See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https:www .researchgate.ne tpublic ation267630480 [621154]

See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https://www .researchgate.ne t/public ation/267630480
Strategia de secu ritate na ț ional ă a României: evolu ț ii ș i tendin ț e între
secu ritatea regional ă ș i cea eu ro-atlantic ă
Book · Januar y 2013
CITATIONS
0READS
3,761
1 author:
Some o f the author s of this public ation ar e also w orking on these r elat ed pr ojects:
ComBuS: Comb at Bullying:A Whole School Pr ogram View pr oject
COMMIX: Empo wering Lit eracy in Adolesc ents thr ough Cr eativ e Eng agement with Comics View pr oject
Geor geta Chirlesan
Univ ersity of Pit esti
82 PUBLICA TIONS    62 CITATIONS    
SEE PROFILE
All c ontent f ollo wing this p age was uplo aded b y Geor geta Chirlesan on 13 Mar ch 2015.
The user has r equest ed enhanc ement of the do wnlo aded file.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naponale a Romiiniei
CHIRLESAN,GEORGETA
Strategia de securitate naponala a Romiiniei : evolupi ~i tendinte
intre securitatea regionalli ~i cea euro-atlantica I Georgeta Chirle~an ;
pref.: prof. univ. dr. Mihail E. Ionescu. -Sibiu : Editura Academiei For(elor
Terestre "Nicolae Balcescu" , 2013
Bibliogr.
ISBN 978-973-153 -160-1
I. Ionescu, Mihai E (pref.)
355.4(498: 100)
©2013
Academia Fortelor Terestre ,Nicolae Balcescu"
Adresa: Str. Revolupei, nr. 3-5, Sibiu
Tel.: 0269/432990
Fax: 0269/215554
E-mail: [anonimizat]
E-mail: editura@armyacademy .ro
Web: www.armyacademy.ro
Web: www.armyacademy .ro/editura CUVAl
Studiile privind securitate
1990. Era un reflex al mai mul
totalitarismul comunist, in care
securitatea este un domeniu ap:
cu o cuprindere holistica.
In teorie ~i practica, accep
ar fi !nsemnat ~i negarea rolului
~i a hegemonismului sovietic 1
cu alte cuvinte a ,bibliei" si
racuse pa~i importanti in tim]
problematicii existentei sale al
trecuse linia ro~ie a apmtenen:
sistemica interna de tip sovietic
In al doilea rand, intras~
economiei de piatiJ. ~i pluri]
problematicii securitatii la nou
exclusiva la stat la binomul
domeniul ~tiintific elaborat dej<
Romania, dar a trebuit sa inte
(ceea ce s-a 1ntamplat). Apoi, d
dupa 1990 a fost o anumita ine
in ceea ce prive~te refacerea im
consecintiJ. temerea revenirii
Occidentului de a extinde NA Tl
pus probleme de securitate
romaneasca , aflate in fata inclus
De altfel, evolutia sistemul
legatura cu orientarea de securit:
~i nuantiJ.ri decizionale, care irr
reajustari, unele de amploare, al1
fie programatic, in functie de su
este nevoie ca urmare a apariti
NATO a solutionat problemati<
urmare a unui proces de extinc
aproape un deceniu. Era de a~te]

Georgeta CHIRLEȘAN
Strategia de securitate națională
a României: evoluții și tendințe
între securitatea regională
și cea euro-atlantică
Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu“
Sibiu, 2013

CUVÂNT ÎNAINTE

Studiile privind securitatea națională s -au multiplicat rapid după
1990. Era un reflex al mai multor cauze. Mai întâi, România părăsise
totalitarismul comunist, în care disciplina de bloc refuza să accepte că
securitatea este un domeniu aparte, de competen ța statului național și
cu o cuprindere holistică.
În teorie și practică, acceptarea securității din această perspectivă
ar fi însemnat și negarea rolului conducător al partidului comunist, dar
și a hegemonismului sovietic în lagăr și teoriei suveranită ții limitate,
cu alte cuvinte a "bibliei" sistemului sovietic. Desigur, România
făcuse pași importanți în timpul comunismului în „naționalizarea”
problematicii existenței sale autonome ca actor internațional, dar nu
trecuse linia roșie a apartenenței la bl ocul comunist și la alcătuirea
sistemică internă de tip sovietic.
În al doilea rând, intrasem într -o eră nouă, în care asumarea
economiei de piață și pluripartidismului reclama o adaptare a
problematicii securității la noua situație (între altele de la adresarea
exclusivă la stat la binomul stat -individ). La îndemână a fost domeniul
științific elaborat deja în Occident și care se cerea aplicat în România,
dar a trebuie să intervină un proces de „învățare” rapidă (ceea ce s -a
întâmplat). Apoi, dar nu în c ele din urmă, în primii ani de după 1990 a
fost o anumită inerție, în care, pe de o parte, nesiguranța în ce privește
refacerea imperiului sovietic dispărut în 1991 și în consecință temerea
revenirii acestuia, iar pe de alta non -voința Occidentului de a ex tinde
NATO (abia în 1996 a intervenit opțiunea) a pus probleme de
securitate noilor elite est -europene, inclusiv românească, aflate în fața
inclusiv a supraviețuirii proprii.
De altfel, evoluția sistemului internațional pune mereu probleme
în legătura cu o rientarea de securitate a statelor, obligându -le la
recalibrări și nuanțări decizionale, care implică nu doar efort
intelectual, dar și reajustări, unele de amploare, ale abordărilor și
soluțiilor. Iar ele au loc fie programatic, funcție de succesiunea
electorală, fie ori de câte ori este nevoie ca urmare a apariției unor
situații neașteptate. Extinderea NATO a soluționat problematica de
securitate a Europei de Est, ca urmare a unui proces de extindere către
Est întins pe o perioadă de aproape un deceniu. E ra de așteptat ca

acest proces să continue și după 2004, candidații la aderare aflându -se
în plina pregătire, dar în 2008 Rusia a declanșat un război cu Georgia
pentru a pune capăt acestei extensii pe care a considerat -o, de la
început, ca fiindu -i ostil ă.
Noul concept strategic al Alianței, adoptat la Lisabona în
noiembrie anul trecut, pune accentul pe parteneriat și lasă oarecum în
„umbră” problematica lărgirii către Est, deși Georgia, dar și Ucraina
sau alte state așteptau sa devină membri plini. În a cest context nu sunt
oare toate organizațiile construite imediat după cel de al Doilea
Război Mondial în căutare de updatare la noile condiții sistemice?
Statele vecine sunt "împinse" să își caute noi aranjamente de întărire a
securității, mai ales atunci când este vorba de apartenența comună la o
alianță militară sau la un bloc politico -economic, cum sunt NATO și,
respectiv, UE. Nu este vorba desigur de identificare de alternative, ci
de amplificarea legăturilor deja existente pe un calapod regional care
sa facă inclusiv instituțiile de care aparțin, mult mai eficiente și de
viitor. Altfel cum am explica parteneriatul strategic al României cu
Polonia, de pildă, sau constituirea, în altă perspectivă, a
Parteneriatului Estic al UE în 2009?
Criza economico -financiară intervenită în 2007 -2008 a avut și
are un impact sistemic încă insuficient cunoscut. Cei mai mulți și
prestigioși analiști considera ca sistemul internațional de state a intrat
într-o perioadă de incertitudine și neliniște, pentru a nu mai vorbi de
Casandrele care anunță nu decadența, ci sfârșitul dominației de 500 de
ani a Occidentului și prăbușirea capitalismului, salvat în extremis în
2008, de China comunistă.
În acest context, a analiza, prin comparație, orientările de
securitate a cinci state din Europa de Est post -comunistă, toate
membre ale NATO și UE, aflate într -o perioadă mai mult sau mai
puțin fastă de tranziție către capitalism este o întreprindere benefică
din mai multe perspective.
Ar fi de identificat propensiunea către o anumită id entitate
regională în ansamblul sistemului, ar fi decelabile orientări/trenduri de
durată istorică lungă în ce privește statusul internațional al acestor
actori sau, deopotrivă, s -ar reliefa diferențe între ei care să explice și
viteze de reacție în tranz iția către capitalism și incompatibilități la
eșalon regional. Rezultatele cercetării sunt indiscutabil de mare

valoare pentru înțelegerea prezentului și viitorului regional ca
potențialități de evoluție.
Această defel ușoară misiune și -a asumat -o lucrarea de față.
Autoarea a ales analiza grupului de cinci state format de Polonia,
România, Ungaria, Slovacia și Republica Cehia iar orientarea de
securitate a acestora supusă grilei de analiză a constat din investigarea
strategiilor de securitate a acestor acto ri internaționali. În acest fel,
analiza întreprinsă a câștigat și relevanță, dar și credibilitate încă de la
început și iată de ce.
Relevanță, pentru că istoricește aceste cinci state au avut un
trecut istoric comun întins pe durata mai multor secole, cee a ce a făcut
orientarea regională vizibilă azi, inclusiv prin comparație cu epoci
trecute. Sigur, poate ca regiunea geografică în cauză din estul Europei
adăpostește și linii de falie (cităm vestita linie Huntington, care ar
desparți civilizația europeană în catolico -protestantă și ortodoxă și
islamică), dar nu este mai puțin adevărat că legăturile între aceste state
au fost neîntrerupte pe durata istorică lungă. Fie că ne referim la
imperiile care s -au statornicit în acest spațiu – cel habsburgic
incluzând în anumite momente părți din toate cele cinci state, iar cel
comunist – sovietic la fel, fie că facem trimitere la marile ridicări
sistemice gen 1848 sau 1989, acest liant istoric dă relevanță dacă nu
identitate regională.
Credibilitate, întrucât în toate cele cinci țări a fost adoptată, o
dată cu opțiunea strategică a aderării la NATO, procedura alianței de
elabora la vârful celei mai înalte magistraturi de stat strategii de
securitate națională, conform unei anumite paradigme. Aceste strategii
– document e repetate, în general, la patru ani, sunt democratic asumate
de parlamente și se întemeiază teoretic pe viziunea modernă a
securității, care depășește pe cea istorică a componentei inclusiv
militare pentru a se referi holistic la toate aspectele vieții so cietății în
cauză. Pentru că un stat azi trebuie apărat nu doar militar, ci și
economic sau cultural pentru a supraviețui.

Profesor Universitar Doctor Mihail E. IONESCU
Director al Institutului de Studii Politice
de Apărare și Istorie Militară,
Bucureș ti, România, 2013

“Those who desire to give up freedom
in order to gain security
will not have, nor do they deserve, either one.”

Benjamin Franklin

CUPRINS

Pag.

PREFAȚĂ 13
Cap. 1.: INTRODUCERE 15
1.1.: Motivația 19
1.2.: Obiectivele cercetării 20
1.3.: Ipotezele de lucru 23
1.4.: Metodologia de cercetare 35
Cap. 2.: DEFINIȚII CONCEPTUALE 39
Cap.3.: ELEMENTE DE REFERINȚĂ ALE MEDIULUI
ACTUAL DE SECURITATE REGIONALĂ ÎN EUROPA
CENTRALĂ ȘI DE EST 57
3.1.: Strategii de securitate considerate 57
3.1.1.: Strategia de Securitate a Cehiei 58
3.1.2.: Strategia de Securitate a Poloniei 59
3.1.3.: Strategia de Securitate a României 62
3.1.4.: Strategia de Securitate a Slovaciei 63
3.1.5.: Strategia de Securitate a Ungariei 64
3.2.: Evoluția mediului de securitate în perioada de după
Războiul Rece 65
3.3.: Mediul de securitate în Europa Centrală și de Est: starea
actuală, perspective de viitor 76
Cap. 4.: CONVERGENȚE, PARALELISME ȘI
DIVERGENȚE ÎN TENDINȚELE DE EV OLUȚIE ALE
SECURITĂȚII REGIONALE ÎN EUROPA CENTRALĂ ȘI
DE EST 89
4.1.: România, Ungaria, Slovacia, Cehia și Polonia: despre
convergență în strategiile naționale de securitate 89
4.1.1.: Analiza preliminară 90
4.1.2.: Observații asupra analizei preliminare 115
4.2.: Analiza calitativă 119
4.2.1.: Metodologia de analiză 121
4.2.2.: Observații asupra analizei calitative 157
4.3.: Cercetarea – acțiune 158

4.3.1.: Metodologia de cercetare și obiectivele cercetării –
acțiune 158
4.3.2.: Instrumente de lucru 159
4.3.3.: Observații asupra cercetării -acțiune 161
Cap. 5.: FACTORI DETERMINANȚI ÎN EVOLUȚIA
STRATEGIEI DE SECURITATE NAȚIONALĂ A
ROMÂNIEI ÎN INTERACȚIUNE CU SUPRA –
STRUCTURILE MONDIALE 177
Cap. 6.: CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI 199
RESURSE BIBLIOGRAFICE 219

PREFAȚĂ

Cartea cu care vin către dumneavoastră și pe care vă propun să o
lecturați conține rezultatele cercetărilor mele efectuate pe perioada
studiilor doctorale, la Școala Națională de Științe Politice și
Administrative, î n domeniul de studii doctorale „Științe Politice”.

Am lucrat sub coordonarea domnului profesor universitar doctor
Mihail E. IONESCU, fapt ce a determinat orientarea studiilor și
cercetărilor mele către un domeniu incitant al științelor politice, cel al
relațiilor internaționale, cu focalizare asupra unei teme de cercetare de
nișă, sensibilă, extrem de complexă prin interconectările ei cu alte
teme de cercetare și anume asupra securității regionale.

Contextul internațional actual, dinamismul reașezării r aporturilor de
influență dintre state, atât în regiunea central și est -europeană cât și la
nivel mondial, interacțiunile dintre actorii statali și supra -statali și mai
ales interesul în prognozarea unor evoluții posibile pe termen scurt,
mediu și lung în c eea ce privește strategia de securitate a României și
a vecinilor săi constituie principalele motive care m -au determinat să
cercetez în profunzime atât orientările strategice ale statelor din
regiunea central și est -europeană cât și interdependențele dint re
acestea precum și poziționarea acestora în contextul mai larg,
european și euro -atlantic.

Nu în ultimul rând, poziționarea geografică a României la granița
estică a Uniunii Europene și a NATO, rolul specific pe care ea îl joacă
în asigurarea stabilităț ii și securității regionale, procesul de tranziție,
evoluție și transformare a sistemului național de securitate determinat
de mediul de securitate regional și global, m -au condus către o analiză
calitativă a mediului de securitate regional precum și la o analiză
comparativă a strategiilor de securitate a statelor vecine, cu care
România are relații de cooperare (Cehia, Ungaria, Slovacia, Polonia).

Obligațiile și drepturile pe care România le are vizavi de securitatea
regională și globală în care se înscri e (securitatea Europei Centrale și
de Est, a Regiunii Mării Negre) ca urmare a unui statut nou, dobândit

prin aderarea la UE și prin obținerea calității de membru a NATO,
imposibilitatea evidentă de a juca independent în arena securității
regionale și glob ale și deci necesitatea corelării Strategiei de
Securitate, a Strategiei Militare, a Politicii de Apărare, cu cele ale altor
actori, corelare care trebuie realizată și prin asemenea analize și studii
comparative care să ducă la identificarea de interese co mune, la
cunoașterea amenințărilor și riscurilor, a unor soluții comune viabile
pentru managementul crizelor și conflictelor, a dezideratelor care să
facă posibilă asigurarea securității și stabilității pe termen lung, se
constituie într -o serie de factori determinanți sau de condiționări de
care a trebuit să țin cont pe tot parcursul cercetărilor mele.

Concluziile la care am ajuns se subscriu unui adevăr incontestabil și
anume acela că securitatea în secolul XXI trebuie definită și înțeleasă
în contextul actual al globalizării. Ca urmare a globalizării constatăm
apariția amenințărilor transnaționale, amenințările devin de ordin
global, acționând la scala întregului sistem, având implicații dincolo
de granițele unei țări, regiuni sau continent. Securitatea națională nu
mai poate fi asigurată la nivel național, în mod eficient, tocmai
datorita caracterului transnațional al amenințărilor, fiind necesar un
răspuns de anvergura internaționala adresat acestora. Securitatea
națională depinde tot mai puțin de teri toriul național și de resursele
proprii și din ce în ce mai mult de capacitatea de adaptare la
globalizare, adică de racordarea la economia globală, la procesele de
integrare și de construcție a securității cooperative. Nici un stat nu mai
este azi capabil să asigure singur propria securitate.

Transnaționalitatea și ubicuitatea amenințărilor ne -tradiționale impune
cooperarea internațională imediată, urgentă pentru a face față acestora
și evidențiază automat nevoia de inter -operabilitate. Se vorbește
despre “a treia generație” de reformă a sectorului de securitate care se
focalizează pe două aspecte cheie: achiziționarea de capabilități
necesare pentru a manageria noile provocări de securitate și abilitatea
actorilor reformei sectorului de securitate de a coopera atât pe plan
intern cât și extern.

Nivelurile de analiză parcurse ne -au permis pe de o parte identificarea
factorilor determinanți, dar și corelarea categoriilor componente ale
Strategiei de Securitate a României. Toate concluziile la care am aju ns
până acum în urma analizelor multi -nivel aplicate, conduc către
necesitatea de rescriere a Strategiei de Securitate a României, plecând
de la factorii determinanți generați de contextul actual național,
regional și mondial . Astfel, ar trebui ca fiecăruia dintre factorii
determinanți să îi corespundă cel puțin un scop principal care, la
rândul lui, să fie operaționalizat prin minimum două obiective
specifice. Obiectivele specifice are trebui să conducă la acțiuni și
actori sp ecifici. De asemenea, stabilirea unui scop principal care să
conducă la satisfacerea determinismului căruia îi este asociat, ar trebui
să se facă pe baza unuia dintre principiile care guvernează Strategia de
Securitate a României.

În finalul lucrării, pen tru a oferi o alternativă la rescrierea Strategie de
Securitate a României, am formulat o serie de 6 principii, scopul
fundamental și 10 scopuri principale, 17 obiective specifice care se
pot atinge printr -o strategie de implementare bazată pe 14 direcții
strategice. Am conturat de asemenea un număr de 26 de acțiuni care
au rezultat a fi necesare, din perspectiva rezultatelor cercetărilor mele,
pentru punerea în practică a strategiilor conturate anterior.

Desigur că nici pe departe nu consider că rezultate le cercetărilor mele
oferă „soluția miraculoasă” la toate problemele cu care securitatea
României se confruntă la momentul actual. Limitările obiective și
subiective cu care m -am confruntat pe parcursul activităților de
elaborare a acestei teze de doctorat , conferă acestei lucrări un statut de
demers științific cu grad mare de realism, adecvare la contextul
mediului de securitate actual, pragmatism și determinism prin
metodele de cercetare dar în nici un caz acela de unicitate și
infailibilitate. Este dacă vreți doar o umilă provocare intelectuală la
regândirea și rescrierea Strategiei de Securitate a României, adresată
tuturor celor interesați.

Toate acestea nu ar fi fost posibile în afara mediului elevat, academic
și de cercetare, oferit de către Școala N ațională de Științe Politice și

Administrative, a corpului academic al Școlii Doctorale a SNSPA.
Dacă nu aș fi avut șansa de a parcurge ciclul de studii doctorale în
această instituție -reper a învățământului superior românesc, cu
vizibilitatea ei în plan e uropean și mondial, nu cred că aș fi reușit să
îmi duc la bun sfârșit studiile și cercetările. Le mulțumesc profesorilor
cu care am studiat și îi asigur de întregul meu respect și deplina mea
considerație științifică.

În acest context, sprijinul real, con tinuu și uneori de -a dreptul
covârșitor acordat de către conducătorul meu științific, domnul
profesor universitar doctor Mihail E. IONESCU, s -a constituit într -un
veritabil mediu -suport.

Venind ca profesionalizare inițială dintr -un alt domeniu, cel al
științelor naturii, existența în permanență a siguranței că nu există
temeri care să nu poată fi eliminate, a încurajării spre o abordare a
unui domeniu atât de sofisticat prin metodele paradigmei științifice
deterministe, a uriașelor resurse științifice și de cercetare puse la
dispoziție și nu în ultimul rând a unei abordări inter -umane plină de
optimism și încredere, a făcut din domnul profesor Mihail E.
IONESCU, pentru mine, nu numai un extrem de versat coordonator
științific ci mai mult, un veritabil pări nte al noii mele cariere
profesionale. Din această perspectivă, nu există încă o formulă prin
care recunoașterea și mulțumirea pentru tot ce a făcut pentru mine, să
fie depline. Nu pot decât să îi mulțumesc și să îl asigur că în spatele
acestui „MULȚUMESC , DOMNULE PROFESOR” se regăsesc cel
puțin toate cele de mai sus.

Țin să îi mulțumesc din inimă domnului profesor universitar doctor
Vasile SECĂREȘ, cel care m -a încurajat și sprijinit pentru a începe
studiile doctorale. Cred că în înțelepciunea domniei s ale, a întrezărit
potențialul meu de cercetare și chiar dacă nu eram produsul inițial al
SNSPA, a considerat că pot deveni un absolvent al acestei ilustre școli
pe care dumnealui a construit -o.

Doresc de asemenea să îi mulțumesc domnului profesor universi tar
doctor Constantin DEGERATU, pentru profesionalismul manifestat în

discuțiile cu mine și mai ales pentru înțelegerea, răbdarea și fairplay –
ul de care a dat dovadă față de un învățăcel în ale politicii și studiilor
de securitate. Îl asigur că nu voi uita niciodată comentariile domniei
sale pe marginea acestei lucrări.

Nu în ultimul rând, îi mulțumesc și domnului profesor universitar
doctor Petre OTU, pentru modul constructiv în care a analizat lucrarea
de față, pentru comentariile și criticile pertinente ale domniei sale care
au adus atât de necesarele retușuri, eliminâ nd astfel potențialele
neînțelegeri sau confuzii.

Întreaga mea considerație se îndreaptă spre Editura Academiei
Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu“. Le mulțumesc pentru
oportunitatea oferită de a publica această carte sub auspiciile unei
edituri de înal tă recunoaștere națională, cu o vastă experiență
publicistică în domeniul abordat de către mine.

Închei prin a vă mulțumi dumneavoastră, celor care veți citi această
carte, pentru răbdarea și înțelegerea de care veți da cu siguranță
dovadă, dar mai ales pentru șansa pe care mi -o oferiți de a împărtăși
cu dumneavoastră, rezultatele mele. Vă asigur că voi primi și voi citi
cu plăcere și obiectivitate toate observațiile și comentariile
dumneavoastră.

Autoarea…

14
Capitolul 1.: INTRODUCERE

1.1.: Motivația

Legat de factorii care au motivat alegerea acestei teme de cercetare,
doresc să menționez câțiva dintre aceștia și anume:
 dinamismul domeniului, reflectat în rapiditatea cu care se produc
schimbările și reașezăr ile /re -aranjările la nivelul raporturilor de
influență și putere între state, fapt ce face necesar demersul
cunoașterii și înțelegerii interacțiunilor dintre actorii statali și
supra -statali și mai ales interesul în prognozarea unor evoluții
posibile pe t ermen scurt, mediu și lung în ceea ce privește
strategia de securitate a României și a vecinilor săi;
 situația particulară pe care România o deține ca țară poziționată
geografic la granița estică a Uniunii Europene și a NATO și de
aici rolul specific pe ca re ea îl joacă în asigurarea stabilității și
securității regionale;
 faptul că România se află la sfârșitul unui proces de tranziție,
evoluție și transformare a sistemului național de securitate
(România a elaborat și aprobat prima strategie de securitate î n
2004, a doua în 2007, actualmente fiind în lucru cea de -a treia
strategie de securitate națională) sistem care nu poate fi de sine
stătător, ci dimpotrivă, consider că este determinat de mediul de
securitate regional și global, deci o analiză calitativă a acestui
mediu de securitate precum și o analiză comparativă a
strategiilor de securitate a statelor vecine și/sau cu care România
are relații de cooperare (Cehia, Ungaria, Slovacia, Polonia) ar
permite adaptări ulterioare mai rapide și fezabile la contex tul
regional de securitate;
 obligațiile și drepturile pe care România le are vizavi de
securitatea regională și globală în care se înscrie (securitatea
Europei Centrale și de Est, a Regiunii Mării Negre, etc.) ca
urmare a unui statut nou, dobândit prin ade rarea la UE și prin
obținerea calității de membru a NATO.
 imposibilitatea evidentă de a juca independent în arena
securității regionale și globale și deci necesitatea corelării

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
15 Strategiei de Securitate, a Strategiei Militare, a Politicii de
Apărare, etc. c u cele ale altor actori, corelare care consider că
trebuie realizată și prin asemenea analize și studii comparative
care să ducă la identificarea de interese comune, la cunoașterea
amenințărilor și riscurilor, a unor soluții comune viabile pentru
managemen tul crizelor și conflictelor, a dezideratelor care să
facă posibilă asigurarea securității și stabilității pe termen lung
(cu minimizarea și dacă e posibil cu eliminarea inițierii stărilor
de război, actelor de terorism și distrugere în masă).
 ca un argume nt suplimentar în alegerea temei de cercetare,
doresc să menționez o (relativ) slabă reprezentare în rândul
lucrărilor de specialitate din domeniu a unor studii și cercetări
focalizate pe cazul strategiei de securitate a României în inter –
relaționare cu st rategiile celorlalte țări cu statut similar (Cehia,
Ungaria, Slovacia, Polonia) precum și cu Strategia Europeană de
Securitate asupra cărora prezenta cercetare își îndreaptă atenția.

1.2.: Obiectivele cercetării

Cercetarea noastră are la bază un set de obiective generale și
specifice care conferă rigoare științifică și obiectivitate demersului
nostru. Plecând de la un pachet de patru obiective generale (OG -uri),
am definit ulterior rețeaua obiectivelor specifice (OS -uri), aferente atât
analizei de conți nut cât și cercetării -acțiune de teren. Toate aceste
obiective sunt redate în rândurile care urmează.

OBIECTIVE GENERALE

OG1: Precizarea problematicii investigate în cercetarea aferentă
OG2: Identificarea resurselor bibliografice
OG3: Descrierea mediului actual de securitate regională în Europa
Centrală și de Est
OG4: Identificarea evoluțiilor și tendințelor Strategiei de Securitate a
României

Georgeta CHIRLEȘAN

16 OBIECTIVE SPECIFICE PENTRU ANALIZA CANTITATIVĂ DE
CONȚINUT

OS1: Precizarea ipotezelor cercetării
OS2: Formularea obiectivelor generale și specifice ale cercetării
OS3: Definirea cadrului metodologic de cercetare
OS4: Întocmirea unei liste exhaustive de documente de interes
OS5: Filtrarea documentelor relevante pentru tema propusă
OS6: Formularea explicită a obiectivelor descriptive ale analizei de
conținut
OS7: Stabilirea unităților de analiză
OS8: Alegerea metodelor de analiză
OS9: Efectuarea analizei cantitative de conținut
 Screening -ul lucrărilor de interes
 Formularea și sumarizarea rezultatelor

OBIECTI VE SPECIFICE PENTRU CERCETAREA -ACȚIUNE DE
TEREN

OS10: Formularea explicită a obiectivelor exploratorii ale cercetării de
teren
OS11: Elaborarea instrumentelor de cercetare -acțiune de teren
(chestionar)
OS12: Identificarea potențialilor factori de influenț ă (stakeholders)
abordabili în cercetarea de teren
OS13: Aplicarea instrumentelor asupra factorilor de influență a
Strategiei de Securitate a României
OS14: Procesarea datelor
OS15: Interpretarea rezultatelor
OS16: Sintetizarea și raportarea rezultatelor cercetării de teren
Pentru a face demersul nostru mai clar și a facilita înțelegerea
procesului de dezvoltare a cercetării, am realizat și corelarea tipurilor
de obiective (generale – specifice) precum și alocarea acestora uneia
sau alteia dintre metodel e de investigare și analiză aplicate (tabelul 1
de mai jos).

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
17

Tabelul 1.1: Matricea de corelare a obiectivelor

Obiectivul
general Obiectivele specifice Metoda
OG1:
Precizarea
problematicii
investigate în
cercetarea
aferentă OS1: Precizarea ipotezelor
cercetării
ANALIZĂ
CANTITATIVĂ OS2: Formularea obiectivelor
generale și specifice ale cercetării
OS3: Definirea cadrului
metodologic de cercetare
OG2:
Identificarea
resurselor
bibliografice OS4: Întocmirea unei liste
exhaustive de documente de interes
OS5: Filtrarea documentelor
relevante pentru tema propusă
OG3:
Descrierea
mediului
actual de
securitate
regională în
Europa
Centrală și de
Est OS6: Formularea explicită a
obiectivelor descriptive ale analizei
de conținut
OS7: Stabilirea unităților de analiză
OS8: Alegerea metodelor de analiză
OS9: Efectuarea analizei cantitative
de conținut
OG4:
Identificarea
evoluțiilor și
tendințelor
Strategiei de
Securitate a
României OS7: Formularea explicită a
obiectivelor exploratorii ale
cercetării de teren
CERCETARE –
ACȚIUNE DE
TEREN OS8: Elaborarea instrumentelor de
cercetare – acțiune de teren
(chestionar)
OS9: Identificarea potențialilor
factori de influență (stakeholders)
abordabili în cercetarea de teren

Georgeta CHIRLEȘAN

18 Obiectivul
general Obiectivele specifice Metoda
OS10: Aplicarea instrumentelor
asupra factorilor de influență a
Strategiei de Securitate a României
OS11: Procesarea datelor
OS12: Interpretarea rezultatelor
OS13: Sintetizarea și raportarea
rezultatelor cercetării de teren

1.3.: Ipotezele de lucru

Lumea care a urmat Războiului Rece se caracterizează printr -o
amplă redistribuire a puterii în sistem, fenomen față de care se
poziționează diferitele teorii explicative. Astfel, încă înainte de 1991
unii autori americani erau preocupați de coexistența dintre Statele
Unite și Japonia care promitea să devină noul hegemon, surclasând cu
mult Uniunea Sovietică la capitolul economic (vezi Raymond Vernon
și Robert Gilpin)1.
Pentru Gilpin mai ales, sistemul internațional a beneficiat de
existența câte unui hegemon liberal care a furnizat o serie de bunuri
colective (securitate, prosperitate, o monedă comună; o limbă de
circulație internațională). Dacă în secolul XIX sceptrul hegemonic
fusese deținut de Marea Britanie, în secolul XX SUA trasa agenda
internațională iar marile meridiane erau desenate la Washington sau
New York2.
Cum Statele Unite au devenit un hegemon prădător, continuă
Gilpin, sistemul internațional (ca palier politic) și mai ales
capitalismul (palierul economic) vor avea de suferit. Anii ’80 -2000
erau pentru Gilpin caracterizați de regionalizarea economică între

1 Raymond Vernon arăta că în 1979 SUA și Japonia consumau împreună 46% din petrolul brut al lumii din afara
spațiului comunist; 39% din bauxita și aluminiul mondiale; 36% din cupru; 46% din cărbune. Vernon R., Two
hungry giants. The United States and Japan in the quest for oil and ores , Cambridge, Massachussetts/London,
Harvard University Press, 1983, p. 2
Gilpin R., Economia politică a relațiilor internaționale , București, Du Style, 1999, p. 342
2 Ibidem , p.23 și passim

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
19 marile regiuni ale lumii (Europa, Japonia, Asia de Est ș.a.m.d.). În
locul liberului schimb protecționismul economic va făuri o lume de
economii naționale egoiste, focalizate pe propriul interes3.
Îmbinând filiera braudeliană cu cea marxistă, pentru Immanuel
Wallerstein sfârșitul Războiului Rece trebuie citit într -o cheie de long
durée: ca un sfârșit al modernității însăși4. Sistemul internațional,
argumentează Wallerstein, a re o dinamică proprie care nu este infinită
și care se termină după circa 500 de ani (fără să explice și de ce)
pentru a fi înlocuit de altceva.
Ca subpunct, hegemonia americană este echivalată de
Wallerstein cu cei treizeci de ani glorioși și cu sistemul de la Bretton
Woods (cca.1945 -1967 -1973). Războiul vietnamez și renunțarea la
paritatea dolar -aur deschide o epocă de volatilitate politico -economică
haotică pe care SUA nu vor mai reuși să o gestioneze5. Concluzia lui
Wallerstein nu este totalmente pesim istă. La întretăierea dintre
structură și agent, sociologia sa consideră că finele capitalismului
permite indivizilor să decidă ce fel de nou sistem internațional vor să
edifice6.
Cea mai exotică și mai îndrăzneață teză aparține hegelianului
Francis Fukuy ama. Reluând teme mai vechi, Fukuyama consideră că
lumea post -Război Rece trebuie văzută ca un sfârșit al istoriei. Teza
lui Fukuyama trebuie citită pe două niveluri: unul maximal și altul
minimal sau procesual (interpretarea noastră).
Conform primului ni vel, finele lumii bipolare creează euforia
victoriei democrației și capitalismului ca forme optime de dezvoltare
umană7. Teza a fost atacată atât superficial cât și cerebral (sociologul
american a fost acuzat că nu l -a înțeles pe Hegel).

3 Ibidem , p.101 și 114. Vezi și Rob ert Gilpin (asistat de Jean Millis Gilpin), Economia mondială în secolul XXI:
provocarea capitalismului global , Polirom, Iași, 2004
4 Wallerstein I., Geopolitics and geoculture : essays on the changing world -system , Cambridge: Cambridge
University Press, New York, Paris, 1991, pp. 20 -28
5 Wallerstein I., Declinul puterii americane , Incitatus, Prahova, 2005, passim . Inter view Immanuel Wallerstein
part 1, Jun e 23 2008, http://www.youtube.com/watch?v=wBMnDLQr7 -M. accesat 8 mai 2010. Vezi și
Immanuel Wallerstein, Civil War in the United States?, March 15, 2009, Commentary No. 253, Taking
Soundings Leeds , http://takingsoundingsleeds.blogspot.com/2009/03/immanuel -wallerstein -going -over-top.html
citat 8 martie 2010
6 Wallerstein I., Declinul puterii americane, pp. 50 -59, 135 -152 și passim
7 Fukuyama F., Sfârșitul istoriei? , Editura Vremea, București, 1994. Vezi și Francis Fukuyama,
Sfârșitul istoriei și ultimul om, Paideea, București, 1994; Fukuyama F.,
Constructia statelor : guvernarea si ordinea mondiala în secolul XXI, Antet, Prahova, 2004 . Fukuyama F.,
America la răscruce , Antet, Prahova, 2006

Georgeta CHIRLEȘAN

20 Al doilea nivel d e lectură, pe care Fukuyama l -a favorizat în anii
’90-2000 pentru a -și apăra teza, spune că de fapt Occidentul liberal –
capitalist oferă un cocktail de privilegii pe care toate statele le doresc –
iar tema sfârșitului istoriei trebuie luată ca o metaforă8. În ultimii ani
cercetările sale s -au concentrat pe modul în care procesul de nation –
building poate fi realizat eficient în statele ratate.
Cea mai influentă teză explicativă spune că lumea care a urmat
Războiului Rece este o lume a șapte sau opt mari civi lizații. Vechi
sociolog și strateg american, Samuel Huntington, consideră că
problemele -cheie de pe agenda internațională sunt generate tocmai de
diferențele dintre civilizații, puterea schimbându -se de la civilizațiile
predominant occidentale la cele non -occidentale, politica globală
devenind multipolară și multicivilizațională9.
Tema ciocnirii civilizațiilor, de origine spengleriano -toynbiană10,
este tot o formă de sfârșit al istoriei. Statele care aparțin unei civilizații
sau alteia nu se mai războiesc î ntre ele ci fac un bloc compact
împotriva statelor altor civilizații.
Vorbind tot despre „ciocnire sau coexistență?” între civilizații,
un studiu al lui Gallup International11 relevă faptul că trăim într -o
lume nesigură, din ce în ce mai periculoasă, în car e terorismul global
este în creștere și probabil va rămâne o amenințare majoră și pentru
viitorul predictibil și că în lupta împotriva terorismului global este
critică abilitatea de a ne mișcă dincolo de presupozițiile și
stereotipurile atitudinale și poli tice și de a forma parteneriate care să
transceadă viziunea actuală asupra lumii, o viziune bazată actualmente
pe „noi” și „ei”.

8 Fukuyama F., Încredere. Virtuțile sociale și crearea prosperității , Antet, Prahova, 1995
9 Huntington S. P., Ciocnire a civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, p. 19.
10 Toynbee A., Un studiu asupra istoriei , ediție îngrijită de D.C.Somerville, trad. Dan Amedeo Lazărescu,
Humanitas, București, 1997
11 Exposito J. L., Mogahed D., Who speaks for Islam? What a billion Muslims really think, Based on Gallup’
World Poll, p. 135.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
21 Paradigma civilizațională propusă de Huntington (și de cei care
îi susțin ideile) conform căreia omenirea este antrenată într -un conflict
global al civilizațiilor rămâne totuși una controversată12.
Neagu Djuvara, într -una din ultimele sale opere, la limita dintre
Gilpin și Huntington, mai sus numiți, consideră că Statele Unite sunt
ultimul mare exponent al civilizației occidentale. După hegemonia lor,
de scurtă durată, conchide Djuvara se va redeschide o perioadă de
haos asemănătoare celei a Regatelor Combatante din China sau
declinului Imperiilor Roman sau Gupta în secol V d.Ch13.
O perspectivă orientală dar tributară ș colii demografice franceze
este cea a japonezului Tanaka Akihiko (Tezele sale au fost
popularizate în spațiul românesc de Robert C. Cooper și George
Cristian Maior)14. Pentru Akihiko lumea post -Război Rece trebuia
înțeleasă drept coexistență a mai multor tr epte de dezvoltare.
Avem pe de -o parte statele ratate, terorismul și pirateria care
trimit la epocile premoderne; statele naționale, westphalice cu armate
de masă, gelozii, marcate în relațiile internaționale de balanța puterii și
dilema securității; și s tatele postnaționale care deleagă părți din
suveranitatea lor unor organizații internaționale, acceptă
interdependența și cooperarea (Europa de Vest, SUA și Canada,
Singapore ori Japonia)15.
Stanley Hoffmann atrage atenția asupra faptului că lumea
contempo rană este marcată de un defazaj. Trebuie să vedem sistemul
internațional ca o cameră cu tavan și podea (floors): tavanul de sus
este cel al politicii și este marcat de suveranitățile statelor care înțeleg
lucrurile ca o competiție pentru putere; podeaua în schimb este cea a

12 Said E., The Myth of the Clash of Civilizations , lecture on Samuel Huntington's essay and book on the "Clash of
Civilizations," at the University of Massachusetts, Amherst (1996),
http://www.youtube.com/watch?v=boBzrqF 4vmo (accesat 23 decembrie 2010)
Bonney R., False prophets: the 'clash of civilizations' and the global war on terror , Peter Lang Ltd/ International
Academic Publishers, 2008,
13 Djuvara N., Războiul de șaptezeci și șapte de ani și premisele hegemoniei americane (1914 -1991) , Humanitas,
București, 2008
14 Cooper R. C., Destrămarea națiunilor , Prefață George Cristian Maior, Univers enciclopedic, Seria Geopolitica
lumilor secolului XXI, București, 2007
Maior G. C., Incertitudine. Gândire strategică și relați i internaționale în secolul XXI , Rao, București, 2009
15 Akihiko T., The new middle ages: international system in 21 century , Tokyo ; International House of Japan,
2002 pp. 30-56; 180 -212 și passim

Georgeta CHIRLEȘAN

22 interdependenței economice care depășește și diluează granițele
tradiționale ale statelor16.
Mai mult decât Hoffmann, Susan Strange, în ultima sa carte
„Retragerea statului” consideră că întreaga hartă a conceptelor cu care
operăm trebui e rescrisă. Dacă până acum am văzut un sistem
internațional format din state -națiuni, astăzi raporturile de putere nu
mai sunt evidente dacă ținem cont de vechile granițe. Pierderea puterii
guvernelor asupra propriilor societăți ca și influența crescândă a
corporațiilor multinaționale repun totul în discuție17.
Trecând de la nivelul sistemic la cel al statelor, trebuie aduse în
discuție și acțiunile hegemonului global american. Chiar dacă sistemul
internațional nu poate fi cu adevărat controlat de nici un s tat ori
imperiu, indiferent de cât de puternic ori influent este acesta18, nu se
poate nega că lumea unipolară a fost într -o foarte mare măsură
modelată de deciziile luate la Washington și de modul în care celelalte
state (și alți actori non -statali) s -au raportat la deciziile respective.
În opinia lui Zbigniew Brzezinski America anilor ’90 a fost
cuprinsă între asumarea unui rol global, izolaționism și nehotărâre19.
Administrațiile Bush I și Clinton reflectă cel mai bine spusele de mai
sus. Sentimentul vict oriei politice și ideologice asupra Uniunii
Sovietice era dublat de un vag sentiment și de un și mai difuz plan al
responsabilității internaționale.
Reducerea cheltuielilor militare, intervenția stângace în Somalia,
încercarea unor negocieri de pace în Eu ropa sau Orientul Mijlociu
sunt compromisuri între mai multe direcții.
Două mari direcții de conduită sunt conturate. Pentru școala
tradiționalistă, de cele mai multe ori consonantă cu teoria realistă,
America trebuie să revină la adevărata sa natură: a city on a hill care
să ofere un exemplu întregii lumi, dar de la distanță (Ron Paul, Pat

16 Hoffmann S., World disorders: troubled peace in the post -Cold War era , Rowman & Litllefield
Publishers.Inc, 1998, passim
17 Strange S., The Retreat of the state: the diffusion of power in the world economy , Cambridge/New York,
Cambridge University Press, 1996
18 Gilpin R., War and Change in International Politic s, Cambridge: Cambridge University Press, 1981 , p. 28
19 Brzezinski Z., A doua șansă , Antet, Prahova, 2006

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
23 Buchanan; George Kennan sau Chalmers Johnson și Andrew
Bacevich)20.
Cealaltă perspectivă a anilor Clinton a fost cea a intervențiilor
militare reduse, rezervate, cu j umătate de inimă dar a unei puternice
implicări economice. O retușare a viziunii wilsoniste, teza liberală
punea accent pe promisiunile globalizării economice și pe o
arhitectură instituțională de securitate (Joseph Nye Jr.; Zbigniew
Brzezinski; eventual S tanley Hoffmann)21.
Brzezinski oferă chiar o teză extrem de seducătoare la începutul
anilor 2000. Pentru el dilema Americii (de a ghida ca un mentor
sistemul internațional sau a fi un veritabil despot) depinde de însăși
natura duală a influenței americane în lume. Dacă guvern ul american
judecă și acționează într -o lume westphaliană, bazată pe suveranitățile
naționale, societatea americană cu toate secrețiile sale (economie,
tehnologie, Hollywood, stiluri de viață ș.a.m.d.) tinde spre anularea
granițelor într -un melting pot global22. America nu ar fi, în lectura
fostului secretar de stat, o simplă națiune ci o dialectică.
Neoconservatorismul este a treia mare direcție în marea
dezbatere și se dorește un fel de sinteză la cei doi vectori posibili de
acțiune de mai sus (nu neapăra t însă și sinteza cea mai fericită).
Pentru neoconservatori globalizarea face și mai dificilă
coexistența dintre republici și dictaturi. America, prin interesele pe

20 Bacevich A. J., American empire: the realities and consequences of U.S. diplomacy , USA, President and
fellows of Harvard College, 2002
Johnson C., Gustul amar al imperiului. Secretomanie, militarism și sfârșitul republicii , Antet, Prahova, 2005
Bacevich A., Illusions of Victory How the United States Did Not Reinvent War But Thought It Did ,
TomDispatch, posted August 11, 2008,
http://www.tomdispatch.com/post/174964/andrew_bacevich_the_american_military_crisis
Conversations with history "America's Path to Permanent War" (13 August 2010)
(Andrew J. Bacevich, Professor of History and International Relations Boston University,
http://www.youtube.com/watch?v=vV83TaP2geQ )
21 Nye J. S., Dilema veche, nr.190, 27 Sep 2007 ; Nye J. S., Rămas -bun drumului de unul singur, Dilema veche,
nr.194, 28 Oct 2007 , http://www.dilemaveche.ro/sectiune/din -polul -plus/articol/ramas -bun-drumului -de-unul-
singur
Conferință: Joseph Nye on Soft Power, The Center for Public Leadership's annual research conference,
24.04.2008, http://www.youtube.com/watch?v= -q_zIP0emE4&feature=related (accesat 25 ianuarie 2011)
”Ȋnsă o disoluție a puterii, treptată și controlată, ar putea duce la formarea unei comunități internaționale
bazate pe interese împărtășite, cu modalități supranaționale de organizare . care ar putea să își asume din ce în
ce mai mult unele dintre responsabilitățile de securitate ale statelor -națiune tradiționale ”, Zbigniew Brzezinski,
Marea dilemă. A domina sau a conduce , EdituraScripta, București, 2005, p. 3
22 ”Ideea mea fundamentală despre rolul Americii în lume este simplă: puterea Americii, bazată preponderent pe
afirmarea principiului suveranității naționale, reprezintă astăzi cea din urmă garanție a stabilității globale,
totodată, societatea americană stimulează acele tendințe universale care diluează suveranitatea națională ”,
Ibidem, p.7

Georgeta CHIRLEȘAN

24 care le are nu se poate retrage din lume dar în același timp nu poate
renunța la propria s a apărare.
Soluția constă într -o filosofie preventivă (formula noastră)
pentru care soluția militară și cea economică converg către
ameliorarea mediului internațional. Schimbarea regimurilor autoritare
și lichidarea organizațiilor teroriste alături de deregularizarea piețelor
sunt cele două chei (termen mediu și, respectiv termen lung) ale
problemelor lumii actuale. Pentru istorici și jurnaliști ca Irving Kristol,
Robert Kagan, Francis Fukuyama (cel puțin până la un punct)23, Max
Boot, Walter Russel Mead , Charles Krauthammer sau Michael
Ignatieff un imperialism american în prelungirea celui britanic
împlinește adevărata misiune a Americii24.
Asigurarea securității naționale a României reprezintă un proces
continuu și complex, extins asupra unui spectru lar g de domenii,
relații și interdependențe, destinat promovării intereselor și
obiectivelor de securitate ale statului, societății și cetățeanului.
Demararea reformei sectorului de securitate s -a realizat în
condițiile unei duble dinamici la nivel intern: pr ocesul de
democratizare politică și tranziția la principiile și mecanismele
economiei de piață.

23 Vezi Fukuyama F., America la răscruce , pp. 8 -10. Fukuyama F., Momentul neoconservator (I) , Revista 22,
traducere de Maria Bercea din The National Interest no. 76, Summer 2004, http://www.revista22.ro/momentul –
neoconservator -i-1137.html
Un traseu relativ similar l -a avut și Michael Igantieff. Mai echilibrat și mai puțin dogmatic decât
neoconservatorii americani, politologul canadian a fost totuși un susținător al războiului contra terorimsului din
Orientul Mijlociu. Cu toate acestea el arată pericolele transformării exportului de democrație în religie. Deci
contracararea unui fundamentalism cu un altul. Michael Ignatieff, Amy Gutmann, Kwame Anthony Appiah,
Human rights as pol itics and idolatry , Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 2003
24Ignatieff M., The American Empire , The Burden, Published: Sunday, January 5, 2003,
http://www.nytimes.com/2003/01/05/magazine/the -american -empire -the-
burden.html?scp=1&sq=The%20Burden%20Ignatieff&st=cse ; Michael Ignatieff, America's Empire Is an
Empire Lite , New York Times , January 10, 2003,
http://www.globalpolicy.org/component/content/article/154/25603.html
vezi și cartea sa Empire Lite. Nation -building in Bosnia, Kossovo and Afghanistan , Canada, Penguin Books, first
published January 2003
Krauthammer C., The unipolar moment , America and the World, Foreign Affairs, 1990 ,
http://www.foreignaffairs.com/articles/46271/charles -krauthammer/the -unipolar -moment
Kagan R., Kristol W., Present dangers: crisis and opportunity in American foreign and defense policy , San
Francisco, California, Enounter Books, 2000
Halper S. A., Clarke J. , America alone: the neo -conservatives and the global order , New York, Cambridge
Univ ersity Press, 2004
Krauthammer C., Democratic Realism. An American Foreign Policy for a Unipolar World , The AEI Press,
Publisher for the American Enterprise Institute, Washington D.C. 2004
Vaïsse J., Goldhammer A., Neoconservatism: the biography of a movement , USA, Library of Congress, 2010

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
25 Rolul României în plan global este circumscris noului statut de
membru UE și NATO, precum și unor angajamente și politici stabilite
prin parteneriatele dezvolta te cu alte state, definind modalități comune
de acțiune și promovare a unor interese de securitate mutual
împărtășite.
Complexitatea și importanța temei propuse a făcut ca cercetarea
noastră să necesite o construcție bazată nu pe o singură ipoteză
centrală ci pe un ansamblu de astfel de ipoteze.
Am conceput astfel un plan al cercetării plecând de la un set
coerent și intercorelat de ipoteze de lucru care să ne permită ulterior
înțelegerea, descrierea, analiza și interpretarea unităților de cercetarea
stabi lite inițial și care să conducă la concluzii valide asupra mediului
actual regional de securitate în care se regăsește România.
Totodată acest demers de fundamentare a cercetării pe un
ansamblu de ipoteze de lucru ne va permite la final o evaluare
obiecti vă a cercetării științifice întreprinse și adoptarea unei atitudini
critice în receptarea și acceptarea rezultatelor.
Am așezat la baza evaluării demersului nostru de cercetare
științifică următoarele criterii:
– corectitudinea cadrului teoretic stabilit pe ntru cercetare;
– calitatea analizei conceptuale și definirea domeniului cercetat;
– alegerea unor metode, tehnici și instrumente de lucru adecvate
ipotezelor și obiectivelor stabilite (aici am urmărit utilizarea
unor instrumente care să fie caracterizate de v aliditate și
fidelitate în măsurare și analiză);
– calitatea prelucrării, analizei și interpretării informațiilor.
O ipoteză reprezintă o prezumție clară, explicită și verificabilă
referitoare la relațiile sau diferențele existente între două sau mai
multe v ariabile.
Plecând de la definiția menționată mai sus, rezultă faptul că o
ipoteză de cercetare este legată, evident, de obiectivele cercetării. Am
formulat așadar ipoteze care să constituie un model explicativ
convingător și care să poată fi testabile (d irect sau indirect). Am
operaționalizat obiectivele (detaliindu -le pe cele generale în obiective
specifice și prezentându -le în termeni clari, preciși, cuantificabili)

Georgeta CHIRLEȘAN

26 astfel încât să ne conducă la indicatori măsurabili și relevanți pentru
cercetarea proie ctată.
Evaluarea ex -ante a sferei geopolitice actuale a reprezentat una
din sursele de generare a ipotezelor studiului nostru. Am putut
formula astfel ipoteze centrale cu un înalt grad de generalizare, ca cele
redate mai jos:
 Criza financiară mondială afe ctează direct și indirect mediul de
securitate, efectele reflectându -se (posibil) în strategiile de
securitate naționale ale statelor și în alte documente specifice
(Carta Albă, Strategia Militară, Conceptul Strategic, etc.).
 Există tendințe de revenire l a bipolaritate (eventual chiar la
multipolaritate) datorită ascensiunii puterilor emergente care
reconfigurează balanța de putere globală – și ne referim aici,
spre exemplu, la dezvoltările spectaculoase din spațiul Federației
Ruse, respectiv al Chinei, al Indiei25.
 Reașezarea raporturilor de putere la nivel regional și global (prin
manifestarea în prezent a tendinței de apariție a unor noi centre
de putere la aceste niveluri) necesită și implicit determină
redefinirea conceptuală a Europei Centrale și de Est.
La baza demersului nostru științific au stat, evident, teorii ale
relațiilor internaționale, cu ajutorul cărora am încercat să construim un
cadru conceptual al înțelegerii și explicării securității.
Aceste teorii au fost utile în justificarea roluri lor actorilor și
factorilor relevanți în generarea schimbărilor și evoluțiilor mediului de
securitate.
Un punct de plecare în această construcție îl constituie
contribuțiile a trei mari teoreticieni – Tucidide, Thomas Hobbes și
Carl von Clausewitz, care a u reușit să standardizeze comportamentul
actorilor din perspectiva securității, fără referire la circumstanțe
temporale, spațiale sau sociale26.

25 Mitchell W., director de cercetare la Center for European Policy Analysis (CEPA), Washington D.C., în
interviul acordat în “Revista 22” din 9 decembrie 2008 afirma: “…balanța de putere globală, (…) se
reconf igurează. Ne aflăm, de fapt, între momente structurale – undeva între unipolaritate și multipolaritate. (…)
avem o grilă de interpretare unipolară, un set de instrumente bipolare, pe fondul unei lumi multipolare.”
26 Kolodziej A. E. arată (“ Securitatea ș i relațiile internaționale”, p. 70) că în teoriile acestui triumvirat există
ipoteza comună “potrivit căreia o soluție necesară, dacă nu suficientă, la tendințele oamenilor și agenților lor
de a utiliza forța și violența pentru a obține ceea ce doresc e c ontracararea forței. […] O cooperare consimțită
între actori […] depindea de o condiție prealabilă: actorii implicați și interdependenți să fi creat deja un regim

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
27 Teoriile dezvoltării au reprezentat o altă sursă științifică pe care
am utilizat -o în formularea unor ipoteze generale conexe cercetării
noastre, ca acelea că „dezvoltarea economică, politică și socială este
influențată de tipul și de structura sistemului politic”, „modernizarea
societăților post -comuniste este determinată preponderent de factori
externi”27, „ieșirea din starea de tranziție a României se poate face
numai prin modernizare, adică printr -o transformare profundă și
radicală a structurilor și rel ațiilor sociale constituite în acești ani de
tranziție și corectarea fermă a unor evoluții care, altfel, tind să
continue “28.
Există o relație între tranziție și dezvoltare, tranziția asigurând
premisele dezvoltării, reprezentând baza acesteia, „adică tran ziția este
istorie iar dezvoltarea conținut al ei”29. Tema fondului și a formei,
orientarea spre tradiționalism sau spre modernism, spre autohtonism
sau europenism, spre Occident sau Orient, corelată teoriilor dezvoltării
și abordată de T. Maiorescu în anal izele sale, rămâne încă foarte
actuală, mai ales în contextul unor proiecte de modernizare a
României care vizează dezvoltarea capitalistă și integrarea sa în
structurile economice, politice și culturale euro -atlantice.
După cum susțin unii sociologi, econ omiști și analiști politici,
pentru România nu s -a elaborat nicicând în istoria sa teoretică o teorie
propriu -zisă a dezvoltării sale, sau altfel spus, nu a existat un spațiu
teoretic eficient asupra dezvoltării care să construiască o „teorie a
dezvoltării României”30.
Cu toate acestea însă, în ceea ce privește modernizarea statului,
procesul este evident, iar dezvoltarea se reflectă și în strategia de
securitate națională adoptată și în adaptarea României la mediul de
securitate actual deosebit de complex și aflat într -o continuă

sau o ordine capabilă să rezolve disputele și conflictele inevitabile dintre ei. […] to t ce era real sau adevărat
despre oameni și societățile lor era prezența implicită a forței ca instrument decisiv și final pentru rezolvarea
conflictelor dintre preferințe. […] Conflictele vor degenera în violență atunci când mijloacele nonviolente de
rezolvare a diferendelor vor fi epuizate. În mod paradoxal, limitarea recurgerii la forță a devenit obiectivul
principal al politicii, pentru ca libertatea și creativitatea oamenilor să poată înflori.”
27 Vlăsceanu L., în “Politică și dezvoltare. România înc otro?” , p. 36, susține că „Pentru teoria modernizării,
atât modelul cât și sursele dezvoltării sunt exterioare țărilor în curs de dezvoltare: ajutorul extern și copierea
modelului deja consacrat ar genera transformări interne pe calea dezvoltării ”.
28 Pasti V., Miroiu M., Codiță C., România — Starea de fapt, vol. 1: Societatea , p. 210.
29 Vlăsceanu L., Politică și dezvoltare. România încotro? , p. 87
30 Ibidem, p. 68.

Georgeta CHIRLEȘAN

28 transformare sub acțiunea concertată a factorilor economici, militari,
politici, sociali.
Alături de ipotezele generale pe care le -am evidențiat anterior, am
propus și ipoteze specifice, asumpții cu un grad mai scăzut de
generaliz are, care vizează fie strict situația României, fie strategii de
viitor ale unora dintre actorii internaționali ai mediului global de
securitate. Astfel, am dedus că:
 Obținerea statului de stat membru și procesul de integrare în
Uniunea Europeană au efecte directe asupra strategiei de
securitate națională a României, dintre care putem evidenția
demersuri de securizare a frontierei estice conform standardelor
UE și întărirea rolului activ al României în spațiul Mării Negre
(combaterea traficului de arme și f iințe umane, a criminalității
economico -financiare, lupta împotriva rețelelor de crimă
organizată, a migrației ilegale, protejarea resurselor energetice,
asigurarea unui climat de securitate și pace).
 Schimbarea viziunii strategice a SUA (sau ceea ce noi denumim
„efectul Obama”) prin acțiuni și măsuri care vizează:
– schimbarea strategiei privind Afganistan -ul
– retragerea rachetelor strategice ale Rusiei din Kaliningrad
– retragerea SUA din Irak
– pacificarea Orientului Mijlociu printr -o abordare diplomatică
– îndulcirea tonului în relațiile externe
va conduce la reconfigurarea relațiilor de cooperare strategică, a
mediului de securitate și a relațiilor diplomatice atât în ansamblul lor
cât și la nivel regional.
Sfârșitul momentului unipolar și tranziția spre o lume
multipolară necesită o reevaluare strategică radicală a poziției SUA ca
actor în arena internațională.
Pentru ca politica externă americană să funcționeze, obiectivul
principal care stă acum în fața SUA este acela de a înțelege în mod
adecvat rolul și poziția sa în noua structura de putere globală,
înțelegere care să genereze acea doctrină a administrației Obama aptă
de a ghida America în procesul de tranziție spre un mediu marcat de
multipolaritate.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
29 Afganistanul reprezintă pentru administrația Oba ma provocarea
și preocuparea principală31. Atât Președintele Barack Obama cât și
Ministrul american al apărării Robert Gates consideră că strategia
pentru Afganistan trebuie regândită, NATO fiind principalul
instrument strategic și de acțiune în acest demer s. SUA intenționează
să reevalueze strategia privind Afganistanul nu singură ci împreună cu
aliații săi europeni, de la care dorește să obțină o implicare majoră
(vizând mai ales unul din „motoarele” economice europene –
Germania, dar și Spania, Italia, P olonia).
Agenda politică a SUA susține relansarea Alianței Nord –
Atlantice prin acțiuni eficiente și relevante, prin care NATO să își
recapete autenticitatea iar riscurile guvernării globale să fie partajate
între membri săi. Există totuși două impedimente : criza actuală
economico -financiară care ar putea limita bugetele alocate de aliați
pentru sectorul de apărare și orientările contradictorii din interiorul
noii administrații Obama referitor la extinderea NATO către zonele
din imediata vecinătate a Rusiei (Secretarul de Stat Hillary Clinton și
colaboratorii săi care doresc o extindere constantă a NATO prin
adiționarea unor noi state precum Georgia, Ucraina32, și respectiv
grupul format în jurul Ministrului Apărării Robert Gates care este
preocupat de conse rvarea Alianței în formatul ei actual și de
rezolvarea mai degrabă a problemelor structurale ale acesteia33).

31Hulsman J., membru al Consiliului German de Relații Externe, în interviul acordat în „R evista 22” din 16
decembrie 2008 .
Nicola S., Analysis: EU welcomes new Afghan strategy , Space war, March 27 2009,
http://www.spacewar.com/reports/Analysis_EU_welcomes_new_Afghan_strategy_999.html
McHugh J. D., Barack Obama's war: Afghanistan's failing army , The Guardian, March 27 2009,
http://www.guardian.co.uk/world/video/2009/mar/27/obama -afghanistan -military
A.J. Bacevich , The war we can’t win , Harper’s Magazine, Nov 2009,
http://harpers.org/archive/2009/11/0082687
Shahzad S. S., Pakistan at odds with Obama's vision , Asia Times, Dec 3, 2009,
http://www.atimes.com/atimes/South_Asia/KL03Df06.html
Bacevich A. J., Obama's folly , Los Angeles Times,
December 03, 2009 , http://articles.latimes.com/2009/dec/03/opinion/la -oe-bacevich3 -2009dec03
Michael Knigge talked to John Hulsman, Lawrence of Arabia offers lessons for Afghanistan , Deutsche Welle,
12.12.2009, http://www.dw -world.de/popups/popup_printcontent/0,,5001974,00.html
32 În interviul acordat lui David Gollust pentru „Voice of America” la Paris în 29 ianuarie 2010, Secretarul de
Stat Hillary Clinton preciza interesul NATO de a conlucra mai îndeaproape cu Rusia, apreciind totodată că Rusia
va trebui să decidă cum să interpreteze extinderea NATO și arătând că SUA speră într -o îmbunătățire a relaț iilor
dintre Rusia și Georgia, http://www.voanews.com/english/news/europe/Transcript -of-VOA -Interview -with-
Secretary -of-State-Clinton -83053107.html
33 La 23 februarie 2010, în cadrul “NATO Strategic Concept Seminar” organizat de “Allied Command
Transformation” și ” National Defense University”, Ministrul Apărării SUA Robert Gates susținea necesitatea de

Georgeta CHIRLEȘAN

30 Formarea unor p arteneriate între marile puteri (SUA -Rusia,
Rusia -China etc.) care se conturează ca o posibilă soluție eficientă la
gestionarea div erselor crize din lume reprezintă o altă cauză care
impune inevitabil s chimbarea viziunii strategice a SUA, idee
evidențiată în rândurile de mai sus.

