See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https:www .researchgate.ne tpublic ation242654606 [630296]

See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https://www .researchgate.ne t/public ation/242654606
Lumile sociale ale migratiei românesti în strainatate
Book · Januar y 2010
CITATIONS
49READS
2,007
1 author:
Some o f the author s of this public ation ar e also w orking on these r elat ed pr ojects:
Sociolog y of post -communist tr ansitions View pr oject
Motiv ation-e xperienc e in the migr ation pr ocess View pr oject
Dumitru Sandu
Univ ersity of Buchar est
267 PUBLICA TIONS    787 CITATIONS    
SEE PROFILE
All c ontent f ollo wing this p age was uplo aded b y Dumitru Sandu on 17 April 2015.
The user has r equest ed enhanc ement of the do wnlo aded file.

Dumitru Sandu
LUMILE SOCIALE
ALE MIGRAJIEI ROMÂNEȘTI
ÎN STRĂINĂTATE
POLIROM
2010

Cuprins
Lista casetelor …………………………………………………………………………………………………………………………………… 7
Lista schem elor ………………………………………………………………………………………………………………………………….. 7
Lista figu rilor …………………………………………………………………………………………………………………………………….. 8
Lista ta b elelo r …………………………………………………………………………………………………………………………………… 9
Introducere ………………………………………………………………………………………………………………………………………. 1 1
Spațiul tem a tic …………………………………………………………………………………………………………………………… 12
Recursul la „lumile sociale” ……………………………………………………………………………………………………. 19
Partea întâi
Emergența noului sistem de migrație al României
Capitolul 1. Matricea de condiționare a deciziilor de emigrare temporară în străinătate …………….. 35
Fluxuri de migrație im portan te ………………………………………………………………………………………………….. 37
Repere în istoria recentă a migrației in tern e …………………………………………………………………………….. 44
Concluzii: noul sistem al migrației românești ………………………………………………………………………… 58
Capitolul 2. Geneza din anii ’9 0 ……………………………………………………………………………………………………. 71
Proiecte de plecare în stră in ă ta te ……………………………………………………………………………………………… 72
Transnaționalismul em ergent: concluzii la primul recensământ comunitar al m igrației 76
Capitolul 3. Reconstituirea etapelor folosind memoria colectivă a migranților …………………………… 83
D e la explorare individuală și de grup la stabilizare ……………………………………………………………….. 83
Din Moldova în Italia sau p e alte trasee europene sim ilare …………………………………………………….. 86
O migrație mai puțin selectivă …………………………………………………………………………………………………. 91
Intenții de plecare puternic diferențiate …………………………………………………………………………………….. 96
Cum ajungi la lucru în străinătate ? ……………………………………………………………………………………….. 100
Concluzii …………………………………………………………………………………………………………………………………….. 102
Partea a doua
Valori, proiecte și remitențe în lumile migrației
Capitolul 4. Migrația de revenire : proiect și stare de spirit ………………………………………………………… 109
Intenții de revenire …………………………………………………………………………………………………………………… 110
Rolul resurselor în proiectele de revenire ………………………………………………………………………………. 115
Sentimente identitare ……………………………………………………………………………………………………………… 128
Revenire și proiecte de via ță …………………………………………………………………………………………………… 129
Concluzii …………………………………………………………………………………………………………………………………. . 134

Capitolul 5. Orientarea imigranților spre „casă”, pe spații transnaționale ………………………………….. 141
Tipuri de orientări transnaționale în m ig ra ție ……………………………………………………………………… 144
Date și ip o teze ………………………………………………………………………………………………………………………… 147
Ce explică orientarea imigranților în raport cu locul de origine ? ……………………………………… 150
Banii din migrație (remitențele) ca formă de orientare spre „casă” a imigranților …………… 154
Spațiile transnaționale de tip iden titar …………………………………………………………………………………. 166
Concluzii și discuție …………………………………………………………………………………………………………………. 170
Capitolul 6. Străinătatea din țară : mentalitatea foștilor migranți ……………………………………………… 177
Tipologia experiențelor de migrație ……………………………………………………………………………………… 177
Migranții, despre propria m entalitate …………………………………………………………………………………… 180
„E bine sau rău că unii oameni pleacă ? ” …………………………………………………………………………… 184
Concluzii …………………………………………………………………………………………………………………………………. 187
Anexe
Anexa 1. Metodologia cercetării „Locuirea temporară în străinătate” (2006) …………………………. 195
Eșantionul n ațion al ………………………………………………………………………………………………………………… 198
Eșantioanele regionale …………………………………………………………………………………………………………… 200
Anexa 2. Caracteristici ale emigrării temporare între 1990 și 2006 ………………………………………….. 209
M ijloace pentru plecare și găsirea unui loc de m uncă …………………………………………………………… 210
Opinii despre m igrație ………………………………………………………………………………………………………………. 213
Anexa 3. Detalii pentru cercetarea „Comunități românești în Spania” (2 0 0 8 ) ……………………………. 217
Bibliografie
Index ………221
2 2 7

Lista casetelor
Caseta 1 . 1. Cum ajungem la politici de migrație în România ?…………………………………………….. 17
Caseta 1.2. „Stare de sp irit” în limbajul com un ……………………………………………………………………… 21
Caseta 1.3. Tipuri de stare de spirit ca raportări la propriul mediu de viață cotidian ă 24
Caseta 1.1. Relația între emigrarea rural-urban și forțele de respingere
și de atracție de la origine și de la destinație …………………………………………………….. 55
Caseta 1.2. Dinamica stării de satisfacție față de viață în România, 1996-2008 ……………….. 60
Caseta 2.1. Intenție și ideologie de migrație la începutul anilor ’ 90, în R om ânia ……………….. 74
Caseta 4.1. Caracteristici ale Sondajului Național asupra Imigranților (ENI) …………………… 112
Caseta 4.2. Premise teoretice ale explicării intențiilor de revenire în ța r ă ………………………….. 113
Caseta 4.3. Cunoașterea lim bii'spaniole ………………………………………………………………………………….. 116
Caseta 4.4. D e unde vin migranții din cele patru comunități românești m adrilen e 126
Caseta 5.1. Despre îransnaționalism în abordarea m igrației ………………………………………………. 144
Caseta 5.?. D etalii despre eșantionul folosit în sondajul
„Comunități românești în Spania" …………………………………………………………………….. 148
Caseta 6.1. Concluzii asupra experienței străinătății în mentalitățile u rbane …………………… 188
Caseta A l . 1. Echipa de cerceta re ……………………………………………………………………………………………… 195
Lista schemelor
Schema 5.1. Tipuri de transnaționalism și de integrare lo c a lă …………………………………………… 146
Schema A 1.1. Niveluri și componente ale cercetării
asupra locuirii temporare în străinătate …………………………………………………………… 196

Lista figurilor
Figura 1.1. Lumile sociale de vărstă-locuire în raport cu matricele de condiționare
comunitar-demografică și regională ………………………………………………………………………… 29
Figura 1.1. Sosiri (imigrări) și plecări (emigrări) definitive. România 1991-2008 ……………… 39
Figura 1.2. Ponderea emigrării definitive din România, pe țări de destinație. 1990-2008…. 40
Figura 1.3. Structura etnică a plecărilor definitive din România, 1990-2008 (%) ……………… 41
Figura 1.4. Modificări intervenite în fluxurile migrației interne a populației R om âniei ………. 46
Figura 1.5. Ponderea fluxurilor de migrație între medii rezidențiale în migrația totală,
1989-2008 …………………………………………………………………………………………………………………. 47
Figura 1.6. Dendrograma profilurilor de migrație internă ale județelor, 1990-1994
(Rezultate ale analizei cluster asupra profilurilor de migrație ale ju d e țe lo r) …….. 57
Figura 1.7. Rata mortalității infantile pe medii rezidențiale, 1990-2008, % c………………………… 63
Figura 1.8. Predictori ai plecărilor temporare din comune pentru lucru în străinătate ……….. 67
Figura 2.1. Ponderea persoanelor care intenționau să meargă în străinătate pentru lucru,
studii sau locuire permanentă, în 1993 și 1 9 9 5 …………………………………………………… 72
Figura 3.1. Plecări temporare pentru muncă în străinătate între 1990 și 2006 (foc) …………… 84
Figura 3.2. Rezidenți români în Italia, 1990-2008 (mii de persoane la sfârșitul anului) ……… 85
Figura 3.3. Plecări la muncă în străinătate pe microregiuni, medii rezidențiale și etape (% )…. 85
Figura 3.4. Rata emigrării temporare în străinătate pe regiuni istorice și perioade (foc) …….. 88
Figura 3.5. Ponderea persoanelor adulte, care au fost temporar în străinătate,
în funcție de motivul emigrării, p e regiuni istorice, 1990-2006 ………………………… 88
Figura 3.6. Plecări la lucru în străinătate pe etape și categorii de gen (% ) ………………………….. 92
Figura 3.7. Ponderea persoanelor care doresc să plece la lucru în străinătate în următorul an … 97
Figura 3.8. Țările în care ar dori să lucreze cei cu intenție de plecare (% ) ………………………….. 98
Figura 3.9. „Aveți aranjamente făcute pentru plecare ? " ………………………………………………………… 98
Figura 3.10. Statutul migranților în străinătate pe domenii de lucru ……………………………………… 102
Figura 4.1. Intenția de a reveni în țară sau de a rămâne în S pan ia ……………………………………. 1 1 1
Figura 4.2. Tipologia intențiilor de revenire ……………………………………………………………………………. 113
Figura 4.3. Intenții de revenire în țară funcție de cunoașterea autoestimatâ a limbii spaniole …. 115
Figura 4.4. Intenții de revenire în România în cazul comunităților incluse în cercetare 120
Figura 4.5. Cele trei mari segmente ale diasporei româneștipostdecembriste (cazul Madrid) …. 135
Figura 5.1. Structura indicelui de orientare a imigranților spre locul de origine/„casă"
(IORIC) …………………………………………………………………………………………………………………… 150
Figura 5.2. Remitențe medii pe persoană, transmise în țară în ultimul an de zile,
în funcție de gen și intenția de revenire (euro) …………………………………………………. 156
Figura 5.3. Similitudini sub aspectul profilului de migrație între țările postcom uniste 163
Figura 5.4. Remitențe p e locuitor și raportul dintre calitatea vieții versus nivelul mediu
al educației în Uniunea Europeană ……………………………………………………………………. 165
Figura 5.5. Orientări identitare ale românilor din regiunea M adrid în funcție de gen
și mediul rezidențial din R om ânia ………………………………………………………………………. 167
Figura 6.1. Tipuri de experiențe de locuire în străinătate ……………………………………………………. 178
Figura 6.2. „Credeți că este bine sau rău că unii oameni pleacă la lucru în străinătate 185
Figura 6.3. „După opinia dumneavoastră, cei care au lucrat în străinătate… '! " ………….. 186

Lista tabelelor
Tabelul 1.1. Indicele distanței de migrație în funcție de locul de plecare sau de sosire
și anul de m ig ra ție …………………………………………………………………………………………………….. 48
Tabelul 1.2. Indicele distanței de emigrare în funcție de locul de plecare
și tipul de migrație pe arii culturale, 1 9 9 4 …………………………………………………………… 49
Tabelul 1.3. Structura fluxurilor de emigrare în funcție de destinația intrajudețeană,
intraregională sau interregională în 1972 și 1991-1994 {% ) ……………………………….. 50
Tabelul 1.4. Ponderea em igrărilor în afara regiunii istorice din totalul emigrărilor
cu origine în regiune de referință …………………………………………………………………………….. 52
Tabelul 1.5. Predictori ai intensității fluxurilor de emigrare interjudețeană …………………………… 52
Tabelul 1.6. Profilul principalelor fluxuri de migrație pe etape. România 1990-2008 …………. 64
Tabelul 2.1. Intenția de emigrare temporară în funcție de nivelul de educație (%) ………………. 73
Tabelul 2.2. Predictori ai intenției de plecare temporară în străinătate ………………………………….. 73
Tabelul 2.3. Principalele categorii de factori care au favorizat migrația circulatorie externă
a populației rurale din România, în perioada 1990-2001 …………………………………… 79
Tabelul 3.1. Plecări temporare pentru lucru în străinătate pe țări și perioade (% ) ………….. 86
Tabelul 3.2. Principalele destinații ale emigrării temporare pe regiuni istorice, 1990-2001 (% )…. 89
Tabelul 3.3. Principalele destinații ale emigrării temporare pe regiuni istorice, 2001-2006 (% )…. 90
Tabelul 3.4. Plecări temporare pentru lucru în străinătate, pe origini, destinații și perioade (% ).. 91
Tabelul 3.5. Cine a plecat pentru muncă în străinătate (% ) ……………………………………………………… 92
Tabelul 3.6. Plecări pentru lucru în străinătate p e medii rezidențiale, categorii de vârstă
și etape (% ) …………………………………………………………………………………………………………………. 93
Tabelul 3.7. Ratele emigrării temporare pe categorii de vârstă-gen-stare civilă (%>) ………….. 94
Tabelul 3.8. Profilul migranților funcție de perioada și microregiunea de p le c a r e …………… 95
Tabelul 3.9. Profilul persoanelor în funcție de gradul de structurare a intenției de a pleca
la lucru în stră in ă ta te ………………………………………………………………………………………………… 99
Tabelul 4.1. Intenția de revenire funcție de tipul de migrație fa m ilia lă ………………………………… 118
Tabelul 4.2. Intenții de revenire în țară pe tipuri de efecte ale migrației asupra propriei fam ilii… 119
Tabelul 4.3. Profilul dominant al celor patru comunități românești studiate, în regiunea
M adridu lu i …………………………………………………………………………………………………………………. 121
Tabelul 4.4. Apartenență religioasă și stare civilă la migranții din regiunea M adridului…. 123
Tabelul 4.5. Probabilitatea subiectivă de revenire în [ară, în funcție de starea
de sănătate autopercepută …………………………………………………………………………………….. 124
Tabelul 4.6. Intenție de revenire în țară în relație cu percepția viitorului economic
în Spania și în R om ân ia ……………………………………………………………………………………….. 125
Tabelul 4.7. Sentimente identitare pe categorii de planuri de migrație (% ) ……………………….. 128
Tabelul 4.8. Proiecte de viață pe tipuri de intenții de migrație ……………………… 129
Tabelul 4.9. Proiecte de mobilitate ale altor membri ai fam iliei (% ) ……………………………… 131
Tabelul 4.10. Folosirea banilor din remitențele din ultimele 12 luni, pe tipuri de intenții
de m igrație ……………………………………………………………………………………………………………… 133
Tabelul 5.1. Valoarea indicelui de orientare a imigranților din Spania spre „casă "/locul
_______ de origine, în funcție de perioada de sosire si ta r q jl£ -Q h 2 in £ —^ ^ ^ – ^ ^ ^ ^ — l ^ L

Tabelul 5.2. Predictori ai indicelui de orientare spre casă a imigranților din S pan ia 153
Tabelul 5.3. Remitențe transmise în [ară în ultimele 12 luni, în funcție de domeniul de ocupare
și de inten[ia de revenire (euro, medie pe imigrant român în regiunea M adrid)… 155
Tabelul 5.4. Predicția remitențelor expediate în România de către imigranții români
din Regiunea Autonomă Madrid în perioada octombrie 2 0 0 7 – septembrie 2008 158
Tabelul 5.5. Profilul țărilor postcomuniste sub aspectul intrărilor
și ieșirilor de remitențe, în 2 0 0 7 ……………………………………………………………………… 162
Tabelul 5.6. Factorii care explică variația remitențelor primite („de intrare” ) pe locuitor,
în țara de origine a migrației (2007) ………………………………………………………………. 164
Tabelul 5.7. Valori medii ale indicilor orientării „spre ca să ”, în funcție
de identitatea dominantă a su m ată …………………………………………………………………… 169
Tabelul 6.1. Experiența de locuire în străinătate în funcție de situația sociodemografică .. 178
Tabelul 6.2. Experiența de locuire în străinătate (LTS) funcție de nivelul de educație (%) … 179
Tabelul 6.3. Rolul experienței de migrație în formularea opiniilor despre migrație :
ponderea celor care răspund afirmativ la întrebările din sondaj (% ) ………… 180
Tabelul 6.4. Rolul experienței de migrație în formularea opiniilor despre migrație :
ponderea pe regiuni ( % ) ……………………………………………………………………………………… 181
Tabelul 6.5. Intenția de vot pentru președinte pe microregiuni (% ) ………………………………….. 184
Tabelul A l . l . Caracteristici ale eșantionului pentru sondajul LTS și ale populației
din care a fost extras acesta …………………………………………………………………………….. 199
Tabelul A l.2. Distribuția gospodăriilor din eșantion, în funcție de numărul de persoane,
comparativ cu distribuția din p o p u la ție ………………………………………………………….. 200
Tabelul A l.3. Distribuția satelor din nucleul microregiunii Alexandria-Teleorman,
în funcție de tipul cultural și experiența de migrație în stră in ă ta te …………….. 204
Tabelul A l.4. Subeșantioane în cadrul microregiunii Alexandria ………………………………………… 204
Tabelul A l.5. Profilul satelor incluse în eșa n tio n ………………………………………………………………….. 205
Tabelul A l.6. Distribuția satelor din nucleul microregiunii Focșani-Vrancea, în funcție
de tipul cultural și experiența de migrație în stră in ă ta te ……………………………… 206
Tabelul A l.7. Subeșantioane în cadrul microregiunii Focșani ……………………………………………… 206
Tabelul A 2.1. Indici folosiți în analiza datelor ……………………………………………………………………… 209
Tabelul A 2.2. Ponderea persoanelor care au lucrat în străinătate pe categorii de vârstă,
medii rezidențiale și g e n ……………………………………………………………………………………… 210
Tabelul A 2.3. Cum a ajuns imigrantul în străinătate (% ) ……………………………………………………….. 210
Tabelul A 2.4. „Cum ați reușit să găsiți de lucru în străinătate, prin… ? ” (% ) ………………….. 211
Tabelul A2.5. Modalități de găsire a locului de muncă în Italia și în Spania, pe etape (%) ..212
Tabelul A 2.6. Unde și cum a lucrat migrantul ? ……………………………………………………………………… 212
Tabelul A 2.7. Modul în care au lucrat migranții în străinătate, pe țări (% ) ………………………… 213
Tabelul A2.8. Mod de plecare și de ocupare în străinătate, pe microregiuni de plecare (% )…. 213
Tabelul A 2.9. Predictori ai intenției de emigrare temporară pentru lucru în străin ătate 215
Tabelul A2.10. Predictori ai opiniei „cei care au lucrat în străinătate gândesc a ltfel” 216
Tabelul A 3.1. Indici folosiți în analiza datelor din sondajul „Comunități Românești
în Spania” (C R S) ………………………………………………………………………………………………….. 217
Tabelul A 3.2. Predictori ai probabilității subiective de revenire din Spania ………………………… 218
Tabelul A 3.3. Predictori ai gradului de cunoaștere a limbii spaniole ………………………………….. 220

Introducere
Migrația românească de dată recentă, în străinătate, este, în bună măsură, un
fenomen surprinzător și puțin cunoscut. Există, desigur, numeroase informații pe această
temă vehiculate de mass-media. Studiile de specialitate, produse în țară, dar și în
străinătate, sunt din ce în ce mai frecvente. Jurnaliști, sociologi, dar și politicieni au
început să meargă tot mai des în Italia sau în Spania pentru a vedea „cum stau lucrurile
într-adevăr cu românii plecați la m uncă”. Și, totuși, informația este cronic insuficientă.
De ce ? Din multiple motive. Unele țin de natura fenomenului, altele de interesul scăzut
al instituțiilor pentru care fenomenul ar putea fi relevant și, nu mai puțin important,
de capacitatea încă redusă de răspuns științific din partea comunității de specialitate.
Una dintre marile provocări ale cercetării în domeniu este dată de diversitatea
extremă a situațiilor de viață din câmpul migrației. în mod corespunzător, informațiile
aduse în câmpul cunoașterii sunt și ele de o mare diversitate. Integrarea lor pune
probleme deosebite, cu atât mai mult cu cât conceptele, perspectivele și teoriile în
domeniu par să fie depășite de dinamica fenomenului. Răspunsul meu la o astfel de
provocare face din „lumea socială a m igrației” conceptul central al lucrării2. Explorez
experiențele de viață ale imigranților români prin focalizarea pe proiecte de viață,
remitențe sau comunicarea pe care o au cu cei de acasă. Toate acestea în perspectivă
comparativă și istorică, prin raportare la niveluri diferite de viață (de la individ și
familie, prin comunitate și regiune, la spații transnaționale).
în prim ele trei capitole prezint em ergența noului sistem de m igrație1 din
România postdecem bristă, cu referire la principalele procese care îl condiționează
(exodul sașilor, recesiunea din anii 1997-1999, căderea navetism ului rural-urban,
1. Prin „sistem de migrație” am în vedere nu numai accepțiunea referitoare la fluxurile de
migrație internațională care „leagă un ansamblu de țări” (Kritz et a l., 1992 : 15) sau duc la
„spații unificate”, în interacțiune pe mai multe dimensiuni (Zlotnik, 2003 : 70), ci și pe cea de
„sistem de migrație național”. Un astfel de sistem este constituit din fluxuri de migrație – interne
și externe, permanente și temporare – asociate în virtutea dependenței lor, în mai mare sau mai
mică măsură, de un anumit spațiu național. Sistemele locale și regionale sunt parte din acest
sistem național care, la rândul său, poate fi parte din diferite sisteme internaționale de migrație
(vezi, spre exemplu, pentru cazul Marii Britanii, lucrarea semnată de Colin Pooley și Jane Turnbull,
2004, construită pe un număr de peste 16.000 de istorii de viață, din perioada 1750-1994).
2. Am marcat locul central al conceptului prin articularea „lumile” din titlul volumului. în plan
empiric, analiza rămâne la nivel de „lumi”.

impunerea migrației de revenire de la oraș la sat ca flux dom inant în migrația
internă, trecerea de la ideologia socială „orașul salvează satul” la ideologia
„străinătatea este soluția” etc.). Tot aici prezint profilul etapelor procesului de
emigrare temporară în străinătate. Ultimele trei capitole ale lucrării sunt o incursiune
în „lum ile sociale” ale m igrației rom ânești de dată recentă pentru munca în
străinătate. Ferestrele esențiale prin care „privesc” această lume sunt remitențele
trimise acasă, dorințele sau planurile de revenire în țară și comunicarea cu cei din
țara de origine. Din comparațiile multiple pe care le fac rezultă că efectul de „ultim
val” în im igrare este, de multe ori, mai important decât un presupus efect de |
etnicitate în explicitarea problem elor de integrare a imigranților și, în genere, a ^
transnaționalism ului.
Lucrarea integrează informații din principalele sondaje pe care le-am coordonat
pe teme de migrație și reformă după 19901 (atlasul social 1991, emigrare potențială
1993, comportamente de alegere ale populației 1995, locuirea temporară în străină­
tate 2006, comunități românești în Spania 2008). Opțiunea pentru comparații inter­
naționale și pentru o abordare multinivel a implicat folosirea suplimentară a unor
date internaționale referitoare la remitențe și dezvoltare, precum și la preluarea unor
date de sondaj referitoare la imigranții cu care românii intră în competiție pe piața
europeană. Atenția acordată contextului și unor grile diferite de lectură a dus la
includerea unui număr mare de casete și grafice care oferă detalieri suplimentare.12 LUMILE SOCIALE ALE MIGRAȚIEI ROMÂNEȘTI ÎN STRĂINĂTATE
Spațiul tematic
Trecerea de la o societate închisă, așa cum era România înainte de 1990, la o
societate cu peste două milioane și jumătate de persoane plecate la lucru în străinătate,
în prezent, este, evident, rezultatul unui proces de amploare. Mai puțin luată în
seamă în discuțiile publice este fațeta internă a fenomenului, cea legată de numărul
mare al remigranților, al celor care au revenit în țară în decursul anilor (mai ales
înainte de criza globală financiară începută în 2008): aproape o treime din persoanele
adulte care se află în țară au fost plecate la lucru în străinătate cel puțin o dată. Viteza
cu care românii au pornit „să cucerească” piețele de locuri de muncă din Europa –
cu rezultate de necontestat mai ales în Italia și în Spania – este dublată de creșterea
bruscă a remitențelor, a banilor trimiși acasă de imigranți. Cinci ani la rând, în
perioada 2005-2009, România s-a aflat printre primele zece țări în curs de dezvoltare
din punctul de vedere al volumului de remitențe primite de la imigranți (Ratha et al . ,
2009, baza de date aferentă, cu rangurile 10 în 2005 și 2009 și 7 în restul perioadei).
Dacă judecăm același flux al banilor veniți de la migranți, nu în sumă absolută, ci
relativ la numărul de locuitori, România împreună cu Letonia înregistrează una
1. Vezi sursele de date indicate la sfârșitul referințelor bibliografice.

INTRODUCERE 13
dintre cele mai ridicate rate din banda estică a UE. Aceste simple constatări pe fapte
esențiale generează o mulțime de întrebări:
• Ce a determinat ca valurile de plecare la lucru să fie atât de puternice ? Sărăcia ?
Desigur, aceasta este un factor în condițiile în care România se află pe penultimul
loc în UE sub aspectul dezvoltării economice (cu un PIB de 47 % din media UE,
în 20081 ), pe ultimul loc în privința dezvoltării sociale (cu speranță de viață la
naștere minimă, de 73,03 ani, în perioada 2006-2008, și mortalitate infantilă
maximă, de 1 1 %c – INS, 2009b) și tot pe penultimul loc în privința stocului de
satisfacție față de viață (cu 47 % persoane mulțumite de felul în care trăiesc, față
de 77% , media pe UE, conform datelor din Eurobarometrul 70 din toamna anului
2008). Și, totuși, nu săracii au fost cei care au plecat cel mai mult din țară.
• De ce rata remitențelor pe locuitor este atât de mare în România și, în genere, în
banda estică a UE ? Pentru că solidaritățile sunt mai puternice, pentru că migranții
sunt plecați de mai puțină vreme de acasă și nu au apucat să uite sau pentru că
deprivarea relativă este mai accentuată ?
• De ce revenirile acasă în timp de criză au fost mult sub nivelul așteptărilor publice
difuze ? Pentru că, acasă, criza este mai grea decât în țările dezvoltate ? Pentru că
numai banul nu mai este de ajuns pentru a determina revenirea și este nevoie și de
un mediu instituțional de viață comparabil cu cel din țările de imigrare ?
• Dacă atât de mulți oameni au trăit experiența străinătății sau atât de multe familii
sunt puternic conectate la ce se întâmplă „în afară” , de ce nu sunt semne că
mentalitățile se schimbă ? Sau se schimbă și noi nu conștientizăm suficient acest
lucru ? Nu cumva nemulțumirea puternică față de instituții și voturi care susțin
schimbările instituționale vin și din direcția foștilor migranți în străinătate sau a
rudelor celor care lucrează în străinătate ? Nu cumva segmentul de populație cu
orientare modern-critică din România s-a extins în liniște, dar sigur prin cei care
au avut experiența străinătății ?
în afara acestor rețele de migranți care trăiesc mai mult în străinătate, dar sunt în
continuă schimbare și au o vizibilitate relativ redusă (migranții se văd, chiar dacă
sunt în mișcare, rețelele lor, însă, sunt mult mai puțin transparente), cunoașterea este
defavorizată prin interesul instituțional redus în legătură cu cei care lucrează în afara
țării. Cu excepția unor tentative limitate de facilitare a circulației migratorii prin
aranjamente instituționale interstatale sau prin înființarea unor departamente specifice
problemelor de migrație, structurile guvernamentale nu au fost foarte vizibile prin
impactul acțiunilor lor în domeniu. Informația despre noua diasporă românească,
alimentată prin migrațiile economice de după 1989, este extrem de săracă. Sondaje
de genul celor finanțate de Agenția pentru Strategii Guvernamentale în 2007 în Italia
și în 2008 în Spania asupra imigranților români de acolo reprezintă, desigur, eforturi
1. Sursa : http : //epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do ?tab=table&init= l&plugin= l&language=
en&pcode=tsieb010, consultat în decembrie 2009.

