iar limita inferioară a fost cât mai apropiată de zero. Pentru
ultimul indicator, literatura de specialitate sugerează o valoare mai mică decât 0.08 ca
indicând u n nivel acceptabil al adecvării unui model (Byrne, 2010). De asemenea, o
valoare pentru CFI cuprins ă între 0.90 și 0.95 indică un nivel acceptabil al
adecvării statistice.
Obiectiv ul major pe care le -am urmărit în acest studiu a fost explorarea
mode lelor în care conectarea emoțională a partenerilor unui cuplu a fost presupusă
ca variabilă ce mediază relațiile dintre stilurile de atașament nesecurizat și
satisfacția față de viața de cuplu . Relațiile de mediere au fost testate utilizându -se
paradigma m etodologică propusă de R. M. Baron și D. A. Kenny (1986). Estimarea
indicator ului pentru semnificația statistică a efect elor indirect e (mediate) a fost
realizată utiliz ându -se testul asimptotic ( z) propus de M. E. Sobel . Acesta este
adecvat p entru eșantioa ne cu volum mare și variabile ale căror distribuții nu se abat
semnificativ de la condiția normalit ății (Preacher și Hayes, 2004 ). În prezentul
studiu, v aloarea testului z-Sobel și pragul de semnificație au fost determinate cu o
aplicați e disponibilă pe www.quantpsy.org/sobel .

3. REZULTATE

3.1. ANALIZE PRELIMINARE
Tabelul nr. 1 listează (pentru femei și pentru bărbați) indicatorii formei
distribuțiilor pentru variabilele măsurate. De asemenea, sunt prezentate valorile
testului non -parametric Kolmogorov -Smirnov care a fost utilizat ca indicator
suplimentar pentru estimarea normalității distribuții lor variabilelor măsurate.
Valoarea acestui test este sensibilă la nivelul asimetriei unei distribuții. O valoare
nesemnificativă este expresia absenț ei problemelor cu privire la normalitatea
distribuției analizate (Labăr, 2008) .

Tabelul nr. 1
Date pentru evaluarea normalității distribuțiilor variabilel or măsurate

Variabile măsurate Femei z
Kolmogorov –
Smirnov Bărbați z
Kolmogorov –
Smirnov Skewness Kurtosis Skewness Kurtosis
Atașament anxios -0.02 0.24 0.68 0.19 0.54 0.77
Atașament evitant 0.38 -0.14 0.86 0.70 1.36 0.97
Conectare
emoțională -1.22 1.88 1.23 -1.10 1.38 1.22
Satisfacție
față de relație -0.86 0.30 1.23 -0.48 – 0.32 1.08

S-au constatat ușoare asimetrii pozitive (tendința scorurilor de a se concentra
în zona valorilor mai scăzute) pentru atașamentul romantic anxios, respectiv cel
evitant (în cazul acestei variabile, tendința a fost mai acce ntuată pentru bărbați).
Satisfacția față de relația romantică și conectarea emoțională au înregistrat asimetrii
negative (tendința scorurilor de a se concentra în zona valorilor mai ridicate), cu o
valoare mai pronunțată pentru conectarea emoțională. Niciu na din valorile testului
Kolmogorov -Smirnov nu a fost semnificativă statistic . Aceste rezultat e au indic at
absența problemelor în ceea ce privește asimetria distribuțiilor variabilel or de
interes pentru studiu.
Tabelul nr. 2 prezintă corelațiil e care au fo st calculate între variabilele de
interes. Acestea au avut valori absolute cuprinse între 0.21 și 0.77 (m = 0.57;
mediana = 0.47).