1.4.: Metodologia de cercetare

Ca practică metodologică am optat pentru o combinație a două
abordări complementare: practica metodologică obiectivă și cea
interpretativă34.
În cadrul practicii metodologice obiective conceptele
epistemologice principale sunt explicația și predicția bazate pe analiza
factorilor determinativi sau a cauzelor. Practica metodologică
interpretativă utilizează drept concepte epistemologice principale
înțelegerea și interpretarea semnificațiilor subiective ale
comportamentelor situaționale, prin considerare a scopurilor și
motivelor acțiunii.
Ca element fundamental al metodologiei de cercetare vom
recurge la screening -ul lucrărilor de interes și al strategiilor de
securitate națională existente la momentul începerii cercetării, pentru
țările luate în conside rare.
Întrucât o abordare unilaterală nu este relevantă pentru un studiu
de o asemenea amploare și factură, combinarea avantajoasă a
metodologiei obiective cu cea interpretative într -o cercetare care se
dorește astfel multidirecțională este considerată de către noi ca fiind
una necesară, aptă a ne aduce rezultatele valide așteptate.
Pentru realizarea analizei comparative a strategiilor de securitate
națională ale României, Cehiei, Slovaciei, Ungariei și Poloniei și a
Strategiei Europene de Securitate, am fixat ca unități de cercetare:
sursele care au contribuit la generarea strategiilor respective, evoluția
în timp a strategiilor, structura documentelor care constituie
documentele oficiale, elementele de conținut ale strategiilor (cu

regândire a misiunii Alianței și declara că NATO are nevoie de reforme serioase, ample, și imediate.
http://www.voltairenet.org/article164234.html
34 Vlăsceanu L., Metodologia cercetării sociologice. Orientări și prob leme, pp. 37 -42

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
31 focalizare pe câțiva f actori cheie: valori și interese, mediul de
securitate cu amenințări, riscuri, provocări la adresa securității
naționale, obiective al securității, căi de implementare a strategiei de
securitate, strategii sectoriale, sisteme și actori de securitate).
Dat fiind dinamismul domeniului și rapiditatea cu care harta
echilibrului de putere între actorii globali se reașează permanent dar și
abundența materialelor disponibile ale ariei de cercetare, am axat
studiul nostru pe utilizarea unor categorii diverse de s urse, combinate
selectiv și critic în vederea completării eficiente și adecvate a
informației.
Astfel, bibliografia aferentă relațiilor internaționale,
metodologiei cercetării științifice și metodologiei cercetării
sociologice se constituie parte a docu mentării științifice încă din etapa
de formulare a ipotezelor.
Fără a putea susține că sursele deschise, publice au întâietate în
studiul nostru, acestea reprezintă o majoritate în mulțimea celor
consultate. Dar desigur lor li se adaugă materialele ce vi n din sfera
literaturii interne și internaționale de specialitate care se adresează
unor teme ca securitate și stabilitate, Europa Centrală și de Est în
actualitate, supra -structuri regionale și globale de securitate, integrare
euro-atlantică. Tratatele in ternaționale reprezintă o altă categorie de
resurse bibliografice inerente unui demers de cercetare științifică în
aria relațiilor internaționale ca cel pe care îl întreprindem.
Datorită validității ridicate și impactului pe care rapoartele și
studiile e laborate de unele instituții și organizații internaționale cu
recunoaștere în domeniu le relevă, acest tip de materiale fac parte din
paleta de resurse informative ale acestei cercetări, care este construită
nu doar pe o abordare (co)relațională dar și fac torială35.
Interviurile cu personalități consacrate – experți, factori de
decizie, profesioniști, sondajele de opinie, rapoartele statistice sau cele
emise de către instituțiile statului constituie alte surse valoroase de
documentare. Dimensiunea factuală este și ea importantă în cercetarea
noastră.

35 Ne referi m aici la stabilirea unor relații între variabilele urmărite în abordarea corelaț ională și la identificarea
sau confirmarea existenței unor diferențe între aceste variabile în cazul studiilor factoriale.

Georgeta CHIRLEȘAN

32 De aceea, nu în ultimul rând, mass -media în general, cu toate
canalele specifice precum și „oferta” informațională practic nelimitată
a Internetului, cărora li se aplică filtre necesare de selecție coroborate
cu procedura de verificare multiplă (încrucișată) a informației, sunt
instrumente demne de luat în considerare în orice acțiune de informare
și colectare de date.
Fiecare utilă în felul său și intervenind în momente diverse ale
cercetării, aceste surse de documentare sunt prezentate la final, în lista
referințelor bibliografice.
Prin analogie cu cele trei niveluri de analiză utilizate în relațiile
internaționale – individual, statal (intern, național) și sistemic
(internațional, global), am recurs la anal izarea Strategiei de Securitate
Națională a României și plasarea ei în contextul mediului regional de
securitate din prisma ultimelor două niveluri.
În relațiile internaționale, primul nivel de analiză caută
explicațiile evenimentelor internaționale porni nd de la indivizi, în al
doilea nivel de analiză explicația este orientată în direcția inside →
out, în sensul că structura și procesele politice , economice și sociale
din interiorul statelor constituie cauza proceselor și evenimentelor
internaționale, în timp ce la nivelul trei este acceptată o cauzalitate
inversă, de tip out → inside , sistemul internațional fiind considerat
drept cauza care determină comportamentul statelor, state care „nu
acționează ci reacționează” , după cum opina și Kenneth N. Waltz în
cartea sa „Omul, statul și războiul”36.
Am căutat așadar să identificăm cauzalitățile și determinismele
care provin din mediul și evenimentele internaționale (ca exemple:
tendința de revenire la bi – sau chiar multipolaritate; competiția între
puteri în spațiul euro -atlantic pentru redistribuirea rolurilor; adâncirea
integrării în UE; dezvoltările recente din spațiul Federației Ruse;
influența NATO, ONU, OSCE, etc.) și care au generat construcția
actualei Strategii de Securitate a României (nivelul trei d e analiză sau
modul cum „ reacționează” România la stimulii mediului regional și
internațional de securitate), dar și invers, adică să analizăm la ce
influențe și efecte conduce Strategia de Securitate Națională în plan

36 Miroiu A., Ungureanu R . S., Manual de relații internaționale, Editura Polirom, Iași/București, 2006, pp. 61 –
70.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
33 geopolitic, ce aduce nou în relațiil e cu vecinii și în evoluția stabilității
și securității regionale.
În această abordare ne -am bazat și pe ideile lui Hans
Morgenthau37 conform cărora „există anumiți factori ce determină
politica externă și continuitatea sa, factori pe care nici un guvern n u
îi poate controla, dar pe care îi poate neglija riscând să eșueze,
războiul sau pacea fiind decise funcție de acești factori permanenți,
indiferent de forma de guvernământ … și de politicile interne.
Națiunile sunt „doritoare de pace” în anumite condiții și sunt
războinice în altele” și pe concepția că „teoria internațională are
funcția de a descoperi aceste condiții […] și de a identifica tiparele
lor de continuitate și schimbare”38.

37 Morgenthau H., Scientific Man versus Power Politics, University of Chicago Press, 1946, p. 66.
38 Griffiths M., Relații Internaționale: școli, curente, gânditori, Editura Ziua, București, 2003, pp. 74 – 75.

34
Cap. 2.: DEFINIȚII CONCEPTUALE

Termenul de securitate este definit în dicționarul explicativ al
limbii române prin “faptul de a fi la adăpost de orice pericol,
sentiment de încredere și de liniște pe care îl dă cuiva absența
oricărui pericol”39. Din punct de vedere etimologic, cuvântul
securitate40 a apărut în limba română în secolul al XIX -lea, prin
împrumut din limba franceză, de la originalul “sécurité” . Astăzi
conceptul are o semnificație comprehensivă mult mai complexă,
integrând o gamă largă de concepții și perspective, elemente comune
dar și antagoniste, relațiile dintre acestea precum și practicile adoptate.
Evoluând, conceptul și -a lărgit aria de analiză și a dobândit
dimensiuni noi precum cea militară, economică, culturală, de mediu,
psihologică, informațională, etc. Diversitatea de definiț ii generate
poartă amprenta diferitelor școli și curente de gândire, atașarea
atributului de „completă” uneia sau alteia dintre definiții neputând fi
posibilă în limita rigorii științifice.
Accepțiunea actuală, post – Război Rece a noțiunii de securitate
este într -o foarte mare măsură tributară Școlii de la Copenhaga
(1980/’85 -1988) și operelor unor cercetători precum Ole Weaver,
Barry Buzan, Jaap de Ville, Jeff Huysmans. Situată între abordările
clasice (realism vs liberalism) și studiile pentru pace (vez i operele
unui Kenneth Boulding, John Burton sau cele ale lui Johan Galtung
din cadrul institutului Transcend), Școala/paradigma Copenhaga
înțelege securitatea ca pe un evantai de nuanțe intermediare între
război și pace. Un set de noțiuni introductive est e acela de violență
structurală/violență culturală dezvoltate de Johan Galtung și incluse în
literatura ONU. Galtung demonstrează că pacea, în sensul ei clasic nu
înseamnă doar absența războiului întrucât pot exista alte probleme
într-o societate care pot genera (mocnit) conflicte: sărăcia,
discriminarea de varii feluri, opresiunea ș.a.m.d. Violența structurală
(din care se desprinde mai apoi violența culturală) se referă la acel
complex de factori care încalcă drepturile omului și starea de sănătate,

39 Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) , Academia Română, Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan”,
ediția a II -a, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996, p. 996.
40 Micul dicționar academic , Academ ia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan -Al. Rosetti”,
Editura Univers Enciclopedic, București, 2003.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
35 libertate, prosperitate a ființei umane41. Acest corpus teoretic va
influența conceperea de către Școala de la Copenhaga a securității pe
cel puțin cinci niveluri: politic, militar, social, economic, de mediu/
environmental42.
Cel puțin două critici se pot aduc e conceptului de securitate:
(A) Caracterul său subiectiv. Dacă luăm în considerare mai multe
unități de analiză (individ, comunitate, stat -națiune, corporație
ș.a.m.d.) avem un tablou extrem de complicat, foarte probabil format
din perspective care se con trazic. Mai simplu spus, nu toată lumea
percepe amenințările la fel și deci nu toată lume percepe securitatea
identic.
Autorul danez Bjørn Møller își propune să reliefeze această
dilemă identificând un tabel al criteriilor de securitate pornind de la
trei întrebări:
1) Securitatea cui? – se referă la subiectul care trebuie să își
definească securitatea (stat, individ, instituție, alianță ș.a.m.d.);
2) Securitatea a ce? – se referă la valorile care se află în nevoia de a fi
securitizate/ protejate;

41 Galtung J.: “Eu înțeleg violența ca pe o deterio rare a nevoilor fundamentale omenești care poate fi evitată,
sau la modul general, o deterio rare a vieții care scade gradul în care oamenii pot să -și îndeplinească nevoile la
un nivel potențial posibil. Și amenințarea cu violența este tot violență ”. Crăciun I., Prevenirea conflictelor și
managementul crizelor , Editura Universității Naționale de Apă rare Carol I, București, 2006, pp. 28 -29
42 Buzan nu dă o definiție propriu -zisă a securității dar enumeră mai multe definiții deja date:
– Bellany I. : “Securitatea în sine este o relativă absența a războiului, combinată cu o relativ solidă
convingere că nici un război care ar putea avea loc nu s -ar termina cu o înfrângere”.
– Lippman W. : “O națiune este în siguranță în măsura in care nu se află în pericolul de a trebui să -și
sacrifice valorile fundamentale, dacă dorește să evite război ul, și poate, atunci când este provocată, să
și le mențină obținând victoria în război”.
– Mroz J. E. : „Securitatea este absența relativă a amenințărilor cu distrugerea”.
– National Defence College (Canada): „Securitatea este menținerea unui mod de viață accep tabil
pentru un popor și compatibil cu nevoile și aspirațiile legitime ale celorlalți. Ea include absența
atacurilor armate și a coerciției, absența subversiunii interne și absența eroziunii valorilor politice,
economice și sociale, care sunt esențiale pen tru calitatea vieții”.
– Thunberg P. H. : „Securitatea națională este capacitatea unei națiuni de a -și urmări cu succes
interesele naționale, așa cum le concepe ea oriunde în lume”.
– Waever O. : “Securitatea” poate fi concepută drept ceea ce se numește în teori a limbajului un act de
vorbire…afirmarea însăși constituie actul. Pronunțând securitate, un reprezentant al statului
deplasează cazul dinspre particular spre o zonă specifică: pretinzând un drept special de a folosi toate
mijloacele necesare pentru a bloca această evoluție”.
– Wolfers A. : „Securitatea, în orice sens obiectiv, se referă la absența amenințărilor la adresa valorilor
dobândite, iar în sens subiectiv, la absenta temerii că aceste valori vor fi atacate”.
în Barry Buzan, Popoarele, statele și teama , Cartier, Chișinău, p. 28 și urm.

Georgeta CHIRLEȘAN

36 3) Secur itatea față de cine sau de ce? – se referă la amenințarea
propriu -zisă43.
Tabelul 2.1 redă aceste criterii de securitate și gradele aferente
de extindere.

Tabelul 2.1.: Criterii de securitate și grade de extindere ale acestora
Gradul de
extindere Nivel Securitatea
cui?
(Subiectul) Securitatea a
ce?
(Valorile
amenințate) Securitatea față
de cine? (Sursa
amenințărilor)

ZERO Securitate
națională Stat Suveranitate
integritate
teritorială Alte state, actori
non-statali
INCREMEN
TAL /
CRESCUT Securitatea
societală Națiuni,
grupuri
sociale
Unitate
națională,
identitate Națiuni,
emigranți
RADICAL Securitatea
umană Indivizi,
umanitate Supraviețuire ,
calitatea vieții Stat, globalizare,
natură
ULTRA –
RADICAL Securitatea
mediului Ecosistem Sustenabilitate Omenire

(B) Și aici ajungem la cea de -a doua critică, generată implicit de însăși
prima: dacă securitatea este atât de greu definibilă nu ajungem în
pericolul/situația de a -i extinde sfera semantică prea mult? Un lucru
care înseamnă totul poate să nu mai însemne de fapt nimic. Pericolul
este cu atât mai mare în formularea politicilor publice întrucât în
numele securității (un concept mai benign decât cel de putere) statele
își pot priva cetățenii de drepturile civile44.
Ne vom focaliza atenția, cel puțin pentru început, asupra celor
două concepte de bază pentru studiul nostru și anume mediul de
securitate și strategie de securitate . Plecând de la definiții și
înțelesuri, vom căuta ulterior să dăm și o descriere succintă a evoluției
mediului de securitate i nternațional de la încheierea Războiului Rece,

43 Sarcinschi A., Risc, vulnerabilitate, amenințare. Securitatea ca reprezentare psihosocială , Editura Militară,
București, 2007, p. 29
44 Vezi Weaver O., nota 6, "Insecuritatea este un fenomen construit la nivel politic și social". Huysmans J., The
politics of insecurity. Fear, migrations and asylum in the EU, Routledge , London/New York, 2006, p. 2. Vezi de
asemenea Buzan B., op.cit., pp. 22 -23

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
37 această parte constituindu -se într -un preambul necesar pentru
prezentarea, analiza și interpretarea mediului de securitate actual în
Europa Centrală și de Est.
Termenul de securitate națională a fost utiliza t pentru prima
oară în Memorandum -ul Clark din 192845, dar conceptul de securitate
a unei națiuni merge înapoi până la momentul apariției statelor –
națiune. Armatele de menținere a păcii interne și de păstrare a
suveranității naționale au existat încă de pe vremea când s -au
înregistrat primele dovezi istorice ale societății organizate. Existența
forțelor civile și naționale polițienești de asemenea a fost cunoscută de
milenii. Agențiile de informații și serviciile secrete ale guvernelor
datează din antichitat e (ex.: frumentariile din Imperiul Roman). În
timp ce conceptele generale de menținere a unei națiuni în siguranță
nu sunt noi, termenul modern, de sorginte englezească „securitate
națională” intră în vorbirea curentă în secolul al XX -lea.
Metodologiile de obținere și menținere a celei mai bune stări posibile
dorite de securitate națională s -au dezvoltat în mod consistent de -a
lungul epocii moderne până în prezent.
O definiție univocă și universală a mediului de securitate nu
poate fi introdusă. Conceptul este însă definibil prin prisma
abordărilor și dezvoltărilor teoretice asociate științelor politice, în
special domeniului relațiilor internaționale. Astfel, suntem de părere
că putem înțelege mediul de securitate ca ansamblul definibil prin
existența sau non-existența amenințărilor la securitate în cadrul căruia
actorii internaționali (state, națiuni, supra -națiuni, etc.) se manifestă și
se inter -corelează din punct de vedere guvernamental, politic, militar,
economic și social.
În accepțiunea unor analiș ti, mediul de securitate este sintagma
definită prin totalitatea factorilor, condițiilor și relațiilor existente în
domeniile fundamentale ale societății omenești și comunității
internaționale, la un moment dat, pe o anumită arie geografică de
referință46. Întrucât depinde de factorul geografic, delimitarea
mediului de securitate se poate face la nivel global, continental,

45 Memorandum -ul Clark asupra Doctrinei Monroe, elaborat în 17 decembrie 1928 de către subsecretarul de stat
al lui Calvin Coolidge, J. Reuben Clark, se referă la utilizarea de către SUA a forței sale militare pentru a
interveni asupra națiunilor din America Latină.
46 David I., România și evoluțiile mediului de securitate european , Rev ista ComuniQue, 2008, p. 1.

Georgeta CHIRLEȘAN

38 regional, zonal sau național. Într -o altă clasificare, mediul de
securitate poate fi internațional sau intern.
Există un set de domen ii ale vieții internaționale (politic,
diplomatic, economic, militar, social, ecologic, juridic, informațional,
etc.) care sunt luate în considerare în vederea determinării conținutului
mediului de securitate. Caracterizarea mediului de securitate se refer ă
la precizarea naturii, calității și dimensiunii relațiilor care se stabilesc
și se dezvoltă între actorii participanți la domeniile vieții
internaționale.
După cum însăși denumirea sugerează, mediul internațional de
securitate se generează din înglobare a mediilor continental, regional,
zonal și național de securitate. Mediul intern de securitate face strict
referire la mediul de securitate al unui stat. De cele mai multe ori, deși
nu întotdeauna explicit, mediul internațional de securitate este asimilat
mediului global de securitate.
Principalul fenomen care influențează mediul actual de
securitate este globalizarea. Aceasta induce atât oportunități cât și
riscuri, amenințări. În contextul generat de globalizare, în care se
evidențiază astfel vulnerabili tăți globale ale omenirii, securitatea
umană poziționează individul în centrul eforturilor de securitate,
consolidând calea acțiunii împotriva insecurității globale. Mediul
global de securitate nu poate fi disociat de sistemul organizațiilor de
securitate (NATO, agențiile și instituțiile UE, ONU, Consiliul de
Securitate, Departamentul de Menținere a Păcii, instituțiile OSCE,
Forța de Răspuns a NATO).
Referindu -ne la tendințele care caracterizează mediul actual de
securitate, cele mai pregnante dintre acest ea sunt manifestarea tot mai
evidentă a proceselor de globalizare și de integrare regională,
consolidarea eforturilor concertate de construire a unei arhitecturi de
securitate stabilă și predictibilă, revigorarea eforturilor statelor legate
de menținere a influenței proprii asupra dinamicii relațiilor
internaționale, la toate acestea adăugându -se o accentuare a prezenței
și contribuției actorilor nestatali în dinamica relațiilor internaționale,
atât din punct de vedere al numărului acestora cât și al forme lor de
manifestare aplicate. Există evident și manifestări antagoniste ale
mediului internațional de securitate care vin să diminueze efectele

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
39 acestor tendințe: acțiuni care vizează fragmentarea statală sau
existența (încă) a unor regiuni marcate de tendin țe anarhice cu
predispoziție de accentuare în timp.
Dispariția bipolarității a produs mutații majore în mediul de
securitate internațional și a relevat necesitatea regândirii apărării. Deși
securitatea globală nu mai este amenințată de conflicte militare
majore, caracteristica generală a mediului contemporan de securitate
este încă una conflictuală. Sursele majore de conflict sunt reprezentate
de accesul diferențiat și restricționat la resurse, la mecanismele de
distribuție a resurselor și la piețele de de sfacere. Dife rențele identitare
de natură etnică, religioasă, culturală și ideologică aduc și ele o
contribuție majoră la menținerea caracteristicilor mediului actual.
În ceea ce privește diversificarea surselor de instabilitate și
conflict menționate a nterior, poate fi identificată o clasificare mai
specifică a lor, și anume:
– probleme de natură economică: resurse și materii prime reduse
cantitativ sau pe cale de dispariție și nevoi tot mai mari (în special în
țările puternic industrializate);
– dificu ltăți de natură socială: creșterea gradului de sărăcie, creșterea
șomajului; migrația internațională a persoanelor ;
– extinderea riscurilor asimetrice: criminalitatea economico -financiară,
traficul transfrontalier ilegal de persoane, droguri, armament etc. ;
– creșterea numărului rețelelor teroriste și intensificarea acțiunii
acestora în cele mai diverse zone ale globului;
– creșterea dominației economice a unor state sau organizații (Japonia,
China, Rusia, SUA sau Uniunea Europeană și NATO);
– degradarea me diului natural.
Noțiunea de securitate depășește astăzi cu mult dimensiunea
strict militară. Noile ținte sunt, așa cum am văzut, populația,
simbolurile politice și infrastructura economică. Amenințările
prezentului la adresa securității, ca și provocările sunt mult mai
complexe. În mediul de securitate se manifestă, pe lângă actorii statali,
cei nonstatali și cei parastatali. Este evidentă necesitatea integrării
statelor în alianțe politico -militare și politico -economice, ca
modalitate sigură de răspuns ad ecvat și flexibil la toate provocările
actuale la adresa securității .

Georgeta CHIRLEȘAN

40 Foarte adesea se vorbește de securitate și de siguranță ,
conceptele fiind definite unul prin celălalt. “Securitatea reprezintă o
stare în care individul și grupurile umane, dar și statul sau uniunea de
state pot să trăiască și să acționeze liber și nestingherite, urmându -și
calea de dezvoltare aleasă în mod voluntar și conștient. Siguranța
constituie certitudinea pe care o au indivizii și comunitățile umane că
se află într -o deplină securitate. De fapt, cei doi termeni, ce reflectă
realitatea, se presupun reciproc, în sensul că nu poate exista
securitate fără siguranță și invers. La rândul lor, acestea se află într –
o strânsă corelație cu apartenența țării la o alianță politico -milita ră
puternică și recunoscută de toate celelalte state ale lumii”47
Securitatea unei țări se asigură în cadrul sectorului de securitate.
Sectorul de securitate reprezintă un termen gene ral, utilizat pentru a
descrie structurile, instituțiile și personalul r esponsabil cu
managementul, reglementările și supravegherea securității într -o țară.
Pot fi incluse aici apărarea, instituțiile de aplicare a legii, serviciile de
intelligence , managementul frontierelor și al vămilor, elemente ale
sectorului judiciar, orga nisme de management și supraveghere,
grupuri ale societății civile precum și alți actori ne -statali.
Creșterea rolului și mărirea responsabilităților instituțiilor
sectorului de securitate
cer o mai bună cooperare între funcționarii civili și militari, p recum și
un sistem de control și supraveghere eficient și democratic. Resursele
financiare și umane investite în sectorul de securitate necesită o
administrare cât mai eficientă.
Reforma sectorului de securitate are ca scop crearea unui mediu
de securitat e sigur bazat pe dezvoltare, stat de drept, bună guvernare și
drept de proprietate al actorilor de securitate. Conceptul de reformă a
sectorului de securitate se bazează pe reformarea și/sau reconstruirea
sectorului de securitate al unui stat și este iniți at de un sector de
securitate disfuncțional, care nu este apt să asigure – în mod eficient și
democratic – securitatea statului și a cetățenilor săi. Totodată, sectorul
de securitate în sine poate constitui o sursă de răspândire a
insecurității. În acest s ens, un sector de securitate ne -reformat

47 Moștoflei C., Securitatea națională, integrarea euroatlantică și europeană (III) Colocviu Strategic nr. 6,
2004.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
41 reprezintă un obstacol în calea dezvoltării durabile, a democrației și a
păcii.
Reforma sectorului de securitate este atât un concept operațional
cât și unul normativ, care reflectă efortul internațional în asigura rea
securității umane.
Expresia eficientizării sectorului de securitate este dată de
raportul dintre nivelul de securitate națională și drepturile și libertățile
individuale la care se renunță. Balanța optimă este dată de o cât mai
mare libertate individu ală și un nivel crescut al securității naționale.
O reformă a sectorului de securitate trebui să aibă ca scop
eficientizarea instituțiilor și întărirea controlului democratic civil.
Alături de conceptul de mediu de securitate , cel de strategie de
securit ate poartă un interes corelat, fiind un concept fără a cărui
înțelegere epistemologică, comprehensivă cercetarea noastră științifică
și-ar pierde însăși obiectul, conținutul.
Prin strategie de securitate se înțelege un document de poziție –
de regulă sint etic și accesibil – care, pornind de la identificarea
elementelor esențiale ale identității unei națiuni, stabilește: interesele
și obiectivele principale ale acesteia pe termen lung; acțiunile
prioritare de natură a conduce către obiectivele respective, p recum și
principiile care fundamentează acele acțiuni; amenințările și riscurile
(prezente sau viitoare) de natură a afecta șansele de atingere a
obiectivelor și principalele metode de neutralizare a acestora, corelate
cu resursele la dispoziție sau posibi l de mobilizat48.
Ca și în cazul mediului de securitate, definiția strategiei de
securitate comportă o multitudine de forme și enunțuri, funcție de
sursele de dezvoltare. Unele dicționare definesc strategia de securitate
ca „arta și știința de a dezvolta și întrebuința forțele politice,
economice, psihologice și militare ale unei națiuni, atât în timp de
pace, cât și în timp de război, pentru a acorda maximum de suport
politicii”49.
De regulă, politica de securitate națională formează cadrul
general de dez voltare a strategiei de securitate națională, fiind acea

48 Raport de analiză politică: “Analiza Strategiei de Securita te Națională a României”, Institutul “Ovidiu Șincai”,
București, 2006, p.3;
49 The American Encyclopedia , vol. 25, p. 772;

Georgeta CHIRLEȘAN

42 parte a politicii guvernului care are ca obiectiv crearea condițiilor
politice naționale și internaționale favorabile protejării sau extinderii
valorilor naționale vitale, împotriva adversarilor exis tenți sau
potențiali. Abordările din timpul Războiului Rece asupra
amenințărilor la securitatea națională și viziunea politicilor de
securitate națională din acea perioadă, mai ales în ceea ce privește
țările occidentale, s -a focalizat în principal pe ame nințările militare
externe, în timp ce orientările post – Război Rece au inclus atât
amenințările externe non -militare cât și amenințările interne. Cea de -a
doua abordare a fost mai evidentă în special în cazul securității
naționale a țărilor Lumii a Treia , unde amenințările erau cel mai
adesea de factură internă, incluzând până și protecția cetățeanului din
partea instituțiilor statului propriu, individul fiind în mod accentuat
evidențiat ca un obiect de referință al securității.
Politica de securitate na țională furnizează obiectivele generale
sau specifice ce urmează a fi implementate și coordonate prin strategia
de securitate națională, strategie ce reprezintă următorul nivel în
construcția ierarhică. Este evidentă însă suprapunerea, interferența
dintre cele două niveluri – strategie și politică de securitate – atât la
nivelul decidenților cât și al mecanismelor de decizie.
Conceptul de strategie de securitate națională a apărut o dată cu
formarea statului -națiune modern. Anterior acestui moment, strate gia
de securitate națională nu constituia altceva decât “marea tactică”,
fiind înzestrată desigur cu conotații militare. La începutul secolului
XX, strategi precum Liddell Hart50 au început din ce în ce mai mult să
realizeze o distincție între strategia mil itară și “marea strategie”51, cea
din urmă fiind axată de asemenea pe menținerea păcii după obținerea
unei victorii militare. În concordanță cu abordarea clasică a securității
naționale și a politicii de securitate națională, strategia de securitate
naționa lă a fost amplu echivalată în context militar prin “strategie”.
De aici și definiția de strategie militară privind mișcarea și utilizarea

50 Liddel Hart B. H., s criitor și istoric militar (1895 – 1970) , a contribuit într -o manieră decisivă la dezvoltarea
teoriilor strategice ale sec. XX. Pentru mai multe informații despre biografia sa vezi și Gen(r) Soare C.,
Gândirea militară. Personalități și opere , Antet, Prahova, 1999, pp.204 -229
51 Neologism descriind forma particulară a științei militare care decide mișcarea sau utilizarea resurselor, flotei,
armatelor unui stat -națiune, pentru un scop major.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
43 resurselor unui stat națiune sau ale unui imperiu52 atribuită termenilor
de “mare strategie”, “strategie totală” sau “s trategie națională”. Deși
marea strategie se suprapune politicii externe, reprezintă în primul
rând implicațiile militare ale politicii care sunt relevante în aceste
context.
La nivelul structurii strategiilor de securitate națională ale
țărilor53 există o serie de elemente constitutive comune care fac
posibilă analizarea comparativă a acestora. Fără a ne propune să
dezvoltăm în această parte a lucrării o astfel de analiză comparativă
(întrucât vom realiza acest demers în partea a doua a cercetării noastre
științifice) putem evidenția faptul că majoritatea strategiilor prezintă
valori și interese, mediul de securitate evidențiind amenințări, riscuri,
provocări, obiective și sarcini; căi și instrumente de implementare a
strategiei de securitate națională, str ategii sectoriale, sisteme și actori
de securitate. Evident se identifică și diferențe structurale ale
documentelor la care facem referință, acestea aducând un surplus de
originalitate și dând specificitate fiecărei țări în sine. Maniera de
dezvoltare a st rategiei, conținutul variază de la o țară la alta, funcție
de trecutul istoric și de afilierile trecute și prezente la instituții și
organizații regionale, internaționale.
Țările ajung la elaborarea strategiei de securitate națională după
o perioadă în c are politica de securitate se dezvoltă suficient și
generează un complex de documente fundamentale pe baza cărora
ulterior se construiește strategia.
Iată spre exemplu cazul Franței, care are prima Carta Albă a
Apărării în 1972, apoi în 1994 emite o Lege a Programării Militare,
pentru ca în 2006 să aprobe Carta Alba a Terorismului. Pe măsură ce
mediul de securitate s -a complicat și amenințările s -au diversificat,
țările au devenit proactive generându -și și alte documente specifice ca
reacție și protecție la aceste schimbări. Astfel Franța adaugă în 2006
seriei sale de documente oficiale „ Carta Albă a Guvernului cu privire
la securitatea internă în fața terorismului”.

52 Hough M., The concept of a national security strategy: the case of the United States and South Africa ,
Strategic Review for Southern Africa, noiembrie, 2006, p. 2.
http://findarticles.com/p/articles/mi_hb1402/is_2_28/ai_n29321108/?tag=content;col1
53 Ne referim în cadrul acestui studiu la țările UE27.

Georgeta CHIRLEȘAN

44 Anglia adoptă prima sa strategie de securitate abia în 2008, dar
încă din 1998 publică St rategic Defence Review (SDR)54. În plus,
dezvoltă începând din 1998 Carta Albă a Apărării (Defence White
Paper, 2003, 2004, 2005) și Carta Albă împotriva agresiunilor
nucleare (The Future of the UK’s Nuclear Deterrent, 2006).
Germania adoptă prima Cartă a Securității Republicii Federale
Germane în 1994 (care include și prezentarea politicii de securitate),
elaborează Ghidul Politicii de Apărare în 2003 și în 2006 Carta Albă a
Politicii Germane de Securitate. Situația nu este de loc similară în
cazul Italiei, care la nivelul anului 2004 nu deține decât Conceptul
Strategic (Defence Strategic Concept). Alături de aceste țări care au
un cuvânt de spus în arhitectura securității Europei, Spania începe prin
a adopta Carta Albă a Apără rii în 2000, trei ani mai târziu publică
Revista Apărării Strategice (2003) iar în 2004 prima Directivă a
Apărării Naționale (National Defence Directive 1/2004).
În partea Europei Centrale și de Est, Cehia, Polonia, Slovacia,
România, și Ungaria urmează exemplul țărilor occidentale și dezvoltă
și ele în timp, mai timid sau mai ferm, documente proprii de securitate
națională.
Cehia și -a dezvoltat Strategia de Securitate Națională (1999) pe
baza „Raportului asupra politicii externe a Republicii Cehe 1998 –
1999” și a Strategiei de Apărare Națională (1997). Între 2002 și 2008
elaborează trei versiuni ale Strategiei Militare.
Polonia începe cu o Cartă Albă în 2001 și finalizează Strategia
de Securitate în 2003 (pe care o reînnoiește în 2007).
Și paleta de do cumente strategice de apărare a Slovaciei este
relativ bogată: Strategii de Securitate, Militară și de Apărare (2001),
Doctrina Forțelor Armate în 2003.
Precursorii actualei Strategii de Securitate Națională a României
(2007) au fost:
 Legea siguranței naț ionale a României, nr. 51/1991;
 Legea apărării naționale a României, nr.45/1994;
 Strategia de securitate națională a României, 2001;
 Strategia militară a României, 2002, 2004;

54 Document prezentat Parlamentului în iulie1998, de către Secretarul de Stat al Apărării, George Robertson,
http://www.livreblancdefenseetsecurite.gouv.fr/IMG/pdf/sdr19 98_complete.pdf

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
45  Legea planificării apărării naționale a României, nr. 473/2004 ;
 Carta Albă a S ecurității și Apărării Naționale, 2004;
 Strategia de securitate națională a României, 199955.
Pentru a adopta Strategia de Securitate în 2004, Ungaria se
bazează pe Rezoluția 94/1998 a Adunării Naționale a Ungariei asupra
“Principiilor de bază ale politic ii de securitate și apărare a Republicii
Ungare”.
Așa cum am descris anterior, conceptul de strategie de securitate
a evoluat în timp de la abordarea clasică, în care sistemul de securitate
se baza pe forța militară datorită amenințărilor care erau prepon derent
militare, până la conceptul modern, de factură americană în care
securitatea este caracterizată de multi -dimensionalitate și globalizare.
Deși prezentate foarte succint în rândurile care urmează,
considerăm că definițiile de mai jos sprijină o înțe legere mai completă
a conceptelor de mediu de securitate și strategie de securitate :
Prin securitate națională ne referim la întregul set de măsuri și
acțiuni asumate și întreprinse de către guvernele statelor -națiuni în
asigurarea suveranității naționale a întregii populații a statului
respectiv. Aceste măsuri și acțiuni se referă la menținerea și
exercitarea pute rii naționale politice și economice, exercitarea
diplomației și a puterii militare. Conform lui Hans Morgenthau,
autorul lucrării „Politics Among Nations” , securitatea națională
reprezintă integritatea teritoriului național și a instituțiilor sale56. În
studiile de securitate trebuiesc luate în considerare și vulnerabilitățile
ca fiind rezultatul combinării riscurilor existente la adresa unei
societăți, cu capacitatea acesteia de a face față și de a supraviețui
situațiilor de urgență internă și externă57.

55 După cum declara Constantin Degeratu (consilier de stat la Președinția României) în Revist a 22 din 11 august
2006, prima î ncercare de realizare a unei strategii de securitate națională s -a înregistrat înainte de 1999, undeva
în anii 1993 -1994, prin proi ectul numit „Concepția Integrată privind Securitatea Națională a României”.
Încercare ratată, înt rucât proiectul, deși a intrat î n discuție public ă, nu a dobândit caracterul unui document
oficial.
56 Morgenthau H. J., Thompson K. W., Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace , McGraw –
Hill, Inc.; ediția a 6 -a (1 Februarie, 1985), ISBN -10: 0075544695, ISBN -13: 978 -0075544692, p. 382;
57 Moștoflei C., Sarcinschi A., Militar – nonmilitar în securitatea națională. Dilema arma tei, Editura
Universității Naționale de Apărare București, București 2004, ISBN 973 -663-142-7, p. 9;

Georgeta CHIRLEȘAN

46 Securitatea națională reprezintă așadar un domeniu larg de
adresare. Nu poate fi asimilată cu politica externă, securitatea
națională fiind o parte a acesteia.
Securitatea națională se concentrează pe conservarea
suveranității și protejarea statului (țăr ii) în fața agresiunii sau cuceririi.
Referitor la securitate, există și sunt acceptate două mari
concepții din care s -au deprins o serie de versiuni intermediare: cea
liberală și cea conservatoare.
Concepția liberală s-a dezvoltat în perioada interbeli că și a
cunoscut succesul în perioadele de acalmie și prosperitate de după
Vietnam și sfârșitul Războiului Rece. Ca alternativă la realpolitikul
considerat vinovat de izbucnirea atâtor războaie, liberalismul promite
că prosperitatea economică dublată de in stituții și practici
democratice, atât la nivel național cât și în raporturile dintre state
atenuează balanța de putere58. În versiunea sa cea mai idealistă,
liberalismul promite îndeplinirea dezideratului kantian -wilsonist al
unei păci perpetue59.
În ceea c e privește rolul armatei, liberalismul acceptă militarul ca o
necesitate, dar consideră că importanța lui este redusă cu deosebire azi
în condițiile interdependenței internaționale crescânde. Epoca
westphaliană a statelor naționale prizoniere politicii de putere este
înlocuită cu o eră post -westphaliană în care rolul armatelor este unul
asemănător unei poliții internaționale de rezolvare a crizelor
umanitare.
Concepția conservatoare (sau realistă/clasică) are la bază
filozofia lui Tucidide și Hobbes și soc iologia secolului XIX focalizată
pe statul -națiune. Fără a deține monopolul pesimismului, realismul
consideră că rațiunea umană egoistă este redată la nivelul politicii sub
forma luptei pentru putere. Realismul se întemeiază pe înțelegerea
sistemului ca fi ind guvernat de balanța de putere, în care sferele de

58 Angell N., The great illusion. A study of the of military power in nations to their economic and social
advantage , London/New York, G. P. Putnam and sons, 1911
Nye J., Keohane R., Power and interdependence , Boston/Toronto, 1977
McElroy R. , Morality In American foreign policy: the role of ethics in international affairs , Princeton University
Press, New Jersey,1992, pp. 20 -40 și passim
Griffiths M., Relații internaționale. Școli, curente, gânditori , Editura Ziua, 2003, vezi capitolul dedicat
liberalismului (pp. 97 -183).
59 Vezi Griffiths M., op.cit ., capitolul dedicat lui Alfred Zimmern, pp.175 -183

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
47 influență au rolul principal în menținerea stabilității, iar marile puteri
au o influență covârșitoare asupra evoluției60. Se apreciază că
interdependența actuală nu duce la depășirea suveranității, iar sistemul
internațional rămâne în continuare anarhic. În aceste condiții armata și
postura militarului rămân o necesitate61.
Sociologia militară, prin teoreticieni precum M. Janowitz și S.
Huntington ne oferă modele explicative pentru înțelegerea relației
inextricabile dintre societatea civilă, în ansamblul ei, și aparatul
militar. Huntington definește militarul cotemporan din perspectiva
profesionalismului său: “Professionalism distinguishes the military
officer of today from the warriors of the previous ag es62”. În lucrarea
intitulată „ The Soldier and the State” , Huntington arată pe de -o parte
că armata este o corporație diferită de restul societății iar pe de alta că
este nevoie de un control obiectiv al factorului civil. Militarul nu
trebuie să se implice în sfera politicului, din lipsa unei legitimități
democratice, limitându -se strict la aspectele tehnice legate de forțele
armate63. Dar pentru ca oamenii politici să poată judeca efectiv rolul
armatei trebuie să cunoască modul de funcționare și mentalitățile
acesteia, astfel încât să existe un bun dialog civil -militar.
Luând drept indicatori puterea militară, ideologia și gradul de
profesionalism, Huntington identifică cinci tipuri ideale de armate,
unele mai apropiate de regimurile liberale occ identale, altele de
regimurile autoritare dacă nu chiar totalitare. Astfel, Statele Unite în
perioada interbelică se caracterizau printr -o ideologie anti -militaristă,
grad slab de putere politică și un înalt profesionalism. În anii celui de –

60 Morgenthau H., Politics among nations. The struggle for power and peace , Vth ed., New York, Alfred Knopf,
1973
Gilpin R., War and change in international relations , Cambridge University Press, Cambridge, New York, 1981,
pp. 25 și 220 -235
Gilpin R. (ajutat de Gilpin J.), Economia politică a relațiilor internațio nale, Ed. Du Style, București, 1999
Vezi Griffiths M., op.cit ., capitolul dedicat realismului, pp.13 -97
Pentru o critică a neglijării de către realism a micilor puteri, vezi Miroiu A., Balanță și hegemonie , Tritonic,
București, 2005, pp. 23 -79 și passim
61 Aron R. definește sistemul anarhic drept: „ ansamblul constituit de unitățile politice care mențin relații
regulate unele cu altele și care sunt capabile de a fi implicate într -un război generalizat [..] Sistemul
internațional are o coeziune competitivă ” în Aron R., Peace and war. A theory of international relations , Covent
Garden, New York, 1966, p. 94
Buzan B. preferă termenului de anarhie sistemică formula elegantă cum că sistemul internațional are un caracter
descentralizat, centri de putere fiind ch iar unitățile componente. Vezi Buzan B., op.cit. , p.33
62 Huntington S., The Soldier and the State , The Theory and Politics of Civil -Military Relations , Vintage Books
Publishing, 1957, p. 7.
63 Huntington S., op.cit. , p. 7.

Georgeta CHIRLEȘAN

48 al doilea războ i mondial unele trăsături s -au schimbat. Dacă ideologia
anti-militaristă a rămas aceeași, puterea politică a armatei a crescut dar
gradul său de profesionalizare a scăzut ca urmare a diluării corpului de
profesioniști în masa celor proaspăt recrutați. Corp ul militar din Prusia
bismarckiană se caracteriza printr -o ideologie militaristă secondată de
o mare influență politică și un grad înalt de profesionalism.
Spre deosebire de Huntington, Morris Janowitz, celălalt părinte
al sociologiei militare opune model ului static huntingtonian unul
dinamic. Conform acestuia, armata și societatea se influențează
reciproc iar valorile corpului militar nu diferă mult de cele ale
societății ce trebuie apărată64. Militarii trec de la misiunile
convenționale, centrate pe apăra rea teritoriului și a proximității la
misiuni în zone depărtate ale lumii, jucând rolul unei poliții
internaționale (eventual sub mandat ONU)65. După părerea lui
Janowitz militarii postmoderni, constabulari se supun controlului civil
nu numai datorită unei discipline impuse de comandanți și ci grație
interio rizării unor valori liberale, asumate66.
Ca o sinteză între Huntington și Janowitz, Charles Moskos Jr.
oferă o cale explicativă mediană bazată pe modelul
Instituțional/Ocupațional67. Armată se prezintă ast fel într -un mod
dual: pe de -o parte ca o profesiune în sine, iar pe de alta ca o datorie
cetățenească. În primul caz vorbim de o vocație, o ocupație și un mod
de viață, iar în al doilea caz de un simplu stagiu instituționalizat de
statul -național. Armatele postmoderne au la baza profesionalizarea
corpului militar68.

64 Janowitz M., The Professional So ldier. A Social and Political Portrait ”, New York, The Free Press, 1960.
65 Zulean M., Militarul și societatea , Military Publishing House, Bucharest, 2008, p. 10.
66 Janowitz M., op. cit , p. 420.
67 Moskos C. Jr., From Institution to Occupation: Trends in Military Organization , in Armed Forces and Society ,
vol. 4, no. 1/1977.
68 Luttwak E. N., Toward Post -Heroic Warfare , Foreign Affairs, May/June 1995 ;
Eliot A., Cohen A., Revolution in Warfare , Foreign Affairs, March/April 1996 ;
Moskos C. C., Williams J. A., and Segal D. R., The Postmodern Military: Armed Forces After the Cold War ,
Foreign Affairs, May/June 2000 .
Moskos C. Jr, Williams J. A., Segal D. R., The Postmodern Military , Oxford University Press, 2000. Vezi mai
ales Sava I. N., Tibil Gh., Zulean M. (coord.), Armata și societatea. Culegere de texte de sociologie militară , Ed.
Info Team, Bucharest, 1998, pp. 312 -315.
Coker C., Waging war without warriors?: the changing culture of military conf lict, Lyenne Rieners Publishers
Inc., Covent Garden, London, 2002

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
49 Focalizându -ne pe cazul românesc, analistul militar Dragoslav
Popa distinge două modele: unul autoritar/totalitar, regăsibil și în
comunismul românesc, celălalt liberal, din democrațiile vestice.
Marian Zulean în schimb, a cărui taxonomie o vom urma mai
jos, deosebește trei modele de Civil -Military Cooperation (CIMIC):
a) modelul autoritar totalitar;
b) modelul occidental liberal;
c) modelul intervenționist.
A. Modelul comunist autoritar are ca trăsături „cadrul legal
confuz menit să consolideze puterile Partidului atât formal cât și
neoficial” ; „o centrare pe măsuri coercitive, brutale pentru a asigura
monopolul PCR” ; „sistem de conscripție în masă”; „lipsa practică a
vreunei societăți civile ”69.
Neavând legitimitate din cauza numărului scăzut d e membri
interbelici și adus de ocupanții sovietici, regimul comunist trebuia să
reformeze armata pentru ca această să devină un corp loial noii puteri.
După o perioadă tranzitorie, armata a fost remodelată și de –
profesionalizată prin lichidarea foștilor o fițeri regaliști și înlocuirea lor
cu un corp proaspăt de oameni fideli regimului, dar în mare parte slab
pregătiți70.
Este interesant de menționat modul cum perioada de respiro din
anii ’60 -’70 a dus la afirmarea unei noi generații de sociologi militari,
mulți dintre aceștia fiind asociați cu munca Centrului de Studii și
Cercetare a Istoriei și Teoriei Militare. Din păcate, închiderea
Facultății de Sociologie de la universitatea București în 1977 a oprit
acest avânt intelectual71.

69 Popa D., Civilian control over the military in Romania and Bulgaria 1989 -2004, in Transforming National
Armed Forces in South East Europe – From Social to the Military Challenge , 9th Workshop of the Study Group
Regional Stability in South East Europe, Vienna and Sofia, April 2005, pp. 82 -83.
70 Pentru mai multe detalii despre comunizare armatei române vezi Dr. Șperlea F., De la armata regală la
armata populară , 1944 -1958, prefață Dinu C . Giurescu, Editura Ziua, București, 2003, 335 pagini.
Deasemena o carte tributară ideologiei dar relativ folositoare: Inoan M., Lustig O., Nicolae C., Armata română
în primii ani ai revol uției și construcției socialiste , Editura Militară, București, 1975
71 Pentru ma i multe informații legate de învățământul militar românesc din perioada comunistă, a se vedea
Moldoveanu C., Ȋnvățământul militar românesc în primii ani ai comunizării țării (1948 -1955), pp.45 -60 și
Iosipescu S., Preliminarii politico -militare ale creării Centrului de Studii și Cercetări de Istorie și Teorie
Militară și reforma armatei române , pp.80 -107 în Armată și societate în România în a doua jumătate a secolului
al XX -lea și începutul secolului al XXI -lea. Modernizarea societății românești și reforma o rganismului militar ,
ISPAIM , Occasional Papers, anul VII, 2008, Nr.15

Georgeta CHIRLEȘAN

50 B. Modelul liberal/occide ntal are la bază prezumția că „forțele
armate sunt prin natura lor structuri ierarhice, nedemocratice și de
aceea trebuie aduse sub controlul civil”. Acest model are o seamă de
trăsături ca: sisteme legale de control și dialogul civil -militar, un corp
profesionist de militari care respectă statul de drept și acceptă
controlul politic, asumarea unui comportament non -partizan72.
C. Modelul intervenționist , oarecum intermediar, apare în acele
state cu regimuri politice volatile, unde armata intervine ciclic în viața
politică. În state precum cele din America Latină, Pakistan sau Turcia
armata se vede în rolul salvării națiunii de regimurile corupte sau
incompatibile cu ceea ce corpul ofițeresc consideră a fi interesul
național. Turcia este un bun exemplu în ace st sens. Democrație
seculară dar cu tentații islamice, Turcia a cunoscut mai multe lovituri
de stat după 1945 din partea armatei care se consideră garantul
valorilor seculare, kemaliste73.
Cele trei modele propuse mai sus nu epuizează realitatea
existentă a relațiilor civil -militare. După cum precizează și istoricul
american Larry L.Watts modelele sociologice create în Occident nu
merg întotdeauna pentru a descrie ce se întâmplă în Europa de Est74.
Politica de securitate națională reprezintă cadrul în care este
descris modul cum o țară asigură securitatea statului și a cetățenilor.
Se prezintă adesea sub forma unui document structurat. Un astfel de
document poate fi numit și plan, strategie, concept sau doctrină. Se
referă atât la prezent cât și la viitor, pentru că definește interesele
vitale ale națiunii și stabilește liniile de acțiune pentru a face față
amenințărilor prezente și viitoare și a gestiona evoluțiile favorabile.
Ca regulă generală, este ierarhic superioară altor politici de
securitate, cum a r fi doctrina militară, strategia de securitate națională

72 Popa D., op.cit ., p. 83.
73 Laswell H., The Garrison State , 1941, apud Zulean M., Armata si societatea în tranzitie , p. 19.
Vezi și Dains R. N., Laswell’s Garrison State reconsidered: exploring a paradigm shift i n US civil -military
relations research, Dissertation, The University of Alabama, 2004
74 Watts L., Reforming Civil -Military Relations in the Post -Communist States: Civil Control vs. Democratic
Control, Journal of Po litical & Military Sociology, Vol. 30, No. 1 (Summer 2002), 52 -53 apud Stan R.,
Romania’s experiences with defense reform since the December 1989 Revolution and the dimensions of civil –
military relations viewed as a trinity , MBA Thesis, Naval Postgraduate School, Monterey, California, 2007, p.65

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
51 etc., acestea abordând securitatea națională din perspectiva anumitor
organisme sau probleme75.
Unele state (China, Marea Britanie, Franța) nu au un singur
document privind politica de securitate na țională . ci elaborează și
Defense Papers sau White Books (care se focalizează pe apărare
națională). Există însă și state care nu publică documente de acest gen
sau nu au o politică comprehensivă în domeniu.
Importanța elaborării politicii de securitate națională este
determinată de necesitatea ca guvernul să aibă o politică clară privind
riscurile și amenințările, atât interne cât și externe.
Referindu -ne la politica de securitate națională prin prisma
utilității și necesității sale, trebuie evidențiat și faptul că ea oferă un
ghidaj al politicii de implementare în scopul unei cheltuiri adecvate a
resurselor, sprijină construirea consensului intern, dialogului
interdepartamental, profesional, politic și consolidează încrederea și
cooperarea regională ș i internațională prin transparență.
Pe parcursul cercetării noastre vom reveni adesea la utilizarea
termenilor de securitate națională și politică de securitate.
Amenințarea strategică , în accepțiune politico -militară, se referă
la un pericol potențial la adresa păcii și securității – pericol care este
esențial din punct de vedere al strategiei de apărare și militare, la
lezarea drepturilor fundamentale ale statelor sau sistemelor de
securitate. Conform lui Mitller & Sohn76, amenințarea reprezintă
atitudi nea politică a unui stat, a unui grup de state sau a unei alianțe
care sprijinite de putere militară afectează suveranitatea și integritatea
altor state. ONU77 definește amenințarea în documentele sale ca o
primejdie precisă în ceea ce privește originea, de finibilă în obiectul
său, în intensitatea sa și în finalitatea sa, care evocă o atingere
intenționată a securității.

75 Din DCAF Backgrounder 2005: “National Security Policy”, p. 1; DCAF = The Geneva Centre for the
Democratic Control of Armed Forces, www.dcaf.ch
76 Mitller & Sohn: „ 1000 Stichworte zur Bundeswehr“ , Editura Verlag, E.S., Bonn, 1997, p. 34.
77 Dictionnaire interarmees Francaise/Roumanian/Anglais de Relations Internationales et Strategiques, Editura
UNAp, 2004, p. 146 .

52
Cap.3.: ELEMENTE DE REFERINȚĂ ALE
MEDIULUI ACTUAL DE SECURITATE
REGIONALĂ ÎN EUROPA CENTRALĂ
ȘI DE EST

3.1. Strategii de securitate considerate

În ceea ce privește strategiile celor 27 de țări ale Uniunii
Europene nu se poate vorbi încă de o uniformizare sau standardizare,
în sensul că doar câteva țări au documente de securitate denumite
strategie de secu ritate , restul proiectându -și instrumentele și căile de
asigurare a securității prin documente fundamentale, oficiale, ce
poartă titlul de Cartă Albă, Concept de Securitate Națională, Strategie
Militară, Doctrină de Apărare, etc.
Țările care fac obiectul cercetării noastre științifice sunt Cehia,
Polonia, România, Slovacia și Ungaria. Bineînțeles, o analiză
riguroasă nu poate fi efectuată fără a căuta eventuale corelații dar și
asincronisme în raport cu Strategia Europeană de Securitate, asupra
căruia stu diul nostru își îndreaptă deopotrivă atenția.
Premisele în alegerea dintre țările UE27 a României, pe de o
parte și a Cehiei, Poloniei, Slovaciei și Ungariei pe de altă parte, în
vederea realizării unei analize comparative a strategiilor lor de
securitate au fost intenția științifică de a realiza o analiză comparativă,
de a poziționa România în raport cu țările din proximitatea sa – țări ce
determină mediul aferent de securitate regională, dar și faptul că suita
de țări asupra cărora ne focalizăm este cara cterizată și de alte elemente
reprezentative (vecinătatea față de grupul Vișegrad, apartenența la
zona Mării Negre, la Parteneriatul pentru Pace)78.

78 Grupul de la Visegrad a fost creat pe 15 februarie 1991 de către reprezentanții Ungariei, Cehiei, Poloniei și
Slovaciei cu rolul de a promova cooperarea regională pe diferite planuri: economic, diplomatic, cultural ș.a.m.d.
România a fost exclusă din cauz a situației tulburi din anii 1990 -1991: evenimentele de la Târgu Mureș,
Mineriadele. Pentru mai multe detalii vezi pagina Grupului de la Vișegrad:
http://www.visegradgroup.eu/main.php
Chiar dacă nu se dorește o structură în competiție cu Uniunea Europeană se dorește o voce distinctă în fața unor
state puternice ca Germania și Franța. Nu de mult a fost observată rezistența Grupului față de presiunile
energetice ale Rusiei și încercarea celor patru state de a găsi surse alternative de petrol, precum implicare în
proiectul Nabucco.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
53 Fără a realiza aici analiza comparativă propriu -zisă (acest
demers este descris într -un alt capitol al prez entei lucrări), ne
propunem în rândurile ce urmează să facem o descriere succintă a
strategiilor de securitate luate în considerare, ca bază de plecare în
cercetarea programată.

3.1.1: Strategia de Securitate a Cehiei

Documentul la care ne referim în c ontinuare poartă numele de
„Strategia de Securitate a Republicii Cehe79” și a fost adoptat în
1999.
Aceasta reprezintă a treia versiune a strategiei de securitate
națională elaborată de la stabilirea independenței Republicii Cehe,
fiind un „document fundamental al politicii ce definește amenințările
de securitate și căile de a le face față ”80. Guvernul Cehiei a decis
modernizarea strategiei anterioare de securitate în lumina schimbărilor
majore ale mediului de securitate și a poziției Republicii Cehe p e
scena internațională, în particular prin obținerea calității de membru al
Uniunii Europene.
Strategia de securitate națională actuală a avut ca precursor
„Raportul asupra politicii externe a Republicii Cehe 1998 -1999”.
Baza legislativă de elaborare și adoptare o constituie Constituția
Republicii Cehe și Actul Constituțional nr. 110/1998 referitor la
securitatea Republicii Cehe. Calitatea de membră a Republicii Cehe în
NATO, UE, ONU și OSCE se înscrie în cadrul angajamentelor
internaționale ale Cehiei.
În contextul strategiei de securitate a Cehiei termenul de
securitate este definit ca stare dezirabilă a relațiilor în care toate
riscurile sunt reduse la minim. Principiile politicii de securitate a
Cehiei sunt:

Grupul de la Vișegrad: uniți pentru a submina monopolul rusesc al petrolului și gazului , Ziarul Financiarul, 6
martie 2010 , http://www.financiarul.ro/2010/03/06/grupul -de-la-visegrad -uniti-pentru -a-submina -monopolul –
rusesc -al-petrolului -si-gazului/
Catherine McNally, New possibilities for the Visegrad Group , CSIS – Center for Strategic and International
Studies, Nov 23 2010, http://csis.org/blog/new -possibilities -visegrad -group (accesat 26 ianuarie 2011)
79 Security Strategy of the Czech Republic,
http://www.mzv.cz/wwwo/mzv/default.asp?id=24118&ido=7567&idj=2 .
80 După cum arată Primul Ministru al Cehiei în introducerea făcută cu ocazia prezentării strategiei de securitate .

Georgeta CHIRLEȘAN

54 – securitatea individului, protejarea vieții, sănătății și proprietății;
– protejarea instituțiilor statului (inclusiv a capacității lor
operaționale);
– indivizibilitatea securității (securitatea Republicii Cehe este
inseparabilă de securitatea din zona euro -atlantică și de
securitatea globală);
la care se adaugă evident respectarea principiilor ce stau la baza
statului de drept în toate domeniile, principiile Constituției țării și ale
Cartei ONU.
Strategia de Securitate a Republicii Cehe este structurată în cinci
capitole: introducere; principii ale po liticii de securitate; interesele de
securitate; mediul de securitate; strategia de promovare a intereselor;
sistemul de securitate; concluzii.