ANEȘTI ÎN STRĂINĂTATE
notabile. Sunt însă departe de a fi suficiente. Nevoia de informație detaliată, continuă
pe această temă este mult mai mare din perspectiva unor politici social-economice în
domeniu. Persistă încă, din păcate, în multe dintre instituții un fatalism de tip u l:
„țara este săracă, diferențele de venituri între România și majoritatea țărilor din UE
sunt foarte mari și nu este nimic de făcut”. Cum de multă vreme s-a instalat un gen
de oboseală față de strategii naționale care rămân numai pe hârtie, neîncrederea în
raport cu o posibilă strategie în domeniul migrației și al dezvoltării este foarte mare.
Implicit, cercetările care ar putea aduce informații relevante pentru astfel de strategii
sau politici publice sunt privite cu neîncredere. Conceptul central al lucrării, cel de
lume socială a migranților, este folosit în sensul de spațiu de viață puternic structurat
prin modele de gândire, identitate și acțiune asociate migrației. Astfel de lumi sunt
spații socioculturale în care profilurile de grup sunt puternic conturate pe criterii de
mod de gândire, acțiune și afirmare identitară. Geneza, etapele și dimensiunile de
structurare ale acestui spațiu de viață sunt prezentate în cuprinsul lucrării. Lucrarea
încearcă să reconstituie imaginea în permanentă mișcare a lumilor sociale ale
migrației românești în străinătate prin integrarea și dezvoltarea unor studii personale
redactate în cadrul unor proiecte de cercetare sau elaborate special pentru volum.
Conceptul de orientare a imigranților spre „ casă ’ ’ /locul de origine este propus ca
instrument care poate aduce operaționalizări utile în dezbaterea asupra transnațio- '
nalismului în domeniul migrației.
Lumile sociale distincte ale migrației românești pentru muncă în străinătate sunt
diferențiate, în esență, în funcție de :
a) situația de m igrație: români la lucru în străinătate – migranți reveniți în ța ră ;
b) orientarea identitară: imigranți orientați în principal spre România, spre țara de
imigrare sau, simultan, spre România și țara de im igrare;
c) valul de migrație : de dată recentă versus cei veniți de mai multă vreme în aria de
im igrare;
d) nivelul de calificare al im igranților: de înaltă calificare versus imigranții de
calificare medie sau redusă.
Toate tipologiile asociate dimensiunilor a, b și c sunt abordate în lucrare. Sub
aspectul calificării, mă opresc numai asupra migranților de calificare redusă sau
medie. Datele de care dispun nu îmi permit acoperirea tematică a migranților înalt
calificați. Deși, evident, foarte importantă, problematica lor cere o tratare separată.
în timp, am urm ărit migrația pentru muncă în străinătate pe marile ei etape
(1990-1995, 1996-2001, 2002-2006) și după aderarea țării la Uniunea Europeană.
Prima perioadă menționată a fost una a pionieratului, a explorărilor individuale. Au
plecat în primul rând cei care aveau deja relații sociale în străinătate (pe linie de
rudenie, etnie, religie etc.), experiență de migrație internă care putea fi convertită în
abilitate de căutare externă a nișelor potrivite pentru muncă, toleranță mare la risc,
presiune puternică de emigrare dată de șomajul intern, de sărăcirea accelerată sau de
accentuarea deprivării relative. Cea de-a doua etapă reprezintă o veritabilă explorare

INTRODUCERE 15
colectivă a Europei, a lumii vestice, prin migrații. în decursul ei, emigrația româ­
nească de după 1989 atinge gradul maxim de dispersare. Etapa a treia, începută
odată cu libera circulație a românilor în spațiul Schengen, este una de reconcentrare,
de focalizare pe spațiile naționale de maximă concordanță cu abilitățile și așteptările
medii ale emigrației temporare românești.
Anul 2005 reprezintă un moment-cheie în istoria socială românească din perspec­
tiva migrației economice în străinătate, comparabil ca semnificație cu anul 1997 din
perspectiva migrației interne. Schimbarea majoră în planul migrației interne a fost
aceea de trecere de la predominarea de lungă durată a migrației rural-urban în
migrația totală la aducerea în prim-plan a deplasărilor de sens invers, de la oraș la
sat. O astfel de schimbare de sens a fost una de răspuns la costul ridicat al vieții în
orașe. în planul migrației temporare externe, schimbarea din 2005 a fost una vizibilă
la nivelul remitențelor, al banilor trimiși acasă de către imigranți. Volumul acestora
crește față de perioada anterioară (1999-2004) de peste 35 de ori. Era, pe de o parte,
efectul cumulat al anilor anteriori de emigrare temporară masivă, iar pe de alta
indica faptul că noua emigrație românească începuse să se instaleze puternic pe piața
forței de muncă din străinătate, în special din Europa.
Lucrarea folosește din plin capacitatea de semnificare a remitențelor pentru
înțelegerea migrației pentru muncă în străinătate (vezi, în special, capitolul al
cincilea). Așa cum migrația este un „fenomen social total” (preluând de la Marcel
Mauss calificativul dat pentru semnificația darului) prin care poate fi înțeleasă o
întreagă societate, tot astfel se poate afirma că remitențele sunt molecula prin care
poate fi „citit” un întreg sistem de migrație. Pornind de la această moleculă aflăm
care era starea migrației românești după aderarea la Uniunea Europeană. Ca să nu ne
lăsăm înșelați de cifrele agregate din statisticile oficiale, „am stat de vorbă” cu peste
1.300 de imigranți români de pe tot teritoriul Spaniei, plus încă 800 din apropierea
Madridului. I-am întrebat o mulțime de lucruri, prin chestionarul de sondaj, desigur,
și am aflat care sunt noile lor identități, nemulțumiri, satisfacții, percepții asupra
României, intenții pe termen scurt, mediu și lung, planuri de viață, modalitățile de
a păstra legătura cu cei de acasă.
După ce „am discutat” cu imigranții (mii de persoane, în multiple sondaje), am
interogat datele de sondaj și am aflat numeroase lucruri care nu se observă cu ochiul
liber, dar care confirmă ceea ce spun și interviurile în profunzime, istoriile de viață.
Așa am realizat, spre exemplu, că lumile sociale ale migranților depind în foarte
mare măsură de proiectele lor de viață, de orientările lor identitare. Remitențele,
telefoanele date acasă sau planurile de revenire în țară sunt diferite la cei care se
identifică în principal cu România, comparativ cu cei care se consideră deja „spa­
nioli” sau se simt legați sufletește în egală măsură și de Spania, și de România.
Autoidentificările societale nu sunt date, se construiesc și reconstruiesc în esență în
funcție de lumea familiei proprii și de cea a experiențelor personale ca migrant.
Pentru cei care au încă o bună parte din familie în țară și pentru care plecarea la lucru
în străinătate a fost resimțită ca separare, ca rupere de mediul familial – cu consecințe

negative asupra copiilor, soțului/soției sau părinților – viitorul este văzut prin
revenirea acasă, mai devreme sau mai târziu. La celălalt pol, al orientării identitare
m ajoritar spre Spania, se află cei care știu spaniola, au deja familiile cu ei sau
consideră că propria plecare la lucru a avut mai degrabă consecințe pozitive asupra
familiilor proprii. Cei peste o treime de imigranți care manifestă loialități sporite și
față de Spania, și față de România în același timp sunt mulțumiți de viața în Spania,
dar au încă o parte importantă a familiei în țară. întreaga lor configurație de valori
și comportamente se apropie cel mai mult de ceea ce se cheamă mod de viață
transnațional.
Ca în orice întreprindere de cunoaștere de acest gen, istoria și comparațiile
multiple, pe spații sociale și societale, ajută foarte mult. Migrantul român nu poate
fi înțeles în sine, monografic. Este motivul pentru care, tot pe spațiul spaniol, am
procedat la compararea sistematică a imigranților români cu cei columbieni, ecua-
dorieni, marocani, argentinieni, britanici, bulgari etc. Am determinat pentru fiecare
imigrant și, prin agregare, pentru fiecare grup de imigranți orientarea lor spre casă,
dată de remitențe, intensitatea comunicării și planurile de revenire.
Imediat după introducere sunt prezentate principalele condiționări ale deciziilor
de migrație prin construirea unui tablou sintetic al sistemului de migrație românesc.
Premisa care fundamentează o astfel de abordare susține că prin informația despre
modul în care se leagă între ele diferitele fluxuri ale sistemului de migrație românesc
se poate oferi un cadru general de înțelegere a contextului cauzal al fenomenelor
subiective asociate migrației – decizie de migrație, satisfacții și insatisfacții, identități
etc. Așa cum voi încerca să argumentez în cuprinsul volumului, lumile sau sublumile
sociale ale migrației pot fi localizate prin raportare la trei categorii mari de factori
referitori la fluxurile/sistemul de migrație, raporturi de dezvoltare între comunități,
regiuni și țări implicate în același sistem de migrație și spații identitare. Combinații
între astfel de condiționări („matrice de condiționare” , în terminologia lui Anselm
Strauss, 1993) dau diferite matrice de condiționare a lumilor sociale ale migrației.
Pornind de la astfel de condiționări și fluxuri asociate lor, cred că pot fi reconstituite
lumi sociale ale imigrației românești în Spania sau în Italia, ale comunităților
transnaționale, localități de origine cu grupări de imigranți de la destinație, ale
imigranților de etnii diferite aflați în competiție pentru locuri de muncă în aceeași
țară etc. Spațiile transnaționale ale migrației la nivel familial, comunitar, regional,
identitar etc. sunt secțiuni în lumile sociale ale migrației definite din perspectiva
interacțiunilor care transcend granițele naționale. Detalierea genului de abordare
anunțat prin formulările anterioare o fac în special prin analizele comparative pe care
le dezvolt în capitolul al cincilea în legătură cu „orientarea imigranților spre casă”.
Deși nu conține un capitol despre politici de migrație, sper ca lucrarea să fie de
folos și în acest sens prin sistematizarea propusă pentru informația pe care o prezintă,
prin specificarea unora dintre mecanismele care structurează fenomenul, prin punțile
de comunicare pe care le poate stabili între interesele academice și cele de acțiune16 LUMILE SOCIALE ALE MIGRAȚIEI ROMÂNEȘTI ÎN STRĂINĂTATE

INTRODUCERE 17
in stitu țion ală în d o m en iu (ca seta 1 .1 ). A m sch ițat to tu și, în alt co n te x t, e lem e n tele
esen ția le pentru o p o sib ilă strategie d e m igrație în R om ânia (Sandu, A lexan d ru , 2 0 0 9 ).
Caseta 1.1. Cum ajungem la politici de migrație
în România?
în România nu există politici ale migrației. Care sunt pașii necesari de urmat,
pentru a ajunge la definirea acestora ?
Dacă vrei să faci politici de migrație este necesar să ai, în primul rând, câteva
precondiții. Prima este să sensibilizezi opinia publică, dar nu prin ideea de specta­
culos și eveniment. Acest lucru s-a făcut deja. Se știe că sunt mulți români în
străinătate, că unii dintre ei au succes, iar alții au necazuri. în plus, atunci când
peste 35% dintre gospodăriile României au experiența migrației, poți spune că
opinia publică este sensibilizată.
Problema este că tema migrației sau a mobilității pe agenda instituțională a României
nu e inclusă, în așa fel încât să se ajungă la politici. De aceea, trebuie sensibilizată
și elita instituțiilor care pot avea un rost în această problemă. De asemenea, e
nevoie de consolidarea capacității instituționale, a actorilor implicați…
Ce mai lipsește României, pentru a ajunge la politici de migrație?
în acest moment nu avem studii de politici de migrație. Migrația este problema
fundamentală a societății românești, dar ne facem că nu vedem acest lucru. Aceste
probleme se rezolvă, de obicei, prin eforturi sociale îndreptate spre această direcție.
Ai nevoie de energie creativă, care să vină de la presă, de la comunitatea aca­
demică, de la ONG-uri, și de la departamentele din ministere sau de la administrația
locală. Aici este vorba despre o sinergie. în România, informația există. Nu avem o
țară săracă din punctul de vedere al informației despre migrare. Nici vorbă. Eu știu
care este situația în câteva dintre țările vecine. Avem o informație bună. Chestiunea
este că nu avem o informație comparativă, nu avem date de la alte state, despre
experiența lor în migrație, pentru a compara și a alege cele mai bune soluții, pe
I care să le aplicăm la rândul nostru. în plus, ceea ce există circulă prost. Și mai
I avem ceva care ne împiedică: avem boala de a politiza totul. Sunt tem e care nu
trebuie politizate. Iar migrația este una dintre ele. Pe migrație trebuie focalizată
atenția națională, pentru a găsi soluții. Și atunci apar și studiile, iar informația va
circula într-un mediu organizat.
Așa că, dacă m-ați întreba, scrierea textului pentru politici de migrație nu este cea
mai importantă etapă, ci asigurarea precondițiilor. Acolo este cheia.
Ce riscuri există în cazul în care nu vom pune la punct politici de migrație?
Migrația temporară se va transforma în migrație definitivă, ceea ce este o problemă.
O componentă importantă a politicilor de migrație este legată de menținerea vie a
speranței reîntoarcerii în țară. în momentul în care ai redus canalele de comunicare
cu cei din străinătate, în care nu asiguri contracte de muncă prin agenții particulare
sau guvernamentale, atunci pur și simplu se creează sentimentul că nu mai are rost
să se întoarcă acasă.
Pe măsură ce trece timpul, scade volumul banilor trimiși acasă, intensitatea con­
tactului cu țara. Dar nu este cazul românilor în momentul de față. Ca să poți obține

18 LUMILE SOCIALE ALE MIGRAȚIEI ROMÂNEȘTI ÎN STRĂINĂTATE
efecte cât de cât semnificative, trebuie sâ fie clar definite obiectivele, reacția trebuie
să fie rapidă, iar instituțiile trebuie să fie competente. Obiective clar și adecvat
specificate nu avem. Nici reacție rapidă, pentru că lumea nu își pune problema.
Competență avem, dar nu se vede. Iar acestea sunt probleme, pentru că dacă nu
rezolvi, dacă nu încerci să faci ceva, iar decalajul între România și restul țărilor se
va accentua, majoritatea celor care acum sunt plecați temporar și vor să revină
peste cinci ani vor spune clar „nu mai venim!”. Fiecare lucru are timpul său optim de
rezolvare, iar aici, orientativ, următorii cinci ani sunt de acțiune vitală. Se vede limpede
că dacă nu faci ceva în cinci-opt ani de zile, migrantul se va stabili în străinătate.
(Extras din „Migrația, problema fundamentală a societății românești", interviu acor­
dat de Dumitru Sandu Ioanei Zidărescu, în Evenimentul Zilei, 10 noiembrie 2009,
nr. 5755)
Textele mele anterioare pe tema migrației, publicate deja în volume sau reviste,
apărute la edituri specializate în științe sociale, nu sunt reluate decât parțial, prin unele
dintre concluzii sau casete de explicitare. în acest fel asigur și încorporarea unora din
analizele anterioare în viziunea actuală a migrației ca lume socială și evitarea unei
supraîncărcări a textului cu date de argumentare. O serie de materiale pe care le-am
publicat numai în engleză (Sandu, 2005a, 2007a, 2010) sunt reluate, prin trimiteri
sau rezumare, pentru a fi integrate în imaginea de ansamblu pe care încerc să o creez
în legătură cu emergența noului sistem românesc de migrație postdecembristă.
Suportul esențial de date pentru analizele incluse în volum este dat de cercetări pe
care le-am coordonat pe teme de migrație sau migrație și dezvoltare, începând cu
1993, în diferite contexte instituționale1.
1. Cercetările de producere a datelor au fost cele finanțate de Organizația Internațională pentru
Migrații (OIM) în 1993 (intenții de emigrare, proiect realizat în cadrul SOCIOBIT și CURS)
și 2001 (Recensământul Comunitar al Migrației, RCM1), Fundația pentru o Societate Deschisă/
Soros în 2006 (Locuirea temporară în străinătate, LTS) și 2008 (Comunități românești în
Spania, CRS), CNCSIS/Universitatea București în 1999-2001 (Dezvoltare comunitară și
regională, COMREG, RCM1) și 2009 (Proiect ID 2068 – Dezvoltarea capitalului comunitar
în România, DECOMRO). Extrem de utile ca puncte de pornire în deschiderea unor noi
linii de analiză asupra migrației mi-au fost și comunicările prezentate la invitația U ni­
versității Autonome din Barcelona (septembrie 2009, disponibilă la http: //dumitru.sandu.
googlepages.com/Social_worldsofimmigrants8.pptx) și a Programului Națiunilor Unite pentru
Dezvoltare pentru lansarea la București a Human Development Report 2009 (noiembrie 2009,
http : / / w w w .undp.ro/download/Press% 20Release_HDR% 202009% 20Launch_05% 2011 %
202009_EN.pdf),
O primă agregare a materialelor incluse în volum a fost făcută pentru un suport de curs la
programele de masterat din cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, unde țin prelegeri
în domeniu. O parte din suportul de curs a fost elaborat cu sprijinul financiar al Fondului
Națiunilor Unite pentru Populație, acordat programului de masterat „Populație și dezvoltare”
din cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială din Universitatea București pentru anul
universitar 2009-2010. Analizele întreprinse pentru a fundamenta o strategie de migrație, în cadrul
Comisiei Prezidențiale pentru analiza riscurilor sociale și demografice (Preda, 2009), mi-au
fost, de asemenea, de un real folos în analiza unor date suplimentare. Reiau câteva pagini din

INTRODUCERE 19
Recursul la „lumile sociale”
M igranții care provin din aceeași societate/comunitate și trăiesc în proximitate
formează „lumi sociale” , spații de viață puternic instituționalizate (formal sau
informai) sub aspectul m odurilor de gândire și de acțiune. Astfel de spații tind să
aibă o puternică marcă identitară. Este motivul pentru care deschid analiza cu o
focalizare asupra conceptului de lume socială.
Imigranții sosiți din străinătate trăiesc fie în proximitate teritorială și tind să
formeze comunități rezidențiale, fie risipit. Chiar și în acest ultim caz, ei pot forma
rețele sociale interpersonale sau comunități personale prin natura și intensitatea
comunicării. Fie că sunt sau nu comunități de proximitate, comunitățile de imigranți
tind să constituie lumi sociale structurate.
întregul demers din prezentul volum urmărește reconstituirea istoriei sociale recente
a migrației economice românești în străinătate, după 1989. Conceptul de lume socială
și teoriile asociate constituie o matrice esențială pentru integrarea informației. îl voi
introduce în continuare prin referințe teoretice și prin apelul la concluziile unui studiu
care a utilizat conceptul respectiv pentru un domeniu adiacent, respectiv „lumile sociale
de vârstă și rezidență din Uniunea Europeană”. Nu este o opțiune dictată numai sau
în primul rând de numărul redus al analizelor care operează cu abordarea „lumi sociale”
pentru o zonă apropiată migrației. Am avut în vedere și faptul că spațiul de vârstă-rezidență
care generează stări de spirit specifice este, în bună măsură, definitoriu și pentru
imigranți. Condiționările majore de stare de spirit și de mentalitate pentru comunitățile
de imigranți sunt date, semnificativ, de mediile de rezidență, ocupare și cultură de la
destinație comparativ cu cele de la origine. în plus, pentru imigrările de ultim val
este specifică și condiționarea dată de vârstă. Altfel spus, imigranții de ultim val, pe
un anumit flux origine-destinație, probabil că își structurează modul și proiectele de
viață semnificativ în funcție de caracteristici de vârstă proprie și de raporturile dintre
mediile de ocupare, rezidență și cultură de la destinație, comparativ cu cele de la origine.
Concepte1. „Lum ile” sunt înțelese în sociologie – pe linia care are unul dintre
punctele de pornire importante în fenomenologia lui Alfred Schutz (1975 : 323) – ca
raportul pentru Comisie și în acest volum, dezvoltate, integrate într-o perspectivă mai largă
asupra condiționărilor fenomenului în discuție. Evident, responsabilitatea pentru textele
elaborate pornind de la datele sau în contextele menționate îmi aparține în întregime,
începând din 2001 am beneficiat constant, în cercetările asupra migrației, de colaborarea
unui grup de tineri, la început studenți, ulterior doctoranzi. Este vorba de Vlad Grigoraș,
Ioana-Alexandra Mihai, Monica Șerban. Pentru perioade mai scurte de colaborare, li s-au
adăugat Alexandru Toth, Georgiana Toth, Marian Bojincă, Cosmin Radu, Cerasela Voiculescu,
Oana Ciobanu, Paula Tufiș. Lor și tuturor celorlalți parteneri în cercetările menționate le transmit
mulțumirile mele pentru modul profesional și colegial de implicare în proiectele de interes comun.
1. Subcapitolul, cu excepția paragrafelor referitoare la „stările de spirit ca marcator de lume
socială”, este construit prin preluarea unor paragrafe din Exploring social worlds through
states o f mind in the European Union , material în curs de evaluare de tip peer review , pentru
publicare. Studiul respectiv a fost publicat inițial în românește în Sandu, 2009a.

„provincii ale sensului” , ca structuri specifice de experiență asociate unor actori
specifici.
Mai exact, în abordarea care a consacrat conceptul în cercetarea calitativă, cea a
lui Anselm Strauss, lumile sociale su n t:
„universuri de discurs” specifice unor grupări sau roluri sociale. Predispoziția de a acționa
la fel, sentimentele identitare sau sim ilitudinile de experiențe sunt fenom ene definitorii
pentru grupurile-lume. A stfel de lumi „nu se referă la agregate de indivizi, ci la grupări
prin care indivizii devin ființe sociale mereu și mereu – prin acțiunile lor și prin implicarea
în lum e și participarea la activitățile ei. în cadrul acestui proces, oamenii contribuie la
discursul lumii în care trăiesc și sunt modelați de aceasta. Lumile sociale (precum
grupurile de recreere, ocupaționale, disciplinare sau de tradiție teoretică) generează
perspective comune care formează baza acțiunii colective. Lumile sociale sunt principalele
m ecanism e asociative (affiliative m echanism s) prin care oam enii își organizează propria
viață socială, iar indivizii participă, de obicei, la mai multe lum i”. (Clarke, 2008 : 168).
Și mai simplu, se poate spune că lumile sociale sunt „comunități de discurs” în sensul
de grupări de oameni cu un specific de discurs care derivă din similitudinea valorică sau
de status a celor care le compun. Oamenii care văd lumea la fel sau probabil că o vor
vedea la fel, fie din motive de situație similară de status, fie pe filiații de cultură,
formează o comunitate, o unitate actuală sau potențială de orientare valorică. în
astfel de condiții, ei ajung să vorbească la fel, să aibă un discurs similar. Similaritatea
de discurs este semnul cel mai sigur pentru faptul că există o lume socială, un univers
de interacțiune și fundament valoric. Dar tot semn pentru prezența lumii sociale este și
configurația spațiului care generează similarități de comportamente. Acesta este, foarte
probabil, cazul grupărilor de vârstă-rezidență, în anumite contexte socioculturale.
Sintetizând, voi spune că lumile sociale sunt spații de viață în care moduri
specifice de acțiune, gândire și evaluare conferă identitate de nivel sporit actorilor
grupali. Sunt spații de viață cu un grad ridicat de instituționalizare și construcție
identitară. Modurile standardizate (formal sau informai) de a face, a gândi și a evalua
dau conținutul instituționalizării. Lumi diferite sunt marcate prin tipuri distincte de
instituționalizare: lumea închisorii, spre exemplu, presupune un grad sporit de
instituționalizare a modurilor de acțiune, de comportament m anifest; în comunitățile
religioase, definitorii sunt valorile, credințele și comportamentele de tip ritu a l; în
grupurile de cercetare științifică, modurile de gândire sunt dimensiunea esențială.
Granițele lumilor sociale sunt date tocmai de instituționalizările specifice în
modurile de a face, a gândi sau a evalua. Astfel de lumi pot fi identificate prin
inputuri, procese sau caracteristici constitutive și rezultate. M atricele condiționale
sunt definitorii pentru mediul care furnizează inputurile. Sub aspect constitutiv,
funcțional, contează orientările acționale, evaluative și de mod de gândire. Senti­
mentul identitar este un exemplu de rezultantă de situație socială și de specificitate
a proceselor constitutive. Perceperea și autoperceperea grupului ca întreg social este,
la rândul ei, componentă a fenomenelor identitare. Este evident că nu se poate vorbi20 LUMILE SOCIALE ALE MIGRAȚIEI ROMÂNEȘTI ÎN STRĂINĂTATE

INTRODUCERE 21
despre lume socială în cazul unui agregat de persoane care nu au nici identitate
socioculturală, nici coeziune de grup și nici moduri instituționalizate de acțiune și
cogniție. Abordarea de tip „lume socială” implică o întreagă familie de concepte:
Concepte centale î n analiza
lumilor socialeInputuri M atrice condiționale Situații sociale, structuri cauzale
Pattemuri
constitutivede gândire Dogmatic, relativist, creativ, dialectic,
experimental etc.
de evaluare Valori, definiții de situații sociale, stări de
spirit
de acțiune Comportamente, discurs, activități etc.
Rezultate Construcție identitară Grupuri de referință, comunitate, coeziune
socială, „noi” v.s „ceilalți”
Procese Segmentare, intersectare, legitimare (Strauss, 1993 : 215-219)
Stările de spirit ca marcator de „ lume socială ”
Satisfacția față de viață, optimismul și încrederea sunt dimensiuni esențiale ale stării
de spirit. Persoanele care trăiesc în aceleași lumi sociale, date de gradul puternic de
instituționalizare și de structurare identitară tind să aibă stări de spirit similare, să își
autoaprecieze asemănător propria situație de viață. Desigur pot exista similitudini de
stare de spirit și între persoane care aparțin unor lumi sociale diferite. Ceea ce ne
interesează, însă, în contextul prezentei discuții, este impactul pe care lumile sociale
îl au asupra migrației. Voi insista în continuare asupra sensului noțiunii de stare de
spirit pentru că aceasta este un instrument conceptual important în analiza deciziilor
de mișcare migratorie. Oamenii tind să schimbe mediul de viață în căutarea unui
context pe care să îl perceapă pozitiv, care să le aducă stări de spirit pozitive.
Caseta 1.2. „Stare de spirit” în limbajul comun
Este dificil de găsit un numitor comun pentru ceea ce se cheamă „stare de spirit” fie
că este vorba de limbajul comun sau de cel de specialitate. în fapt, cel de-al doilea
i tip de limbaj împrumută foarte mult din imprecizia primului. în ambele cazuri, stările
î de spirit sunt plasate între situația psihică trecătoare, care vine nu se știe de unde,
j marcată de tonus negativ sau pozitiv și optimismul de lungă durată sau sentimentul
I identitar. Pentru ilustrare fac o scurtă incursiune, nu chiar la întâmplare, în noianul
| de pagini românești de pe internet în care apare sintagma în discuție:
{ trăire pe care ți-o dorești „Ne-am făcut un foarte bun obicei ca în fiecare weekend
j să fugim din oraș… la ai mei, unde curtea mare și atât de
I verde și de înflorită ne face să ne simțim mult departe de
I praful Bucureștiului… «la țară» … (sunt doar 20 de km de
I oraș, dar suficienți pentru a ne transborda în o cu totul
I altă stare de spirit)’’ (http://liarebelyell.blogspot.com/
! 2008/08/de-weekend.htm l).
ș

22 LUMILE SOCIALE ALE MIGRAȚIEI ROMÂNEȘTI ÎN S T R Ă IN Ă T A T E
„De vreo 3 zile încoace, starea mea de spirit se agra­
vează. Devine cenușie, apoi neagră, apoi subit mă înec
în pesimismul exacerbat’ (http://a-joumey-trough-my-soul.
blogspot.com/2006/08/si-totusi-simt-sfarsitul.html).
„în 2 minute îmi schimb starea de spirit… și habar n-am
de ce…” (http://mariangi.blogspot.com/2006/12/asa-o-
proasta.html).
„Eu sunt o stare de spirit. Sunt vesel, trist, în funcție de
rol, de situație” (http://www.avantaje.ro/Timp-liber/Vedete/
Claudiu-Bleont-Sunt-o-stare-de-spirit.html?a = 5911/569472).
fericirea e o stare de spirit pe care o poți conștientiza,
defini, identifica, doar în prezența a altceva, care nu-i
fericire!” (http://eblogs.ro/cristia/2008/06/20/la-o-cafea-
despre-valentele-timpului/)
optimismul este o stare de spirit, o atitudine pozitivă
față de situațiile de viață în care te găsești. Popular se
vorbește despre «a vedea jumătatea plină a paharului»”
(http://www.andyszekely.ro/blog/2008/0 5/09/
exercitii-pentru-optimism).
„…voi scrie despre Timișoara mea, despre Timișoara
noastră, cu dragoste, cu mândrie, cu sfială. Fiindcă tot
ceea ce se raportează la acest oraș înseamnă, înainte
de orice, o stare de spirit’ (http://marceltolcea.blogspot.com/
2008/08/timioara-de-ziua-ei.html).
„Cred în «bănățenism» ca într-o stare de spirit, o calitate
umană ce mă face să mă simt specială” (http://
www.lauralaurentiu.ro/despremine.php).
„Paștele nu este doar o tradiție religioasă, el nu se referă
numai la o zi anume, ci este o stare de spirit, o clipă în
care chipul celuilalt ni se dezvăluie în altă lumină, privim
mai îngăduitor, înțelegem mai bine și iertăm mai ușor"
(http://blog.eva.ro/cpap/).
Chiar și numai din perspectiva selecțiilor anterioare, starea de spirit este o trăire pe
care fie ți-o dorești, fie ai prefera să nu o ai. Trăirile respective sunt, fără excepție,
polare, cu variații între pozitiv și negativ: bun-rău, plăcut-neplăcut, optimist-pesimist,
mulțumit-nemulțumit, dispus-indispus etc. în anumite cazuri, sursa lor este greu de
identificat, apar ca simple dispoziții afective cu determinare multiplă. Opusă este
situația în care stările de spirit sunt mult mai structurate și implică și o componentă
evaluativă explicită.
Oamenii sunt mulțumiți sau nemulțumiți în funcție de un anumit standard, de
raportul între ceea ce au și ceea ce ar dori. Evaluările de stare de spirit sunt de tip
contextual sau situațional. Apreciez ceea ce simt nu numai în raport cu un anumit
standard, dar și în legătură cu un anumit context, de spațiu, timp sau viață socială.
Contextul este condiționare atât pentru standardul pe care explicit sau implicit îl aleg
pentru evaluare, cât și pentru resursele de care dispun.trăire nedorită, de la
cenușiu la negru
trăire instabilă, greu de
explicat
trăire dictată de rol sau
situație
fericire
optimism
marcă identitară
trăire, cultură de ordin
superior