Tabelul nr. 2
Corelațiile liniare dintre variabilele măsurate
Variabile 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
1. Conectare
emoțională -feme i –
2. Conectare
emoțională -bărbați 0.52 –
3. Atașament anxios –
femei – 0.32 – 0.39 –
4. Atașament anxios –
bărbați – 0.49 – 0.43 0.37 –
5. Atașament evitant –
femei – 0.44 – 0.70 0.31 0.43 –
6. Atașament evitant –
bărbați – 0.71 – 0.46 0.24 0.57 0.49 –
7. Satisfacție față
de relație -femei 0.57 0.77 – 0.36 – 0.48 – 0.59 – 0.56 –
8. Satisfacție față
de relație -bărbați 0.71 0.34 – 0.21 – 0.40 – 0.27 – 0.70 0.51

Notă: Cu cifre îngroșate sunt trecute corel ațiile semnificative la pragul p = 0.001
(bilateral) . Cu cifre italicizate sunt trecute corelațiile semnificative la pragul p =
0.01. Cu cifre subliniate sunt trecute corela țiile semnificative la pragul p = 0.05 .

Pentru femei, scorurile la stilurile de at așament nesecurizat s -au asociat
negativ cu nivelul conectării emoționale (corelația a fost mai puternică în cazul
atașamentului evitant), respectiv cu nivelul satisfacției (din nou, corelațiile au fost
mai mari pentru atașamentul de tip evitant). În cazul bărbaților, scorurile la stilurile
de atașament romantic nesecurizat au prezentat asocieri negative și de intensitate
moderată cu nivelul conectării emoționale, precum și cu cel al satisfacției față de
relația romantică. Analizând pattern -ul corelațiilor dintre variabilele măsurate

pentru fiecare dintre parteneri , am constatat că nivelul conectării emoționale în
rândul femeilor s -a asociat negativ și cu o intensitate moderată cu atașamentul
anxios al partenerilor de viață. O corelație asemănătoare a fost obținută între
conectarea emoțională a bărbaților și atașamentul anxios al partenerelor de relație.
Pentru atașamentul de tip evitant, pattern -ul cor elațiilor a fost asemănător, însă
valorile au fost mai ridicate. De asemenea, stilurile de atașament nesecurizat în
rândul femeilor s -au asociat negativ, însă cu intensități ceva mai modeste , cu
nivelul satisfacției față de relație în rândul partenerilor d e viață . Un pattern similar
a fost obținut în cazul bărbaților, cu deosebirea că intensitatea asocierilor a fost mai
ridicată. Precizăm că nivelul conectării emoționale al femeilor s -a asociat pozitiv
cu nivelul conectării emoționale în rândul partenerilor de viață (intensitatea
legăturii fiind moderată), un pattern similar fiind obținut pentru satisfacția față de
relați a romantică . De asemenea, s -au obținut asocieri pozitive între stilul de
atașament nesecurizat al femeilor și cel al partenerilor de relați e.

3.2. ANALIZ E DE CALE
Atașament anxios pentru femei și atașament evitant pentru bărbați . Adecvarea
statistică a modelului fără conectarea emoțională ca mediator a fost destul bună,
deoarece: χ2 = 1.65, df = 1, p = 0.203, GFI = 0.98, CFI = 0.99, RMSEA = 0.080.
Atașamentul anxios manifestat de către femei a avut un efect semnificativ asupra
propriei lor satisfacții (actor -actor; β = -0.24; p < 0.01), dar nu și asupra satisfacției
exprimată de către partenerii de viață (actor -partener; β = -0.04; p > 0.05). În
schimb, atașamentul evitant al bărbaților a avut efecte semnificative atât asupra
propriei lor satisfacții (actor -actor; β = -0.69; p < 0.001), cât și asupra satisfacției în
rândul partenerelor de viață (actor -partener; β = -0.50; p < 0.001). Atașament ul
anxios al femeilor , respectiv atașamentul evitant al partenerilor de viață au explicat
împreună aproximativ 37 % din varianța satisfacți ei față de relația romantică în
rândul femeilor , respectiv 50 % din varianța satisfacție i în rândul bărbaților .
Figur a nr. 1 prezintă valorile efectelor care au fost estimate pentru modelul
extins (care a inclus conectarea emoțională ca posibilă variabilă mediatoare) .
Modelul a avut o adecvare statistică acceptabilă , deoarece : χ2 = 1.89, df = 1, p =
0.167, GFI = 0.98, CF I = 0.99, RMSEA = 0.093 . Atașamentul anxios manifestat de
către femei a avut efecte semnificative atât asupra propriei lor conectări emoționale
(actor -actor; β = -0.15; p < 0.05), cât și asupra conectării emoționale a partenerilor
de viață (actor -partener; β = -0.30; p < 0.001). De asemenea, atașamentul evitant al
bărbaților a avut efecte semnificative asupra propriei lor conectări emoționale
(actor -actor; β = -0.39; p < 0.001), precum și asupra conectării emoționale în
rândul partenerelor (actor -partener, β = -0.67; p < 0.001).
Efectele indirecte globale semnificative au fost:
a) atașamentul anxios al femeilor → satisfacția față de relație a femeilor (efect
indirect nestandardizat = -0.06; p < 0.001; CI 95 % BC = -0.106; -0.027);