3.1.2.: Strategia de Securitate a Poloniei

Documentul la care ne referim în continuare poartă numele de
„Strategia de Securitate Națională a Republicii Polone” și a fost
adoptat în 2007.
Aceasta reprezintă a patra versiune a strategiei de securitate
națională elaborată de la ieșirea Republicii Polone din sfera Tratatului
de la Varșovia, după cele din 1992, 2000 respectiv 2003. Guvernul
Poloniei a decis modernizarea strategiei anterioare de securitate în
lumina schimbărilor majore ale mediului de securitate și a poziției
Republicii Polone pe scena internațională, în particular prin obținerea
calității de memb ru al Uniunii Europene.
La baza primei forme, cea din 1992, au stat “Asumpțiile asupra
Politicii de Securitate a Poloniei” document care a stabilit setul de
obiective strategice pe care guvernul Poloniei le -a urmat de atunci cu
consecvență.
Versiunea din 2003 vine să răspundă unor noi provocări81, cu
coordonate principale precum:

81 Klich B., The New National Security Strategy of Poland: Ready to Face the Challenges of the Twenty -First
Century , Quarterly Journal of the Pa rtnership for Peace Consortium (PfPC) of Defense Academies and Security
Studies Institutes, vol. III, no. 2, June 2004 . p. 9.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
55 – schimbarea topografiei sistemului internațional prin
„impurificarea” acestuia cu „state eșuate” sau „state -problemă”
precum și existența rețelelor teroriste transnaționale
– noi con cepte ale conflictului și războiului, marcate de
revigorarea etno -naționalismului, sărăcirea rapidă și conflicte
transfrontaliere ce conduc la stări locale de război
Calitatea de membră în NATO, UE, ONU și OSCE a Republicii
Polone se înscrie în cadrul ang ajamentelor internaționale ale acesteia
și conferă consistență și sinergie versiunii actuale, din 2007, a
strategiei naționale de securitate, subscriindu -se perfect conceptului
UE de „Europă sigură într -o lume mai bună”.
În contextul strategiei de securit ate a Poloniei termenul de
securitate este definit ca stare dezirabilă în care interesele naționale
importante sunt complet securizate. Aceste interese sunt: „garantarea
dezvoltării civilizaționale și economice”, „crearea condițiilor pentru o
creșterea un ei societăți prospere, pentru dezvoltarea științei și
tehnologiei”, „protejarea identității și patrimoniului național”,
„protejarea mediului natural”.
Țelul strategic principal al Republicii Polone este acela de a
furniza condiții sigure și benefice în care interesul național să fie
promovat prin eliminarea amenințărilor interne și externe, prin
reducerea riscurilor, prin evaluarea adecvată a provocărilor și prin
măiestria de a exploata avantajele oportunităților ce vor apărea în
viitor.
Strategia națio nală de securitate a Poloniei se dezvoltă pe
următoarele principii:
– asigurarea independenței și inviolabilității teritoriale, a
suveranității în afacerile interne, a organizării sale și a sistemului
său politic
– crearea de condiții propice pentru dezvoltare a civilizațională și
economică
– asigurarea exersării de către cetățeni a drepturilor lor
constituționale, umane și civile
– asigurarea posibilităților de dezvoltare de relații internaționale
prin asigurarea unui rol activ în apărarea intereselor naționale

Georgeta CHIRLEȘAN

56 precum și prin implementarea obligațiilor Poloniei în raport cu
partenerii internaționali
– asigurarea securității individuale a cetățenilor polonezi aflați în
străinătate, protejarea și asistarea acestora
– promovarea antreprenoriatului în ambient internațional
– protejarea patrimoniului național și spiritual precum și
asigurarea de condiții de dezvoltare pentru acesta
– protejarea mediului natural și prevenirea dezastrelor
– asigurarea accesului la informație precum și a unui potențial
R&D care să ducă la creșterea c ompetitivității economice la care
se adaugă evident respectarea principiilor ce stau la baza statului
de drept în toate domeniile, principiile Constituției țării și ale
Cartei ONU.
Strategia de Securitate a Republicii Polone este structurată în
șase capit ole: introducere; interese naționale și ținte strategice ale
Republicii Polone în aria de securitate; condiții ale securității
naționale; securitatea națională: ținte și sarcini sectoriale; sistemul
național de securitate al Republicii Polone; concluzii.
Așa precum Excelența Sa, Dl. Andrzej Towpik, Ambasadorul
Poloniei la ONU, afirma în ianuarie 200982, de mare actualitate pentru
Polonia, acum, la început de secol XXI, rămân patru mari provocări
strategice:
– continuarea lărgirii NATO;
– relația NATO – state ne -membre, în special Rusia
– dezvoltarea și integrarea relațiilor NATO – UE
– îmbunătățirea operaționalității NATO

82 Shaping National Security Policy in Poland in Post -Cold War Europe , susținere publică la Arnold A.
Saltzman Institute of War and Peace Studies asupra progreselor Poloniei spre închegarea unei noi strategii
naționale de securitate în epoca post -sovietică, 24 ianuarie 2009.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
57
3.1.3.: Strategia de Securitate a României

Documentul intitulat „Strategia de Securitate Națională a
României. România Europeană, România euro-atlantică: pentru o
viață mai bună într -o țară democratică, mai sigură și prosperă” a fost
adoptată de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării prin Hotărârea
nr. 62 din 17 aprilie 2006, și a avut ca precursori o serie de
documente strategice dintre care amintim:
 Legea Siguranței Naționale, nr. 51/1991;
 Legea apărării naționale a României, nr.45/1994;
 Strategia militară a României, 2002, 2004;
 Strategia de securitate națională a României, 2001;
 Legea planificării apărării naționale a României, nr. 473/2004 ;
 Carta Albă a Securității și Apărării Naționale, 2004;
 Strategia de securitate națională a României, 2004;
Apreciabilă ca întindere83, strategia se consideră a fi “un proiect
național realist, îndrăzneț și pragmatic” care răspunde nevoii și
obligației de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului, valorilor și intereselor naționale vitale ca baze ale existenței
statului român. Este evidențiată poziția favorabilă a României
conferită de calitatea d e membru NATO și UE vis -à-vis de
accelerarea dezvoltării economice și sociale și de contribuția la
menținerea securității regionale și globale.
În continuare documentul se referă la valorile naționale
(democrația, libertatea, egalitatea și supremația leg ii; respectul pentru
demnitatea omului, pentru drepturile și libertățile fundamentale;
identitatea națională și responsabilitatea civică; pluralismul politic;
proprietatea garantată și economia de piață; solidaritatea cu națiunile
democratice; pacea și coo perarea internațională; dialogul și
comunicarea dintre civilizații) și la interesele naționale (promovarea și
protejarea valorilor). În descrierea mediului de securitate se pleacă de

83 Strategia de Securitate Națională a României (2007) conține 39 de pagini în format A4, fiind mai vastă din
acest punct de vedere decât Strategia de Securitate americană (33 de pagini A4), Strategia de Securitate
Europeană (15 pagini A4) sau Conceptul rusesc de securitate (18 pagini A4), conform raportului de analiză
politică a Strategiei de Securitate Națională a României realizat de Institutul „Ovidiu Șincai” București, în martie
2006.

Georgeta CHIRLEȘAN

58 la caracterizarea ordinii mondiale și a dinamicii de schimbare a
mediului internațional de securitate, făcându -se referire la tendințele
de coagulare a unui nou echilibru internațional. Globalizarea, prezența
stărilor de tensiune și conflict, lichidarea comunismului ca sistem
politic în țările Europei Centrale și de Est, extin derea NATO și a UE
sunt factori care determină mediul actual de securitate.
Dacă primele strategii de securitate ale României
postdecembriste aveau o aplecare realistă și neorealistă, concentrându –
se pe amenințările convenționale, odată cu Strategia de S ecuritate
Națională 2001 ca și cu cea din 2006 se văd influențele liberalismului,
constructivismului și mai ales ale Școlii de la Copenhaga84.

3.1.4.: Strategia de Securitate a Slovaciei

Și în cazul Slovaciei, documentul are o denumire similară cu cel
al Ungariei și anume „Strategia de Securitate a Republicii Slovace”85.
Strategia de Securitate Națională a Slovaciei a fost adoptată de
Consiliul Național în 2001. Strategia actuală are ca sursă „Doctrina
militară” (1994) și documentul intitulat „Principii și scopuri de bază
ale securității naționale” adoptat în 1996.
În introducerea documentului se declară respectarea principiilor
Cartei ONU și se definește conceptul de securitate în accepțiunea
Republicii Slovace: păstrarea securității și ordinii interne, a
suveranității și integrității, a fundamentelor democratice ale țării
precum și protejarea mediului.
Mediul de securitate al Republicii Slovace depinde de mediul de
securitate global și regional (al Europei Centrale) în care globalizarea
aduce schimbări permanente ale amenințărilor și riscurilor,

84 Miroiu A., Soare S., Politica de securitate a României (1878 -2006) , în Ghica L. A., Zulean M., Politica de
Securitate națională. Concepte, instituții, procese , Polirom, București , 2007, pp.162 -167
De asemen ea cei doi autori de subcapitol consideră că strategiile de securitate adoptate de România pe parcursul
anilor ’90 erau mai degrabă declarații de principii decât documente folositoare. Autorii afirmă pe de de -o parte
că SSN din 2006 este constructivistă, iar pe de altă parte că revine la abordările realiste ale anilor ’90 unde
factorul militar era luat mai mult în considerare. Probabil că autorii, deși nu o spun explicit, doresc să sugereze
că SSN 2006, luată în anti -camera integ rării în UE și a războiului internațional contra terorismului, reflectă
această tensiune marțian -venusiană (pentru a -l utiliza pe Kagan). Astfel, documentul românesc ar avea o tentă
neoconservatoare bazată atât pe protecția teritoriului și cetățenilor cât și pe atacuri preventive menite cuplate cu
exportul de democrație (p.169)
85 Security Strategy of the Slovak Republic 2001, MERLN (the Military Education Research Library Network),
http://merln.ndu.edu/whi tepapers.html .

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
59 influențând astfel corespunzător și strategiile de securitate. Rolul și
importanța transferului de stabilitate prin extinderea NATO și prin
Parteneriatul pentru Pace (PfP) este de asemenea subliniat. De reținut
aspectul legat de formarea politicilor de apărare a Uniunii Europene,
pe care Slovacia îl înțelege ca pe un „proces complementar al
sistemului colectiv de apărare al NATO”86. Republica Slovacă nu are
încă suficiente garanții instituționale externe de securi tate
internațională care să se bazeze pe fundamentarea contractuală a unei
apărări comune. În virtutea consolidării integrării europene, Slovacia
urmărește adâncirea colaborării în cadrul grupului Vișegrad și al
Asociației Europei Centrale a Liberului Schi mb.
Strategia de Securitate Națională a Republicii Slovace prezintă
în structura sa: introducere; mediul de securitate; interese; provocări,
riscuri și amenințări ale securității; politica de securitate; concluzie.

3.1.5.: Strategia de Securitate a Ungariei 87

Aprobată în 2002, prezintă în partea de început contextul actual
de securitate al Ungariei, baza pe care Strategia de Securitate
Națională a fost construită, și conceptul integrat de elaborare al
strategiilor conexe (din domeniul militar, al legislației, economiei și
finanțelor, dezvoltării de resurse umane, protecției mediului, luptei
împotriva terorismului, etc.).
Se poate spune că strategia de securitate debutează cu o scurtă
„radiografiere” a mediului actu al de securitate al țării, arătând că
situația securității Ungariei este stabilă, iar garantul de bază al acesteia
îl reprezintă cooperarea din cadrul NATO și UE. Ungaria nu este
amenințată de vreo agresiune militară, iar riscul unui orice alt tip de
ameni nțare tradițională este de asemenea minim.
Încă din preambulul documentului se precizează că odată cu
schimbarea regimului88 Ungaria a intrat într -un proces de integrare
euro-atlantică bazat pe valori comune, democrație, respectarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

86 Vom reveni asupra semnificației acestui aspect la partea de analiză comparativă.
87 The National Security Strategy of the Republic of Hungary 2004, MERLN (the Military Education Research
Library Network), http://merln.ndu.edu/whitepapers.html .
88 Menționând ”schimbarea regimului” documentul face referire la căderea comunismului.

Georgeta CHIRLEȘAN

60 Noile provocări și amenințări vor putea fi gestionate eficient
numai prin coordonarea la nivel guvernamental a eforturilor naționale,
prin aplicarea flexibilă a capacităților și printr -o cooperare extinsă la
nivel internațion al, se precizează în document.
Pe baza Strategiei Naționale de Securitate sunt elaborate strategii
sectoriale în toate domeniile de interes, care stabilesc astfel în sens
mai larg sarcinile din domeniul securității.
Legat de istoricul generării strategie i de securitate națională, în
document se face precizarea că fundamentele politicii de securitate și
de apărare ale țării pe termen lung sunt stabilite de Rezoluția 94/1998
a Adunării Naționale a Ungariei asupra “Principiilor de bază ale
politicii de secur itate și apărare a Republicii Ungare”.
Strategia de securitate națională actuală a fost elaborată pe baza:
 Rezoluției 2144/2002 a Guvernului;
 Principiilor de bază ale politicii de securitate și apărare a
Republicii Ungare;
 Conceptului strategic al NATO 1999;
 Strategia europeană de securitate89.
Ca alcătuire, Strategia de Securitate Națională a Ungariei este
structurată în următoarele părți: valori și interese; mediul de securitate
– amenințări, riscuri, provocări; obiective și sarcini; instrumente de
implementare a Strategiei de Securitate Națională; strategii sectoriale.

3.2: Evoluția mediului de securitate în perioada de după Războiul
Rece

O dată stabilite definițiile conceptuale asupra mediului de
securitate, considerăm ca fiind necesară pentru tema noastră de
cercetare, o privire de ansamblu asupra evoluției mediului de
securitate în Europa Centrală și de Est în perioada post Război Rece.
Momentul de final al Războiului Rece, încheiat o dată cu
prăbușirea URSS și a regimurilor sovietice ale aliaților săi a deschis
calea unor profunde transformări ale sistemului internațional și a
inițiat stabilirea unei noi ordini mondiale, o ordine ce aduc e cu ea un

89 Adoptată în 2003.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
61 concept reformat de securitate și care conferă noi dimensiuni relației
dintre sfera politică și cea economică, a drepturilor omului,
preocupării pentru mediu și globalizării. La începutul perioadei
post-Război Rece, președintele George Bush pre zenta viziunea sa
asupra noii ordini90: „O nouă ordine, eliberată de sub amenințarea
terorii, mai puternică și mai sigură în căutarea dreptății și păcii, o
eră în care națiunile lumii să poată prospera, o lume în care regula
legii înlocuiește legea junglei, o lume în care națiunile își împart
responsabilitățile privind libertatea și dreptatea, o lume în care cel
puternic îl respectă pe cel slab”91.
În ceea ce privește trăsăturile sale, mediul internațional post –
Război Rece se caracterizează prin câteva ele mente definitorii:
dizolvarea Uniunii Sovietice, impunerea unilaterală a păcii,
supremația capitalismului, evidențierea unor autorit ăți regionale
crescute (MERCOSUR , GATT, ASEAN, SAARC ș.a.m.d.), păstrarea
poziției NATO ca importantă structură de putere (m ai ales în Europa),
fărâmițarea sau destrămarea unor state din Europa și Lumea a Treia
având drept catalizator naționalismul exacerbat.
Dacă este să vorbim despre raportarea NATO la stabilitatea
europeană, trebuie avut în vedere fenomenul de -securitizării care
developează un peisaj oximoronic, contrastant. Pentru Barry Buzan
de-securitizarea92 de la finele competiției bipolare s -a tradus prin
relaxarea suspiciunii reciproce și demontarea unei bune părți a
arsenalelor militare de ambele părți ale Cortinei93. În momentul

90 Mesaj adresat Congresului American, la 11 septembrie 1990.
91 Frunzeti T., Globalizarea și ordinea internațională post -războiul rece, Provocări la adresa securității și
strategiei la începutul secolului XXI, ISBN 973 -663-182-6, Editura UNAP, București, 2005, p. 12.
92 „<Desecuritization> , according to Buzan et al, refers to a process in which issues are shifted out of
emergency mode and into the normal bargaining processes of the political sphere ”, Ibryamova N. V., Security,
Borders, and the Eastern Enlargement of the European Union , Jean Monnet/Robert Schuman Paper Series, Vol.
4 No. 15, May 2004, p.6
Interview with Barry Buzan, Professor of International Relations at the London School of Economics, Foreign
Affairs and International Trade Canada, http://www.dfait -maeci.gc.ca/cip -pic/discussions/security –
securite/video/buzan.aspx?lang=eng , Barry Buzan talks security,
http://www.youtube.com/watch?v=dqdzRjSlz34&feature=related (accesat 25 ianuarie 2011)
93 Pentru a da un exemplu: în 1976 -1980 NATO avea circa 63 de divizii în Europa (27 pe flancul nordic și 39 pe
cel sudic) iar Pactul de la Varșovia 99 dintre care 48 sovietice. Aceste div izii erau conduse de circa 1,2 milioane
de oameni de partea NATO și circa 1,3 -1,5 milioane de partea Pactului de la Varșovia. Luttwak E. N., Strategy
and Politics: Collected Essays , New Brunswic k, New Jersey, Transaction Inc, 1980/1982, pp. 8 -10
Ȋn anii ’90 efectivele NATO, în oameni și echipament, s -au redus cu 40%. Ȋntre 1991 -1999 trupele americane în
Europa au scăzut de la 350.000 la 100.000. Lansford T., Tashev B., Old Europe, new Europe and the US:

Georgeta CHIRLEȘAN

62 respectiv continentul european găzduia în vestul său o uniune politico –
economică prosperă iar în est zona gri a statelor fost -totalitare
amenințate de probabilitatea autodistrugerii (războiul transnistrean,
fărâmițarea iugoslavă, mineriadele ro mânești) dau seama provocărilor
la care NATO a trebuit să răspundă. Două etape taie în două
momentul unipolar american (1990 -prezent).
Prima etapă a fost marcată de conflictele din Balcani (spațiul
fostei Iugoslavii) din anii ’90 și de măsurile adoptate în direcția
rezolvării acestora prin cooperarea dintre principalii actori europeni și
NATO. Această etapă s -a încheiat cu dezintegrarea Iugoslaviei și a
condus la crearea de noi state independente (Serbia și Muntenegru în
2006, Kosovo în 2008), care a rep rezentat atât un factor de creștere a
stabilității regiunii cât și un impuls spre cooperare pentru țările din
regiune cu statut încă fragil și instituții neconsolidate (Bosnia –
Herțegovina). De remarcat faptul că în etapa respectivă zona era
caracterizată încă de prezența unui potențial de instabilitate relativ
ridicat.
Cea de -a doua etapă a fost declanșată de atacurile teroriste de la
11 septembrie 2001, de pe teritoriul SUA, și, mai apoi, de atentatele
din Europa, de la Madrid (11 martie 2004) și Londra (7 iulie 2005).
Aceste atacuri au constituit factorii principali ce au determinat apariția
unor răspunsuri adecvate din partea factorilor decizionali europeni.
Toate aceste evenimente au demonstrat nevoia ca guvernele
europene să intensifice pe de -o part e cooperarea cu SUA iar pe de alta
să își afirme propria personalitate securitară. Ca speță, în cazul
Uniunii Europene s -a acumulat nevoia cuplării unei politici externe
coerente cu un tip de securitate la fel de coerentă.
În anii 1948 -1953 a apărut WEU: Uniunea Europeană
Occidentală, un fel de mini -NATO menit a oferi vest -europenilor un
forum pentru a face față amenințărilor comune. Odată cu crearea
NATO în aprilie 1949, WEU a rămas într -o stare de hibernare până
după 1990. Un alt cadru însărcinat cu coor donarea politicilor externe a

renegotiating transatlantic security in the Post 9/11 Era , Hampshire, England, Ashgate Publishing Company,
2005, p.xvi

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
63 fost Cooperarea Politică Europeană (CPE -1970) – cu caracter inter –
guvernamental.
În 1992 odată cu apariția Uniunii Europene ca o consecință a
Tratatului de la Maastricht, Politica Externă și de Securitate Comună
devine unul d intre cei trei piloni, alături de Comunitatea Economică
Europeană și de JAI: Justiție și Afaceri Interne. Tot în 1992 la hotelul
Petersberg de lângă Bonn se ia decizia de către WEO/UEO ca statele
europene să trimită trupe în trei tipuri de misiuni: crize (crisis
management), păstrarea păcii (peace -keeping) și peacemaking .
Ulterior, la Amsterdam în 1997 s -a hotărât ca aceste misiuni să treacă
de la WEO și să fie încorporate în Uniunea Europeană. Un an mai
târziu, la St. Malo, Jacques Chirac și Tony Blair au hotărât ca Uniunea
Europeană să dețină o capacitate de apărare proprie. După această
întrunire istorică dinamica maturizării instituționale a securității
europene ”a explodat”94:
 în iunie 1999 are loc summit -ul Consiliului European de la Köln
care a pus ba zele instituționale ale Politicii Europene de
Securitate și Apărare (PESA), prin adoptarea cadrului strategic
prin care Uniunea Europeană urma să -și dezvolte propria
componentă de securitate și apărare (vizând adaptarea
arhitecturii instituționale interne dar și exprimarea concretă a
capacității operaționale a UE în diferite teatre de operații).
 în decembrie 1999 Consiliul se întrunește în summit -ul de la
Helsinki care marchează sfârșitul unei perioade de tranziție în
viața Uniunii, de la o regiune integra tă exclusiv din punct de
vedere economic, cu o piață unică, la un organism politic care își
propune să aibă propriile inițiative de politică externă și de
securitate. Deciziile luate la Helsinki au vizat trei aspecte
principale:
(1) extinderea Uniunii Eur opene (prin acceptarea Turciei ca țară
musulmană la negocieri, invitarea unui nou grup de țări din fostul bloc
socialist să înceapă negocierile de aderare – România, Bulgaria,
Slovacia, și a două republici baltice – Letonia și Lituania);

94 Britz M. et Eriksson A., The european security and defence policy : a fourth system of european foreign
policy?, Politique européenne 3/2005 (n° 17), p. 35-62. http://www.cairn.info/revue -politique -europeenne –
2005 -3-page -35.htm (accesat 15 ianuarie 2011)
Vezi și Cameron F., An introduction to E uropean Foreign Policy , New York, Routledge, reprinted 2007

Georgeta CHIRLEȘAN

64 (2) crearea forțe i de reacție rapidă independentă de NATO;
(3) restructurarea instituțională în vederea acceptării noilor membri.
Decizia de a crea până cel mai târziu în 2003 o forță europeană
de reacție rapidă formată din 50.000 -60.000 de oameni, forță care să
fie dis locată în maximum șase luni și care să fie menținută într -o zonă
de conflict maxim un an a fost însoțită de crearea a trei noi organisme:
o comisie politică și de securitate, cu misiune permanentă, formată din
reprezentanți naționali la nivel de ambasador; o comisie militară
formată din miniștrii apărării; un stat major care să ofere expertiză
atunci când i se solicită acest lucru.
Se creau, prin aceasta, instrumente care permiteau Comunității
să-și promoveze pașnic setul comun de valori, apărându -și, în același
timp, interesele comune.
 La întrunirea NATO -UE din martie 2003 se semnează Acordul
Berlin Plus (+) prin care este permisă folosirea de către Uniunea
Europeană a resurselor NATO acolo unde NATO nu dorea să
acționeze.
Prin Tratatul de la Lisabona structura celor trei piloni este
eliminată, WEU se topește în cadrul Uniunii iar funcția de Înalt
Reprezentant pentru Politică Comună și de Securitate este preluată cea
de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de
Securitate – un veritabil ministru de externe al UE. În secondarea sa s –
a instituit un întreg serviciu diplomatic95. Funcția este actualmente
asumată de doamna baron Catherine Ashton din partea Marii
Britanii96.
Întrucât am amintit mai sus rolul NATO ca principala structură
de securitate și centrarea prioritară a cooperării UE cu NATO în
domeniul asigurării securității, considerăm necesară o analiză a
Alianței – trăsături și evoluții – prin încadrarea acesteia în mediul de
securitate post -Război Rece. În acest sens, sunt relevante următoarele
aspecte: (1) procesul de reformă și transformare al NATO; (2) noile

95 http://eeas.europa.eu/
96 Watt N., Traynor I., The Guardian, 20 November 2009, http://www.guardian.co.uk/world/2009/nov/19/lady –
cathy -ashton
José Ignacio Torreblanca , Gigantul fără dinți al diplomației europene, 29 martie 2010 ,
http://www.presseurop.eu/ro/content/article/220031 -gigantul -fara -dinti -al-diplomatiei -europene

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
65 responsabilități ale Alianței (stabilite în urma summit -urile de la
Praga, Istanbul și Riga); (3) „globaliz area” Alianței.

1. Transformarea Alianței
De la crearea sa, NATO asigură cadrul transatlantic politico –
militar de gestionare a provocărilor la adresa securității, bazele
cooperării în cadrul Alianței fiind legate de principiile Tratatului de la
Washingt on97. Dar o dată cu încheierea Războiului Rece și sfârșitul
erei bipolare, și natura amenințărilor cu care se confruntă statele
membre și modul în care NATO le abordează sunt supuse schimbării.
Astfel, NATO cunoaște un proces continuu de transformare
politică și militară, menit să consolideze atât securitatea statelor
membre ale Alianței cât și stabilitatea și prosperitatea viitoare ale
spațiului euro -atlantic în ansamblul său.
NATO necesită transformarea în vederea adaptării sale la noile
provocări, cons olidarea bazelor de cooperare cu statele partenere,
construirea legăturilor de securitate cu Rusia și Ucraina și nu în
ultimul rând pentru a putea funcționa eficient în gestionarea crizelor,
în limitarea sau stoparea răspândirii efectelor conflictelor în a fara
granițelor, în combaterea amenințărilor la stabilitate.
Statele membre și partenere ale Alianței nu doresc să accepte
politicile conflictuale și sunt decise să clădească securitatea pe baza
înțelegerii și cooperării în beneficiul generațiilor viitoa re, sprijinind
NATO să se transforme dintr -o Alianță statică (așa cum s -a manifestat
pe perioada Războiului Rece) într -o organizație politică și militară
adaptabilă.
Adiționarea de noi membri face ca NATO să fie supusă și unui
proces de continuă adaptare : creșterea numărului de membri induce
automat lărgirea sferei de interese ale Alianței dar și nevoia implicită
de a-și menține capacitatea de luare de decizii în timp real, fără ca

97 Cel mai important pasaj al tratatului este Articolul V, care declară: “Părțile convin că un atac armat împotriva
uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor
și, în consecință, sunt de acord ca, dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintr e ele, în exercitarea dreptului
la auto -apărare individuală sau colectivă recunoscut prin Articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, va sprijini
Partea sau Părțile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte Părți, a oricărei
acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate, pentru restabilirea și menținerea
securității zonei nord -atlantice” . The North Atlantic Treaty, Washington D.C. – 4 April 1949,
http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_17120.htm (accesat 6 ianuarie 2011)

Georgeta CHIRLEȘAN

66 această abilitate să -i fie afectată negativ de numărul în creștere al
decidenților.
Transformarea NATO vizează reformarea capacității sale
militare și îmbunătățirea activităților și acțiunilor, prin verificarea
compatibilității și caracterului adecvat al: structurilor de personal din
cadrul comandamentelor care să facă față nev oilor actuale;
procedurilor de luare a deciziilor, inclusiv structura comitetelor care
sprijină Consiliul NATO și Comitetul Militar al NATO; sistemelor de
alocare a resurselor NATO în acord cu obiectivele acesteia; bazele pe
care Alianța realizează planifi carea forței ei colective.
Aceste eforturi de transformare și adaptare au fost stabilite în
cadrul unui context politic extins, ce vizează lărgirea rețelei de
parteneriate către Orientul Mijlociu, Asia Centrală și alte zone,
întărirea legăturilor NATO cu alte organizații internaționale – în
primul rând cu UE și ONU, intensificarea dialogului politic între aliați
în vederea stabilirii operațiunilor actuale într -o perspectivă politică
mai largă. Tot în cadrul reformei NATO se înscrie și construirea unui
nou sediu general (a cărui finalizare a fost prevăzută pentru 2009),
care să îndeplinească condiții adecvate de acțiune și lucru pentru ceea
ce NATO va deveni, mai degrabă decât pentru ceea ce reprezintă ea
azi.
Încercând să răspundă la întrebarea “Ce fel de NATO dorește
SUA în viitorul apropiat?” , analistul John C. Hulsman susține că este
nevoie de un argument nou proactiv pentru ca NATO să poată
supraviețui și prospera în noua eră marcată de noi imperative
geopolitice și de războiul împotriva terorii / terorismului. În fața celei
mai importante provocări geopolitice de până acum, SUA nu poate
uza de o alianță în pericol de a nu fi inter -operabilă, o alianță cu
structuri de decizie greoaie și care plasează cca. 85% din capacitatea
sa totală pe un singur p ilon (SUA)98.
Hulsman argumentează de asemenea că prea des ansamblul de
preocupări legate de mecanismul forței comune de intervenție
(Combined Joint Task Force mechanism – CJTF), Politica Europeană

98 Hulsman J. C., Ph.D, A Grand Bargain With Europe: Preserving NATO For The 21st Century , The Heritage
Foundation Backgrounder Executive Summary No. 1360, April 17, 2000,
http://www.bu.edu/globalbeat/nato/Hulsman041700.html (accesat 25 ianuarie 2011)

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
67 de Securitate și Apărare (PESA), relațiile NATO – Rusia și procesul
de lărgire NATO sunt abordate separat mai degrabă decât ca părți ale
unui întreg. Dacă SUA ar admite că așteaptă ca NATO să acționeze
mai flexibil din punct de vedere politic și strategic în noul context și
să nu stânjenească SUA când acționează unilateral, atunci o nouă
agendă care să reformeze Alianța ar rezulta în mod firesc, natural. O
astfel de agendă se corelează cu obiectivele strategice europene și este
puternic ancorată în realitate.
În noua eră NATO va ajunge să se reformeze păstrând
principiile fundamentale care au definit -o (articolul V) dar și în sensul
acceptării unor noi dezvoltări strategice pentru a putea face față rolului
important pe care va trebui să îl joace în afara ariei ei de
responsabilități (cum ar fi de exemplu unele op țiuni de configurații
militare prin care să acționeze în misiuni out-of-area)99.
Ca măsuri imediate inerente pentru programul de reformă,
Alianța ar trebui să urmărească:
 abordarea selectivă a procesului de extindere NATO, prin
adiționarea numai a acelor m embri care admit că scopurile
Alianței transced dincolo de articolul V;
 introducerea și adoptarea flexibilității ca nouă doctrină
strategică;
 stabilirea de noi standarde de funcționare și acțiune care să țină
cont de faptul că multe din amenințările la se curitatea
transatlantică provin din afara Europei;
 asigurarea că membrii (vechi și noi) vor și dețin capacitatea de a
lupta colectiv, de a participa la operațiuni ale coaliției nu doar pe
continent dar și în afara lui;
 sprijinirea țărilor candidate NATO în a-și dezvolta capacitățile
de forță printr -o abordare a inter -operabilității care să vizeze
fiecare sector în parte.

99 Să nu uităm că prima strategie NATO de după 1990, cea din noiembrie 1991 de la Roma includea tezele Școlii
Copenhaga, lărgind deci accepțiunea și misiunile Alianței. Vezi textul: NATO Handbook: The Rome Summit –
November 1991 , http://www.nato.int/docu/handbook/2001/hb01030 1.htm (accesat 21 ianuarie 2011)

Georgeta CHIRLEȘAN

68 2. Noi responsabilități ale NATO
Odată cu terminarea Războiului Rece, ca reacție la modificările
survenite în mediul global de securita te Alianța și -a asumat
responsabilități suplimentare, noi sarcini fundamentale. Acestea includ
abordarea instabilității cauzate de conflictele regionale și etnice din
Europa dar deopotrivă și a amenințărilor provenind din afara spațiului
euro-atlantic, la care se adaugă nevoia de consolidare a parteneriatului
în domeniul securității cu democrațiile din Europa, Caucaz și Asia
Centrală.
Noile responsabilități asumate au devenit și mai evidente o dată
cu summit -urile de la Praga, Istanbul și Riga. Astfel, l a Praga (21 – 22
noiembrie 2002) șapte alte țări au fost invitate să adere la NATO
(Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia),
iar Alianța s -a schimbat și mai mult pentru a face față noilor provocări
de securitate ale secolului X XI, în special celei reprezentate de
terorism. S -au decis măsuri de îmbunătățire a capacității militare a
Alianței, sprijinirea membrilor NATO în Afganistan și aplicarea unui
pachet de inițiative în vederea stimulării noilor relații cu partenerii.
Summit -ul de la Istanbul din 28 – 29 iunie 2004 a consolidat
angajamentul NATO pentru construirea păcii în Afganistan și a
deschis un nou capitol de cooperare cu țările din regiunea extinsă a
Orientului Mijlociu (Acordul cu Guvernul Interimar Irakian100 pentru
acord area de asistență în antrenarea forțelor sale de securitate;
Inițiativa de Cooperare de la Istanbul).
Summit -ul de la Riga (28 – 29 noiembrie 2006) a reconfirmat
direcțiile anterioare: axarea pe priorități, operații și întărirea capacității
NATO de a co opera în mod concret cu partenerii, combinată cu o
atenție sporită și continuă pentru respectarea de către parteneri a
angajamentelor asumate și a valorilor la care au aderat odată cu
includerea în Consiliul Parteneriatului Euro -Atlantic (EAPC) și a
Parten eriatului pentru Pace (PfP). Tot atunci Bosnia -Herțegovina,
Muntenegru și Serbia au fost invitate să adere la Consiliu și PfP.
EAPC a devenit modelul și a oferit instrumentele pentru Parteneriatele

100 Ioan Mircea Pașcu arată (“ Bătălia pentru NATO”, p. 234) că la începutul anului 2004 apăruseră deja
“primele semne că “opozanții” războiului din Irak se gândeau să îngroape securea războiului, realizând că
oricât ar mai fi criticat Statele Unite pentru declanșarea operațiunilor militare, realitatea în care operam cu
toții fusese deja schimbată semnificativ și nu mai putea fi ignorată”.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
69 NATO cu țările Dialogului Mediteranean, statele din zona G olfului
participante la Inițiativa de Cooperare de la Istanbul (ICI) și din ce în
ce mai multe alte țări, inclusiv Afganistan, Pakistan și Japonia.
Consiliul Parteneriatului Euro -Atlantic oferă statelor care nu doresc să
devină membre NATO un instrument unic care le permite acestora să
contribuie la securitatea euro -atlantică, fără a -și compromite propriile
politici externe și de securitate.
Tot în cadrul Summit -ului de la Riga șefii de stat și de guvern și –
au reiterat decizia de a proteja populația, ter itoriul, infrastructura și
forțele armate împotriva consecințelor atacurilor teroriste și au
subliniat faptul că interesele de securitate ale Alianței pot fi afectate
de întreruperea fluxurilor de resurse vitale101.
Noile responsabilități asumate în cadrul acestor summit -uri au
transformat NATO dintr -o alianță statică într -un vector activ al
schimbării.
Secretarul general NATO Jaap de Hoop Scheffer declara
înaintea summit -ului de la Riga, “Dacă dorește să asigure
materializarea unei idei de ordine și secur itate în lumea zilelor
noastre, comunitatea transatlantică trebuie să accepte
responsabilitatea de a acționa acolo unde este nevoie – fie că este
vorba de prevenirea terorismului sau de furnizarea asistenței
umanitare” . Prin aceasta el sublinia transformar ea profundă suferită
de Alianță în noul mediu strategic de securitate.

3. “Globalizarea” NATO
Procesul globalizării aduce cu sine atât răspândirea valorilor
democratice, cât și perspectiva unor amenințări combinate, precum:
dezvoltarea terorismului în condițiile preexistenței conflictelor
regionale, proliferarea armelor de distrugere în masă, posibile
conlucrări între elemente fundamentaliste, colaboraționiste și
organizații criminale internaționale etc. Aceste provocări majore
pentru actuala stare a me diului de securitate pot acționa drept
catalizatori ai unor conflicte regionale.
NATO s -a adaptat continuu la mediul de securitate, fiind
„atinsă” ea însăși de o globalizare a dimensiunii și misiunii sale, prin

101 Rizea M., Enăchescu D., Neamțu -Rizea C., Infrastructuri critice, p. 53 .

Georgeta CHIRLEȘAN

70 întreprinderea unor inițiative de consolidar e a securității și stabilității
dincolo de scopul său inițial, prin crearea de instituții pentru facilitarea
dialogului, creșterii încrederii și cooperării cu foști adversari și cu alte
state europene și din afara Europei, cu țări din zona mai largă a
Medi teranei, și cu țări din afara spațiului euro -atlantic. Ca repere
importante ale globalizării NATO evidențiem:
 Crearea în 1991 a Consiliului de Cooperare Nord -Atlantică.
După ce a fost redenumit Consiliul Parteneriatului Euro –
Atlantic, acesta a devenit foru mul principal de consultări și
cooperare dintre statele membre și cele ne -membre NATO din
spațiul euro -atlantic.
 Crearea Dialogului Mediteranean (1995) cu șase state – Egipt,
Israel, Iordania, Mauritania, Maroc și Tunisia – în regiunea
extinsă a Mediteranei. Din 2000 și Algeria s -a alăturat acestui
program.
 Formalizarea cooperării bilaterale în 1997 cu Rusia și resp ectiv
Ucraina prin crearea Consiliului Permanent Comun NATO –
Rusia (înlocuit în 2002 cu Consiliul NATO -Rusia) și Comisiei
NATO -Ucraina în ideea facilitării permanentizării consultărilor
și discuțiilor în domeniul securității.
 Dezvoltarea constantă a parten eriatului NATO -Japonia, încă de
la începutul ultimului deceniu al secolului trecut. În prezent,
acest parteneriat intră într -o nouă fază în care Japonia și Alianța
caută să își asume împreună responsabilități mai mari și să se
angajeze mai activ în promova rea păcii și securității globale, mai
ales în contextul apariției organizației Shanghai Five în 1996
(China, Kazahstan, Republica Kârgâză și Tadjikistan) și al
transformării ei în Organizația de Cooperare de la Shanghai
(2001) prin adiționarea Uzbekistanul ui. Actualmente Organizația
de Cooperare Shanghai deține potențialul de a deveni unul dintre
principalii adversari atât pentru Japonia, cât și pentru NATO.

Dar cel mai relevant aspect al globalizării NATO îl constituie
preluarea misiunii de menținere a p ăcii într -o zonă de conflict
permanent aflată în afara ariei sale de responsabilitate (cazul
Afganistanului) în situația în care inițierea operațiunilor militare în

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
71 zona respectivă a fost realizată de către o alianță globală, conjunctural
creată în jurul d ipolului SUA – Marea Britanie.
În mod evident globalizarea NATO a stârnit și reacții adverse,
fiind percepută de către unii actori internaționali ca un
„expansionism” și existând temerea că NATO devine o amenințare la
adresa securității unora dintre aceșt ia (cazul Rusiei)102.

3.3.: Mediul de securitate în Europa Centrală și de Est: starea
actuală, perspective de viitor

Europa este astăzi scena unor transformări de anvergură, în urma
procesului de extindere a Uniunii Europene. Departe de a fi un proces
facil, realizarea proiectului unității europene a căpătat vigoare, mai
ales după impunerea Uniunii Europene ca organizație politico –
economică, cele mai importante progrese înregistrându -se în aceste
domenii. Însă, numai cooperarea politică și economică nu pot asigura
o comunitate viguroasă de state.
Drepturile fundamentale, democrația parlamentară sunt, de
asemenea, baze ale identității Europei de astăzi, care tinde spre o
“comunitate de valori” general acceptată, în strânsă legătură cu
identitățile naționale și regionale. Ideea unei Europe unite poate fi
viabilă numai prin cooperare. Pentru a se evita apariția fragmentării,
dezordinii și conflictului de orice fel (social, economic, politic, etnico –
religios, militar) și a se realiza o coeziune viabilă, prin co operare și
solidaritate, a căpătat contur o identitate politică, economică, juridică,
de securitate și apărare.
Comparativ cu perioadele anterioare ale istoriei europene,
Europa va traversa în prezentul proxim o perioadă caracterizată de
pace și un nivel ridicat de stabilitate. Istoria de cooperare a statelor
europene cu SUA și NATO în domeniul securității europene a avut
efecte pozitive în consolidarea păcii și a stabilității în Europa. Astăzi
securitatea europeană și euro -atlantică urmăresc aceleași prin cipii de
aplicabilitate în mediul internațional, având ca obiective apărarea
colectivă și aplicarea principiului indivizibilității securității aliate.

102 La Consiliul NATO -Rusia de la Oslo din 26 -27 aprilie 2007, Serghei Lavrov, Ministrul rus al Afacerilor
Externe a enumerat printre motivele de îngrijorare ale țării sale și globalizarea NATO.

Georgeta CHIRLEȘAN

72 Europa adoptă în 2003 Strategia Europeană de Securitate în care
susține teza că la provocările, riscuri le și amenințările la adresa
securității sale trebuie să ofere răspunsuri adaptate și exprimând
intenția de a susține o strategie pe mai multe planuri. Strategia
Europeană de Securitate identifică cinci amenințări, 1) terorismul; 2)
proliferarea armelor de distrugere în masă; 3) conflictele regionale; 4)
statele ratate; 5) crima organizată.103
Analiza evoluției fenomenului extremist -terorist pe plan
internațional relevă, din ce în ce mai mult, o tendință de intensificare a
acestuia, inclusiv folosirea violen ței ca mijloc de promovare și
impunere a unor scopuri și interese politice. Intenția de a înțelege
acest fenomen ca pe un război ascuns, nedeclarat trebuie pusă în
aplicare printr -o abordare științifică a lui, prin conceptualizarea
fenomenului terorist, pr in descifrarea semnificațiilor sale corelate cu
repere identitare, istorice, geografice, psihologice, ce definesc
organizațiile teroriste și operațiunile criminale întreprinse104.
Unele vulnerabilități și amenințări pot afecta întregul sistem
internațional, altele vizează doar nivelurile zonal și regional, însă apar
unele probleme nerezolvate precum cea a riscurilor care pot deveni
amenințări. Concepția europeană asupra securității este precizată și în
„Declarația Comună pentru Integrarea Apărării Europene 2 004”105 ce
subliniază rolul cooperării și consensului asupra responsabilităților din
cadrul structurilor NATO și UE și al unor planuri comune de
dezvoltare a capacităților necesare implementării Forței de Răspuns a
NATO și a grupărilor de luptă inter -arme al e UE.
În noua arhitectură europeană, Organizația pentru Securitate și
Cooperare în Europa (OSCE) joacă un rol din ce în ce mai important,
urmărind să realizeze următoarele obiective106:
– prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor;
– controlul armamen tului și dezarmarea;
– sporirea încrederii și a securității;
– cooperarea în plan economic, cultural, umanitar și ecologic;

103 http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf
104 Andreescu A., Radu N., Jihadul Islamic: de la „Înfrângerea Terorii” și „Războiul Sfânt” la speranța
libertății , p. 219.
105 Initiative for a Renewed Transatlantic Partnership, Joint Declaration on European Defense
Integration , August, 19, 2004.
106 Conform Actului Final de la Helsinki , 1975.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
73 – conceptualizarea unui nou model de securitate în zona sa de
responsabilitate.
Deoarece în prezent intervenția militară a statelor -națiune nu mai
este suficientă sau necesară pentru menținerea păcii și stabilității, s -a
considerat că este nevoie de o rețea de aranjamente regionale de
securitate colectivă. ONU, NATO, UE și OSCE sunt instituții
partizane unui astfel de tip de s ecuritate. Securitatea colectivă are la
bază premisa conform căreia amenințările pot apărea din interior, nu
neapărat din exterior, iar evitarea pericolului este cel puțin la fel de
critică precum răspunsul la amenințări cu capacitățile proprii. Opiniile
majorității sunt centrate pe ideea că investirea în mecanisme colective
non-statale de restabilire și menținere a securității va crea parteneri
puternici pentru state și alianțe, în această perioadă de căutări pentru
securitatea post -hegemonică.
Deși din p unct de vedere istoric și geografic Europa a fost
creuzetul în care ambele conflagrații mondiale au „dospit” și au
izbucnit precum și aria de desfășurare a nenumărate conflicte armate,
ea poate deveni un model funcțional al stabilității și securității exti nse,
durabile107. Actuala arhitectură de securitate euro -atlantică reflectă
trăsăturile esențiale ale mediului geopolitic în care se derulează:
tranziția către sistemul internațional multipolar, competiția între puteri
în spațiul euro -atlantic pentru redistr ibuirea rolurilor; adâncirea
integrării în UE; tentativele Federației Ruse de a menține statutul de
mare putere pe arena mondială și de a ocupa poziții cheie în structurile
europene de securitate. Securitatea se bazează atât pe stabilitate
politică, dar și pe cea militară, acestea fiind condiționări
complementare. Un sistem mobil de securitate europeană va putea fi
edificat doar dacă vor fi consolidate cele două componente.
Analiza riscurilor și pericolelor la adresa securității au dus la o
nouă percepție a stării de securitate și la o nouă orientare în domeniul
apărării. Atât România cât și alte țări din Europa, au înțeles că în
actualele condiții ale mediului internațional dat de complexitatea și
fluiditatea mediului politico -strategic își pot asigura sec uritatea prin
integrarea efortului propriu în acțiunile întreprinse de organizațiile
europene și euro-atlantice de securitate.

107 Duță P. D., Purcărea M. T., Cordoneanu O., Organizațiile internaționale și mediul de securitate , 2008.

Georgeta CHIRLEȘAN

74 De la începutul secolului XXI, securitatea și preocupările
statelor legate de asigurarea ei ocupă locul central în determinarea
evoluției lumii și în stabilirea noii ordini mondiale.
Mediul actual de securitate a fost consolidat prin deciziile
politici ale summit -ului NATO de la Praga (2002) și ale summit -ului
UE de la Copenhaga (2002), decizii care au vizat reevaluarea acestuia
și adaptarea la noile amenințări ale lumii actuale.
Summit -ul NATO de la București (aprilie 2008) a avut o
contribuție majoră la dezvoltarea și consolidarea mediului de
securitate, prin acumulările și rezultatele obținute. Alianța a luat
decizia de extinde re în continuare și a invitat Albania și Croația să
înceapă discuțiile de aderare. Subiectul Afganistan a fost de asemenea
abordat pe larg, 12 parteneri ai Alianței fiind convinși de către SUA
să susțină în continuare lupta împotriva terorismului. Contrib uția
summit -ului la consolidarea mediului de securitate a fost întregită și
prin organizarea la nivel de vârf a Consiliului NATO -Rusia, reuniune
care a intervenit într -un climat tensionat al relațiilor dintre Occident și
Moscova, într -un context sensibil î n Balcani, unde Kosovo și -a
declarat independența, în privința căreia nu există o susținere unanimă
nici în rândul membrilor NATO, iar Rusia, care și -a suspendat
participarea la Tratatul privind forțele convenționale în Europa ,
dorește să fie principalul a vocat al cauzei Serbiei108. Tratatul anti –
rachetă rămâne cel puțin pe termen scurt, dacă nu chiar și mediu
șurubul din pinioanele relației SUA/NATO -Rusia. Dacă pentru
administrațiile succesive, Bush Jr. și Obama scopul scutului este

108 Semnat la Paris pe 19 noiembrie 1990, Tratatul de Reducere a Armamentului din Europa avea drept părți
semnatare statele NATO și cele ale Tratatului de la Varșovia. Ulterior, CFE a fost modificat în 1999 pent ru a ține
cont de noile realităț i post -sovietice . Conform versiunii secunde, Tratatul cerea Rusiei să își retragă trupele și
armamentul din Moldova și Georgia. Rusia a semnat Tratatul dar nu și -a îndeplinit promisiunile. Drept răspuns
statele europene nu îl vor ratifica. Pe fondul extinderii NATO și UE între 2004 -2007, prin prisma
naționalismului rus renăscut, administrația Putin a hotărât retragerea țării sale din CFE. Purtătorul de cuvânt al
Kremlinului, Dimitri Peskov și ziarul Pravda au motivat ipocrizia occidentală care încearcă să prindă Rusia în
corzile unui document care i -ar stingheri securitatea. US, NATO 'disappointed' at Russian pullout of
arms treaty , War and Peace, 1 5 . 0 7 . 0 7 , http://www.warandpeace.ru/en/news/view/13228/
CFE Treaty – Time to end the hypocrisy , Pravda, 15.07.2007, http://english.pravda.ru/opinion/columnists/15 -07-
2007/94943 -cfetreaty -0/, Kremlin tears up arms pact with NATO
Luke Harding , Russia's relations with West hit a new low point , The Guardian, 15 Jul y 2007,
http://www.guardian.co.uk/world/2007/jul/15/russia.nato
Slobodan Lekic, Suspension of CFE Treaty is a 'step in the wrong direction,' NATO says , The Independent,
16 July 2007
http://www.independent.co.uk/news/world/europe/suspension -of-cfe-treaty -is-a-step-in-the-wrong -direction –
nato-says-457413.html (accesate 3 februarie 2011)

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
75 protecția aliaților contr a Iranului și regimului de la Phenian, pentru
Rusia nu este decât un alt episod dintr -un nesfârșit Drang nach Osten
al Washingtonului109.
Dintre rezultatele remarcabile ale summit -ului, care va influența
semnificativ mediul de securitate, este demn de menți onat aici și
acordul SUA cu partenerii săi din cadrul NATO asupra unui plan
privind construirea unui scut defensiv anti -rachetă în Europa de Est,
care să combine elementele americane cu cele ale NATO, cu scopul
de a asigura protecție întregii Europe, secur itate energetică, dar și
protecție față de atacurile informatice.
Mediul european de securitate reflectă complexitatea factorilor,
condițiilor și relațiilor existente la un moment dat, în plan politic,
militar, economico -social, ecologic, cultural etc., d ar el nu se prezintă
ca un tot unitar, ci evidențiază anumite particularități în funcție de
regiunea și zona geografică, suportă anumite influențe din partea
mediilor regionale și zonale de securitate, uneori chiar locale.
Unele dintre aceste influențe s unt pozitive, altele se repercutează
negativ asupra mediului actual de securitate în Europa Centrală și de
Est. În prima categorie se înscrie mediul de securitate euro -atlantic
generat de statele europene membre NATO împreună cu SUA și
Canada precum și med iul regional al Europei Occidentale, determinat
de natura și calitatea relațiilor și instituțiilor statelor Uniunii Europene.
În cea de -a doua categorie se înscriu evoluțiile din regiunea de
Sud Est a Europei, în special zona Balcanilor de Vest, dar și d in
regiunea Europei de Est și chiar a Europei Centrale. După primirea în
NATO a României, Bulgariei, Slovaciei, Sloveniei și a Țărilor Baltice,
în această zonă europeană au avut loc schimbări fundamentale din
punct de vedere al securității. Se mențin încă focare de criză în

109 Sieff M. (UPI Senior News Analyst), Why Russia Fears Ballistic Missile Defense , Spacewar, Feb 15, 2007,
http://www.spacewar.com/reports/Why_Russia_Fears_Ballistic_Missile_Defense_999.html
Luttwak E., Georgia conflict: Moscow has blown away soft power , The Telegraph, Aug 16, 2008,
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/georgia/2571274/Georgia -conflict -Moscow -has-blown –
away -soft-power.html
Missile threat shifts to Black Sea , The Diplomat, Bucharest, November 2009
http://www.thediplomat.ro/articol.php?id=554
Rozoff R., US, NATO Intensify War Games Around Russia’s Perimeter , Geopolitical Monitor, Mar 07, 2010,
http://www.geopoliticalmonitor.com/us -nato-intensify -war-games -around -russias -perimeter -1 (accesate la 3
februarie 2011)

Georgeta CHIRLEȘAN

76 Macedonia și mai ales în Serbia, ca urmare a disputei pentru statutul
regiunii Kosovo.
Realitățile mediului actual european de securitate evidențiază
sugestiv interdependențele și corelările dintre evoluțiile din mediul
intern și cel internațional. Și viitorul se pare că va fi marcat de aceleași
puternice interdependențe, prognozarea tendințelor ulterioare în
evoluția mediului global de securitate având o miză importantă în
asigurarea unui climat mondial de pace și securitate.
Analișt ii politici și experții care lucrează în domeniul studiilor
relațiilor internaționale estimează schimbări majore ale mediului de
securitate pentru următorii 15 – 20 de ani, schimbări ce vor genera o
reconfigurare dependentă de tipul, numărul și nivelul de participare al
factorilor cheie și al actorilor internaționali care vor juca un rol în
aceasta.
În decembrie 2000, National Intelligence Council – SUA publică
un raport intitulat “Global Trends 2015” asupra factorilor propulsori și
tendințelor care vor m odela lumea în 2015. În cele peste 15 luni cât
au durat cercetările în vederea elaborării acestui raport au fost
organizate peste 13 conferințe și workshop -uri cu participarea
relevantă a reprezentanților unor instituții non -guvernamentale și a
specialișt ilor din mediul academic, din sectorul privat, diverse alte
domenii (CIA, National Intelligence Council (NIC), International
Institute for Strategic Studies, London, UK, Potomac Institute,
Arlington, VA, Carnegie Endowment for International Peace,
Washingt on, DC, The National Defense University, Fort McNair,
Washington, DC, Guvernul SUA . Universitatea din Georgetown,
Maryland, etc.).
Studiul a identificat șapte actori globali și tendințe aferente care
vor modela lumea în 2015, și anume110:
(l) Dezvoltările d emografice
(2) Resursele naturale și mediul
(3) Știința și tehnologia
(4) Economia globală și globalizarea
(5) Guvernarea națională și internațională

110 National Intelligence Council's "Global Trends 2015: A Dialogue about the Future with Nongovernment
Experts" report, 2000, p. 2.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
77 (6) Natura conflictelor
(7) Rolul SUA
Raportul subliniază ideea că nici una din aceste tendințe nu va
domina global viitorul la nivelul orizontului temporal 2015, fiecare
dintre factorii identificați având niveluri diferite de impact asupra
țărilor și regiunilor. Acești factori nu neapărat se susțin sau se
consolidează reciproc, în unele cazuri ei vor acționa concurențial, cu
potențiale efecte de slăbire reciprocă.
În octombrie 2006, Agenția Europeană de Apărare (European
Defence Agency – EDA) publică și ea rezultatele unui studiu având
aceeași temă, opinând că pentru a manageria corespunzător viitorul
Europe i, al politicii sale de securitate și apărare, cunoașterea celor mai
„relevante și robuste”111 tendințe globale pentru următorii 20 de ani
(2006 – 2025), a predicțiilor demografice și economice precum și a
consecințelor estimate ale globalizării deține un gr ad crescut de
importanță. Caracteristicile contextului global viitor în care Europa va
juca, identificate de acest studiu, sunt112:
– creșterea demografică însoțită de fluctuații regionale și
îmbătrânirea populației (Orientul Mijlociu va cunoaște o creștere
a populației tinere, iar Rusia o scădere a populației sale cu 10%
până la nivelul lui 2025)113;
– globalizarea care va aduce cu ea tot mai multă diversitate, inter –
dependență, inechitate;
– scăderea resurselor energetice mondiale și creșterea dependenței
energetice a Europei de restul lumii (interesele securității
europene vor fi supuse unor provocări datorate tensiunilor din
zonele învecinate și mai depărtate, generate de diminuarea
resurselor energetice);

111 European Defence Agency, An initial long -term vision for European defence capability and capacity needs ,
2006, p. 4.
112 Ibidem, pp. 6 – 8.
113 Astfel, în 2000, conform Biroului de Recensământ al ONU vârsta medie în SUA era de 35,5 ani, comparativ
cu 37,7 de ani în Europa (inclusiv statele non -UE) și Rusia; China 30, India 23,7. Până în 2050 se estima că
tabloul demografic va fi de 39,1 ani vârsta medie în SUA; 4 9,9 în Europa; 53,1 în Japonia; 43,1 China, 38 India.
Alte date câțiva ani mai târziu prognosticau că în 2050 vârsta medie în Germania va fi 47 (astăzi 40); cea în
Franța de 45 (comparativ cu 28 astăzi); Ungaria: 40 (de la 35 astăzi). Vezi în acest sens Br zezinski Z., Marea
dilemă. A domina sau a conduce , op.cit ., pp.169 -172 și Ferguson N., Colossus. The rise and fall of the American
empire , Penguin Books, London, 2005, p.239

Georgeta CHIRLEȘAN

78 – o lume mai interdependentă și mai supusă controve rselor în ceea
ce privește operațiunile militare ne -autorizate explicit de către
ONU.
Într-un context legat de mediul de securitate viitor (2015 -2020 și
după), analiza fenomenului de -securitizării vs. re -securitizării
României aduce elemente de interes. E ste ceea ce am încercat să
facem în rândurile următoare.

A. Armata și industria de apărare
Securitizarea, acțiune la diateza reflexivă, întreține o stare de
fapt tocmai cu ajutorul acelor mijloace create pentru a răspunde la
amenințări114. De -polarizarea din Centrul și Estul european nu a
însemnat neapărat și normalizarea relațiilor dintre statele liberale și
cele postcomuniste. Dresate pentru a fi obediente Moscovei în cadrul
unui cordon sanitar împotriva NATO, ele trebuiau să joace după 1991
rolul invers . ”Metabolizarea” lor de către Occident a fost un proces cu
angoase care continuă poate și astăzi. Două au fost fazele
transformării fostelor state comuniste pe planul securității: în primul
rând demontarea vechilor structuri și mentalități moștenite de la
comunism și în al doilea rând conjugarea lor cu standardele apusene.
Pe un plan mai larg se poate vorbi și de o postmodernizare – de la
statul național, suveran, westphalian apărat de mari armate la un stat
postwestphalian cu armate noi, profesioniste, t ehnice, adepte ale
Revolution in Military Affairs – RMA115. În cazul românesc procesul
de adaptare a presupus reducerea forțelor militare și complexului
industrial pe care acestea se bizuiau și din lipsă de fonduri.
Armata română dinainte de 1989, cu un ef ectiv de circa 300 –
350.000 – 400.000 de soldați a cunoscut valuri succesive de micșorare
până la efectivul actual de circa 90.000 cadre (dintre care 75.000

114 Chiar dacă inițial funcția creează organul, ulterior organul este cel care între ține funcția sau își caută noi
funcții. Despre pericolul utilizării securității drept justificare pentru acțiuni militare, polițienești sau coercitive s –
a vorbit la capitolul dedicat securității. Vezi în acest sens și Odiorne G. S., Armata ca birocrație – Capcana
hiperactivității , pp.122 -135 în Sava I.N., Tibil Gh., Zulean M., Armata și societatea. Culegere de texte de
sociologie militară , Ed. Info -Team, București, 1998
Ȋn cazul statelor comuniste mitul cetății asediate, naționalismul ermetic, refractar a îngreunat acomodarea
opiniilor publice din statele fost comuniste cu cerințele occidentale.
115 Stan R., op.cit ., pp.54 -61

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
79 personal combatant și 15.000 personal civil afiliat Armatei)116. În
1998, în timpul administrației Con stantinescu, alături de alte
disponibilizări și din forțele militare (mai ales cele terestre) au plecat
11.000 de cadre, 94% voluntar117. Alături de subțierea corpului s -a
realizat și o reducere a numărului de efective – tancuri de la 2850 la
1375; vehiculel e blindate de la 3102 la 2100; artileria de la 3789 piese
la 1475; forțele aeriene de la 505 la 430 de avioane și elicoptere118.
Dincolo și mai presus de cifre, profesionalizarea trupei a avut drept
cerință și un proces efectiv de [re]învățare, de interioriz are a normelor
democratice, acceptării controlului parlamentar și înțelegerii tiparelor
de acțiune ale NATO.
Industria de armament a trecut și ea printr -un proces similar de
subțiere. În 1989 în industria de armament lucrau 200.000 de
persoane. În 2009 – douăzeci de ani mai târziu – numărul acestora s -a
redus la o treime: 60.000 de persoane119. Cel puțin pentru perioada
1990 -2004, precizează Gabriel Năstase și Mihai Micador, trei sunt
caracteristicile industriei de apărare românești :
1) număr insuficient d e comenzi;
2) echipamente uzate moral;

116 În 2001/2002 se considera că forțele militare românești aveau un personal de 103.000 de oameni dintre care :
59.000 infanteria ; mar ina 10.200, aviația 18.000. Infanteria avea o rezervă de 400.000 iar marina și aviația câte
30-40.000 de oameni. Armies of the world. Romania , http://topgun .rin.ru/cgi –
bin/texts.pl?category=state&mode=show&unit=6075&lng=eng,2002 , accesat la 2 ianuarie 2010. Pentru 2006
alte surse dau: infanteria de 97.200 de oameni dintre care: trupele de uscat 66.000 ; marina 7.200 iar aviația
14.000. Romania: National Secu rity, Mongbay.com, 2006,
http://www.mongabay.com/reference/new_profiles/414.html . (accesat la 2 ianuarie 2010)
Vezi și Lieutenant -Colonel Laurențiu -Cristian Dumitru, An overview of the R omanian armed forces reform
(1990-2008) , pp. 10 -18 în Monitor Strategic, Revistă de Studii de securitate și apărare , Anul IX, Nr. 3 -4/2008,
p. 10 -11
117 Zulean M., op.cit ., p.44
118 Ibidem , p.39. În 2005 anumite surse apreciază că trupele de uscat românești posedau 1258 de tancuri; 4
vehicule de re cunoaștere; 177 de vehicule blindate; 1583 de transportoare blindate; 1238 piese de artilerie; 663
tunuri anti -aeriene; 849 arme anti -tanc.
119 România își distruge industria de armament , Gândul, 23 octombrie 2007,
http://www.gandul.info/armata/romania -isi-distruge -industria -armament -965032 , (accesat 25 ianuarie 2011).
Alte surse dau 16.544 muncitori în industria de apărare în 2004, adică 17% din efectivul din 1990. Năstase G.,
Micador M., Provocări ale mileniului III: elemente ale reformei militare și reconversiei industriei de apărare ,
Societatea Sc riitorilor Militari, București, 2006, p.215. Ceea ce înseamnă fie că sursele se bat cap în cap, fie între
2006 -prezent vorbim de o redresare a industriei de apărare, fie și doar la capitolul număr de muncitori.

Georgeta CHIRLEȘAN

80 3) dezintegrarea structurilor de cercetare120 (la nivelul anului 2007 se
considera că 85% din echipamentul militar este învechit, datând din
anii ‘70)121.
În 2001 în industria de apărare funcționau 42 de agenți
economi ci. Principalul operator era CN ROMARM S.A. București în
structura căruia se aflau 6 filiale cu personalitate juridică și 16 fără
personalitate juridică. În 2004 numărul firmelor de apărare era de 38
dintre care 23 cu capital majoritar de stat, 7 sub auto ritatea
Ministerului Economiei și Comerțului și 15 firme cu capital social
privat122.