INTRODUCERE 23
Pornind de la exemplele menționate (caseta 1.2) din sfera limbajului comun, poate
fi formulată o ipoteză de definire operațională pe care urmează să o confrunt cu ceea
ce apare în literatura de specialitate și să o detaliez în cadrul abordării analitice. în
acest sens, voi spune că „stare de spirit” desemnează orientarea dominantă în
evaluarea contextuală a unor secvențe de viață proprie.
Se poate spune, prin simplificare, că starea de spirit este o evaluare despre viața
proprie? Desigur, e bine să simplifici, dar confuziile generate ar putea fi foarte
mari. Ar însemna să considerăm că orice evaluare despre propria viață este marca
unei stări de spirit. Se poate și așa prin convenție, dar conceptul nu ar mai fi
operațional, nu ar mai ajuta mult, prin eterogenitatea domeniului desemnat, la
identificarea unei sfere consistente de cercetare.
Pot spune despre mine, spre exemplu, că „astăzi am lucrat cu spor pentru că am
cosit mai multe poloage de iarbă decât ieri”. Este o formulare care descrie o stare de
spirit ? Poate fi, dar nu obligatoriu. Dacă este o simplă constatare, fără nici o culoare
afectivă asociată, poate fi încadrată în categoria notărilor constatative. Poate fi așa în
condițiile în care în mod obișnuit reușesc să cosesc tot mai mult pe măsură ce revin
la condiția de cosaș. Dar dacă faptul este destul de rar sau greu de atins, atunci poate
fi vorba și de notarea unei stări de mulțumire pe deplin integrabilă în familia „stărilor
de spirit”.
Din motive de genul celui menționat în paragraful anterior este preferabil să
limităm sfera conceptului în discuție la direcția, sensul, orientarea în care sunt făcute
mai multe evaluări referitoare la același tip de situație. Altfel spus, nu o evaluare
asupra propriei vieți constituie probă de stare de spirit, ci sensul pe care îl denotă o
mulțime de evaluări referitoare la aceeași situație.
în plus, evaluările care dau conținutul stării de spirit vizează arareori viața
persoanei în general, pe durate mari de timp. Referentul evaluării este, de cele mai
multe ori, o anumită secvență de viață personală, într-un context specific. Este vorba,
deci, despre o evaluare cu un puternic grad de contextualizare în timp și în spațiu.
Despre ce fel de evaluare poate fi vorba dacă starea mea de spirit este proastă în
această dimineață și „habar n-am de ce” , cum spune unul dintre semnatarii de blog
anterior menționați ? Aparent, nu mai este vorba de a raporta ceea ce trăiesc la ceea
ce mi-aș dori, experiența actuală la un model sau la un standard, iar decalajul dintre
ele să mă indispună atât de tare. Numai aparent, pentru că formularea este eliptică.
Un model tot există în apariția stării de indispoziție. Este cel al zilelor anterioare,
obișnuite, în care m-am simțit bine. E adevărat, nu știu de ce azi nu am chef de
nimic, dar am modelul implicit al zilelor obișnuite în care pornesc ziua fără a fi
indispus.
Problematică poate fi și afirmația menționată anterior că „bănățenismul este o
stare de spirit”. Desigur, bănățenism există, dar poate fi el considerat o stare de
spirit? Vorbim, similar, și de „felul de a fi” al moldovenilor, muntenilor, oltenilor
sau transilvănenilor. Ce este acest „fel de a fi” al bănățenilor, moldovenilor, munte­
nilor sau transilvănenilor, stare de spirit sau cultură ? Și dacă o astfel de stare este

24 LUMILE SOCIALE ALE MIGRAȚIEI ROMÂNEȘTI ÎN STRĂINĂTATE
cultură, ce nevoie mai avem de conceptul respectiv ? Atunci când evaluatorul este o
persoană, dar referirea se face la un grup (bănățenii, moldovenii etc.), granițele
dintre concepte se trasează foarte greu. Este clar că, de la Edward Tylor încoace,
„felul de a fi” al unei populații ține de cultură. Aceasta este algoritmul transmis de
la o generație la alta ca program de ordonare a comportamentelor, de structurare a
lor în stiluri de viață. Și atunci, revin cu întrebarea, dacă bănățenismul este cultură,
ce rost mai are invocarea stării de spirit? Sau o astfel de invocare este posibilă în
registrul limbajului curent, dar nu folosește în abordarea științifică ? înclin să cred
că, deși este dificil, perspectivele pot fi distinse.
Este foarte probabil că stările de spirit au nuclee specifice de structurare. Acestea
pot fi, în esen ță:
• resursele (insuficiente sau în exces), nivelul de trai, nivelul de aspirații (pentru
subzistență sau pentru dezvoltare) sau
• cultura locală (de tip închis sau deschis, tradițional sau modem etc.).
Identitatea locală sau regională este un fenomen cultural prin specificitatea ei
valorică, prin structura valorilor pe care le încorporează. Ea este însă și un fenomen
de tip stare de spirit sub aspectul gradului de aderență la un anumit model identitar.
în ecuația stării de spirit contează sentimentul sau percepția, resursele controlate,
standardul de evaluare, contextul de raportare și, desigur, evaluatorul.
Generic vorbind, starea de spirit nu este altceva decât o raportare afectiv –
-evaluativă, de tip difuz, la caracteristici ale modului și ale mediului propriu de viață
cotidiană (caseta 1.3).
Caseta 1.3. Tipuri de stare de spirit ca raportări
la propriul mediu de viață cotidiană
Mă pot raporta la cum trăiesc sau la mediul meu de viață foarte diferit. în primul
rând pot fi interesat acum, în prezent, de raportul între ceea ce am dorit sau
așteptat și ceea ce am. în acest caz îmi construiesc relația cu mine sau cu mediul
meu de viață în termeni de satisfacție, de mulțumire/nemulțumire. Sunt mulțumit
dacă ceea ce dețin – ca bunuri, informație sau relații – corespunde aspirațiilor
mele. Nemulțumirea este ruptură, deficit de resurse controlabile în raport cu ceea
ce doresc sau am proiectat să obțin. în raportarea de tip satisfacție-insatisfacție,
este esențială relația dintre mine ca ființă care dorește sau proiectează și mediul în
care trăiesc.
în al doilea rând, pot adopta perspectiva satisfacției relative în timp: cum este azi
față de ieri și cum cred că va fi mâine față de azi. în prima variantă voi vorbi despre
satisfacția relativă la trecut, iar în al doilea caz, despre optimism/pesimism,
în al treilea rând, îmi pot defini propria viață prin problemele pe care le am ca
persoană sau familie (agendă personală sau familială) sau la nivelul comunității
sau societății din care fac parte (agendă publică). Abordările de tip agendă publică
sau personală sunt subsumate tot perspectivei satisfacției față de viață. Accentul

INTRODUCERE 25
nu se mai pune însă pe aspectele de nivel, ci pe cele de structură a nemulțumirii.
Ierarhia de probleme dată prin agendă este semnificativă nu numai pentru decalajul
între resurse și aspirații, ci și pentru structura nevoilor și valorilor care condiționează
alegerile, strategiile de viață.
în al patrulea rând, pot considera o formulă diferită în care accentul se pune pe
raportul între ceea ce aștept și ceea ce actorul implicat în așteptare îmi poate oferi
la orizontul unui viitor incert. Pot avea încredere într-un primar, spre exemplu, dacă
știu că, în situații care mă pot privi (sau pot apărea pentru cei apropiați mie) în viitor,
mă pot aștepta la ajutor din partea actorului respectiv sau la jucarea corectă a
rolului pe care acesta îl deține. Relația de încredere este una de probabilitate de
suport din partea unui actor social dat, fie în virtutea unor relații personale, fie
datorită obligațiilor de rol pe care le are. Corespunzător, încrederea poate fi de tip
interpersonal sau „de rol”, acordată în baza informațiilor din trecut care definesc
probabilitatea de jucare corectă sau favorabilă mie a unui anumit rol social,
în rezumat, stările de spirit se pot structura:
• ca satisfacție relativă la aspirații, pe axa „așteptări legate de o situație proprie –
rezultate”;
• ca satisfacție relativă la timp, pe axa timpului, deci cu evaluarea prezentului față
de trecut (satisfacție relativă la trecut) și a viitorului față de prezent exprimat
prin optimism-pesimism;
• ca agendă publică sau personală prin ierarhizări ale problemelor percepute la
nivelul propriei vieți, ca persoană sau ca grup;
• ca încredere în registrul așteptării față de celălalt semnificativ, pe axa „valori
proprii – așteptări față de celălalt” sau, mai exact, așteptări legate de acțiunea
celuilalt – ca apropiat/cunoscut/executant de rol social – în raport cu așteptările
mele sau ale mediului de care aparțin.
Toate cele patru fenomene menționate – satisfacția, optimismul, încrederea și
agenda publică/personală – sunt în mod clar înrudite prin natura lor de raportări
afectiv-evaluative, relativ difuze, asociate vieții cotidiene, în articulațiile ei date de
mediul și modul de viață.
Pentru măsurarea nominală a stării de spirit, folosind intersecția dintre o variabilă
de satisfacție și una de optimism, putem distinge între cinci tipuri sociale de stări de
spirit:
• satisfacție de continuitate – „e bine și va fi la fel de bine și în viitor”;
• optimism de continuitate – „e bine și va fi și mai bine”;
• pesimism de continuitate – „e rău și va fi la fel de rău sau mai rău";
• optimism dinamic – „e rău, dar va fi bine";
• pesimism recent – „e bine, dar va fi rău”.
Primele trei sunt stări de spirit de continuitate, iar ultimele două sunt asociate cu
schimbarea.
Astfel de măsuri de stare de spirit constituie variabile proxi pentru lumile sociale ca
universuri de discurs.

Evaluările de tip stare de spirit sunt în genere difuze, dar au totuși grade diferite
de specificare. Dacă discuția se poartă în termeni de viață, trai, mod de viață,
calitate a vieții, atunci raportările nu pot fi decât puternic difuze, prin luarea în
considerare a unei mari diversități de situații. Viața omului nu se desfășoară însă în
genere, ci pe domenii, sfere de viață precum familia, profesia, prietenii, comunitatea
locală etc., cu condiționări particulare legate de resurse economice, de capital uman,
relațional sau cultural. Cu cât perspectiva este mai focalizată pe evaluări legate de
sfere ale vieții sau de condiționări mai concrete, cu atât stările de spirit de referință
sunt mai puțin difuze, mai specificate.
în evaluarea propriului mediu de viață, oamenii pot folosi perspectiva satisfacției
sau a încrederii. în primul caz, consider propria viață din perspectiva raportului
dintre ceea ce vreau, ceea ce mi se pare de valoare și ceea ce am, ceea ce am reușit
să obțin sau să realizez din proiectul de viață sau din dorință. Sunt cu atât mai
mulțumit cu cât am /dețin/obțin mai mult din ceea ce am dorit sau planificat.
Perspectiva încrederii este însă una diferită. Aici, accentul se pune pe așteptări, pe
ceea ce sper să obțin în interacțiune directă sau indirectă cu actori cu care mă pot
întâlni în condiții de incertitudine. încrederea este o stare de spirit din familia
optimismului. Pentru ambele fenomene, termenul esențial este o așteptare. în cazul
optimismului, așteptarea este legată de ceea ce va fi cu propria persoană sau, mai
exact, de raportul între ceea ce dorește/proiectează și, probabil, obține aceasta. Sunt
optimist dacă mă aștept ca planul de a-mi construi o locuință să aibă șanse mari de
a fi realizat. încrederea este tot un raționament în termeni de șansă. în cazul ei însă
raportarea se face în principal la celălalt, la cel cu care mă aștept să interacționez sau
de care este posibil să depind, direct sau indirect. Dacă mă aștept să mă ajute
celălalt semnificativ – prieten, cunoștință, instituție, actor specializat pentru un
anumit rol etc. – într-o situație incertă, de viitor, atunci construiesc o relație de
încredere. Mai simplu spus, încrederea este o așteptare de comportament favorabil
mie (sau celor aflați într-o situație similară cu a mea) în situație de viitor incert, din
partea unui actor de care pot depinde. Temeiul încrederii poate fi foarte diferit, de la
experiența personală a unor interacțiuni directe cu cel căruia i se acordă sau i se
retrage încrederea, până la informația indirectă furnizată, prin cele mai diferite
mijloace, asupra credibilității celui evaluat sub aspectul încrederii.
în toate evaluările de tip stare de spirit este prezent mai mult implicit decât
explicit un model de evaluare. Elementele constitutive ale acestui model sunt diferite,
în funcție de perspectiva de evaluare. Nivelul de aspirații, spre exemplu, este
elementul esențial în modelul definitoriu pentru satisfacție. în modelul folosit pentru
construirea agendei publice sau private sunt implicate și opțiuni valorice nu numai
niveluri diferențiate de aspirații pentru diferite aspecte ale vieții. Acordarea încre­
derii, la rândul ei, presupune un model de evaluare diferit de cel folosit pentru
satisfacție sau agenda personală. Esențiale în modelul implicat de încredere sunt
așteptările sociale în raport cu modul de exercitare a unor roluri specifice de către cei
evaluați sub aspectul încrederii.26 LUMILE SOCIALE ALE MIGRAȚIEI ROMÂNEȘTI ÎN STRĂINĂTATE

INTRODUCERE 27
Un sens larg al conceptului de stare de spirit ar putea include și o componentă
valorică. Ar putea fi vorba despre o componentă din registrul alegerilor, al principiilor
care fundamentează alegerile personale sau de grup, respectiv cel al valorilor
dominante. Spiritul capitalismului despre care vorbește Max Weber ilustrează tocmai
acest gen de fenomen. Valorile fundamentale ale acțiunii umane și ale vieții sociale
implică, desigur, ca și satisfacția, optimismul și încrederea, evaluări. Registrele
funcționale sunt însă diferite. Valorile sunt principii de alegere, constructe mentale
referitoare la ceea ce este dezirabil în ordine acțională, ele sunt „strategii genera­
lizate” (Sandu, 1996b: 39). Satisfacția, optimismul și încrederea sunt evaluări de
poziționare proprie în ordine acțională sau socială. Dacă sunt mulțumit, afirm implicit
că am o relație de concordanță între ceea ce doresc și ceea ce dețin. Similar,
optimismul îmi indică o relație de posibilă concordanță între ceea ce doresc și ceea
ce este probabil să dețin. Prin încredere afirm, de asemenea, o relație de concordanță
între așteptările personale sau de rol și comportamentele probabile ale celui care este
considerat a fi „de încredere”. Acceptarea riscului, orientarea de tip antreprenorial,
religiozitatea sau orice altă orientare de valoare nu mai reprezintă evaluări de relații
de concordanță/discordanță în care subiectul evaluator este implicat ca termen
esențial, ci principii de alegere, de fundamentare a acțiunilor umane. Desigur, există
o funcție acțională a optimismului, a încrederii și a satisfacției, dar aceasta este în
ordine motivațională, nu axiologică, principiu care fundamentează alegerea. Acestea
sunt motivele pentru care în cuprinsul prezentei abordări voi lucra cu sensul restrâns
al „stării de spirit” ca agregare de satisfacție, optimism și încredere. Deși prezente
în analiză, aspectele referitoare la valori vor fi tratate distinct.
Ipoteze pentru lumile de vârstă – rezidență din Uniunea Europeană. Relevanța
celor două concepte descrise anterior – lume socială și stare de spirit – poate fi clar
evidențiată prin modul în care acestea operează în cazul unei analize asupra grupărilor
de vârstă-rezidență la nivelul Uniunii Europene. în continuare redau numai ipotezele
și concluziile analizei (pentru detalii, vezi Sandu, 2009a). Exemplul nu este unul
care să includă migrația ca termen de referință. Dacă în exemplul dat înlocuim
„grupuri de vârstă-rezidență” cu „migranți” , obținem un model de analiză de maximă
relevanță pentru tematica acestui volum. Procedura de argumentare adoptată este
legată de faptul că, cel puțin pentru cazul României, nu dispunem de o analiză a
migrației din perspectiva conceptului de lume socială. în consecință am împrumutat
un exemplu din spațiul tematic apropiat, cel al grupurilor de vârstă-rezidență. După cum
vom vedea în cuprinsul lucrării, migranții români din străinătate plecați la lucru
sunt, majoritar, tineri care trăiesc în comunități relativ compacte la destinație. Altfel
spus, constituie și ei, predominant, grupări de vârstă-rezidență de tipul celor la care
mă voi referi în continuare.
O primă ipoteză, pe care am testat-o la nivelul Uniunii Europene cu ajutorul
datelor comparative din Eurobarometru, susține că spațiile de „vârstă – locuire
urban-rurală” funcționează ca matrice generatoare de sensuri, experiențe, trăiri
specifice. Cu alte cuvinte, susțin că aceste spații tind să funcționeze ca lumi

sociale1 în sensul pe care îl are termenul în interacționalismul simbolic. Am argu­
mentat, cu altă ocazie, această idee, pentru spațiul românesc, pe teme de sociabilitate
(Sandu, 2003 : 95-102). O reiau acum pentru a beneficia de posibilitatea comparației
între diferitele societăți europene. Falsificarea acestei ipoteze implică, în fapt,
identificarea unui efect de interacțiune între vârstă și mediu de rezidență asupra
orientărilor valorice și a comportamentelor care derivă din acestea. Despre un astfel
de efect se poate presupune că acționează independent de cel specific al vârstei sau
al mediului rezidențial.
O a doua ipoteză a analizei susține că stările de spirit – de tipul satisfacției față de
viață, optimismului și încrederii – variază la nivel continental, în UE, nu numai pe
lumi sociale de locuire – vârstă, ci și pe macroregiuni socioculturale diferite de
macroregiunile geografice folosite în mod curent pentru analiza datelor pentru spațiul
european. Desigur, există mai multe regionalizări în spațiul UE, cea care opune
vechile state membre (UE 15) noilor state acceptate în UE în 2004 și 2007 sau
nordul, sudul, estul și vestul UE. Premisa metodologică de la care pornesc susține
că macroregiunile socioculturale de relevanță actuală în UE pot fi identificate, în
esență, prin indicatori de demografie culturală, acces la mijloacele moderne de
comunicare (Internet, în speță) și prin nivelul de dezvoltare economică. Pentru
identificarea profilului cultural din perspectivă demografică am apelat la rata totală
de fertilitate pe țară și la speranța de viață la naștere. Procesele de modernizare din
viața socială se manifestă, pe termen lung, și prin ceea ce se cheamă „tranziție
demografică”. Este de așteptat ca țările cu nivel ridicat de modernizare socială să fie
caracterizate, în plan demografic, prin regimuri de fertilitate și mortalitate de nivel
redus.
Este eficientă metodologic, în primul rând, diferențierea noilor state membre în
funcție de nivelul de dezvoltare economică și vecinătate. Astfel, poate fi distinsă
extremitatea estică, relativ săracă, a UE, formată din țările baltice la Nord și din
România și Bulgaria la Sud. Țările central-estice – Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria
și Slovenia – formează o grupare separată. în interiorul vechilor state membre ale
UE, pe același criteriu de dezvoltare economică și socială vom distinge între statele28 LUMILE SOCIALE ALE MIGRAȚIEI ROMÂNEȘTI ÎN STRĂINĂTATE
1. Conceptul de lume socială este folosit începând din 1967 când a fost propus de către Glaser și
Strauss (1967), în principal, pentru cercetarea socială calitativă. Potențialul său de aplicare în
abordarea cantitativă este recunoscut însă într-o notă fugară, spre sfârșitul vieții, de către
Anselm Strauss, în legătură cu aplicabilitatea teoriei generate din date ( grounded theory ) din
care face parte conceptul de lumi sociale (Strauss, 1991). Lumile sociale de vârstă – mediu
rezidențial pe care le folosesc în analize în special începând din 2003 (Sandu, 2003 : 95-101)
reprezintă o conceptualizare care are drept corespondent direct în grounded theory conceptul
de matrice condițională ca instrument de analiză multinivel, de identificare a spațiului de
atribute util pentru a înțelege „codurile axiale” din codificările specifice abordării Strauss-Glaser.
Preluarea inițială a conceptului de lume socială am făcut-o pornind de la „lumea vieții”, pe
linia Alfred Schutz (1975), nu pe cea din teoria generată prin date. Interesul pentru abordarea
cantitativă din perspectiva interacționalismului simbolic este prezent și în cadrul a ceea ce am
numit „fenomenologie cantitativă” (Sandu, 1999: 10-12).

INTRODUCERE 29
nordice (Suedia, Danemarca, Finlanda, M area Britanie și Irlanda), cele vestice
(Franța, Germania, Olanda, Luxemburg, Austria, Belgia) și cele sudice (Grecia,
Italia, Republica Cipru, Spania, Portugalia și Malta) cu nivel relativ redus de
dezvoltare economică în context european.
Cea de-a treia ipoteză susține că efectele de lume socială asociate cu rezidența și
vârsta sunt diferențiate pe macroregiuni socioculturale. Efectul de lume socială, legat
de vârstă – rezidență, spre exemplu, este mai puternic în societățile bogate din nord sau
în cele sărace din sud și est ? Datele parțiale de care dispunem indică o probabilitate mai
mare a manifestării efectului respectiv în societățile relativ sărace din est și din sud.
în concluzie, ipotezele studiului susțin că grupările de vârstă – rezidență ca
matrice de condiționare comunitară generează, în interacțiune cu cele macrore-
gionale, lumi sociale ca universuri de trăire și expresie. în fapt, lumile sociale de
vârstă – locuire sunt spații subiective de interacțiune socială condiționate prin efecte
cumulative ale macroregiunilor socioculturale și spațiilor demografice și de locuire.
Macroregiunile UE
ca matrice de
condiționare regională
a comprtamentelor
socioculturale
Figura 1.1. Lumile sociale de vărstă-locuire în raport cu m atricele de condiționare
comunitar-dem ografică și regională
Concluzii la analiza lum ilor de vârstă-rezidență 1
Stările de spirit, în special cele legate de satisfacție față de viață și de optimismul pe
termen scurt, pot fi folosite ca măsuri indirecte (variabile proxi) pentru identificarea
lumilor sociale la nivel continental, în speță la nivelul Uniunii Europene. Astfel de
lumi nu sunt altceva decât comunități sau universuri de discurs. Am presupus că
1. Pentru detalii de argumentare, de fundamentare a concluziilor, vezi Sandu, 2009a, din care
este preluat subcapitolul.

oamenii care au orientări similare în estimarea propriei situații de viață prin raportare
la context și în raport cu anumite standarde de autoapreciere vorbesc și proiectează
asemănător, își construiesc lumi sociale care seamănă între ele.
Analizele cantitative de tipul celei de față nu pot contura, desigur, în detaliu
lumile sociale, universurile de discurs. Ele pot spune, însă, care sunt lumile sociale
probabile la nivelul unor mase mari de oameni, de tipul celor care trăiesc în UE.
Analiza a urm ărit în special existența și profilul lumilor de locuire/rezidență și
vârstă. Am pus în relație stări de spirit măsurate ordinal, dar și nominal (prin
tipologii ale stărilor de satisfacție-optimism) cu două matrice de condiționare, una de
nivel regional, iar alta de nivel comunitar și de status. Astfel de matrice sunt un gen
de condiționări „tari” care continuă să își manifeste efectul și după ce sunt introduse
multe variabile de control în analiză. Condiționarea de tip comunitar și de status este
realmente una de tip matriceal în sensul că are categorii date de intersecția dintre
mediul rezidențial (rural sau urban) și grupările majore de vârstă (tineri, persoane de
vârstă medie și vârstnici). Au rezultat din această intersectare șase categorii de
locuire-vârstă, menționate în continuare cu ponderile pe care le au în tot spațiul
U E1: tineri din rural (9% ), tineri din urban (22%), persoane de vârstă medie din
rural (12% ), persoane de vârstă medie din urban (23%), vârstnici din rural (12%) și
vârstnici din urban (22%).
Deși ruralul autoperceput în spațiul UE este de cuprindere restrânsă, de numai o
treime din populația cu vârsta peste 14 ani a Uniunii, stările de spirit condiționate de
matricea vârstă-locuire sunt puternic diferențiate și pe totalul UE și la nivelul
macroregiunilor socioculturale pe care le-am folosit în analiză.
Chiar dacă se țin sub control variabile referitoare la resurse de status (educație,
stare materială), status sociodemografic (vârstă și gen), mediu instituțional, mediu
comunitar (urban sau rural), dezvoltare națională (PIB) sau mediu macroregional (Est,
Centru-Est, Sud, Vest, Nord), apartenența la categoriile de vârstă-locuire continuă
să aibă un impact semnificativ asupra stărilor de satisfacție-optimism.
Faptul de a fi mulțumit de propria viață, spre exemplu, este puternic asociat cu
situațiile de a fi tânăr sau vârstnic în urban. Restul categoriilor de vârstă-rezidență nu
sunt asociate semnificativ cu satisfacția față de viață, dacă sunt controlate variabilele
esențiale pentru definirea situației de viață. Constatarea este pe deplin consistentă cu
studii anterioare din domeniu (Lelkes, 2008) care indică o relație neliniară, sub
formă de U, între vârstă și satisfacția față de viață. în plus, permite o specificare de
limitare a manifestării relației respective, mai ales la nivel de mediu urban, în cadrul
UE.30 LUMILE SOCIALE ALE MIGRAȚIEI ROMÂNEȘTI ÎN STRÂINĂTATE
1. Datele din Eurobarometrul 70 nu se referă la statutul rezidențial oficial, administrativ, ci la cel
autoperceput. Cu aceste date, 67 % dintre cetățenii UE apar ca fiind orășeni care se autopercep
ca atare. Gradul de urbanizare pe totalul Europei, conform definițiilor administrative oficiale
este de 72% (UNFPA, 2007). Dacă s-ar lucra cu definiția OECD pentru urban, lucrurile ar fi
diferite.

INTRODUCERE 31
Starea de „nemulțumit de continuitate” (cei care susțin că „este rău și va fi la fel
sau și mai rău în viitor”), spre exemplu, este la prim a vedere1 specifică microregiunii
Est din care face parte și România, împreună cu Bulgaria și țările baltice. Aproape
jumătate dintre cetățenii acestei macroregiuni (45%) și o cincime dintre cetățenii UE
aparțin categoriei respective de stare de spirit. Nemulțumirea de continuitate, la
nivel de Uniune, este asociată în special cu locuirea urbană în țările sărace ale UE,
pentru persoanele care au o stare materială proastă, grad redus de accesibilitate la
Internet, nemulțumire în legătură cu modul de funcționare a instituțiilor din propria
țară. Dincolo de toate aceste condiționări, genul respectiv de nemulțumire se mani­
festă ca fiind specific și pentru persoanele de vârstă mijlocie din mediul urban.
Rezultă că prim a ipoteză a studiului, cea referitoare la impactul specific al
lumilor de locuire-rezidență asupra stărilor de spirit, este pe deplin susținută prin
rezultatele analizei. Neașteptat, constatăm numai că efectul respectiv nu este valabil
global, pe toată Uniunea. Ruralul pare să fie cu logică socială diferită. Relația de tip
U dintre vârstă și satisfacția față de viață (mulțumire maximă la tineri și la vârstnici)
este specifică urbanului.
1. în sensul de observare în cadrul unei analize bivariate (prin reziduuri standardizate ajustate) a
relației dintre tipul de satisfacție-optimism și macroregiunile din UE. Analiza multivariată
pentru tipul de stare de spirit și o listă extinsă de predictori nu mai susține ideea că Uniunii
Europene de Est îi este specific tipul de nemulțumire de continuitate. Introducerea PIB ca
variabilă de control în analiză contribuie, foarte probabil, la redeftnirea relației respective ca
fiind nesemnificativă.