b) atașamentul evitant al b ărbaților → satisfacția bărbaților (efect indirect
nestandardizat = -0.08; p < 0.01; CI 95 % BC = -0.134; -0.032);
c) atașamentul evitant în rândul bărbaților → satisfacția față de relație în
rândul partenerelor de viață (efect indirect nestandardizat = -0.10; p < 0.01; CI 95 %
BC = -0.172; -0.040).

Figura nr. 1
Relațiile dintre atașamentul anxios al femeilor, atașamentul evitant al bărbaților,
respectiv conectarea emoțională și satisfacția ambilor parteneri

Descompunând aceste efecte indirecte, am obți nut următoarele rezultate: a)
conectarea emoțională a femeilor a mediat parțial relația dintre propriul lor
atașament anxios și satisfacția față de relație exprimată de către partenerii de viață
(actor -partener; efect indirect nestandardizat = -0.02; z Sobel = -2.04; p < 0.05); 95 %
din efectul total pe care atașamentul anxios al femei lor l-a avut asupra satisfacției
partenerilor de viață a fost acoperit de efectul indirect , adică prin intermediul
conectării emoționale a femeilor; b) conectarea emoțională a femeilor a mediat
parțial relația dintre atașamentul evitant al partenerilor de viață și satisfacția față de
relație pe care aceștia au exprimat -o (actor -partener; ef ect indirect nestandardizat =
-0.09; z Sobel = -4.39; p < 0.001) , explicând aproximativ 44 % din efectul total; c)
conectarea emoțională a bărbaților a mediat parțial relația dintre atașamentul anxios
al partenerelor de viață și satisfacția acestora față de relația romantic ă (actor –

partener; ef ect indirect nestandardizat = -0.05; Sobel = -3.28; p < 0.01) , explicând
aproximativ 81 % din efectul total; d) conectarea emoțională a bărbaților a mediat
parția l relația dintre propriul lor atașament evitant și satisfacția față de relație în
rândul partenerelor de viață (actor -partener; ef ect indirect n estandardizat = -0.08; z
Sobel = -4.03; p < 0.001) , acoperind 55.1 % din efectul total .
Atașament evitant pentru femei și atașament anxios pentru bărbați . Modelul
în care au fost specificate doar efectele directe din partea atașamentului evitant al
femeil or, respectiv a celui anxios al bărbaților asupra satisfacției față de relația
romantică a prezentat o adecvarea statistică destul de bună, deoarece: χ2 = 1.68, df
= 1, p = 0.189, GFI = 0.93, CFI = 0.99, RMSEA = 0.082. Datele au evidențiat un
pattern al re lațiilor asemănător cu cel în care variabilele independente au fost
reprezentate de atașamentul anxios al femeilor , respectiv atașamentul evitant al
bărbaților . Atașamentul evitant în rândul femei lor a avut efect semnificativ doar
asupra satisfacției acest ora față de relați a romantică (actor -actor; β = -0.47, p <
0.001). Atașamentul anxios al bărbaților a avut efecte semnificative atât asupra
propri ei lor satisfacții (actor -actor; β = -0.35, p < 0.001), cât și asupra satisfacției în
rândul partenerelor de v iață (actor -partener; β = -0.28, p < 0.001). Împreună,
atașamentul evitant manifestat de către femei și cel anxios al partenerilor de viață
au explicat 41.6 % din varianța scorului pe care femeile le -a obținut la satisfacția
față de relația romantică, resp ectiv 17.3 % din varianța satisfacție i în rândul
bărbaților .
Atunci când în modelul de lucru au fost introduse variabilele referitoare la
conectarea emoțională a femeilor, respectiv cea a partenerilor de viață (Figura nr.
2), modelul a avut o adecvare stat istică destul de bună, deoarece χ2 = 1.70, df = 1, p
= 0.169, GFI = 0.97, CFI = 0.99, RMSEA = 0.083. Atașamentul evitant al femeilor
a avut efecte semnificative atât asupra propriei lor conectări emoționale (actor –
actor; β = -0.28; p < 0.01), cât și asupra conectării emoționale a partenerilor de
viață (actor -partener; β = -0.63; p < 0.001). De asemenea, atașamentul anxios al
bărbaților a avut efecte semnificative asupra propriei lor conectări emoționale
(actor -actor; β = -0.15; p < 0.05), precum și asupra c onectării emoționale a
partenerelor (actor -partener; β = -0.36; p < 0.001 ). Toate efectele indirecte globale
au fost semnificative statistic , după cum urmează :
a) atașamentul evitant al femeilor și propri a lor satisfacți e (efect indirect
nestandardizat = -0.13; p < 0.001; CI 95 % BC : -0.196; -0.094 ;
b) atașamentul evitant al femeilor și satisfacți a partenerilor de viață (efect
indirect nestandardizat = – 0.05; p < 0.05; CI 95 % BC : -0.110; -0.005);
c) atașamentul anxios al bărba ților și propria lor satisfac ție (efect indirect
nestandardizat = -0.25; p < 0.001; CI 95 % BC : -0.098; -0.027);
d) atașamentul anxios al bărbaților și satisfacți a față de relație în rândul
partenerelor de viață (efect indirect nestandardizat = -0.15; p < 0.05; CI 95 % BC: –
0.092; -0.002.
Analiza efectelor indirecte descompuse a evidențiat următoarele date:

a) deși atașamentul evitant al femeilor a avut un efect direct asupra propriei lor
conectări emoționale care, la rândul ei , a avut un efect direct asupra satisfacței
femeilor față d e relație (actor -actor), conectarea emoțională a femeilor nu a mediat
relația dintre atașamentul evitant și propria lor satisfacți e (efect indirect
nestandardizat = -0.02; z Sobel = -1.95; p = 0.050) ;

Figura nr. 2
Relațiile dintre atașamentul evitant a l femeilor, atașamentul anxios al bărbaților,
respectiv conectarea emoțională și satisfacția față de relația de cuplu

b) conectarea emoțională a femeilor a mediat parțial relația dintre propriul lor
atașament evitant și satisfacția în rândul partenerilor de viață (actor -partener; efect
indirect nestandardizat = -0.05; z Sobel = -2.94; p < 0.01) , explicând aproape 71 %
din efectul total;
c) conectarea emoțională a femeilor a mediat parțial relația dintre atașamentul
anxios în rândul partenerilor de viață și satisfacția partenerilor față de relația
romantică (actor -partener; efect indirect nestandardizat = -0.06, z Sobel = -3.57; p <
0.001); conectarea emoțională a femeilor a explicat 73.1 % din efectul total pe care
atașamentul anxios manifestat de către par tenerii de viață l -a avut asupra
satisfacției acestora;

d) conectarea emoțională a femeilor a mediat parțial și relația dintre
atașamentul anxios al partenerilor de viață și satisfacția față de relație în rândul
femeilor (actor -partener; efect indirect nes tandardizat = -0.02, z Sobel = -2.11; p <
0.05) , acoperi nd doar 34.6 % din efectul total pe care atașamentul anxios al
partenerilor l -a avut asupra satisfacției femeilor;
e) conectarea emoțională a bărbaților a mediat parțial relația dintre
atașamentul evi tant al femeilor și satisfacția acestora față de relația romantică
(efect indirect nestandardizat = -0.12, z Sobel = – 5.21; p < 0.001) , explic ând 90.3 %
din efectul total .