B. Percepția asupra securității: elite și societate
Dacă securi tatea o confundăm cu structurile menite să o apere,
într-un stat modern legitimitatea oricărei acțiuni este dată de opinia
publică. Din rândul ei provin elitele și tot de acea opinie publică
trebuie să țină seama într -un fel sau altul (indiferent că statul este
plural sau absolutist). Că tot s -a vorbit mai sus de tema cetății asediate
specifică propagandei ceaușiste din anii ’80, este interesant de văzut
modul cum elitele și societatea din România și -au schimbat modul de
percepere a dinamicii internaționale . Vom începe cu societatea în
ansamblul ei pentru a continua cu elitele.
Astfel, un studiu produs de Societatea Paul Lazarsfeld din Viena
în 1992 și 1996 descoperea obsesia românilor față de amenințările
externe. În 1992 publicul românesc se temea de: pe ricolul rusesc (60%
din populație), război cu o țară vecină (67%), pericolul minorităților
naționale percepute ca neloiale (60%). În 1996 relaxarea opiniei
publice era vizibilă, singura amenințare rămasă constantă la nivelul
percepției era cea a pericolulu i rusesc (55%)123.
Și mai interesante sunt rezultatele unui studiu publicat în
octombrie 2005. Intitulat Public Perceptions on Forreign Affairs in

120 Ibidem , pp. 216 -217. Vezi și Stroes cu C., Fără armament nou, România nu poate îndeplini misiunile NATO ,
25 martie 2009, http://www.financiarul.com/articol_23970/fara -arma ment -nou-romania -nu-poate -indeplini –
misiunile -nato-.html , (accesat la 25 ianuarie 2011)
121 Stan R., op.cit ., p.84
122 Ibidem , pp.220 -221
123 Zulean M., Politica de securitate națională. O agendă pentru dezvoltarea studiilor de securitate , pp. 27 -55 în
Ghica L. A., Zulean M., Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese , Polirom, București, 2007,
p. 40

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
81 Romania , studiul se bazează pe chestionare multiple adresate în
paralel opiniei publice și unui număr de 33 de figuri cheie din politica
românească (18 politicieni importanți) printre care: Președintele și
consilierii săi apropiați, Primul Ministru și corpul său de experți,
Ministrul Apărării Naționale, cel al Integrării Europene alături de șefii
serviciilor de i nformații. Eșantionul ales pentru sondarea opiniei
publice a fost de 1050 de cetățeni de peste 18 ani selectați din 18 zone
ale României. Studiul s -a desfășurat în perioada 29 august – 9
septembrie 2005124. Rezultatele au arătat atât complementarități cât și
divergențe între elitele românești și opinia publică. Atât elitele cât și
opinia publică sunt euro -atlanticiste și cred că Statele Unite și Europa
trebuie să conlucreze fără însă a -și face concurență. Ambele
eșantioane au o părere bună despre Uniunea Euro peană (60% -70%).
Cu toate acestea 51% dintre români cred că politică dusă între 1990 –
2005 a fost proastă și doar 35% bună – o contradicție, dacă ne gândim
că de la începutul anilor ’90 și mai ales după întâlnirea de la Snagov
(august 1995) drumul României a fost asumat către Occident.
Un alt contrast se găsește la capitolul amenințări la adresa
securității naționale. 67% dintre români nu cred că există cu adevărat
vreun pericol la adresa securității naționale în timp ce 21% cred că
există serioase ameninț ări – dintre acești 21%, 80% indică drept
principală amenințare terorismul. Elitele în schimb sunt mai pesimiste
decât românii de pe stradă și indică terorismul și proliferarea armelor
de distrugere în masă la principale amenințări.
Contrast vedem la nive lul cetățenilor și în ceea ce privește
participarea României la misiuni militare internaționale. Dacă elitele
sunt pro -intervenție într -o covârșitoare majoritate, doar 49% dinte
români cred acest lucru și 42% se opun. Dintre cei 49% respondenți
81% cred că trupele românești ar trebui trimise pentru hrănirea
victimelor de război; 69% pentru a preveni un război civil și 60%
pentru a apăra un stat NATO atacat (p.25).
La o întrebare adiacentă : «Sunteți de acord cu prezența militară
românească în Irak, Bosnia , Kosovo și Afganistan?» doar puțin peste
40% s -au declarata de acord (p.26)

124 Voinescu S., Dobre G., Public Perceptions on Forreign Affairs in Romania , Institute for Public Policy,
Bucharest, Octo ber 2005

Georgeta CHIRLEȘAN

82 Un răspuns interesant este oferit de români la întrebările:
« Credeți că prezența bazelor militare americane pe teritoriul
românesc are vreun impact?» și «Care credeți că este ac esta?»
(întrebare cu mai multe variante și răspuns multiplu). Mai bine de
jumătate dintre români cred că prezența bazelor militare americane are
un impact clar asupra României (p.11 și 23) care însă se traduce prin:
creșterea pericolului față de un atac st răin (61%), creșterea investițiilor
americane în România (59%), creșterea securității României; dușmanii
SUA vor deveni și dușmanii României (35%)! (p.24)
O altă întrebare, cuplată cu cele două mai sus numite se referă la
responsabilitatea/cauza instabili tății din lume. Contrastul dintre elite și
cetățeni este și mai mare. În cazul elitelor 1 din 18 decidenți au indicat
Statele Unite, cei mai mulți spunând că nicio țară nu este mai vinovată
decât alta (deci o privire sistemică a RI și nu una reducționistă) .
Publicul în schimb a indicat în proporție de 43% Statele Unite ca fiind
principalul destabilizator la adresa păcii lumii, pe locul doi statele
arabe (28%), Israelul (6%) și Rusia (1%) (p.43).
Tabloul ultimelor trei întrebări este unul contradictoriu la nivelul
opiniei publice. Vedem că românii (per ansamblu, elite și cetățeni)
cred în NATO și într -o conlucrare SUA -UE în cadrul NATO. Cu toate
acestea puțini sunt aceia ca înțeleg obligațiile ce derivă din calitatea de
membru al Alianței Atlantice. Vedem că frica unui anumit număr de
români se leagă de terorism (ceea ce ar părea să indice că românii
sprijină politica americană din anii Bush II) dar în același timp se tem
de Statele Unite ca fiind principalul destabilizator. Și mai uluitor
devine răspunsul d acă îl cuplăm cu cele două întrebări legate de
efectele prezenței militare americane pe pământ național. Cei mai
mulți respondenți se tem de posibilele atacuri și inamiciții derivate din
alianța cu Washingtonul, dar cred totodată că această alianță poate
aduce investiții străine.
Vedem așadar o opinie publică euro -atlantică, legalistă, pacifistă
care este dispusă să își secondeze elitele în drumul către Vest dar mai
mult din considerente economice (dorința de a trăi mai bine, mai
decent) decât strategice -militare! Se poate vorbi aici și de o
mentalitate de blatiști/ free-rideri : pentru românul mediu statistic se
pare că relația cu NATO și SUA înseamnă maximizarea unor câștiguri

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
83 economice. Se poate vedea aici și o incoerență morală combinată cu
un sentiment w ilsonian – Da, America destabilizează sistemul
internațional / O Americă mai ʺcuminteʺ alăturată unei Uniuni
Europene mai puternice militar este de dorit, dar în același timp, dacă
nu se poate altfel, România trebuie să fie alături de hegemonul global
și nu să se opună (bandwagoning vs balancing).

84
Cap. 4.: CONVERGENȚE, PARALELISME ȘI
DIVERGENȚE ÎN TENDINȚELE DE EVOLUȚIE
ALE SECURITĂȚII REGIONALE ÎN
EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

4.1.: România, Ungaria, Slovacia, Cehia și Polonia: despre
convergență în strategiile naționale de securitate

Plecând de la prezentările anterioare ale strategiilor de securitate
națională ale României, Ungariei, Slovaciei, Cehiei și Poloniei (este
vorba de paragraful intitulat „Strategii de securitate considerate”), am
efectuat o analiză comparativă a acestora pe două niveluri.
Analiza preliminară, care a urmărit câteva elemente
caracteristice și anume:
(a) evoluția în timp a strategiilor
(b) structur a acestora
(c) conținutul
Analiza calitativă – în care ne -am focalizat exclusiv pe
cercetarea în profunzime a conținutului strategiilor, prin prisma unor
unități de analiză ante -stabilite care să ne permită atât evidențierea
unor eventuale elemente de tran sversalitate ale celor cinci strategii dar
mai ales identificarea unor interferențe, interacțiuni și evoluții
ulterioare în cadrul mediului regional de securitate, determinate de
strategiile naționale ale țărilor analizate, și implicit de viziunile,
abordă rile și căile prin care acestea își protejează valorile și interesele
naționale în arena securității.
Nu în ultimul rând am încercat să observăm cum se corelează
aceste strategii de securitate națională cu strategia de securitate a
Uniunii Europene.
Am r edat în continuare rezultatele și constatările ambelor
niveluri de analiză.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
85
4.1.1.: Analiza preliminară

(a) Evoluția în timp a strategiilor

Am remarcat existența unor diferențe de durată până la apariția
primei strategii de securitate națională. Astf el, Ungaria a evoluat cel
mai lent: ea obține suveranitate totală în 1990 și are nevoie de trei ani
pentru a adopta documentele relevante de securitate. Slovacia devine
independentă în 1993 și la un an adoptă doctrina de apărare. Devenită
independentă odat ă cu Slovacia, Cehia deși adoptă prima strategie de
securitate abia în 1999, dezvoltă documente referitoare la securitatea
națională încă de timpuriu125.
Când se ivește oportunitatea, Polonia devine democrație
parlamentară. În mod similar cu Ungaria, are nevoie de asemenea de o
perioadă relativ mare de timp până la emiterea primei sale strategii de
securitate în 1992126. Polonia își dezvoltă ulterior Strategia națională
de Apărare în 2000 și Carta Albă a Apărării în 2001127.
Parlamentul României adoptă la ni ci doi ani de la revoluția din
decembrie 1989 Legea privind Siguranța Națională a României
(1991), în 1994 Legea Apărării Naționale128 și în 2001 prima Strategie
de Securitate Națională.
Putem vorbi și de diferența momentelor de adoptare a strategiei
de se curitate în raport cu invitația de a adera la NATO (anterior,
respectiv ulterior invitației de aderare la NATO):
 Ungaria, Cehia și Polonia sunt toate invitate să adere la NATO
în 1997. Ulterior , Ungaria adoptă Principiile de Bază ale
Politicii de Securitate și Apărare (1998), iar Cehia adoptă
Strategia de Securitate Națională (1999). Polonia se alătură
NATO în 1999, dar cu mult înainte (1992) elaborează o primă
versiune a strategiei de securitate națională.

125 Primul raport asupra situației securității Cehiei apare în 1994.
126 Prima Strategie de Securitate a Republicii Polone a fost emisă în 1992, iar versiunile ulterioare în 2000,
2003, 2007.
127 Document ce prezintă “Programul de Reconstrucție și Modernizare Tehnică a Forțelor Armate Poloneze 2001
– 2006” și includerea Poloniei în Sistemul Alianței pentru Planificarea Apărării (Alliance's Defence Planning
System).
128 Legea nr.51/1991 privind Sigu ranța României; Legea nr. 45/1994 Legea Apărării Naționale a României.

Georgeta CHIRLEȘAN

86  Slovacia adoptă strategiile de apărare și militară cu un an înainte
de a primi invitația NATO (2001) și nu le reînnoiește nici după
un an de când a obținut statutul de membru NATO.
 România primește invitația și devine membră NATO în 2004129.
La momentul aderării la NATO ea deținea deja de trei ani prima
strategie de securitate națională (adoptată în 2001), pe care o
reînnoiește ulterior în 2004 și respectiv 2007.

Am redat în tabelul de mai jos o sinteză a acestor cronologii.

Tabelul 4.1: Repere temporale ale adoptării strategiei de securitate
pentru România, Ungaria, Slovacia, Cehia și Polonia

România Ungaria Slovacia Cehia Polonia
Legea apărării
naționale a
României
(1994) Principiile de
bază ale
securității și
politica de
apărare (1998)
Doctrina de
Apărare (1994)
Doctrina
Forțelor Armate
(2003)
Strategie de
Apărare (2001,
2005) Strategie de
Apărare
Națională
(1997)
Strategie de
Apărare
Națională
(2000)

Strategie de
securitate (2001,
2004, 2007)
Strategie de
Securitate
Națională (2002,
2004)
Principii și
scopuri de bază
ale securității
naționale (1996)
Strategie de
securitate
(2001, 2005) Strategie de
Securitate
Națională
(1999, 2001,
2003, 2004)
Strategie de
Securitate
Națională
(1992, 2000,
2003, 2007)

Carta Albă a
Securității și
Apărării
Naționale
(2004) Carta Albă a
Apărării (2001)

Strategie
militară (2002,
2004) Strategie
Militară (2001)
Strategie
Militară (2002,
2004, 2008)

129 La 1 martie 2004 Secretarul General al NATO Jaap de Hoop Scheffer transmite scrisoarea oficială conținând
invitația de aderare a României la Tratat, iar la 29 martie în același an România devine membră NATO.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
87 Mergând mai departe cu diferențierile identificate, ne putem opri
și asupra diferențelor în mecanismele de adopție ale documentelor
referitoare la securitate. Se observă ușor din tabelul de mai jos, că în
timp ce în Ungaria și România atât legislativul cât și executivul au
avut la un moment dat un rol în aprobarea documentelor de securitate
funcție de tipul acestora, în cazul celorlalte trei țări, sarcina adoptării
acestor documente de referință revine strict fie legislativului, fie
executivului:

Tabelul 4.2: Mecanisme de adopție ale strategiei de securitate pentru
România, Ungaria, Slovacia, Cehia și Polonia

România Legea Apărării Naționale – adoptată de Parlament
Strategia Militară – adoptată de Guvern
Carta Albă a Securității și Apărării Naționale – adoptată
de Parlament
Strategia de securitate națională – adoptată de Parlament
Ungaria Principiile de bază ale securității și politica apărare
(1998) – adoptat de Parlament
Strategia de securitate națională 2002, 2004 – adoptată
de Guvern
Slovacia Toate documentele adoptate de legislativ
Cehia Toate documentele adoptate de executiv
Polonia Toate documentele adop tate de executiv (Consiliul de
Miniștri)

(b) Compararea structurii strategiei de securitate

Compararea structurilor strategiilor de securitate a reprezentat al
doilea nivel al analizei pe care am efectuat -o. Am redat sintetic
rezultatul comparației structurilor în tabelul de mai jos.

Georgeta CHIRLEȘAN

88
Tabelul 4.3: Structura strategiei de securitate pentru România,
Ungaria, Slovacia, Cehia și Polonia

România Ungaria Slovacia Cehia Polonia
Introducere Introducere Introducere Introducere Introducere
Principii și căi de
acțiune (în capitolul II
intitulat „Un viitor…”) – – Principii ale
politicii de
securitate –
Valori și interese
naționale (în capitolul
I intitulat
„Premisele….”) Valori și
interese Interese de
securitate Interese de
securitate Interese
naționale și
obiective
strategice
Mediul de securitate
(în capitolul I intitulat
„Premisele….”) Mediul de
securitate Mediul de
securitate Mediul de
securitate Condiții de
securitate
națională:
– oportunități
– provocări
– riscuri
Priorități Obiective și
sarcini – – Obiective și
sarcini
sectoriale
Construirea noii
identități europene și
euro-atlantice Instrumente de
implementare Politica de
securitate Strategia de
promovare a
intereselor de
securitate –
Realizarea securității
și stabilității într-o
nouă paradigmă – – – –
România vector
dinamic al securității
și prosperității în
regiunea Mării Negre – – – –
Securitatea internă – – Sistemul de
securitate Sistemul de
securitate
Reperele bunei
guvernări Strategii
sectoriale – – –
Creșterea
competitivității și a
caracterului
performant al
economiei – – – –

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
89 România Ungaria Slovacia Cehia Polonia
Modernizarea
instituțiilor cu
responsabilități în
domeniul securității
naționale – – – –
Dezvoltarea
infrastructurii – – – –
Resurse și
responsabilități – Concluzii Concluzii Concluzii

Se observă așadar elemente comune celor cinci țări analizate,
cum ar fi interesele de securitate și mediul de securitate (țările își
definesc aceste interese încă de la începutul documentului, deci putem
spune că interesele reprezintă un element comun majo r pentru toate
cele cinci țări analizate).
Există însă o manieră diferită de dezvoltare ulterioară a
documentului în cele cinci cazuri: Ungaria prezintă obiective și sarcini
și definește strategii sectoriale (acest element de structură nu se
regăsește în celelalte patru documente; Polonia prezintă obiective și
sarcini sectoriale, și vorbește despre strategii doar la nivel general, la
secțiunea de concluzii); dar reciproc, nici sistemul de securitate
prezentat în strategia Cehiei și Poloniei nu își are core spondent în
documentele celorlalte trei țări (doar în cazul României apare un
capitol dedicat securității interne).
Putem afirma că abaterea cea mai mare de la o structură
„tradițională” a unui astfel de document apare la strategia de securitate
a Români ei, care se întinde pe 11 capitole și 54 de pagini, ce au
titulaturi atipice comparativ cu cele din structura strategiilor celorlalte
țări analizate: aici se vorbește despre noua paradigmă a securității și
stabilității, despre rolul României în asigurarea securității în regiunea
Mării Negre, despre responsabilități și resurse.
Putem observa nu doar discrepanța în structurare în raport cu
celelalte strategii, dar și maniera relativ mixată în care anumite
aspecte sunt abordate, cu reluări, imixtiuni și supra puneri ce fac uneori
analiza dificilă.

Georgeta CHIRLEȘAN

90
(c) Compararea conținutului strategiei de securitate

După cum am văzut există o parte denumită aproape la fel în
cele cinci documente – mediul de securitate (în strategia României,
Ungariei, Slovaciei și Cehiei este numit exact așa, în timp ce în
strategia Poloniei are o denumire ușor diferită – „Condiții de securitate
națională” – dar tratează aceleași aspecte). Similaritatea de conținut
merge aici foarte departe, aproape până la identificare, întrucât toate
cinci documentele vorbesc aici despre amenințări și riscuri.

Astfel putem identifica o abordare comună a amenințărilor, în
document fiind prezentate și explicate pe larg în cazul fiecăreia dintre
cele cinci țări:
 terorismul;
 proliferarea armelor de distrug ere în masă;
 conflictele regionale;
 statele eșuate sau regimurile ne -democratice (cu excepția României,
unde nu se face referire la ele)
 crima organizată (cu excepția Ungariei)

În tabelul de mai jos am sintetizat amenințările așa cum sunt ele
identificat e în documentele respective, evidențiind două categorii și
anume: amenințări globale și amenințări naționale .

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
91

Tabelul 4.4: Prezentarea amenințărilor în strategiile de securitate ale României, Ungariei, Slovaciei, Cehiei și Poloniei130

GLOBALE România Ungaria Slovacia Cehia Polonia
Terorism Terorism Terorism Terorism /extremism Terorism internațional
organizat
Proliferarea armelor de
distrugere în masă Proliferarea armelor de
distrugere în masă Proliferarea armelor de
distrugere în masă Proliferarea armelor de
distrugere în masă Proliferarea armelor de
distrugere în masă
Conflicte regionale Regiuni instabile Conflicte regionale în
zone instabile Conflicte regionale Conflicte regionale și
locale (tensiuni în
Transnistria și
Caucazul de Sud,
dispute în Balcani)
– State eșuate State eșuate State eșuate State bandit (rogue
states) care nu pot să -și
controleze teritoriile
Criminalitate trans –
frontalieră organizată – Crima organizată Crima organizată Crimă organizată
internațională
Migrația ilegală Migrația ilegală Migrația necontrolată (Valuri de) Migrație
masivă Migrație ilegală (forme
organizate)
Migrația cetățenilor din
tânăra generație

–
– Serviciile speciale
străine Actorii ne -statali
(grupuri extremiste,
organizații teroriste,
etc.) – Entități non -statale
– Operațiuni armate
efectuate de grupuri
teroriste
– Organizații teroriste

130 O diferențiere netă în amenințări și provocări nu a fost întotdeauna posibilă, întrucât chiar în documentele an alizat e se foloseau adesea ambii terme ni în același context.

Georgeta CHIRLEȘAN

92

GLOBALE România Ungaria Slovacia Cehia Polonia
Amenințările
asimetrice (militare,
non-militare),
agresiunile psihologice,
informaționale sau
informatice Provocările societății
informaționale Violarea sau căderea
sistemelor
informaționale Scurgerile masive de
date strategice sau
intruziunile în
sistemele
informaționale Amenințările
asimetrice
Acte comise în cyber –
spațiu împotriva
sistemelor și rețelelor
de comunicație
Tendința de epuizare a
unor resurse vitale /
dependența de unele
resurse vitale greu
accesibile

– Resursele vitale
instabile (energie,
materii prime)

– Dependența de
proviziile de resurse
energetice (petrol și
gaz natural) ale unei
singure surse
Criminalitatea
economico -financiară Instabilitatea
economică
–
– Amenințări potențiale :
– Colapsul procesului
de integrare europeană
– Slăbirea legăturilor ce
unesc comunitatea
transatlantică
Probabilitatea în
creștere a unor
pandemii Sursele globale de
pericol: naturale,
produse de om și
medicale Dezastrele naturale și
industriale Bolile infecțioase
(pandemiile –
amenințare strategică) Amenințări de mediu:
– închiderea centralelor
nucleare învechite;
– comerțul cu materiale
fisionabile;
– depozitarea și Catastrofele naturale și
ecologice Schimbarea climatică
globală (cu risc de
dezastre naturale)

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
93

GLOBALE România Ungaria Slovacia Cehia Polonia
Catastrofele industriale
Accidentele industriale transportul materialelor
radioactive,
substanțelor chimice și
reziduurilor organice;
– închiderea
conductelor de
transport a țițeiului și
combustibililor.

NAȚIONALE
(interne)

– Crima organizată Criminalizarea
relațiilor sociale
(inclusiv xenofobie și
rasism) Crima organizată Crima organizată
– Economia ilegală Crima economică – Subdezvoltare
economică
Crima împotriva
intereselor economice
și sociale fundamentale
ale statului (crima
împotriva producerii de
bunuri, tehnologii și
servicii, etc.)
Insecuritatea socială,
sărăcia cronică,
diferențele sociale
–
–
– Probleme sociale
nerezolvate
Diferențele între
standardele de viață ale
cetățenilor
Corupția endemică
instituțională Corupția Corupția Corupția Corupția

Georgeta CHIRLEȘAN

94

GLOBALE România Ungaria Slovacia Cehia Polonia

–
–
– Debalansarea între
Nord și Sud
(economică și socială) Diferențele/ecartul
dintre diferitele regiuni
Migrația masivă – – Migrația ilegală către
țările din Nord Migrația către alte state
Nevoie de a accepta un
număr mare de
imigranți
– Drogurile – – Criminalitatea legată de
traficul de droguri
– Extremism politic și
religios – Extremism, radicalism
Deficitul democratic Provocările
demografice Dezvoltarea
demografică – Descreșterea indicelui
de creștere a populației
Îmbătrânirea populației

– – Scăderea rezervei de
stat de alimente – –
Guvernarea ineficientă – – – Transformarea
sistemului legislativ
Îmbunătățirea
infrastructurii
(modernizarea rețelei
de transport și
telecomunicație)
Nevoia de structuri
administrative mai
eficiente

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
95
Referitor la analiza conținutului celor cinci strategii de securitate
există, evident, atât asemănări cât și deosebiri.

La similarită țile pe care le -am scos în evidență la începutul
acestui paragraf, se mai poate adăuga și aceea că în toate cinci cazur ile
terorismul este considerat o amenințare majoră131, chiar „amenințare
strategică” (Ungaria). În fiecare dintre strategiile de securitate
analizate se prezintă argumentele care susțin acest lucru:
 România consideră că „terorismul internațional structurat î n
rețele transfrontaliere, în special, reprezintă cea mai gravă
amenințare la adresa vieții și libertății oamenilor, a democrației
și altor valori fundamentale pe care se întemeiază comunitatea
democratică a statelor euro -atlantice”.
 În strategia Ungariei se precizează că terorismul amenință
securitatea în regiunea euro -atlantică și contribuie la emergența
altor crize (cu cauze) politice, economice, comerciale,
migraționiste, de sănătate, etc.
 Slovacia consideră terorismul ca o amenințare majoră datorită
scopului larg și consecințelor lui asupra intereselor vitale ale
țării.
 Cehia apreciază terorismul ca amenințare majoră cu referire la
strategia asimetrică pe care atacul terorist o practică (evitarea
atacului direct și atacarea teritoriilor adversarilor a leși, de regulă
populații civile) și la combinarea cu strategii care utilizează
armele de distrugere în masă.
 Polonia recunoaște de asemenea terorismul ca amenințare
majoră, menționând că “Terorismul organizat internațional este
o amenințare la adresa Euro pei, inclusiv a Poloniei”.
Evidențiază de asemenea rolul central pe care lupta împotriva
terorismului îl deține în cadrul celor mai importante aspecte de

131 Această similaritate identificată în analiza strategiilor de securitate ale celor cinci țări analizate din Europa
Centrală și de Est este confirmată și de alte studii și cercetări, fiind prezen tă la nivel European și internațional.
Anghel Andreescu și Nicolae Radu, arată (“Organizațiile teroriste”, pag. 152) că “ Terorismul în Europa are la
bază bagajul istoric, politic, economic și social al fiecărui stat membru. Privind de la acest nivel de cu noaștere,
nu trebuie neglijat faptul că UE, ca instituție politică, este din ce în ce mai mult identificată ca un simbol,
implicând riscul de a deveni țintă pentru terorism. …Organizațiile teroriste care fac propagandă în țări terțe au
folosit și folosesc UE drept bază de recrutare de noi membri, Al -Qaida Albă fiind mai mult decât un exemplu”.

Georgeta CHIRLEȘAN

96 securitate internațională, alături de proliferarea armelor de
distrugere în masă132.
Mai mult, așa cum Ungaria menționează la provocările globale
că cele două amenințări strategice pe care le consideră sunt terorismul
și proliferarea armelor de distrugere în masă, acestea sunt menționate
tot pe primele două poziții ca importanță și de către România,
Slovac ia și Cehia. Deși Polonia începe prin a prezenta unele riscuri
naționale în strategia sa, le combină pe acestea cu amenințările și
riscurile globale, în rândul cărora terorismul este menționat ca fiind
foarte important.
De asemenea este de remarcat faptul că toate cinci țările
analizate au plasat problema conflictelor regionale / regiunilor
instabile pe poziția a treia în topul amenințărilor (după terorism și
proliferarea armelor de distrugere în masă). Acest lucru dovedește o
comunitate de vederi dar și p reocupări similare generate de
îngrijorarea comună asupra efectelor destabilizatoare pe termen lung
pe care aceste conflicte ar putea -o genera.
În ceea ce privește armele de distrugere în masă , România le
include în categoria amenințărilor grave la securi tate, pe baza unor
factori care în contextul actual se evidențiază tot mai pregnant:
accesibilitatea tot mai crescută la asemenea mijloace, perfecționarea
mijloacelor de transport la țintă, prezența unor regimuri politice și
religioase extremiste ce manife stă comportamente iresponsabile,
existența unor regiuni în afara controlului statal ce sprijină dezvoltarea
pieței negre pentru armele de distrugere în masă. Ungaria extinde
amenințarea dată de proliferarea armelor de distrugere în masă la
nivelul securită ții Europei și a regiunii euro -atlantice pe baza
modurilor ne -convenționale de utilizare a armelor de distrugere în
masă și insistă pe cooperarea cu alte state. Și în strategia de securitate
a Cehiei apare această idee, ea fiind chiar mai precis delimitată prin
identificarea zonelor cu risc crescut – Orientul Mijlociu, Asia de Sud
și de Est. Dacă Ungaria vorbește despre „moduri ne -convenționale” ,
Cehia uzează de expresia „mijloace diverse de folosire a mijloacelor
de distrugere în masă” pentru a se referi l a acest aspect. Și Slovacia se
referă la armele de distrugere în masă în cadrul prezentării mediului

132 Strategia de Securitate Națională a Poloniei, 2007, p. 6.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
97 de securitate (la punctul 4 al strategiei) chiar dacă parcă nu are aceeași
importanță în ierarhia amenințărilor și riscurilor ca la celelalte trei țări.
Polonia arată că „O îmbunătățire a relațiilor transatlantice și o
ratașare la punctele de vedere ale aliaților în ceea ce privește cele
mai importate aspecte ale securității internaționale, în particular
lupta împotriva terorismului și stoparea proliferării armelor de
distrugere în masă, constituie dezvoltări pozitive”.
Toate cinci strategiile de securitate vorbesc de conceptul de
apărare colectivă pe care îl văd ca unica posibilitatea de a
administra/gospodări contextul actual de securitate și sunt de acord că
nici una nu poate face față singură amenințărilor globale actuale din
cadrul mediului de securitate internațional (în primul rând terorism și
proliferarea armelor de distrugere în masă)133. România recunoaște
NATO ca cea mai solidă garanție de securitate din istoria sa și
consideră Alianța ca principala structură de apărare colectivă capabilă
să asigure securitatea democratică în zona euro -atlantică. România
arată că „în actualul mediu de securitate, nici un stat se poate izola
sau rămâne neutru, nu este la adăpost și nici unul nu trebuie să
rămână în afara proceselor globale”134.

Legat de diferențele identificate, vom reda în continuare câteva
dintre ele.
Dacă la Ungaria amenințările sunt defalcate în globale și interne,
în cazul Slovaciei ele sunt pre zentate în cadrul aceluiași capitol
(uneori chiar în același paragraf sunt mixate amenințări și riscuri, de
nivel internațional și național …).
În cadrul strategiei de securitate a Ungariei există un capitol larg
despre amenințări, riscuri și provocări regionale , care nu se regăsește
la Slovacia și Cehia (ele prezintă doar amenințări globale și naționale).
Polonia prezintă într -o manieră amestecată amenințările globale
și naționale, fără a face explicit o astfel de clasificare, fără a crea o
delimitare c lară între riscuri și amenințări. Provocările, amenințările și

133 Iată spre exemplu, strategia Republicii Cehe, la capitolul politica de securitate, vorbește despre „o abordare
bazată pe valoarea de necontestat a apărării colective și securității cooperative furnizate de organizațiile
internaționale și aranjamentele multilaterale”. Pentru Polonia, creșterea capabilității NATO de a -și realiza
sarcinile fundamentale – apărarea colectivă și crearea condițiilor pentru consultații între aliați în caz de
amenințare – rămâne o prioritate.
134 Strategia de securitate a României (2007), p. 11;

Georgeta CHIRLEȘAN

98 riscurile sunt prezentate doar în ultima parte a celui de -al doilea
capitol, după ce în capitolul și sub -capitolul anterior au fost arătate
interesele naționale și scopurile strategice, oportun itățile și mediul de
securitate.
România face referire la estomparea granițelor dintre
amenințările globale și regionale, externe și interne dar dedică un
întreg capitol (cap. V) securității și stabilității regionale, în care
amenințările la nivel regiona l sunt evidențiate împreună cu obiectivele
de securitate vizate de România în regiune și căile aferente de
soluționare.
Slovacia face mențiunea că se referă în prezentarea mediului ei
de securitate la riscurile și amenințările actuale cu care se confruntă , și
care, deși au grade diferite de pericol (sunt riscuri respectiv
amenințări ), dacă nu sunt luate în considerare pot genera situații de
criză care implicit ar leza interesele vitale ale țării. Nu la fel de clară
este această delimitare a riscurilor și a menințărilor în strategia de
securitate a Cehiei.
Strategia de securitate a Cehiei își definește conceptele de risc și
amenințare :
– amenințare = orice fenomen potențial dăunător intereselor Republicii
Cehe (ia în considerare numai amenințările care rezultă din acțiuni
deliberate ce pot vătăma interesele și valorile Cehiei).
– risc = o anumită probabilitate a unui eveniment care este considerat
indezirabil d.p.d.v. al motivelor de securitate (riscurilor le sunt
asociate diferite grade, pe baza analizei de risc care ia în considerare
capacitatea țării de a face față situației respective).
Definiții clare ale acestor concepte nu apar însă în cazul Ungariei,
Slovaciei sau Poloniei135. Nici România nu definește conceptul de
amenințare, deși face o enumerare a amenințărilor (iar în partea de
început a strategiei definește securitatea națională).
Doar Cehia vorbește explicit în strategia ei (la secțiunea despre
politica de securitate) despre îmbunătățirea capacității militare și
demersurile de construire a unei armate moderne, în timp ce Ungaria

135 Există o definiție mai degrabă indirectă a riscurilor în strategia Poloniei (p. 8), ca provocări rezultate din
procese interconectate de tip politic, economic, social, demografic sau de mediu care adesea depășesc granițele
statului.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
99 și Slovacia fac referiri la Strategiile Militare, iar România nu
abordează direct subiectul, menționându -l indi rect în doar două locuri:
angajare prin participare militară împotriva terorismului și realizarea
obiectivelor de securitate inclusiv prin mijloace de natură militară.
În strategia de securitate a Poloniei există o descriere detaliată a
procesului de mode rnizare și reformă a Forțelor Armate ale Republicii
(actori, metode, efecte, niveluri).
Ca o ultimă diferență, ce evidențiază România în raport cu
celelalte trei țări analizate, reamintim aici structura de conținut net
diferită a documentului de securitat e națională a acesteia. Pe lângă
elementele comune care sunt prezente la celelalte țări (valori și
interese, mediu de securitate, amenințări și riscuri) documentul
conține și părți care nu se regăsesc în celelalte strategii – cum este
tema buna/ineficiente i guvernanțe! Două pot fi explicațiile principale
pentru asemenea diferență:
1) Lipsa personalității proprii a decidenților români. Î n loc să
inoveze sau să adapteze nevoilor României, aceștia pur și simplu
imită, compilează teorii și documente occidentale. A stfel
strategia de securitate națională este un simplu act de mimesis,
de compilație .
2) A doua explicație face apel la studiile socio -psihologice. Aici
putem discuta despre reacția spiritului colectiv tradițional la
fenomenele moderne, postdecembriste. Pentr u Daniel Barbu
spațiul românesc este unul par excellence anarhic, para –
katanomic (lipsit de legi). Pentru politolog românul este o ființă
anti-aristotelică, a-politică incapabilă de a crea o societate civilă
autonomă față de stat136. Statolatrismul românilor se explică
pentru Barbu printr -o nevoie duală: că supuși românii au nevoie
de un sistem social/paternalist care să redistribuie resursele. Ca
guvernanți, statul este un artificiu ce permite acumularea de
putere și beneficii abuzive. O asemenea mentalitate nu poate
folosi instituțiile de preluare apuseană pentru a crea
democrația/res -publica137.

136 Daniel Barbu D., Bizanț contra Bizanț , Nemira, București, 2001, pp. 29 -31 și passim
137 Barbu D., Republica ab sentă. Politică și societate în România postcomunistă , Nemira, 1999, pp. 28 -29, 89 –
93, 206 -214, 244 -246, 248 -250

Georgeta CHIRLEȘAN

100 Teza lui Daniel Barbu trebuie văzută în contextul dezbaterilor
societății românești
despre corupție, ineficiență, sentimentul deficitar al dator iei la
politicieni precum și
presiunilor Uniunii Europene pentru ameliorarea corupției
(mai multe rapoarte arată
România ca fiind țara cea mai coruptă din Europa)138.
Strategia Poloniei este de asemenea un pic în afara template -ului
utilizat de celelalte trei țări – Ungaria, Slovacia și Cehia – dar deviația
standard nu e la fel de mare ca și în cazul României (este mai degrabă
doar o ordonare diferită și o dimensiune diferită a chestiunilor
abordate).

Chiar dacă nu pot fi numite diferențe, ținem totuși să evidențiem
aici unele aspecte pe care le -am numi mai degrabă particularități, și
anume referirile la problema cetățenilor proprii care trăiesc în alte țări
și moduri de management al situației. Am identificat mai pregn ant
aceste particularități în cazul Ungariei și Slovaciei.

138 Bety Blagu România, perceputa drept cea mai corupta tara din UE
HotNews.ro , Joi, 6 decembrie 2007, http://www.hotnews.ro/stiri -esential -2059297 -romania -perceputa -drept -cea-
mai-corupta -tara-din.htm :
„O treime dintre românii incluși în cercetarea sociologică consideră Parlamentul ca fiind zona cea mai coruptă,
în timp ce 17% au indicat partidele politice, 18% justiția, 13% sectorul privat, 15% funcționarii publici și
demnitarii, iar 4% presa. Ȋn plus, 69% dintre români i chestionați consideră că acțiunile guvernului actual în
lupta împotriva corupției au fost ineficiente și 20% au apreciat că sunt eficiente .” Raport Transparency:
Parlamentul cea mai corupta institutie , Alianța pentru o Românie curată, 03 Iunie 2009,
http://www.romaniacurata.ro/raport -transparency -parlamentul -cea-mai-corupta -institutie -565.htm
Verheugen G.: Romania și Bulgaria nu sunt cele mai corupte state membre UE, România Liberă, 29 Ianuarie
2010, http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/verheugen -romania -si-bulgaria -nu-sunt-cele-mai-
corupte -state-membre -ue-176080.html
Transparency International World Corruption Index (2010)
Clasament Tară CPI* 2009 CPI 2008 CPI 2007
1 Danemarca 9,3 9,3 9,3
1 Noua Zeela ndă 9,3 9,4 9,3
1 Singapore 9,3 9,3 9,2
15 Germania 7,9 8 7,9
22 Belgia 7,1 7,1 7,1
22 Statele Unite 7,1 7,1 7,3
69 România 3,7 3,8 3,8
73 Bulgaria 3,6 3,8 3,6
105 Moldova 2,9 3,3 2,9
* CPI: Country Perception Index
Sursa: http://www.guardian.co.uk/news/datablog/2010/oct/26/corruption -index -2010 -transparency -international
(accesat la 25 ianuarie 2011)

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
101 Astfel există cel puțin două referiri în strategia de securitate a
Ungariei la ungurii din afara granițelor. Una din ele este în contextul
referirii la migrația ilegală (ca amenințare globală), u nde se arată că
accentul special în cadrul politicii migraționiste este legat de
dimensiunea considerabilă a minorităților cetățenilor unguri care
trăiesc în țările vecine. Ungaria sprijină conceptul conform căruia
„ungurii care trăiesc în țările vecine tr ebuie să se bucure de forme de
auto-guvernare și autonomie care se potrivesc situației lor particulare
și drepturilor ce decurg din acestea (…) ca o comunitate și rămânând
pe teritoriile lor native”. Un aspect voalat care spune despre intențiile
lor de a prezerva caracterul statului -națiune chiar dacă ideea în sine nu
mai este de actualitate. Circa 3 milioane de unguri trăiesc în țările
învecinate Ungariei; 2 milioane în Transilvania, 600.000 în Slovacia,
350.000 – 400.000 în Voivodina (Serbia) și 160.000 – 200.000 în
Ucraina139. Ungaria a emis chiar și un Act asupra Ungurilor care
Trăiesc în Țările Vecine (actul LXII din 2001)140.
Polonia se referă de două ori în strategia sa de securitate la
problema cetățenilor polonezi care trăiesc în străinătate: o dată când
enumeră scopurile strategice, precizând că printre alte scopuri există și
acela de a se asigura că cetățenii polonezi din afara țării sunt în
siguranță, sunt protejați și beneficiază de asistență corespunzătoare. A
doua oară, în cadrul sub -capitolulu i care prezintă afacerile externe,
unde se explică faptul că politica activă a statului polonez în domeniul
securității necesită o mai mare protecție a polonezilor din afara
granițelor țării și un control mai mare al străinilor care intră pe
teritoriul Pol oniei și al spațiului Schengen.
O a doua particularitate pe care am identificat -o se referă la
atitudinea față de NATO (sau la atitudinea pro -atlanticistă):
Ungaria face referire încă din primul rând al strategiei sale la
procesul de integrare euro -atlan tică, fapt ce, după părerea noastră, îi
acordă acestuia o importanță majoră în viziunea strategică și poate fi
interpretat ca o declarație pro integrare în structurile atlantice141.

139 Binnendijk H., Simon J., noiembrie 1996 , Hungary's 'Near Abroad', Minorities Policy and Bilateral Treaties .
140 Documentul poate fi consultat la Oficiul guvernamental pentru minoritățile ungare în străinătate,
http://www.hhrf.org/htmh/en/?menuid=03
141 Este formulată clar ideea că „SUA e națiunea lider în lupta globală împotriva terorismului ” și în cadrul
Alianței NATO.

Georgeta CHIRLEȘAN

102 Pentru Polonia NATO reprezintă de asemenea „ cea mai
importantă formă de coo perare multilaterală într -o dimensiune
politică și militară a securității și un pilon de stabilitate pe
continentul European, cât și principala bază a relațiilor
transatlantice142”.
În strategia de securitate a României se dedică un întreg capitol
(cap. IV) problematicii noii identități euro -atlantice, aceasta fiind
considerată o cerință esențială pentru securitatea țării. Și pentru
România NATO reprezintă pilonul de securitate, docum entul
expunând clar hotărârea României de a sprijini Alianța, de a participa
activ la procesul decizional și de a -și îndeplini angajamentele asumate.
Pentru Slovacia, Uniunea Europeană ocupă locul al doilea fiind
plasată după NATO în contextul asigurării și dezvoltării mediului de
securitate și al asigurării stabilității pe termen lung.
Cehia declară explicit că pentru ea pilonul apărării colective este
NATO.
O altă particularitate care considerăm că merită menționată este
existența unor oportunități strategice în cazul României: lichidarea
comunismului ca sistem politic și instaurarea democrației, extinderea
NATO și a UE, deschiderea frontierelor, intensificarea fluxului de
persoane, mărfuri, servicii, capital, dezvoltarea tehnologică –
oportunități la care Ungaria, Slovacia, Cehia și Polonia nu fac referire
în strategiile lor ca factori de prosperitate și integrare în zona euro –
atlantică. Fără a -l denumi aspect strategic , Polonia menționează o
singură dată în întregul document că ar trebui să utilize ze la maxim
oportunitățile oferite de calitatea Poloniei de membru NATO și al
Uniunii Europene, cât și parteneriatul său cu Statele Unite ale
Americii.
O ultimă particularitate pe care dorim să o scoatem în evidență
este legată de apartenența a patru din cele cinci țări analizate –
Ungaria, Slovacia, Cehia și Polonia – la Grupul Vișegrad: la
prezentarea obiectivelor și sarcinilor, Ungaria arată că ea trebuie să
joace un rol activ în forurile și inițiativele de cooperare regională,
menționând Cooperarea Vi șegrad, Inițiativa Centrală Europeană,
Cadrilaterul. Referitor la securitatea sa externă, Polonia exprimă

142 Strategia de Securitate Națională a Republicii Poloniei, p. 10.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
103 intenția de a întări cooperarea în cadrul Triunghiului de la Weimar și
al Grupului Vișegrad și sprijină dezvoltarea altor instituții sub –
regionale car e contribuie la democratizarea regiunii și la o mai mare
securitate și stabilitate. Referiri explicite la grupul Vișegrad apar și în
strategiile celorlalte țări (cu excepția României).
Activitățile Grupului Vișegrad (compus din Ungaria, Polonia,
Cehia și Slovacia) vizează consolidarea stabilității în regiunea Europei
Centrale. Țările grupului percep cooperarea între ele ca pe o provocare
și succesul lui este cea mai bună dovadă a abilităților acestora de a se
integra în diferite structuri, precum UE, etc.143. În 1991 când s -a
format grupul, România a ratat aderarea la acest grup datorită
evenimentelor din 1990 (mineriadele și conflictul interetnic din Târgu
Mureș). Ulterior imaginea ei s -a redresat, deși nici aderarea promisă
pentru 2007 sau 2008 nu s -a împli nit. În iunie 2008 la Reuniunea
miniștrilor responsabili cu administrația locală și dezvoltarea
regională din statele membre ale Grupului Vișegrad și ale Bulgariei și
României, reuniune care a avut loc la Praga, țările participante
s-au angajat să elabore ze un document comun privitor la dezvoltarea
statelor membre ale Grupului Vișegrad, care să includă România și
Bulgaria și care să poată fi extins în viitor la țările vecine acestor
state144.

(d) Corelarea cu Strategia de Securitate Europeană

Există o puternică corelare în ceea ce privește amenințările. În
fapt, amenințările identificabile în documentul de strategie europeană
se regăsesc întocmai, în toate celelalte strategii analizate, chiar dacă cu
nivele diferite de importanță (care, de exemplu, sunt mai evidente în
cazul strategiilor Poloniei și României).
Este remarcabilă de asemenea, corelarea în ceea ce privește
maniera de răspuns la adresa amenințărilor în cazul Ungariei,
Slovaciei și Cehiei. Putem spune că aceste trei state analizate au

143 Grupul Vișegrad, http://www.Vișegradgroup.eu/main.php?folderID=8 58
144 Ȋn aprilie 2010 România și Bulgaria au fost invitate la reuniunea ministerială a Grupului Vișegrad de la
Varșovia pe probleme agrare și dezvoltare rurală, Meeting of Ministers of Agriculture of the Visegrad Group
countries and Bulgaria and Romania, Warszawa (PL),
http://www.visegradgroup.eu/main.php?folderID=1117&articleID=22651&ctag=articlelist&iid=1

Georgeta CHIRLEȘAN

104 răspuns uri la amenințări coerente cu strategia europeană. De remarcat
însă și nuanțele în ceea ce privește conflictele din vecinătatea imediată
(Balcani, Afganistan, etc.). Sunt de asemenea evidențiabile unele
nuanțe în abordarea unor amenințări (considerate ast fel în sânul
alianței nord -atlantice) la care Ungaria, Slovacia și Cehia răspund de o
manieră ușor diferită față de modul de răspuns al UE (vezi cazul
Iranului, al Coreii de Nord, etc.).
Nu în ultimul rând, coerența se manifestă și la nivelul
abordărilor privind noua ordine mondială, care în cazul Ungariei,
Slovaciei și Cehiei este bazată pe multilateralism efectiv. Deși Polonia
nu menționează explicit noua ordine mondială în documentul său, ea
consideră multilateralismul efectiv ca fiind soluția, opinând că
„interesele semnificative includ de asemenea […] dezvoltarea
relațiilor internaționale bazate pe […] cooperarea multilaterală
eficientă în concordanță cu scopurile și principiile stipulate în Carta
ONU”.
Având obiective strategice sinergice cu cele ale strategiei UE,
cele cinci state analizate se implică (mai timid sau mai ferm) în
proiectarea unor noi politici internaționale plecând de la conceptul
fundamental de ordine mondială bazată pe o societate internațională
puternică, cu instituții internaționa le funcționale și cu state în care
guvernează legea145. De remarcat aici, dinamismul susținut al politicii
externe maghiare în sfera relațiilor în interiorul UE, dar mai ales când
vine vorba de relațiile cu SUA, UE cu și Canada.
Putem concluziona deci că st rategiile Ungariei, Slovaciei și
Cehiei sunt profund coerente cu strategia de securitate a UE, nuanțele
apărând numai la acele componente ce nu contravin cu ideile
fundamentale ale securității UE. Nici strategia de securitate a Poloniei
nu contrazice Strat egia de Securitate Europeană, dar nivelul de
coerență nu mai este așa de evident ca și în celelalte cazuri, datorită
structurii și abordării diferite în tratarea problemelor -cheie. Un aspect
comun aparte în strategia europeană și în cea polonă îl reprezint ă

145 România arată, spre exemplu, în strategia sa de securitate, la p. 11: „Securitatea internațională tinde tot mai
mult să -și manifeste caracterul indivizibil, iar comunitatea internațională este tot mai conștientă de răspunderile
ce îi revin”.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
105 relațiile cu Rusia, ambele documente punând accent pe importanța
consolidării în viitor a acestor relații146.
Strategia de Securitate Națională a României pare însă a fi un
document controversat prin prisma opiniilor deja exprimate de experți
sau grupuri de analiză, unii dintre aceștia susținând valoarea
strategiei147 și coerența sa cu Strategia de Securitate Europeană148, alții
scoțând în evidență elemente de apropiere mai degrabă de strategia de
securitate a SUA decât de cea europeană și având o concepție ca re
necesită cel puțin ajustare dacă nu chiar rescriere149. Aici putem iniția
o discuție care ar avea șansele să fie un subiect de cercetare în sine. Î n
primul rând, războiul american contra terorii/terorismului a inspirat
răspunsul european. Strategiile și d ocumentele de securitate europene,
fie ele comunitare sau naționale sunt scrise având în vedere modelul
amer ican (mai mult sau mai puțin). Î n al doilea rând aderarea
României la NATO și UE s -a întâmplat în perioada tensiunii euro –
atlantice (personalizate c a antipatia Chirac vs Bush). Mai ales odată cu
administrația Băsescu orientarea politicii românești a fost, în anumite
momente, mai apăsat atlanticistă decât europeană150. Nu ar fi de
neglijat o introspecție în cutia de decizie de la Cotroceni pentru a
stabi li influența unor personalități cu orientare neoconservatoare

146 În strategia de securitate a UE se arată că “Ar trebui să continuăm să lucrăm în vederea unei aproprieri a
relațiilor cu Rusia, un factor major în securitatea și prosperitatea noastră” , în timp ce Polonia afirmă că ea
“recunoaște cooperarea NATO cu Rusia ca pe o arie de importanță specială și că va fi activ angajată în
promovarea acesteia. Parteneriatul cu Rusia ar trebui să ducă la o mai mare implicare a țării în cooperarea
euro-atlantic ă, și astfel să adauge o mai mare securitate și stabilitate în regiune”.
147 Constantin Degeratu, Consilier de Stat la Președinția României și membru al echipei care a lucrat la concepția
strategiei, afirma într -un interviu intitulat „Strategia de Securitate. Mod de întrebuințare” din 11 august 2006 în
„Revista 22” : „nu cred ca es te vorba de un document stufos, ci de unul elaborat, comprehensiv, ușor didacticist
poate, dar – cu siguranță – riguros si coerent, atât sub raportul opțiunilor, cât și al terminologiei”.
148 Idem 18, „Strategia de Securitate a Uniunii Europene (decembrie 20 03) a fost una din sursele noastre
principale de inspirație externă”.
149 Institutul „Ovidiu Șincai”, Analiza Strategiei de Securitate Națională a României , București, 9 martie 2006:
„…din perspectivă comparativă, strategia de securitate propusă de Admini strația Prezidențială este puternic
influențată de strategia americană, de la care a preluat tematica luptei antiteroriste și modul de abordare a
acesteia, precum și (probabil pe filieră europeană) speculația substituirii democrației cu conceptul de „bună
guvernare”. Împrumuturile din strategia UE sunt superficiale și nu afectează substanța docume ntului (lipsa de
corelare a Strategiei de Securitate Națională a României cu concepția UE ar putea crea probleme României în
procesul integrării ei europene.)”.
150 Ghinea C., Pe culmile enervării cu Traian Ungureanu , HotNews,
31 octombrie 2006, http://www.hotnews.ro/stiri -arhiva -1146540 -culmile -enervarii -traian -ungureanu.htm
Kazakhstan sets foot in the EU , Archive for August, 2007, http://www.transatlanticpolitics.com/2007/08/
Vișan G., Voci critice la Politica externă a lui Traian Băsescu , Revista 22, 25/08/2009,
http://politicaex.wordpress.com/2009/08/25/voci -critice -la-politica -externa -a-lui-traian -basescu/
Buckley N., Interview transcript: Traian Basescu , president of Romania , Financial Times, December 13, 2010,

Georgeta CHIRLEȘAN

106 (Vladimir Tismăneanu, consilierul prezidențial Cătălin Avramescu
ș.a.m.d)151.
O critică asemănătoare a fost adusă și recentei Carte Albe a
Cehiei care trebuie să fie aprobată în primăvara lui 201 1152.
Totuși, o analiză directă, pe text, ca cea pe care am realizat -o,
fără a căuta interpretări ascunse sau indirecte, scoate în evidență
elemente care nu contrapun Strategia de Securitate Națională a
României (SSN -RO) contextului european de securitate a l Strategiei
de Securitate Europeană (SSE). Ambele documente sunt în acord
asupra următoarelor aspecte:
– nici un stat nu poate aborda problematica de securitate într -o manieră
individuală;
– terorismul, armele de distrugere în masă, conflictele regionale ,
statele eșuate și crima organizată constituie amenințări cheie;
– nici una dintre noile amenințări nu este pur militară, o combinație de
instrumente și căi de rezolvare constituind soluția optimă.
– securitatea și stabilitatea regională sunt gândite ca f iind
complementare în contextul unei noi paradigme, politicile de bună
vecinătate jucând un rol primordial în asigurarea acestora.
Fără a vrea să intrăm prea mult în detalii, trebuie să menționăm
totuși în acest punct al analizei noastre faptul că, în cee a ce privește
sinergia sau coerența strategiilor de securitate națională ale țărilor
europene cu strategia europeană, elementele de congruență si
dimpotrivă cele antagonice (întrucât ne gândim aici și la posibilitatea
existenței unor astfel de elemente în alte strategii naționale, care nu
fac obiectul atenției acestui studiu) sunt inevitabil supuse unei
dinamici firești de transformare. Aceasta întrucât atât strategia UE cât
și cele naționale sunt revizuite și îmbunătățite periodic, în încercarea

151 Nu știm să existe o lucrare românească despre neoconservatorism sau influența acestuia în spațiul național.
Deocamdată sunt doar polemici între diferiți intelectuali. Pentru mai multe referințe vezi: Gottfried P., Neocons
on the Danube , Taki -s Magazine, April 29, 2009, http://takimag.com/article/neocons_on_the_danube/
Platon M., Comisarul Tismăneanu se întoarce , mai 4, 2009 , http://culianu.wordpress.com/2009/05/04/comisarul –
tismaneanu -se-intoarce -mircea -platon/
A incetat din viata Irving Kristol, fon datorul neoconservatorismului
http://tismaneanu.wordpress.com/2009/09/18/a -incetat -din-viata -irving -kristol -parintele -neoconser vatorismului –
rip/
152 Contiguglia C., Czech military strategy looks toward U.S. Critics: Vondra overlooks EU defense cooperation,
The Prague Post, September 8, 2010,
http://www.praguepost.com/news/5641 -czech -military -strategy -looks -toward -u-s-.html (accesat 28 ianuarie
2011)

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
107 de a se ad apta cât mai bine mediului de securitate aflat în continuă
evoluție. Și iată că dacă strategiile de securitate națională se modifică
în medie cam o dată la 2 -3 ani (reamintim cazul României, care după
adoptarea strategiei din 2001 a emis versiunile ulterio are în 2004 și
2007, sau al Ungariei – cu strategia de securitate din 2002 reînnoită în
2004, al Cehiei 1999, 2001, 2003, 2004 etc.) și legat de revizuirea
Strategiei de Securitate Europeană au fost emise de către experți opinii
conform cărora aceasta ar t rebui regândită.
În primăvara anului 2009, Pawel Świeboda – președinte al
demosEUROPA – Centre for European Strategy153, opina pentru
rescrierea strategiei europene de securitate:
„Există aspecte importante de securitate care sunt noi și cărora
revizuirea din 2003 a Strategiei de Securitate Europeană nu li se
adresează complet, și care astfel aduc în fața UE cinci motive de a
realiza o revizuire generală mai temeinică”(trad. autorului)154.
În justificarea ideii sale, Świeboda prezintă pe larg cele cinci
motive. El pledează însă și pentru recunoașterea calităților pe care
actuala variantă a strategiei le -a avut la momentul lansării și pe baza
cărora ea a reușit să îndeplinească o funcție utilă în cei cinci ani de
aplicare: a ajutat la relaxarea tensiunilor ge nerate în Uniune de
războiul din Irak și a inițiat construirea unei noi culturi strategice în
UE prin stimularea la reflecție a statelor membre asupra intereselor
politicii externe comune. Swieboda nu poate fi însă de acord cu cei
care consideră inutilă pă strarea neschimbată a acestei variante a SSE,
reamintind că însăși analiza implementării SSE și a deciziilor de
consolidare a Politicii de Securitate și Apărare efectuată de către
Înaltul Reprezentant al UE pentru PESC, domnul Javier Solana,
evidențiază do ar îmbunătățiri graduale în textul existent.
Plecând în analiza sa de la premiza că amendarea sau rescrierea
unui document strategic se face întotdeauna funcție de oportunitatea
politică a momentului și încercând să răspundă la întrebarea „cum ar
arăta strategia europeană dacă ar fi scrisă azi, ar fi ea marcată de
diferențe substanțiale față de cea din 2003?”, analistul sugerează că

153 Centru de reflecție ș i de dezbateri asupra princi palelor probleme ale Europei, bazat la Varșovia .
154 Swieboda P., “Five good reasons for rewriting Europe’s security strategy”, Europe’s World, no.11, 2009, pp.
50-55.

Georgeta CHIRLEȘAN

108 actualmente există cel puțin cinci motive solide care să ne determine
să gândim că o revizuire a strategiei europene de sec uritate este
necesară.
Primul motiv ar fi „scenariul de amenințări” schimbat cu care
ne confruntam la ora actuală precum și contextul internațional alterat
în care operează strategia europeană de securitate.
Al doilea motiv îl constituie dorința de a fa ce SSE mai reactivă
și de a îmbunătăți sincronizarea intervențiilor UE.
În al treilea rând, o nouă SSE ar trebui să permită UE să își
clasifice prioritățile astfel încât să își poată angaja mai bine resursele
limitate.
Al patrulea argument se referă la aceea că o SSE revizuită ar
oferi UE oportunitatea de a reconsidera modul în care tratează
multilateralismul, întrucât acesta ar trebui să reprezinte un instrument
al politicii și nu un scop în sine.
Al cincilea motiv se materializează în nevoia Europei de a-și
consolida capacitatea operațională în lumina experiențelor recente și
de a explora modalitatea de a construi capacități comune ale țărilor
UE (joint capacities) .
Relevanța tuturor celor cinci motive este evidentă, dar poate mai
pregnant atrag ate nția ultimele trei.
Pawel Swieboda insistă asupra ideii de mai bună prioritizare a
intereselor de securitate și scoate în evidență lipsa de coerență a SSE
actuale în ceea ce privește tiparul angajamentelor în afara spațiului
european. Argumentele se baze ază pe cele 20 de operațiuni de
management al crizei pe care UE le -a lansat până acum, cele mai
multe dintre ele de mică anvergura (9 dintre acestea au implicat mai
puțin de 100 de persoane, iar 5 au fost efectuate în Republica
Democrată Congo). Stabilirea priorităților prezintă o relevanță
crescută în zilele noastre. În vechea SSE se vorbește într -o manieră
mai degrabă generală despre preocuparea echivalentă asupra
amenințărilor distante și apropiate155, se fac referiri la construirea
securității în zonele din vecinătatea noastră156 și la „cercurile” de

155 European Security Strategy, 2003, p. 6.
156 Idem 22, p. 7.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
109 prieteni157. Tocmai de aceea se impune ca în rescrierea SSE abordarea
să fie mult mai specifică referitor la nivelul de angajare în țările vecine
și de asemenea să fie clar stipulat faptul că UE va interveni num ai
atunci când acțiunile ei pot avea un impact tangibil, eficient.
Angajamentele UE ar trebui aprobate numai în cazurile în care
ONU sau organizațiile locale sunt incapabile de a interveni, întrucât
utilizarea în asemenea situații a grupurilor regionale t rebuie să fie
prioritară dat fiind faptul că acestea cunosc mult mai bine situația din
teren.
Într-o nouă SSE accentul în relația cu multilateralismul efectiv ar
trebui mutat către considerarea acestuia drept un mijloc, un instrument
și nu ca un scop în sine. În noua SSE ar trebui mai degrabă dezvoltat
un model de multilateralism pe care UE vrea să îl promoveze pe viitor
și prezentat modul în care ar trebui reformată guvernarea
internațională în vederea atingerii rezultatelor așteptate. O posibilă
cale d e realizare a acestui deziderat ar putea fi probabil transformarea
unor instituții internaționale în instituții mai inclusive și a sistemului
actual de guvernare globală într -un sistem mai cuprinzător și mai
eficient decât sunt acestea astăzi.
Pawel Swieb oda susține că cel mai important motiv pentru
regândirea SSE ar fi necesitatea de îmbunătățire a capacității
operaționale a UE, atât la nivel militar cât și civil.
El menționează decizia mai recentă a Consiliului de a stabili ținte
pentru misiunile civile și operațiunile militare, opinând că aceste
reprezintă o dezvoltare binevenită în acest sens, dar consideră că mai
sunt încă pași concreți de realizat în vederea unui progres real,
tangibil.
Un alt aspect cheie pe care o nouă strategie europeană ar trebu i
să îl releve este acela al obiectivelor UE în relația sa cu NATO: o mai
mare coerență în SSE, sprijinită și pe elemente ale Tratatului
Lisabona.
Deși menționat la finalul listei lui Swieboda de „reînnoiri” ale
SSE, controlul armamentului este considerat de către acesta ca având
o importanță stringentă, poate și datorită faptului că a fost lăsat
oarecum în afara principalelor categorii de amenințări și capabilități,

157 Idem 22, p. 7.

Georgeta CHIRLEȘAN

110 dar mai ales pentru că după Războiul Rece acest cadru al controlului
armamentelor nu a fos t adaptat la contextul actual generat de recentele
dezvoltări mondiale (retragerea SUA din Tratatul privind Rachetele
Anti-Balistice în 2002, expirarea în decembrie 2009 a Tratatului
START I de reducere a armamentelor). Toate acestea impun după
părerea sa, lansarea unui nou program de dezarmare care să vizeze
reducerea numărului de focoase nucleare desfășurate precum și un
mecanism de verificare mai simplu.
Ideea de ansamblu este că noilor aspecte de securitate trebuie să
ne adresăm printr -o strategie rele vantă, care să ofere un impuls politic
puternic în vederea consolidării angajamentelor de securitate
europene.