PARTEA ÎNTÂI
Emergenta noului sistem de migrație
al României

Capitolul 1
Matricea de condiționare a deciziilor de emigrare
temporară în străinătate
„Destructurarea sistem ului de migrație național după 1989 a fost comandată nu numai de
provocările trecerii la econom ia de piață, ci, direct, și de alți doi factori, respectiv exodul
germanilor de la începutul anilor ’90 și de recesiunea econom ică din 1997-1999. Noul
sistem de migrație românesc se reconstituie treptat, în deceniul zece, în contextul factorilor
menționați. La nivel individual-fam ilial, restructurarea se face prin conversia a două
categorii mari de resurse asociate, fie cu vechea experiență de migrație sau_jiavetism la
oraș, fie prin conversia capitalului relațion aljd jp in aritan fer in registru etnic (germani și
maghiari, în principal) sau religios (adventiști, penticostali, catolici etc.). Cu aceste
resurse sunt deschise drumurile noului sistem de migrație românească. N ucleul noului
sistem nu mai era migrația internă, ci mobilitatea pentru muncă, dincolo de granițele țării.”
în încercarea de înțelegere a migrației românești în străinătate am pornit, în
capitolul introductiv, cu formularea unor premise teoretice, cu identificarea unor
concepte majore de care vom avea nevoie – precum cele de lume socială sau stare de
spirit socială – în înțelegerea persoanelor plecate la lucru în străinătate sau revenite
de acolo. înainte de a trece efectiv la descrierea caracteristicilor acestui gen de
migrație, cred că este util să introduc un tablou general al migrației românești în
perioadă actuală. Va fi un gen de tablou de sinteză în care intră migrația internă și
externă, temporară și definitivă, sosirile și plecările, revenirile celor plecați temporar
la muncă, remitențele și etapele migrației. Capitolul are rolul de a familiariza cititorul
cu diversitatea deosebită a fenomenelor de migrație și cu istoria lor pe scurt, pentru
cazul României.
în plus, subcapitolul oferă ilustrații pentru ideea fundamentală că migrația este un
„fenomen social total” prin care pot fi „citite” oportunități și probleme, istorie,
prezent și viitor la nivelul societății românești. Multe dintre problemele nerezolvate
de tranziția spre o economie de piață și spre un stat al bunăstării au fost abordate de
o bună parte dintre români „pe cont propriu” , prin emigrare temporară. Se poate
vorbi despre un tip de „tranziție socială prin m igrație” care, pe termen scurt, a avut
succes, dar pe termen mediu și lung are implicații multiple, inclusiv riscuri majore
de luat în seamă la nivel societal.

în linia de structurare teoretică a volumului, analiza care urmează are rolul de a
prezenta un set important de condiționări („o matrice de condiționare” în limbajul
din grounded theory) ale deciziilor de plecare la lucru în străinătate. Ideea pe care o
am în vedere este aceea a sistemului de migrație drept complex de indicatori pentru
identificarea principalelor tipuri de condiționări ale deciziilor de migrație, în general,
și ale celor de emigrare temporară în străinătate, în mod particular. La rândul lor,
deciziile respective au determinări multiple în mediul de viață, în percepția relativă
a diferitelor șanse de viață. Fac parte din strategii de viață în care aspirațiile și
subiectivitatea, în genere, au roluri determinante. Și totuși, fluxurile de migrație și
configurația lor la un anumit moment pot fi citite și altfel decât rezultantă a unor
decizii individuale sau de grup. Ele pot oferi indicii despre configurațiile cauzale la
nivel macro- sau mezosocial care condiționează deciziile individuale de migrație.
Un exemplu poate limpezi lucrurile. Din datele disponibile la ultimul recensământ,
cel din 2002, am constatat că o caracteristică a satelor care aveau cei mai mulți
emigranți pentru muncă, la momentul respectiv, era faptul că, în perioada anterioară,
primiseră un număr mare de migranți care anterior locuiseră la oraș (Sandu, 2007a : 35).
Și mai simplu spus, satele din care au plecat mulți oameni la lucru în străinătate erau
cele care, în anii ’90, prim iseră un număr mare de persoane care locuiseră anterior
la oraș. Cum în condițiile de viață din anii ’90 la sat nu veneau să locuiască, în
proporție statistic semnificativă, orășenii bogați, rezultă că, foarte probabil, orășenii
reveniți la sat erau, majoritar, foști săteni care au lucrat la oraș, dar, obligați de
sărăcie, au revenit la sat. Faptul că din aceleași sate, cu rată mare a migrației de
revenire, au plecat multe persoane la lucru în străinătate este simplu de explicat:
revenirea în satul natal nu s-a făcut, în anii ’90, din „dor dg^saț” , ci ca reacție la
sărăcia urbană. Odată reveniți la sat, foștii angajați în industria sau în serviciile din
urban au realizat că soluția nu este eficientă. Pământul restituit este departe de a
asigura nivelul de trai cu care se obișnuiseră la oraș. în plus, infrastructura din sat
chiar contează, iar calitatea ei inferioară a generat motive suplimentare de nemulțu­
mire. Consecința a fost că mulți dintre cei reveniți la sat au căutat un trai decent în
afara țării. Cumulate, astfel de cazuri de migrație au dus la situația de a înregistra o
corelație pozitivă între intensitatea fluxului de migrație urban-rural cu cel de emigrare
temporară de la sat pentru lucru în străinătate.
în prima parte a capitolului voi face o inventariere succintă a principalelor fluxuri
de migrație -internă sau externă, definitivă sau temporară – care structurează migrația
în cazul României. în cea de-a doua parte a capitolului voi evidenția principalele
legături dintre fluxurile menționate, definitorii pentru sistemul românesc de migrație
de după 1989.36 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI

MATRICEA DE CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEMPORARĂ. 37
Fluxuri de migrație importante 1
Emigrarea temporară în străinătate. Emigrarea definitivă din România este relativ redusă
(aproximativ 11.000 de persoane pe an, după 1998). Dominantă este migrația temporară
pentru muncă. Aceasta a avut o creștere spectaculoasă mai ales după 2001 (din 2002
românii circulă fără restricții în spațiul Schengen). Numărul de migranți români în străină­
tate este din ce în ce mai dificil de estimat din cauza accentuării caracterului circulatoriu
al fenomenului. Ponderea „euronavetiștilor”, persoane care circulă frecvent între România
și altă țară din UE sau a celor care stau pe durate scurte în afara țării, este în creștere.
în primele ei etape, până în 2001, emigrarea românească2 a fost puternic selectivă,
predominând bărbații față de femei, orășenii față de săteni, moldovenii și transilvănenii
față de munteni și olteni (Sandu, 2 0 0 6 a: 24, 28-31), cu o accentuată diferențiere
regională (Sandu, 2005a). După 2001 s-a impus tot mai mult tendința de reducere a
selectivității migrației. Structura fluxurilor de emigrare și, implicit, structura emi­
granților români din străinătate se apropie tot mai mult de structura populației țării.
Bărbații și femeile, orășenii și sătenii, spre exemplu, ajung să fie în ponderi apropiate
în structura noii diaspore românești constituite după 1990.
Combinarea mai multor
surse de date (inclusiv lua­
rea în considerare a remi-
tențelor, a banilor trimiși
de migranți acasă pe canale
oficiale, în țară) duce la
estimarea unui număr
mediu de aproximativ 2,8
milioane de români în
străinătate3 în 2008 (față de
aproximativ 2,2 milioane
în 2006). Distribuția lor
urmează strâns harta țărilor
din care sunt transferați
banii migranților, cu
aproximativ 40% dintre
migranți în Italia și
aproximativ 30% în Spania.Structura transferurilor private de bani din străinătate în România, pe țări de
expediere { % din tolalul valorii transferurilor intrate în România)
2006 – Y 2007 : 2008
Italia 34 1 38 1 38 1
Spania 24 1 29 1 27 1
Marea Britanie 5 j 6 J Cl_t………….. … '
SUA J2 j 3 j 5 j
Germania 4 j s J 4j
Grecia 3j ± J 3 j
Franța 2] 2j 2
Austria 1 1 2j 2
Ciprus 1 1 2
Alte țări 15 1 10 1 10 1
Total transferuri % 100 100 100
Tbtal transferuri,
miliarde de EUR 5.280 6.172 6.307
Sursă : Banca Națională a României
1- Subcapitol construit prin preluarea și completarea unora dintre paragrafele pe care le-am
redactat pe tema migrației și a consecințelor sale (Sandu, Alexandru, 2009) în cadrul raportului
Comisiei prezidențiale de analiză a riscurilor sociale și demografice.
2. în continuarea acestui subcapitol, vom folosi „emigrare” în sensul de emigrare temporară sau
pe termen indefinit în afara țării. Referirile la emigrarea permanentă în afara țării sau la
emigrarea internă le vom face explicit.
3. Estimarea numărului mediu de emigranți la nivelul unui an am realizat-o pornind de la datele
BNR referitoare la transferurile private din străinătate. Ulterior am estimat nivelul mediu al

38 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
După aderarea României la UE a avut loc o creștere moderată a emigrației
temporare românești (de la aproximativ 2,2 milioane în 2006 la aproximativ 2,7 milioane
în 2007) și o modificare în compoziția fluxurilor de emigrare, cu o creștere a ponderii
categoriilor de calificare ridicată (medici, spre exemplu) și a celor cu calificare
redusă sau cu potențial redus de integrare pe piața muncii în țările de destinație.
Perioada de maximă intensitate a plecărilor temporare (pe timp indefinit) din țară
a fost între 2002 și 20061 :
% din totalul imigranților români care locuiau, în
septembrie 2008, în vecinătatea Madridului, în funcție
de anul de sosire în Spania% din totalul imigranților români care la
sfârșitul anului 2006 locuiau în Spania, în funcție
de anul de sosire
Sursă : sondaj CRS, 2008 Sursă : sondaj ENI, 2007
Foarte multe dintre particularitățile emigrării românești de masă derivă din
caracterul ei familial2 și din ocuparea preponderentă a bărbaților în construcții, iar a
femeilor în sectorul menajer sau al îngrijirii la domiciliu a bătrânilor.
remitențelor pe imigrant la nivelul fiecăreia dintre țările pentru care am dispus de înregistrarea
remitențelor. Estimarea a fost făcută fie în funcție de date de sondaj, fie prin considerarea
raportului dintre PIB p er capita în țara de referință și Spania (țara pentru care am avut cele mai
detaliate și mai actuale date). în formula de calcul am inclus și estimări legate de ponderea
adulților care trimit remitențe și de ponderea imigranților adulți în total. Desigur, remitențe
intră în România și din partea celor care au plecat definitiv din țară. Tendința este ca volumul
și frecvența remitențelor să se reducă prin trecerea de la emigrarea temporară la cea definitivă
și prin creșterea duratei de timp de la plecarea din țară. Acestea sunt motivele pentru care putem
folosi volumul total al intrărilor de bani din migrație pentru estimarea numărului de emigranți
cu statut temporar în străinătate. Bineînțeles, este vorba de estimări și nu de măsurări exacte.
1. Datele din ambele grafice se referă nu la imigrări, ci la imigranți, mai exact, la imigranții care
erau în Spania sau la Madrid la data sondajelor de referință. O parte dintre imigranți fie au
revenit în țară, fie au plecat în alte țări, fie nu mai sunt în viață. Din aceste date rezultă clar
că anul 2007, primul după aderarea țării la UE nu a fost, cel puțin în relația cu Spania, unul
de emigrare în masă, așa cum au clamat unele voci în mass-media.
2. în spațiul european există patru regiuni de maximă concentrare a diasporei românești de dată
recentă : Roma, regiunea din jurul Romei, Madrid și regiunea din jurul Madridului. Cele mai
recente date detaliate de care dispunem se referă la această ultimă regiune. Aproximativ două treimi
dintre imigranții români din jurul Madridului sunt veniți în formulă familială în Spania, cu soțul
sau soția și/sau cu copii/frați/surori (Sandu, 2009a). Desigur, există diferențieri multiple între cele
patru regiuni de imigrare. Există însă și caracteristici comune care ne permit să facem unele
estimări de ansamblu asupra emigrării temporare în străinătate. în plus, semnalăm necesitatea ca,
în timp, să avem informații pentru a discuta în particular despre imigranții din regiunile X, Y, Z.

Sub aspectul ocupării, emigrantul român tipic este constructor, în cazul în care
este bărbat, sau menajeră, dacă este femeie1.
Emigrare și imigrare permanentă. România este o țară de emigrare nu numai sub
aspectul migrației temporare. Chiar și la volumul redus al sosirilor și al plecărilor
definitive, raportul este în favoarea plecărilor. La începutul anilor ’90 s-a înregistrat
plecarea masivă a sașilor în Germania care a făcut ca emigrarea să fie mult mai
puternică decât imigrarea definitivă. Ulterior, mai ales după 1998, cele două curbe
de mobilitate teritorială s-au apropiat prin volumele specifice înregistrate (figura
1.1). Singurul an din intervalul 1990-2008 în care numărul sosirilor este mai mare
decât cel al plecărilor definitive din țară este 2008. Diferența pozitivă, în favoarea
sosirilor (migrație netă externă pozitivă) este încă redusă, puțin peste 1.000 de
persoane. Se ridică întrebarea dacă ne aflăm la începutul unui nou ciclu sau este
vorba despre o simplă fluctuație. Cum, mai devreme sau mai târziu, România va
deveni țară de imigrare, e posibil să ne aflăm aproape de începutul unui nou capitol
demografic. Durata crizei financiare globale resimțite din plin și în România va
dicta, în bună măsură, schimbarea de ciclu migratoriu.MATRICEA DE CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEM PORARĂ… 39
Figura 1.1. Sosiri (im igrări) și plecă ri (emigrări) definitive. România 1991-2008
Sursă: INS
Emigrarea definitivă parcurge un proces de dezetnicizare (figurile 1.2 și 1.3).
In 1990, peste 60% din plecări sunt cele ale germ anilor (sași și șvabi). Emigrarea
lor în masă continuă până în 1994. Din totalul de 103.000 de germani care au
părăsit țara definitiv în perioada 1990-2008, trei sferturi au plecat în prim ii doi
ani. în același interval de 19 ani au plecat din țară 42.000 de m aghiari. Ca și în
cazul germanilor, m ajoritatea plecărilor au avut maximă intensitate în prim ii doi
1. 26% din totalul imigranților români și 51% dintre imigranții români bărbați care lucrau în
apropierea orașului Madrid activau în construcții. Pentru femei, ocuparea predominantă era de
menajeră sau îngrijitoare în gospodăriile spaniolilor (46%) (date CRS, 2008).

40 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
ani ai intervalului (44% din totalul plecărilor pentru acest grup etnic). începând
din anul 2000, em igrarea definitivă este alcătuită în proporție de 90% din etnici
români.
Figura 1.2. Ponderea em igrării definitive din România,
p e ță ri de destinație, 1990-2008
S u rsă : INS
în evoluția emigrării definitive de după 1989 se disting clar cinci etape (figurile
1.2 și 1.3). Prima (1990-1992) este dominată de exodul germanilor. în etapa a doua
(1993-1995) are loc o reducere considerabilă a emigrărilor. Aceasta nu este legată,
însă, în primul rând, de scăderea numărului de plecări ale germanilor (cu 33% în
1993 față de 1992), ci de scăderea drastică a numărului de plecări ale etnicilor
români (cu 51 % în același interval dintre 1993 și 1992). Constatarea sugerează faptul
că numărul mare de plecări ale etnicilor români din țară, în perioada 1990-1992, a
fost legat atât de o migrație masivă pe linie de rudenie (familii separate forțat în
perioada comunistă s-au reîntregit, după 1989, prin emigrarea celor care trăiau în
România, Rotariu, 2009: 212), cât și de nemulțumirea față de cursul pe care l-au luat
evenimentele (instabilitate socială puternică marcată prin mineriadele din 1990 și
1991 etc.). în cea de-a treia etapă, 1996-2001, emigrarea își reduce volumul de la
aproximativ 20.000 la aproximativ jumătate. Aceasta este etapa în care dominanța
emigrării spre Germania este înlocuită cu cea spre America de Nord, Canada și

Statele Unite. în prim ele două etape, culoarul dominant de emigrare a fost spre
Germania. Din etapa a treia, la acesta se adaugă cele spre Canada și Statele Unite,
în cea de-a patra etapă, 2002-2006, se adaugă un al patrulea culoar major, cel spre
Franța. în etapa a cincea care începe odată cu 2007, anul de aderare la UE, se revine
la cele trei culoare clasice, Germania, Canada și Statele Unite, fiecare cu ponderi de
emigranți apropiate de 20%.MATRICEA DE CGNDiTHbNÂfcE A DECifclliifiR © fi gkMoRARE ffefilPbR A R Ă … 4î
Figura 1 .3 . Structura etnică a p lecă rilo r definitive din România,
1990-2008 (%)
S u rsă: INS
în perioada 1994-2007 s-au stabilit în România peste 90.000 de persoane1.
Majoritatea, peste 60% , sunt venite din Republica Moldova. A doua sursă de imigrare
este Germania, cu o pondere a imigranților de numai 5%. Volumele de imigrare, pe
țări de origine, sunt relativ reduse. Ceea ce contează este mai ales variația, sporul de
volum de imigranți. Din acest punct de vedere este de notat ca semnificativ faptul că,
în ultimii doi ani, cele mai importante sporuri de imigrare vin pe rutele dinspre
China, Turcia, Italia și Siria.
Imigrare temporară. Imigranții aflați legal și temporar în România la sfârșitul
anului 2008 erau în număr de aproximativ 60.000 (conform datelor de la Oficiul
Român pentru Imigrări – ORI). Majoritar, în proporție de două treimi, aceștia
proveneau din țări aflate în afara spațiului UE. Restul de o treime sunt din spațiul
comunitar.
Imigrările temporare legale (cu permise de ședere valabile) ajung, pentru țările
din afara UE, la 35.000 în 2007 și la 40.000 în 2008. De notat că venirile temporare
se fac în principal din aceleași țări care constituie origine pentru imigrarea definitivă –
Moldova, Turcia, China, SUA, Siria. Pare să fie vorba despre procese de migrație
care inițial sunt temporare și ulterior devin definitive.
1- Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS).

42 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
Cei mai mulți cetățeni
străini din afara U E, înre­
gistrați în 2008, cu per­
mise de ședere valabile
declarau ca motiv al veni­
rii studiile (30%), anga­
jarea (23% ), desfășurarea
unor activități comerciale
(7%) sau intenția de a
obține șederea permanentă
(12%). în decurs de un
an, între 2007 și 2008,
ponderea celor care decla­
rau ca motiv angajarea a
crescut cu șase puncte
procentuale (peste 3.000
de persoane). în cifre
absolute, numărul celor
angajați sau activi în
domeniul comercial era de
aproximativ 12.000. Prin­
cipalele țări UE din care
sosesc imigranții sunt
Italia, Germania și Franța
și, din imediata apropiere
a țării, Ungaria, Bulgaria
și Grecia.imigranți temporari, cu statul
legal în România la sfârșitul
anului 2008 = 59.804 persoane
T
din țări
non-UE 66%din țări UE
33%
Moldova 15%
China 14%
Turcia 13%
Siria 2%SUA 3%Italia 7%
Germania 6%
Franța 4%
Austria 2%
Marea Brit. 2%Ungaria 2%
Bulgaria 2%
Grecia 1%
Imigranți temporar în România, cu statut le g a l: persoane din
afara UE cu permis de ședere valabil și persoane din UE cu
certificat de înregistrare valabil, la sfârșitul anului 2008. Sunt
menționate numai principalele țări de imigrație. Exemplu de
lectură: persoanele din Republica Moldova care se aflau pe
teritoriul României la sfârșitul anului 2008 și aveau permise de
ședere valabile reprezentau 15% din totalul de aproximativ
60.000 imigranți temporar, cu forme legale, înregistrați în acel
moment. Sursă : Oficiul Român pentru Imigrări (ORI).
Calcule proprii.
Deși România se află la începutul procesului de imigrare, țările care apar în
graficul anterior pot fi considerate ca principale capete în viitoarele rute de imigrare
spre România.
Migrația de revenire. Perioada actuală de criză economică va aduce, firesc, un
gen de „contracție” a emigrării românești prin reducerea numărului de plecări la
lucru în străinătate și prin sporirea numărului de reveniri.
Ponderea românilor care în toamna anului 2008 aveau intenții structurate de
revenire în țară din străinătate ar putea fi estimată, conform unor date parțiale de
sondaj, la mai puțin de 30% din totalul celor aflați în străinătate (Sandu, 2009a).
Alte două sondaje realizate la sfârșitul anului 2007 și în primul semestru al anului
2008 cu migranți din Spania și Italia indicau un potențial mai mare de revenire în
țară. Astfel, în Spania 44% dintre aceștia afirmau că și-au pus serios problema de a
se întoarce în România în următoarele trei luni, în timp ce în Italia procentul acestora
era de 38% '. în ambele cazuri, însă, este vorba despre înregistrări de stare de spirit
1. La o întrebare privind intenția de revenire („Dacă această criză financiară se va prelungi cu cel
puțin un an, vă veți întoarce în Rom ânia?”), 46% dintre migranții din Spania au afirmat că
s-ar întoarce, în timp ce doar 18% dintre migranții din Italia au afirmat că s-ar întoarce în
aceste condiții. Deși la o primă vedere ne-am putea aștepta ca aceste cifre să anticipeze o rată

la momente în care efectele crizei nu erau atât de marcate, și în România, și în țările
gazdă, precum la sfârșitul anului 2008 sau începutul lui 2009.
în Spania (conform sondajului M M T din prim ăvara anului 2008), 66% dintre
cei care au intenție de revenire cred că au un loc de muncă nesigur, 35 % au fost
concediați în ultim ele luni, 39% au fost anunțați de patron să-și caute un alt loc de
m uncă; în cazul a 72% dintre ei, veniturile lunare au scăzut în ultim a perioadă,
66% au găsit mai greu o slujbă în ultimele luni, 47% au un statut nereglem entat pe
piața muncii și 30% lucrează în construcții, un domeniu afectat sever de criza
economică.
Deși aparent ne-am putea gândi că vulnerabilitatea ocupațională influențează
semnificativ intenția de a rămâne sau nu în țara gazdă, decizia finală și probabilitățile
de revenire depind de o multitudine de factori și se modifică rapid. Tendința de
revenire este influențată mai degrabă de planurile de viitor sau de abilitățile indi­
viduale de adaptare la schimbările economice, decât de statutul reglementat sau nu
pe piața muncii din țara de destinație.
Persoanele care cunosc mai puțin limba țării gazdă interacționează mai puțin cu
populația locală, sunt mai nemulțumite de efectele migrației asupra familiei proprii
și asupra propriei sănătăți și au o percepție pozitivă asupra viitorului economic al
propriei țări, tinzând să adopte în mai mare măsură decizii de revenire în țară
(Sandu, 2009a: 63, 67).
Desigur, evoluțiile legate de revenirea efectivă în țară sunt dependente de formele
particulare pe care le va lua criza economică în România, în țările de imigrare, dar
și de politicile de imigrare ale țărilor respective1. în Italia și în Spania, în pofida
contracțiilor asociate cu criza, comunitățile românești de imigranți vor continua să se
consolideze prin ocupare, locuire, rețele sociale și integrare socială la nivelul primei
și al celei de-a doua generații de imigranți. Simultan însă, va avea loc o extindere a
prezenței românești în alte țări ale UE în contextul restructurărilor continentale ale
pieței forței de muncă.
Dată fiind amploarea plecărilor la lucru în străinătate, migrația internă, cea
desfășurată între localități diferite din România, a intrat într-un con de um bră în
spațiul public și, în bună măsură, în abordările de specialitate. Ignorarea ei nu esteMATRICEA DE CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEM PORARĂ… 43
semnificativă a revenirii implicând mai mult de 700.000 de migranți din Spania și Italia,
numărul celor care se vor întoarce va fi probabil mult mai temperat (calculele au fost realizate
pentru un număr de 2.500.000 de români în străinătate, dintre care 40% în Italia și 35% în
Spania; măsurarea intenției de revenire a fost calculată în funcție de răspunsurile la întrebarea:
„In ultimele trei luni v-ați pus serios problema să vă întoarceți în Rom ânia?”). Doar 9%
dintre cei care și-au pus problema revenirii, din cei aflați în Spania și Italia, și-au căutat un loc
de muncă în România. Ar însemna deci că aproximativ 70.000 de migranți au evaluat
oportunitățile de angajare din România. Aceasta nu înseamnă, însă, că acești migranți se vor
întoarce în fapt, ci indică doar numărul celor cu o probabilitate mai mare de revenire.
1 • La începutul anului 2009 au anunțat eliminarea restricțiilor pentru muncitorii din România și
Bulgaria patru noi țări – Grecia, Spania, Portugalia și Ungaria. Acestea se adaugă la cele zece
țări care eliminaseră restricțiile respective anterior.

44 / > ; … > i ;Eă(lERGEJ|I;Ț4LAiPUl-Mț ȘISTgM P S . MIGRAW Ei^fcjROMÂNIEI
însă indicată pentru că oferă date im portante pentru înțelege problem ele de
dezvoltare ale țării. < în perioada 1991-2007, schim bările anuale de dom iciliu
stabil au avut o Valoare m edie de aproximativ 3OO.O0O1, ceea ce reprezintă o
medie de aproxim ativ 15 schim bări de dom iciliu la 1.000 de locuitori anual. Este
o rată de m igrație relativ redusă în raport cu cea pentru societățile puternic
dezvoltate.
Problematică este în special ponderea mare a deplasărilor de la oraș la sat.
începând din 1997, cu întrerupere de numai un an, acest flux de migrație a fost
dominant în tabloul migrației interne românești (figura 1.5). Procesul are de-a face
foarte puțin cu revenirea la sat pentru o viața mai liniștită, mai aproape de natură și
mai mult cu strategiile de supraviețuire pentru segmentele de populație săracă din
zonele urbane. Revenirea la sat în condițiile date din România contribuie, foarte
probabil, lâ accentuarea șomajului rural. Pentru anii ’90, fenomenul respectiv,
împreună cu reducerea nâvetismului rural-urban, â contribuit la stimularea emigrării
temporare în străinătate din rural (Sandu, 2005a).
în istoria socială recentă a României, anul 1997 este unul crucial în sensul că
marchează începutul perioadei în care sărăcia urbană devine atât de accentuată încât,
pentru prim a dată în istoria sa, țara înregistrează un flux oraș-sat dominant în
migrația internă totală.
Repere în istoria recentă a migrației interne 2
Variațiile de volum și structură ale migrației funcționează, în bună măsură, ca un
„oscilograf social”. Șocurile revoluțiilor și reformelor, ale politicilor sociale și ale
evenimentelor istorice sunt preluate de migrație și convertite în fenomene ale
circulației sociale, ale deplasării teritoriale între grupuri de populație. Este un
oscilograf de mare sensibilitate. înregistrările sale relevă nu numai seisme sociale, ci
și efecte de fluctuație curentă.
Istoria socială a unei țări poate fi citită cu acuratețe folosind migrația ca fenomen
care captează reverberațiile unor forțe sociale multiple, cu sensuri și lungimi de undă
dintre cele mai diferite.
Până la sfârșitul anilor ’90, migrația internă, cea desfășurată numai pe teritoriul
țării, a fost forma dominantă. Anii 2000 aduc în prim-plan migrația economică în
străinătate. înțelegerea acesteia din urm ă nu poate fi făcută, însă, fără a lua în
considerare particularitățile em igrării definitive de la începutul anilor ’90 (cea a
1. Pentru perioada 2002-2008, volumul mediu anual al migrației interne a fost de 340.000 de
schimbări de domiciliu definitiv (INS, Anuarul statistic , 2008).
2. Subcapitol preluat, cu unele completări de actualizare, din Sandu, 1996a.

sașilor din Transilvania și a șvabilor din Banat, în special) și ale migrației interne.
Asupra acesteia ne vom concentra în continuare, în acest subcapitol.
Istoria migrației interne în ultimii 60 de ani în România este istoria unor eveni-
mente-șoc, precum reinstituirile administrative de după război, foametea din Moldova
anilor 1946-1947, deportările forțate ale germanilor de după al doilea război mondial
sau a unor procese precum cooperativizarea forțată a agriculturii, industrializarea în
stil socialist din anii ’70, colapsul sistemului economic românesc din anii ’80,
revoluția din decembrie 1989, reorientarea macrosocială spre economia de piață din
anii ’90, accesibilitatea în spațiul Schengen din 2002, aderarea la Uniunea Europeană
din 2007.
Migrația anilor ’90 – cea care ne interesează în contextul de față – reprezintă o
secvență distinctă in istoria fenomenului. Este distinctă prin intensitatea, structura și
cauzalitatea ei. în acest capitol ne vom ocupa în primul rând de volumul și structura
fenomenului. în final vom lua în considerare și date semnificative pentru condi­
ționările de favorizare/defavorizare pentru diferite tipuri de fluxuri de migrație
internă.
Volum și structură pe medii rezidențiale. După anul de ruptură 1990 – m arcat
printr-o explozie de recuperare a m igrației interne, blocată economic și politic în
ultimul deceniu al socialism ului real românesc – volumul m igrației totale se
stabilizează, în anii ’90, la un nivel cuprins între 240.000 și 300.000 de eve­
nimente de migrație. Este un nivel superior celui din anii ’80, dar inferior celui
din anii ’70 (figura 1.4). După anul 2000, m igrația totală începe să crească în
volum pentru a ajunge la nivelurile m axim e din anii ’70, abia în perioada
2007-2008.
Principala schimbare care apare în tabloul migrației interne de după 1991 este una
de ordin structural: migrația rural-urban intră într-un proces de declin atât în cifre
absolute, cât și relative ; de la 132.000 de evenimente de schimbare de domiciliu în
1991 se reduce la aproximativ 50 000 în anul 2000, pentru ca, ulterior, până în anul
2008, să se mențină la un nivel cuprins între 60.000 și 80.000.
în perioada 1970-1989, migrația totală din România a avut o curbă de variație
dată, în principal, de variația emigrării de la sat la oraș (figura 1.4). După 1997-2000,
fluxul determinat devine cel de sens invers, de la oraș la sat. De notat că volumul
migrației interne totale începe să aibă o creștere semnificativă după 2001, simultan
cu sporul rapid în emigrarea temporară în străinătate (vezi capitolul trei din acest
volum).MATRICEA DE CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEM PORARĂ… 45

46 EMERGENTA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
Figura 1.4. M odificări intervenite în fluxurile m igrației interne
a popu lației României
S u rsă : Anuarul dem ografic al R om âniei, INS, 2 0 0 6 ; Schim bări de dom iciliu în anul 2008,
IN S, 2009
Cifrele din grafice indică numărul de schimbări de domiciliu exprimate în mii.
Am exclus din grafic valorile pentru anul 1990. Cele 786.000 de schimbări de
domiciliu din anul respectiv sunt date de liberalizarea care a avut loc în reglementările
de stabilire a domiciliului în orașe (70% din migrația totală a anului 1990 a fost de
tip rural-urban).
Declinul migrației rural-urban este și mai evident dacă se consideră respectivul
flux în expresie relativă (figura 1.5), comparativ cu celelalte fluxuri între mediile
rezidențiale: cea mai spectaculoasă creștere o înregistrează migrația urban-rural:
de la 10% pondere în migrația totală în 1991 la 34% în 2000. Și creșterea respectivă
este nu numai relativă, ci și absolută: de la 27.000 în 1991 la 83.000 în 2000 pentru
ca în 2008 să ajungă la 125.000 schimbări de domiciliu.
Anul 1997 este unul de restructurare m ajoră în ponderea fluxurilor de migrație
internă din România. Acesta este momentul în care fluxul urban-rural devine
dom inant, înlocuind prevalența de lungă durată a migrației rural-urban.