3.3. LIMITE ALE STUDIULUI
Rezultatele studiului pot fi analizate ținându -se cont d e faptul că datele au fost
obținute prin metoda auto-raportării, existând riscul ca unele răspunsuri la
chestionare să reflecte: a) influența stereotipurilor socio -culturale pe care indivizii
umani tind să le activeze atunci când își evaluează propriile ca racteristici, pe cele
ale partenerilor de viață , precum și experiențele pe care le împărtășesc cu aceștia;
b) reticența unora dintre participanți în ceea ce privește dezvăluirea unor aspecte
puternic încărcate emoțional , legate de experiențele emoționale d in trecut și
prezent; c) efectul referitor la dezirabilitatea socială a răspunsurilor la chestionare le
care au fost administrate . Un alt aspect implică natura transversală a design -ului în
baza căruia au fost colectate datele , care a limitat interpretarea semnificației
rezultatelor în termeni de relații cauzale .

4. DISCUȚII ȘI CONCLUZII

Un merit important al studiului este faptul că unitatea de analiză a fost diada,
eșantionul fiind format din partenerii a peste 100 de cupluri romantice. Chiar dacă
eșanti onul de participanți a fost relativ modest (iar acest aspect trebuie relaționat cu
precizia modelelor care au fost testate), studiul a acoperit o exigență metodologică
pe care H. Chung (1990) o sublinia încă de la începutul ultimului deceniu al
secolului t recut, atunci când cercetarea în domeniul psihologiei cuplului și familiei
cunoștea o extindere fără precedent. Întrucât viața de cuplu implică o puternică
natură tranzacțională, identitățile și experiențele relaționale și emoționale ale
partenerilor fiind rezultatul alegerilor pe care aceștia le fac în contextul conviețuirii
de zi cu zi, analizarea relațiilor la nivel diadic aduce posibilitatea evidențierii
influențelor exercitate reciproc. În acest sens, studiul nostru a utilizat o paradigmă
de analiză ca ntitativă a datelor din ce în ce mai preferată de cercetători, și anume
modelul interdependenței actor -partener (Kenney, Kashy și Cook, 2006) .
Prezentul studiu valorifică unul dintre conceptele cheie pe care este construit
eșafodajul teoretic și practic al terapiei centrată pe emoții. Este vorba despre
conectarea în plan emoțional a partenerilor unui cuplu. Studiul reprezintă primul
demers din spațiul autohton, în care constructul referitor la conectarea emoțională a

fost analizat ca posibil mecanism care e xplică legătura dintre stilul de atașament
romantic și satisfacția față de relația de cuplu. Conectarea emoțională a mediat
parțial majoritatea efectelor actor -actor și actor -partener, pe care stilul de atașament
nesecurizat le -a avut în planul satisfacție i. Atașamentul nesecurizat de tip anxios
este specific persoanelor care tind să fie îngrijorate cu privire la faptul că sunt
lipsite de valoare și, prin urmare, nu merită să fie iubite. Adulții puternic anxioși
tind să fie preocupați excesiv de indiciile r espingerii și abandonului din partea
persoanei pe care o iubesc. Atașamentul de tip evitant implică disconfortul cu
privire la intimitatea în relația cu persoana iubită și dependența de aceasta.
Persoanele puternic evitante tind să se bazeze mai mult pe el e însele și să prefere
autonomia. Rezultatele studiu ului pe care l -am realizat confirmă faptul că, pe de o
parte, atașamentul nesecurizat al partenerilor are un impact negativ asupra
satisfacției față de relația de cuplu (Feeney, 1999; Muraru și Turliuc, 2 013), iar pe
de altă parte, satisfacția fiecăruia dintre partenerii unui cuplu depinde atât de stilul
de atașament propriu, cât și de cel al partenerului (Banse, 2004 ).
Datele pe care le -am obținut evidențiază rolul protectiv al conect ării
emoționa le în raport cu dificultățile pe care atașamentul nesecurizat al partenerilor
unui cuplu romantic le produce. Rezultatele studiu lui confirm ă observațiile
prilejuite de practica terapiei centrat ă pe emoții, subliniind beneficiile pe care
sarcinile terapeutice centr ate pe (re)conectarea emoțională le aduce unui cuplu .