4.1.2.: Observații asupra analizei comparative preliminare

Cele cinci state asupra cărora am efectuat analiza preliminară
prezentată în paginile de mai sus au strategii de securitate caracterizate
de elemente comune dar și divergente.
Numitorul comun care le conferă caracteristica de grup distinct
este dat de vi ziunea lor asupra ordinii internaționale preferate.
Această viziune comună asupra ordinii internaționale poate fi
descrisă astfel:
– legislația internațională trebuie să reflecte schimbările în
caracterul amenințărilor la securitate, să fie adaptată la noil e
schimbări;
– rolul Consiliului de Securitate al ONU este văzut ca important
dar nu ca primordial sau major (Ungaria: îl consideră ca având
„responsabilitate primară, dar nu exclusivă ”, Slovacia și
România nu menționează Consiliul de Securitate ONU, Cehia î l
vede ca pe un organism „ al cărui mandat ar trebui atins în caz
de acțiuni coercitive ” și Polonia este invariabil în favoarea
consolidării rolului jucat de Consiliul de Securitate al ONU în
sfera păcii și securității internaționale);

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
111 – NATO este considerat cel mai important garant al securității în
toate cele cinci strategii158.
Deși am văzut că există și diferențe în cele cinci strategii, nu se
poate afirma că acestea sunt radicale, ele ținând mai degrabă de
ierarhizarea elementelor conținute în document și de maniera de
formulare.

În concluzie, luând în calcul atât punctele comune cât și cele în
care cele cinci strategii diverg, putem aprecia că în mod fundamental
cele cinci documente reflectă aceeași viziune generală asupra
conceptului de securitate, cu accente soft sau hard funcție de
elementele de context regional.
Pentru a oferi și o imagine mai plastică a acestei concluzii
referitoare la rezultatele analizei preliminare, dorim să promovăm un
model grafic, pe care l -am denumit „modelul atomic” al celo r cinci
strategii de securitate. De ce „atomic” ? Pentru că cele cinci strategii,
profund coerente cu cea europeană, alcătuiesc un tot prin
caracteristicile fundamentale care sunt comune așa cum am evidențiat
în cadrul analizei preliminare, dar în același t imp „construcția” în
sine prezintă o structură internă asemănătoare celei atomice, în care
părțile sub -atomice sunt distincte, evidențiabile precum nucleonii și
electronii.
În cadrul acestui model, putem astfel identifica un nucleu format
din SSE în jurul căruia gravitează pe orbitali apropiați trei strategii de

158 Considerând SUA ca principalul pilon al NATO, ne punem firesc întrebarea, dacă nu cumva acest rezultat al
analizei noastre reprezintă o schimbare majoră de opinie în ceea ce privește chestiunea legitimității SUA între
americani și europeni, a vederilor lo r diferite asupra „ordinii mondiale” ? Robert Kagan face prezumția ( ”Despre
paradis și putere: America și Europa în noua ordine mondială”, pp. 89 – 91) că […] că „majoritatea
europenilor au ajuns să pună la îndoială legitimitatea puterii americane și calita tea de lider global a
americanilor” . America, pentru prima oară de la cel de -al Doilea Război Mondial, suferă de o criză de
legitimitate internațională ”. (Afirmația lui Kagan trebuie privită de la o anumită depărtare. Ideea că legitimitatea
internațională a Americii este pusă sub semnul întrebării de abia după anii ’90 sau 2000 este simplificatoare! Ȋn
primul rând însăși competiția din cadrul Războiului Rece a însemnat faptul că cineva – Uniunea Sovietică – nu
accepta legitimitatea SUA de a conduce sistemul internațional. Ambele se contestau reciproc. Ȋn altă ordine de
idei, autorul nu pare să țină seama de manifestațiile anti -Vietnam din tot spațiul occidental sau chiar și din zonele
proaspăt decolonizate. Vezi în acest sens: Lacorne D. (ed), The rise and f all of anti -americanism. A century of
French Perception , New York, St.Martin’s Press, 1990. Matsumoto R., From Model to Menace: French
Intellectuals and American Civilization , The Japanese Journal of American Studies , No. 15 (2004), pp.163 -185
Vezi și Deo ancă A., Nous sommes tous anti -americains. America in the eyes of West European Left , – submitted
for the degree of Master of Arts, CEU, Budapest, 2008.
Pentru mișcări anti -sistemice la nivel mondial vezi și Giovanni Arrighi , Terence K. Hopkins , Immanuel Maurice
Wallerstein , Antisystemic movements , London, 1989 )

Georgeta CHIRLEȘAN

112 securitate – este vorba de cele ale Ungariei, Cehiei și Slovaciei – ale
căror asemănări (structura documentelor, abordarea comună a
amenințărilor și riscurilor, apartenența la Grupul Vișegrad) le fac să se
apropie foarte mult unele de altele și să constituie o pătură compactă,
similară păturii electronice de tip s, imediat vecină nucleului.
Pe orbită exterioară gravitează Polonia similară orbitalilor p (cu
o strategie de se curitate în cadrul căreia am identificat unele
particularități și diferențe: lipsa unei delimitări clare între riscuri și
amenințări, lipsa definiției acestor concepte, ordonarea și
dimensionarea diferită a chestiunilor abordate).
România urmează apoi pe o orbită mai îndepărtată, similară
orbitalilor de tip d, deoarece așa cum arătam, se abate cel mai mult de
la tiparele unui document european de securitate…
Așadar putem opera cu un model simplu, ușor de înțeles și
sugestiv în opinia noastră, în care Un garia, Slovacia și Cehia sunt
plasate în vecinătatea nucleului într -o pătură comună, iar celelalte
două țări – Polonia și România gravitează în jurul lor, pe orbite
separate, exterioare.
La fel ca și într -un atom, și în modelul nostru părțile componente
– adică strategiile de securitate – sunt distincte, discrete, evidențiabile
dar în același timp sunt unite, alcătuind sistemul.
Elementele comune și similarit ățile le conferă strategiilor acestor
cinci țări forța de coeziune necesară pentru a rămâne un sis tem legat
(atomul), iar diferențele și particularitățile fac ca unele dintre ele să se
depărteze sau după caz, să se apropie în anumite puncte, să interfere.
Astfel, am identificat aspecte în care Polonia devine aproape
tangentă cu pătura formată de Unga ria, Slovacia și Cehia (descrierea
amenințărilor globale unde, pe primele poziții plasează terorismul,
proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele regionale și
statele eșuate sau abordarea amenințărilor interne în care crima
organizată și corup ția sunt deopotrivă prezente în strategiile tuturor
cele patru țări). De asemenea, Polonia prezintă elemente caracteristice
a căror abordare este perfect compatibilă cu cea a României:
– dacă Polonia face în strategia sa o descriere detaliată a
procesului d e modernizare și reformă a Forțelor Armate ale
Republicii, și România vorbește pe larg în documentul său

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
113 despre necesitatea modernizării industriei de apărare, a
modernizării și transformării profunde a instituțiilor care au
responsabilități în domeniul se curității naționale și mai ales
transformarea Armatei Române astfel încât aceasta să parcurgă
la timp etapele planificate și, concomitent, să -și îndeplinească
misiunile încredințate;
– România include oportunitățile strategice determinate de
extinderea NATO și UE în pleiada factorilor de prosperitate și
integrare euro -atlantică, la fel cum și Polonia consideră de
impact major în acest sens oportunitățile oferite de calitatea sa
de membru NATO, UE și de parteneriatul său cu SUA.

Figura 4.1.: Convergențe și s imilarități
între strategiile de securitate națională ale României și Poloniei

Dimpotrivă însă, există și elemente prin care Polonia și România
se situează la distanțe mari între ele în ceea ce privește maniera de
dezvoltare a relațiilor externe, viziunea asupra priorităților în această
direcție (doar ca exemplu, dacă Polonia exprimă evident intenția de a
întări cooperarea în cadrul Triunghiului de la Weimar și al Grupului
Vișegrad, România nu face nici măcar referiri la vreuna din aceste
structuri în cadrul strategiei sale, dar menționează necesitatea
continuării și consolidării cooperării cu Moldova).

Georgeta CHIRLEȘAN

114
Figura 4.2.: Particularități și diferențe
între strategiile de securitate națională ale României și Poloniei

4.2.: Analiza calitativă

Plecând de la rezultatele analizei preliminare realizate, am
realizat o analiză detaliată pe conținutul fiecărei strategii pe unități sau
elemente de analiză (care sunt prezentate mai jos), analiză care să ne
permită:
 o mai bună cunoaștere și înțelegere a context ului actual referitor
la mediul de securitate și la stabilitatea regională, factor de
importanță majoră de care depinde dinamica relațiilor
internaționale și implicit modul de reevaluare și adaptare a
strategiilor de securitate națională.
 previzionarea te ndințelor mediului de securitate la nivel regional
pentru Europa Centrală și de Est, scoțând în evidență mutațiile în
sursele de amenințare și necesitatea cooperării regionale în
contracarare și eliminarea amenințărilor.

 formularea unor recomandări referi toare la elaborarea strategiei
de securitate națională, recomandări care să țină cont de
tendințele de integrare euro -atlantică pe de o parte dar și
elementele determinante – valori și interese, amenințări, riscuri,
provocări, vulnerabilități, obiective et c. – din care decurg
sarcinile din domeniul securității.
Redăm în continuare unitățile de analiză utilizate în efectuarea
analizei calitative propriu -zise:

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
115 1. maniera de prezentare a intereselor și valorilor naționale
(particularități, categorii de interese și valori);
2. modul de prezentare a provocărilor, amenințărilor și riscurilor
(care sunt cele mai importante, de ce se tem cel mai mult, de
câte ori apare cuvântul terorism, arme de distrugere în masă,
crimă organizată, state instabile, conflict regional și global…)
3. modul de prezentare și descriere a mediului de securitate
(elemente, actori, caracteristici/contexte actuale)
4. scopurile strategice de securitate (și existența/lipsa acestora);
5. căi / planuri / măsuri de atingere a obiectivelor strategice
(precum și prezența/absența acestora propuneri)
6. sarcini alocate și corelarea acestora cu actori și subsisteme
aferente;
7. rolul NATO;
8. rolul ONU;
9. rolul OSCE;
10. rolul UE;
11. ierarhia – referitor la importanță – a NATO, ONU, OSCE, UE
(și eventual alte organizații internaționale);
12. abordarea conflictelor regionale deja existente (Afganistan,
Kosovo, Irak, etc.) și căi de rezolvare a lor;
13. abordarea privind o posibilă nouă ordine mondială
(internațională);
14. problema minorităților (drepturi colective versus individuale)
15. alte interpretări și corelări care NU sunt directe, dar sunt
prezente datorită contextului actual și relațiilor istorice dintre
țări;
16. alte aspecte de interes (dar care nu apar în toate strategiile,
deci care NU sunt comune);
17. determinismul mediului socio -economic asupra strategiilor de
securitate (problematica resurselor energetice, rezervelor de
hrană, evoluției demografice, etc.);
18. calitatea strategiei prin prisma nevoii naționale de
rescriere/îmbunătățire;
19. relaționarea cu Strategia de Securitate Europeană.

Georgeta CHIRLEȘAN

116 Aceste unități de analiză s -au materializat în fișele individ uale de
analiză (fișe de lucru) .
Trebuie reamintit aici că atât în analiza preliminară cât și în cea
calitativă am folosit ultima variantă a Strategiei de Securitate
Națională a fiecărei țări care era disponibilă la momentul începerii
cercetării, și anume:

România Strategia de Securitate Națională a României; 2007
Ungaria Strategia de Securitate Națională a Republicii Ungare; 2004
Slovacia Strategia de Securitate Națională a Republicii Slovace;
2005
Cehia Strategia de Securitate Națională a Republicii Cehe; 2004
Polonia Strategia de Securitate Națională a Republicii Polone; 2007

De menționat faptul că, la debutul lui 2010 (luna ianuarie),
strategiile respective erau încă în vigoare, nefiind disponibile pe site –
ul MERLN (Military Education Research Library Network) alte
versiuni (ulterioare, updatate).

4.2.1.: Metodologia de analiză

Metodologia aplicată în analiza calitativă a fost una combinată,
în mai multe etape, și anume:

Etapa I: Conceptualizare

Plecând de la obiectivele cercetării și de la unitățile de analiză
anterior definite, am proiectat modalitatea concretă de completare a
unităților de analiză (prin „dezasamblarea” strategiilor, astfel încât
fiecare parte componen tă să poată fi alocată unei anumite căsuțe dintr –
o unitatea de analiză) și de utilizare efectivă ulterioară a acestora.
Am stabilit că entitatea de bază în procesul de „dezamblasare”
poate merge până la nivelul unei idei.
O dată completate integral, un itățile de analiză s -au transformat
în fișe de lucru.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
117 Etapa II: Interpretare și identificarea caracteristicilor

Întrucât scopul cercetării a fost acela de a identifica în final
tendințe, evoluții posibile și de a putea furniza recomandări asupra
elaboră rii unei noi strategii de securitate sau îmbunătățirii acesteia, am
căutat să identificăm caracteristicile strategiilor celor cinci țări
analizate pe care să le folosim în etapa următoare a cercetării. Astfel
am decis – ținând cont de numărul strategiilor analizate (cinci), că
sunt de interes trei categorii de caracteristici: dominante, locale și
particulare.
Am definit caracteristicile dominante (D) acelea care se
regăsesc în cel puțin trei din cele cinci strategii. Mergând pe aceeași
logică, trăsăturile locale (L) sunt cele care apar la două strategii, iar
cele singulare (S) cele care aparțin unei singure țări.
Pentru a putea lucra eficient, am printat fișele de lucru în format
A3 (cu font redus).
Am conceput și alocat un cod al culorilor fiecărui tip de
caracteristică și anume:
– galben – dominantă
– roz – locală
– albastru – singulară.
și un cod numeric (de exemplu D7.1 are următoarea semnificație: D –
indică tipul caracteristicii (dominantă), 7 reprezintă numărul unității
de analiză căreia îi aparține, iar 1 determină a câta caracteristică este
din unitatea respectivă).
Am alocat apoi codul numeric și de culoare fiecărei entități din
fișele de analiză, marcând conținutul celulei respective și scriindu -i
numeric codul aferent. La caracteristicile singulare, am adăugat în
codul numeric și indicele de țară (de exemplu: RO -S.17.5).
Am transferat aceste informații și pe versiunea electronică a
fișelor de lucru și în final le -am rearanjat astfel încât caracteristicile să
poată fi grupate, hașurate colorat și del imitate în vederea unei
vizualizări ușoare și rapide.
Am selectat și adunat apoi caracteristicile dominante, locale și
singulare în liste aferente fiecăreia dintre unitățile de analiză.

Georgeta CHIRLEȘAN

118 Prezentăm în continuare câteva dintre cele mai relevante unități
de analiză din cele 19 pe care le -am dezvoltat (1. Interese și valori
naționale; 2. Provocări, amenințări și riscuri; 3. Sco puri sau opțiuni
strategice; 4. Căi de implementare (sarcini, sub -sisteme, actori),
scoțând în evidență pentru fiecare nivelul teoretic , nivelul comparativ
și totodată comentarii, analize și concluzii asupra lor.

(1) INTERESE ȘI VALORI NAȚIONALE

Nivel teoretic (concepte fundamentale)
Identificarea obiectivă și redarea cu claritate a valorilor și intereselor
naționale, ca fundame nt pentru construcția SSN.

Nivel comparativ
Toate SSN prezintă într -o manieră explicită, clară și succintă
valorile și interesele naționale.
În trei din cinci documente se prezintă succint valorile naționale
(pace, securitate, stabilitate, suveranitate, democrație, starea de
legalitate, respectul pentru drepturile omului și libertățile
fundamentale, pluralism, solidaritate, libertatea, egalitat ea și
supremația legii; respectul pentru demnitatea omului, identitatea
națională și responsabilitatea civică, proprietatea garantată și
economia de piață; solidaritatea cu națiunile democratice; dialogul și
comunicarea dintre civilizații, respectul pentru suveranitatea și
independența națională, caracterul național, unitar și indivizibil al
statului, unitatea bazată pe comunitatea de limbă, cultură și viață
spirituală, pe respectul pentru identitatea specifică a tuturor cetățenilor
și comunităților).
Se r emarcă în acest context Ungaria și Slovacia, care le
identifică distinct pe cele fundamentale (pace, securitate, stabilitate,
suveranitate, democrație, starea de legalitate, respectul pentru
drepturile omului și libertățile fundamentale, libertate, justiți e,
pluralism, solidaritate). Aceste valori naționale, identificate ca
fundamentale în strategia Ungariei, se corelează și cu calitatea sa de
membru NATO și UE, cu abordarea particulară pe care Ungaria o are
referitor la apărarea ungurilor care trăiesc în ț ări vecine, precum și cu

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
119 o serie de factori de risc care trebuie luați în considerare și care
influențează la rândul lor misiunile și sarcinile Forța de Apărare a
Ungariei159.
Trei din cinci documente enumeră interesele naționale fără a
face distincție într e acestea sau vreo anume ierarhizare sau categorisire
a lor. Este vorba de România, Ungaria, Slovacia, care enumeră
interesele de securitate ca fiind:
– starea de legalitate;
– siguranța cetățeanului;
– securitatea publică;
– prevenirea și contracarare a terorismului și a altor amenințări
asimetrice;
– capacitatea de apărare;
– protecția împotriva dezastrelor naturale,
– protecția împotriva degradării condițiilor de viață și accidentelor
industriale, prezervarea suveranității, a integrității teritoria le și a
ordinii constituționale;
– menținerea păcii și securității, prevenirea și rezolvarea conflictelor
inter- și intrastatale în conformitate cu Carta ONU și standardele legii
internaționale;
– lărgirea și consolidarea procesului de integrare al UE;
– păstrarea pe termen lung a rolului central al NATO în cadrul
sistemului euro -atlantic de securitate160;
– superioritatea generală a valorilor democratice;

159 Lieutenant Colonel Biró I., Hungarian Armed Forces, The National Security Strategy
and Transformation of the Hungarian Defense Forces, US Army War College, Strategy Research Project, 18
Mar 2005, p. 1 și passim
http://www.dtic.mil/cgi -bin/GetTRDoc?Location=U2&doc=GetTRDoc.pdf&AD=AD A432740
160 În cadrul contextului internațional actual, NATO va deține acest rol central și prin prisma scopurilor sale
declarate: alături de partenerii săi, NATO dorește în continuare să promoveze și să apere valorile fundamentale
comune precum democrația, libertate a individuală, supremația legii, economia de piață, rezolvarea pe cale
pașnică a disputelor, deschidere și transparență, dar și cooperarea la nivel internațional în vederea abordării cu
succes a provocărilor noului mileniu. Cu toate că operațiunile reprezi ntă cea mai vizibilă parte a activității
NATO în prezent, Alianța este preocupată și de contracararea noilor tipuri de amenințări precum: proliferarea
armelor de distrugere în masă, terorismul, securitatea energetică sau atacurile cibernetice. Aceste tipur i de
amenințări sunt complexe și au atât o dimensiune civilă, cât și una militară. De aceea, NATO nu dorește să
dețină un monopol în ceea ce privește contracararea acestora, ci își aduce o contribuție proprie de substanță la
răspunsul comun în fața acest or amenințări. (România, Ministerul Afacerilor Externe, Rolul NATO în contextul
actual internațional, http://www.mae.ro/node/1570

Georgeta CHIRLEȘAN

120 – stabilitatea pe termen lung și integrarea euro -atlantică a țărilor din
Europa centrală, de Est și de Sud-Est și a țărilor vecine Ungariei în
special;
– stabilitatea pe termen lung pe baza setului de valori democratice ale
Ucrainei și Rusiei și ratașarea lor la organizațiile de integrare euro –
atlantică;
– cooperarea constructivă între toți actorii internaț ionali, – garantarea
securității cetățenilor săi și protejarea drepturilor umane și a
libertăților fundamentale;
– garantarea integrității sale teritoriale, suveranității, inviolabilității
frontierelor, independenței politice și identității;
– dezvoltarea democrației, stării de legalitate, și economiei de piață;
– crearea premiselor necesare pentru dezvoltarea durabilă economică,
socială, a mediului și culturală a societății;
– întărirea parteneriatului strategic transatlantic, co -garantarea
securității al iaților săi;
– contribuirea la consolidarea și extinderea libertății și democrației,
respectului pentru drepturile omului, stării de legalitate, dreptului
internațional, păcii și stabilității în lume.

Comentarii, analize, concluzii

Se observă o tendință de „localizare” a SSN -urilor Cehiei și
Poloniei, care împart explicit interesele de securitate în trei clase
ierarhice: Cehia în vitale, strategice și altele importante iar Polonia în
vitale, importante și altele semnificative.
Astfe l, Cehia definește interesele din prima clasă (cele vitale) ca
fiind: salvgardarea existenței Republicii Cehe, prezervarea
independenței politice și suveranității statului, integritatea teritorială,
apărarea democrației și a statului de drept, a drepturilo r omului și a
libertăților fundamentale protejarea intereselor statului și ale
cetățenilor, în timp ce Polonia include în prima clasă (a intereselor
vitale): prezervarea independenței și suveranității statului, integritatea
și inviolabilitatea teritorială în cadrul frontierelor actuale, asigurarea
securității individuale a cetățenilor, respectarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale, consolidarea ordinii politice democratice.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
121 Cehia include în a doua clasă ierarhică (interese strategice):
securitatea și stabilitatea regiunii euro -atlantice, menținea și
eficientizarea rolului de stabilizator global al ONU, legături puternice
transatlantice în cadrul NATO161, construirea unui parteneriat strategic
NATO -UE, complementaritatea măsurilor de apărare NA TO – UE,
dezvoltarea rolului OSCE în prevenirea conflictelor, stabilizare și
democratizare, suprimarea terorismului internațional, reducerea
riscului proliferării armelor de distrugere în masă, eliminarea crimei
organizate și a migrației ilegale, reducerea riscului de atac cu arme de
distrugere în masă, întărirea cooperării regionale, asigurarea securității
economice prin promovarea stabilității globale, diversificarea surselor
de energie și materii prime, produse și servicii, fluxuri financiare,
protejarea infrastructurii strategice, creșterea competitivității industriei
de apărare și a rezervelor strategice, susținerea răspândirii
democrației, libertății și principiilor statului de drept.
Polonia consideră în a doua clasă (interese importante)
următoarel e: dezvoltarea civilizațională și economică, crearea de
condiții de creștere a unei societăți mai prospere, dezvoltarea științei și
tehnologiei, protejarea patrimoniului și identității naționale, protejarea
mediului.
În a treia clasă ierarhică, a interese lor semnificative, ambele țări
includ, după cum urmează: Cehia – reducerea debalansării socio –
economice Nord – Sud, protejarea mediului și dezvoltarea durabilă,
suprimarea criminalității, eliminarea corupției, traficului, evaziunii
fiscale, suprimarea extr emismului, întărirea multiculturalismului,
toleranței și societății civile, eficientizarea instituțiilor statului, a
sistemului judiciar, a cooperării administrație centrală – locală –

161 Reciproc, și SUA – ca pilon principal al NATO – recunoaște necesitatea consolidăr ii vechilor sale alianțe și a
construirii de noi parteneriate și instituții internaționale pentru a face față provocărilor actuale din noua ordine
internațională: „So we have to shape an international order that can meet the challenges of our generation. We
will be steadfast in strengthening those old alliances […]. As influence extends to more countries and capitals,
we also have to build new partnerships, and shape stronger international standards and institutions“. (CBS
Transcript of remarks by the pre sident at the commencement ceremony of the U.S. Military Academy at West
Point, held at Michie Stadium, West Point, N.Y, 22 May 2010). Au existat însă și critici la aceste declarații,
critici susținute prin exemple de practici contrare celor de consolidar e a relațiilor cu partenerii tradiționali:
„Treating Poland and the Czech Republic with contempt by suddenly canceling long -negotiated anti -missile
system agreements […] is this what Mr. Obama means by “strengthening old alliances?” (Rob Schwarzwalder,
International Disorder and the Security of the United States: A Response to the President’s Speech, The Blog of
Family Research Council, 28 May, 2010, http://www.frcblog.com/2010/05/international -disorder -and-the-
security -of-the-united -states -a-response -to-the-president%E2%80%99s -speech/

Georgeta CHIRLEȘAN

122 public, susținerea dezvoltării științifice și tehnologice, a tehnologii lor
noi, cu grad mare de inovație, dezvoltarea capacităților de protejare și
transmitere a informațiilor clasificate, prevenirea și pregătirea pentru
dezastre naturale și accidente industriale, urgențe și răspândire de
infecții mortale, iar Polonia – menți nerea unei poziții internaționale
semnificative, promovarea intereselor Poloniei în plan internațional,
întărirea capacității de a opera efectiv în cadrul instituțiilor
internaționale din care face parte, dezvoltarea de relații internaționale
bazate pe res pectul legii și a cooperării multilaterale efective, în acord
cu principiile cartei ONU.
Cu adevărat interesant de comentat sunt tendințele specifice, cu
grad mare de singularitate ale unora dintre țările analizate.
Astfel, România menționează trei categorii de valori (fără a face
ulterior o prezentare separată a lor) fundamentale, europene și euro –
atlantice. Subliniază că aspectul central al strategiei de securitate îl
constituie garantarea securității individului, a vieții sale și a familiei.
Evidențiază natura elementelor care definesc valorile naționale și
implicit identitatea românească: spirituală, culturală și materială.
Subliniază importanța valorilor naționale, dat fiind contextul
particular al României (ace la de țară aflată după căderea
comunismului): ele constituie premisele pe baza cărora se construiește
și se dezvoltă sistemul democratic de organizare și funcționare a
societății.
Arată faptul că interesele naționale reflectă percepția
instituționalizată asupra valorilor naționale162 și vizează promovarea,
protejarea și acestora.
Explică ceea ce vizează interesele naționale, și anume: integrarea
reală și deplină în Uniunea Europeană; asumarea responsabilă a
calității de membru al Alianței Nord -Atlantice; menținerea integrității,
unității, suveranității, independenței și indivizibilității statului român,
în condițiile specifice ale participării la construcția europeană;
dezvoltarea unei economii de piață competitive, dinamice și

162 Valorile naționale sunt elemente de natură spirituală, culturală și materială ce definesc identitatea românească.
Prin protejarea, promovarea și apărarea lor se asigură condițiile esențiale ale existenței și demnității cetățenilor și
a statului român, în conformitate cu prevederile Constituției. Ele constituie premisele pe baza cărora se
construiește și se de zvoltă sistemul democratic de organizare și funcționare a societății, atât prin intermediul
instituțiilor și organizațiilor guvernamentale și neguvern amentale, cât și prin acțiune civică.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
123 performante; modernizarea ra dicală a sistemului de educație și
valorificarea eficientă a potențialului uman, științific și tehnologic;
creșterea bunăstării cetățenilor, a nivelului de trai și de sănătate ale
populației; afirmarea și protejarea culturii, identității naționale și vieți i
spirituale ale românilor, în condițiile create de cadrul unional
european.
Ungaria face de la început precizarea că și -a definit într -un mod
comprehensiv securitatea, incluzând alături de componentele
tradiționale (cea politică și de apărare) și element e economico -sociale,
legate de drepturile omului, ale minorităților și elemente de mediu).
Precizează că o altă categorie de valori o constituie: securitatea,
prosperitatea și progresul cetățenilor săi, prezervarea patrimoniului
cultural și identității po porului ungar. Înainte de descrierea efectivă a
intereselor naționale de securitate, precizează că globalizarea a
determinat schimbări în substanța și formele intereselor naționale (de
ex. modificarea substanțială a suveranității politice și economice, ca
rezultat al proceselor de integrare; afirmarea intereselor Ungariei în
cadrul integrării euro -atlantice).
O altă țară care vine cu elemente specifice este Slovacia. Astfel,
se subliniază faptul că SSN formulează premisele de bază pentru
implementarea pol iticii de securitate a Slovaciei în privința garantării
nivelului necesar de securitate pentru cetățenii săi și pentru stat.
Explică faptul că în urmărirea intereselor sale de securitate
Slovacia va exercita dreptul ei suveran de a garanta propria securit ate,
drept derivat din dreptul de auto -apărare individuală și colectivă
stipulat în Carta ONU.

Georgeta CHIRLEȘAN

124 (2) PROVOCĂRI, AMENINȚĂRI ȘI RISCURI

Nivel teoretic (concepte fundamentale)
Identificarea obiectivă a amenințărilor cu ierarhizarea acestora
din perspectiva gravității lor.
Precizarea ADM ca cea mai gravă amenințare. În ordine
ierarhică a impactului lor asupra securității naționale se mai identifică:
terorismul, migrația ilegală, debalansarea economică puternică Nord –
Sud, crima organizată, regiunile insta bile, statele eșuate, globalizarea
ca provocare generatoare de amenințări la adresa calității mediului, a
sănătății populației, problema dezastrelor, accidentelor și catastrofelor.

Nivel comparativ
Patru din cinci SSN (RO, HU, SK, CZ) prezintă problema
armelor de distrugere în masă (ADM), a producției, distribuției,
proliferării acestora ca fiind cea mai gravă amenințare a mediului de
securitate actual163.
În timp ce pentru Slovacia și Cehia relevantă este posibilitatea
de achiziționare și utilizare a ADM și a mijloacelor de transport la
țintă de către grupuri teroriste și/sau state eșuate, Ungaria detaliază
această amenințare arătând că:
– ADM reprezintă o amenințare strategică în regiunea euro –
atlantică;
– riscul de achiziționare a unor ADM de către g rupuri teroriste și
state care sprijină terorismul a crescut;
– armele chimice și biologice constituie o amenințare gravă,
datorită controlului dificil și tendinței de a fi folosite în conflicte
regionale și acte de terorism internațional;

163 Recent Președintele Obama a arătat că « […] organizarea unei strategii coerente de prevenire a apariției
atacurilor teroriste cu ADM începe cu o recunoaștere clară a faptului că terorismul cu ADM este o amenințare
reală și iminentă ». La ora actuală sunt active mai mult grupuri teroriste care urmăresc utilizarea ADM (grupul
terorist religios Aum Shinrikyo, al Qaeda și asociații săi – în special Egyptian Islamic Jihad, Jemaah Islamiya și
Lashkar al Tayyib) dar totuși a l Qaeda este singurul grup declarat/cunoscut care urmărește o abordare pe termen
lung, persistentă și sistematică de dezvoltare și utilizare a ADM. Polarizarea opiniilor analiștilor terorismului
prin ADM (în susținători fervenți și sceptici) și asimilarea absenței informației cu o absență a amenințării se
poate constitui într -o vulnerabilitate a sistemelor de apărare, considerând că există posibili tatea reală a unui
complot terorist în derulare care nu a fost identificat. (Rolf Mowatt -Larssen, Al Qaeda Weap ons of Mass
Destruction Threat: Hype or Reality?, Belfer Center for Science and International Affairs, Harvard Kennedy
School, Printed in USA, January 2010, http://belfercente r.ksg.harvard.edu/files/al -qaeda -wmd -threat.pdf . p. 5 și
passim )

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
125 – proliferarea A DM și a mijloacelor de transport la țintă reprezintă
o amenințare pentru zonele de criză;
– răspândirea tehnologiilor rachetelor balistice periclitează
securitatea în Europa și regiunea euro -atlantică
iar România consideră proliferarea ADM (nucleare, chimi ce,
biologice și radiologice) ca amenințare deosebit de gravă, prin:
– accesul tot mai ușor la astfel de mijloace,
– dezvoltarea unor noi mijloace de luptă;
– perfecționarea mijloacelor de transport la țintă;
– doctrine ce acreditează posibilitatea folosirii ADM în operațiuni
militare;
– scăderea eficienței controlului unor guverne asupra mijloacelor
de luptă existente și tehnologilor de fabricație;
– scăderea garanțiilor de comportament responsabil al autorităților
(regimuri animate de ideologii ext remiste) ce intră în posesia acestor
mijloace de luptă;
– riscul de prăbușire sau evoluție anarhică a unor state posesoare
de ADM;
– existența unor regiuni aflate în afara controlului statal;
– dezvoltarea pieței negre pentru ADM.
Patru din cinci SSN (RO, HU, SK, PL) prezintă problema
terorismului (în special terorismul internațional structurat în rețele
transfrontaliere) ca cea mai gravă amenințare. Este evidențiat
caracterul devastator și extrem de grav al terorismului, prin
combinarea și asocierea sa c u alte riscuri și amenințări (organizații
extremiste, criminalitate transfrontalieră, sprijinul regimurilor corupte
sau incapabile să guverneze democratic, accesul la armele de
distrugere în masă.
Vulnerabilitatea statelor și comunității internaționale f ață de
terorism este accentuată de două elemente: caracterul deschis al
democrațiilor moderne164 și modul complex și contradictoriu de

164 După atacurile teroriste din New York, Madrid și Londra, vulnerabilitatea democrațiilor în fața terorismului a
fost o idee reiterată din ce în ce mai des în analizele politice și ale mediului de securitate: ”We have to
understand […] that those people who live in democracies – and we say that democracies are the best way of
running a country – these individuals will always be vulnerable to terrorism. Terrorism does not exist in only one
form of country, and that is dictatorship. There was no terrorism in S talin's Soviet Union, there was no terrorism
in Saddam Hussein's Iraq. But we do not wish to live in dictatorship” (Sebestyen Gorka, expert in terrorism,

Georgeta CHIRLEȘAN

126 manifestare al proceselor globalizării. Ungaria detaliază câteva
aspecte specifice ale acestei amenințări, și anume că:
 a devenit amenințare strategică datorită creșterii semnificative a
logisticii sale, a capabilităților financiare și operaționale;
 este direcționat către distrugerea instituțiilor democratice sociale
și politice și subminarea încrederii societăților în guverne le
proprii;
 are efect destabilizator și de subminare a funcționării statelor și
sistemului internațional;
 poate contribui la emergența altor crize globale.
Trei din cinci SSN (HU, SK, PL) alocă o importanță majoră
migrației ilegale, ca amenințare generato are de riscuri socio –
economice165, considerându -se că migrația, scăderea ritmului de
creștere naturală precum și îmbătrânirea populați ei vor afecta sistemul
social. Astfel se consideră că Europa se confruntă cu această
amenințare, care este alimentată de sit uații socio -economice adverse și
de creșterea populației în regiunile vecine, că tendințele populiste
combinate cu capacitatea insuficientă sau inexistentă de integrare UE
creează precondiții pentru migrație ilegală și că din țări de tranzit,
țările respe ctive devin treptat țări țintă.
Adesea, migrația ilegală este asociată cu forme de crimă
organizată.
Acceptarea unui număr mare de imigranți, elaborarea unor
strategii de integrare a acestora cu prezervarea culturilor de origine se
constituie într -o provocare pe termen mediu.
Ungaria precizează că:

director of Budapest's Institute for Transitional Democracy and International Security, Democracies wi ll always
be vulnerable to terrorism , interview at Hungarian Radio, June 2005,
http://www.radio.cz/en/section/ice_special/dem ocracies -will-always -be-vulnerable -to-terrorism -says-hungarian –
expert )
165 Pentru mai multe detalii asupra controlul de frontieră și luptei împotriva migrației ilegale vezi Progra mul
Haga 2005 -2010 care sublini ază viitoarea stabilire graduală a sistemului de management integrat pentru
frontierele externe și întărirea controalelor și supravegherea gra nițelor externe ale UE, sublini ază nevoia de
solidaritate și o corectă împărțire a responsabilității, incluzând implicațiile financiare între statele membre :
Hague Programme – JHA Programme 2005 -2010, http://www.euractiv.com/en/security/hague -programme -jha-
programme -2005 -10/article -130657
A se vedea și “ Towar ds a common European Union immigration policy “, EC, DG Home Affairs,
http://ec.europa.eu/home -affairs/policies/immigration/immigration_intro_en.htm

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
127  este de așteptat ca granițele Ungariei să rămână granițe
externe ale UE și Schengen timp îndelungat;
 oportunitățile și provocările migrației pot fi exploatate și
gestionate eficient din perspectiva pe termen lung a
integrării europene;
 posibilitatea ca grupuri teroriste să încerce utilizarea
canalelor de migrație pentru a -și stabili poziții în Ungaria
nu trebuie neglijată;
 migrația ilegală trebuie gestionată printr -o cooperare mai
eficientă între trupele de f rontieră și autoritățile de
imigrație;
 trebuie dezvoltat un sistem actualizat, sigur, paralel de
administrare a frontierelor;
 se pune accent deosebit în elaborarea politicii sale de
migrație pe aspectele legate de minoritățile considerabile
de unguri care trăiesc în țările vecine.
Debalansarea economică puternică Nord – Sud, ca factor
generator pentru migrația ilegală, terorism, crimă organizată este
văzută tot ca amenințare majoră.
Diferențele de dezvoltare între regiuni constituie un alt risc al
sistemului social.
Referitor la instabilitatea economică se arată că, în ciuda
beneficiilor globalizării, o consecință negativă majoră, bazată pe
interdependența crescută, este aceea că pr oblemele și perturbările cu
care economiile naționale se confruntă pot ușor scăpa de sub control.
Se consideră adâncirea dezechilibrelor economice ca sursă de
tensiuni și instabilitate, generatoare de riscuri de securitate cum ar fi:
 înapoierea economic ă determină disparități în standardele de
viață ale populației, insatisfacție și radicalism;
 dezvoltarea economică dezechilibrată creează condiții pentru
extremism și terorism, creșterea fanatismului religios, emergența
regimurilor autoritare și migrație i legală;
 rezultatul este adesea atacarea sau limitarea noilor instituții
democratice, a libertăților civile, a dezvoltării economiei și
culturii.

Georgeta CHIRLEȘAN

128 Ungaria precizează că:
 în ciuda beneficiilor globalizării, o consecință negativă majoră,
bazată pe interdepen dența crescută, este aceea că problemele și
perturbările cu care economiile naționale se confruntă pot ușor
scăpa de sub control;
 economia Ungariei este din acest punct de vedere considerată în
mod special ca vulnerabilă;
 securitatea energetică reprezintă o componentă importantă a
securității economice.
Patru din cinci SSN (RO, SK, CZ, PL) consideră crima
organizată ca și amenințare majoră. Astfel, Polonia o consideră o
amenințare majoră, cu accente pe utilizarea Poloniei ca spațiu de
tranzit, traficul de substanțe ilegale, narcotice și droguri, poluanți,
pirateria cibernetică, expatrierea ilegală a operelor de artă, a bunurilor
materiale, toate acestea putând duce la paralizarea Poloniei.
Cehia scoate în evidență faptul că recentele alianțe ad-hoc între
structuri ale crimei organizate și organizațiile teroriste se constituie
într-o altă amenințare majoră pentru Cehiei.
Slovacia descrie în termeni mai riguroși această amenințare
spunând că:
 este sursă a resurselor financiare și umane a terorismului, a
proliferării ADM;
 exploatează activ instabilitatea regională;
 amenință securitatea și stabilitatea economică a statelor;
 contribuie la destabilizarea ordinii economice globale;
 subminează integritatea statelor;
 utilizează de asemenea și răspândește corupția și economia
ilegală.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
129 Ungaria arată că:
 după schimbarea regimului bandele criminale organizate au
stabilit relații cu grupuri criminale străine, extinzându -și
activitățile economice legale și influența;
 controlul statului nu este adaptat suficient acestor schimbări;
 este necesară consolidarea cooperării între organizațiile
responsabile cu controlul.
România consideră criminalitatea transnațională organizată ca
fiind o infracționalitate foarte gravă (infracționalitate, nu amenințare!)
și identifică cauzele criminalității transnaționale organizate, adică:
 proliferarea unor fenomene negative amplificate de globalizare;
 gestionare ineficientă a transformărilor politice, economice,
sociale radicale produse în Europa Centrală, de Est și de Sud -Est
după c ăderea comunismului;
 existența conflictelor locale.
precum și efectele ei, adică:
 terorismul;
 proliferarea ADM ;
 perpetuarea regimurilor separatiste.
România explicitează formele de manifestare a criminalității
organizate166:
 trafic ilegal de armament muniț ii și explozivi;
 trafic de narcotice;
 migrație ilegală;
 trafic de ființe umane;
 trafic de produse contrafăcute;
 activități de spălare a banilor;
 alte forme de criminalitate economico -financiară

166 Controlarea fluxurilor de imigranți și criminalitatea organizată sunt principalele motive care au determinat
Parisul și Berlinul să refuze intrarea, pe termen scurt, a României și Bulgariei în spațiul Schengen. Ministrul
francez al Afacerilor Europene, Laurent Wauqui ez, declara într -un interviu publicat în 23 decembrie 2010 de Le
Figaro: „Circa 75% din imigrația ilegală în Europa trece prin aceasta regiune din sud -estul UE. Dacă Bulgaria
și România intră în Schengen, frontierele lor devin ale noastre. Aceasta decizie are consecințe importante și
afectează securitatea internă", http://www.a1.ro/news/extern/mini strul-francez -de-externe -criminalitatea –
organizata -inchide -spatiul -schengen -pentru -romania -si-bulgaria -138185.html

Georgeta CHIRLEȘAN

130 O altă amenințare dominantă o constituie regiunile in stabile,
statele eșuate pentru care se arată că:
 mecanismul de apariție al regiunilor instabile și al statelor eșuate
include relaționări de genul: distribuție inegală a beneficiilor
globalizării → disparități evidente între regiuni → sărăcie și
încălcarea drepturilor omului → apariția ideologiilor extremiste
→ corupție → divergențe etnice și religioase → conflicte interne
→ conflicte armate intra -statale sau regionale → destabilizarea
întregii regiuni;
 regiunile instabile sau statele eșuate devin ușor leag ăn al crimei
organizate și organizațiilor teroriste, generează migrație,
înarmare și trafic de droguri
 ele sunt o amenințare și contribuie la instabilitatea regională.
 creează condiții favorabile pentru abuzul de putere, incitarea la
intoleranță între grupuri etnice, suprimarea democrației și
societății civile, violarea drepturilor și libertăților umane,
corupție, trafic uman și de droguri, comerț cu arme.
 ele devin adesea baze ale grupurilor și rețelelor teroriste și
extremiste, raiuri pentru crima org anizată, sursă a migrației
ilegale.
Trei din cinci SSN (HU, SK, CZ) abordează globalizarea ca
provocare generatoare de amenințări la adresa calității mediului, a
sănătății populației (potențiale pandemii). Toate acestea cresc riscurile
de dezastre natural e, tehnologice, biologice. Se arată că globalizarea
aduce schimbări radicale la nivel internațional (în tehnologie,
transport, comerț, finanțe, sănătate publică) și o dată cu avantajele
face să apară noi riscuri transfrontaliere de securitate.
Slovacia p recizează că:
 starea de nepregătire a Slovaciei pentru a da un răspuns flexibil
globalizării constituie o provocare majoră de securitate;
 globalizarea are implicații pozitive cât și negative;
 efectele negative se materializează în erodarea diferențelor dintre
securitatea internă și externă, estomparea granițelor dintre
politica internă și externă;

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
131  creșterea fără precedent a influenței operatorilor economici
globali, explozia tehnologiilor informatice, accesibilitatea largă a
Internetului facilitează acce sul la armele și know -how-ul
necesare atacurilor.
Trei din cinci SSN (RO, HU, SK) abordează problema
dezastrelor, accidentelor și catastrofelor ca o categorie aparte de
amenințări incluzând:
 catastrofe naturale;
 tendința de epuizare a unor resurse vitale ;
 catastrofe industriale sau ecologice;
 probabilitatea de creștere a unor pandemii
Ungaria afirmă că:
 conservarea resurselor naturale, habitatului și valorilor naturale
implică societății o răspundere majoră;
 distrugerea pădurilor tropicale, a stratului de ozon efectul de
seră, creșterea poluării aerului, solului și apelor sunt o
amenințare pentru întreaga Terră;
 dezastrele naturale și produse de om au un impact serios asupra
țărilor cu resurse limitate și economii înapoiate;
 eventualele dezastre provenin d din țările învecinate din Bazinul
Carpatic au un impact serios asupra Ungariei;
 în viitor există o posibilitate crescută de apariție a crizelor de
amploare în domeniul sănătății publice.
Slovacia precizează că dezastrele, accidentele și catastrofele
naturale reprezintă amenințări permanente pe scară largă la viața și
proprietatea cetățenilor datorită caracterului lor impredictibil, naturii și
consecințelor. Schimbările climatice, poluarea aerului, reducerea
rezervelor de apă potabilă, distrugerea ecosist emelor naturale duc la
deteriorarea și periclitarea vieții pe Pământ.

Comentarii, analize, concluzii

Peste toate aceste tendințe dominante, este momentul să scoatem
în evidență și elementele de specificitate, elemente care sunt
determinate de consideren te de geopolitică locală și / sau regională sau

Georgeta CHIRLEȘAN

132 de specificitățile uneia sau alteia dintre țările ale căror SSN au fost
analizate.
Astfel, Ungaria și Slovacia fac referiri la provocările la adresa
societății informaționale.
Ungaria arată că:
 și-a impus ca sarcină alinierea la standardele din domeniul
informației și telecomunicațiilor din statele dezvoltate;
 aceasta va avea un impact indirect pozitiv asupra economiei,
vieții sociale și abilității țării de a -și afirma interesele;
 alături de furnizarea cond ițiilor tehnice și intelectuale ale
infrastructurii IT o atenție deosebită trebuie acordată protejării
acestor sisteme;
 tehnologiile informaționale au creat oportunități dar și riscuri
crescute pentru societate: vulnerabilitatea și suprasolicitarea
rețelel or și sistemelor de calculatoare, furtul informațional,
răspândirea virușilor și dezinformarea.
Slovacia arată premizele care au condus la apariția unor
amenințări crescătoare (tehnologii informatice și de comunicare,
transmisii rapide, accesibilitatea globală a datelor) și anume:
 vulnerabilitatea sistemelor informaționale și de comunicație;
 supraîncărcarea acestor sisteme;
 accesul neautorizat la informație;
 răspândirea virușilor informatici;
 dezinformarea.
O posibilă explicație ar putea consta și în d ezvoltarea superioară
a sectorului terțiar din cele două state (pentru mai multe detalii vezi
CIA Factbook)167.
România și Slovacia abordează problema conflictelor regionale
ca amenințări la securitate.
Astfel, România scoate în evidență că aceste conflict e regionale
cumulate cu alte fenomene din proximitatea sa (stări de tensiune,
mișcări separatiste, dispute teritoriale, instabilitate) au efecte negative
adică:

167 Software, internet, telefonie – dezvoltare puternica în România , BizWords,
http://www.bizwords.ro/stiri/it/9605/Software -internet -telefonie -dezvoltare -puternica -in-Romania.html

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
133  generează incertitudine;
 determină irosirea resurselor;
 perpetuează sărăcia;
 alimentează alte f orme de violență și criminalitate;
 favorizează terorismul
Slovacia arată mai întâi condițiile în care se creează (conflicte
intra-statale tot mai frecvente, extremism, achiziționarea de arme,
sărăcie, migrație masivă) și apoi efectele lor – eșuarea state lor, crearea
de pseudo -state, provocări la adresa frontierelor statelor recunoscute
internațional și deci zone instabile). Eșecul în managementul acestor
conflicte subminează încrederea în sistemul internațional de securitate.
Slovacia și Polonia consider ă dependența de resurse vitale ca
amenințare la adresa securității socio -economice și politice.
Slovacia, referitor la dependența statelor de resursele vitale
(energie, materii prime, resurse non -regenerabile, mâncare) arată că:
– este generată de cerința crescută pentru energie și materii prime,
intensificarea sectoarelor industriale, creșterea cererii pentru calitatea
vieții;
– poate duce la crize de materii prime și energie;
– poate periclita prosperitatea economică, stabilitatea și securitatea;
– compe tiția pentru resurse energetice și materii prime poate genera
conflicte armate;
– exploatarea irațională și ineficientă a acestor resurse duce la
epuizarea lor, distrugere ireversibilă a mediului.
Polonia consideră de asemenea ca amenințare majoră
depende nța de o singură sursă externă de energie168. Se impune
diversificarea și asigurarea de alternative, în corelare cu NATO și UE.
Ungaria și Cehia fac referire la fenomenul corupției.
Ungaria, referitor la economia ilegală și corupție, arată că:
– acestea constituie amenințări particulare pentru economiile în
transformare;

168 Preocupările statelor pentru asigurare a resurselor energetice trebuiesc corelate și cu strategia energetică
europeană. Astfel a se vedea strategia UE "Energie 2020" pentru o energie competitivă, durabilă și sigură, care
vorbește despre priorități, piața paneuropeană a energiei integrată, coord onarea politicii energetice a UE față de
țările terțe, noi tehnologii energetice, http://ec.europa.eu/energy/strategies/2010/2020_en.htm

Georgeta CHIRLEȘAN

134 – împreună cu crima organizată sunt fenomene ce se stimulează
reciproc;
– corupția este în mod special periculoasă când apare în viața publică
și la nivelul autorităților.
Cehia consideră că riscul generat de corupție este considerat ca
major și inacceptabil.
Ungaria și Cehia arată referitor la fenomenele extremiste
următoarele aspecte:
 provocările de securitate ar putea include și grupurile extremiste
(politice și religioase) care profită de tensiunile sociale pentru a
constrânge drepturile fundamentale ale celorlalți și ar disturba
funcționarea instituțiilor constituționale
 naționalismul radical și intoleranța sunt alimentate de
populismul politic;
 mișcările radicale răspândesc fa natismul extremist naționalist,
politic și religios.
Ungaria și Slovacia abordează provocările demografice .
Ungaria arată că:
 se găsește într -o situație nefavorabilă demografic (creșterea
vârstei medii și scăderea graduală a populației);
 inversarea rapor tului grupelor de vârstă va produce impact
negativ asupra capacității generatoare de venit și asupra
bugetului (raportul de locuitori activi și pasivi, cheltuieli
crescute cu pensiile de vârstă și îngrijire)
Slovacia opiniază că dezvoltarea demografică ne echilibrată
influențează sistemul social, periclitând astfel stabilitatea statelor169.
Migrația este factor important în dezvoltarea demografică socială, iar
globalizarea crește potențialul de răspândire rapidă a bolilor
infecțioase.
Cu adevărat interesante sunt singularitățile în abordarea
amenințărilor și riscurilor, singularități care lasă să se întrevadă care
sunt de fapt temerile specifice ale fiecăreia dintre țările în discuție.
România scoate în evidență de la început că riscurile și
amenințările su nt percepute din perspectiva posturii de țară membră

169 Vezi CIA Factboo k

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
135 NATO și UE (cu accent pe cele care privesc securitatea și apărarea
frontierelor, în condițiile în care segmente importante ale granițelor
României constituie o parte importantă a frontierei terestre esti ce a
celor două organizații). Evidențiază și existența amenințărilor noi,
asimetrice, militare și non -militare (inclusiv agresiuni psihologice,
informaționale sau informatice), generate preponderent de mediul
internațional, dar și de cel intern. Afirmă că granițele dintre tipurile de
amenințări (globale -regionale, interne -externe) tind să devină tot mai
difuze, fapt ce sporește pericolul evoluțiilor negative, mai ales în cazul
asocierii lor. Propune o abordare în etape a fenomenelor negative la
adresa secur ității, care presupune: descoperirea oportună a lor,
evaluarea prin prisma caracterului indivizibil al securității globale,
contracararea fermă și eficientă. Enumeră clar și succint principalele
riscuri și amenințări (politice, economice, sociale și milita re):
terorismul internațional structurat în rețele transfrontaliere;
proliferarea armelor de distrugere în masă; conflictele regionale;
criminalitatea transnațională organizată; guvernarea ineficientă.
Abordarea guvernării ineficiente este specifică Român iei,
întrucât nu se regăsește în strategiile celorlalte țări. Apreciază că este
situată într -un areal bogat în conflicte locale (inter -etnice sau
religioase, cu puternic substrat politic) dar care în urma eforturilor
comunității internaționale sunt ținute sub control. Apreciază că
promovarea unei gestiuni eficiente a intereselor publice joacă un rol
important în procesul de consolidarea stabilității și securității noilor
democrații europene. Se referă la conceptul de bună guvernare și
evidențiază că Români a a făcut progrese însemnate în acest sens.
În acest context, consideră că guvernarea ineficientă poate
constitui o amenințare majoră la adresa securității statelor, care poate:
a. periclita drepturile și libertățile fundamentale ale omului;
b. afecta îndepli nirea unor obligații internaționale;
c. genera riscuri producerii unor crize umanitare cu impact
transfrontalier.
Identifică cauzele guvernării ineficiente ca fiind:
a. deficitul democratic;
b. corupția endemică instituțională;
c. clientelism politic;

Georgeta CHIRLEȘAN

136 d. ineficiența administrației publice;
e. tendințe autoritariste;
f. lipsa de transparență și responsabilitate publică.
Nu menționează nici măcar o dată cuvântul „provocări”, dar
vorbește în plus despre vulnerabilități și disfuncționalități. Susține
ideea că riscurile și amenințările pot fi amplificate de existența unor
vulnerabilități și disfuncționalități.
Ungaria împarte provocările în globale, regionale și interne.
Include în categoria provocărilor globale: terorismul; proliferarea
ADM; regiunile instabile, statele eș uate; migrația ilegală; instabilitatea
economică; provocările la adresa societății informaționale; dezastrele
naturale, provocate de om sau din surse medicale.
Slovacia nu face o clasificare a amenințărilor pe tipuri. În
prezentarea lor însă folosește di ferite atribute, conform gradului de
periculozitate pe care îl alocă: cea mai mare amenințare, amenințare
strategică, amenințare directă, amenințare permanentă, amenințare
crescătoare. Nu există o ierarhie riguroasă – prezentarea amenințărilor
de la cele mai periculoase, la cele cu efect mai reduse. Astfel, deși
descrierea lor începe cu terorismul, ADM, statele eșuate, etc. trecând
apoi la fenomene și factori pe care nu îi mai numește „amenințări”,
spre sfârșit revine iar la numele de amenințări, pe unele dintre ele
denumindu -le chiar permanente. Include activitățile serviciilor străine
de intelligence în categoria amenințărilor permanente. Precizează că
globalizarea sprijină și influența crescută a entităților ne -statale asupra
securității și stabilității în lume. Subliniază că provocările și
amenințările la securitate sunt dinamice și inter -corelate, supuse
schimbării, dependente de condițiile locale, regionale și globale.
Cehia face mai întâi o definire destul de riguroasă a termenilor "
amenințare" și "risc" precum și a decurgerii riscurilor din amenințări.
Se amintește și "analiza de risc" ca metodă de a evalua gradul de risc
luându -se în considerare și gradul de pregătire pentru a -i face față.
Avem aici o abordare cu totul diferită de cea a Poloniei în ce
privește predictibilitatea și implicit definirea unor amenințări sau clase
de amenințări. SSN a Cehiei postulează dinamica rapidă a
amenințărilor și implicit impredictibilitatea lor la un nivel rezonabil.
Drept pentru care se face vorbire mai mult d espre nevoia de prevenire

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
137 și analiză prin sisteme adecvate. Criminalitatea financiară derivată din
crima organizată este considerată de asemenea ca o amenințare
serioasă pentru Cehiei.
Polonia afirmă că provocările non -tradiționale rezultă din
cuplajul p roceselor politice, economice, sociale, demografice și de
mediu, toate având caracter trans -frontalier. Reformarea sistemului
juridic constituie provocare internă. Îmbunătățirea infrastructurii,
rețelelor de comunicații și de transport, rețelelor de distri buție și
stocare a energiei se constituie într -un complex de provocări interne
majore. O amenințare potențială o constituie colapsul procesului de
integrare europeană cauzat de ambiția de contra -punere UE versus
SUA sau de luarea de decizii strict prin pri sma intereselor naționale, în
dauna celor colective ale UE. Tot o amenințare potențială este
considerată și întărirea acceselor de autoritarism și a atitudinilor
confruntaționale în Europa, tensiunile din Balcani, Caucazul de Sud
sau Transnistria170. Ca amen ințare potențială pe termen mediu și lung
este considerată deteriorarea severă a mediului prin utilizarea
improprie a tehnologiilor moderne, căderea centralelor nucleare,
traficul de substanțe fisionabile, stocarea și transportul materialelor
radioactive, substanțelor chimice și deșeurilor biologice, ruperea
conductelor de transport de combustibil.

(3) SCOPURI (OPȚIUNI) STRATEGICE

Nivel teoretic (concepte fundamentale)
Identificarea obiectivă și redarea cu claritate a scopurilor,
principiilor respectiv o pțiunilor strategice.

Nivel comparativ
Trei din cinci SSN (RO, HU, SK) nu prezintă structurat scopuri
sau obiective de securitate în afara obiectivului cheie al Politicii de
Securitate.

170 Vedem aici sentimentul de teamă cauzat de apropierea de Rusia cu care Polonia a avut numeroase conflicte în
trecut. Pentru mai multe detalii vezi Davies N., Heart of Europe. A Short History of Poland ., Oxford: Oxford
University Press, 1984

Georgeta CHIRLEȘAN

138 Pentru România:
– Scopurile, prioritățile și obiectivele de securitate ale României
nu sunt expuse clar, succint, într -o secțiune separată, ci apar într –
o manieră combinată, mixată, cu reluări și reformulări în cadrul
diferitelor capitole. Prioritățile sunt discutate abia după
prezentarea scopurilor, obiectivelor, rolului SSN, căilor de
înfăptuire a obiectivelor și principiile ce fundamentează SSN!
– Nicăieri în document scopurile nu sunt denumite „strategice”.

Ungaria:
– Prezintă împreună și nu separat obiectivele sau scopurile de
securitate și sarcinile aferente.
– Structurează prezentarea obiectivelor și sarcinilor în: scopuri și
sarcini legate de organizațiile internaționale; relațiile cu țările
din regiune; acțiunea împotriva amenințărilor și provocărilor
globale; acțiunea împotriva provocărilor interne.
Slovacia prezintă obiectivul cheie al politicii de securitate,
principiile securității și căile și instrumentele de realizare a politicii de
securitate în cadrul Cap. III intitulat „Politica de Securitate a
Republicii Slovace”.
Trei din cinci SSN (RO, SK, CZ) enu nță principiile de
securitate.
România menționează care sunt principiile care stau la baza SSN
(deși ele sunt precizate după condiții și căi de realizare a
obiectivelor!):
 abordarea sistemică și cuprinzătoare a problematicii securității
naționale;
 conver gența dintre politica de securitate și politica de dezvoltare
economico -socială;
 concentrarea eforturilor asupra siguranței cetățeanului și
securității publice;
 concordanța dintre concluziile rezultate din evaluarea mediului
de securitate, opțiunea polit ică și acțiunea strategică.
Slovacia arată că principiile pe care le va aplica în atingerea
obiectivului cheie al politicii de securitate sunt:

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
139  suveranitatea dreptului de garantare a securității statului și
cetățenilor săi;
 dreptul la auto -apărare individ uală și colectivă;
 indivizibilitatea securității;
 solidaritatea și angajamentul;
 prevenirea potențialelor amenințări și conflicte;
 preferința pentru rezolvarea pașnică a conflictelor;
 funcționarea eficientă a sistemului de standarde internaționale;
 coordon area acțiunilor comune a comunității internaționale;
 abordarea comprehensivă a asigurării securității cetățenilor și
statului;
 utilizarea tuturor instrumentelor disponibile naționale și
internaționale în conformitate cu sistemele și angajamentele lor
legale;
 credibilitatea statului în sistemul relațiilor internaționale și de
securitate;
 informarea și participarea activă a cetățenilor.
Cehia enunță principiile fundamentale pe care se construiește
SSN ca fiind: securitatea individului, protecția vieții, sănătății,
proprietății, a instituțiilor statului, inclusiv a capabilităților
operaționale. Un alt principiu important este cel al indivizibilității
securității, a inseparabilității de securitatea euro -atlantică și globală.
Se iterează de asemenea princip iul diplomației preventive.
Patru din cinci SSN (RO, HU, SK, PL) pun la bază un scop
(obiectiv) fundamental.
România precizează scopul fundamental al SSN:
 făurirea unui stat modern, prosper, cu un profil regional distinct,
deplin integrat în comunitatea europeană și euro -atlantică,
angajat ferm în promovarea democrației și libertății, cu cetățeni
care trăiesc în siguranță, într -o lume complexă, dinamică și
conflictuală.
 mobilizarea eforturilor națiunii pentru accelerarea proceselor de
modernizare, integ rare și dezvoltare susținută, capabile să
garanteze securitatea și prosperitatea țării, într -o lume mai sigură
și mai bună.