MATRICEA DE CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEMPORARĂ. 47
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
1 0 %
0%
1989 1990 1992 1993 1994 1995 1996fflJH jjH
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
□ rural-rural 19 19 23 25 26 28 24 26 22 23 22 19 21 20 19 21 20
□ urban-urban 19 20 24 25 26 26 27 25 26 27 28 26 27 28 26 28
□ rural-urban 50 25 25 23 22 25 22 23 22 23
tu rb a n -ru ra l 14 2 1 23 27 28 30 30 30 28 32 32
Figura 1.5. Ponderea fluxurilor de m igrație între m edii rezidențiale în m igrația totală,
1989-2008
Surse : INS 2006, INS 2009
Distanța de migrație. Migrantul tipic al anului 1994 traversa, în medie, 1,16 granițe
de județ de la locul de origine la cel de destinație. Este mult, este puțin ? Dacă vom
da limitele de maxim și minim, vom avea un termen de comparație. Distanța maximă
era parcursă de emigranții din județele sărace ale Moldovei – Botoșani și Vaslui.
^Plecările din aceste județe se făceau traversând, în medie, 2,12 granițe de județ.
Distanța minimă era parcursă, în același an, de migranții care plecau din localități
ale județelor Cluj și M ureș (indice 0,60).
Nu dispunem de măsurători ale distanțelor medii de deplasare decât pe trei a n i:
1972, 1991 și 1994. Nu pot fi formulate, deci, aprecieri în legătură cu tendințele
fenomenului de migrație din acest punct de vedere. Cei trei ani aparțin însă unor etape
diferite ale migrației. Anul 1972 era an de început al etapei 1971-1978/1982 (Sandu,
1984). Anul 1991 aparține încă valului de recuperare prin migrație a stabilității forțate,
impusă de situația anilor ’80. Iar anul 1994 este semnificativ pentru perioada care începe
cu 1992. Pornind de la acești ani pot fi avansate ipoteze asupra etapelor de care aparțin.
Anul în care migranții parcurg cea mai mare distanță este 1991(indice .1, 29).
Minimumul se înregistrează în 1972 (indice 1,09). Maximumul din 199T este de pus
a r \ ^ – — —in relație cu faptul că, în acest an, fluxul rural-urban era încă foarte intens, repre­
zentând 50% din migrația totală, iar migrația rural-rural numai 19%. Or, datele
parțiale de care dispunem indică faptul că deplasările sat-oraș și oraș-oraș se fac pe
distanțe mai mari decât cele dintre sate (tabelul 1.2). înTjor^cințăTcTpondere foarte
mare a migrației rural-urban duce la o creștere a distanței medii de deplasare.
Indicele distanței medii de migrație este în 1994 mai mic decât în 1991, dar mai mare
decât în 1972. Faptul ar putea fi pus în relație cu tendința de reducere a migrației
rural-urban în ponderea migrației totale. Efectul acestei scăderi asupra distanței de
migrație pare să fi fost compensat de creșterea ponderii migrației urban-urban (fluxul
căruia îi este asociată cea mai mare distanță medie).

48 EMERGENTA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
Diversitatea comportamentelor de migrație. în plan regional se înregistrează o
stabilitate pronunțată a comportamentelor de migrație (tabelul 1.1):
• Moldova se menține ca zonă specifică de emigrare pe mari distanțe;
• Banatul și Bucureștiul sunt, persistent, zone-releu de intensă circulație migratorie –
plecări și sosiri – la mari distanțe. în plus, pentru București se înregistrează o
tendință de creștere a puterii de atracție, respectiv a distanței pe care o parcurg
migranții pentru atingerea acestei destinații.
Tabelul 1.1. Indicele distanței d e m igrație în fu n cție de locul d e plecare
sau de sosire și de anul de m igrație
R egiuni istorice de
plecare/sosirePlecări din Sosiri în
1972 1991 1994 1972 1991 1994
Crișana-Maramureș 0,76 0,98 0,95 0,75 1,14 0,96
Muntenia 0,94 0,93 0,78 1,02 0,83 0,76
Oltenia 1,02 1,04 0,80 0,93 0,89 0,81
Transilvania 1,03 1,01 0,94 0,97 1,13 1,00
Dobrogea 1,09 1,11 1,34 1,46 1,74 1,58
Banat 1,19 1,15 1,50 1,53 2,39 2,15
M oldova 1,38 1,95 1,54 0,87 0,93 1,15
București 2,90 3,09 2,90 2,33 2,57 2,59
Total 1,09 1,29 1,16 1,09 1,29 1,16
Distanța asociată cu un flux se măsoară prin numărul de granițe de județ care trebuie trecute
pentru a ajunge de la origine la destinație. Pentru migrația intrajudețeană se consideră
distanța egală cu 0. Distanța până la un județ vecin este egală cu 1. Distanța maximă este
egală cu 8 (pentru cazul în care, în linie dreaptă, de la origine la destinație trebuie traversate
opt granițe de județ). Distanța m edie pentru fluxurile cu o origine sau o destinație specificată
se calculează ca medie a tuturor distanțelor de flux, ponderate cu populația specifică fluxului.
S u rse : Anuarul D em ografic a l R epublicii Socialiste România, 1974, D CS ; România. D ate
D em ografice. D em ographic D ata, C N S, 1994, și date CNS
Eterogenitatea regiunilor istorice sub aspectul comportamentelor de migrație este
relevată și din perspectiva distanțelor de migrație (tabelul 1.2).
în Transilvania, emigrarea pe mare distanță este specifică ariei Alba-Hunedoara, iar
cea pe distanță redusă ariei Cluj-Mureș. în Moldova, zonei de emigrare pe mare distanță
formată din Botoșani și Vaslui i se opune zona Bacău, Neamț, Suceava, Vrancea
caracterizată prin emigrare pe distanțe mai reduse. în ansamblu, datele asupra distanței
de migrație relevă faptul că ariile cultural-istorice au și un profil de migrație distinct.
Bucureștiul și Banatul sunt centrele regionale cu cea mai mare atracție rezi­
dențială, măsurată din perspectiva distanței de la care atrag migranți. Pe locul trei,
din acest punct de vedere, a funcționat Dobrogea.

MATRICEA D E CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEM PORARĂ… 49
Tabelul 1 .2 . Indicele distanței de emigrare în fu n cție de locul de pleca re
și tipul de m igrație p e a rii culturale, 1994
T ipul de flux de m igrație
Arie culturală
(grupări de ju d ețe
sim ilare
sociocultural)rural-urban rural-rural urban-rural urban-urbantotal
plecări
BT VS 2,50 1,90 0,87 2,67 2,12
BC NT SV VR 1,36 1,04 0,69 2,01 1,25
GL IS 1,65 1,23 0,99 2,64 1,55
CL IL TL GR 0,87 0,66 0,83 1,66 0,91
BZ BR 0,66 0,57 0,73 1,77 0,83
AG DB PH 0,45 0,39 0,66 1,40 0,64
CT TL 0,63 1,08 1,71 1,76 1,34
GJ VL 0,57 0,50 0,86 1,58 0,73
MH DJ OT 0,75 0,55 0,64 1,95 0,84
SB BV 0,31 0,70 1,54 1,51 1,12
AB HD 0,37 0,85 2,12 1,21 1,27
CJ MS 0,36 0,42 0,65 1,34 0,60
CV HR 0,53 0,46 0,94 1,51 0,81
BN SJ 0,83 0,92 0,61 1,72 0,91
Banat 0,40 1,45 2,04 2,11 1,50
Crișana-
Maramureș0,51 0,94 1,04 1,66 0,95
București 2,55 2,01 2,81 3,09 2,90
Total 0,94 0,88 1,22 '1,89 1,16
Distanța se măsoară prin numărul de granițe de județ care trebuie trecute pentru a ajunge de
la origine la destinație. Pentru migrația intrajudețeană, se consideră că distanța este egală cu
0. Distanța până la un județ vecin este egală cu 1. Distanța maximă este egală cu 8 (pentru
cazul în care, în linie dreaptă, de la origine la destinație, trebuie traversate opt granițe de
județ). A riile cultural-istorice sunt cele delimitate în D . Sandu, 1996a
S u rsă : date CNS
O altă măsură a distanței de migrație este dată de înregistrarea tipului de graniță
depășit prin migrație. Din acest punct de vedere, se poate distinge între migranți în
același județ (migrație intrajudețeană), în afara județului, dar rămânând în cadrul
aceleiași regiuni istorice (migrație intraregională), și migranți între regiuni istorice
diferite (migrație interregională). După 1992, ponderea migrației intrajudețene crește
considerabil, ajungând la 58% în 1994 (tabelul 1.3). M igrația interregională scade,
între 1991 și 1994, de la 36% la 30%.

50 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
Tabelul 1 .3 . Structura flu xu rilor de emigrare în fu n cție de destinația intrajudețeană, ,
intraregională sau interregională în 1972 și 1991-1994 (%)
Em igrare 1972 1990 1991 1992 1993 1994~j
în același județ 51 47 50 56 56 58 1
în alt județ din aceeași regiune
istorică19 53 14 44 44 12
în altă regiune istorică 31 36 30
Total 100 100 100 100 100 100
Cu datele despre ultima migrație, înregistrate la recensământul din 1992, ponderile cores-
punzătoare sunt 53% migrație intrajudețeană, 15% migrație intraregională și 32% migrație
interregională. Ponderea migrației intrajudețene din totalul migrației pe durata vieții la
recensăm intele din 1966, 1977 și 1992 au fost de 45,8% , 45,7% , respectiv 48,9% . (Calculele
pentru migrația interregională și intraregională îmi aparțin.)
S u rse: A m a ru l D em ografic al R epublicii Socialiste România, 1974, D CS ; România. D ate
D em ografice. D em ographic D ata, C N S, 1994; M odificări intervenite în fluxurile migrației
interne a populației României în perioada 1990-1994, Oficiul de Studii și Proiectări D em o­
grafice, C N S, 1995; Recensământul Populației și Locuințelor din 7 ianuarie 1992, vol. I,
Populație – structura dem ografică, C N S, 1994.
Pe regiuni istorice, cea mai intensă emigrare interregională era, în 1991, din
Moldova (45% din totalul plecărilor care aveau ca origine localități din această
regiune). Pentru aceeași regiune, ponderea corespunzătoare era, în 1994, de 34%. E
vorba de o scădere relativă considerabilă. Contrastant este cazul Banatului, unde se
înregistrează o creștere a ponderii plecărilor în alte regiuni istorice: de la 32 %, în
1991, la 41%, în 1994 (tabelul 1.4).
Sporirea ponderii em igrărilor din Banat considerată în corelație cu o altă tendință
deja menționată, de accentuare a emigrării urban-rural, constituie semne relevante
pentru o posibilă revitalizare a migrației de reîntoarcere – de la oraș la sat și din
vestul în estul țării.
Profilurile de migrație ale județelor sunt extrem de diverse. Dendrograma din
figura 1.6 relevă din plin această diversitate, reductibilă la 10 m ari tipuri, desemnate
în grafic prin trăsătura lor dominantă.
O prim ă familie de tipuri, formată din patru m ari clase de județe, este caracte­
rizată prin atracție rezidențială foarte puternică (Arad, Timiș, Brașov și Sibiu) sau
prin stabilitate de nivel ridicat. La rândul ei, stabilitatea se înregistrează la nivel fie
de orașe (grupările Brăila-Galați-Iași, Cluj-M ureș, Dolj), fie de sate (Covasna-
-Harghita-Dâmbovița, Alba-M aram ureș), fie de județ în ansamblu (Bihor-Satu
Mare-Prahova).

MATRICEA DE CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEMPORARĂ. 51
O a doua familie de tipuri o formează județele implicate în migrație la mare
distanță. Botoșani și Vaslui sunt județe de emigrare puternică din rural, cu migranți
care pleacă în alte județe. Tipul opus este cel al județelor de imigrare în rural de la
mare distanță. în această categorie se încadrează în special județele sudice Ialomița
și Constanța, iar din Oltenia, Mehedinți și Olt.
O a treia familie se constituie din tipurile de județe cu specificitate urbană
ridicată a com portam entelor de migrație : Caraș-Severin și Hunedoara se remarcă
prin rate ridicate de em igrare și im igrare la nivelul orașelor, prin circulație
migratorie intensă; județelor subcarpatice G orj, Vâlcea și Argeș le este specifică
o imigrare urbană puternică ; profilul opus, cu em igrare de nivel ridicat din urban
spre alte județe, este specific pentru Bistrita-Năsăud, Sălaj, Teleorman, Călărași și
Vrancea.
O a patra m are grupare este form ată din județe cu profil de m igrație comun,
nespecific. Acestea sunt în principal județele din M oldova: Bacău, Neam ț și
Suceava.
Schimbarea structurilor cauzale. Fluxurile de migrație interjudețeană variază ca
intensitate în funcție de o multitudine de factori. Aceștia ar putea fi reduși la factori
asociați cu urbanizarea zonelor de plecare și a zonelor de sosire, distanța dintre
origine și destinație, tradițiile de migrație și profilul economic și cultural al zonelor
de plecare și de sosire.
La nivelul anului 1994, distanța și atracția rezidențială a orașului București erau
cei mai importanți predictori ai intensității fluxurilor de migrație interjudețeană
(41×40 = 1.640 de fluxuri considerate ca unități de analiză). Fluxurile orientate
spre București erau mai puternice decât cele orientate spre alte destinații. Efectul
distanței dintre origine și destinație este de descurajare a emigrării, de reducere a
intensității fluxului. După București, ca putere de atracție, urmează județele Timiș și
Constanța (vezi modelele de regresie din tabelul 1.5). Urbanizarea influențează
semnificativ numai ca forță de atracție, la destinație : cu cât județul de destinație este
mai puternic urbanizat, cu atât intensitatea fluxului este mai puternică, independent
de efectele distanței sau localizării specifice a originii și destinației. Forțele de
respingere asociate cu un nivel redus de urbanizare la origine nu exercită o influență
considerabilă asupra emigrării. în seria factorilor de respingere, regiunea istorică
este mai importantă decât urbanizarea redusă. Argumentul care susține această
ipoteză este faptul că localizarea județului de emigrare în Moldova este un predictor
semnificativ pentru intensitatea emigrării, iar urbanizarea la locul de plecare nu este
semnificativă.

52 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
Tabelul 1.4. Ponderea em igrărilor în afara regiunii istorice din totalul em igrărilor cu
origine în regiunea de referință (%)
R egiunea istorică de origine 1972 1991 1994
M oldova 29 45 34
Muntenia 36 41 31
Dobrogea 33 31 39
Oltenia 32 33 23
Transilvania 27 28 27
Banat 37 32 41
Crișana-Maramureș 22 27 27
Surse \ Anuarul D em ografic al R epublicii Socialiste Rom ânia, 1974, D CS ; România. D ate
D em ografice. D em ographic D ata, C N S, 1994
T abelul 1 .5 . Predictori ai intensității fluxu rilor de emigrare interjudețeană
PredictorA nul 1972 A nul 1991 A nul 1994
beta b beta b beta b
distanța dintre origine
(0 ) și destinație (D)-0 ,4 0 -1 ,0 8 -0 ,2 8 -0 ,6 8 -0 ,3 5 -0 ,5 7
M oldova ca 0 (0,01) 0,15 0,06 0,65 0,07 0,47
București ca D 0,32 9,07 0,38 10,11 0,37 6,57
Constanța ca D 0,07 1,95 0,11 2,85 0,11 1,99
Timiș ca D 0,11 3,11 0,18 4,81 0,14 2,50
Hunedoara ca D 0,08 2,25 (0,02) (0,47) (0,03) (0,51)
Urbanizare la 0 -0 ,0 6 -0 ,0 2 -0 ,0 6 -0 ,0 2 (-,0 4 ) (-0 ,0 1 )
Urbanizare la D (0,04) (0,01) 0,12 0,03 0,07 0,02
R2 0,29 0,33 0,32 2,53
() C oeficienți nesem nificativ diferiți de 0 , pentru p < 0 ,0 5 .
S u rse : Anuarul D em ografic al R epublicii Socialiste România, 1974, DCS ; România. D ate
D em ografice. D em ographic D ata, C N S, 1994
Folosind exact același model de regresie multiplă pentru anii 1972, 1991 și 1994,
pot fi formulate ipoteze asupra schimbărilor în structura cauzală a migrației inter-
județene (vezi tabelul 1.5):
• migrația interjudețeană este din ce în ce mai puțin condiționată de distanță
(valoarea coeficienților de regresie parțială, nestandardizați – b – se reduce de la
modelul 1972, la cel pentru 1991 și 1994);
• Bucureștiul rămâne centru de atracție de maximă importanță. Totuși, forța sa de
atracție se reduce foarte mult în 1994 față de 1972 și 1991;

• Hunedoara, centru industrial de atracție puternică în anii ’70, pare să fie în declin
în calitate de centru de imigrare în anii ’90;
• se pare că pattem -ul cauzal a evoluat de la migrație de respingere, la începutul
anilor ’70, spre migrație de atracție și respingere, la începutul anilor ’90, ajungând,
spre mijlocul anilor ’90, la migrație de atracție. Ipoteza este susținută de modul
în care urbanizarea la origine și la destinație influențează intensitatea fluxurilor
interjudețene;
• Moldova, rezervor tradițional de migranți1 , rămâne o zona de emigrare puternică
în anii ’90. Dar forța ei de respingere pare a fi în declin.
Cauzalitatea schimburilor migratorii dintre sat și oraș. Analiza cauzală anterioară
a avut ca obiect fluxurile de migrație interjudețene. Acestea sunt însă măsuri
agregate, formate din deplasări sat-oraș, sat-sat, oraș-sat și oraș-oraș. Este de
presupus că structurile cauzale diferă considerabil și în funcție de tipul de migrație
de referință. Este evident că oamenii pleacă de la sat la oraș din motive diferite celor
asociate cu plecarea de la oraș la sat. Deși constatarea este de domeniul evidenței,
structurile cauzale care stau în spatele celor două tipuri de migrație nu au fost
specificate încă în literatura noastră de specialitate. In continuare îmi propun tocmai
o astfel de deschidere analitică.
într-o primă secvență, fluxurile de migrație rural-uban interjudețene din 1994 vor
fi considerate ca obiect de analiză. Pornind de la ipoteza clasică push-pull, am
considerat că intensitatea unui flux de emigrare din satele județului (i) spre orașele
județului (j) EMIG_RU poate fi explicată prin factori de atracție și respingere de la
ORIGINEA (i), factori de atracție și respingere la DESTINAȚIA (j) și DISTANȚA
dintre județele (i) și (j). în seria factorilor care caracterizează ORIGINEA am inclus
rata populației salariate la 1.000 de locuitori SAL_0, rata mortalității infantile
INF O și localizarea județului de origine în MOLD O (notare cu 1 pentru cazul
respectiv și cu 0 pentru județele din alte provincii). Atracția rezidențială a DESTINAȚIEI
am măsurat-o prin nivelul mediu al câștigului salarial net lunar din 1993 în județ
CÂȘTIG D, ponderea populației absolvente de învățământ superior din totalul populației
cu vârsta de peste 12 ani, în 1992, FACULT_D și localizarea județului în una dintre
zonele de atracție tradițională a migranților – județele Timiș, Brașov, Constanța,
Hunedoara sau orașul capitală București OM AR_D2. Distanța dintre origine șiMATRICEA DE CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEM PORARĂ… 53
1. Trebici, Hristache, 1986: 119-136.
2. In analiza pe care am întreprins-o asupra fluxurilor de migrație pe durata vieții, înregistrate la
recensământul din 1977 (Sandu, 1984 : 98-112), am identificat trei mari sisteme de migrație cu
destinație în urban: sistemul vestic, având ca principal centru de convergență Timișul și ca
nuclee componente Hunedoara, Cluj și D o lj; sistemul central, cu Brașovul considerat centru
de convergență și Sibiul ca principal nod în rețea; sistemul sudic, cu București drept centru
de convergență și Galați și Constanța ca principale noduri în rețeaua de migrație. Iași și
Maramureș apăreau ca două centre de convergență pentru rețele de importanță secundară. In
analiza pe care o întreprindem asupra datelor din 1994, am considerat ca zone tradiționale de
imigrare județele care defineau în 1997 principalele centre de convergență migratorie.

54 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
destinație a fost măsurată, ca și în analiza migrației interjudețene, prin numărul de
granițe de județ care trebuie traversate pentru o deplasare în linie dreaptă.
ORIGINE este o variabilă latentă care măsoară intensitatea factorilor de respingere
și atracție de la origine. Un nivel ridicat al mortalității infantile în județul de origine
a fost interpretat ca factor de respingere. în schimb, nivelul redus al mortalității
infantile a fost interpretat ca factor de atracție rezidențială, având în vedere semni­
ficația pe care mortalitatea infantilă o are pentru calitatea vieții. Localizarea județului
de origine în Moldova a fost considerată ca factor favorizant pentru emigrare,
independent de nivelurile mortalității infantile sau ale ocupării populației în sectoarele
salariale. Presupunerea a fost adoptată având în vedere lunga tradiție a emigrării din
județele acestei regiuni istorice.
Similar, variabila latentă DESTINAȚIE, semnificativă pentru factorii de atracție
și respingere de la destinație, a fost măsurată prin indicatorii CÂȘTIG_D, FA CU LTD
și OMARD.
Operând cu un program care permite analize multivariate cu variabile latente
(LISREL), am determ inat:
a) intensitatea legăturii dintre indicatorii de măsurare și variabilele latente pe care le
sem nifică;
b) influența variabilelor latente menționate și a distanței asupra emigrării rural-urban.
Forța de respingere a unui județ de origine este cu atât mai mare cu cât mortalitatea
infantilă din acel județ este mai ridicată, numărul de persoane salariate este mai
redus, în condițiile în care localizarea sa este în Moldova. Indicatorul care semnifică
cel mai bine forțele de respingere de la origine este localizarea în Moldova. în ordine
descrescândă, urmează mortalitatea infantilă și rata populației salariate1 . Această
condiție de respingere rezidențială maximă este satisfăcută în cel mai înalt grad de
județele Botoșani (rata mortalității infantile pentru 1994 era egală cu 31,4%e – media
națională fiind de 2 3 ,3 % o – și erau 199 de salariați la 1.000 de locuitori în 1993,
cifra corespunzătoare la nivel național fiind 293 %c) și Vaslui (rata mortalității infantile
pentru 1994 era egală cu 29,6%o și erau 202 salariați la 1.000 de locuitori în 1993).
Atracția rezidențială este maximă pentru județele care, tradițional, au funcționat
ca poli de atracție – Constanța, Timiș, Brașov, Hunedoara și București (considerat ca
județ împreună cu Sectorul Agricol Ilfov) – și pentru cele care oferă câștiguri salariale
ridicate și un număr mare de locuri de muncă pentru absolvenții de facultate2.
1. Coeficienții beta pentru relațiile dintre variabila latentă ORIGINE și indicatorii care o măsoară
sunt: 0,81 pentru MOLD O ; 0,48 corespunzător indicelui IN F _0 ; -0 ,4 3 în cazul relației cu
SAL O. în logica analizei path cu variabile latente, indicatorii sunt considerați efecte ale
variabilei latente pe care o măsoară.
2. Coeficienții beta pentru relațiile dintre variabila latentă DESTINAȚIE și indicatorii care o
măsoară sunt: 0,87, 0,76 și 0,51, corespunzător relațiilor cu OMAR D, FACULT D și
respectiv CÂȘTIG D.

Fluxurile de emigrare rural-urban sunt determinate în principal (vezi caseta 1.1)
de forța de atracție a județului de destinație (coeficient beta egal cu 0,55). Altfel
spus, intensitatea lor maximă este întâlnită în cazul în care destinațiile sunt județe cu
tradiție de imigrare, câștigurile salariale și oferta de locuri de muncă pentru absolven­
ții de facultate au niveluri ridicate.
Atracția județului de destinație este mai importantă decât distanța dintre origine
și destinație (coeficient beta egal cu -0,36). Forțele de respingere de la originea
fluxului au cea mai redusă influență asupra deplasărilor de populație de la sat la oraș,
între județe (coeficient beta egal cu 0,29). Așadar, migrația rural-urban interjudețeană
este mai mult migrație de atracție decât de respingere.
Caseta 1.1. Relația dintre emigrarea rural-urban și forțele
de respingere și de atracție de la origine și de la destinație
EM IG _RU = 0,55 * D ESTIN AȚIE + 0,29 x O R IG IN E – 0,36 x DISTANȚĂ
EMIG_RU – rata de emigrare din satele județului (i) spre orașele județului (j) în 1994.
Dată fiind oblicitatea pozitivă severă a distribuției, variabila a fost logaritmată înainte
de a fi introdusă în model.
D ESTINAȚIE – intensitatea factorilor de atracție migratorie de la destinația (j);
variabila latenta măsurată prin CÂȘTIG _D, O M A R _0 și FACULT_D.
O RIG INE – intensitatea factorilor de respingere de la origine măsurată prin S A L_0,
M O LDJD și IN F _0.
DISTANȚĂ – distanța dintre origine și destinația fluxului măsurată prin numărul de
granițe de județ care trebuie traversate în ipoteza unei deplasări liniare, pe cel mai
scurt drum.
Cele trei variabile explică 51% din variația fluxurilor de migrație interjudețene.
Modelul este adecvat datelor: pentru 13 grade de libertate, c2 = 16,18, p = 0,24.
Pentru a obține concordanța dintre model și date a trebuit să admitem corelarea
dintre termenii-eroare pentru DISTANȚĂ și IN F _ 0 (r = 01,17), DISTANȚĂ și S A L_0
(r = -0 ,0 9 ) și S A L _0 cu IN F _ 0 (r = -0 ,2 8 ). Opțiunile sunt consistente cu ipoteza de
conținut care susține că distanța de migrație este cu atât mai mare cu cât sărăcia
la origine este mai mare.
Particularitățile migrației rural-urban pot fi evidențiate în mai mare măsură dacă
vom aplica același model cauzal migrației rural-rural EMIG_RR:
EM IG _RR = 0,24 x D ESTIN AȚIE + 0,23 x O R IG IN E – 0,43 x DISTANȚĂ
Modelul explică 29% din variația migrației intersătești desfășurate între județe,
între matricea de corelații observată și cea inferată în baza modelului path, diferențele
sunt semnificative pentru p = 0,01. De remarcat că, pentru acest tip de migrație,
distanța este cel mai important predictor.
Pentru migrația oraș-sat EM IG _UR modelul explicativ cel mai bun este construit cu
variabile observabile:
E M IG JJR = -0 ,4 5 x DISTANȚA + 0,26 x M OLD_D – 0,06 x M O L D _0 + 0,18 x
CÂMP_D + 0,10 x OM AR_D
unde M OLD_D – județ de destinație din Moldova, CÂMP D – măsură a localizării
județului de destinație la câmpie, realizată ca scor factorial cu variabilele suprafațăMATRICEA DE CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEM PORARĂ… 55

56 EMERGENTA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
arabilă pe locuitor și altitudinea orașului cu cea m ai m are populație din județ
(scalare inversă). M odelul explică 2 6 % din variația interjudețeană a migrației urban-
-rural. R ata em igrării oraș-sat a fost transform ată prin logaritm are înaintea includerii
în m odel.
Modelul explicativ pentru migrația de sens invers, de la oraș la sat, este complet
diferit (vezi caseta 1.1). Cel mai important factor este distanța: cu cât aceasta este
mai redusă, cu atât fluxul respectiv este mai intens. Există trei tipuri de destinații
prioritare în acest caz : județele din Moldova, județe din familia celor cu tradiție de
atracție migratorie și județele de câmpie. Migrația oraș-sat include, foarte probabil,
un număr considerabil de migranți care revin la locul de naștere. Constatarea realizată
prin modelul de regresie permite formularea unei ipoteze de specificare a categoriilor
de migranți de revenire. Cel mai important segment pare să fie cel al moldovenilor,
care revin în satele provinciei lor din orașele situate în alte provincii. Un al doilea
segment de migranți de reîntoarcere este format din cei care revin din orașe în sate
de câmpie, indiferent unde sunt situate acestea. în fine, cea de-a treia categorie de
migranți ai acestei familii tipologice revin în comune din apropierea orașelor cu
tradiție de atracție migratorie. Este vorba deci de revenire în satele din Moldova, în satele
de câmpie și în cele din jurul marilor orașe care sunt centre de convergență migratorie.
Sinteza capitolului referitor la migrația internă :
1. Ponderea fluxului de migrație de la sat la oraș se reduce considerabil, ajungând,
după 1997, la valori circumscrise intervalului 20-25%. Creșteri consistente se
înregistrează pentru migrația urban-rural și rural-rural.
2. Distanța. : prin scăderea ponderii migrației rural-urban, desfășurată pe distanțe
mai mari decât migrația rural-rural, și prin creșterea ponderii acesteia din urmă
se produce o reducere a distanței medii de migrație. Numărul de granițe de județ
traversate, în medie, de un migrant între origine și destinație se reduce de la 1,95,
în 1991, la 1,15, în 1994.
3. Diversitate : profilurile de migrație ale județelor înregistrează o mare diversitate
(figura 1.6). în genere, județele cu profil asemănător sunt învecinate. în aceeași
clasă de similitudine apar însă și județe neînvecinate, chiar din regiuni istorice
diferite. Patternul județean de migrație pare să fie comandat în special de istoria
urbanizării locale și de gravitatea actuală a problemelor sociale.
4. Revenire : modul în care se desfășoară migrația între medii rezidențiale și între
regiuni istorice sugerează o posibilă creștere a ponderii migrației de revenire în
migrația totală.
5. Migrația de revenire este, probabil, de maximă intensitate în cadrul fluxului
urban-rural. Destinațiile preferențiale ale migrației de revenire de la oraș la sat
par a fi comunele din Moldova, comunele din apropierea orașelor-centre de
imigrare prin tradiție (Timișoara, Brașov, Constanța, Hunedoara și București) și
comunele din zonele de câmpie.