Primit în redacție la: 3.07.2015

Mulțumiri

1. Această lucrare este rezultatul cercetării făcută posibilă prin sprijinul financiar oferit prin
Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Um ane 2007 -2013, cofinanțat prin
Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/132400, cu titlul “Tineri
cercetători de succes – dezvoltare profesională în context interdisciplinar și internațional”.

This paper is a result of a research mad e possible by the financial support of the Sectoral
Operational Programme for Human Resources Development 2007 -2013, co -financed by the
European Social Fund, under the project POSDRU/159/1.5/S/132400 – “Young successful
researchers – professional developme nt in an international and interdisciplinary
environment”

2. Mulțumim domnului Dr. Viorel Robu pentru asistența în etapa de analiză statistică a
datelor brute.

BIBLIOGRAFIE

1. BANSE, R., Adult attachment and marital satisfaction: Evidence for dyadic
confi guration effects , Journal of Social and Personal Relationships, 21, 2, 2004, p.
273–282.

2. BARON, R. M., & KENN Y, D. A ., The moderator -mediator variable distinction in
social psychological research: Conceptual, strategic, and statistical considerations ,
Journal of Personality and Social Psychology, 51, 6, 1986, p. 1173 –1182.
3. BODENMANN, G., LEDER MANN, T., & BRADBURY , T. N., Stress, sex, and
satisfaction in marriage , Personal Relationships, 14, 4, 2007, p. 551–569.
4. BYRNE, B. M ., Structural equation modeling wit h AMOS. Basic concepts,
applications and programming (2nd ed.), New York, Routledge, 2010.
5. CAMPBELL, L., SIMPSO N, J. A., KASHY, D. A., & FLETCHER, G. J . O., Ideal
standards, the self, and flexibility of ideals in close relationships , Personality and
Social Psychology Bulletin, 27, 4, 2001, p. 447–462.
6. CHUNG, H., Research on the marital relationship: A critical review , Family Science
Review, 3, 1, 1990, p. 41–64.
7. DEL GIUDICE, M ., Sex differences in romantic attachment: A meta -analysis ,
Personality and Social Bulletin, 37, 2, 2011, p. 193–214.
8. FEENEY, J. A., Adult attachment, emotional control and marital satisfaction , Personal
Relationships, 6, 2, 1999, p. 169–185.
9. FEENEY, J. A., & HOH AUS, L ., Attachment and spousal caregiving , Personal
Relationships, 8, 3, 2001, p. 21 –39.
10. HARWAY, M., Setting the stage for working with couples , în HARWAY, M. (Ed.),
Handbook of Couples Therapy, New York, John Wiley & Sons, Inc., 2005, p. 1 –4.
11. HATCH, D ., Factors that Influence the Association Between Adult Attachment and
Marital Satisfaction , Dissertation submitted in partial fulfillment of the requirements
for the degree of Doctor of Phylosophy in Psychology , Utah State University , 2008 .
Document disponibil pe http://digitalcommons.us u.edu .
12. HUSTON, T. L., CAUGH LIN, J. P., HOUTS, R . M., SMITH, S. E., & GEORGE, L.
J., The connubial crucible: Newlywed years as predictors of marital delight, distress,
and divorce , Journal of Personality and Social Psychology, 80, 2, 2001, p. 237–252.
13. JOHN SON, S. M ., Hold Me Tight: Seven Conversations for a Lifetime of Love , New
York, Little Brown, 2008.
14. KENNY, D. A., & COOK , W. L. , Partner effects in relationship research: Conceptual
issues, analytic difficulties, and illustrations , Personal Relationships, 6, 4, 1999, p.
433–448.
15. KENNY, D. A., KASHY, D. A., & COOK, W. L. , Dyadic Data Analysis , New York,
Guilford Press, 2006.
16. LABĂR, A. V. , SPSS pentru științele educației , Iași, Editura Polirom, 2008.
17. LAURENCEAU, J. P., B ARETT, L. F., & PIET ROMONACO, P. R ., Intimacy as an
interpersonal process: The importance of self -disclosure and perceived partner
responsiveness in interpersonal exchanges , Journal of Personality and Social
Psychology, 74, 5, 1998, p. 1238 –1251.
18. MIKULINCER, M., & SH AVER, P. R. , Attachment in Adulthood: Structure,
Dynamics, and Change , New York, Guilford Press, 2007.
19. MURARU, A. A., & TURLIUC, N . M., Predictors of marital adjustment: Are there
any differences between women and men? Europe ’s Journal of Psychology, 9, 3, 2013,
p. 427–442.