Georgeta CHIRLEȘAN

140 Ungaria menționează ca obiectiv strategic de asigurare a
stabilității democrației și securității sale nevoia realizării unei
econom ii solide și a unor fundamente civilizaționale puternice
(acestea furnizând resursele pentru o politică eficientă de securitate și
crescând recunoașterea țării prin consolidarea stabilității și identității
sale naționale).
Slovacia arată că obiectivul ch eie al Politicii de Securitate este
garantarea securității statului și cetățenilor săi într -un mediu de
securitate stabil și predictibil.
Polonia afirmă că scopurile strategice țintesc satisfacerea
intereselor, dezvoltarea Poloniei și că scopul strategic integrator este
de a asigura condiții sigure și benefice care să conducă la satisfacerea
intereselor naționale prin eliminarea amenințărilor interne și externe,
reducerea riscurilor, evaluarea corectă a provocărilor și folosirea
avantajoasă a oportunitățil or.
Trei din cinci SSN (RO, SK, PL) au dezvoltări ale scopului
(obiectivului) fundamental în elemente specifice.
România precizează alte scopuri ale SSN.
Pentru Slovacia este dificil de precizat/definit dacă SSN se referă
la scopuri / obiective sau la sarcini, întrucât uzează de formularea
„Slovacia va…”, formulare care poate fi interpretată în ambele
variante. Considerăm totuși că cele redate se încadrează mai bine în
categoria scopurilor / obiectivelor, ele reprezentând ținte propuse
pentru viitor.
În cazul Poloniei sunt explicit redate zece scopuri strategice
principale .
Trei din cinci SSN (HU, SK, CZ), referitor la scopurile și
sarcinile legate de organizațiile internaționale, atribuie NATO un rol
central.
Ungaria are ca interes fundamental ca NATO să rămână forumul
primar în dialogul politicii de securitate transatlantică și în cooperare.
Slovacia va face eforturi ca NATO să rămân ă un forum cheie de
dialog transatlantic, de cooperare politică și securitate între membrii
europeni și nord -americ ani ai Alianței.
NATO constituie pentru Cehia pilonul principal al apărării
colective deși se declară parte activă a PESC și implicit a PESA.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
141 Comentarii, analize, concluzii

La o analiză mai aprofundată, o serie întreagă de specificități se
pot pune în evidență.
România și Polonia țintesc explicit securizarea drepturilor și
libertăților fundamentale.
România țintește promovarea fermă a libertăților politice,
economice și sociale, a respectului pentru demnitatea umană, prin
angajarea conștientă și responsabilă a poporului român și colaborarea
activă cu națiunile aliate, partenere și prietene.
Polonia d orește să se asigure exercitarea libertăților
constituționale ale cetățenilor, drepturilor omului și cele civile, să se
creeze condiții sigure pentru o viață decentă, pentru dezvoltarea
materială și spirituală a întregii națiuni.
Ungaria și Slovacia enunță scopuri de securitate în relație cu UE.
În ceea ce privește UE, Ungaria exprimă ca obiective:
 încorporarea politicii sale externe în nevoile UE (la două niveluri
– manifestarea plenară a intereselor Ungariei în relațiile externe
ale UE și dezvoltarea spa țiului de manevră fără o diluare a
diplomației Ungariei în cadrul UE);
 fundamentarea pe valori comune a politicii externe a Ungariei cu
țările lumii a treia;
 cooperarea strânsă transatlantică;
 consolidarea parteneriatului cu SUA;
 implicarea în Politica UE de Vecinătate cu accent pe direcția sa
estică171;
 angajarea UE în Balcani și perspectiva integrării euro -atlantice și
democratizării țărilor din regiune;
 implementarea pe scară largă a drepturilor minorităților.
Scopurile de securitate ale Slovaciei ce decur g din relația cu UE
sunt:
 va formula și implementa PESC împreună cu UE;

171 În ac ord cu s trategia sa de securitate vin și prioritățile și obiectivele pe care Ungaria le va urmări în calitatea
sa actuală de deținătoare a președinției Consiliului de Miniștri în primele 6 luni ale lui 2011: «[…] consolidarea
dimensiunii estice a Politicii de Veci nătate a UE, în cadrul căreia Ungaria va găzdui al doilea Eastern
Partneship Summit în mai 2011” (Eugene Eteris, Good example for the Baltic States: Hungary in the helm of
EU’s Presidency . BC, Copenhagen, 6 Jan 2011, http://www.baltic -course.com/eng/editors_note/?doc=6468

Georgeta CHIRLEȘAN

142  va contribui la implementarea obiectivelor de integrare
europeană;
 va susține implementarea obiectivelor SSE;
 va consolida capabilitățile proprii de management al crizelor
pentru a put ea participa la operațiuni și misiuni conduse de UE;
 va sprijini construirea capacităților operaționale PESC;
 în armonie cu clauza de solidaritate va ajuta statele atacate sau
amenințate de atacuri teroriste sau pe cele lovite de dezastre
naturale;
 va spri jini dezvoltarea activităților AEA (EDA)172;
 va sprijini extinderea UE;
 va contribui la formularea și implementarea politicii comune de
securitate internă (politica referitoare la azil, migrație, vize).
Ungaria și Cehia enunță scopuri de securitate în relaț ie cu ONU.
Ungaria arată că deși ONU joacă un rol important, ca rezultat al
evenimentelor din ultimii ani, a apărut o cerere crescută de mărire a
eficienței ONU în ceea ce privește coordonarea acțiunilor împotriva
terorismului global, crimei organizate, traficului ilegal și corupției,
proliferării ADM, etc. și în fața amenințărilor din partea statelor
eșuate. Ungaria are ca obiectiv sprijinirea ONU în adaptarea sa le
noile amenințări, reforma ONU și operațiunile de me nținere a păcii
conduse de ONU.
Slovac ia identifică scopurile de securitate ce decurg din relația cu
ONU ca fiind:
 sprijinirea reformei ONU pentru creșterea eficienței cooperării
cu NATO, UE, ș.a;
 sprijinirea adoptării standardelor internaționale în special în
lupta împotriva crimei organizate , terorismului, controlului
armamentului și dezarmării, respectarea drepturilor omului, etc.;

172 În cazul României referințele la EDA/AEA nu apar din două motive. Unu, România a devenit parte a EDA în
2007 însă nu a semnat o serie de acorduri: 1) Codul de conduită privind transparența; 2) Codul celor mai bune
practici în lanțul de furnizare ; 3) Codul de Conduită privind offsetul. Unul dintre motive este contrastul din
echipamentul superior cu care firmele românești ar trebui să concureze pe piața vest -europeană. Maxim M.,
Firmele românești vor să intre pe piața europeană de armament , Informația Zilei, 15 Noiembrie 2009,
http:/ /www.informatia -zilei.ro/new/2009/11/15/firmele -romane%C8%99ti -vor-sa-intre-pe-pia%C8%9Ba –
europeana -de-armament/ , accesat la 5 ianuarie 2010 . Anatol Terzi, România, eliminată de pe piața mondială de
armament , Karadeniz Press, 7 decembrie 2009 , http://karadeniz -press.ro/kara/romania -eliminata -de-pe-piata –
mondiala -de-armament/ , (accesat la 24 februarie 2011)

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
143  continuarea participării la operațiunile ONU umanitare și de
menținere a păcii.
Ungaria și Slovacia enunță scopuri de securitate în relație cu
OSCE.
În ceea ce privește OSCE, Ungaria face o descriere a rolului
acesteia, evidențiind că este singura instituție europeană
comprehensivă care acoperă cele trei dimensiuni intercorelate ale
securității – militară, economică și umană, prezentând domeniile de
acțiune și mă surile specifice și declarând că Ungaria va participa la
misiunile OSCE în măsura posibilităților sale.
Slovacia arată ca scopuri de securitate ce decurg din relația cu
OSCE că:
 va pleda în favoarea utilizării consistente a instrumentelor
existente ale OS CE;
 va sprijini reforma OSCE de adaptare a activităților sale la noul
mediu de securitate (în conformitate cu Strategia OSCE la adresa
amenințărilor la securitate și stabilitate ale sec. XXI și cu
principiul echilibrului dintre cele trei dimensiuni ale sal e:
drepturile omului, securitate și economie);
 va participa activ la misiunile OSCE.
Foarte interesant de remarcat faptul că Ungaria și Slovacia
enunță alte scopuri de securitate referitoare la relațiile cu țările din
regiune. Astfel:
Ungaria:
 va contrib ui la asigurarea stabilității în Europa Central Estică și
Europa de Sud -Est, va sprijini țările din regiune în vederea
integrării lor transatlantice (integrare în NATO, UE);
 acordă atenție deosebită cooperării transfrontaliere și regionale,
jucând un rol a ctiv în forumuri și inițiative precum Grupul
Vișegrad, Inițiativă Centrală Europeană, Cadrilater.
 are interes în transformarea democratică și asigurarea stabilității
regiunii Europei de Sud -Est, așadar se va implica activ în ONU,
OSCE, NATO, UE, etc. în op erațiuni de management al crizei
care se desfășoară în regiune;
 va asista vecinii din est și sud în institution -building și în
ratașarea lor la zona de libertate, securitate și stat de drept;

Georgeta CHIRLEȘAN

144  va consolida relațiile cu vecinii, va promova integrarea vecinil or
săi în structurile de securitate și politice europene și euro –
atlantice;
 va sprijini minoritățile ungare care trăiesc în țări vecine în cadrul
legal al instituțiilor integrării și în cooperare cu organismele
reprezentative legitime ale comunităților res pective, pe cale
diplomatică și în cooperare cu guvernele țărilor în cauză;
 este interesată în continuarea transformării democratice a statelor
CSI, în ratașarea lor la structurile euro -atlantice;
 consideră stabilitatea Rusiei și Ucrainei de importanță cru cială
pentru securitatea în regiune173;
 apreciază necesitatea continuării reformei interne în Ucraina și
Rusia, precum și o relație strânsă între ratașare și integrarea în
Europa.

Slovacia:
 va utiliza acest Consiliul Europei pentru a adresa aspecte politice
și de protecția drepturilor omului;
 va folosi OECD ca platformă în achiziția și schimbul de
experiență cu cele mai dezvoltate țări ale lumii;
 va acorda atenție deosebită Grupului Vișegrad și Inițiativei
Central Europene;
 va căuta să implice activ SUA în construirea unei Europe stabile
și sigure;
 va implementa politica de bună și reciproc avantajoasă
vecinătate;
 va sprijini continuarea dialogului cu Ucraina ca partener
important în tranzitul materiilor prime strategice;
 va sprijini acțiuni comune c u Ucraina împotriva crimei
organizate, migrației ilegale, cât și măsuri de garantare a

173 Abordare împărtășită și de experți și analiști: “Deteriorarea relațiilor dintre Rusia și Ucraina (n.a.: cu privire
la dezacordul legat de prețul gazului natural și tăierea de către Moscova a alimentării cu gaz a Ucranei) ar
trebui să preocupe serios Vestul, deoarece securitatea Ucrainei este critică pen tru stabilitatea Europei. Ucraina
trebuie repusă în drepturile proprii de jucător pe agenda politică“, Adrian Karatnycky, Senior Fellow la
Atlantic Council of the United States și Alexander J. Motyl . Profesor de Științe Politice la Rutgers University în
Newark, New Jersey, http://www.foreignaffairs.com/articles/64953/adrian -karatnycky -and-alexander -j-
motyl/the -key-to-kiev )

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
145 securității și lichidare gradată a echipamentului militar, armelor
și munițiilor din Ucraina;
 va susține implicarea mai amplă a statelor CSI în cooperarea cu
structurile transatlantice și europene;
 va sprijini consolidarea democrației și statului de drept în
Belarus;
 va construi relația cu Rusia pe baza cooperării economice
reciproc benefice;
 va sprijini dezvoltarea parteneriatului strategic NATO și UE cu
Rusia.
 va contri bui la continuarea transformării politice a Rusiei, la
consolidarea democrației ei, a reformelor economice.
 va sprijini consolidarea democrației și statului de drept în
regiunea Mediteraneană și Orientul Mijlociu și Apropiat;
 va contribui la depășirea sta gnării economice și sărăciei în
regiunea Mediteraneană, la suprimarea răspândirii migrației
ilegale, crimei organizate și terorismului în Europa;
 va contribui la eliminarea problemelor din Africa, Asia și
America Latină (conflicte religioase și etnice regi onale și
interne, sărăcie, situație precară a sistemului de sănătate,
migrație ilegală, trafic de droguri și răspândire a ADM).
 va sprijini consolidarea democrației și a statului de drept în
Africa, Asia și America Latină.
România introduce conceptul de s ecuritate democratică. Căile de
realizare a securității democratice sunt:
a. Interne: cooperare, modernizare accelerată, integrare și
participarea adecvată la gestiunea afacerilor globale;
b. Externe: participarea activă la promovarea democrației,
securității și prosperității în vecinătatea României și în alte
zone de interes strategic.
O referire interesantă face Ungaria la diplomația economică și
arată că:
a. Ungaria are ca sarcină să -și dezvolte participarea în cadrul
acelor organizații economice regionale care joacă un rol

Georgeta CHIRLEȘAN

146 crucial în determinarea mediului său de securitate și al
țărilor învecinate;
b. un alt obiectiv este acela de a realiza o cooperare
economică reciproc avantajoasă, menționând aici
importanța colaborării cu WTO, OECD și inițiativele de
cooperare regională.
Ungaria vizează de asemenea să promoveze îmbunătățirea
condițiilor schimburilor comerciale între țările UE și cele din Europa
de Sud -Est, ea fiind direct interesată în a avea relații comerciale cu
aceste țări.
Cehia își rezervă dreptul de a utiliza forța în clipa în care
interesele sale vitale sunt afectate dar numai în contextul alianțelor din
care face parte. Astfel, se menționează explicit creșterea graduală a
forțelor armate cehe, a manevrabilității și modernității acesteia astfel
încât să poată acționa eficient în cadrul forțelor aliate NATO174. Este
poate cea mai interesantă abordare din mediul de securitate central
european mai ales dacă ț inem cont de faptul că nu sunt precizate
explicit scopuri strategice de securitate.

(4) IMPLEMENTARE (SARCINI, SUBSISTEME ȘI ACTORI)

Nivel teoretic (concepte fundamentale)

Precizarea sarcinilor, a sub -sistemelor și actorilor responsabili cu
implementarea SSN.

Nivel comparativ
Trei din cinci SSN (SK, CZ, PL) abordează conceptul de sistem
național de securitate.
Slovacia prezintă sistemul de securitate al Slovaciei, arătând că
el este o componentă importantă a politicii de securitate.

174 Creșterea forțelor armate cehe este descrisă și de Jaroslav Roušar în “ The Czech Republic and Its Professional
Armed Forces” , Ministry of Defence of the Czech Republic Prague,
http://www.army.cz/scripts/detail.php ?id=7617 . March 2006: „Forțele armate cehe trebuie să atingă gradual și
sistematic nivelul necesar de capabilitate operațională. Această cerință a necesitat o reformă radicală a forțelor
armate. Scopurile și misiunile reformei forțelor armate ale Republicii Cehe sunt în primul râ nd bazate pe
situația curentă de securitate și pe prognoza dezvoltărilor ei ulterioare”.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
147 Cehi a afirmă că Sistemul Național de Securitate al Republicii
Cehe este construit în baza Constituției, legilor organice și celor
specifice ce adresează chestiuni de securitate și este conceput ca un
sistem integrat, activ în toate dimensiunile societății și c ă Sistemul
Național de Securitate al Republicii Cehe este puternic legat de
NATO, EU, ONU, OSCE, WHO, fiind compatibil și interoperabil la
nivelul NATO și UE.
Polonia precizează că Sistemul Național de Securitate al
Republicii Polone este construit în baz a Constituției, legilor organice
și celor specifice ce adresează chestiuni de securitate și este conceput
ca un sistem integrat, activ în toate dimensiunile societății poloneze.

Comentarii, analize, concluzii

Cehia și Polonia precizează că au sisteme naț ionale structurate.
Cehia arată că elementele sistemului său național de securitate
formează o structură ierarhică oricând gata să intre în stare de alertă și
să răspundă situațiilor inițiale de criză.
Enumeră componentele sistemului de securitate ca fii nd:
Președinte, Parlament, Guvern, Consiliul de Securitate Națională,
autoritățile administrației centrale, regionale, locale, forțele armate și
de securitate, serviciile de informații și cele de salvare și de urgență.
Polonia evidențiază două tipuri de su b-sisteme: sub -sistemul de
management al securității naționale, sub -sistemele executive. Sub –
sistemul de management al securității naționale se compune din:
autorități publice și unități cu sarcini specifice de securitate,
autoritățile de comandă ale armat ei, Parlamentul, Președintele și
Consiliul de Miniștri.
România și Slovacia prezintă succint categoriile de actori cărora
le revin sarcini specifice de securitate.
România enumeră instituțiile și agențiile cărora le revin sarcini în
asigurarea securității interne:
 administrația publică și structurilor de ordine publică;
 structurile de prevenire și gestiune a urgențelor civile, securitatea
frontierelor și garda de coastă;
 structurile de informații, contrainformații și securitate;

Georgeta CHIRLEȘAN

148  organismele de prevenire a spălării banilor și de control al
importurilor și exporturilor strategice;
 structurile militare, în situații deosebite, pentru unele activități.
 garda financiară și structurile vamale, garda de mediu și
structurile de specialitate care veghează la sănăt atea populației și
a animalelor, cele de protecție a consumatorilor.
 operatori industriali, agricoli, comerciali și de servicii care
desfășoară activități de importanță vitală, sensibile sau
periculoase, ori care implică un mare număr de oameni sau
intere se sociale majore.
Slovacia precizează categorii de actori implicați în
implementarea SSN:
1) în lupta împotriva terorismului:
a) serviciile de intelligence175;
b) trupele speciale ale Poliției;
c) autoritățile active în procedura criminală;
d) forțele militare.
2) în redresarea statelor eșuate: ONG -uri și asociații de cetățeni.
3) în prevenirea și soluționarea conflictelor regionale:
a) organizații internaționale (ONU, NATO, UE, OSCE, ș.a.);
b) capacitățile militare și civile.
4) în combaterea crimei organizate:
a) serviciile de intelligence , poliția, procuratura, autoritățile
juridice, structurile naționale de executare a legii, structurile
internaționale de luptă împotriva crimei organizate.
b) legat de divulgarea serviciilor străine de intelligence : serviciile
de intelligence ale NATO și UE.
c) în combaterea dezechilibrelor economice: WTO.
d) în combaterea epidemiilor: WHO.

Notă: Nu precizează actorii decât la unele amenințări, nu la toate!

175 A se vedea și Intelligence and security: Role of intelligence within machinery of government , e!Science
News, 19 Jan 2010,
http://esciencenews.com/articles/2010/01/19/intelligence.and.security.role.intelligence.within.machinery.govern
ment

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
149 Cehia și Polonia fac referire explicită la serviciile de informații
ca și actori importanț i în implementarea politicilor de securitate.
Cehia afirmă astfel că serviciile de informații joacă un rol
important, de neînlocuit în implementarea politicilor de securitate.
Funcționează sub controlul Guvernului asigurând identificarea din
timp a ameninț ărilor, evaluarea riscurilor, schimbul continuu de
informații cu alte servicii și instituții.
În cazul Poloniei sub -sistemul "servicii speciale" nu este
explicitat prin definirea de structuri specifice. Sunt precizate generic
sarcinile specifice care sunt definite de asemenea, la modul general
(ex.: obținerea, analizarea, procesarea și livrarea de informații celor în
drept). Li se atribuie ca ținte executive marea majoritate a
amenințărilor posibile, ceea ce crește și mai mult gradul de
generalitate.
Cehia și Polonia aduc în discuție Sistemul Integrat de Securitate
ca și structură integratoare pentru o serie de actori importanți.
Cehia precizează că elementele executive ale SNS al Cehiei sunt
forțele armate, forțele de securitate, serviciile de salvare și de urgență,
toate integrate în Sistemul Integrat de Salvare. Comisia Centrală de
Răspuns la Inundații, subordonată Ministerului Mediului, are sarcini
specifice pentru protecția împotriva inundațiilor.
Polonia declară că sub -sistemul "administrație publică și afaceri
interne" are ca structuri: Poliția, Gărzile de Frontieră, Biroul de
Protecție Guvernamentală (Serviciul Secret Polonez), Brigada de
Pompieri, Sistemul de Protecție al Populației, Sistemul Integrat de
Salvare.
Foarte interesante sunt singularitățile de care dau dovadă SSN
analizate, cel puțin din perspectiva variantelor de structurare și a
categoriilor de actori implicați.
Astfel, în cazul României, în întregul document nu se precizează
explicit sarcinile alocate în domeniul securități i (cu excepția securității
interne) și nici structurile aferente.
Definește în schimb conceptul de securitate internă (ansamblul
activităților de protecție, pază și apărare a locuitorilor, comunităților
umane, infrastructurii și proprietății împotriva amen ințărilor
asimetrice de factură militară sau non -militară, precum și a celor

Georgeta CHIRLEȘAN

150 generate de factori geo -fizici, meteo -climatici ori alți factori naturali
sau umani care pun în pericol viața, libertățile, bunurile și activitățile
oamenilor și ale colectivități lor, infrastructura și activitățile
economico -sociale, precum și alte valori, la un nivel de intensitate și
amploare mult diferit de starea obișnuită.
Precizează sarcinile (la nivel general doar!) în domeniul
securității interne: identificarea profesionist ă a problemelor, stabilirea
cadrului conceptual de organizare și de acțiune, racordarea la
exigențele promovate de UE.
Identifică (deși nu foarte direct, explicit!) sarcinile impuse de
mediul de securitate actual în cadrul reformei sectorului de securitate :
a. transformarea profundă a instituțiilor (de securitate);
b. creșterea calității actului de conducere;
c. o mai bună coordonare națională a acestora;
d. asigurarea integrării lor funcționale în sistemele de
securitate din care România este parte;
e. transformarea po liticii externe (într -una dinamică și
creativă);
f. transformarea apărării;
g. transformarea Armatei Române176 (crearea unei armate
moderne, deplin profesionalizate, dimensionată și
înzestrată corespunzător, cu forțe expediționare mobile și
multi -funcționale, rapi d dislocabile, flexibile și eficiente,
capabile să asigure credibilitatea apărării teritoriului
național, îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul
apărării colective și participarea la misiuni internaționale,
în conformitate cu prioritățile și cerințe le politicii externe
și de securitate);
h. transformarea în domeniul activității de informații,
contrainformații și securitate (capacitatea serviciilor de
informații de a răspunde provocărilor derivă din specificul
activităților proprii, ele fiind primele structuri care trebuie
să anticipeze schimbările și tendințele de evoluție ale
mediului de securitate).

176 A se vedea și « Concepția de înzestrare cu sisteme și echipamente majore a Armatei României în perioada
2006 -2025 », București, 2006, http://www.dpa.ro/documente/politici/ConceptiaInzestrare.pdf

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
151 Enumeră elementele (tipurile) de infrastructură, (din care s -ar
putea deduce implicit) și setul de sarcini aferente:
a. infrastructura de transport;
b. infrastructura energetică;
c. infrastructura de comunicații;
d. managementul potențialului hidrografic și protecția
împotriva inundațiilor;
e. restructurarea sistemului bazelor militare.
În finalul documentului (cap. XII) prezintă direct dar într -o
abordarea mai deg rabă generală, principalii actori în realizarea
obiectivelor de securitate și înfăptuirea acestui program:
a. forțelor (cărora poporul le -a încredințat responsabilitatea
guvernării) și voința politică;
b. instituțiile din cadrul sistemului securității naționale (fără a
fi menționate explicit!)
c. Consiliul Suprem de Apărare a Țării177 (care va veghea
permanent la îndeplinirea obiectivelor strategice și la
modul de punere în practică a strategiilor sectoriale)
d. cetățeanul român (care are potrivit Constituției drepturi
inalienabile dar și obligații proprii, asumate în mod
conștient).
Ungaria acordă o mare importanță spațiului intra -comunitar și
detaliază sarcinile în cooperarea Schengen și managementul
frontierelor și al migrației:
a. modernizarea managementului frontiere lor;
b. actualizarea practicilor de viză conform normelor
Schengen;
c. formarea corespunzătoare a instituțiilor și persoanelor
autorizate să emită vize;
d. reconcilierea considerentelor de securitate cu interesele
economice;
e. sprijinirea dezvoltării în continuare a politicilor comune
pentru refugiați și migrație la nivelul forurilor UE;

177 A se vedea și Legea nr. 415 din 27 iunie 2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de
Apărare a Țării, emitent Parlamentul României, publicat în Monitorul Oficial nr. 494 din 10 iulie 2002,
http://csat.presidency.ro/?pag=41

Georgeta CHIRLEȘAN

152 f. dezvoltarea protecției granițelor;
g. aplicarea unei abordări UE actualizate care să contribuie la
eliminarea factorilor generatori de migrație.
Este demnă de remarcat detalierea cu car e Polonia își
structurează arhitectura națională de securitate pe sisteme și sub –
sisteme, precizând cu multă acuratețe rolurile și funcționalitățile
fiecăruia dintre ele.

Etapa III: Formularea tendințelor, previziunilor și evoluțiilor
posibile

Formularea tendințelor, previziunilor și evoluțiilor posibile a
inclus și rezultatele cercetării de teren (obținute din procesarea
chestionarelor) și prin efect cumulativ, s -a materializat în generatorul
de strategie de securitate – instrument care permite creionarea unei noi
strategii de securitate a României, îmbunătățită, adaptată la context.
Analiza comparativă propriu -zisă (analiza calitativă), realizată
conform metodologiei descrise mai sus, a constituit o etapă
consistentă a întregii cercetări. Fiș ele de lucru completate au fost
suportul care au permis procesul de analiză.

4.2.2.: Observații asupra analizei calitative

Analiza calitativă detaliată a conținutului celor cinci strategii de
securitate analizate (respectiv cele ale României, Ungariei, Slovaciei,
Cehiei și Poloniei) ne -a permis identificarea factorilor determinanți în
evoluția strategiei de securitate națională a României în interacțiune
cu suprastructurile mondiale.
Evident, pentru consolidarea științifică a demersului nostru, am
luat în considerare în această etapă și input -urile oferite de cercetarea
de teren, prin aplicarea chestionarelor.
În paginile care urmează am redat rezultatele analizei
comparative propriu -zise (analiza calitativă) efectuate în cadrul
fiecărei unități de analiză.

4.3.: Cercetarea – acțiune

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
153
Organizare și implementarea activității de cercetare de teren
completează datele obținute din analiza preliminară și calitativă,
pregătind totodată trecerea la partea finală, în care am evidențiat
factori determinanți în evoluția strategiei de securitate națională a
României în interacțiune cu supra -structurile mondiale (NATO, UE,
ONU, etc.) precum și concluzii, contribuții personale și interpretări.

4.3.1.: Metodologia de cercetare și obiectivele cercetării -acțiune

Reamintim aici, așa cum precizam în paragraful 1.2, care sunt
obiectivele specifice pentru cercetarea – acțiune de teren pe care le -am
urmărit:
 Formularea explicită a obiectivelor exploratorii ale cercetării de
teren
 Elaborarea instrumentului de cercetare – acțiune de teren
(chestionar)
 Identificarea potențialilor factori de influență (stakeholders)
abordabili în cercetarea de teren
 Aplicarea instrumentelor asupra factorilor de influență SSN a
României;
 Procesarea datelor prin analize calitative deductive și inductive;
 Interpretarea rezultatelor
 Sintetizarea și raportarea rezultatelor cercetării de teren
(previzionări asupra tendințelor SSN a României).

În ceea ce privește obiectivele exploratorii ale cercetării noastre
de teren, ne -am propus să identificăm, pe cât posibil:

Georgeta CHIRLEȘAN

154
(a) Obiective cantitative :

 obiectivele pe care conceptorii / dezvoltatorii unor astfel de
documente strategice se focalizează;
 structura și elementele specifice ale strategiei;
 actorii direct implicați în procesul de elaborare a strategiei
de securitate mecanismele, procedura de validare a acesteia;
 elementele de continuitate, tradiționale ale domeniului;
 indicatori de corelare cu Strategia Europeană de Securitate;
 influența interacțiunilor dintre supra -structurile re gionale și
mondiale (NATO, UE, ONU, etc.) asupra strategiei de
securitate națională;
 validitatea strategiei (care sunt criteriile de validitate);
 gradul de predictibilitate al evoluției mediului de securitate
regional și internațional în care strategia de securitate
națională operează;
 dificultăți întâmpinate în procesul de elaborare a strategiei și
modalități de rezolvare a lor.

(b) Obiective calitative:

 puncte de vedere proprii și recomandări ale celor implicați în
conceperea strategiei de securitate;
 puncte de vedere proprii și recomandări ale altor actori (cei
care au responsabilități în realizarea, protejarea și afirmarea
intereselor fundamentale ale României, cei care sunt vectori
ai direcțiilor de acțiune).

4.3.2.: Instrumente de lucru

Cercetarea de teren s -a efectuat prin aplicarea unui chestionar
pentru factorii de influență asupra Strategiei de Securitate Națională,
instrument de lucru dezvoltat pe baza obiectivelor menționate mai sus.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
155 Scopul aplicării chestionarului a fost acela de a permite
colectarea de informații în vederea previzionării tendințelor Strategiei
de Securitate Națională a României.
El se adresează celor care au participat la conceperea uneia
dintre variantele Strategiei de Securitate Națională a României precum
și factorilor cu responsabilități în domeniul securității naționale,
reprezentanți ai unor autorități și agenții naționale (experți ai
Administrației Prezidențiale, membrii Consiliului Suprem de Apărare
a Țării, demnitari, consilieri, experți, consultanți și referenți, personal
de specialitate detașat din ministere și alte instituții cu responsabilități
în domeniul securității naționale, etc.).
Chestionarul este compus din întrebări care vizează anumite
aspecte ale demersului de elaborare a Strategiei de Secu ritate
Națională (obiectivele strategiei, structura, actorii implicați, procedura
de validare, indicatori de corelare cu Strategia Europeană de
Securitate, interacțiunile cu supra -structurile regionale și mondiale,
dificultăți în elaborare, etc.).
Chestio narul conține atât itemi de tip alegere -multiplă cât și
itemi de tip deschis și a fost aplicat pe un număr total de 54 de subiecți
din care au răspuns 26, dat fiind specificul domeniului și pozițiile
oficiale pe care cei vizați le ocupau.
Distribuția respondenților după profesie a evidențiat faptul că
demersul nostru a reușit să abordeze grupul țintă vizat – și anume fie
conceptori ai Strategiei Naționale de Securitate, fie factori din
domeniul securității naționale, profesiile celor intervievați fiind de
cercetător științific în domeniu anvizajat de noi, ambasador, jurist într –
o unitate militară, sociolog în domeniu, inginer – expert în securitate
nucleară, cadru militar.
Persoanele care au răspuns chestionarului lucrează sau au lucrat
în timpul vieții active în ambasade ale României în străinătate,
institute de cercetare din domeniul istoriei militare și studiilor de
apărare, unități militare, universități, Ministerul Apărării Naționale,
Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Agen ția
Internațională pentru Energie Atomică, SMFN, SMG, SMFT,
SSM/COA.

Georgeta CHIRLEȘAN

156 Paleta funcțiilor și pozițiilor celor care au răspuns chestionarului
se desfășoară de la ambasadori, secretari de stat, profesori universitari
și cercetători, la directori, șefi de secți e și de servicii, ofițeri operativi,
consilieri juridici.
În ceea ce privește participarea directă la elaborarea vreuneia
dintre variantele Strategiei de Securitate Națională a României,
distribuția respondenților înclină mai mult înspre partea celor care ,
deși nu au făcut parte din echipele care au elaborat variantele de
strategie de securitate națională, sunt experți ai domeniului și
profesioniști cu o vastă experiență în domeniul securității naționale –
mai mult chiar – persoane cu responsabilități în i mplementarea
Strategiei de Securitate a României și în mecanismele de asigurare a
securității naționale.

4.3.3.: Observații asupra cercetării -acțiune

Prin chestionar, au fost vizate și analizate atât elemente de
structură cât și de conținut ale Strategiei de Securitate Națională178.
Astfel, într -o ierarhie a obiectivelor SSN -RO, garantarea stării
de securitate internă, în ansamblul său, a siguranței personale și
securității comunităților ocupă un loc central, de maximă importanță.
Pe o poziție m ediană a scalei importanței se plasează apoi
obiectivele:
– prevenirea și contracararea pericolelor generate de mediul
internațional;
– asigurarea securității energetice și alimentare;
– reducerea vulnerabilităților;
– dezvoltarea capabilităților naționale;
– prom ovarea democrației, păcii și stabilității în vecinătate și în
alte zone de interes strategic;
– gestionarea operativă și eficientă a situațiilor de criză;
– asigurarea securității sănătății publice, sanitare;
– asigurarea securității transporturilor și a infras tructurii;
– asigurarea securității financiare;

178 Pentru ușurință, vom folosi în continuare în text acronimul SSN -RO pentru Strategia de Securitate Națională
a României.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
157 – diminuarea substanțială a decalajelor față de statele dezvoltate
din spațiul comunitar;
– transformarea profundă a instituțiilor de securitate .
Obiective precum asigurarea securității ecologice și culturale,
asigurarea securității informatice și informaționale sau participarea
activă la procesele de integrare și cooperare dețin o importanță ceva
mai redusă, fiind plasate de către respondenți abia în ultima treime a
scalei de ierarhizare.
Ideea că SSN -RO ar trebui să vizeze și alte obiective, pe lângă
cele detaliate mai sus, a fost respinsă de marea majoritate a celor
intervievați, existând doar câteva sugestii de adăugire a unor noi
obiective, printre care:
– participarea la noile forumuri internaționale de dezbatere
(publice și mai puțin publice) privind proiectele de anvergură ce
vor influența viitorul unor domenii economice și chiar viitorul
omenirii coroborat cu pregătirea tinerei generații pentru a face
față acestor provocări (exemplu: „valuta de carbon” );
– funcționarea adecvată a justiției;
– dezvoltarea economică echilibrată și durabilă a întregului
teritoriu național;
– creșterea calității vieții populației;
– creșterea demografică.
Într-un document de anvergura SSN -RO, unitățile constitutive și
ordinea de prezentare a acestora în cadrul documentului constituie un
indicator solid al coerenței și substanței de conținut, al eficienței în
corelare.
Conform opiniilor exprimate de cei care au com pletat
chestionarul, foarte importante în acest context sunt:
– securitatea internă;
– reperele bunei guvernări;
– modernizarea instituțiilor care au responsabilități în domeniul
securității naționale;
– premisele;
– prioritățile participării active la construcția s ecurității
internaționale ;
– în timp ce pe o poziție secundară se plasează:

Georgeta CHIRLEȘAN

158 – creșterea competitivității și a caracterului performant al
economiei;
– realizarea securității și stabilității regionale într -o nouă
paradigmă;
– căile construcției;
– dezvoltarea infrast ructurii și sporirea gradului de protecție a
acesteia;
– România – vector dinamic al securității și prosperității în
regiunea Mării Negre;
– resurse și responsabilități.
– construirea unei noi identități;
Marea majoritate a respondenți lor apreciază că în conte xtul
geopolitic actual structura SSN -RO formată din aceste unități
constitutive este una adecvată (cei cu opinie contrară alcătuind un
eșalon foarte restrâns, aproape nesemnificativ).
Deși considerată ca având o structură adecvată, există sugestii
pertin ente de îmbunătățire a SSN -RO, prin extinderea cu unități
constitutive precum:
– căi de creștere a importanței și vizibilității regionale a României
în Balcani;
– Balcanii și Orientul Mijlociu extinse ca zone de mare interes;
– securitate cooperativă regională;
– identificarea unui rol strategic în cadrul UE și NATO;
– participarea activă la consolidarea integrării europene;
– serviciile de securitate națională;
– abordarea holistică a riscurilor la adresa securității naționale și
evidențierea unor indicatori de perfor manță a structurilor de
securitate;
– verificarea existenței/păstrării unui capacități naționale minime
de răspuns completată cu capacitatea adiacentă a partenerilor
externi și raportarea anuală către societatea româneasca privind
eficiența activităților în domeniu;
– adaptarea instituțională la caracterul multidimensional al
securității;
– direcții de acțiune pe domenii prioritare;
– diminuarea efectelor crimei organizate;

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
159 – combaterea corupției;
– buna guvernare și transparența în actul guvernării;
– instituții cre dibile ale statului;
– definitivarea și adaptarea continuă a legislației și a
reglementărilor în domeniul securității naționale, respectarea
legii;
– atragerea capitalului străin;
– dezvoltare durabilă;
– protecția socială;
– dezvoltarea agriculturii;
Pe primele t rei poziții în topul importanței elementelor specifice
ale strategiei se află:
– existența oportunităților strategice (lichidarea comunismului,
instaurarea democrației, extinderea NATO și UE, deschiderea
frontierelor, intensificarea fluxurilor de persoane, m ărfuri,
servicii și capital, dezvoltarea tehnologică);
– analiza necesității existenței unei bune guvernări și efecte ale
unei guvernări ineficiente;
– luarea în considerarea a unor vulnerabilități și disfuncționalități
existente care pot amplifica riscurile ș i amenințările la adresa
securității;
O importanța mai scăzută se atribuie în lista specificităților
strategiei de securitate:
– voinței politice văzute ca „principala resursă” în îndeplinirea,
implementarea programului de securitate al României.
– viziunii asupra regiunii Mării Negre bazată pe convingerea că
aceasta nu este doar o zonă -tampon sau periferică ci mai ales
„un conector de importanță strategică” ;
– importanței majore atribuite dimensiunii economice în
construirea securității regiunii Mării Negre;
– atenției deosebite acordate cooperării cu Moldova;
Toate aceste elemente specifice sunt considerate însă ca adecvate
contextului geopolitic actual, deși cu grade diferite de importanță, așa
cum am văzut anterior.

Georgeta CHIRLEȘAN

160 Propunerile și recomandările în vederea unei potențiale
îmbunătățiri a SSN -RO prin prisma elementelor sale specifice, se
concretizează într -o listă generoasă, din care am reținut:
– colaborarea atât cu „Vestul” cât și cu „Estul”;
– atenție sporită acordată cooperării cu Rusia și cu statele
învecinat e Mării Negre;
– dezvoltarea cooperării cu state din regiunea extinsă a Mării
Negre;
– reluarea relațiilor cu Extremul Orient, atenție acordată cooperării
cu statele arabe (cooperare tradițională);
– cooperarea pe relația China – Japonia – Coreea de Sud;
– forjar ea unor parteneriate avansate cu unele state membre UE
care împărtășesc viziuni strategice similare;
– apartenența la NATO și UE și implicarea activă în procesul de
elaborare și adoptare a politicilor și deciziilor acestor structuri
(privind de exemplu, poli tica estică, extinderea ) și buna corelare
cu acestea a politicilor naționale;
– oportunitățile ce derivă din poziția geostrategică specifică
(frontieră estică atât a UE cât și a NATO, țară riverană Dunării și
Mării Negre, deschiderea spre Caucaz, Asia Centr ală, Orientul
Mijlociu);
– identificarea oportunităților de dezvoltare în context UE și
WTO;
– buna guvernare;
– voința politică;
– instituții credibile de aplicare a legii;
– identificarea spațiilor de dependență națională (financiară, de
resurse, economică , culturală, politică, diplomatică și militară) și
a efectelor lor asupra dezvoltării naționale;
– analiza și identificarea capacității de cooperare politică și socială
internă pentru un set de obiective ale dezvoltării naționale;
– definirea unor noi vectori de dezvoltare economică și socială a
țării pe termen lung, pe baza a trei scenarii: optimist, mediu –
optimist și pesimist;
– menținerea unei „capacități naționale de răspuns” (din punct de
vedere economic);

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
161 – diminuarea vulnerabilităților create de sărăcie, de diminuarea
accesului la educație și cercetare/dezvoltare tehnologică;
– reducerea ponderii riscurilor societale, a conflictelor interetnice,
etno-politice;
– măsuri sociale adecvate în situații de criza financiară;
– riscul pandemiilor și al catastrofelor ecologice.
Ierarhizarea celor mai relevante categorii de actori și factori
cheie care au participat la conceperea actualei SSN -RO (versiunea
2007), prin prisma expertizei în domeniu și a rolului jucat este
următoarea:
– experți ai Administr ației Prezidențiale (prin reprezentanți ai
Compartimentului Securitate Națională din cadrul
Departamentului Securității Naționale: consilieri de stat,
consilieri prezidențiali, etc.);
– demnitari, consilieri, experți, consultanți și referenți, personal de
specialitate detașat din ministere și alte instituții cu
responsabilități în domeniul securității naționale, cu care
persoanele din primele două categorii de mai sus colaborează;
– membrii Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAȚ).
Deși distribuția răspuns urilor la întrebarea „Considerați panelul
de experți care să lucreze la elaborarea SSN -RO, format din
categoriile menționate anterior, ca fiind unul complet?” prezintă un
profil inegal, balansat puternic înspre partea răspunsurilor pozitive;
respondenții care nu consideră completă formula de alcătuire a
panelului au formulat însă următoarele sugestii în vederea completării
și ajustării panelului respectiv cu următoarele categorii:
– cercetători independenți;
– cadre universitare;
– experți din cadrul structurilor de securitate ;
– experți din cadrul institutelor de cercetare și al facultăților de
specialitate;
– membrii comisiilor parlamentare de profil; (experți din) instituții
academico -universitare, think -tank-uri…
– liderii partidelor politice parlam entare;
– think -tank-uri ale societății civile;
– reprezentanții marelui capital, român și străin;

Georgeta CHIRLEȘAN

162 – experți ai MAI pentru ordine publică;
– experți ai MApN;
– experți ai SRI;
– instituții de importanță militară;
– reprezentanți ai ONG -urilor;
– reprezentanți ai mass media.
Mecanismele și modalitățile de acces al experților în echipele de
elaborare a Strategiei de Securitate a României au fost apreciate
printr -o distribuție aproape simetrică a răspunsurilor, toate fiind
considerate la fel de importante, deși o uș oară evidențiere – ca fiind
cea mai adecvată cale – se remarcă în cazul participării membrilor de
facto ai organismelor cu atribuții în domeniul securității, urmată apoi
de celelalte opțiuni, și anume:
– numire la recomandarea organismelor relevante în dome niul
securității
– concurs prin probe de evaluare
– concurs pe bază de portofoliu individual
– interviu.
deși aceste posibilități pot fi completate, conform sugestiilor oferite de
respondenți , cu dovedirea profesionalismului și performanței (prin
intermediul efe ctuării unor analize, sugestii, inițiative, etc.), solicitări
directe de studii, rapoarte și recomandări, recunoaștere internațională
ca expert în domeniul securității naționale.
Referitor la mecanismul de elaborare a SSN -RO, implementat de
către Comparti mentul Securitate Națională din structura
Departamentului Sec urității Naționale din cadrul CSA Ț prin următorii
pași:
– prezentarea Președintelui, spre aprobare, a concepției
fundamentale și a liniilor directoare ale strategiei și susținerea
acestei concepții în cadrul ședinței CSAȚ ;
– întocmirea anteproiectului strategiei;
– coordonarea activității de redactare, în cadrul comisiei de lucru
inter-departamentale și inter -instituționale;
– asigurarea cooperării cu instituții de cercetare științifică, unități
de învă țământ și organizații nonguvernamentale de profil;

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
163 – coordonarea activității de dezbatere publică a subiectelor de
interes major pentru fundamentarea documentului;
– responsabilitate în redactarea proiectului în forma finală, în
conformitate cu deciziile Pre ședintelui României;
– prezentarea proiectului și furnizarea tuturor clarificărilor
necesare în cadrul ședinței CSAȚ în care se dezbate și aprobă
Strategia de Securitate Națională.
Deși respondenții la chestionar au opinat aproape în majoritate că
acest mecanism este unul complex, circa jumătate dintre ei au oferit
totuși sugestii și recomandări în vederea eficientizării lui și anume:
– asigurarea cooperării cu organismele cu atribuții în domeniul
securității naționale;
– consultarea comunității academice;
– realizarea feed -back -ului cu cei care au prezentat puncte de
vedere pentru completarea strategiei;
– parcurgerea unei prime etape (cea a anteproiectului), apoi
convocarea unei echipe inter -departamentale (MApN, SRI, SIE,
MAE etc.) și apoi dezbaterea proiectului de către academici,
pentru ca în final să fie trimis la Președinte și la CSAȚ;
– implicarea mai multor factori (membrii comisiilor parlamentare
de profil, experți din instituții academico -universitare , think –
tank-uri..) și un proces de consultare ex-ante mai amplu atât ca
arie cât și ca număr;
– eliminarea formalismului.
O recomandare a unuia dintre respondenți , demnă de reținut prin
claritate și complexitate, referitoare la completarea mecanismului de
elaborare a SSN -RO în vederea eficientizării acestuia, sugerează
următorii pași:
 Pasul 1 : Definirea obiectivului strategic al SSN -RO: unul singur
(o strategie nu poate avea decât un singur obiectiv). Definirea
obiectivul strategic NU se face de către admi nistrația
prezidențială, ci de către elita politică.
În consecință, [Pasul 1 a]: Administrația prezidențială colectează
sau elaborează un număr de studii, analize și recomandări alternative
cu privire la obiectivul strategic și, apoi, [Pasul 1b]: le sinte tizează și

Georgeta CHIRLEȘAN

164 le supune dezbaterii clasei politice (lideri de partid, comisii
parlamentare, etc.).
Sinteza acestor discuții [Pasul 1c] este prezentată Președintelui,
care decide varianta aleasă, în funcție de opțiunile cu șansele cele mai
mari de a fi adopta te de întreaga elită politică. Marea diferență între ce
se întâmplă acum și sugestia de modificare se referă la rolul
Președintelui. În prezent, Președintele DECIDE, ceea ce este contrar
rolului său constituțional. Constituțional – și eficient – este ca
președintele să MEDIEZE, nu să decidă.
 Pasul 2 : Odată definit obiectivul strategic, problema principală
este de operaționalizare a lui. Ea se face prin confruntarea și
colaborarea (ambele elemente sunt importante) între două tipuri
de structuri: cele guvern amentale specializate și cele ale
societății. Rolul administrației prezidențiale este, pe de o parte,
de a-i pune să se concureze, iar, pe de altă parte, de a identifica
complementaritățile. Rezultatul va fi o variantă politic fezabilă,
iar tehnic defectuo asă și incompletă a strategiei.
 Pasul 3: Are două componente: [Pasul 3a]: Administrația
prezidențială identifică contradicțiile ireductibile din faza
anterioară, iar Președintele începe un proces de mediere și
compromisuri la nivel politic; [Pasul 3b] Adm inistrația
prezidențială identifică elementele defectuoase tehnic și golurile
din SSN -RO și declanșează un șir de studii, analize și rapoarte
pentru corectarea lor și completarea golurilor.
 Pasul 4: Administrația prezidențială reface SSN -RO în noua
formă. Președintele declanșează un proces de mediere politică
pentru acceptarea ei de către întreaga clasă politică.
 Pasul 5. Este etapa trecerii dezbaterii de la faza politică, la cea
cu societatea civilă. Comunitățile societății civile – de la
reprezentanții capitalului, la cei ai populației sau ai
intelectualității – sunt solicitate să -și definească contribuțiile la
realizarea securității naționale deja elaborate, și să sugereze
cadre legislative sau instituționale pentru realizarea lor.
 Pasul 6: Comunicarea : toți participanții comunică. Se produce o
“ideologie” a securității naționale care devine dogmă pentru
întreaga societate, cel puțin o vreme.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
165 Referitor la procedura de validare / legitimare a SSN -RO, care
actualmente înseamnă conform legii:
“Analiza și propunerea de promovare a SSN -RO de către CSAȚ (mai
exact de către Compartimentul Securitate Națională, din cadrul
Departamentului Securității Naționale a CSAȚ). Prezentarea
documentului Președintelui spre aprobare și asigurarea trimiterii
acestuia la cele două Camere ale Parlamentului, spre aprobare (care
își desfășoară lucrările în ședință comună, potrivit unui regulament
adoptat cu votul majorității deputaților și senatorilor). Luarea de
către Parlament (după dezbateri) a deciziei de adoptare sau după ca z,
de respingerea SSN -RO” .
Persoanele intervievate au opinat preponderent că această
procedură este una dinamică (doar un eșalon foarte mic considerând -o
ca fiind greoaie), și doar câteva persoane consideră că procedura ar
putea fi îmbunătățită, prin:
– elaborarea SSN -RO de către Președinție, ceea ce ar duce la realizarea
unor alți item i pentru validare;
– adoptarea SSN -RO în Parlament prin vot calificat, asigurându -se în
acest fel atât dezbaterea cât și completarea documentului;
– conștientizarea aleșilor că este o lege fundamentală cu implicații
multiple pentru instituțiile statului român.
Elementele de tradiționalism ale României în ceea ce privește
securitatea națională, într -un context în care ea și -a dezvoltat structura
de securitate pe baza bunelor relații cu actorii din spațiul euro -atlantic,
au fost concretizate astfel:
– respectarea angajamentelor internaționale asumate în tratate și
convenții;
– relațiile de cooperare armonizate cu statele învecinate, buna
vecinătate;
– toleranța față de alt e etnii aparținând unor popoare vecine;
– relațiile de colaborare cu toate statele, sprijin și respect reciproc;
– sprijinul acordat în cadrul organismelor internaționale;
– relația strânsă cu marile puteri din cadrul UE;
– subordonarea necondiționată față d e obiectivele strategice ale
UE, în schimbul legitimării politice interne de către acestea;
– parteneriatul strategic cu SUA;

Georgeta CHIRLEȘAN

166 – subordonarea obiectivelor strategice românești față de
obiectivele conjuncturale ale SUA, utilizând NATO și
parteneriatul strategic cu SUA drept factori de legitimare;
– opoziția dogmatică și irațională față de Rusia, inclusiv față de
alianța ruso -germană;
– ignorarea sistematică și nejustificată a noilor mari actori ai
scenei internaționale: China, India, etc.;
– dezvoltarea relației speciale cu Turcia;
– experiența acumulată în „blocul” trecut;
– promovarea unor relații constructive pe baza normelor de drept
internațional;
– poziția geo -strategică la Marea Neagră;
– statutul de factor cheie în politici le regionale;
– definirea obiectivului strategic de securitate națională ca interes
al statului și nu ca interes al societății;
– responsabilitatea în angajarea întregii țări;
– promovarea unei politici de stabilitate.

Strategia de Securitate Națională a României este corelată cu
Strategia Europeană de Securitate la nivelul următorilor indicatori :
– recunoașterea și acceptarea ideii că nici un stat nu poate aborda
problematica de securitate într -o manieră individuală,
respons abilitatea pentru securitatea globală trebuie împărțită și
împărtășită;
– interesele europene actuale prezintă o convergență crescută, iar
solidaritatea europeană este consolidată, fapt ce conferă
credibilitate și eficiență actorilor din arena securității regionale și
globale (atât România cât și UE);
– terorismul, armele de distrugere în masă, conflictele regionale,
statele eșuate și crima organizată constituie amenințări cheie;
– nici una dintre noile amenințări nu este pur militară, o
combinație de instrumen te și căi de rezolvare constituind soluția
optimă.
– securitatea și stabilitatea regională sunt gândite ca fiind
complementare în contextul unei noi paradigme, politicile de
bună vecinătate jucând un rol primordial în asigurarea acestora.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
167 – asigurarea securității reprezintă o precondiție a dezvoltării,
securitatea și prosperitatea sunt termenii inseparabili ai aceleiași
ecuații;
– există la nivelul UE o preocupare specială referitor la
dependența energetică, iar România intenționează să își
reconfigureze strategia de securitate energetică în consonanță cu
strategia energetică a Uniunii Europene;
– securitatea și prosperitatea lumii actuale marcată de amenințări
globale, piețe globale și media globală depind tot mai mult de
realizarea unei ordini internaționa le bazată pe multilateralism
efectiv;
– NATO deține un rol major ca exponent central al relațiilor
transatlantice în consolidarea sistemului internațional;
– organizațiilor regionale sunt factor cheie în întărirea guvernării
globale și în realizarea unei lumi mai ordonate, mai disciplinate
(în Strategia de Securitate Națională a României se arată că
soluțiile la problemele regionale trebuie să vină preponderent din
cadrul regiunii);
– necesitatea de a deveni mai activi, mai coerenți mai capabili;
nevoia de asig urare a continuității în asigurarea fiabilității
sistemelor și actorilor de securitate;
– nevoia de a lucra în parteneriat, de a colabora cu ceilalți în
asigurarea securității; asigurarea securității europene și euro –
atlantice este fundamentată pe efort naț ional, pe acțiune comună.

În urma procesării chestionarelor aplicate am putut adăuga o
serie de alte corelări care ar fi necesare între SSN -RO și Strategia
Europeană de Securitate, și anume:
– egalitate în cooperare și colaborare;
– participarea activă la crearea capabilităților comune europene de
apărare în cadrul Agenției Europene de Apărare (EDA) și
implicarea în EDA;
– includerea acțiunilor agresive din partea unor state terțe (ne –
membre UE și NATO) sunt pe lista amenințărilor;

Georgeta CHIRLEȘAN

168 – menționarea riscuril or legate de întârzierea emergenței unei
identități europene puternice, problematica pandemiilor, riscul
atacurilor cibernetice etc.
– necesitatea forjării unei culturi cooperative de securitate în
spațiul UE
– programul Madrid – 2010
– directiva 114/2008
– programele TE -SAT, OCTA.
În cadrul interacțiunilor României cu supra -structurile regionale
și mondiale care au impact asupra securității naționale, UE, NATO și
ONU dețin primele locuri, ierarhizarea plasând organizații cu specific
de securitate (EDA, IAEA) pe poziții inferioare, astfel:
– Uniunea Europeană (UE)
– Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)
– Organizația Națiunilor Unite (ONU)
– Consiliul Europei
– Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE)
– Agenția Europeană de Apărare (European Defence Agency –
EDA)
– Agenția Internațională pentru Energie Atomică (International
Atomic Energy Agency – IAEA)
– Forumul Mării Negre pentru Dialog și Parteneriat
În ceea ce privește nevoia de reînnoire a strategiei de securitate
cu o ciclicitate de circa 3-5 ani datorită criticizării unor criterii de
validitate de genul:
– modificarea scenariului de amenințări și riscuri.
– necesitatea de a îmbunătăți capacitatea de reacție și sincronizare
a intervențiilor sale cu cele ale altor supra -structuri (UE, NATO,
ONU ).
– nevoia de ierarhizare mai eficientă a priorităților astfel încât să
își poată angaja cu eficiență crescută și rezultate optime
resursele.
– reconsiderarea multilateralismului, întrucât acesta ar trebui să
reprezinte un instrument al politicii și nu un sc op in sine.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
169 – consolidarea capacității operaționale în lumina experiențelor
recente și de a explora modalitatea de a construi capacități
comune ale țărilor UE (joint capacities).

Un număr relativ mare dintre participanții la studiu au considerat
că rescri erea SSN -RO poate fi determinată și de unele criterii
suplimentare, precum cele redate mai jos:
– situația geopolitică, modificări ale balanței de putere în arena
internațională, schimbările, evoluțiile, mutațiile în raportul dintre
actorii globali și region ali, dependențele dintre aceștia;
– nevoia interiorizării consecințelor doctrinare ale schimbărilor de
politica externa si ale viziunilor marilor actori ai arenei
internaționale vizând securitatea internațională, asupra
contextului strategic mondial;
– apariț ia unor schimbări radicale și imprevizibile în mediul
internațional sau regional de securitate;
– schimbări de leadership la nivelul organizațiilor de securitate cu
vocație internațională;
– shift-uri esențiale în percepțiile asupra securității regionale;
– anumite sugestii și cereri formulate de state aliate și partenere
din UE și NATO;
– modificări ale Strategiei Europene de Securitate;
– programele celor 17 organisme europene (EUROPOL,
EUROJUST, FRONTEX, etc.);
– evenimente grave la nivel național ce pun în discuți e eficiența
structurilor de securitate ale țării de a face față unor riscuri și
amenințări;
– concepția Președintelui României și a partidului aflat la
guvernare;
– consultarea prealabilă a societății civile;
– indicarea resurselor pentru implementarea strategi ei;
– menținerea unei „capacități interne de răspuns” din punct de
vedere economic.

Procesul complex de elaborare a unei Strategii de Securitate
Națională poate fi uneori marcat de dificultăți de genul:

Georgeta CHIRLEȘAN

170 a. eterogenitatea și dinamicitatea compoziției echipelor de
conceptori / dezvoltatori;
b. rigiditatea și reluctanța mediului politic în raport cu nevoile
de securitate națională din istoria post -revoluționară a
României;
c. ecou redus al eforturilor dezvoltatorilor Strategiei de
Securitate Națională în plan extern, la nivelul partenerilor
euro-atlantici dezirabili;
d. infrastructură slabă, neadecvată de implementare a
Strategiei de Securitate Națională (sisteme, servicii, resurse
umane, logistică);
e. dificultăți de natură legislativă;
f. aspecte delicate ale mediului geopolitic actual sau de
perspectivă;

Circa jumătate dintre repondenți consideră că acestor dificultăți
li se mai pot adăuga, conjunctural, cele de mai jos:
– neînțelegeri, interese divergente între diverse grupuri politice,
chiar din cele aflate la putere, legate de natura riscurilor și
amenințărilor, ierarhizarea acestora și alocarea resurselor;
– divergente de viziune între instituțiile statului cu responsabilități
în domeniul securității;
– complexitatea procesului de urmărire/înțelegere a
fenomenolog iei și evoluțiilor internaționale / globale.
– ideologia dominantă, interesele unor grupuri de presiune,
convingerea că SSN este doar o foaie de hârtie inutilă, dar care
trebuie scrisă și că în practică vom face ce trebuie, iar ce trebuie
ne vor spune alții;
– instituții cu prestigiu diminuat;
– lipsa sprijinului parlamentar;
– lipsa rezultatelor pe implementarea strategiei de apărare.

Aprecierile, opiniile și considerentele de ordin general ale
persoanelor care au completat chestionarul, referitoare la SSN -RO în
ansamblu, au putut fi cumulate în ideile sintetizate în continuare:

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
171 – conflictele înghețate, menționate la capitolul riscuri și
amenințări, puteau fi însoțite de explicații structurale mai
consistente, întrucât acestea pot provoca stări de tensiune cu
potențial de escaladare militară;
– frontiera intern -extern ar trebui mai profund clarificată, precum
și coordonarea inter -instituțională;
– strategia de securitate națională trebuie să se bazeze pe
posibilitățile reale de obținere a resurselor energetice în ech ipă
cu SUA, Germania și Rusia;
– ideea că România e un agent al democratizării și occidentalizării
la Marea Neagră nu este rea, din contră, dar trebuie formulată
astfel încât să nu trezească reacții de teamă și suspiciune din
partea unor state vecine aflat e la Est;
– trebuie să se aibă în vedere faptul că într -o situație dată, NATO
nu poate să ne ofere sprijinul imediat, în câteva zile, ci se va
mobiliza după o perioadă relativ mai lungă de timp;
– în vederea elaborării strategiei de securitate se impune o
colaborare cu statele puternic industrializate;
– este necesară existența atât a unei strategii de securitate cât și a
unei strategii de apărare;
– conservarea identității naționale trebuie să fie accentuată prin
nevoia dinamizării relațiilor cu românii aflați în afara granițelor;
– în cadrul mecanismului și procedurii actuale, SSN -RO se
întocmește cu întârziere;
– se impune elaborarea bazei legale înainte de emiterea strategiei;
– SSN-RO ar trebuie definită la nivel CSAȚ;
– SN-RO ar trebui să fie valabilă pe perioada unui singur mandat
prezidențial;
– SSN-RO ar trebui să ia aspectul unui document programativ și
să constituie mai mult decât o lecție de geo -politică.

172
Cap. 5.: FACTORI DETERMINANȚI
ÎN EVOLUȚIA STRATEGIEI DE SECURITATE
NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI ÎN INTERACȚIUNE
CU SUPRA -STRUCTURILE MONDIALE

Având în vedere macro -contextul analizat, precum și stud iile și
cercetările desfășurate în perioada de cercetare pe care am efectuat -o,
evoluțiile și tendințele care modelează SSN -RO pot fi grupate,
conform celor redate mai jos.

Tendințe și evoluții ce decurg din maniera de abordare a
intereselor și valorilor naționale

Din această perspectivă, SSN -RO prezintă tendința clară de a se
alinia la interesele și valorile specifice mediului de securitate euro –
atlantic, având la bază valorile democrației occidentale și ale statului
de drept (pace, securitate, stabilitate, suveran itate, democrație, starea
de legalitate, respectul pentru drepturile omului și libertățile
fundamentale, pluralism, solidaritate, libertatea, egalitatea și
supremația legii; respectul pentru demnitatea omului, identitatea
națională și responsabilitatea civ ică, proprietatea garantată și
economia de piață; solidaritatea cu națiunile democratice; dialogul și
comunicarea dintre civilizații, respectul pentru suveranitatea și
independența națională, caracterul național, unitar și indivizibil al
statului, unitatea bazată pe comunitatea de limbă, cultură și viață
spirituală, pe respectul pentru identitatea specifică a tuturor cetățenilor
și comunităților).
Această tendință este comună cu a celorlalte SSN -uri analizate
precum și cu strategia de securitate europeană.
Putem însă distinge și tendințe și evoluții specifice determinate
de contextul particular al României (acela de țară aflată la frontiera
estică a UE, după căderea comunismului).
Astfel, valori precum cele naționale cu un puternic accent pe
menținerea i ntegrității, unității, suveranității, independenței și

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
173 indivizibilității statului român, în condițiile specifice ale participării la
construcția europeană determină o evoluție preponderent etatistă a
SSN-RO.
Poate că aceste accente de statalism reflectă p e de altă parte și
nevoia suplimentară de securitate generată de poziția noastră geo –
strategică și de specificul compoziției statului român, de diversitatea
culturală și etnică a poporului român.
Fenomene recente din imediata noastră vecinătate (spațiul f ostei
Iugoslavii…), vecinii cu specificitățile lor, determină evoluția SSN –
RO, din perspectiva definirii valorilor fundamentale, către o notă mai
încărcată de unitate națională și statală.