MATRICEA DE CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEMPORARĂ…
Dendrograma profilurilor de migrație ale județelor.1994
D ista n ța i n tr e p r o f i l u r i l e de m ig ra ție a le ju d e țe lo r
0 5 10 15 20 25
Județ
BISTRIȚA
SĂLAJ
TELEORMAN
CĂLĂRAȘI
VRANCEA
BUZĂU
NEAMȚ
BACĂU
SUCEAVA
TULCEAemigrare din urban
in alt județ
profil comun,
nespecific
-circulație CARAȘ-SEV. — i — <
HUNEDOARA — ’ urbană intensă -1Mod de citire a dendrogramei:
cu cât „ramurile'' corespunzătoare
pentru un grup de județe sunt unite
aproape de zero printr-o linie verticală,
cu atât este mai mare asemănarea
profilurilor de migrație
ARGEȘ
VÂLCEA
GORJT
imigrare urbană
BOTOȘANI
VASLUI
CONSTANȚA
IALOMIȚA
MEHEDINȚI
OLTemigrare rurală la mare distanță
imigrare rurală de la mare distanță
PRAHOVA
SATU MARE
BIHOR
COVASNA
HARGHITA
DÂMBOVIȚA
ALBA
MARAMUREȘ
GIURGIU3stabilitate intrajudețeană
3-.
¥s t a b i l i t a t e ru r a lă
DOLJ
MUREȘ
BRĂILA
GALAȚI
CLUJ
IAȘITI
3-stabilitate urbană
ARAD
BRAȘOV
SIBIU
TIMIȘ3centre de imigrare
Indicatori folosiți pentru a defini profilul de migrație al județului:
1.rata emigrării din rural; 2. rata imigrării în rural
3.rata emigrării din urban; 4. rata imigrării în urban
5.rata emigrării în alt județ; 6.rata imigrării din alt județ
Distanțele între profiluri au fost măsurate prin extragerea rădăcinii
pătrate din suma distanțelor absolute ridicate la puterea a 4-a.
Metoda folosită pentru grupare – Ward.
Datorită unicității de profil, Bucureștiul nu a fost inclus în analiză.
Figura 1.6. D endrogram a profilurilor de m igrație internă ale județelor, 1990-1994
(Rezultate ale analizei cluster asupra profilurilor de migrație ale județelor)

7. Volumul migrației totale este mai mare în anii ’90 decât în anii ’80. însă pro­
pensiunea spre migrație nu pare considerabil sporită dacă se include în calcul și
informația dată de explozia migrației de recuperare din anul 1990.
8. O portunități: în ansamblu, setul de date analizate indică o tendință de reducere
a decalajelor de atracție rezidențială dintre sat și oraș, pe de o parte, dintre
regiuni istorice sau arii culturale, pe de altă parte. Schimbarea poate fi interpretată
nu atât în sensul unor reduceri de decalaje de dezvoltare, cât al unor redistribuiri
de oportunități ocupaționale. Odată realizată această redistribuire, probabil că se
va reactualiza influența diferențelor de dezvoltare, în ansamblul lor, asupra
migrației.
9. Atracție-respingere: o altă schimbare majoră este legată de trecerea de la o
migrație de respingere la o migrație de atracție. Schimbarea ar putea fi con-
juncturală, și nu de durată.
10. Origine, distanță și destinație : migrația rural-urban este determinată mai mult de
factorii sociali, economici și culturali de la origine și de la destinație decât de
distanța dintre origine și destinație. Complexul cauzal al atracției de la destinație
este mai important decât cel de respingere de la origine. în cazul migrației
rural-rural și urban-rural, distanța continuă să fie cel mai important predictor al
intensității fluxului. Originea și distanța, prin complexele cauzale care le sunt
asociate, par să fie la fel de importante pentru migrația rural-rural.
11. Schimbările care se produc după 1989 în migrația internă sugerează modificări
importante la nivelul strategiilor de viață pe dimensiunile sat-oraș și apropiat-
-depărtat.
• Strategiile care valorizează satul în calitate de centru de structurare a proiectelor
de viață tind să câștige în importanță mai ales după 1997. Este o modificare
de pus în relație în special cu revitalizarea gospodăriei agricole personale
după desființarea cooperativelor agricole, dar și cu sporirea șomajului urban
și accentuarea sărăciei urbane.
• Oamenii își caută mediul rezidențial tot mai mult în funcție de oportunități,
indiferent unde se află acestea, indiferent de distanță. în special pentru
migrația sat-oraș, distanța devine un factor din ce în ce mai puțin important.
Procesele de selectare a destinației par să fie ghidate tot mai mult de utilitățile
relative de la destinație, comparativ cu cele de la origine.ju LMLkUf!NTÂ Ki o u l u i s is t e m d e m i g r a ț i e a l r o m â n i e i
Concluzii: noul sistem al migrației românești
După cum am notat deja în prim a parte a capitolului, diferitele fluxuri menționate nu
există independent. Ele se intercondiționează și formează, prin relațiile pe care le
stabilesc între ele, sistemul migrației din România sau având România ca principal
referent. Asupra acestor relații voi insista în continuare, în ideea că o privire asupra

lor contribuie suplimentar la specificarea contextului cauzal al deciziilor individuale
de migrație. Nu urm ăresc descrierea completă a acestui sistem, ci specificarea
liniilor sale esențiale, utile pentru înțelegerea lumilor sociale ale migrației românești.
Simpla constatare a unor raporturi de corelare sau opoziție sistematică între anumite
fluxuri din sistemul național de migrație al României poate conduce la evidențierea
unor condiționări care pot fi relevante pentru latura subiectivă a migrației, cu
deciziile, alegerile și stările de spirit pe care le implică.
Polaritățile/termenii de bază în funcție de care poate fi descrisă configurația
fluxurilor românești de migrație su n t:
• intern – extern;
• temporar – perm anent;
• pe distanțe scurte sau lungi;
• plecare – sosire/revenire.
O simplă inspectare a unei comparații între diferitele fluxuri ale sistemului
național de migrație românesc (tabelul 1.6) indică faptul că plecările temporare la
lucru în străinătate sunt puternic intercorelate cu emigrarea externă definitivă. în
locul celor cinci etape ale emigrării, la care ne-am referit deja în subcapitolul
anterior, pentru plecările temporare la lucru în străinătate pot fi distinse numai patru
etape (1990-1995, 1996-2001, 2002-2006, 2007-prezent).
Cele două fluxuri de migrație externă, temporară și definitivă, sunt legate, pe
termen lung, printr-o relație de inversă proporționalitate. Pe m ăsură ce scade
intensitatea plecărilor definitive, sporește cea a plecărilor temporare (multe dintre
ele de tip circulator). în perioada 1990-1992, em igrările definitive au avut, anual,
un volum de cel puțin 30.000 de persoane. Ulterior, volumul acestora se reduce
continuu pentru ca, după 2007, volumul lor anual să fie sub 10.000. în același
interval de timp, emigrarea temporară pentru lucru explodează, ajungând la sfârșitul
anului 2008 la un volum apropiat de 2,8 milioane (volum diminuat, probabil, de
criză undeva în jurul valorii de 2,5 milioane). Desigur, relația dintre cele două tipuri
de fluxuri nu este mecanică. Plecările definitive din prima jumătate a anilor ’90 au
fost de tip compensatoriu, ca reacție la restricțiile din perioada comunistă sau la
nemulțumirile începutului ezitant de tranziție postcomunistă. Suportul lor a fost dat
mai ales de rețelele de rudenie sau structurate etnic și religios. Pe culoarele deschise
de migrația permanentă, în perioada 1990-1995 s-au structurat explorările migratorii
de tip temporar din deceniul respectiv. Exodul sașilor din Ardeal a creat un culoar de
circulație migratorie de durată spre Germania (Michalon, 2009; Potot, 2003 : 101),
dar și spre Austria, Spania și Franța.
Ponderea sistematic mai mare a emigrării temporare în Italia, comparativ cu
Spania, este de pus nu numai pe seama accesibilității sporite a Italiei, ci și pe faptul
că emigrarea definitivă a fost permanent mai puternică spre prima, comparativ cu
cea de-a doua (figura 1.2). (Este o întrebare de cercetare de ce două destinații spreMATRICEA DE CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEM PORARĂ… 59

60 EMERGENTA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
care fluxurile de emigrare tem porară sunt puternic structurate diferă atât de mult
sub aspectul em igrării definitive. Pentru Italia este constituit un culoar de plecări
definitive încă de la mijlocul anilor ’90, dar spre Spania nu exista un astfel de
culoar.) Sprijinul dat em igranților temporari de relațiile sociale asociate cu plecările
permanente a fost mai puternic în cazul Italiei, comparativ cu cel al Spaniei.
Oportunitățile interm ediare” (Stouffer, 1940) dintre România și Spania sunt mai
bogate decât cele dintre România și Italia. Drumul spre Italia a fost practicat, inițial,
ca o extindere a celui pe rutele prin Iugoslavia, Ungaria și Austria. Ruta spaniolă a
fost mai greu de atins, pentru că, în multe cazuri, în faza inițială, deplasarea spre
țara respectivă s-a făcut după un stagiu francez sau german al migrantului. Or,
Franța și Germania au reprezentat atracții mult mai puternice decât Serbia, Ungaria
sau Austria.
Plecările temporare, în creștere în perioada 1996-2001, nu sunt explicate, desigur,
în principal prin reducerea em igrării permanente în aceeași perioadă. în perioada
1997-1998, România a cunoscut o puternică recesiune economică, manifestată prin
scăderea PIB, cu efecte directe asupra creșterii ratei de sărăcie (Banca Mondială,
2007 : 30). Ca urm are a acestei recesiuni, e probabil că ratele de emigrare temporară
din România au început să aibă o creștere accelerată din 1998 (figura 3.1). Este
adevărat că experiențele de migrație definitivă și temporară din perioada anterioară,
din prim a parte a anilor ’90, asigurau un gen de bază de rețele sociale transnaționale
care au favorizat decolarea rapidă de după 1997. Accentuarea sărăciei interne a fost
totuși factorul direct de stimulare, prin sporirea gradului de frustrare socială. O
astfel de accentuare a frustrării este cu atât mai probabilă cu cât, în 1997, începuse
un nou ciclu electoral însoțit de creșterea spectaculoasă a speranțelor în efectele
sociale ale noii guvernări. Efectul stării economice se înregistrează, în plan subiectiv,
cu o anumită în târziere: perioada de maximă nemulțumire socială în România
postdecembristă se manifestă în intervalul 1999-2000 (caseta 1.2).
Caseta 1.2. Dinamica stării de satisfacție față de viață în România,
1996-2008
„Starea de satisfacție față de «felul de viață» are o dinamică specifică în România
postdecembristă. în primul rând, există constante de trend:
• indiferent de an, dominantă este ponderea celor cu nemulțumire moderată. Cu
o variație relativ redusă – între 39% , minimumul din septembrie 1997, și 52%,
maximumul din mai 2001 – România apare ca fiind o țară a nemulțumirii mode­
rate în raport cu «felul de trai». Deși variabilă, ponderea «nefericiților» nu scade
niciodată sub 11%, iar maximul pe care îl atinge este de 33-38% în 1998
toamna, respectiv, 2000 toamna.
• Satisfacția moderată a fost în permanență de minimum 14%, cu variație invers
proporțională față de starea de nefericire.
• «Fericiții», cei foarte mulțumiți de nivelul de trai, au fost, firesc pentru o societate
săracă, în limita procentelor rare, de 1-4%.

MATRICEA DE CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEMPORARĂ. 61
„Cât de m ulțum it(ă) sunteți, în general, de felul în care tră iți? ”
Surse: FSR_BOP, pentru 1996-2007, și FSR, sondaj electoral, pentru noiembrie 2009
Ciclurile electorale, asociate în bună măsură și cu cicluri economice, par să fi avut
un rol în structurarea stărilor de mulțumire-nemulțumire legate de modul de viață:
• perioada Convenției Democrate din România, 1997-2000, este una în care
ponderea nefericirii sociale se triplează, de la 11%, la începutul perioadei, la
33% , la sfârșitul acesteia. Tendința respectivă are asociată, în oglindă, adică
relativ simetric, o altă variație de reducere a ponderii celor care manifestă o
mulțumire moderată față de nivelul de viață, de la 43% la 14-18% .
• Perioada PSD 2001-2004 are un profil opus celei anterioare. Ponderea nefericirii
sociale se reduce de la 23-25% la 15-16% , cu creșterea corespunzătoare a
ponderii celor moderat mulțumiți, de la 23-24% la 37-38% .
• După 2004, grupările majore de satisfacție-insatisfacție în legătură cu nivelul de
trai rămân relativ stabile sau cu variații oscilante. Poate fi notată o ușoară
creștere a ponderii celor moderat nemulțumiți față de ultima etapă din perioada
PSD 2001-2004, de la 41-42% la 49% .”
(Sursă: Sandu, 2007b: 70-71, cu date adăugate ulterior pentru 2009)
„Starea de spirit legată de traiul sau viața proprie se reflectă în trei «oglinzi»
referitoare la prezent, trecut și viitor. O persoană care se consideră foarte mulțumită
de traiul pe care îl are în prezent apreciază că, la momentul actual, o duce mult mai
bine decât cu un an înainte și este foarte optimistă în privința situației personale de
peste un an de zile: evident, are o stare de spirit foarte bună. La cealaltă extremă –
cu pesimism, insatisfacție actuală și insatisfacție privitor la prezent față de trecut –
sunt situațiile marcate prin stare de spirit negativă. Această măsură a stării de
spirit, legată de nivelul de trai, construită prin agregarea valorilor referitoare la
optimism, satisfacția generală și satisfacția relativă la trecut, am denumit-o «satis­
facție de durată».

62 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE “ MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
Indicele satisfacției de durată sem nalează o clară evoluție a stării de spirit a
românilor de la un negativ accentuat, în 1999, la valori pozitive care ating un maxim
în 2007:
Pe trendul ascendent menționat se înregistrează:
• variații ușoare de tip zig-zag, precum cele din perioada 2001-2003;
• căderi abrupte ale stării de spirit, precum cea dintre toamna anului 1998 și
toamna anului 1999;
• evoluții pozitive rapide ale stării de spirit, precum cea dintre primăvara anului
2003 și primăvara 2004;
• evoluții pozitive lente, dar de durată, ca în intervalul dintre primăvara 2006 și
toamna 2007.
Declinul stării de spirit din perioada 1998-1999 se produce pe fondul unui declin
economic sever, chiar și în raport cu situația din 1996. Este, de asemenea, o
perioadă de maximă instabilitate politică, marcată prin schimbările de guvern din
1998 și 1999, dar și prin mișcări sociale de tipul mineriadei din ianuarie 1999.
Evoluția pozitivă a stării de spirit în perioada 2003-2004 se produce în condiții de
stabilitate politică și de creștere economică. Continuarea trendului pozitiv și după
2004 poate fi pusă în legătură și cu așteptările structurate în raport cu aderarea
țării la U E ”.
(Sursă: Sandu, 2007c: 35-36)
Recesiunea economică de la mijlocul anilor ’90, asociată declinului stării de spirit
a populației, are un dublu ecou în sistemul românesc de migrație. Pe de o parte, se
reflectă în trendul ascendent al em igrărilor temporare pentru lucru în străinătate, iar
pe de alta, se regăsește în restructurarea migrației interne. Anii 1997-1998 marchează
ruperea trendului de lungă durată de creștere a ponderii migrației rural-urban în
migrația totală. Cu perioada respectivă începe un nou trend specific societăților în

criz ă: de instituire a fluxului de sens invers, de la oraș la sat, ca mișcare dominantă
în câmpul migrației interne (figura 1.5).
Cu o întrerupere de un an (în 2006), acest trend se menține până la ultimul an
pentru care dispunem de înregistrări publicate (2008). în pofida faptului că, începând
din 2000, PIB-ul are un trend ascendent bine consolidat, structura migrației interne
se menține cu profilul de criză, dominat de migrația urban-rural. Este adevărat că
apar semne pozitive date de sporirea volumului mediu anual al migrației interne
totale (tabelul 1.6) specifice pentru accelerarea dezvoltării. Rămâne totuși întrebarea
referitoare la condiționările care duc la menținerea unui procent mare al migrației
oraș-sat în migrația totală. De unde derivă acest trend ? Ce anume îl consolidează ?
Greu de spus, analizând doar datele disponibile.
De o reducere a decalajului de nivel de viață între sat și oraș, ca stimulent al
migrației urban-rural, din păcate nu poate fi vorba. Disparitățile dintre cele două
medii rezidențiale, estimate prin ratele de mortalitate infantilă, se mențin relativ
constante în ultimii 19 ani (figura 1.7). în pofida declinului sistematic, mortalitatea
infantilă în România continuă să fie cea mai mare din Uniunea Europeană și să aibă
un nivel mult mai mare în mediul rural decât în cel urban.MATRICEA DE CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEM PORARĂ… 63
Ratele specifice pentru cele două medii rezidențiale au o descreștere aproape liniară pentru
intervalul celor 19 ani. Surprinzător însă, decalajul se menține aproape constant, între 6,2%o
în 1991 și 3,9%o în 2007. Faptul este sem nificativ pentru menținerea diferenței de calitate a
vieții între cele două m edii, în favoarea orașului. Am marcat în grafic anii sau perioadele
pentru care intervalul de diferență a sporit ușor. Variațiile sunt reduse, dar indicele este o
măsură foarte fină a calității vieții în genere, a celei sanitare în mod special. Desigur, pot fi
Și fluctuații accidentale. E probabil însă că sporul de decalaj, început în 1996 și continuat
până în 1999, este asociat cu menționata recesiune econom ică.
Pentru a avea un termen de comparație, menționez că Polonia (conform datelor oficiale ale
Oficiului Central de Statistică al Poloniei) avea, în 2008, o rată a mortalității infantile de 5,6%e.
Diferențe între urban și rural ? Inexistente. în fapt, este dificil să găsești detalieri ale indicelui în discuție
pentru țările din U E, din simplul motiv că aceste diferențe fie nu mai există, fie sunt foarte mici.
S u rsă : INS

T ab elu l 1.6. Profilul prin cipalelor fluxuri de migrație p e etape. România 1990-2008 £
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
EMIGRARE
PERMA­
NENTĂ
(plecări defi­
nitive din țarănivel maxim, între
30.000 și 100.000
anualnivel ridicat, de
aproximativ 20.000
pe annivel mediu de aproape 16.000 pe an nivel redus, de 11.000 anual nivel foarte
redus, de
9.000 anual
exodul germanilor predomină emi­
grarea spre
Germania, dar cu o
pondere din ce în
ce mai mare a ce­
lor care nu sunt
germanipredomină emigrarea spre America de
Nord, dar rămâne semnificativ și fluxul
spre Germaniala cele trei culoare majore din
perioada anterioară – Canada,
Statele Unite și Germania – se
adaugă cel spre Italiaculoarul ita­
lian în res­
trângere
sem­
nificativă
EMIGRARE
TEMPO­
RARA (ple­
cări tempo­
rare din țară)rată redusă, emigrare de explorare
individuală, de început de difuziune a
inovației sociale a lucrului în străinătaterată în creștere, maximă dispersare a
destinațiilor, selectivitate ridicatărată maximă, concentrare spre
două mari destinații (Italia și
Spania), declin al selectivitățiimigrație cu
particulari­
tăți post-
-aderare
EU
MIGRAȚIE
INTERNĂ
PERMA­
NENTĂ
SAT-ORAȘcreștere
bruscă, arti­
ficială, a
migrației
rural-urban,
între
40-70% din
migrația
totalădescreștere sistematică a fluxului
rural-urban, de la 32% la 25%creștere bruscă (la peste 27% din migrația totală) a ponderii fluxului urban-rural,
reacție la sărăcia urbană; migrația de revenire de la oraș la sat are pondere
dominantă (singurul an de excepție este 2006, cu pondere dominantă a migrației
urban-urban)
/1990 11991 1 1992 1993 11994 11995 | 1996 1 1997 1 1998 1999 2000 20012002 2003 2004 2005 1 2006 2007 2008MIGRAȚIE
INTERNĂ
TOTALĂ:
schimbări de
domiciliu447.000 de per­
soane anual; com­
pensarea situației
anterioarenivel redus, 265.000 de
persoane anualnivel redus, 279.000 de persoane
anualnivel în creștere, 326.000 de
persoane anualnivel sporit,
382.000 de
persoane
anual
MIGRAȚIE
INTERNĂ
TOTALĂ:
schimbări de
reședință513.000 de per­
soane anual; com­
pensarea situației
anterioarenivel în declin, 373.000
de persoane anualnivel în declin, 370.000 de
persoane anualnivel redus, 195.000 de
persoane anualnivel redus,
207.000 de
persoane
anual
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 | 1998 | 1999 | 2000 | 2001 2002 | 2003 | 2004 12005 | 2006 2007 12008
Schema a fost dezvoltată pornind de la o versiunea mai veche, inclusă în Sandu et a l . , 2004.
S u rse: INS, calcule propriiEMERGENTA NOULUI SISTEM D E MIGRAȚIE A L ROMÂNIEI ș MATRICEA D E CONDIȚIONARE A DECIZIILOR D E EMIGRARE TEM PORARĂ…

Atât migrația de revenire de la oraș la sat, cât și decalajul constant de nivel de
viață dintre cele două medii rezidențiale indică faptul că, în pofida dezvoltării
economice susținute a țării din anii 2000-2008, disparitățile de nivel de viață dintre cele
două medii rezidențiale se mențin intacte. în astfel de condiții, o migrație de la condiții
de viață mai bune (cea din urban) spre localități cu nivel de viață relativ inferior
(satele) indică, în continuare, existența unui segment de populație urbană care, dacă
nu este sărac, este cel puțin vulnerabil. Acest segment caută soluția prin revenirea la sat,
în speranța unor costuri mai mici ale vieții, fără să își pună probleme legate de calitatea
proastă a infrastructurii rurale și a serviciilor sociale de slabă calitate de la sat.
Sistemul național de migrație al României s-a structurat puternic la mijlocul
anilor ’90, în contextul recesiunii economice și ca urmare a efectelor exodului
săsesc. După 2000, corelațiile dintre fluxurile de migrație internă și cele externe erau
bine conturate (figura 1.8).
Analiza sintetizată în graficul de mai jos indică principalele caracteristici de
structurare a relației dintre migrația internă și cea externă, pentru componenta rurală
a sistemului național de migrație. Cele mai puternice rate de plecare temporară la
lucru în străinătate, în perioada premergătoare recensământului din 2002, se înre­
gistrau la nivelul comunelor : a) cu rate ridicate ale fluxurilor de revenire de la oraș ;
b) cu nivel redus de navetism sat-oraș și de sosiri din alte localități ale țării. Este
evidentă, din această perspectivă, presiunea economică pe care a exercitat-o revenirea
de la oraș, împreună cu reducerea drastică a navetismului sat-oraș după 1990. în
comunele care au fost supuse acestei presiuni a existat o mai mare propensiune
pentru plecarea la lucru în străinătate. Nu este vorba însă numai de presiune, de
factori de respingere. Cei reveniți de la oraș, fie prin migrație definitivă, fie prin
renunțarea la navetism, erau oameni cu experiență de migrație. Lor le era mult mai
ușor să accepte riscurile căutării unui serviciu în străinătate, comparativ cu cei care
nu părăsiseră anterior satul, prin migrație sau navetism. Experiența de migrație
urbană pe care o aveau era o resursă de capital sociouman câștigată prin migrația
internă, convertibilă în resursă pentru migrație externă. Desigur, diferența dintre
Moldova și Roma, să zicem, era și este mult mai mare decât cea dintre Moldova și
Banat sau Timișoara. Aceasta nu înseamnă că experiența migrației pe mari distanțe
din interiorul României nu a fost de folos pentru noua aventură de căutare a unui loc
de muncă peste granițe.
Vechiul sistem românesc de migrație din perioada comunistă era unul închis,
limitat, în esență, la migrația internă. Fluxurile sale componente, deși condiționate
prin politica de industrializare și de urbanizare forțată și prin restricțiile de intrare în
marile orașe, au avut însă suficient de multe grade de libertate în structurarea lor
spontană (Sandu, 1984 ; Sandu, 1987):
• orașele mari erau închise din punct de vedere administrativ, dar continuau să
crească prin spor migratoriu ;
• intrările în urban, în anii ’70 s-au făcut pe sistem de contagiune socială, mult
dincolo de ceea ce putea să acopere în mod rezonabil construcția de noi locuințe ;

• plecările definitive din rural în urban, pe distanțe scurte, erau mai reduse acolo
unde navetismul sat-oraș era puternic ;
• fluxurile interjudețene erau integrate, la mijlocul anilor ’70, în trei mari sisteme
de migrație cu centrele la București, Brașov și T im ișoara;
• migrația în lanț era vizibilă mai ales prin succesiunea migrație intrajudețeană
rural-urban urmată de migrație rural-rural interjudețeană.MATRICEA DE CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEM PORARĂ… 67
PROFIL DE MIGRAȚIE INTERNĂ AL COMUNEI
rata migrației de revenire de la oraș la sat 0,08
intensitatea navetismului în afara comunei -0,13 COMPOZIȚIA POPULAȚIEI ÎN COMUNĂ
rata sosirilor cu domiciliu în comună -0,12 0,01 % adulți – 59 ani
rata emigrării 0,16 % tineri i 8-29 ani
DEZMDL3ÂRB COMUNĂ temporare 0,12 % absolvenți de gimnaziu
indice al dezvoltării comunei 0,13 pentru lucru -0,05 % absolvenți de liceu
distanța până la cel mai apropiat oraș -0,06 în străinătate 0,61 % neortodocși
mărimea comunei 0,06 -0,11 % romi
localizare în Moldova 0,06 -0,53 % maghiari
localizare în Transilvania -0,12
capital relațional al ariei culturale 0,27
Figura 1.8. Predictori ai p lecă rilo r tem porare din comune pentru lucru în străinătate
S u rsă : Sandu, 2007a: 34. Graficul prezintă coeficienții beta pentru un model de regresie
multiplă în care variabila dependentă este numărul plecărilor temporare pentru lucru în
străinătate, înregistrate la nivelul recensământului din 2002. Pentru detalii tehnice asupra
măsurării variabilelor și a modului de construcție a modelului, vezi studiul-sursă din Romanian
Journal o f Population Studies 1-2/2007. Toți coeficienții nemarcați sunt sem nificativi statistic
pentru p = 0 ,0 5 . Dat fiind faptul că am lucrat nu cu un eșantion de com une, ci cu toate
comunele, nivelul de sem nificație este indicat la modul convențional. Toți indicatorii de
com poziție sau volum dem ografic sunt calculați pe baza datelor INS culese la nivelul
recensământului din 2002.
Relațiile anterior menționate sunt definitorii pentru un sistem de migrație care
avea nu numai o condiționare de politică centralistă, dar și semnificative componente
de structurare spontană. Aceste componente erau atât de puternice, încât, în pofida
sărăciei datelor cu care eram obligați să lucrăm în contextul unei cenzuri generalizate1,
relațiile între diferitele componente ale sistemului de migrație internă erau vizibile
științific datorită gradului lor de puternică structurare. Destructurarea sistemului
1. Migrația era un fenomen perceput ca negativ, în sfera oficială, similar cu mortalitatea infantilă
sau maternă și, ca atare, slab reflectat în documentele statistice ale timpului. Că așa au stat
lucrurile, cu consecințe total negative și asupra cunoașterii din domeniu, o dovedește, între
altele, faptul că niciodată, în perioada 1957-1988, cât a fost editat anuarul statistic în
varianta lui comunistă, nu s-au publicat date depre migrație. Capitolul de populație din anuar nu
avea decât tabele pe volum și structură demografică, mișcare naturală, nupțialitate și divorția-
litate. Mișcarea migratorie era considerată inexistentă. Cea externă era blocată politic, iar cea
internă, de mare amploare în anii ’70, nu era abordată pentru că, evident, avea încărcătură