20. PREACHER , K. J., & HAYES, A. F., SPSS and SAS procedures for estimating
indirect effects in simple mediation models , Behavior Research Methods, Instruments,
& Computers, 36, 4, 2004, p. 717–731.
21. RHOLES, W. S., SIMPS ON, J. A., CAMPBELL, L., & GRICH, J ., Adult attac hment
and the transition to parenthood , Journal of Personality and Social Psychology, 81, 3,
2001, p. 421–435.
22. RUSBULT, C. E., MART Z, J. M., & AGNEW, C . R., The Investment Model Scale:
Measuring commitment level, satisfaction level, quality of alternatives , and investment
size, Personal Relationships, 5, 4, 1998, p. 357 –391.
23. SHAVER, P., HAZAN, C ., & BRADSHAW, D., Love as an attachment: The
integration of three behavioral systems , în STERNBERG, R. J., & BARNES, M.
(Eds.), The Psychology of Love , New Haven, C T, Yale University Press, 1988, p. 68 –
99.
24. SRIVASTAVA, S., M cGONIGAL, K. M., RICH ARDS, J. M., BUTLER, E. A., &
GROSS, J. J ., Optimism in close relationships: How seeing things in a positive light
makes them so , Journal of Personality and Social Psychology, 91, 1, 2006, p. 143–153.
25. VOLLING, B. L., NOTA RO, P. C. & LARSEN, J. J., Adult attachment styles:
Relations with emotional well -being, marriage and parenting , Family Relations, 47, 2,
1998, p. 355–367.
26. WEI, M., RUSSELL, D. W., MALLINCKRODT, B. , & VOGEL, L. D., The
Experiences in Close Rela tionship Scale (ECR) -Short Form: Reliability, validity and
factor structure , Journal of Personality Assessment, 88, 2, 2007, p. 187 –204.
27. WEIDLER, D. J., & CL ARK, E. , A distinct association: Inclusion of the other in the
self and self -disclosure , The New School Psychology Bulletin, 9, 1, 2011, p. 36–45.
Articol disponibil pe www.nspb.net .

REZUMAT
Impactul negativ pe care atașamentul romantic nesecurizat îl are asupra funcționării
poziti ve a unui cuplu este bine documentat. Scopul acestui studiu a fost investigarea
relațiil or dintre atașamentul nesecurizat (anxios sau evitant) , conectarea emoțională și
satisfacția partenerilor romantici . Rolul mediator din partea conectării emoționale a f ost
testat utilizânu -se modelul interdepedenței actor -partener și analiza de cale . Eșantionul a
inclus 102 cupluri maritale și non -maritale (N = 204 respondenți ). Datele au fost colectate
prin metoda auto -raportării, utilizându -se Experiences in Close Rela tionship -Revised
(ECR -R), Accessibility -Responsiveness -Engagement Questionnaire ( AREQ) și o scală cu
cinci itemi care a fost proiectată de C. E. Rusbult și colaboratorii săi pentru a surprinde
satisfacția globală în rândul partenerilor romantici . Atât cone ctarea emoțională a soțiilor,
cât și cea a soților au mediat parțial relațiile dintre propriul lor atașament nesecurizat și
satisfacția în rândul partenerilor . Mai mult, atât conectarea emoțională a soțiilor, cât și cea a
soților au mediat parțial relațiil e dintre atașamentul nesecurizat al partenerilor de viață și
satisfacția acestora. Pentru soții, conectarea emoțională a mediat relația dintre propriul lor
atașament evitant și satisfacția partenerilor. Mai mult, conectarea emoțională a femeilor a
mediat p arțial relația dintre propria lor satisfacție și atașamentul anxios al partenerilor.
Rezultate le noastre oferă suport preliminar pentru rolul pe care conect area emoțional ă îl
joacă în relația dintre atașamentul față de partenerul romantic și satisfacți e.
View publication statsView publication stats