Tendințe și evoluții ce decurg din modul de abordare a
provocăr ilor, amenințărilor și riscurilor

Din punctul de vedere al tendințelor în prezentarea provocărilor,
amenințărilor și riscurilor, SSN -RO se plasează în centrul majorității
SSN-urilor analizate.
Astfel, problema armelor de distrugere în masă (ADM), a
producției, distribuției, proliferării acestora este identificată ca cea mai
gravă amenințare a mediului de securitate actual.
Pe același nivel de importanță este plasată și problema
terorismului (în special terorismul internațional structurat în rețele
transfrontaliere).
Este evidențiat caracterul devastator și extrem de grav al
terorismului, prin combinarea și asocierea sa cu alte riscuri și
amenințări (organizații extremiste, criminalitate transfrontalieră,
sprijinul regimurilor corupte sau incapabile s ă guverneze democratic,
accesul la armele de distrugere în masă.
Vulnerabilitatea statelor și comunității internaționale față de
terorism este accentuată de două elemente: caracterul deschis al
democrațiilor moderne și modul complex și contradictoriu de
manifestare al proceselor globalizării.
Ne înscriem de asemenea în tendința generală europeană de a
considera ca extrem de importantă migrația ilegală, ca amenințare
generatoare de riscuri socio -economice, considerându -se că migrația,

Georgeta CHIRLEȘAN

174 scăderea ritmului de creștere naturală precum și îmbătrânirea
populației vor afecta sistemul social.
Astfel se consideră că tendințele populiste combinate cu
capacitatea insuficientă sau inexistentă de integrare UE creează
precondiții pentru migrație ilegală și că din țară d e tranzit, România
devine treptat țară țintă. Migrația ilegală este asociată adesea cu forme
de crimă organizată.
Acceptarea unui număr mare de imigranți, elaborarea unor
strategii de integrare a acestora cu prezervarea culturilor de origine
determină ev oluția pe termen mediu a SSN -RO.
O altă tendință majoră a SSN -RO, bine corelată cu alte SSN -uri
din regiune, este aceea de a considera adâncirea dezechilibrelor
economice ca sursă de tensiuni și instabilitate, generatoare de riscuri
de securitate cum ar f i:
 înapoierea economică – ce determină disparități în standardele
de viață ale populației, insatisfacție și radicalism;
 dezvoltarea economică dezechilibrată – care creează condiții
pentru extremism și terorism, creșterea fanatismului religios,
emergența r egimurilor autoritare și migrație ilegală;
Aceste riscuri conduc adesea la atacarea sau limitarea noilor
instituții democratice, a libertăților civile, a dezvoltării economiei și
culturii.
Tot ca tendință dominantă, SSN -RO evidențiază crima
organizată ca și amenințare majoră. România explicitează formele de
manifestare a criminalității organizate:
 trafic ilegal de armament muniții și explozivi;
 trafic de narcotice;
 migrație ilegală;
 trafic de ființe umane;
 trafic de produse contrafăcute;
 activități de spălare a banilor;
 alte forme de criminalitate economico -financiară

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
175 România consideră criminalitatea transnațională organizată ca
fiind o infracționalitate foarte gravă (infracționalitate, nu amenințare!)
și identifică cauzele criminal ității transnaționale organizate, adică:
 proliferarea unor fenomene negative amplificate de globalizare;
 gestionare ineficientă a transformărilor politice, economice,
sociale radicale produse în Europa Centrală, de Est și de Sud -Est
după căderea comunismul ui;
 existența conflictelor locale.
precum și efectele ei, adică:
 terorismul;
 proliferarea ADM ;
 perpetuarea regimurilor separatiste.
SSN-RO este congruentă în tendințe cu Strategia de Securitate
Europeană când abordează amenințarea pe care o constituie re giunile
instabile, statele eșuate.
Astfel, pune în evidență că regiunile instabile sau statele eșuate
devin ușor leagăn al crimei organizate și organizațiilor teroriste,
generează migrație, înarmare și trafic de droguri, sunt o amenințare și
contribuie la instabilitatea regională, creează condiții favorabile pentru
abuzul de putere, incitarea la intoleranță între grupuri etnice,
suprimarea democrației și societății civile, violarea drepturilor și
libertăților umane, corupție, trafic uman și de droguri, com erț cu arme;
aceste regiuni instabile devin adesea baze ale grupurilor și rețelelor
teroriste și extremiste, raiuri pentru crima organizată, sursă a migrației
ilegale.
Globalizarea, ca provocare generatoare de amenințări la adresa
calității mediului, a s ănătății populației, constituie o altă dominantă a
SSN-RO, comună cu a majorității SSN -urilor analizate. SSN -RO
evidențiază tendința de creștere a riscurilor de dezastre naturale,
tehnologice, biologice.
Se arată că globalizarea aduce schimbări radicale la nivel
internațional (în tehnologie, transport, comerț, finanțe, sănătate
publică) și o dată cu avantajele ei, face să apară noi riscuri
transfrontaliere de securitate.

Georgeta CHIRLEȘAN

176 Ultima tendință dominantă identificată se referă la problema
dezastrelor, accidentel or și catastrofelor ca o categorie aparte de
amenințări, incluzând:
 catastrofe naturale;
 tendința de epuizare a unor resurse vitale;
 catastrofe industriale sau ecologice;
 probabilitatea de creștere a unor pandemii
Din punctul de vedere al abordării provocărilor, amenințărilor și
riscurilor, SSN -RO prezintă și tendințe și evoluții specifice.
Astfel, se pune accentul pe problema conflictelor regionale ca
amenințări la securitate. Se scoate în evidență faptul că aces te
conflicte regionale cumulate cu alte fenomene din proximitate (stări
de tensiune, mișcări separatiste, dispute teritoriale, instabilitate) au
efecte negative adică:
 generează incertitudine;
 determină irosirea resurselor;
 perpetuează sărăcia;
 alimentează alte forme de violență și criminalitate;
 favorizează terorismul.
Din nou distingem tendințe și evoluții specifice generate de
postura de țară membră NATO și UE, cu accent pe cele care privesc
securitatea și apărarea frontierelor, în condițiile în care se gmente
importante ale granițelor României constituie o parte importantă a
frontierei terestre estice a celor două organizații.
De asemenea, conceptul de bună guvernare constituie o
caracteristică a SSN -RO, evidențiindu -se faptul că România a făcut
progrese însemnate în acest sens. Cu toate acestea, abordarea
guvernării ineficiente este specifică României, întrucât nu se regăsește
în strategiile celorlalte țări.
Ca tendință specifică, se consideră că guvernarea ineficientă
poate constitui o amenințare majoră la adresa securității statelor, care
poate:
a. periclita drepturile și libertățile fundamentale ale omului;
b. afecta îndep linirea unor obligații internaționale;

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
177 c. genera riscuri producerii unor crize umanitare cu impact
transfrontalier.
Se identifică cauzele guvernării ineficiente ca fiind:
a. deficitul democratic;
b. corupția endemică instituțională;
c. clientelism politic;
d. inefic iența administrației publice;
e. tendințe autoritariste;
f. lipsă de transparență și responsabilitate publică.
O evoluție cu adevărat specifică a SSN -RO, total în afara
abordărilor celorlalte SSN -uri analizate vine din faptul că SSN -RO nu
menționează nici măcar o dată cuvântul „provocări” , dar vorbește în
plus despre vulnerabilități și disfuncționalități .
Susține ideea că riscurile și amenințările pot fi amplificate de
existența unor vulnerabilități și disfuncționalități:
a. dependența accentuată de unele resurse vitale greu
accesibile;
b. unele tendințe negative persistente în plan demografic și
migrația masivă;
c. nivel ul ridicat al stării de insecuritate socială, persistența
stării de sărăcie cronică și accentuarea diferențelor sociale;
d. proporția redusă, fragmentarea și insuficienta implicare a
clasei de mijloc în organizarea vieții economico -sociale;
e. fragilitatea sp iritului civic și a solidarității civice;
f. infrastructura slab dezvoltată și insuficient protejată;
g. starea precară și eficiența redusă a sistemului de asigurare
a sănătății populației;
h. carențele organizatorice, insuficiența resurselor și
dificultățile de adaptare a sistemului de învățământ la
cerințele societății;
i. organizarea inadecvată și precaritatea resurselor alocate
pentru managementul situațiilor de criză;
j. angajarea insuficientă a societății civile în dezbaterea și
soluționarea problemelor de sec uritate

Georgeta CHIRLEȘAN

178
Tendințe și evoluții ce decurg din modul de abordare și descriere
a mediului de securitate

Tendința generală, de a prezenta mediul de securitate într -o
manieră structurată este cea în care se înscrie și SSN -RO. România
prezintă mediul de securitate și riscurile și amenințările separat, dar în
cadrul aceluiași capitol.
SSN-RO identifică drept tendințe majore ale mediului de
securitate: accelerarea proceselor de globalizare și de integrare
regională, fragmentarea statală, structurarea unei noi arhitecturi de
securitate, stabile și predictibile, accentuarea tendințelor anarhice în
unele regiuni, prezervarea influenței statelor în dinamica relațiilor
internaționale, multiplicarea formelor și creșterea ponderii intervenției
actorilor nestatali în evoluția acestor relații.
Tendința de a identifica spațiul de securitate euro -atlantic, axat
pe parteneriatul strategic NATO – UE, ca cea mai importantă
componentă a mediului de securitate actual se constituie de asemenea
într-o tendință dominantă a S SN-RO. Sunt identificate următoarele
oportunități strategice:
 primul nivel: lichidarea comunismului, instaurarea democrației,
extinderea NATO și a UE , deschiderea frontierelor,
intensificarea fluxurilor de persoane, mărfuri, servicii și capital,
dezvoltar ea tehnologică, situația geopolitică.
 al doilea nivel: apartenența la NATO ; integrarea în spațiul
economic, politic, cultural, de justiție și de securitate al UE ;
parteneriatul strategic cu SUA; creșterea rolului și a ponderii
regiunii Mării Negre; gradul ridicat de interoperabilitate a
instituțiilor de securitate și apărare ale României cu structurile
similare din statele membre ale NATO și UE.
Sunt prezente o serie de tendințe specifice SSN -RO. Dintre
acestea, ținem să scoatem în evidență pe acelea care determină evoluții
specifice ale SSN -RO, în mod excentric față celelalte SSN -uri
analizate.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
179 SSN-RO identifică drept tendință actuală, conturarea unei noi
ordini mondiale, a unei noi arhitecturi globale de securitate, ce se
naște după încheierea tranziției post -bipolare.
Subliniază faptul că tendințele majore din epoca post -bipolară
generează noi riscuri și provocări la adresa valorilor și intereselor
naționale și comune dar oferă și reale oportunități. Precizează că
accesul la resurse, la mecanismele de distribuție a acestora și la piețe
de desfacere și diferențele identitare constituie principal ii factori de
conflict la nivel global. Globalizarea e percepută ca fenomen
generator deopotrivă de riscuri și amenințări (nici un stat nu se poate
izola sau rămâne neutru, nici un stat nu este la adăpost, securitatea
internațională tinde tot mai mult să -și manifeste caracterul indivizibil)
dar și de oportunități (efecte pozitive ale globalizării, o șansă reală de
dezvoltare economică aptă să creeze prosperitate și să protejeze
mediul).

Tendințe și evoluții ce decurg din modul de abordare și descriere
a scopurilor strategice de securitate

Surprinzător, există tendința dominantă de a nu structura clar și
succint scopurile strategice de securitate, tendință la care și SSN -RO
se subscrie.
Nu același lucru se poate spune despre postularea principiilor de
securitate. Tendința generală, adoptată și de SSN -RO, este de a enunța
clar principiile pe care se construiește SSN.
Enunțarea obiectivului fundamental este de asemenea dominantă
ca tendință în toate SSN -urile analizate, inclusiv în SSN -RO.
Interesant de e vidențiat faptul că SSN -RO prezintă două obiective
fundamentale, doar unul dintre ele vizând clar securitatea națională, al
doilea având un caracter profund socio -economic, corelarea lui cu
conceptul de securitate națională fiind extrem de ambiguă.
Deși t endința generală este de a veni cu precizări, discretizări,
explicitări, dezvoltări în elemente specifice ale obiectivului general,
este evident eșecul în operaționalizarea obiectivului general, atât în
cazul SSN -RO cât și în cazul altor SSN -uri analizate.

Georgeta CHIRLEȘAN

180 Ca o confirmare a acestui eșec, SSN -RO evită a le numi altfel
decât prin sintagma "alte scopuri (obiective)" .
Tendința generală este de a atribui NATO un rol central în
atingerea scopurilor strategice de securitate. Nefiind nicicum
explicitate sau opera ționalizate în acest sens, se creează impresia că de
fapt, se transferă NATO sarcina de a operaționaliza și pune în operă
acele scopuri.
SSN-RO evoluează spre abordări specifice făcând referire la
promovarea fermă a libertăților politice, economice și soc iale, a
respectului pentru demnitatea umană, prin angajarea conștientă și
responsabilă a poporului român și colaborarea activă cu națiunile
aliate, partenere și prietene.
Tot ca evoluție specifică a SSN -RO, se evidențiază introducerea
conceptului de securitate democratică. Căile de realizare a securității
democratice sunt:
a. Interne: cooperare, modernizare accelerată, integrare și
participarea adecvată la gestiunea afacerilor globale;
b. Externe: participarea activă la promovarea democrației,
securității ș i prosperității în vecinătatea României și în alte zone
de interes strategic.
Ca evoluție specifică se evidențiază de asemenea statuarea unor
direcții naționale principalele de acțiune: respectarea fermă a tratatelor
internaționale în domeniul dezarmării și interzicerii ADM; întărirea
regimurilor și aranjamentelor privind controlul exporturilor și
interdicția transferurilor ilegale de materiale nucleare, bacteriologice,
chimice și radiologice; participarea la activitățile și acțiunile
internaționale vizând asigurarea respectării reglementărilor privind
neproliferarea și blocarea accesului ilegal al unor state și organizații la
ADM.

Tendințe și evoluții ce decurg din modul de abordare a căilor /
planurilor / măsurilor de atingere a obiectivelor strategice

Ca o tendință generală, toate SSN -urile analizate evită abordarea
sistemică a căilor / planurilor / măsurilor de atingere a obiectivelor
strategice ca și elemente de materializare ale obiectivelor operaționale.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
181 Poate că tocmai viciul constatat anterior, cel al eșecului în
operaționalizare, aduce acum o dispersie substanțială în prezentarea
pragmatică, direct aplicabilă a căilor de atingere.
Ca un exemplu pe care îl aducem în sprijinul acestei afirmații,
iată care sunt căile de realizare a obiectivelor n aționale de securitate,
statuate în SSN -RO:
 Participarea activă la înfăptuirea securității internaționale;
 Construcția noii identități europene și euro -atlantice a României;
 Securitatea și stabilitatea regională în contextul unei noi
paradigme;
 Asumarea rolului de vector dinamic al securității în regiunea
Mării Negre;
 Abordarea cuprinzătoare și adecvată a problematicii securității
interne;
 Buna guvernare – ca instrument esențial în construcția securității
naționale;
 Economia competitivă și performantă – pilon al securității
naționale;
 Transformarea instituțiilor cu responsabilități în domeniul
securității naționale;
 Dezvoltarea și protecția activă a infrastructurii strategice.
O simplă lectură a acestora le poate încadra cu ușurință la
categoria "obiectiv e generale" sau "scopuri". Este extrem de dificil de
precizat care sunt acțiunile specifice.
De asemenea, sunt redate in extenso premisele interne și externe
ce condiționează realizarea obiectivelor SSN, multe dintre ele
constituind de fapt premise ale u nei dezvoltări social -economice
durabile (condiții necesare dar nu neapărat suficiente de realizare a
obiectivelor SSN -RO).
Pentru a "împleti" și mai nefericit conceptele, aceste premise
sunt imediat identificate drept "direcții prioritare de acțiune ale
instituțiilor statului român, ale organizațiilor civice și ale
cetățenilor" . Suferința generală de „a face toți de toate”, specifică în
marea majoritate a abordărilor din societatea românească, se regăsește

Georgeta CHIRLEȘAN

182 din plin și la acest domeniu atât de delicat, al asigurării securității
naționale.

Tendințe și evoluții ce decurg din modul de abordare a sarcinilor
alocate și corelarea acestora cu actori și subsisteme aferente

O primă tendință generală, prezentă în l arga majoritate a SSN –
urilor analizate, este aceea de a defini și utiliza conceptul de "sistem
național de securitate" .
Paradoxal, dar firesc având în vedere concluziile anterioare,
România nu se subscrie acestei tendințe generale. Nu regăsim nicăieri
conceptul.
România enumeră instituțiile și agențiile cărora le revin sarcini în
asigurarea securității interne:
 administrația publică și structurilor de ordine publică;
 structurile de prevenire și gestiune a urgențelor civile, securitatea
frontierelor și ga rda de coastă;
 structurile de informații, contrainformații și securitate;
 organismele de prevenire a spălării banilor și de control al
importurilor și exporturilor strategice;
 structurile militare, în situații deosebite, pentru unele activități.
 garda financiară și structurile vamale, garda de mediu și
structurile de specialitate care veghează la sănătatea populației și
a animalelor, cele de protecție a consumatorilor.
 operatori industriali, agricoli, comerciali și de servicii care
desfășoară act ivități de importanță vitală, sensibile sau
periculoase, ori care implică un mare număr de oameni sau
interese sociale majore.
O altă evoluție specifică a SSN -RO o constituie definirea
conceptului de securitate internă (ansamblul activităților de protecți e,
pază și apărare a locuitorilor, comunităților umane, infrastructurii și
proprietății împotriva amenințărilor asimetrice de factură militară sau
non-militară, precum și a celor generate de factori geo -fizici, meteo –
climatici ori alți factori naturali sau umani care pun în pericol viața,
libertățile, bunurile și activitățile oamenilor și ale colectivităților,

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
183 infrastructura și activitățile economico -sociale, precum și alte valori,
la un nivel de intensitate și amploare mult diferit de starea obișnuită).
Se precizează sub -categoriile securității interne: siguranța
cetățeanului și securitatea publică, securitatea frontierelor, a energiei,
a transporturilor și a sistemelor de aprovizionare cu resurse vitale,
protecția infrastructurii critice, securitatea soci etală și asigurarea stării
de legalitate, contracararea terorismului și a criminalității organizate,
securitatea activităților financiar -bancare, a sistemelor informatice și a
celor de comunicații, protecția împotriva dezastrelor și protecția
mediului.
Extrem de vagă este precizarea sarcinilor și actorilor ce
contribuie la punerea în practică a obiectivelor de securitate.
Se prezintă direct dar într -o abordarea mai degrabă generală,
principalii actori în realizarea obiectivelor de securitate și înfăpt uirea
acestui program:
a. forțelor (cărora poporul le -a încredințat responsabilitatea
guvernării) și voința politică;
b. instituțiile din cadrul sistemului securității naționale (fără a fi
menționate explicit!)
c. Consiliul Suprem de Apărare a Țării (care va veghea permanent
la îndeplinirea obiectivelor strategice și la modul de punere în
practică a strategiilor sectoriale)
d. cetățeanul român (care are potrivit Constituției drepturi
inalienabile dar și obligații prop rii, asumate în mod conștient).

Tendințe și evoluții ce decurg din modul de abordare a rolului
NATO

Toate SSN -urile analizate manifestă ca tendință generală, încă de
la început, atitudinea pro -atlanticistă.
România se subscrie acestei tendințe generale făcând o
declarație de principiu încă din titlu strategiei: „România Europeană,
România euro -atlantică” pe care o reia apoi în titlul capitolului patru
„Construirea noii identități europene și euroatlantice”.

Georgeta CHIRLEȘAN

184 Toate SSN -urile analizate manifestă ca tendin ță generală
evidențierea rolului NATO de garant de bază al securității proprii cât
și transatlantice.
România declară că NATO rămâne principala structură de
apărare colectivă capabilă să garanteze securitatea democratică în
spațiul euro -atlantic.
Garanți ile de securitate de care beneficiază în cadrul NATO sunt
cele mai solide din istoria României. Evidențiază că dobândirea
calității de membru al NATO i -a adus certitudini și garanții reale în
domeniul securității sale dar și obligații corespunzătoare.
O altă tendință generală este de a considera NATO ca principal
forum de dialog strategic.
Deși marea majoritate a SSN -urilor analizate scot în evidență
importanța majoră a parteneriatului NATO -Rusia, SSN -RO nu
abordează în nici un fel subiectul.
Tot ca tend ință generală, se evidențiază rolul ansamblului NATO
– UE (NATO și UE luate împreună), se evidențiază valoarea și
beneficiile determinare de calitatea de membru în ambele dintre aceste
structuri.
România declară că în ceea ce privește cooperarea sa cu sta tele
membre ale NATO și UE, aceasta se va desfășura în conformitate cu
valorile și interesele naționale, armonizate cu setul de valori și interese
pe care cele două organizații democratice le promovează, cu
principiile de acțiune ale NATO și UE.
O altă tendință generală rezidă în nevoia de reformare a Alianței.
România arată că va lua parte activă la procesul decizional și la
dezvoltările conceptuale în cadrul Alianței și își va îndeplini
angajamentele asumate atât în privința contribuției cu forțe puse la
dispoziția organizației, cât și a participării la operațiunile de răspuns la
crize sub autoritatea NATO.
Ca și element de evoluție specifică a SSN -RO, menționăm rolul
atribuit NATO ca reper și în acțiunile de gestionare a crizelor (se
urmărește armoniz area legislativă și procedurală cu sistemul de
gestiune a crizelor de securitate și a urgențelor civile din NATO,
implementarea sistemului NATO de răspuns la crize).

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
185 Tot în mod specific, SSN -RO abordează problema obligațiilor ce
decurg la nivelul apărări i din statutul de membru NATO: asigurarea
capacităților necesare participării Armatei României la misiunile
Alianței; exercitarea unui rol semnificativ în eforturile de modernizare
a proceselor decizionale și a conceptelor strategice și operaționale ale
Alianței; accelerarea procesului de transformare a sistemului militar
românesc; construcția capabilităților militare necesare pentru
asigurarea îndeplinirii obiectivelor de politică externă în domeniul
securității.

Tendințe și evoluții ce decurg din modul d e abordare a rolului
ONU, rolul OSCE, rolul UE precum și ierarhia organizațiilor
internaționale

Tendința unanimă este că ONU deține rolul central în structura
globală de securitate.
În plus, România atribuie ONU un rol central în asigurarea păcii
și sec urității internaționale, zonale și regionale (și al altor structuri de
securitate regională) și recunoaște acest rol prin faptul că ONU e
menționată pe prima poziție în lista acestor structuri.
Ca tendință cv asi-generală, majoritatea SSN -urilor analizate,
inclusiv SSN -RO, fac declarații de susținere a ONU, a eforturilor
ONU care vizează combaterea proliferării ADM.
Pentru eliminarea riscurilor legate de terorism, de crima
organizată și trafic ilegal și pentru edificarea stabilității durabile,
România va sprijini activ aplicarea rezoluțiilor Consiliului de
Securitate al ONU.
Ca evoluție specifică, SSN -RO abordează problema reformării
ONU, România sprijinind activ acțiunea de reformare a ONU pentru a
putea răs punde mai eficient cerințelor secolului XXI.
O altă tendință generală este aceea de a atribui OSCE un rol
semnificativ. Mai mult, SSN -RO recunoaște rolul important al OSCE
(și al altor structuri de securitate regională) în asigurarea păcii și
securității internaționale, zonale și regionale, aici OSCE fiind
menționată pe poziția a doua în lista acestor structuri, după ONU.

Georgeta CHIRLEȘAN

186 În ce privește rolul UE, tendința unanimă este de a -i acorda un
rol important dar totuși secundar în raport cu rolul NATO. Cel mai
adesea, cele două organisme sunt menționate împreună, prin sintagma
"NATO și UE".
Totuși, există o tendință cv asi-generală de a corela SSN cu
PESC și PESA.
Ca evoluție specifică, SSN -RO abordează problematica politicii
de bună vecinătate în cadrul UE.
Româ nia subliniază că își va spori participarea […] în cadrul
politicii de vecinătate și la operațiunile de gestionare a crizelor
regionale și de securizare a fluxurilor energetice și comerciale. Un rol
important va reveni […] îndeplinirii obiectivelor Pol iticii Europene de
Vecinătate.
De asemenea, observăm un nou impuls către etatism și
naționalism în abordarea SSN -RO, România promovând cooperarea sa
cu statele membre ale NATO și UE dar precizând că aceasta se va
desfășura în conformitate cu valorile și i nteresele naționale,
armonizate cu setul de valori și interese pe care cele două organizații
democratice le promovează, cu principiile de acțiune ale NATO și UE.
Din perspectiva ierarhiei organismelor internaționale în raport cu
scopurile fundamentale de securitate, tendința generală, la care
subscrie și SSN -RO, este de a ierarhiza importanța acestor organisme
în modul următor:
1. NATO
2. UE
3. ONU
4. OSCE
5. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și
Agenția Europeană de Apărare (EDA)
6. Consiliul Europei
7. Programul Parteneriat pentru Pace (PfP)

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
187 Tendințe și evoluții ce decurg din modul de abordare a
conflictelor regionale deja existente și căi de rezolvare a lor

Tendința generală este de a plasa soluționarea acestor conflicte
în contextul cooperării tra nsatlantice, a cooperării și parteneriatului
tuturor părților implicate.
Se subliniază că aceste conflicte sunt strâns legate de securitatea
surselor strategice de energie, de unde și necesitatea controlului
acestor surse.
O altă tendință generală rezidă în adoptarea atitudinii preventive
și soluționării pașnice a conflictelor existente și/sau potențiale.
În mod specific, SSN -RO menționează ca scop urmărit,
participarea activă, în spiritul legalității internaționale și al
multilateralismului efecti v, la operațiuni de pace și la alte acțiuni
vizând soluționarea crizelor internaționale.
Tot ca evoluție specifică, SSN -RO propune pentru soluționarea
conflictelor din Regiunea Mării Negre ca statele riverane să dezvolte
politici interne, externe și de se curitate capabile să neutralizeze
fenomenele negative în interiorul propriilor granițe și să se abțină de
la sprijinirea, în orice fel a mișcărilor separatiste, a organizațiilor
extremiste sau teroriste, a activităților infracționale. Este promovată
ideea necesității unei strategii europene și euro -atlantice pentru
regiunea Mării Negre. Factorii de bază ai unei asemenea strategii sunt:
a. extinderea responsabilităților UE în stabilizarea și
reconstrucția regiunii;
b. consolidarea prezenței și creșterea contribuți ei NATO și a
Programului PfP;
c. prezența unor capacități operaționale americane în regiune.
În acest context, România acționează ferm pentru
instituționalizarea Forumului Mării Negre pentru Dialog și
Parteneriat și va coopera strâns cu statele riverane Mări i Negre –
Bulgaria, Georgia, Federația Rusă, Turcia și Ucraina.

Georgeta CHIRLEȘAN

188 Tendințe și evoluții ce decurg din modul de abordare a problemei
minorităților (drepturi colective versus individuale)

Tendința generală este de a aborda într -o manieră limitată și
superf icială acest subiect. Dată fiind delicatețea subiectului în
contextul geo -politic și istoric al Europei moderne, există o reținere în
a aborda direct și tranșant problemele minorităților din perspectiva
impactului lor asupra securității naționale sau europ ene.
Tot ca tendință generală se postulează nevoia de armonie
interetnică și toleranță, încurajarea co -existenței multiculturale
tolerante și lipsite de conflicte.
Există și evoluții și tendințe specifice.
Astfel, SSN -RO face referire la minoritățile de români care
trăiesc sau își desfășoară activitatea în afara granițelor țării în
contextul prezentării intereselor naționale, interese care prin aria lor de
manifestare se adresează și acestor minorități.
Se vorbește despre realizarea securității și sta bilității regionale și
se declară că vor fi abordate și preocupările legitime ale societății
românești privind îmbunătățirea statutului juridic, a condițiilor de
viață și a tratamentului de care se bucură comunitățile românilor din
statele vecine. Se preci zează că printre obiectivele politicii externe ale
României se găsește și acela de „dinamizare a relațiilor cu românii de
pretutindeni, păstrarea identității etnice și culturale a acestora”.

Tendințe și evoluții ce decurg din alte interpretări și corelări
indirecte, alte aspecte de interes (dar care nu apar în toate
strategiile, deci care NU sunt comune)

O primă tendință generală (dar care apare la doar trei din cinci
SSN-uri analizate) este de a acorda o importanță crescută relațiilor cu
Rusia. Se evide nțiază faptul că Rusia și statele din regiunea euro –
atlantică au un interes comun în a deveni reciproc parteneri stabili și
predictibili.
Totodată, se distinge tendința de a atașa o mare importanță
dezvoltării relațiilor cu Ucraina, țările din Europa de S ud-Est, Caucaz
și Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
189 Ca evoluție specifică, în afara tendințelor generale, România
evidențiază clar impactul și determinismul mediului actual de
securitate asupra activității de informații, contrainformații și
securitate: constituirea comunității de informații reprezintă o
necesitate obiectivă a etapei și o oportunitate majoră a procesului de
dezvoltare în domeniul activității de informații, contrainformații și de
securitate la nivel național; ea este determ inată de evoluția mediului
de securitate și are ca scop creșterea eficienței și coerenței funcționale,
prin armonizarea structurală, coordonarea oportună, eliminarea
suprapunerilor și prevenirea intervalelor neacoperite în activitățile
specifice.
O altă e voluție specifică SSN -RO vine pe temeiul relațiilor
speciale dintre România și Republica Moldova și în consens cu
responsabilitățile firești ce decurg din comunitatea de istorie, limbă și
cultură, cu principiul “o singură națiune – două state” și cu spirit ul
politicii europene de vecinătate; se afirmă că România va acorda o
atenție deosebită cooperării cu Republica Moldova.
SSN-RO aduce în discuție ideea securității bazate nu numai pe
capacitatea de reacție și adaptare, ci și, mai ales, pe capacitatea de
anticipare și de acțiune pro -activă.
Se precizează de asemenea că în îndeplinirea obligațiilor privind
securizarea frontierelor, România urmărește transformarea propriilor
granițe într -o punte activă de cooperare și comunicare cu noile
democrații din vecin ătatea estică a UE.
Se revine cu obstinență asupra abordării regiunii Mării Negre.
SSN-RO promovează perspectiva României ca vector dinamic al
securității și prosperității în Regiunea Mării Negre prin:
a. construirea unui climat de securitate, stabilitate și
prosperitate în zona Mării Negre (care reprezintă o direcție
distinctă de acțiune a acestei strategii);
b. evidențierea faptului că regiunea Mării Negre este un
conector de importanță strategică, situat pe coridorul ce
leagă comunitatea euro -atlantică (fact or furnizor de
securitate și consumator de energie) de arealul Orientul
Mijlociu – Regiunea Caspică – Asia Centrală (factor
furnizor de energie și consumator de securitate);

Georgeta CHIRLEȘAN

190 c. evidențierea faptului că există grave amenințări la adresa
securității regiunii: (1) conflictele și mișcările din estul și
sudul Republicii Moldova (regiunea nistreană și regiunea
găgăuză), estul și nordul Georgiei (Abhazia și Osetia de
Sud), vestul Azerbaidjanului (Nagorno -Karabah), sudul
Federației Ruse (Cecenia și alte republici sau regiuni
autonome din Caucazul de Nord), alte mișcări separatiste
de mai mică amploare și intensitate; (2) cr iminalitatea
transfrontalieră)
iar contracararea lor este o responsabilitate primordială a statelor
riverane Mării Negre.
SSN-RO abordează în mod specific problematica soluționării
conflictelor separatiste, cerând să fie definit un set de principii, norme
și reguli de conduită unitare, conforme cu interesele oamenilor,
comunităților și statelor din zonă, cu interesele de securitate ale
comunității e uro-atlantice și cu prevederile dreptului internațional,
apte să răspundă adecvat diferențelor specifice fiecărui conflict în
parte.
Tot ca evoluție specifică, SSN -RO aduce o critică negativă,
indirectă (poate unica de acest fel în întregul document!), i ndustriei
de apărare, precizând că: aceasta trebuie să depășească starea de
stagnare și provizorat și să evolueze rapid pe coordonatele
eficientizării și ale interoperabilității cu industria de apărare
europeană, în conformitate cu cerințele securității na ționale.

Tendințe și evoluții ce decurg din abordarea determinismului
mediului socio -economic asupra strategiilor de securitate

Tendința generală este de a evidenția direct sau indirect
determinismul economic și social asupra securității naționale sau
generale.
Este de altfel singura tendință generală a SSN -urilor analizate
din perspectiva determinismului mediului socio -economic, deoarece
maniera de abordare a determinismului mediului socio -economic
devine profund specifică fiecăreia dintre SSN analiz ate, la momentul
detalierii.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
191 Astfel, SSN -RO prezintă ca evoluție specifică evidențierea
directă și explicită a determinismului mediului economic asupra
securității naționale afirmând că o economie puternică, performantă și
competitivă, macrostabilă, dinam ică sub raportul ritmului de creștere
și adaptabilă la cerințele integrării și ale globalizării, reprezintă un
pilon important al securității naționale, asigurând condiții pentru
securitatea economică și socială.
România evidențiază corelarea puternică d intre dezvoltarea
economică accelerată și gradul de competitivitatea a națiunii.
România poziționează securitatea energetică pe un loc important
în asigurarea securității naționale, prin adaptarea operativă și
optimizarea structurii consumului de resurse energetice primare și
creșterea eficienței energetice.
Explicitează acțiunile specifice de asigurare a securității energetice:
 reducerea dependenței de aprovizionarea din regiuni instabile
sau din state care folosesc energia ca instrument de presiune
politică;
 accelerarea programelor de producere a energiei în centrale
nucleare;
 relansarea preocupărilor vizând creșterea producției de
hidroenergie și de energie bazată pe tehnologiile moderne de
folosire a cărbunilor;
 creșterea producției de energie din surse regenerabile sau
alternative și creșterea eficienței energetice în mediul ind ustrial
și casnic.
Sunt prezente de asemenea abordări specifice pline de
generozitate și de generalitate în același timp, abordări care nu fac
decât să dilueze gradul de importanță al factorului socio -economic
asupra SSN -RO.
Un exemplu în acest sens îl c onstituie menționarea căilor de
atingere a competitivității României: "transformări profunde în
domeniul educației, cercetării și dezvoltării (transformarea sistemului
de învățământ și facilitarea accesului la rezultatele cercetării –
dezvoltării); îmbunătă țirea radicală a stării de sănătate a populației
și realizarea unui nou echilibru social" .

Georgeta CHIRLEȘAN

192 Tendințe și evoluții ce decurg din abordarea relaționării cu
Strategia de Securitate Europeană

Tendința generală este de a corelare a SSN -urilor analizate cu
cea europeană la nivelul PESC și PESA.
În acest context, toate SSN -urile analizate, inclusiv SSN -RO trec
la explicitarea eforturilor de corelare cu Strategia de Securitate
Europeană, făcând -o însă într -o manieră specifică fiecăreia.
SSN-RO precizează că la n ivel național, va fi realizată
armonizarea legislativă și procedurală cu sistemul de gestiune a
crizelor de securitate și a urgențelor civile din NATO și UE, va spori
substanțial contribuția la implementarea sistemului NATO de răspuns
la crize, precum și a reglementărilor UE privind cadrul de participare
la operațiuni de gestionare a crizelor.
Tot ca evoluție specifică se menționează construirea
interoperabilității cu industria de apărare europeană prin:
a) privatizarea, restructurarea, modernizarea și retehno logizarea
capacităților industriei de apărare, prin cooperare cu firme din
cadrul UE și al altor parteneri din NATO;
b) racordarea întreprinderilor românești de profil la activitățile
Agenției Europene de Apărare;
c) proiectarea gamei de produse în funcție de necesitățile reale ale
instituțiilor de securitate românești179.

179 După cum s -a putut constata, acest capitol rămâne deficitar. După cum s -a arătat și mai sus, România a
devenit parte a EDA în 2007 fără a semna protocoalele aferente. Alexander Weis, directorul EDA afirma în iulie
2009 că explicația trebuie căutată în lup ta politică dintre premierul Tăriceanu și președintele Băsescu. Tema a
mai fost ridicată în CSAȚ și în toamna lui 2009 fără ca demersul să fie finalizat. Greutățile și dilemele României
cauzate de nesemnarea regulamentelor EDA s -au văzut și în cadrul contr actului pentru reînnoirea flotei de
avioane MIG -21 Lancer. Conformarea la codul EDA ar fi adus poate avantaje în cadrul cooperării cu firma
suedeză SAAB, creatoarea avionului multi -rol Gripen. Mai ales că suedezii promiteau ca parte a contractului off –
set investiții în diferite sectoare civile (mediu, IT) așa cum s -a întâmplat în Slovacia. SAAB este dispus să ofere
un offset mai mare de 100%, dacă va câștiga contractul de avio ane multi -rol, The Wall Street Journal -România,
3 Septembrie 2008, http://www.wall -street.ro/articol/Companii/47624/SAAB -este-dispus -sa-ofere -un-offset –
mai-mare -de-100-daca-va-castiga -contractul -de-avione -multirol.html ,
Pop V., EU defence contracts to become more transparent , EU Observer, 01.07.2009,
http://euobserver.com/9/28396
Dinu C., SUA au trimis MApN informații preliminare despre avioanele F -16, Hot News, 21 ianuarie 2010,
http://www.hotnews.ro/stiri -esential -6833750 -sua-trimis -mapn -informatii -preliminare -despre -avioanele -16.htm
EDA: Industria de apărare a României, din ce în ce mai slăbită , Sursa: NewsIN, Duminică, 28 Martie 2010,
http://www.ziare.com/politica/declaratii -de-avere/eda -industria -de-aparare -a-romaniei -din-ce-in-ce-mai-slabita –
1005751

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
193 Tendințe și evoluții ce decurg din analiza calității strategiei prin
prisma nevoii naționale de rescriere/îmbunătățire

În SSN a României, în mesajul Președintelui Traian Băsescu de
la începutul strategiei, acesta evidențiază implicit valoarea și calitatea
strategiei arătând că este un „proiect național realist și pragmatic,
capabil să îmbine armonios inițiativa individuală cu spiritul civic
modern și cu angajarea responsabilă”.
Cu toate acestea, așa cum am reușit deja să demonstrăm în acest
capitol precum și prin dezvoltările din capitolul următor, SSN -RO
este marcată de o puternică necesitate de rescriere, motivele fiind clar
exprimate.

194
Capitolul 6.: CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Securitatea secolului XXI trebuie definită și înțeleasă în
contextul actual al globalizării.
Globalizarea este un fenomen multidimensional determinat de
tehnologia informațională aflată în dezvoltare accelerată, de
dezvoltarea globală a comerțului, de globalizarea circulației
capitalului și a investițiilor (datorită internetului și magistralelor
electronice).
Globalizarea nu este un fenomen istoric nou. În literatur a de
specialitate se afirmă că la sfârșitul secolului XIX și începutul celui
următor s -a declanșat un proces de globalizare, identificat ca
interdependență la eșalon internațional datorită creșterii fără precedent
a comerțului internațional. Se afirma chi ar că, în noile condiții, un
război este imposibil, ceea ce a fost contrazis de primul conflict
mondial izbucnit în 1914. Cele două războaie mondiale,
naționalismele care au determinat un protecționism accentuat, autarhii,
etc., precum și divizarea lumii în blocuri la sfârșitul celui de al doilea
război mondial au întârziat globalizarea. Abia la mijlocul anilor 70 a
putut fi atinsă ponderea comerțului internațional în venitul global
avută înainte de primul război mondial. Se poate afirma că sfârșitul
Războ iului Rece și “unificarea” planetei au descătușat globalizarea.
Ca urmare a globalizării se constată apariția amenințărilor
transnaționale, cu alte cuvinte amenințările devin de ordin global,
acționând la scala întregului sistem, având implicații dincolo de
granițele unei țări, regiuni sau continent. Cu deosebire, datorită
oportunităților globalizării, consecințele acestor amenințări sunt mult
mai periculoase.
Aceste amenințări transnaționale sunt:
– cele derivate din proliferarea armelor de nimicire în ma să;
– atacurile cibernetice – sistemele civile de comunicații,
energie, transport, electrice, apă, bănci, etc. utilizează rețele
informaționale sensibile la astfel de atacuri ;
– violența etnică, prin contagiune dincolo de frontiere (cazul
regiunii “marilor la curi” );

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
195 – crima globală, prin constituirea unor rețele de crimă
organizată la nivel internațional (cartelurile columbiene);
– traficul de droguri (80% din drogurile de pe străzile Londrei
vin din Afganistan prin Marea Neagră)180;
– degradarea mediului ca urmare a poluării și altor fenomene
fără granițe (Cernobîl, inundații, valul postseismic -tzunami
din decembrie 2005, furtuni precum Katrina din toamna 2005
în SUA, încălzirea globală, poluarea apei – principala sfidare
a secolului XXI este considerata apa, iar ONU are reuniuni
internaționale ample în domeniu, ca de exemplu cea din
martie 2006 de la New Mexico, despădurirea, introducerea de
substanțe toxice în lanțul de hrană uman);
– bolile infecțioase (HIV și gripa aviară, etc.), rezistența la
medicamente a microbi lor, non -dezvoltarea de noi
medicamente, schimbări climatice, mișcările de populație,
refugiații în tabere, așadar aglomerări, sisteme deficitare de
prevenire și tratament, etc.
Proliferarea armelor de distrugere în masă ca primă amenințare
transnațională , a condus la dezvoltarea unor căi specifice de
combatere, și anume:
(a) contraproliferarea (counterproliferation), cu trei tipuri de acțiuni:
interdicție, descurajare, apărare. Mai multe state au adoptat preemția
în acest domeniu (SUA, Franța, Rusia).
(b) neproliferare (nonproliferation), care include: diplomație, regimuri
multilaterale, programe de reducere a amenințării, controlul
exporturilor și al materialelor nucleare. Ca mijloace utilizate, trebuie
evidențiate: mecanisme interne și internaționale pen tru depozitare și
transfer; controlul exporturilor multilaterale; controlul armamentelor

180 Cum producția de opium a crescut exponențial după invazia americană din octombrie 2001, Afganistanul
înseamnă astăzi circa 90 -92% din piața mondială de gen. Se aprecia în 2008 -2010 că un narcoman mediu
statistic vest -european consumă lunar 50 grame opiu î n diferite stadii de rafinare provenit din Afganistan. Mult
mai aproape de Afganistan, în Iran există deja 1,6 milioane dependenți.
Robert Longley , Afghanistan's Opium Business Booms Duri ng Terror War, War against terror conflicting with
war against drugs, About.com Guide, http://usgovinfo.about.com/cs/waronterror/a/afghanpoppy.htm
Risen J., Reports link Karzai's brother to heroin trade , The New York Times, October 4, 2008,
http://www.nytimes.com/2008/10/04/world/asia/04iht -05afghan.16689186.html?pagewanted=3&_ r=1
Borzou Daragahi , Aimal Yaqoubi, AFGHANISTAN: Taliban accused of forcing farmers to grow opium poppy
instead of saffron , Los Angeles Times, December 15, 2010,
http://latimesblogs.latimes.com/babylonbeyond/2010/12/afghanistan -taliban -accused -of-forcing -farmers -to-
grow -opium -poppy -instead -of-saffron.html (accesat la 28 ianuarie 2011)

Georgeta CHIRLEȘAN

196 prin verificare și măsuri de enforcement , supraveghere informativă,
mijloace militare (sau altele) de interdicție.
Rămâne însă întrebarea «Cât poate fi de eficientă combaterea
proliferării armelor de distrugere în masă»?
Referindu -ne la tendințele actuale ce caracterizează mediul de
securitate, cele mai remarcabile sunt: prezența din ce în ce mai
evidentă a globalizării și a proceselor de integrare regională,
consoli darea eforturilor concertate ale statelor de a construi o
arhitectură de securitate stabilă și predictibilă , revigorarea eforturilor
statelor în ceea ce privește menținerea influenței proprii asupra
dinamicii relațiilor internaționale, la toate acestea ad ăugându -se o
accentuare a prezenței și contribuției actorilor ne -statali în cadrul
dinamicii relațiilor internaționale, atât din punct de vedere al
numărului lor cât și al formelor de manifestare aplicate. Există desigur
comportamente antagoniste ale mediu lui internațional de securitate,
care vin să diminueze efectele acestor tendințe: acțiuni care vizează
fragmentarea statală sau existență (încă) a unor regiuni marcate de
tendințe anarhice, cu predispoziția de a se accentua în timp.
Preocuparea privind e voluția UE, în toate sferele de activitate, pe
termen mediu și lung, a determinat numeroase analize, studii,
rapoarte. Printre acestea, dorim să evidențiem un important raport mai
recent, emis la 8 mai 2010, de către Grupul de Reflecție181 (condus de
Felipe González Márquez, în calitatea sa de Chairman, din care fac
parte Lech Wałęsa și Vaira Vīķe -Freiberga, printre alții), raport
intitulat « Recomandări ale Grupului de Reflecție ».
Luând ca punct de plecare provocările stabilite în Declarația de
la Berlin d in 25 mai 2007, Grupul a fost invitat să identifice aspectele
cheie și dezvoltările cu care Uniunea ar fi probabil să se confrunte și
să analizeze maniera în care se poate face față acestora. Aceasta
include, inter alia : consolidarea și modernizarea modelu lui European

181 Un Grup independent de Reflecție a fost stabilit de către Consiliul UE să asiste Uniunea în anticiparea și
confruntarea eficientă a provocăril or aferente pe termen lung, pent ru orizontul de timp 2020 – 2030. Grupul de
12 este condus de către dl. Felipe Gonzalez . Grupul a început să lucreze în decembrie 2008 și și -a prezentat
raportul către Consiliul UE (către dl. Herman Van Rompuy, Președintele Consiliului UE) la data de 8 mai 2010.
Grupul și -a efectuat reflec țiile în cadrul stabilit de Tratatul Lisabona . Așadar nu a discutat aspecte instituționale.
Analiza sa, în lumina naturii sale pe termen lung, nu a constituit nici o revizuire a politicilor actuale ale UE, nici
nu s-a adresat cadrului financiar viitor al Uniunii. În activitatea sa, Grupul de Reflecție a luat în considerare
dezvoltări probabile în interiorul și în afara Europei și a examinat în special modul în care stabilitatea și
prosperitatea – atât a Uniunii cât și a unei regiuni mai vaste – ar putea fi deservite cât mai bine pe termen lung.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
197 de succes economic și responsabilitate socială, creșterea
competitivității în UE, a statului de drept, dezvoltarea durabilă ca
obiectiv fundamental al Uniunii Europene, stabilitatea globală,
migrația, energie și protecția mediului, lupta împot riva insecurității
globale, crimei și terorismului internațional. O atenție specială a fost
acordată căilor de comunicare mai bună cu cetățenii și de adresare a
așteptărilor și nevoilor lor.
Raportul prezintă principalele tendințe ale viitorului UE:
• Europ a se află actualmente la un punct de cotitură în istoria sa;
• Liderii UE trebuie să continue adoptarea de măsuri care să
depășească criza actuală, dar acestea trebuie să fie conectate cu
reformele pe termen mediu și lung de care Uniunea are nevoie;
• Există n evoia consolidării guvernării economice în UE;
• UE trebuie să realizeze urgent reforme privind funcționarea și
supravegherea instituțiilor financiare;
• Europenii vor avea nevoie de o economie de piață socială extrem
de competitivă și durabilă pentru a mențin e coeziunea socială și
lupta împotriva schimbării climatice;
• Capitalul uman este instrumentul strategic cheie în asigurarea
succesului în economia globală. Și totuși, Europa a pierdut teren
în mod considerabil în cursa pentru o economie a cunoașterii;
• UE a re nevoie să implementeze o politică energetică comună, cu
dimensiuni atât interne cât și externe.
• UE trebuie să continue să conducă lupta împotriva schimbării
climatice.
• Europenii trebuie să înfrunte provocarea demografică;
• UE trebuie să consolideze Piața Unică împotriva tentațiilor de
naționalism economic și să o finalizeze.
• Europenii trebuie să reformeze piața muncii și să își
modernizeze practicile de guvernare corporatistă.
Dacă UE dorește să își atingă scopurile, Consiliul UE și
EUROGROUP vor trebuie să-și întărească rolul de lider, în
coordonare cu Comisia și Parlamentul European.
Așadar, Raportul subliniază într -o manieră explicită factorii care
sunt apți să asigure stabilitatea mediului de securitate viitor 2020 –
2030.

Georgeta CHIRLEȘAN

198 Revenind la noile amenință ri (ne -convenționale) și la caracterul
transnațional al acestora, tocmai acest caracter face ca securitatea azi
să dobândească un caracter holistic, așadar să treacă dincolo de
securitatea militară, tradițională, și să cuprindă o serie de componente
ale ac tivității umane tinzând către integralitatea acesteia.
Securitatea națională nu mai poate fi asigurată la nivel
național , în mod eficient, tocmai datorita caracterului transnațional al
amenințărilor, fiind necesar un răspuns de anvergura internaționala
adresat acestora.
Securitatea națională depinde tot mai puțin de teritoriul
național și de resursele proprii, și din ce în ce mai mult de
capacitatea de adaptare la globalizare, adică de racordarea la
economia globală, la procesele de integrare și de cons trucție a
securității cooperative . Aceasta înseamnă, între altele :
– refuzul izolării, inclusiv pentru marile state (conform
impulsurilor izolaționiste ale SUA, tot mai irelevante
azi);
– o anume structurare a armatei – renunțarea la apărarea
teritorială și construcția unei armate de securitate;
– apărarea la sursă împotriva amenințării (Afganistan,
Irak).
Abordarea din acest unghi a securității permite azi măsurarea
capacitații de securitate a unui stat. Acest lucru este posibil tocmai
datorita măsurării impa ctului noilor amenințări transnaționale și a
răspunsului statelor la ele. Din această perspectivă putem distinge
state slabe sau state falimentare , definind gradul lor de adecvare a
răspunsului la noile amenințări.
Exigentele securității naționale în era globalizării imprimă
statelor tendința de grupare la nivel regional (ne referim aici la
procesele de integrare), inițial de esență economică, iar apoi
adjudecând și misiuni de securitate. Deopotrivă, se constată și tendința
de integrare în alianțe politico -militare, capabile să asigure securitatea
naționala (ea devine astfel mai puțin costisitoare), sau să creeze rețele
de securitate cooperativă (NATO/PfP, de pildă). Ceea ce reflectă
realitatea că nici un stat nu mai este azi capabil să asigure singur
prop ria securitate . Inclusiv statele cele mai mari dau semne a intra în

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
199 această paradigmă: SUA în NATO, Rusia în Shanghai -5 sau în
Tratatul de Securitate din 2003, China în ASEAN, India în Shanghai –
5, etc. Deja armamente solicitate de era globalizării nu mai p ot fi
construite individual, ci doar prin asocieri: JFS, cooperarea spațială
SUA -Rusia, scutul nuclear.
Acest shift în înțelegerea securității naționale a avut un rol și în
apariția conceptului de human security (securitate umană). Reflex și al
unei abord ări teoretice liberale, noul concept are între motivațiile
puternice și imperativul de a asigura comunităților/individului
ingredientele primare de securitate și prosperitate. Noile riscuri și
amenințări (boli, inundații, etc.) aduc atingere atât statului , dar și
individului. Valorile principale urmărite în securitatea umană sunt
freedom from fear, freedom from want, equal opportunities , și ca
amenințări la adresa ei: violența directă și indirectă, impactul
economic, alimentar, de sănătate, de mediu, perso nal, comunitar și
politic, subdezvoltare, terorism, crima transfrontalieră, traficul cu
arme mici, etc.
Amintitul shift în domeniul securității nu trebuie însă absolutizat.
Există, ca în orice domeniu, o inerție, un conservatism, care reliefează
două lucr uri cel puțin: că aspectul holistic al securității indus de
globalizare a fost prea rapid și trezește reacții potrivnice, că mai ales
marile puteri nu au renunțat la viziunea tradițională a competiției de
putere pentru dominația în sistem.
În pofida fapt ului că securitatea a devenit holistică și s -au
diversificat în consecință instrumentele utilizate în domeniu, armatele
rămân principalul mijloc de securitate (securitatea militară). Chiar
dacă se afirmă că înfățișarea războiului s -a schimbat radical, că n u mai
este valabil Clausewitz în era atomică (războiul este continuarea
politicii cu alte mijloace), armatele rămân un instrument preferat.
Statele europene, de pildă, membre NATO și UE, mențin circa 2
milioane de soldați în armate naționale (rațiuni de se curitate militară
națională), ceea ce induce repetări și paralelisme, fără a fi capabile să
poate disloca strategic câteva mii de soldați.
Întrebarea cheie care se pune în actualul context este legată de
posibilitatea re -naționalizării politicii de securi tate și apărare în era
globalizării. Este acest lucru posibil sau nu?

Georgeta CHIRLEȘAN

200 O serie de concluzii se desprind astfel referitor la tandemul
globalizare -securitate:
 Globalizarea înseamnă răspândirea democrației.
 Globalizarea reclamă eficientizarea instituțiilor de securitate
internațională și construcția altora noi (reforma ONU,
instituționalizarea G -8 ca forum mondial, gestionarea regională a
securității (UE, ASEAN, MERCOSUR, OUA)
 Globalizarea înseamnă privatizarea securității.
 Globalizarea sporește utilizarea for ței militare pentru gestionarea
situațiilor de criză, pentru operații altele decât războiul.
 Globalizarea reclamă construcția de rețele de securitate
cooperativă construite pe formele de integrare a statelor națiune.
Promovarea reformei/transformării repr ezintă o necesitate a
mediului actual de securitate. Era post -Război Rece și mai mult,
circumstanțele post 11 Septembrie impun ajustarea instrumentelor
existente de securitate pentru a le face apte să abordeze noile
provocări. Este evidentă imposibilitatea de a mai face față riscurilor și
amenințările actual e și viitoare utilizând structuri învechite animate de
mentalități învechite.
O astfel de reformă/transformare nu se poate produce în izolare,
fără a știi ce fac sau ce au făcut ceilalți în acest sens. Acest lucru este
valabil mai ales în contextul glob alizării și atunci când luăm în
considerare realitatea instituțiilor internaționale existente, precum
Parteneriatul pentru Pace (Partnership for Peace – PfP), Consiliul
Parteneriatului Euro -Atlantic (Euro -Atlantic Partnership Council –
EAPC) fără a mai men ționa NATO sau UE – care au un set de
standarde și proceduri pentru membri săi.
Abordarea holistică operează cu un spectru mai larg de instituții
și aspecte specifice. Cel mai important probabil îl reprezintă controlul
democratic legal asupra sectorului militar. Dar nici celelalte
componente ale reformei strategiei de securitate nu trebuie neglijate.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
201 Transnaționalitatea și ubicuitatea amenințărilor ne –
tradiționale impune cooperarea internațională imediată, urgentă
pentru a face față acestora și evidenț iază automat nevoia de inter –
operabilitate. Nu este posibil ca aceste obiective să fie atinse în afara
unei abordări integratoare a sectorului de securitate și mai ales fără
adâncirea reformei din cadrul acestuia.
Specialiștii vorbesc despre “a treia gene rație” de reformă a
sectorului de securitate care se focalizează pe două aspecte cheie:
achiziționarea de capabilități necesare pentru a manageria noile
provocări de securitate și abilitatea actorilor reformei sectorului de
securitate de a coopera atât pe plan intern cât și extern (H. Borchert,
V. Shalamanov). Principalele aspecte care ar trebui menționate în
acest context sunt:
 lista riscurilor de securitate cu care fiecare țară s -a confruntat și
dacă aceste riscuri sunt identificate în documente oficiale ;
 instituțiile desemnate să se adreseze diferitelor riscuri și
amenințări, reglementările / dispozițiile privind interacțiunea
dintre ele și nivelul de cooperare;
 nivelul atins de către fiecare instituție din sectorul de securitate
în promovarea reformei;
 responsabilitatea actorilor sectorului de securitate;
 problemele din cadrul relațiilor civil -militare și ale cooperării
inter-agenții;
 transparența și caracterul adecvat al reformei sectorului de
securitate și nevoia de noi mecanisme;
Principalele deficien țe în procesul de reformă a sectorului de
securitate ar putea fi:
 absența unui proces bine definit de evaluare;
 absența relativă a interesului public;
 lipsa experților din sectorul de securitate.
Pentru a avansa a treia generație de activități ale reformei sectorului
de securitate este important să se abordeze noi arii, precum:
 dimensiunea activităților de reformă a sectorului de securitate să
transceadă dincolo de relațiile civil -militare (capabilități

Georgeta CHIRLEȘAN

202 adecvate de securitate și nevoia de co -operabilitate î n sectorul de
securitate);
 stabilirea unui proces de revizuire a activităților de reformă a
sectorului de securitate;
 elaborarea unui plan internațional de reformă a sectorului de
securitate pentru a furniza programe de asistență pentru țări la
nivel indiv idual;
 cooperare avansată între organizațiile de securitate ale Europei
pentru a combina și armoniza activitățile lor relevante în
domeniul reformei sectorului de securitate.
Co-operabilitatea organizațiilor europene de securitate (NATO,
UE, OSCE, Consili ul Europei) ar putea atinge nivelul de formulare a
unui îndelung așteptat “acquis communautaire” euro-atlantic pentru
problematica de securitate, standardizând abordarea și accelerând
exponențial cooperarea internațională în domeniu.
Transferul de experiență este azi o necesitate și el va fi mai
eficient din partea țărilor care au trecut recent prin procesul de reformă
și au un trecut istoric și politic similar. Într -o asemenea situație,
percepția tutelajului (de altfel falsă) va fi evitată și pro cesul va avea
loc lin și eficient.
Fiecare recipient are propriile sale tradiții și căi de rezolvare a
problemelor, precum și exportatorii de experiență le au pe ale lor.
Ținând cont de acest aspect și că nu există soluții universale sau unice
la probleme le complexe ale reformei sectorului de securitate, va fi
posibilă creșterea cooperării între parteneri și viitori aliați.
Nivelurile de analiză anterior parcurse, ne -au permis pe de o
parte identificarea factorilor determinanți, dar și corelarea categorii lor
componente ale Strategiei de Securitate a României (SSN -RO).
Toate concluziile la care am ajuns până acum în urma analizelor
multi -nivel aplicate, conduc către necesitatea de rescriere a SSN -RO,
în conformitate cu argumentația de mai jos.
Pentru o coe rență ideală și o aplicabilitate totală, Strategia de
Securitate a României ar trebui să se dezvolte după o schemă logică
structurată ca în figura următoare:

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
203

Fig. 6.1.: Schema logică de corelare
a categoriilor componente ale Strategiei de Securitate

Astfel, ar trebui ca fiecăruia dintre factorii determinanți (redați
mai jos) să îi corespundă cel puțin un scop principal care, la rândul lui,
să fie operaționalizat prin minimum două obiective specifice.
Obiectivele specifice are trebui să conducă la acț iuni și actori
specifici.
De asemenea, stabilirea unui scop principal care să conducă la
satisfacerea determinismului căruia îi este asociat, ar trebui să se facă
pe baza unuia dintre principiile care guvernează SSN -RO.
Vom proceda în continuare la o contrapunere a SSN -RO
(versiunea 2007), cu modelul ideal enunțat anterior. Scopul nostru este
de a identifica corelările, necorelările și sincopele actualei versiuni a
SSN-RO, în raport cu idealul enunțat anterior.

Georgeta CHIRLEȘAN

204 Structura actualei Strategia de Securitate Națională a României

Strategia de securitate națională a României în versiunea actuală
(2007) se poate descompune în următoarele categorii de elemente
constitutive:
 factori determinanți (cu un număr total de 90 de elemente
distincte) clasifi cați astfel:
o valori (14 elemente)
o interese (13 elemente)
o mediul internațional de securitate (16 elemente)
o mediul socio -economic (4 elemente)
o determinisme specifice (7 categorii)
 vulnerabilități (13 elemente)
 provocări (7 elemente)
 amenințări / riscuri (8 elemente)
 alte determinisme specifice (2 elemente)
 NATO
 UE
 OSCE
 principii (în număr de 6)
 scopuri și obiective strategice (un scop al SSN, un scop
fundamental, 10 scopuri principale, 17 obiective specifice)
 strategii de implementare / planuri / căi / măsur i (14 categorii)
 acțiuni / sarcini (26 elemente)
 sub-sisteme / actori (1 singur actor menționat explicit!)