6 8 EMERGENTA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
național de migrație după 1989 a fost comandată nu numai de provocările trecerii la
economia de piață, ci, direct, și de alți doi factori: exodul germanilor de la începutul
anilor ’90, respectiv recesiunea economică din 1997-1999. Noul sistem de migrație
românesc se reconstituie treptat, în deceniul al zecelea, în contextul factorilor
menționați. La nivel individual-familial, restructurarea se face prin conversia a două
categorii mari de resurse asociate, fie cu vechea experiență de migrație sau navetism
la oraș, fie prin conversia capitalului relațional al m inoritarilor în registru etnic
(germani și maghiari, în principal) sau religios (adventiști, penticostali, catolici etc.).
Cu aceste resurse sunt deschise drumurile noului sistem de migrație românească.
Nucleul acestuia nu mai era migrația internă, ci mobilitatea pentru muncă dincolo de
granițele țării.
începând cu a doua parte a anilor ’90, noul sistem de migrație se structurează prin
consolidarea plecărilor temporare pentru lucru în străinătate, pe distanțe mari, în
contextul dat d e :
a) epuizarea stocului de emigrare etnică spre G erm ania;
b) structurarea unui prim câmp de relații transnaționale generat prin em igrările
definitive, dar și prin experiențele pionierilor em igrării din prim a parte a
anilor ’90;
c) șocul produs în mediul rural, în condițiile recesiunii din 1997-1999, prin revenirea
foștilor migranți din mediul urban și prin șomajul foștilor navetiști sat-oraș ;
d) acumularea de experiență de migrație transfrontalieră sau pe distanțe scurte spre
Turcia, Israel, Ungaria, Austria sau S erb ia;
e) specializarea unui segment de populație, mai ales din Transilvania, pe migrație de
scurtă durată în Ungaria.
Ca urmare a acțiunii acestui complex de factori, constituirea sistemului de migrație
se reflectă nu numai în formarea și interconectarea unor fluxuri de persoane, ci și
negativă ca semnificație. Interesant e că, după 1989, primul număr din anuar în care mișcarea
migratorie își face apariția este abia cel din 1993, cu date pe 1992. Informația minimă care a
circulat în legătură cu migrația internă în perioada comunistă a fost, în esență, cea dată prin
Anuarul demografic din 1974, editat de către Direcția Centrală de Statistică, și prin cifrele de
migrație pe durata vieții de la recensăminte. (Acestea au fost sursele extrem de sărace cu care
am încercat să fac, în anii ’80, analiza sistemului de migrație internă din România pentru
perioada 1950-1981; vezi Sandu, 1984). în pofida acestor limitări, analiza publicată în 1984
cred că este o descriere corectă a migrației interne românești din acea perioadă. Deficitare sunt
unele dintre interpretări în care se recunosc concepțiile vremii. Modelul teoretic cu care am
lucrat era cel de inspirație neoclasică, în linia lui Michael Todaro, la modă în perioada
respectivă. Lucrarea pe fluxuri de migrație pe care am publicat-o în 1984 la Editura Academiei
a beneficiat de două variante prealabile; teza de doctorat, abordând analiza diferențierii
sociale din comunitățile rurale (1979, sub conducerea profesorului Henri Stahl), și memoriul
de sfârșit de stagiu la Centre Demographique des Nations Unies en Roumanie, CEDOR
(1980-1981). Ambele experiențe mi-au fost de mare folos în redactarea finală a lucrării.

prin specializarea sau diferențierea com unităților locale sub aspectul profilului
dominant de migrație (Sandu, 2007a : 35):
• comunele în care predomina emigrarea temporară pentru muncă erau situate, la
începutul anilor 2000, în special în M oldova;
• comunele specializate în migrație de scurtă durată pentru comerț/mic trafic,
turism erau localizate mai ales în Transilvania, Banat și Crișana-M aramureș,
aveau un nivel relativ ridicat de dezvoltare și o pondere semnificativă de maghiari
sau de populație non-ortodoxă sub aspectul apartenenței religioase;
• comunele cu rate foarte reduse de emigrare temporară, fie pentru lucru, fie
pentru comerț, erau preponderent sărace, situate în regiunile sudice ale țării și
formate din populație cu nivel relativ redus de educație.
Modul de structurare a sistemului de migrație după anul 2001 este prezentat în
detaliu în capitolul trei. Prin comparație cu etapele anterioare, vor fi evidențiate
tendințele de reconcentrare a fluxurilor migrației temporare pentru lucru în străinătate
în câteva țări și reducerea selectivității fenomenului.
O parte a sistemului național de migrație este și segmentul emigraților potențiali,
al persoanelor care declară că au de gând să plece din țară, fie pentru lucru, fie
pentru alte motive (comerț, turism, educație). Acest flux potențial este puternic
asociat cu fluxuri efective și cu structuri sociale specifice care le favorizează. La
începutul anilor 2000, persoanele care doreau să plece la lucru în străinătate erau în
principal (Sandu 2007a : 37):
• bărbați tineri, cu nivel mediu de educație, cu experiență anterioară de migrație în
străinătate, nemulțumiți de viață, cu expunere mare la m ass-m edia;
• din localități din Moldova cu rate ridicate ale șomajului, cu pondere mare de
persoane plecate tem porar la lucru în străinătate, din județe mediu dezvoltate.
Pentru cei care doreau să emigreze mai ales pentru comerț, era specific un grad
mai mare de educație, o situație mai bună sub aspectul capitalului material și
relațional și rezidența în localități cu tradiție în migrație pentru alte motive decât
lucrul.
Odată specificate principalele caracteristici ale noului sistem de migrație din
România, voi trece, în capitolele următoare, la detalieri legate de aspectele particulare
ale emergenței acestui sistem, tot mai aproape de actorii săi determinați în funcție de
experiența de migrație internațională (imigranți, foști migranți care au revenit în țară,
persoane care intenționează să plece din țară, persoane care nu au experiență proprie
de migrație, dar care fac parte din gospodării în care există cel puțin un migrant, și
persoane care nu au nici una dintre caracteristicile menționate – vezi capitolul patru).
Treptat, fluxurile care structurează sistemul de migrație vor fi identificate prin
trecere de la migranți sau acte de migrație la remitențe sau interacțiuni de comunicare.MATRICEA DE CONDIȚIONARE A DECIZIILOR DE EMIGRARE TEM PORARĂ… 69

Capitolul 2
Geneza din anii ’90
„Mutația de bază se produce la sat. A ici, în intervalul 1991-1994, ponderea celor care
susțin opinia pro-ideologie de emigrare crește de trei ori. Este vorba, evident, de o
mutație în starea de spirit, în ideologia socială asupra migrației, dacă avem în vedere și
schimbarea legată de plecările de la sat la oraș. Tot în intervalul 1991-1994, ponderea
sătenilor care apreciau că pentru tineri ar fi mai bine să trăiască la oraș se reduce de la
33% la 21%. Era clar că satul românesc se reorienta, în identificarea soluțiilor la
problemele pe care le avea, de la orașul apropiat la altă țară, apropiată sau depărtată.”
Voi încerca, în prim a parte a capitolului, reconstituirea atitudinii sociale față de
emigrarea temporară în străinătate, la începutul anilor ’90, prin folosirea datelor din
două sondaje. Prim ul, în ordine cronologică, a fost realizat de SOCIOBIT-CURS
pentru Organizația Internațională pentru M igrație (OIM) în iulie 1993, pe un
eșantion reprezentativ la nivel național1. Cel de-al doilea sondaj de reconstituire la
care mă voi referi a fost realizat în 1995, în cadrul Facultății de Sociologie,
Psihologie și Asistență Socială a Universității din București, ca etapă a proiectului
„Comportamente de alegere ale populației” (COMALP) (Sandu, 1996b). în cea de-a
doua parte a capitolului voi pune în evidență regularitățile care structurau deja
câmpul emergent al migrației românești din rural pentru lucru în străinătate. Funda­
mentul concluziilor prezentate este recensământul comunitar al migrației, realizat în
peste 95% din satele din România, în 2001.
1. Schema de eșantionare a fost de tip probabilist, tristadial, cu stratificare în primul stadiu, în
funcție de aria culturală și tipul de localitate. în proiectarea eșantionului am folosit forma
testată în cadrul firmei private de sondaje a Laboratorului de Sociologie și Informatică
(SOCIOBIT), dezvoltată ulterior în cadrul sondajelor de tip Barometru de Opinie Publică
(BOP) de la Fundația pentru o Societate Deschisă (FSD). Beneficiarul sondajului a publicat un
caiet cu rezultate : IOM, Migration Information Programme fo r Romania. Profiles and motives
o f potential migrants in Romania. A follow-up study , octombrie 1993.

72 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
Proiecte de plecare în străinătate
Emigrarea temporară pe termen indefinit în străinătate este fenomen de istorie
socială recentă în România anilor 2000. în pofida acestui fapt, cunoașterea ei este
extrem de inegală. Literatura de specialitate din România devine tot mai bogată,
începând cu anul 2001. Pentru perioada anterioară, datele sunt sărace. Sondaje
precum „locuirea temporară în străinătate” (vezi capitolul urm ător al acestei lucrări),
realizat în 2006, au încercat o reconstituire a emigrării temporare în afara țării, pe
baza datelor furnizate de către migranții reveniți acasă sau de către familiile cu
experiență de migrație în străinătate. Este totuși o reconstituire afectată de distor­
siunile generate de amintiri și de faptul că familiile plecate în întregime în străinătate
nu au putut fi incluse în sondajul național la care am făcut trimitere anterior.
Ponderea celor care își puneau serios problema plecării în străinătate pentru
studii sau pentru lucru era, pe termen scurt, și în 1993, și în 1995, sub 10% din
totalul populației adulte (tabelul 1.5). Trei sferturi din populație nu își punea
problema emigrării temporare la începutul anilor ’90.
100%
70%
50%
40%
30%
1993, intenție de plecare
„în viitorul apropiat”1995, intenție de
plecare „în următorii
cinci ani”
Figura 2.1. Ponderea persoan elor care intenționau să m eargă în străinătate pentru lucru,
studii sau locuire perm anentă, în 1993 și 1995
S u rse : OIM , 1993; COMALP, 1995
La o simplă inspectare a unui tabel de contingențe (tabelul 2.1), educația pare să
fi fost un factor important pentru planurile de plecare la lucru în străinătate.
Propensiunea spre o astfel de mobilitate era maximă la cei cu școală profesională și
minimă la cei care aveau numai studii primare. Ierarhia era mai clară în special la cei
cu intenții de plecare slab structurate.

GENEZA DIN ANII ’90 73
Tabelul 2.1. Intenția de emigrare temporară în funcție de nivelul de educație (%)
ultima școală
absolvitănon-migrantmigrant
potențial, indecismigrant
potențial, decistotal
primară 93 6 2 100
gimnazială 81 12 7 100
postliceală 70 18 12 100
liceu 70 19 11 100
profesională 61 25 14 100
total 75 16 9 100
S u rsă : sondaj OIM prin SOCIOBIT-CURS, 1993. însumarea procentelor din prim ele trei
coloane, pe rânduri, poate indica abateri minore de la 100, din cauza efectelor de rotunjire a
cifrelor. Semnalarea este valabilă pentru toate tabelele similare din lucrare.
O analiză detaliată (tabelul 2.2) a principalilor factori care favorizează intenția de
emigrare temporară indică faptul că persoanele cu propensiune sporită pentru acest
comportament sunt tineri cu școală profesională, cu rude în străinătate, domiciliați în
județe cu grad sporit de urbanizare. Altfel spus, este vorba de persoane cu grad
sporit de informare datorită mediului de viață, cu un nivel relativ ridicat al capitalului
uman (nu în genere, ci pe componentă de calificare pentru meserii manuale) și cu
capital relațional sporit, dat de prezența rudelor în străinătate. în plus, cei care au
intenția de plecare puternic structurată sunt bărbați din mediul rural care au făcut
deja vizite în străinătate și care locuiesc în județe cu o gravitate sporită a problemelor
sociale, dar care nu sunt din Moldova. La momentul respectiv, începutul anilor ’90,
propensiunea spre emigrare din Moldova era redusă.
în profilul specific al celor care doreau să plece în străinătate, dar nu aveau un
plan structurat, intra o nemulțumire accentuată legată de propria situație de viață.
Tabelul 2.2. Predictori ai intenției de plecare temporară în străinătate
migrant indecis pentru
plecaremigrant decis pentru
plecare
coeficient P coeficient P
vârsta -0,05 0,00 -0,07 0,00
bărbat 0,16 0,48 0,77 0,00
urban -0,16 0,47 -0,64 0,02
educație primară -0,67 0,16 -0,16 0,80
educație gimnazială -0,52 0,04 -0,28 0,44
absolvent de școală profesională 0,43 0,05 0,57 0,03
Știe limbi străine -0,17 0,45 0,21 0,43
cu rude în străinătate 0,56 0,0i 0,71 0,01
a făcut vizite în străinătate 0,18 0,45 1,42 0,00
stare de spirit pozitivă* -0,82 . . 0,00 -0,42 0,13

74 EMERGENTA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
migrant indecis pentru
plecaremigrant decis pentru
plecare
coeficient P coeficient P
Moldova -0 ,0 8 0,86 -2 ,1 2 0,00 ;
Muntenia 0,43 0,21 -0 ,6 4 0,08
regiunile central-vestice 0,39 0,13 0,02 0,95
gravitatea problemelor în județ** 0,21 0,19 0,65 0.00 ș
gradul de urbanizare al județului 0,30 0,00 0,36
o
Io
R2 0,44
n 1046
Sursă : sondaj al Organizației Internaționale pentru Migrații realizat de SOCIOBIT și CURS
în iulie 1993 pe un eșantion probabilist, tristadial, cu stratificare în primul stadiu pe arii;
culturale și categorii de localități.
* Indice de numărare a răspunsurilor pozitive la patru întrebări referitoare la optimismul
personal, optimismul legat de evoluția țării peste un an, evoluția țării peste cinci ani și starea
actuală a econom iei românești în comparație cu anul anterior.
** Măsură agregată la nivel de județ, construită ca scor factorial al item ilor: rată a mortalități'
infantile, rata șomajului, rata plecărilor de flotanți în alte județe și suprafață locuibilă pe
persoană (valorile pentru 1992 pentru toți indicatorii). Suprafața locuibilă pe persoană are
saturație negativă în factor. Cu cât indicele are o valoare mai mare, cu atât problem ele sociale
ale județului sunt mai accentuate.
O schimbare majoră care s-a produs în România în prim a jum ătate a anilor ’90
fost la nivelul ideologiei sociale asupra fenomenului migrației (caseta 2.1). Ponderea
celor care considerau, spre exemplu, că, pentru un tânăr român care își începe viața
„acum ” , cel mai bine ar fi să plece în străinătate se triplează în numai trei ani de zile,
Mutația de bază se produce la sat. Aici, în intervalul 1991-1994, ponderea celor c a r
susțin opinia pro-ideologie de emigrare crește de trei ori. Este vorba, evident, de
mutație în starea de spirit, în ideologia socială asupra migrației, dacă avem în veder
și schimbarea legată de plecările de la sat la oraș. Tot în intervalul 1991-1994,
ponderea sătenilor care apreciau că pentru tineri ar fi mai bine să trăiască la oraș s
reduce de la 33% la 21%. Era clar că satul românesc se reorienta în identificare
soluțiilor la problemele pe care le avea, de la orașul apropiat la altă țară, apropia'
sau depărtată.
Caseta 2.1. Intenție și ideologie de migrație
la începutul anilor ’90, în România
„Intenția de migrație, de orice tip, cunoaște o ușoară creștere între 1991 și 1994, d
la aproximativ 9% la aproximativ 12%. Ponderea celor deciși să-și schimbe domiciliu
rămâne însă constantă la un nivel redus de 4%. în decursul aceluiași interval de timp
propensiunea spre migrație înregistrează o creștere mai mare la orașe decât I

GENEZA DIN ANII ’90 75
sate. Modificările cele mai puternice se produc la nivelul ideologiei referitoare la
migrație. Ideea că pentru un tânăr care acum își începe viața este mai bine să plece
din localitatea de domiciliu decât să rămână câștigă tot mai mult acceptarea socială.
Cea mai spectaculoasă variație o are opinia favorabilă emigrării din țară. Aceasta
cunoaște aproape o triplare de pondere în decursul intervalului de referință. Și, în mod
surprinzător, creșterea respectivă este mult mai puternică în rural decât în urban.
întrebări RăspunsuriTotal Urban Rural
1991 1994 1991 1994 1991 1994
Intenția de migrație* da 4 4 4 4 4 3
nehotărât 4 6 4 8 4 5
nu 91 88 90 87 92 90
non-răspuns 1 2 2 2 1 1
total 100 100 100 100 100 100
IVS** 82,6 77,3 80,8 74,7 83,6 81,8
Unde credeți că este
mai bine să locuiască
un tânăr care acum
își începe viața?în această
localitate57 44 60 44 55 44
în alt sat 4 6 4 4 4 8
în alt oraș 24 16 16 12 33 21
în altă țară 6 17 10 21 2 13
non-răspuns 9 17 11 19 7 14
total 100 100 100 100 100 100
IVS 20,9 4,15 26,7 5,67 14,9 1,72
Sursă: Atlasul Social al României, sondaj CURS, septembrie 1991, și sondaj SOCIOBIT
pentru Research Office of USIA, septembrie 2004
* în sondajul din 1991, întrebarea a fost formulată astfel: «Aveți de gând să vă mutați
din această localitate?», iar în 1994: «Aveți de gând să vă mutați din această localitate
în următorii doi ani?». Este posibil ca specificarea orizontului temporal în 1994 să fi
contribuit la o subestimare a creșterii față de 1991.
** IVS – indice de valorizare a stabilității rezidențiale, calculat ca indice al opiniei
dominante de grup: (opinii pentru stabilitate – opinii pentru mobilitate) x (100 – opinii
neutre )/100.
în legătură cu estimarea calității migranților – cei care pleacă sunt sau nu «cei mai
buni» – controversa socială este maximă la sat. în același timp însă, stabilitatea
este valorizată mai mult la sat decât la oraș. Numai atunci când este vorba de tineri,
mediul rural este mai orientat spre valorizarea pozitivă a migrației. în această
formă, datele indică existența unei puternice culturi rurale de favorizare a migrației
tinerilor de la sat la oraș.
Intenția de migrație este prezentă în special la persoanele tinere din mediul rural,
nemulțumite de localitatea în care trăiesc. în profilul lor cultural apar nu numai
elem ente de modernitate identitară, de slabă identificare cu familia, biserica și
comunitatea locală. Acest profil este puternic marcat și de raportarea pozitivă la
ideologia privatizării (susțin opinia «privatizarea este bună») și la cea a migrației
tinerilor. Constatarea confirmă deci ipoteza conectării semnificative a intenției de

6 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
m igrație la ideologia com plexului cultural al reform ei (C O R E F ), pe de o parte, și la
cea asupra migrației, pe de altă parte.
Migranții potențiali au opinii în favoarea privatizării. La fel și cei care susțin ideologia
stabilității rezidențiale. Or, între intenția de migrație și orientarea ideologică
pro-stabilitate rezidențială există o firească relație negativă. Cum se poate explica
atunci constatarea anterioară? Răspunsul ar putea fi asociat cu o dublă funcție a
ideologiei pro-privatizare. Pe de o parte, aceasta favorizează intenția de migrație
sau, oricum, face parte din profilul cultural al migrantului potențial. Și este firesc să
fie așa, întrucât acesta este, de obicei, tânăr cu resurse ideatice de nivel ridicat. Pe
de altă parte, persoanele care nu intenționează să plece din localitate și susțin
ideologia stabilității folosesc, foarte probabil, ideologia privatizării ca argument
pentru stabilitatea tinerilor. Este, în fapt, diferența dintre cei care consideră posibilă
adoptarea unor comportamente ale economiei de piață numai în afara localității
(migranții potențiali) și cei care văd această posibilitate realizabilă în cadrul locali­
tății de domiciliu («ideologii stabilității rezidențiale»).
Cultura mobilității rezidențiale are o puternică determinare ecologică:
• un nivel de instrucție ridicat la nivelul comunităților locale din care fac parte
persoanele care exprimă opinii asupra migrației favorizează ideologiile de sta­
bilitate rezidențială a tinerilor, dar și opinia că migrația are o selectivitate pozitivă
(«cei mai buni sunt cei care pleacă»);
• orașul este în favoarea stabilității tinerilor, iar satul în favoarea mobilității lor;
• regiunile istorice în care se manifestă în 1991 un ridicat nivel al culturii favorabile
stabilității rezidențiale sunt Crișana-Maramureș și Banat. Chiar după ce se
controlează efectele specifice ale vârstei, mediului de rezidență, modernității
individuale, ale satisfacției comunitare și stocului local de învățământ, rămân
totuși influențe semnificative ale culturii de regiune istorică asupra culturii de
mobilitate rezidențială. în 1994, zona sudică a țării se dovedește favorabilă
emigrării în mai mare măsură decât alte zone”.
(Sursă: Sandu, 1996b: 206-209)
Transnaționalismul emergent: concluzii la primul
recensământ comunitar al migrației 1
Imaginea despre începuturile formării noului sistem național de migrație din
România, după 1990, poate fi completată prin referire la concluziile recensământului
comunitar al migrației (RCM) realizat în toamna anului 2001 la nivelul tuturor
1. Subcapitolul reproduce principalele concluzii ale recensământului comunitar al migrației pe
care l-am coordonat în 2001, în cadrul unui proiect inițiat de Organizația Internațională pentru
Migrații. Datele au fost culese cu ajutorul Ministerului Informațiilor Publice și al Ministerului
de Interne, prin chestionar completat de echipe locale de informatori-cheie (din primării, școli,
biserici, unități sanitare etc. sau buni cunoscători ai satelor, indiferent de statutul lor formal).

GENEZA DIN ANII ’90 77
satelor din România (Sandu, 2000). Concluziile sunt formulate în baza analizei pe
care am întreprins-o asupra răspunsurilor date la chestionarul completat de experți/
informatori locali, pentru fiecare dintre cele 12.357 de sate din totalul celor 12.700.
(Pentru detalii de argumentare, cititorul poate consulta materialul din care am extras
concluziile).
1. Migrația circulatorie a populației rurale în străinătate, în anii 1990-2001, este
inteligibilă în principal prin setul de ipoteze formulate în termeni de „valuri” ,
„rețele” , „capital com unitar” și „sistem de m igrație”.
1.1. Migrația transnațională circulatorie „sat – țări străine” se dovedește a fi, din
perspectiva RCM, un fenomen de rețea. Desfășurarea ei implică activarea și
dezvoltarea unor rețele sociale complexe, locale și transnaționale, direct
dependente de structura socială a țării și de istoriile de migrație pentru
diferite categorii de comunități și segmente sociale. Declinul navetismului
rural-urban și sporirea migrației de revenire sat-oraș au contribuit hotărâtor
la crearea presiunii sociale pentru migrațiile circulatorii de val I, la începutul
anilor ’90. Tot asupra acestui val au acționat și oportunitățile date de rețelele
sociale familiale, etnice sau religioase preexistente anului 1990. Ulterior,
valurile secundare și terțiare de migrație circulatorie din sate în străinătate au
fost susținute de rețelele create prin migrațiile din valul I și prin noile rețele
transnaționale dezvoltate în conexiune cu procese diverse, precum migrația
definitivă a sașilor, forme particulare ale globalizării prin afaceri, comunități
culturale transnaționale etc.
1.2. M igrația circulatorie a populației rurale din România anilor ’90 în străinătate
a stat în principal sub semnul unor constrângeri și oportunități de tip regional.
Fenomenul pare să fi fost determinat mai mult la nivel regional decât strict
comunitar. Constrângeri legate de declinul locurilor de muncă în microre-
giunile urbane, în special în apropierea orașelor mici și mijlocii, cu replici
directe în declinul navetismului rural-urban și în sporirea migrație de revenire
de la oraș la sat, de la nesiguranța urbană la sărăcia galopantă din mediul
rural, au contribuit nemijlocit la structurarea mediului de respingeri locale
favorabile migrației externe, celei circulatorii în mod particular.
1.3. Mai mult decât cea urbană, populația rurală este predispusă spre adoptarea
formei circulatorii de migrație externă, dat fiind capitalul uman relativ redus
de care dispune. Statutul de muncitor necalificat sau de muncitor ilegal
asociat cu un astfel de capital o face să aibă un grad maxim de vulnerabilitate ș
la fluctuațiile de politică economică din țările de destinație (vezi și situația de
la începutul anului 2002, pentru cei care muncesc la negru în Israel, români
sau de alte naționalități).
Pentru detalii, vezi Sandu, 2000. (Materialul apare ca fiind publicat în anul 2000, deși RCM
a fost efectuat în 2001, deoarece revista care l-a găzduit, Sociologie Românească, din cauza
unor serioase dificultăți financiare, a fost editată cu întârziere de un an.)

78 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
1.4. Date calitative anterioare din cercetările efectuate la nivel de sat au indicat
deja ca probabilă legătura dintre declinul navetismului rural-urban, migrația
de revenire de la oraș la sat și intensitatea plecărilor temporare în străinătate
pentru lucru sau comerț. Cu datele obținute din recensământul comunitar al
migrației, ipoteza a fost validată convingător: plecările în străinătate ale
migranților din mediul rural au fost mai intense pentru satele cu pondere
mare a revenirilor de la oraș la sat. Migrația de revenire din urban în rural,
declinul navetismului (de la aproximativ 1.200.000 de persoane, în 1990, la
aproximativ 400.000, în 2001) și al ocupării locale a forței de muncă au
acționat în mod conjugat, contribuind la creșterea presiunii sociale pentru
găsirea unor noi locuri de muncă, a unor noi surse de supraviețuire. Presiunea
s-a manifestat, firesc, în special în satele cu pondere mare de tineri. Găsirea
unui loc de muncă sau micile afaceri, mai mult sau mai puțin clare sub
aspectul statutului juridic, au făcut parte dintr-o nouă strategie de viață
pentru tot mai multe persoane.
1.5. Oportunitățile com unitar-regionale de a converti nem ulțumirile economice
ale populației rurale în propensiune spre migrația tem porară în străinătate
au fost date în special de experiențele anterioare de migrație la nivelul
satului, al comunei sau microregiunii de domiciliu. Inițial, procesul a
pornit în forma sa de masă, nu sporadică, precum anterior anului 1989, pe
rețele de rudenie, etnice și religioase. M inoritățile de diferite tipuri, etnice
sau religioase, au fost cele mai mobile la începutul anilor ’90. Valul masiv
de plecare a sașilor din sudul Transilvaniei și din Banat a contribuit în mod
hotărâtor la structurarea unor rețele de migrație transnațională. Plecarea
sașilor a fost una de excepție, de tip migrație definitivă. în urm a acestui
val, s-au creat rețele complexe care au antrenat m ișcarea migratorie circu­
lară a unei largi regiuni, desfășurată în bandă aproape continuă între sudul
Transilvaniei, Banat, sudul Crișanei și vestul Olteniei. M inoritatea cea mai
bine conectată la rețelele create prin plecările sașilor au fost romii. Faptul
este pe deplin susținut prin datele acestei cercetări de tip cantitativ (vezi,
spre exemplu, prezența masivă a rom ilor în câmpul german de migrație
circulatorie). în seria oportunităților regionale care au favorizat migrația
sunt de menționat facilitățile de comunicare sporite pentru populația din
județele de frontieră vestică sau pentru populația rurală din apropierea
orașelor (tabelul 2.3).