Observații cu caracter general

Deși lucrurile par să fie în regulă, câteva nuanțe critice se impun
încă de la începutul acestei analize.
Actuala SSN -RO pare a fi corect structurată din perspectiva
menționată anterior. Cu toate acestea, atât în interiorul categoriilor
menționate mai sus cât și între categorii, se evidențiază o serie de
suprapuneri parțiale de concepte sau de confundare a ace stora, de
dublare a lor prin modificări semantice. Spre exemplu, între valoarea

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
205 1.13 ("caracterul național, unitar și indivizibil al statului") și interesul
2.9 ("menținerea integrității, unității, suveranității, independenței și
indivizibilității statului român, în condițiile specifice ale participării
la construcția europeană") este o diferență extrem de greu de pus în
evidență, conceptele ajungând a se confunda . Unele elemente suferă
de lipsa de conciziune și obiectivitate în definiție. Cu multă greutate
regăsim spre exemplu unul dintre factorii determinanți fundamentali
în construcția oricărei SSN -RO – agresiunea potențială militară asupra
statului. Doar indire ct (amenințarea 5.3.1: pericolul unui război clasic,
al unor agresiuni militare convenționale – este foarte puțin probabil )
se face vorbire despre acest factor. Or în practica protecției
infrastructurilor critice, pregătirea pentru contracararea unui poten țial
atac constituie în continuare, atât în România cât și în spațiul euro –
atlantic, o preocupare de bază.
Putem pentru moment concluziona că se impune o rafinare
conceptuală a definițiilor care stau la baza elementelor constitutive ale
SSN-RO.
Vom încer ca în continuare să analizăm mai în profunzime,
gradul de corelare precum și necorelările și sincopele actualei SSN –
RO, din perspectiva abordării științifice, bazate pe determinism,
guvernat de principii.

Relația dintre factorii determinanți și scopurile principale,
respectiv obiectivele specifice

O primă observație importantă este aceea că avem un scop
principal (SP8 : identificarea corectă a valorilor și intereselor
fundamentale ce trebuie promovate, protejate și apărate cu prioritate )
care nu este oper aționalizat prin nici un obiectiv specific. Se poate
încerca o estimare a consecințelor ne -operaționalizării acestui scop
principal, dar numai dacă se face acest demers în cadrul altuia mai
larg, acela de reformare a SSN -RO ca un tot.
O altă observație im portantă, ce ține de maniera de construcție a
SSN-RO rezidă în faptul că o serie întreagă de obiective specifice sunt
asociate indirect unor scopuri principale, prin intermediul unor factori
determinanți ce adresează unul sau altul dintre scopurile princip ale.

Georgeta CHIRLEȘAN

206 Poate că nu e greșită o asemenea abordare însă din punctul de
vedere al logicii construcției, avem aici o problemă ce ar trebui luată
în considerare.
Cu adevărat problematic ni se pare a fi faptul că există un număr
de 20 de factori determinanți di n 90 care nu conduc la nici un scop
principal și / sau obiectiv specific.
Este vorba despre următorii factori determinanți:
 conturarea unei noi ordini mondiale, a unei noi arhitecturi
globale de securitate, ce se naște după încheierea tranziției post –
bipolare
 accelerarea proceselor de globalizare și de integrare regională
 fragmentarea statală
 prezervarea influenței statelor în dinamica relațiilor
internaționale
 multiplicarea formelor și creșterea ponderii intervenției actorilor
nestatali în evoluția relaț iilor internaționale
 tendințele majore din epoca post -bipolară generează noi riscuri
și provocări la adresa valorilor și intereselor naționale și comune
dar oferă și reale oportunități
 globalizarea – fenomen generator deopotrivă de riscuri și
amenințări (n ici un stat nu se poate izola sau rămâne neutru, nici
un stat nu este la adăpost, securitatea internațională tinde tot mai
mult să -și manifeste caracterul indivizibil) dar și de oportunități
(efecte pozitive ale globalizării, o șansă reală de dezvoltare
economică aptă să creeze prosperitate și să protejeze mediul)
 în Europa Centrală, de Est și de Sud -Est persistă încă stări de
tensiune și conflict determinate de dispute etnice, religioase,
teritoriale, separatiste, de contestare a frontierelor existente, sa u
de criminalitate transfrontalieră
 unele tendințe negative persistente în plan demografic și
migrația masivă
 proporția redusă, fragmentarea și insuficienta implicare a clasei
de mijloc în organizarea vieții economico -sociale
 fragilitatea spiritului civic și a solidarității civice

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
207  starea precară și eficiența redusă a sistemului de asigurare a
sănătății populației
 carențele organizatorice, insuficiența resurselor și dificultățile de
adaptare a sistemului de învățământ la cerințele societății
 angajarea insufi cientă a societății civile în dezbaterea și
soluționarea problemelor de securitate
 modul complex și contradictoriu de manifestare al proceselor
globalizării
 capacitatea redusă de absorbție a fondurilor europene
 traficul ilegal de armament, muniții și explo zivi
 traficul de droguri;
 migrația ilegală și traficul de ființe umane
 securitatea și apărarea frontierelor
 criminalitatea transnațională organizată (trafic ilegal de
armament muniții și explozivi, trafic de narcotice, migrație
ilegală, trafic de ființe umane, trafic de produse contrafăcute,
activități de spălare a banilor, alte forme de criminalitate
economico -financiară)
Dacă ținem cont că ne -operaționalizarea înseamnă implicit lipsa
unor planuri concrete de acțiune și de asociere a unor sisteme și ac tori
specifici, situația necesită în mod clar o reformare.
O categorie aparte o constituie acei factori determinanți (5 la
număr) care deși nu conduc la nici un scop principal, au totuși asociate
obiective specifice. Este vorba despre următorii factori d eterminanți:
 securitatea energetică
 organizarea inadecvată și precaritatea resurselor alocate pentru
managementul situațiilor de criză
 conflictele locale
 conflictele regionale
 fenomene grave (geofizice, meteo -climatice sau asociate):
o catastrofe naturale;
o tendința de epuizare a unor resurse vitale;
o catastrofe industriale sau ecologice;
o probabilitatea de creștere a unor pandemii.

Georgeta CHIRLEȘAN

208 În această situație, deși construcția suferă prin lipsa unor scopuri
principale, existența obiectivelor specifice asociate constituie o soluție
parțială, putând conduce la planuri, acțiuni, sub -sisteme și actori
specifici.
Din perspectiva reciprocității, avem un grad foarte mare de
degenerare, fiecare dintre obiectivele specifice răspunzând nu la unul
ci la mai mulți factori determinanți. Nu susținem că este total eronată
o asemenea abordare ci doar că o biunivocitate de tipul "factor
determinant – obiectiv specific" ar fi contribuit major la creșterea
gradului de coerență și de articulare obiectivă.

Principiile
Sunt enunțat e ca atare, în număr de 6.
 P 1. abordarea sistemică și cuprinzătoare a problematicii
securității naționale
 P 2. convergența dintre politica de securitate și politica de
dezvoltare economico -socială
 P 3. concentrarea eforturilor asupra siguranței cetățean ului și
securității publice
 P 4. concordanța dintre concluziile rezultate din evaluarea
mediului de securitate, opțiunea politică și acțiunea strategică
 P 5. o economie puternică, performantă și competitivă,
macrostabilă, dinamică sub raportul ritmului de creștere și
adaptabilă la cerințele integrării și ale globalizării, reprezintă un
pilon important al securității naționale, asigurând condiții pentru
securitatea economică și socială
 P 6. SSN-RO parte integrantă a securității europene și euro –
atlantice (tot unitar fundamentat pe efort național, pe acțiune
comună, cooperare și parteneriat).
Deși enunțul fiecăruia are valoare de principiu, postulând un
adevăr nedemonstrabil, cu grad mare de valabilitate pentru clasa de
fenomene căruia i se atribuie, se o bservă o încărcare diferită ce revine
fiecăruia dintre ele. Dacă doar debalansarea în greutate ar fi singura
problemă aferentă principiilor, nu ar fi cazul să insistăm asupra
necesității regândirii acestora.

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
209 Problema principală care o sesizăm însă este li psa (cel puțin la
nivel declarativ) a unui background socio -politic pentru principiile
respective. În fapt, gestionarea corelării cauzelor (factorilor
determinanți) cu măsurile ce se impun (scopuri și obiective specifice)
o face setul de principii. Cum anu me se stabilește acesta, trebuie să
rezulte clar din documentele fundamentale ale statului: Constituție,
legi organice, etc.
Pentru a se evita ambiguitatea actuală, se impune reformularea
principiilor cu menționarea clară, explicită a textelor ce
fundamen tează existența statului român și care se regăsesc în
principiile respective.
Dată fiind structurarea actuală a principiilor, putem spune că
acoperă cu larghețe și generozitate oricare dintre corelările "cauză –
efect" identificate în structura SSN -RO, v ersiunea 2007.

Relația dintre scopurile principale, respectiv obiectivele specifice
și strategii de implementare / planuri / căi / măsuri

De la bun început dorim să menționăm că am încercat (cu un
grad mare de subiectivitate) o separare a categoriilor de acțiuni
menționate în SSN -RO 2007 astfel încât să punem în evidență două
mari grupe: cea a strategiilor de implementare (grupă cu grad mare de
complexitate și generalitate) și cea a acțiunilor concrete (grupă cu
elemente de acțiune concretă).
Astfel, î n mod logic, ar fi trebuit ca acțiunile concrete din cea de
a doua grupă să fie consecințe directe ale strategiilor de implementare,
planurilor, căilor, măsurilor aferente primei grupe.
De asemenea, construcția bazată pe determinismul științific, ar fi
obligat la o corelare directă a obiectivelor specifice cu strategiile de
implementare, planurile și măsurile identificate.
Analiza în profunzime a acestor corelări ne conduce însă la o
serie de observații critice care pot constitui o bază pentru o eventual ă
dezvoltare ulterioară a SSN -RO.
Dat fiind gradul foarte larg de generalitate al enunțurilor ce au
putut fi identificate ca făcând potențial parte din această categorie (cea
a strategiilor de implementare, planurilor, căilor, măsurilor) precum și

Georgeta CHIRLEȘAN

210 unui gr ad redus de discriminare în raport cu categoria subsecventă
(acțiuni) ne aflăm în imposibilitatea de a afirma cu siguranță că fiecare
scop principal și / sau obiectiv strategic specific își regăsește pe deplin
una sau alta din categoriile de mai sus pentru a conduce la împlinirea
lui.
Cu toate acestea, am constatat că fiecăruia dintre scopurile
principale i se pot atribui cel puțin două căi de realizare, existând și
scopuri cărora li se adresează patru căi de realizare. În mod intenționat
recurgem la utili zarea cuvântului "căi" deoarece, după opinia noastră,
căile respective, pentru a deveni planuri sau strategii, necesită mult
mai mult decât enunțurile prezente în textul actualei SSN -RO.
În ce privește adresarea obiectivelor specifice, aici lucrurile sta u
ceva mai bine dat fiind faptul că granița dintre obiectivul specific în
forma în care este el enunțat și calea lui de atingere este extrem de
difuză, suprapunerile conceptuale fiind în unele cazuri de -a dreptul
evidente ( OS7: securitatea energetică ocupă un loc important în
asigurarea securității naționale care se implementează pe calea 6.3.
Adaptarea operativă și optimizarea structurii consumului de resurse
energetice primare și creșterea eficienței energetice ). Drept pentru
care toate obiectivele specif ice au cel puțin o cale de realizare
asociată, numărul maxim de căi pe obiectiv fiind de 23 (în cazul OS4).
Tocmai această degenerare în numărul de căi de atingere pune sub
semnul întrebării gradul de obiectivitate, acuratețe, măsurabilitate al
obiectivulu i specific respectiv.
Din perspectivă reciprocă, fiecare cale în parte adresează
minimum un scop principal și minimum un obiectiv specific. Și aici
avem situații în care aceeași cale de acțiune strategică adresează până
la 4 scopuri principale și până la 5 obiective specifice.
Din nou se impune aceeași critică constructivă și anume nevoia
de clarificare a scopurilor și obiectivelor strategice, de dimensionare și
cuantificare corectă a afirmațiilor acestora.
În final, dorim să facem o referire și la ultimul pas care ar fi
trebuit să închidă construcția științifică a strategiei de securitate și
anume la cel al alocării diverselor căi strategice către potențialii actori.
Actuala strategie face referire la sub -sistemele societății românești
care ar avea atribuții în domeniul securității naționale, în această

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
211 categorie amestecând supra -structuri cu structuri și actori direcți. O
privire asupra acestor sub -sisteme (redate în continuare) este
relevantă. Ele (așa cum sunt redate în SSN -RO 2007) sunt:
 administrația publică și structurile de ordine publică;
 structurile de prevenire și gestiune a urgențelor civile, securitatea
frontierelor și garda de coastă;
 structurile de informații, contrainformații și securitate;
 organismele de prevenire a spălării banilor și de control al
importurilor și exporturilor strategice;
 infrastructura de transport
 infrastructura energetică;
 infrastructura de comunicații;
 potențialul hidrografic și protecția împotriva inundațiilor;
 sistemul ba zelor militare.
 structurile militare, în situații deosebite, pentru unele activități.
 garda financiară și structurile vamale, garda de mediu și
structurile de specialitate care veghează la sănătatea populației și
a animalelor, cele de protecție a consumato rilor.
 operatori industriali, agricoli, comerciali și de servicii care
desfășoară activități de importanță vitală, sensibile sau
periculoase, ori care implică un mare număr de oameni sau
interese sociale majore.
Constatăm deci că dacă ne -am propune, cu oa recare dificultate,
am putea asocia unul sau altul dintre sub -sistemele anterioare unora
dintre căile strategice de securitate identificate anterior. Problema
responsabilizărilor diverșilor actori distincți, părți componente ale
sub-sistemelor rămâne însă deschisă…
Așadar, aceste concluzii stau la baza reproiectării SSN -RO, în
deplin acord cu contextul geo -politic actual, cu mediul internațional de
securitate și cu nevoia de rigoare științifică în elaborarea unui
document de o asemenea importanță.
Redă m succint în cele ce urmează o serie de măsuri care pot
contribui la atingerea acestui deziderat.
1. Identificarea riguroasă a factorilor determinanți pentru starea de
securitate națională

Georgeta CHIRLEȘAN

212 2. Categorisirea lor și ierarhizarea lor în clase de impact în
interiorul fiecărei categorii
3. Postularea unor principii care să guverneze SSN -RO și care să
fie ecoul fundamentelor sociale, politice și de cultură ale statului
român
4. Enunțarea unor scopuri strategice care să adreseze fiecare în
parte, prin intermediul unuia dintre principii, una din categoriile
de factori determinanți
5. Enunțarea unor obiective specifice de securitate, exprimate prin
verbe lipsite de ambiguități, clare, măsurabile
6. Definirea unor strategii de atingere a obiectivelor specifice
7. Identificarea tuturor acto rilor care pot contribui la atingerea
obiectivelor specifice
8. Gruparea actorilor pe grupuri de lucru specifice, aferente
fiecăruia dintre obiective
9. Elaborarea de proiecte de planuri strategice specifice, produse
ale grupurilor de lucru
10. Analizarea fiecăruia dintre planurile strategice specifice de
către departamentele specializate ale Președinției
11. Propunerea spre aprobare a acestor planuri în cadrul CSAT
12. Asamblarea și validarea noii SSN -RO

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
213

214 LISTA DE ABREVIERI

ADM Arme de Distrugere în Masă
ASEAN Association of Southeast Asian Nations / Asociația
Națiunilor din Sud -Estul Asiei
CIA Central Intelligence Agency / Agenția Centrală de
Intelligence
CIMIC Civil -Military Cooperation / Cooperare Civil –
Militară
CJTF Combined Joint Task Force / Forțele Multinaționale
Interarme
CPE Cooperarea Politică Europeană
CSAȚ Consiliului Suprem de Apărare a Țării
CSI Comunitatea Statelor Independente
CZ Republica Cehă
DCAF Democratic Control of Armed Forces / Controlul
Democratic al Forțelor Armate
EAPC Euro -Atlantic Partnership Council / Consiliul
Parteneriatului Euro -Atlantic
EDA / AEA European Defence Agency / Agenția Europeană de
Apărare
EUROGROUP Meeting of the finance ministers of the Eurozone /
Reuniunea miniștrilor de fina nțe ai zonei Euro
EUROJUST The European Union's Judicial Cooperation Unit
EUROPOL The European Union’s Law Enforcement Agency
FRONTEX European Agency for the Management of
Operational Cooperation at the External Borders /
Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării
Operative la Frontierele Externe ale Statelor
Membre ale Uniunii Europene
GATT General Agreement on Tariffs and Trade / Acordul
General pentru Tarife Vamale și Comerț
HU Ungaria
IAEA International Atomic Energy Agency / Agenția
Internațională pentru Energie Atomică
ICI Istanbul Cooperation Initiative / Inițiativa de
Cooperare de la Istanbul

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
215 IT Information technology / Tehnologia Informației
JFS Justice, Freedom and Security / Justiție, Libertate și
Securitate
MAE Ministerul Afa cerilor Externe
MAI Ministerul Afacerilor Interne
MApN Ministerul Apărării Naționale
MERCOSUR Mercado Común del Sur / Piața Comună a Sudului
MERLN Military Education Research Library Network
NATO North Atlantic Treaty Organization / Organizația
Tratatului Atlanticului de Nord
NIC National Intelligence Council / Consiliu Național de
Intelligence (al CIA)
OCTA Organised Crime Threat Assessment
OECD Organization for Economic Cooperation and
Development / Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică
OG Obiective general
ONG Organizație Non -Guvernamentală
ONU Organizația Națiunilor Unite
OS Obiectiv specific
OSCE Organization for Security and Cooperation in
Europe / Organizația pentru Securitate și Cooperare
în Europa
OUA Organisation de l’Unité africaine / Organizația
Unității Africane
PCR Partidul Comunist Român
PESA Politica Europeană de Securitate și Apărare
PESC Politica Externă și de Securitate Comună
PfP Partnership for Peace / Parteneriatul pentru Pace
PL Polonia
R&D Research and Development / Cerectare și
Dezvoltare
RI Relații Internaționale
RMA Revolution in Military Affairs / Revoluția în
Afacerile Militare
RO România

Georgeta CHIRLEȘAN

216 SAARC South Asian Association for Regional Cooperation /
Asociația din Asia de Sud pentru Cooperare
Regională
SIE Serviciul de Informații Externe
SK Slovacia
SMFN Statul Major al Forțelor Navale
SMFT Statul Major al Forțelor Terestre
SMG Statul Major General
SP Scop Principal
SRI Serviciul Român de Informații
SSE Strategiei de Securitate Europeană
SSN Strategie de Securitate Națională
SSN-RO Strategia de Securitate Națională a României
SUA Statele Unite ale Americii
TE-SAT EU Terrorism Situation and Trend Report
UE / EU Uniunea Europeană / European Union
URSS Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice
WEU/UEO Western European Union / Uniunea Europei
Occidentale
WHO World Health Organisation / Organizația Mondială
a Sănătății
WTO World Trade Organisation / Organizația Mondială a
Comerțului

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
217

RESURSE BIBLIOGRAFICE

1. ***, Act asupra Ungurilor care Trăiesc în Țările Vecine (actul
LXII din 2001), Oficiul guvernamental pentru minoritățile ungare în
străinătate, http://www.hhrf.org/htmh/en/?menuid=03

2. ***, Actul Constituțional no. 110/1998 referitor la securitatea
Republicii Cehe

3. ***, Acordul Schengen

4. ***, Actul Final de la Helsinki, OSCE, 1975,
http://www.osce.org .
http://www.osce.org/documents/html/pdftohtml/4044_en.pdf.html

5. Akihiko T., The new middle ages: international system in 21
century , Tokyo; International House of Japan, 2002;

6. Andreescu A., Radu N., Jihadul Islamic: de la „Înfrângerea
Terorii” și „Războiul Sfânt” la speranța libertății, ISBN 978 -973-
745-011-1, Editura MIRA, București, 2008.

7. Andreescu A., Radu N., Organizațiile teroriste , ISBN 978 -973-0-
05345 -6, Editura MI RA, București, 2008.

8. Angell N., The great illusion. A study of the of military power in
nations to their economic and social advantage , London/New York,
G. P. Putnam and son’s, 1911;

9. The American Encyclopedia , vol. 25

10. Arrighi G., Hopkins T. K. , Wallerstein I. M., Antisystemic
movements , London, 1989;

11. Aron R., Peace and war. A theory of international relations ,
Covent Garden, New York, 1966;

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
219
12. Armies of the world. Romania ,
http://topgun.rin.ru/cgi –
bin/texts.pl?category=state&mode=show&unit=6075&lng=eng,2002

13. Bacevich A. J., American empire: the realities and consequences
of U.S. diplomacy , USA, President and fellows of Harvard College,
2002;

14. Bacevich A., Illusions of Victory How the United States Did Not
Reinvent War But Thought It Did , TomDispatch, posted August 11,
2008,
http://www.tomdispatch.com/post/174964/andrew_bacevich_the_ame
rican_military_crisis

15. Bacevich J. A., The war we can’t win , Harper’s Magazine, Nov
2009,
http://harpers.org/archive/2009/11/0082687

16. Bacevich A. J., Obama's folly , Los Angeles Times, December 03,
2009, http://articles.latimes.com/2009/dec/03/opinion/la -oe-
bacevich3 -2009dec03

17. Barbu D., Republica absentă. Politică și societate în România
postcomunistă , Nemira, 1999 ;

18. Binnendijk H., Simon J. , Hungary's 'Near Abroad', Minorities
Policy and Bilateral Treaties ; noiembrie 1996;

19. Biró I., Hungarian Armed Forces, The National Security Strategy
and Transformation of the Hungarian Defense Forces, US Army War
College, Strategy Research Project, 18 Mar 2005,
http://www.dtic.mil/cgi –
bin/GetTRDoc?Location=U2&doc=GetTRDoc.pdf&AD=ADA43274
0

Georgeta CHIRLEȘAN

220 20. Blagu B. România, percepută drept cea mai coruptă țară din UE
HotNews.ro, Joi, 6 decembrie 2007, http://www.hotnews.ro/stiri –
esential -2059297 -romania -perceputa -drept -cea-mai-corupta -tara-
din.htm

21. Bonney R., False prophets: the 'clash of civilizations' and t he
global war on terror , Peter Lang Ltd/ International Academic
Publishers, 2008;

22. Britz M. et Eriksson A., The european security and defence
policy : a fourth system of european foreign policy?, Politique
européenne 3/2005 (n° 17),
http://www.cairn.info/revue -politique -europeenne -2005 -3-page –
35.htm

23. Brzezinski Z., A doua șansă , Antet, Prahova, 2006 ;

24. Buzan, Popoarele, statele și teama , Cartier, C hișinău, 2000, ISBN
9975 -79-046-1;

25. Cameron F., An introduction to European Foreign Policy , New
York, Routledge, reprinted 2007;

26. ***, Carta Albă Albă a Apărării (Franța), 1972

27. ***, Carta Albă a Apărării (Spania), 2000

28. ***, Carta Albă a Guvernului cu privire la securitatea internă în
fața terorismului (Franța), 2006

29. ***, Carta Alba a Terorismului (Franța), 2006

30. ***, Carta ONU ,
http://www.onuinfo.ro /documente_fundamentale/carta_natiunilor_unit
e

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
221 31. ***, Carta Securității Republicii Federale Germane , 1994

32. ***, Carta Albă a Politicii Germane de Securitate , 2006

33. ***, Carta Albă a Securității și Apărării Naționale (România),
2004
Johnson C., Gustul amar al imperiului. Secretomanie, militarism și
sfârșitul republicii , Antet, Prahova, 2005;

34. CFE Treaty – Time to end the hypocrisy , Pravda, 15.07.2007,
http://english.pravda.ru/opinion/columnists/15 -07-2007/94943 –
cfetreaty -0/

35. ***, Chod’s Strategic Concept (Italia), 2004

36. ***, Clark memorandum on Monroe Doctrine , 1928

37. Clinton H., interviu acordat lui Gollust D. pentru „Voice of
America” la Paris în 29 ianuarie 2010,
http://www.voanews.com/english/news/europe/Transcript -of-VOA –
Interview -with-Secretary -of-State -Clinton -83053107.html

38. ***, Colocviu Strategic;

39. Coker C., Waging war without warriors?: the changing culture of
military conflict , Lyenne Rieners Publishers Inc., Covent Garden,
London, 2002;

40. Concepția de înzestrare cu sisteme și echipamente majore a
Armatei României în perioada 2006 -2025 , București, 2006,
http://www.dpa.ro/documente/politici/ConceptiaInzestrare.pdf

41. Contiguglia C., Czech military strategy looks tow ard U.S. Critics:
Vondra overlooks EU defense cooperation, The Prague Post,
September 8, 2010,

Georgeta CHIRLEȘAN

222 http://www.praguepost.com/news/5641 -czech -military -strategy -looks-
toward -u-s-.html

42. ***, Constituția Republicii Cehe

43. Cooper R. C., Destrămarea națiunilor , Prefață George Cristian
Maior, Univers enciclopedic, Seria Geopolitica lumilor secolului XXI,
București, 2007;

44. Crăciun I., Prevenirea conflictelor și managementul crizelor ,
Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București, 2006;

45. Dains R. N., Laswell’s Garrison State reconsidered: exploring a
paradigm shift in US civil -military relations research, Disseration,
The University of Alabama, 2004;

46. Daragahi B., Yaqoubi A., Afghanistan: Taliban accused of forcing
farmers to grow opium poppy instead of saffron , Los Angeles Times,
December 15, 2010,
http://latimesblogs.latimes.com/babylonbeyond/2010/12/afghanistan –
taliban -accused -of-forcing -farmers -to-grow -opium -poppy -instead -of-
saffron.html

47. David I., România și evoluțiile mediului de securitate european ,
Revista ComuniQue nr. 4, 2008, www.comunique.ro

48. Davies N., Heart of Europe. A Short History of Poland ., Oxford:
Oxford University Press, 1984 ;

49. ***, DCAF Backgrounder 2005, National Security Policy , (DCAF
= The Geneva Centre for the Democratic Control of Armed Forces,
www.dcaf.ch )
http://www.dcaf.ch/publications/kms/series_backgrounders.cfm?nav1
=5&nav2=1

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
223 50. Deac L., Irimia I., Securitatea României la răscruce de milenii ,
Editura A.I.S.M., București, 2000.

51. ***, Defence White Paper (Regatul Unit al Marii Britanii), 2003,
2004, 2005

52. Degeratu C., „Strategia de Securitate. Mod de întrebuințare”,
„Revista 22”, 11 august 2006;

53. Deoancă A., Nous sommes tous anti -americains. America in the
eyes of West European Left , – submitted for the degree of Master of
Arts, CEU, Budapest, 2008;

54. Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) , Academia
Română, Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan”, ediția a II -a, Editura
Univers Enciclopedic, București, 1996, p. 996.

55. Dictionnaire in terarmees Francaise/Roumanian/Anglais de
Relations Internationales et Strategiques, Editura UNAp, 2004

56. Dinu C., SUA au trimis MApN informatii preliminare despre
avioanele F -16, Hot News, 21 ianuarie 2010,
http://www.hotnews.ro/stiri -esential -6833750 -sua-trimis -mapn –
informatii -preliminare -despre -avioanele -16.htm

57. Djuvara N., Războiul de șaptezeci și șapte de ani și premisele
hegemoniei americane (1914 -1991) , Humanitas, București, 2008;

58.***, Doctrina Forțelor Armate (Slovacia), 2003

59. Dumitru L. C., An overview of the Romanian armed forces reform
(199-2008) , pp. 10 -18 în Monitor Strategic, Revistă de Studii de
securita te și apărare , Anul IX, Nr. 3 -4/2008;

Georgeta CHIRLEȘAN

224 60. Duță P. D., Purcărea M. T., Cordoneanu O., Organizațiile
internaționale și mediul de securitate , Editura “Techno media”, ISBN
978-973-7865 -63-2, Sibiu, 2008.

61. EDA: Industria de apărare a României, din ce în ce mai slabită ,
NewsIN, Duminică, 28 Martie 2010,
http://www.ziare.com/politica/declaratii -de-avere/eda -industria -de-
aparare -a-romaniei -din-ce-in-ce-mai-slabita -1005751

62. Eliot A., Cohen A., Revolution in Warfare , Foreign Affairs,
March/April 1996;

63. Eteris E., Good example for the Baltic States: Hungary in the helm
of EU’s Presidency . BC, Copenhagen, 6 Jan 2011, http://www.baltic –
course.com/eng/editors_note/?doc=6468

64. European Defence Agency, An initial long -term vision for
European defence capability and capacity needs , 2006.

65. ***, Europe an Security Strategy , 2003, (the Military Education
Research Library Network) http://merln.ndu.edu/whitepapers.html

66.***, Europe’s World Policy Journal

67. Exposito J. L., Mogahed D., Who speaks for Islam? What a billion
Muslims really think, Based on Gallup’ World Poll, ISBN 978 -1-
159562 -017-0, Gallup Press, New York, 2007.

68. Ferguson N., Colossus. The rise and fall of the American empire ,
Penguin Books, London, 2005;

69. Frunzeti T., Globalizarea și ordinea internațională post -războiul
rece, Provocări la adresa securității și strategiei la începutul secolului
XXI, ISBN 973 -663-182-6, Editura UNAP, București, 2005

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
225 70. Fukuyama F., Sfârșitul istoriei și ultimul om, Paideea, București,
1994;

71. Fukuyama F., Încredere. Virtuțile sociale și crearea prosperității ,
Antet, Prahova, 1995

72. Fukuyama F.,
Constructia statelor : guvernarea si ordinea mondiala în secolul XXI,
Antet, Prahova, 2004;

73. Fukuyama F., America la răscruce , Antet, Prahova, 2006;

74. Fukuyama F., Momentul neoconservator (I), Revista 22, traducere
de Maria Bercea din The National Interest no. 76, Summer 2004,
http://www.revista22.ro/momentul -neoconservator -i-1137.html

75. ***, Ghidul Politicii de Apărare (Germania), 2003

76. Gilpin R., Economia politică a relațiilor internaționale , București,
Du Style, 1999 ;

77. Gilpin R. (asistat de Jean Millis Gilpin), Economia mondială
în secolul XXI: provocarea capitalismului global, Polirom, Iași, 2004 ;

78. Gilpin R., War and Change in International Politics, Cambridge:
Cambridge
University Press, 1981.

79. Ghica L. A., Zulean M., Politica de securitate națională.
Concepte, instituții, procese , Polirom, București, 2007;

80. Ghinea C., Pe culmile enervării cu Traian Ungureanu , HotNews,
31 octombrie 2006,
http://www.hotnews.ro/stiri -arhiva -1146540 -culmile -enervarii -traian –
ungureanu.htm

Georgeta CHIRLEȘAN

226 81. Gorka S., Democracies will always be vulnerable to terrorism ,
interview at Hungarian Radio, June 2005,
http://www.radio.cz/en/section/ice_special/democracies -will-always –
be-vulnerable -to-terrorism -says-hungarian -expert

82. Gottfried P., Neocons on the Danube , Taki -s Magazine, April 29,
2009, http://takimag.com/article/neocons_on_the_danube/

83. Griffiths M., Relații Internaționale: școli, curente, gânditori,
ISBN 973 -86292 -1-7, Editura Ziua, București, 2003

84. ***, Grupul Vișegra d,
http://www.Vișegradgroup.eu/main.php?folderID=858

85. Hague Programme – JHA Programme 2005 -2010,
http://www.euractiv.com/en/security/hague -programme -jha-
programme -2005 -10/article -130657

86. Halper S. A., Clarke J. , America alone: the neo -conservative s and
the global order , New York, Cambridge University Press, 2004;

87. Harding L., Russia's relations with West hit a new low point , The
Guardian, 15 July 2007,
http://www.guardian.co. uk/world/2007/jul/15/russia.nato

88. Hoffmann S., World disorders: troubled peace in the post -Cold
War era , Rowman & Litllefield Publishers.Inc, 1998;

89. Hough M., The concept of a national security strategy: the case of
the United States and South Afr ica, Strategic Review for Southern
Africa, noiembrie, 2006

90. Hulsman J. C., The Conservative Case for NATO Reform , the
Kathryn and Shelby Cullom Davis Institute for International Studies,
The Heritage Foundation, Washington DC, 8 mai 2002,
http://www.heritage.org/Research/Europe/HL744.cfm

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
227
91. Hulsman J. C., Ph.D, A Grand Bargain With Europe: Preserving
NATO For The 21st Century , The Heritage Foundation Backgrounder
Executive Sum mary No. 1360, April 17, 2000,
http://www.bu.edu/globalbeat/nato/Hulsman041700.html

92. Hulsman J. C., Oamenii lui Obama: o administrație eterogenă,
dar echilibrată, „Revista 22”, 16 decembrie 2008 .

93. Huntington S. P., Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii
mondiale, ISBN 973 -8166 -19-5, Editura Antet, Filipeștii de Târg.

94. Huntington S., The Soldier and the State , The Theory and Politics
of Civil -Military Relations , Vintage Books Publishing, 1957;

95. Huysmans J., The politics of insecurity. Fear, migrations and
asylum in the EU, Routledge , London/New York, 2006;

96. Ibryamova N. V., Security, Borders, and the Ea stern Enlargement
of the European Union , Jean Monnet/Robert Schuman Paper Series,
Vol. 4 No. 15, May 2004;

97. Ignatieff M., Gutmann A., Appiah K. A., Human rights as politics
and idolatry , Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 2003

98. Ign atieff M., The American Empire , The Burden, Published:
Sunday, January 5, 2003,
http://www.nytimes.com/2003/01/05/magazine /the-american -empire –
the-burden.html?scp=1&sq=The%20Burden%20Ignatieff&st=cse

99. Ignatieff M., Empire Lite. Nation -building in Bosnia, Kossovo and
Afghanistan , Canada, Penguin Books, first published January 2003

100. Initiative for a Renewed Transatlantic Partnership, Joint
Declaration on European Defense Integration , August, 19, 2004.

Georgeta CHIRLEȘAN

228 101. Inoan M., Lustig O., Nicolae C., Armata română în primii ani ai
revoluției și construcției socialiste , Editura Militară, București, 1975;

102. Intelligen ce and security: Role of intelligence within machinery
of government , e!Science News, 19 Jan 2010,
http://esciencenews.com/art icles/2010/01/19/intelligence.and.security.
role.intelligence.within.machinery.government

103. Iosipescu S., Preliminarii politico -militare ale creării Centrului
de Studii și Cercetări de Istorie și Teorie Militară și reforma armatei
române , ISPAIM , Occasi onal Papers, anul VII, 2008, Nr.15;

104. Janowitz M., The Professional Soldier. A Social and Political
Portrait ”, New York, The Free Press, 1960;

105. Kagan R., Kristol W., Present dangers: crisis and opportunity in
American foreign and defense policy , San Francisco, California,
Enounter Books, 2000

106. Kagan R., ”Despre paradis și putere: America și Europa în noua
ordine mondială” , ISBN 9730636 -119-5, Editura Antet, Filipeștii de
Târg, 2005

107. Klich B., The New National Security Strategy of Poland: Ready
to Face the Challenges of the Twenty -First Century , Quarterly Journal
of the Partnership for Peace Consortium (PfPC) of Defense
Academies and Security Studies Institutes, vol. III, no. 2, June 2004
https://consortium.pims.org/filestore2/download/1616/Ready%20to%
20Face%20the%20Challenges%20of%20the%20Twenty –
First%20Century.pdf

108. Knigge M. talked to Hulsman J., Lawrence of Arabia offers
lessons for Afghanistan , Deutsche Welle, 12.12.2009, http://www.dw –
world.de/popups/popup_printcontent/0,,5001974,00.html

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
229 109. Kolodziej A. E., Securitatea și relațiile internaționale, ISBN
978-973-46-0564 -4, Editura Polirom, Iași/București, 2007

110. Krauthammer C., The unipolar moment , America and the World,
Foreign Affairs, 1990 ,
http://www.foreignaffairs.com/articles/46271/charles –
krauthammer/the -unipolar -moment

111. Krauthammer C., Democratic Realism. An American Foreign
Policy for a Unipolar World , The AEI Press, Publisher for the
American Enterprise Ins titute, Washington D.C. 2004

112. Lacorne D. (ed), The rise and fall of anti -americanism. A century
of French Perception , New York, St.Martin’s Press, 1990;

113. Lansford T., Tashev B., Old Europe, new Europe and the US:
renegotiating transatlantic secu rity in the Post 9/11 Era , Hampshire,
England, Ashgate Publishing Company, 2005;

114. Laswell H., The Garrison State , 1941;

115. ***, Legea nr.51/1991 privind Siguranța României ;

116. ***, Legea nr. 45/1994 Legea Apărării Naționale a României ;

117. ***, Legea nr. 415/27 iunie 2002 privind organizarea și
funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Monitorul Oficial
nr. 494 din 10 iulie 2002, http://csat.presidency.ro/?pag=41

118. ***, Legea planificării apărării naționale a României, nr.
473/2004

119. ***, Legea Programării Militare (Franța), 1994

120. Lekic S., Suspension of CFE Treaty is a 'step in the wrong
direction,' NATO says , The Independent, 16 July 2007,

Georgeta CHIRLEȘAN

230 http://www.independent.co.uk/news/world/europe/suspension -of-cfe-
treaty -is-a-step-in-the-wrong -direction -nato-says-457413.html

121.Lewis B., The Roots of Muslim Rage , The Atlantic online,
septembrie 1990,
http://www.travelbrochuregraphics.com/extra/roots_of_muslim_rage.
htm

122. Longley R., Afghanistan's Opium Business Booms During Terror
War, War against terror conflicting with war against drugs,
About.com Guide,
http://usgovinfo.about.com/cs/waronterror/a/afghanpoppy.htm

123. Luttwak E. N., Toward Post -Heroic Warfare , Foreign Affairs,
May/June 1995;

124. Luttwak E. N., Strategy and Politics: Collected Essays , New
Brunswick, New Jersey, Transaction Inc, 1980/1982;

125. Luttwak E., Georgia conflict: Moscow has blown away soft
power , The Telegraph, 16 Aug 2008,
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/georgia/2571274/
Georgia -conflict -Moscow -has-blown -away -soft-power.html

126. Maior G. C., Incertitudine. Gândire strategică și relații
internaționale în secol ul XXI , Rao, București, 2009;

127. Matsumoto R., From Model to Menace: French Intellectuals and
American Civilization , The Japanese Journal of American Studies ,
No. 15 (2004);

128. Maxim M., Firmele românești vor să intre pe piața europeană de
armament , Informația Zilei, 15 Noiembrie 2009,
http://www.informatia -zilei.ro/new/2009/11/15/firmele –
romane%C8%99ti -vor-sa-intre-pe-pia%C8%9Ba -europeana -de-
armament/

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
231
129. McHugh J. D., Barack Obama's war: Afghanistan's failing army ,
The Guardian, Mar 27 2009,
http://www.guardian.co.uk/world/video/2009/mar/27/obama –
afghanistan -military

130. McElroy R. , Morality In American foreign policy: the role of
ethics in international affairs , Princeton University Press, Ne w
Jersey,1992;

131. McNally C., New possibilities for the Visegrad Group , CSIS –
Center for Strategic and International Studies, Nov 23 2010,
http://csis.org/blog/new -possibilities -visegr ad-group ;

132. Micul dicționar academic , Academia Română, Institutul de
Lingvistică “Iorgu Iordan -Al. Rosetti”, Editura Univers Enciclopedic,
București, 2003.

133. Miroiu A., Balanță și hegemonie , Tritonic, București, 2005 ;

134. Miroiu A., Ungureanu R. S., Manual de relații internaționale,
ISBN (10) 973 -46-0429 -5, Editura Polirom, Iași/București, 2006.

135. Miroiu A., Soare S., Politica de securitate a României (1878 –
2006) , în Ghica L. A., Zulean M., Politica de Securitate n ațională.
Concepte, instituții, procese , Polirom, București, 2007;

136. Mitchell W. ”SUA și UE într -o lume multiploară”, “Revista
22”,9 decembrie 2008

137. Mitller & Sohn, 1000 Stichworte zur Bundeswehr , Editura
Verlag, E.S., Bonn, 1997

138. Moldovean u C., Ȋnvățământul militar românesc în primii ani ai
comunizării țării (1948 -1955), ISPAIM , Occasional Papers, anul VII,
2008, Nr.15;

Georgeta CHIRLEȘAN

232
139. Morgenthau H., Scientific Man versus Power Politics, University
of Chicago Press, 1946

140. Morgenthau H. J., Thompson K. W., Politics Among Nations:
The Struggle for Power and Peace , McGraw -Hill, Inc.; ediția a 6 -a (1
Februarie, 1985), ISBN -10: 0075544695, ISBN -13: 978 -0075544692

141. Moskos C. Jr., From Institution to Occupation: Trends in
Military Organization , in Armed Forces and Society , vol. 4, no.
1/1977;

142. Moskos C. C., Williams J. A., and Segal D. R., The Postmodern
Military: Armed Forces After the Cold War , Foreign Affairs,
May/June 2000;

143. Moștoflei C., S ecuritatea națională, integrarea euroatla ntică și
europeană (III) Colocviu Strategic nr. 6, 2004.

144. Moștoflei C., Sarcinschi A., Militar – nonmilitar în securitatea
națională. Dilema armatei , Editura Universității Naționale de Apărare
București, București 2004, ISBN 973 -663-142-7

145. Mowatt -Larssen R., Al Qaeda Weapons of Mass Destruction
Threat: Hype or Reality?, Belfer Center for Science and International
Affairs, Harvard Kennedy School, Printed in USA, January 2010,
http://belfercenter.ksg.harvard.edu/files/al -qaeda -wmd -threat.pdf

146. ***, National Defence Directive 1/2004 (Spania), 2004

147. National Intelligence Council's, Global Trends 2015: A Dialogue
about the Future with Nongovernment Experts report, decembrie 2000
http://infowar.net/cia/publications/globaltrends2015/

148. NATO Handbook: The Rome Summit – November 1991 ,
http://www.nato.int/docu/handbook/2001/hb010301.htm

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
233
149. Năstase G., Micador M., Provocări ale mileniului III: elemente
ale reformei militare și reconversiei industriei de apărare , Societatea
Sciitorilor Militari, București, 2006 ;

150. Nicola S., Analysis: EU welcomes new Afghan strategy , Space
war, Mar 27 2009,
http://www.spacewar.com/reports/Analysis_EU_welcomes_new_Afg
han_strategy_999.html

151. Nye J. S., Dilema veche, nr.190, 27 Sep 2007 ;

152. Nye J. S., Rămas -bun drumului de unul singur , Dilema veche,
nr.194, 28 Oct 2007 , http://www.dilemaveche.ro/sectiune/din -polul –
plus/articol/ramas -bun-drumului -de-unul-singur

153. Nye J., Keohane R., Power and interdependence ,
Boston/Toronto, 1977

154. Pasti V., Miroiu M., Codiță C., România — Starea de fapt, vol. 1:
Societatea , ISBN 973-9301 -20-7, 9301 -21-5, Editura Nemira,
București, 1997;

155. Pașcu I. M., Bătălia pentru NATO , ISBN 978 -973-88358 -2-9,
Editura Tritonic, București, 2008;

156. Pirnea V. , Dimensiunea de securitate si apărare a Uniunii
Europene , Editura Centrului Tehnic -Editorial al Armatei, București,
2005.

157. Platon M., Comisarul Tismăneanu se întoarce , mai 4, 2009,
http://culianu.wordpres s.com/2009/05/04/comisarul -tismaneanu -se-
intoarce -mircea -platon/

158. Pop V., EU defence contracts to become more transparent , EU
Observer, 01.07.2009, http://euobserver.com/9/28396

Georgeta CHIRLEȘAN

234
159. Popa D., Civilian control over the military in Romania and
Bulgaria 1989 -2004 , Vienna and Sofia, April 2005;

160.***, Principalele tratate ale Uniunii Europene (Eur -lex):
http://europa.eu/documentation/l egislation/index_ro.htm

163. *** , Raport de analiză politică, Analiza Strategiei de Securitate
Națională a României , Institutul “Ovidiu Șincai”, București, 2006.

164. *** , Raportul asupra politicii externe a Republicii Cehe 1998 –
1999

165. *** , Revista Apărării Strategice (Spania), 2003

166. *** , Revista ComuniQue;

167. ***, Revista 22;

168. ***, Rezoluția 94/1998 a Adunării Naționale a Ungariei

169. Risen J., Reports link Karzai's brother to heroin trade , The New
York Times, October 4, 2008,
http://www.nytimes.com/2008/10/04/world/asia/04iht –
05afghan.16689186.html?pagewanted=3&_r=1

170. Rizea M., Enăchescu D., Neamțu -Rizea C., Infrastructuri cri tice,
ISBN 978 -973-663-841-1, Editura Universității Naționale de Apărare
“Carol I”, București, 2010.

171. Romania: National Security , Mongbay.com, 2006,
http://www.mongabay.com/reference/new_profiles/414.html

172. România își distruge industria de armament , Gândul, 23
octombrie 2007, http://www.gandul.info/armata/ro mania -isi-distruge –
industria -armament -965032

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
235
173. Rozoff R., US, NATO Intensify War Games Around Russia’s
Perimeter , Geopolitical Monitor, Mar 07, 10,
http://www.geopoliticalmonitor.com/us -nato-intensify -war-games –
around -russias -perimeter -1

174. Said E. W., The clash of ignorance, „The Nation”, ediția din 22
octombrie 2001, http://www.thenat ion.com/article/clash -ignorance

175. Said E., The Myth of the Clash of Civilizations , lecture on Samuel
Huntington's essay and book on the "Clash of Civilizations," at the
University of Massachusetts, Amherst (1996),

176. Sarcinschi A., Risc, vulnerabilitate, amenințare. Securitatea ca
reprezentare psihosocială , Editura Militară, București, 2007;

177. Sava I. N., Tibil Gh., Zulean M. (coord.), Armata și societatea.
Culegere de texte de sociologie militară , Ed. Info Team, Bucharest,
1998 ;

178. Schwarzwalder R., International Disorder and the Security of the
United States: A Response to the President’s Speech, The Blog of
Family Research Council, 28 May, 2010,
http://www.frcblog.com/2010/05/i nternational -disorder -and-the-
security -of-the-united -states -a-response -to-the-
president%E2%80%99s -speech/

179. ***, Security Strategy of the Czech Republic 2004 ,
http://www.mzv. cz/wwwo/mzv/default.asp?id=24118&ido=7567&idj
=2.

180. ***, Security Strategy of the Slovak Republic 2005, MERLN (the
Military Education Research Library Network),
http://merln.ndu.edu/whitepapers.html

Georgeta CHIRLEȘAN

236 181. Sieff M., Why Russia Fears Ballistic Missile Defense , Spacewar,
Feb 15, 2007,
http://www.spacewar.com/reports/Why_Russia_Fears_Ballistic_Missi
le_Defense_ 999.html

182. Shaping National Security Policy in Poland in Post -Cold War
Europe , at Arnold A. Saltzman Institute of War and Peace Studies, 24
ianuarie 2009.

183. Shahzad S. S., Pakistan at odds with Obama's vision , Asia
Times, Dec 3, 2009,
http://www.atimes.com/atimes/South_Asia/KL03Df06.html

184. Soare C., Gândirea militară. Personalități și opere , Antet,
Prahova, 1999

185. ***, Stability Pact for South Eastern Europe , Cologne, 10 Jun e
1999;

186. Stan R., Romania’s experiences with defense reform since the
December 1989 Revolution and the dimensions of civil -military
relations viewed as a trinity , MBA Thesis, Naval Postgraduate
School, Monterey, California, 2007;

187. ***, Strategic Review for Southern Africa;

188. Strategia de Securitate Națională a României, Stabilitate
democratică, dezvoltare economică durabilă și integrare euro –
atlantică , adoptată de CSAT la 18 iunie 1999, București, MApN.

189. Strategia UE "Energie 2020 pentru o energie competitivă,
durabilă și sigură”,
http://ec.europa.eu/energy/strategies/2010/2020_en.htm

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
237 190. Strange S., The Retreat of the state: the diffusion of power in the
world economy , Cambridge/New York, Cambridge University Press,
1996;

191. Stroescu C., Fără armament nou, România nu poate îndeplini
misiunile NATO , 25 martie 2009,
http://www.financiarul.com/articol_23970/fara -armament -nou-
romania -nu-poate -indeplini -misiunile -nato-.html ,

192. Swieboda P., “Five good reasons for rewriting Europe’s security
strategy”, Europe’s World, no.11, 2009;

193. Șperlea F., De la armata regală la armata populară , 1944 -1958,
prefață Dinu C.Giurescu, Editura Ziua, București, 2003;

194. ***, The Future of the UK’s Nuclear Deterren t, 2006

195. ***, The National Security Strategy of the Republic of Hungary
2004, MERLN (the Military Education Research Library Network),
http://merln.ndu.edu/whitepapers.html .

196. ***, The National Security Strategy of the Republic of Poland
2007, MERLN (the Military Education Research Library Network),
http://merln.ndu.edu/whitepapers.html .

197. ***, The National Security Strategy of Romania , 2007 , MERLN
(the Military Education Research Library Network),
http://merln.ndu.edu/whitepapers.html .

198. ***, The National Security Strategy of the United Kingdom.
Security in an Interdependent World , 2008 , MERLN (the Military
Education Research Library Network),
http://merln.ndu.edu/whitepapers.html

199. The North Atlantic Treaty, Washington D.C. – 4 April 1949,
http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_17120.htm

Georgeta CHIRLEȘAN

238
200. ***, The Prague Summit and NATO`s Transformation, NATO
Public Diplomacy Division , 2003 in www.nato.int ., Reuniunea
Consiliului NATO -Rusia, Praga, 22 noiembrie 2002

201. Terzi A., România, eliminată de pe piața mondială de armament ,
Karadeniz Press, 7 decembrie 2009, http:/ /karadeniz –
press.ro/kara/romania -eliminata -de-pe-piata -mondiala -de-armament/

202. Torreblanca J. I., Gigantul fără dinți al diplomației europene, 29
martie 2010, http://www.presseurop.eu/ro/content/article/220031 –
gigantul -fara-dinti-al-diplomatiei -europene

203. Towards a common European Union immigration policy , EC,
DG Home Affairs, http://ec.europa.eu/home –
affairs/policies/immigration/immigration_intro_en.htm

204. ***, Tratatul de la Varșovia

205. ***, Tratatul de la Washington

206. ***, Tratatul privind forțele convenționale în Europa

207. ***, Tratatul privind Rachetele Anti -Balistice

208. ***, Tratatului START I de reducere a armamentelor

209. Toynbee A., Un studiu asupra istoriei , ediție îngrijită de
D.C.Somerville, trad. Dan Amedeo Lazărescu, Humanitas, București,
1997;

210. US, NATO 'disappointed' at Russian pullout of arms treaty , War
and Peace,15.07.07, http://www.warandpeace.ru/en/news/view/13228/

211. Vaïsse J., Goldhammer A., Neoconservatism: the biography of a
movement , USA, Library of Congress, 2010

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
239
212. Verheugen G.: România și Bulgaria nu sunt cele mai corupte
state membre UE , România Liberă, 29 Ianuarie 2010,
http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/verheugen –
romania -si-bulgaria -nu-sunt-cele-mai-corupte -state-membre -ue-
176080.html

213. Vernon R., Two hungry giants. The United States and Japan in
the quest for o il and ores , Cambridge, Massachussetts/London,
Harvard University Press, 1983;

214. Vișan G., Voci critice la Politica externă a lui Traian Băsescu ,
Revista 22, 25/08/2009,
http://politicaex.wordpress.com/2009/08/25/voci -critice -la-politica –
externa -a-lui-traian -basescu/

215. Vlăsceanu L., Metodologia cercetării socio logice. Orientări și
probleme, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982;

216. Vlăsceanu L., Politică și dezvoltare. România încotro?, Editura
Trei, ISBN: 973 -9419 -86-0, București, 2001;

217. Voinescu S., Dobre G., Public Perceptions on Forr eign Affairs in
Romania , Institute for Public Policy, Bucharest, October 2005;

218. Zulean M., Militarul și societatea , Military Publishing House,
Bucharest, 2008;

219. Zulean M., Armata și societatea în tranziție;

220. Waltz K. N., Omul, statul și războiul, ISBN 973 -611-177-6,
Editura „Institutul European”, Iași, 2001.

221. Wallerstein I., Geopolitics and geoculture: essays on the
changing world -system , Cambridge: Cambridge University Press,
New York, Paris, 1991;

Georgeta CHIRLEȘAN

240
222. Wallerstein I., Declinul puterii americane , Incitatus, Prahova,
2005;

223. Wallerstein I., Civil War in the United States?, March 15, 2009,
Commentary No. 253, Taking Soundings Leeds;

224. Watt N., Traynor I., The Guardian, 20 November 2009,
http://www.guardian.co.uk/world/2009/nov/19/lady -cathy -ashton

225. Watts L., Reforming Civil -Military Relations in the Post –
Communist States: Civil Control vs. Democratic Control, Journal of
Political & Military Sociology, Vol. 30, No. 1 (Summer 2002)

226. Weaver O., nota 6, "Insecuritatea este un fenomen construit la
nivel politic și social" ;

227. *** , Quarterly Journal of the Partnership for Peace Consortium
(PfPC) of Defense Ac ademies and Security Studies Institutes;

BIBLIOGRAFIE EXTENSIVĂ

1. *** , Amenințări la adresa securității , Centrul de Studii Strategice
de Apărare și Securitate, Ed. Universității Naționale de Apărare,
București, 2004;

2. Arveds T. J., National security concepts in Central and Eastern
Europe , NATO Review no. 6, Nov -Dec 1997, pp. 27 – 30;

3. Atwood B., US Agency for International Development
Administrator: Towards a New Definition of National Security: The
New Strategic Threats , Current History, Vol. 62, no. 5, December 15,
1995;

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
241 4. Bailes A. J. K., The European Security Strategy: An Evolutionary
History, Stockholm International Peace Research Institute ( SIPRI)
Policy Paper No. 10, Feb. 2005;

5. Bailes A.J.K. and Cottey A., Regional security cooperation in the
early 21st century, SIPRI Yearbook 2006 chapters;

6. Bailes A. J. K., The world of security and peace research in a 40 –
year perspective, SIPRI Yearbook 2006 chapters;

7. Cosma M., Ispas T.: Integrarea României în structurile europene și
euroatlantice , Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre, 2002.

8. Cosma M., Alianța Nord -Atlantică – inițiatoare a organizării și
funcționării unui sistem de securitate și apărare colectivă , Revista
Academiei Forțelor Terestre, Nr. 1, 2005;

9. Cumming s S., War and Peace in Post -Soviet Eastern Europe , in
War and Peace in Post -Soviet Eastern Europe, Defence Academy of
the United Kingdom, ARAG publications (Advanced Research and
Assessment Group), Central and European Series, March 2000;

10. Dwan R. a an d Lachowski Z., The military and security
dimensions of the European Union, SIPRI Yearbook 2003 chapters;

11. Delevic M., Regional cooperation in the Western Balkans , Paris,
European Union Institute for Security Studies [ISS], July 2007, p.
106;

12. *** , Europe’s World, Europe -wide Policy Journal, no. 1, Autumn
2005;

13. *** , Europe’s World, Europe -wide Policy Journal, no. 7, Autumn
2007;

Georgeta CHIRLEȘAN

242 14. *** , Europe’s World, Europe -wide Policy Journal, no. 8, Spring
2008;

15. *** , Europe’s World, Europe -wide Poli cy Journal, no. 9, Summer
2008;

16. *** , Europe’s World, Europe -wide Policy Journal, no. 10,
Autumn 2008;

17. *** , Europe’s World, Europe -wide Policy Journal, no. 11, Spring
2009;

18. *** , Europe’s World, Europe -wide Policy Journal, no. 12,
Summer 2009;

19. *** , Europe’s World, Europe -wide Policy Journal, no. 13,
Autumn 2009;

20. *** , Europe’s World, Europe -wide Policy Journal, no. 14, Spring
2010;

21. *** , Europe’s World, Europe -wide Policy Journal, no. 15,
Summer 2010;

22. *** , Europe’s World, Euro pe-wide Policy Journal, no. 16,
Autumn 2010;

23. Fulga Gh., Implicații ale extinderii NATO asupra climatului de
securitate regional, Revista “Defensa”, nr. 320, decembrie 2004, p. 6 –
7.

24. Gabal I., Helsusova L., Azayna S. T., The impact of NATO
Membership in the Czech Republic: Changing Czech Views of
Security, Military and Defence, Defence Academy of the United
Kingdom, ARAG publications (Advanced Research and Assessment
Group), Central and European Series, March 2002;

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
243
25. Ga ni M., Mathew P., (editors), Fresh Perspectives on the ‘War on
Terror , ANU E Press, The Australian National University, Canberra
ACT 0200, Australia, edition 2008;

26. Grigorieva J., The Region under Tensions: Current Black Sea
Region Stability Factors , in Security in the Black Sea Region,
Defence Academy of the United Kingdom, ARAG publications
(Advanced Research and Assessment Group), Central and European
Series, March 2001;

27. Hazewinkel H.J., Self-determination, territorial integrity and the
OSCE , in: Helsinki Monitor Security And Human Rights, 18(4) 2007:
289-302;

28. Herd P. G., European Security and Post -Soviet Space: Integration
or Isolation? , in European Security and Post -Soviet Space , Defence
Academy of the United Kingdom, ARAG publications (Advanced
Research and Assessment Group), Central and European Series,
December 2000;

29. Herolf G., National and Supranational Actors in European
Foreign Policy , in K Y Nikolov (ed.) Adopting to Integration in an
Enlarged European Union (Bulgarian Europe an Community Studies
Association (BECSA), 2008;

30. Ispas T., Extinderea NATO și securitatea europeană , Revista
Academiei Forțelor Terestre, Nr 2 (22), Trimestrul II – 2001;

31. Keridis D., Pfaltzgraff R.L. jr. [eds.], NATO and southeastern
Europe: security issues for the early 21st centur y, Dulles: Brassey's,
2000, p. 248.

32. Kovalova E., The expanding security agenda: challenges for
transition states , in: CONNECTIONS, 7(1) Spring 2008, pp. 167 -176;

Georgeta CHIRLEȘAN

244 33. Lachowski Z., Confidence and Security -Build ing Measures in the
New Europe, SIPRI Research Report No. 18 . 2004 ;

34. Lupták L., Hersi A., Ondrejcsák R., Tarasovič V., (eds.),
Panorama of Global Security Environment 2005 – 2006, Department
of Security and Defence Policy, Ministry of Defence of the Slovak
Republic, Bratislava 2006;

35. Maties M., Prospects And Challenges To Romanian Foreign
Policy In The Near Future, in War and Peace in Post -Soviet Eastern
Europe, Defence Academy of the United Kingdom, ARAG
publications (Advanced Research and Assessment Group), Central
and European Series, March 2000;

36. Pantev P., The Stability Pact For South -Eastern Europe , in
Security in the Black Sea Region, Defence Academy of the United
Kingdom, ARAG publications (Advanced Research and Assessment
Group), Central and European Series, March 2001;

37. *** , Proceedings of the „Globalising Security Policy” symposium
series held at the International House of Pecs, Hungary, in 2004,
„Security unde r global pressure”, Istvan Tarrosy (ed.);

38. *** , Proceedings of the 3rd DRC Summer School, Dubrovnic,
2006, The Future of Europe: A View from the Danube Region” , Istvan
Tarrosy – Susan Milford (eds.);

39. *** , Proceedings of the 5th DRC Summer School, Krems, Austria,
2008, Changing the Dynamics of the Danubian Region: New
Neighbourhood Policy in th EU” , Istvan Tarrosy – Susan Milford
(eds.);

40. *** , Proceedings of the 6th DRC Summer School, Budapest,
2009, Regime Chnage and Transitions across the Danubian Region:
1989 -2009, Istvan Tarrosy – Susan Milford (eds.);

Strategia de securitate națională a României:
evoluții și tendințe între securitatea regional și cea euro -atlantică
245 41. ***, Romania – Country Assessment of Security and Democracy,
Central and South Eastern European Security Forum (CSEESF) –
Balkan Mosaic, Atlantic Treaty Association and the euro -atlant ic
Education Initiative, Third Sofia Meeting, Sofia, 28 – 30 June 2006;

42. Santini H. R. M., The European Union´s definition of threats after
9/11: a look at three relevant foreign policy documents , Annual
meeting of the International Studies Associatio n 48th Annual
Convention, Hilton Chicago, CHICAGO, IL, USA, February 28,
2007;

43. Sherr J., Democracy in the Black Sear Region: The Missing Link
in Regional Security , in Democracy in the Black Sea Region, Defence
Academy of the United Kingdom, ARAG publi cations (Advanced
Research and Assessment Group), Central and European Series,
March 2002;

44. Temirov Y., Security In The Black Sea Region: Military Threats &
Potential, in Security in the Black Sea Region, Defence Academy of
the United Kingdom, ARAG pub lications (Advanced Research and
Assessment Group), Central and European Series, March 2001;

45. ***, The security strategies of the Austria, Czech Republic,
Hungary and Slovakia in the context of the European Security
Strategy , Collective of authors, Polygraphic Department of the
Institute for Security and Defence Studies of MoD of the Slovak
Republic, Bratislava 2005;

46. The Vișegrad Group – A Central European Constellation,
International Vișegrad Fund, ed. by Andrzej Jagod ziński, Bratislava
2006;

47. Zhgenti C., Security In The Black Sea Region – The Role Of The
OSCE . in Security in the Black Sea Region, Defence Academy of the
United Kingdom, ARAG publications (Advanced Research and
Assessment Group), Central and European Series, March 2001.

Georgeta CHIRLEȘAN

246
48. Zulean M., “Politica de securitate națională. Concepte, instituții,
procese”, Editura Polirom 2007, Colecția “Collegium. Politici
publice”, ISBN 978 -973-46-0624 -5;

View publication statsView publication stats