GENEZA DIN ANII '90 79
Tabelul 2.3. Principalele categorii de factori care au favorizat migrația circulatorie
externă a populației rurale din România, în perioada 1990-2001
Categorii de factori Subcategorii Factori
Constrângeri comunitar-
-regionale care obligă la
construirea unor strategii
de viață prin migrație
circulatorie externădeficitului de
locuri de muncă
atractive în regiu­
nea urbană de
care aparține satul1. șomaj în centrul urban apropiat
2. migrație de revenire oraș-sat
3.reducere a navetismului sat-oraș în
special în microregiunile rurale din jurul
orașelor mici și mijlocii
Oportunități comunitar-
-regionaleinformație acce­
sibilă despre
oportunități de
lucru/afaceri/
modalități de a
ajunge în străi­
nătate, favorizate
prin4.migranți din sat/regiune în străinătate,
înainte de 1989
5.migranți plecați din și reveniți în
sat/regiune din străinătate, după 1990
6.migranți din sat/regiune aflați în
străinătate
7.rețele structurate de comunicare formală
sau informală între origine și destinațiile
posibile
8.șanse sporite de informare în regiunile
de graniță vestică
9.șanse sporite de informare în satele din
apropierea orașelor
Oportunități personal-
-familiale sporite pentru
migrație circulatorie
externăcapital social
10.integrare în rețele transnaționale de
rudenie, de tip religios, etnic, de afaceri
etc.
capital uman
11.educație școlară
experiență profesională
capital material12.resurse pentru călătorie și instalare la
destinație
Ideologiile comunitar-
-regionale favorabile
anumitor forme de
migrație externăideologii „de țară
de destinație”13.„cea mai bună țară” pentru
emigrare/circulație
ideologii despre
timpul trăit în
propria țară 14.percepția unor șanse reduse pentru ca în
propria țară „lucrurile să se rezolve” în
sensul obiectivelor personale de viață;
mai rău „acum” față de „ieri” și „mâine,
mai rău față de „azi” în propria țară
ideologii asupra
„mijloacelor”15.cea mai bună metodă de a ajunge și de a
avea succes acolo, în funcție de resurse
ideologii ale
„scopurilor”16.ce se poate obține pentru sine și familie
prin migrație

2. Stocul de experiență migratorie la nivel de comunitate – constituit fie prin fostul
navetism la oraș, fie prin locuirea permanentă la oraș, fie prin plecările relativ
reduse pentru muncă în străinătate – a influențat dinamica noilor fluxuri și
atitudinal, prin consolidarea unei orientări favorabile migrației ca soluție de viață.
De la acceptarea migrației interne ca strategie de viață s-a trecut la construirea
noii strategii de supraviețuire sau succes prin migrație circulatorie externă. Fostul
navetist la oraș sau fostul imigrant din sat la oraș, revenit la sat, este mult mai
aproape de mentalitatea migrantului în sistem „suveică” din sate spre Istanbul,
M adrid, Paris sau Tel Aviv decât non-migrantul, cel care nu și-a părăsit satul
niciodată.
3. La prim a vedere, capitalul uman, stocul de educație de care dispune persoana nu
contează prea mult în influențarea circulației migratorii sau, oricum, contează
mai puțin decât stocul de capital relațional. în fapt, este vorba, foarte probabil, nu
de o ierarhie importantă între cele două forme de capital, ci de o diferențiere
funcțională. Capitalul social furnizează suportul pentru plecare și instalare la
destinație, pentru pătrunderea în noul mediu de imigrare. Ulterior, pe măsură ce
sporește durata de ședere în străinătate, capitalul uman, cunoștințele de limbă, de
tip profesional și informația în genere câștigă tot mai multă importanță. Probabil
că durata de ședere în străinătate și, eventual, convertirea migrației temporare în
migrație definitivă se produc, în bună măsură, în funcție de parametrii de capital
uman. Cu cât aceștia au valori mai ridicate, cu atât conversia menționată este mai
probabilă pentru migrantul din mediul rural.
4. Recensământul comunitar al migrației poate fi „citit” și din perspectiva impli­
cațiilor sale practice pentru politicile de migrație1 :
4.1. Studiile calitative și cantitative asupra migrației circulatorii în străinătate
evidențiază consecințele pozitive de tip economic ale fenomenului asupra
persoanelor, familiilor și comunităților implicate în proces, aflate la originea
acestuia. Deschiderea spațiului Schengen de la 1 ianuarie 2002 a contribuit
la sporirea fluxurilor de migrație circulatorie, dar și la restructurarea lor.
Oricum, punctul de pornire, structurile de comportament care vor condiționa
puternic desfășurarea procesului în continuare sunt cele instituite deja în anii
anteriori și descrise în această lucrare.
4.2. Din punct de vedere practic, se pune problema optimizării fluxurilor de
migrație externă circulatorie, a structurării lor – nu prin control direct, ci
prin măsuri de politică social-economică de dezvoltare – , astfel încât să fie
funcționale pentru migranți și comunități atât la origine, cât și la destinație,
în seria notelor definitorii pentru această funcționalitate sporită intră și cea
referitoare la posibilul rol al migrației circulatorii în reducerea migrației
definitive. Ideile de politică social-economică relevantă și pentru migrația80 EMERGENTA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
1- O parte dintre ideile de politică socială formulate în acest material au fost dezvoltate pentru
elaborarea unei strategii naționale în domeniul migrației (Sandu și Alexandru, 2009).

GENEZA DIN ANII ’90 81
internațională nu pot fi fundamentate prin studii generale asupra migrației,
ci prin focalizare pe segmente particulare ale fenomenului. Pentru spații
social diferite – rural, urban, al muncitorilor calificați, al specialiștilor cu
înaltă calificare sau al muncitorilor necalificați – vor trebui să fie realizate
fundamentări specifice.
4.3. Analiza din acest capitol este în primul rând relevantă pentru problematica
socială a lumii rurale românești. Una dintre implicațiile sale majore susține
că, pentru rezolvarea problemelor rurale, nu este suficientă orientarea poli­
ticilor de dezvoltare numai asupra agriculturii și infrastructurii rurale. Meca­
nismele economiei de piață în agricultură nu pot funcționa în afara unei
relansări a cererii urbane de produse agricole, condiționată, la rândul ei, de
revigorarea economiei urbane. Analizele indică în mod clar impactul imens
pe care l-a avut reducerea drastică a navetismului rural-urban. Șocul s-a
produs în special în zonele rurale din apropierea orașelor mici, unde depen­
dența față de o economie urbană, de cele mai multe ori monoindustrială, a
fost extrem de mare.
4.4. Deși instituirea modelului Uniunii Europene în materie de dezvoltare regională
a parcurs câteva secvențe notabile (începând cu legea dezvoltării regionale
151/1998 și continuând cu înființarea sistemului instituțional aferent ei),
practica de dezvoltare regională se menține încă la cote modeste. Gândirea
de tip sectorial continuă să fie prezentă excesiv în decizii de dezvoltare. Or,
pentru mediul rural, relansarea dezvoltării nu poate veni decât în baza unei
abordări regionale în care țintele și actorii de dezvoltare să fie nu numai
satele sau exploatările agricole, ci satele și exploatările agricole în contextul
micro-zonelor urbane de care aparțin.
4.5. Similar, rezultatele analizei indică necesitatea de a considera mai atent
diferențele de problematică de dezvoltare dintre satele-centru de comună și
satele periferice. Acestea din urmă sunt mult mai sărace și, în consecință,
exercită o presiune migratorie de un tip special.
4.6. Soluția de principiu pentru optimizarea fluxurilor de migrație circulatorie a
populației în străinătate rezidă în conjugarea politicilor de dezvoltare regio­
nală și a celor de populație, astfel încât să fie multiplicate oportunitățile de
împlinire personală și familială, prin profesie, câștig, servicii comunitare,
turism etc., în țară sau prin circulație migratorie în străinătate. A forța, prin
constrângeri de politică economică și regională inadecvate, populația să
plece în străinătate, în condițiile în care nu dispune de resursele de capital
uman, material sau social suficiente, contribuie direct la multiplicarea forme­
lor anomice de circulație migratorie. Desigur, de la afirmarea acestor principii
până la formularea unor sugestii concrete de politică de dezvoltare și de
populație este un drum lung. Elaborarea unor astfel de propuneri revine unor
studii specializate pe probleme de politici de migrație și de dezvoltare.

4.7. Mai mult sau mai puțin explicit, în grade diferite, la o bună parte dintre
funcționarii instituțiilor centrale sau locale sau chiar în mass-media persistă
o atitudine ambiguă, dacă nu chiar negativă, în legătură cu migrația circu­
latorie externă. De multe ori, printr-un simplu joc lingvistic aceasta este
asimilată cu cea definitivă. Prejudecăți sau spaime inutile ajung să își pună
amprenta pe decizii mai mult sau mai puțin importante, cu consecințe asupra
mișcării migratorii de tip circulatoriu. Difuzarea în cât mai mare măsură în
mass-media a unor studii care aduc informații valide în legătură cu proble­
matica și consecințele migrației externe circulatorii nu poate fi decât benefică
în procesul de formare a unei evaluări sociale corecte a respectivului fenomen
social.
4.8. Dată fiind importanța economică și socială a migrației circulatorii în străină­
tate, fenomenul va trebui să fie tot mai atent examinat științific. Eventuale
politici cu incidență asupra migrației își pot dovedi eficiența numai în măsura
în care sunt fundamentate științific. Un instrument de cunoaștere de tipul
acestui recensământ comunitar poate sta la baza unei multitudini de studii de
detaliu care să facă transparent un fenomen social de maximă importanță,
sporind astfel șansele de a-1 integra efectiv în tematica politicilor de dez­
voltare. Poate folosi la gândirea dezvoltării nu numai în termeni de localități,
regiuni sau țări, dar și de rețele transnaționale de comunicare, precum cele
de tip migratoriu.
4.9. Pentru cunoaștere, pentru realizarea unor studii cât mai bine fundamentate
asupra migrației în genere, a celei internaționale în mod particular, este
nevoie însă, în primul rând, de specialiști în domeniu. Resursele de expertiză
în sociologia populației și în demografie, pe tematici ale migrației și dez­
voltării, sunt încă extrem de reduse în țară. Sarcina de a lucra în acest sens
revine spațiului academic și universitar românesc.EMERGENȚA NOULUI SISTEM D E MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI

Capitolul 3
Reconstituirea etapelor folosind memoria colectivă
a migranților1
Cifrele oficiale sau cele rezultate din recensământul comunitar al migrației din
2001 au putut oferi o prim ă informație asupra etapelor și actorilor emigrării pentru
lucru în străinătate. Estimările cu astfel de puncte de pornire sunt însă slabe. Ele
spun destul de puțin despre selectivitatea fenomenului și restructurarea sa în timp.
Pentru a ajunge la detalii de acest gen, în 2006 a fost realizat un sondaj la nivel
național pe 1 400 de persoane și două sondaje regionale, în microregiunile Alexandria
și Focșani (vezi anexa 1). Variația în timp a fenomenului de migrație în străinătate a fost
estimată, de această dată, prin culegere de informații despre toți membrii gospodăriilor
incluse în sondaj. Estimările au fost făcute nu atât prin numărarea migranților, cât a
evenimentelor de migrație înregistrate pentru toate persoanele adulte din gospodăriile
selectate în eșantion. Evident, orizontul de timp avut în vedere în acest capitol este
numai cel referitor la intervalul 1990-2006, până la momentul sondajului. Cele
câteva actualizări de cifre oficiale sunt specificate ca atare în text. Desigur, estimările
prin numărarea evenimentelor de migrație își au dezavantajele lor, dar, pentru scopu­
rile analizei, funcționează mai bine decât numărarea de migranți. Procedura deter­
minării intensității unor fenomene prin contabilizarea evenimentelor, raportate la
populația supusă riscului lor, este folosită pe scară largă în demografie.
De la explorare individuală și de grup la stabilizare
Plecarea la muncă în străinătate a fost o noutate, o inovație socială, în contextul
românesc postdecembrist. A urmat cursul oricărei inovații sociale, cu o perioadă de
decolare, urmată de un maxim de contagiune socială.
1. Acest capitol a fost elaborat pe baza unei prime redactări pe care am realizat-o în cadrul
cercetării „Locuirea temporară în străinătate” (LTS) (Sandu, 2006a), finanțată de Fundația
pentru o Societate Deschisă. Pentru detalii metodologice, vezi anexa 1.

O prim ă etapă a emigrării tem porare pentru lucru în străinătate a fost cea dintre
1990 și 1995. Ratele de emigrare anuală în această perioadă nu au depășit nivelul de
5 %o. A fost perioada de explorare prim ară a Europei de către românii în căutare de
lucru și de o viață mai bună. Etapa a doua de explorare a Europei de către români,
după 1989, este cuprinsă între 1996 și 2001. Rata de emigrare temporară ajunge în
această perioadă la valori de 6-7 %o. După obținerea accesului în spațiul Schengen,
în ianuarie 2002, procesul se amplifică. Lucrul în străinătate devine un fenomen de
masă, cu o rată a emigrării temporare cuprinsă între 10 %c și 2 8 % o (figura 3.1).
Figura 3.1. Plecări temporare pentru muncă în străinătate
între 1990 și 2006 (%o)
Sursă : cercetarea „Locuirea temporară în străinătate” (LTS), fișier de bază pentru plecări
Exemplu de lectură: în anul 2005 s-au înregistrat aproximativ 28 plecări temporare pentru
lucru în străinătate la 1 000 de locuitori cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 ani. Graficul nu se
referă la numărul de migranți, ci la cel de acte de migrație temporară. Cifrele din grafic sunt
rate ale emigrării temporare în străinătate la nivelul populației cu vârsta cuprinsă între 15 și
64 ani din cele 1.400 gospodării din eșantion. Nu pot fi înregistrate evenimentele asociate cu
persoanele plecate definitiv din gospodărie sau cu cele care au decedat.
Cele trei etape reconstituite prin date de sondaj se regăsesc și în istoria migrației
românești în Italia, țara cu cea mai mare atracție pentru români, până în prezent
(figura 3.2).

RECONSTITUIREA ETAPELOR FOLOSIND MEMORIA COLECTIVĂ A MIGRANȚILOR 85
Figura 3.2. Rezidenți români în Italia, 1990-2008 (mii de persoan e la sfârșitul anului)
Sursă : surse de date http : //www. m igrationinform ation.org/G lobalData/countrydata/data.cfm
pentru perioada 1990-2000
Copiii sub 18 ani care nu aveau permis propriu de rezidență și erau înscriși în permisul părinților
nu sunt incluși. Pentru anii 2001-2008 am folosit datele de la ISTAT h ttp : //d em o .ista t.it/
str2002/index_e.html. Cifra din adresă se modifică în funcție de anul de referință. C ifrele din
cele două serii nu sunt pe deplin comparabile. Graficul este unul actualizat pentru a include
și anii 2007 și 2008, de după momentul sondajului (2006).
Cele trei etape menționate anterior se regăsesc cu ușurință și în istoria migrației
recente din cele două microregiuni cercetate în 2006 în cadrul proiectului LTS
(figura 3 .3): ponderea cea mai mare a plecărilor la muncă în străinătate, atât din
zona Focșani, cât și din zona Alexandria, se înregistrează în perioada 2002-2006.
1 0%
6 0% ș
5 0 % –
4 0 % –
3 0 % –
20% –
10%8 2 ,37 7 ,3
e iap a
2 0 0 2 -2 0 0 6
ș ș ș4 9 ,5
ru ra l | u rb a n
A lex an d riaru ra l | u rb a n
F o cșan i
Figura 3.3. P lecări la muncă în străinătate p e microregiuni,
m edii rezidențiale și etape (%)
S ursă: sondaj LTS
Exemplu de lectură: în m icroregiunea rurală Alexandria-Teleorman, 82,3% din totalul
Plecărilor la muncă în străinătate au fost înregistrate în perioada 2002-2006.

8 6 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
în concordanță cu așteptările pe care le-am avut prin proiectarea eșantioanelor
microregionale, emigrarea tem porară pentru muncă în străinătate a început mult mai
devreme în Vrancea decât în Teleorman. în perioada de început, intensitatea plecărilor
a fost mai mare în orașe decât la sate.
Din Moldova în Italia sau pe alte trasee europene similare
Direcția de migrație dominantă s-a modificat în timp. La începutul anilor ’90,
Israelul și Turcia au fost principalele centre de atracție pentru lucru. Italia, Germania
și Ungaria au fost destinații de rang secundar. Aproape o cincime din totalul plecărilor
pentru lucru în perioada 1990-1995 au fost spre Israel (tabelul 3.1). Ulterior, în etapa
1996-2001, Italia devine lider de atracție a românilor care vor să lucreze în străinătate.
Israelul trece pe locul al doilea în ordinea preferințelor în perioada respectivă. în
perioada a treia, care începe cu 2002, ierarhia se schimbă din nou. Atracția maximă
este spre Italia și Spania. Plecările (nu cei plecați) spre Italia, în perioada respectivă,
dețin o pondere de 50%. Spre Spania, ponderea plecărilor este de 25%.
Tabelul 3.1. Plecări tem porare pentru lucru în străinătate p e ță ri și perioade (%)
Ț ara de destinațiePerioada de m igrațieTotal
1990-1995 1996-2001 2002-2006
Italia8( 2 )7 50 40
Spania2 V / 24 18
Germania7 6 5 5
Ungaria8 9 4 5
Israel 18l 1 7 )0 6
Turcia10 7 1 3
Grecia2 4 2 2
Canada7 1 2
Belgia5 1 0 1
Rusia5 0 1
Alte țări21 10 9 11
NR15 8 3 5
Total plecări%100 100 100 100
N61 107 360 528
Total plecați33 81 203 317
Plecări pe migrant1,84 1,32 1,77 1,66
Sursă : sondaj LTS, fișier cu plecări pentru lucru în străinătate în perioada 1990-2006 (N = 528).

Drumurile rom ânilor în căutare de lucru în străinătate (în Europa, în special) s
concentrează într-un număr redus de țări, dar nu liniar, ci după o etapă de extinder
a căutărilor:
• în prim a etapă, 1990-1995, existau cinci destinații cu pondere de peste 7% dii
totalul plecărilor – Israel, Turcia, Italia, Ungaria și G erm ania;
• în etapa a doua, 1996-2002, la cele cinci țări din prim a etapă se adaugă Canada
și Spania. Explorarea se extinde spre extrema continentului european și spre
A m erica;
• în cea de-a treia etapă, care începe în 2002, se produce o concentrare masivă a
emigrărilor temporare pentru lucru. După ce au testat viața și condițiile de lucru
ale mai m ultor destinații, românii se decid în special pentru două țări de limbă
latină, Italia și Spania. Rămâne de stabilit cât a contat în această decizie tipul de
cerere de forță de muncă, facilitatea trecerii de la română la limba țării de
destinație ori legislația și toleranța locului de sosire.
Schimbările între etape nu vizează numai câmpul de migrație. Se modifică și
volumul plecărilor. In perioada pre-Schengen se dublează intensitatea fenomenului
comparativ cu etapa 1990-1995, iar în perioada de după 2001, comparativ-cu cea
anterioară, are loc o triplare a intensității fenomenului de migrație pentru lucru în
străinătate (tabelul 3.1).
Plecările pentru lucru în străinătate sunt puternic regionalizate (figura 3.1). în
perioada pre-Schengen, 1996-2001, emigrările temporare în străinătate au fost de
intensități relativ egale în cele trei mari provincii ale României, Moldova, Muntenia
și Transilvania. Ulterior, odată cu liberalizarea accesului în spațiul Schengen, după
2001, se produce o puternică diferențiere regională a emigrării temporare. Moldova
devine de departe cel mai important exportator de lucrători în străinătate, urmată de
Muntenia și Transilvania, cu parametrii de intensitate a emigrării temporare relativ
egali. Vestul și sud-vestul țării, Crișana-M aramureș, Banat și Oltenia, se află pe locul
al treilea sub aspectul intensității emigrării temporare în străinătate. Dobrogea și
Bucureștiul înregistrează, indiferent de etapă, cea mai redusă emigrare temporară în
afara țării.
Regiunilor slab dezvoltate – Moldova, M untenia și Oltenia – le-a fost speci­
fică em igrarea pentru m uncă. M otivația pentru em igrare tem porară a fost mult
mai nuanțată în regiunile dezvoltate, precum Banat, Transilvania sau București
(figura 3.5).RECONSTITUIREA ETAPELOR FOLOSIND MEMORIA COLECTIVĂ A MIGRANȚILOR i

8 8 EMERGENTA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
Figura 3.4. Rata emigrării temporare în străinătate pe regiuni istorice și perioade (% > )
Sursă : sondaj LTS, fișier cu persoane adulte din gospodării (N = 3499)
Exemplu de lectu ră: rata plecărilor temporare pentru lucru din M oldova, în perioada
2002-2006, a fost de 2 8 ,4 %0 .
2 5 –
2 0 –
15-
10 •
M oldova M untenia O ltenia C rtșana- București D obrogea T ransilvania Banat
-M aram ureș
EJ pondere plecări la m uncă ș pondere plecări pentru alte m otive decât m unca sau com erțul
Figura 3.5. Ponderea persoanelor adulte care au fost temporar în străinătate, în funcție
de motivul emigrării, pe regiuni istorice, în perioada 1990-2006
N = 3993
Exemplu de lectură: 11% dintre persoanele adulte din gospodăriile incluse în sondaj, din
M oldova, au lucrat în străinătate în perioada 1990-2006.

Regionalizarea emigrării temporare este marcată nu numai prin diferențierile de
intensitate a fenomenului, ci și prin structurarea clară a unui sistem de fluxuri care
au origini și destinații specifice. în perioada 1990-2001 (tabelul 3.2):
• Moldova era orientată, ca emigrare temporară, în special spre Italia și Israel;
• Dobrogea avea o orientare parțial similară cu cea a Moldovei, cu emigrare
puternică spre Italia, dar, în mod specific, și spre G erm ania;
• Transilvania era covârșitor marcată de migrația spre U ngaria;
• cei din M untenia se orientau mai ales în direcția T urcia;
• Oltenia era, surprinzător, dominată de fluxul spre C anada;
• pentru bucureșteni, Grecia pare să fi fost cea mai atractivă destinație.
Tabelul 3.2. Principalele destin ații ale em igrării tem porare p e regiuni istorice,
1990-2001 (%)RECONSTITUIREA ETAPELOR FOLOSIND MEMORIA COLECTIVA A MIGRANTILOR 89
Moldova
Muntenia Oltenia
Dobrogea Transilvania
Crișana-Maramureș
Banat
București
TotalIsrael 26 15 7 15 57 17
Italia 26 11 20 29 20 14 6 17
Ungaria 3 28 14 6 9
Turcia 15 19 7 3 8
Spania 3 7 13 13 6 7
Germania 5 11 29 5 7 6
Canada 7 27 14 4
Grecia 7 7 12 3
Belgia 4 20 2
Serbia 3 22 2
Austria 5 11 2
Suedia 22 1
Alte țări 8 15 0 14 8 0 11 41 11
NR 13 4 14 5 7 33 29 11
100 100 100 100 100 100 100 100 100
Sursă : sondaj LTS, fișier cu plecări la muncă în străinătate, în perioada 1990-2001 (N = 168)
Baza de calcul îngustă pe care este construit tabelul impune prudență în interpretare.

90 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
După 2001, gradul de regionalizare a emigrării temporare se reduce considerabil
(tabelul 3.3). Pentru șapte dintre cele opt regiuni istorice ale țării, Italia devine
principala destinație. Excepție face doar Muntenia, cu orientare încă predominantă
spre Spania. Față de perioada anterioară, Israelul practic dispare ca destinație
specifică pentru emigranții din Moldova și din Crișana-M aramureș.
Câteva fluxuri specifice de rang secund se mențin și după 2001. Este cazul
orientării transilvănenilor spre Ungaria și al dobrogenilor spre Germania.
Tabelul 3.3. Principalele destinații ale em igrării tem porare
p e regiuni istorice, 2001-2006 (%)M oldova
M untenia
Oltenia
D obrogea
Transilvania
Crișana-
-M aram ureș
Banat
București
Total
Italia 76 21 62 75 42 41 43 75 50
Spania 14 54 21 17 29 4 24
Germania 1 8 13 3 3 29 5
Ungaria 17 6 4
Grecia 3 1 18 13 2
Franța 1 1 3 3 3 2
Alte țări 6 14 6 13 13 12 7 13 10
NR 2 3 6 4 6 3
100 100 100 100 100 100 100 100 100
Sursă : sondaj LTS, fișier cu plecări pentru muncă în străinătate, în perioada 2 002-2006
(N = 360)
Spania nu era destinație de rang secundar pentru nici unul dintre fluxurile
regionale în anii 1990-2001. în etapa de după 2001, ea se impune ca destinație pentru
plecările din Moldova, Oltenia și Crișana-M aramureș.
Analizele la nivel de microregiune permit o observație mai subtilă asupra dinamicii
fluxurilor de emigrare temporară pentru lucru în străinătate (tabelul 3.4).
• Emigrarea temporară din microregiunea Focșani a fost mult mai concentrată
decât cea din microregiunea Alexandria încă din perioada 1990-1995. în primul
caz, peste 60% din totalul plecărilor din perioada respectivă vizau Italia, iar în cel
de-al doilea numai 20% erau orientate către o singură țară, respectiv către Spania.
• Există o puternică inerție și contagiune a fenomenului la nivel microregional. Fluxul
care era cel mai important la început devine și mai important în timp. Migrația spre

Italia urcă de la 63 %, în prima perioadă, la 85 %, în ultima perioadă, cea de după
2001. Similar, fluxul către Spania, care era dominant în zona Alexandria trece de la
o pondere de 20% , în prim a perioadă, la 86 %, în perioada actuală, de după 2001.
• în procesul de concentrare a fluxurilor către destinații privilegiate, anumite țări dispar
ca țintă pentru emigrarea temporară. Turcia, Libia și Iugoslavia/Serbia, spre exemplu,
încetează să mai fie destinații pentru cei din Alexandria care caută de lucru. O
soartă sim ilară o au Franța, Israel și Elveția pentru emigranții din zona Focșani.RECONSTITUIREA ETAPELOR FOLOSIND MEMORIA COLECTIVĂ A MIGRANȚILOR 91
Tabelul 3.4. Plecări temporare pentru lucru în străinătate, pe origini,
destinații și perioade (%)
Microregiunea Alexandria* Microregiunea Focșani**
1990-1995 1996-2001 2002-2006 1990-1995 1996-2001 2002-2006
S p a n ia 2 0 , 0 7 6 ,6 8 6 ,3 Ita lia 6 2 ,6 8 3 ,3 8 4 ,6
G e rm a n ia 1 6 ,0 2 ,3 4 ,9 T u rc ia 1 2 ,1 3 ,0 0 ,4
Isra e l 1 2 ,0 3 ,4 G e rm a n ia 5 ,5 0 ,7 1 ,0
S U A 8 ,0 5,1 2 , 0 F ra n ța 4 ,4 1 ,1 0 ,2
F ra n ța 8 ,0 0 , 6 1,3 Isra e l 3 ,3 1 ,1 0 ,2
T u rc ia 8 ,0 0 , 6 G re c ia 3 ,3 4 ,1 2 ,3
L ib ia 6 , 0 0 , 6 E lv e ția 3 ,3 0 ,4
Iu g o sla v ia r 6,o 0 , 6 S p a n ia 2 ,2 1,9 3 ,3
Ita lia 2 ,9 2 ,7
O la n d a 2 ,9 0 ,4
A lte ță ri 1 6 ,0 4 ,6 1,5 A lte ță ri 3 ,3 3 ,0 5 ,6
N R 0 ,9 N on-răspuns 1,9 2 ,1
T o ta l % 1 0 0 1 0 0 1 0 0 T o ta l % 1 0 0 1 0 0 1 0 0
N 5 0 175 96 8 N 91 2 6 9 51 8
S u rsă : sondaj LTS, eșantion pe microregiuni
Exemplu de lectură: 84,6% din totalul plecărilor la muncă din microregiunea Focșani-Vrancea
în perioada 2002-2006 au avut ca destinație Italia.
*Microregiunea Alexandria-Teleorm an: Alexandria, Poroschia, Călinești, Drăgănești-Vlașca,
Furculești, N ecșești (Lăceni), Piatra, Țigănești, Viișoara, N enciulești, Frăsinet.
**M icroregiunea Focșani-Vrancea: Focșani, Câmpineanca, Golești, Garoafa, Gura Caliței,
Nănești, Poiana Cristei, Suraia, Tănăsoaia, Vânători.
In fiecare dintre cele două microregiuni au fost intervievate câte 400 de persoane din
gospodării cu experiență de migrație în străinătate (cu persoane care au fost sau sunt plecate).
O migrație mai puțin selectivă
Inițial, în prima etapă, plecările au fost efectuate covârșitor de către bărbați (88%).
Ulterior (figura 3.6), procesul merge în direcția echilibrării raportului de sexe, astfel
încât, după 2001, plecările bărbaților față de cele ale femeilor ajung să fie de 55%,
respectiv 45%.

92 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
3 0 % ' . 55
20% '
1 0% ș
0% -* ' '— ș — ' –––
1990-1995 1996-2001 total 1990-2006 2002-2006
0 barbați I fem ei
Figura 3 .6 . Plecări la lucru în străinătate pe etape și categorii de gen (%)
Sursă : sondaj LTS, fișier cu plecări pentru lucru în străinătate (N = 525)
Exemplu de lectu ră: din totalul plecărilor temporare la lucru în străinătate, în perioada
1990-1995 88% au fost efectuate de bărbați.
Tendința m ajoră sub aspectul compoziției sociale a m igranților este cea de
diversificare. La început, nucleul plecărilor a fost asigurat de bărbații căsătoriți, cu
școală profesională sau liceu, din mediul urban (tabelul 3.5). Ulterior, fluxurile
emigrării temporare în străinătate s-au diversificat. Ponderea femeilor, spre exemplu,
în totalul emigrărilor temporare în străinătate se triplează, sătenii ajung să îi egaleze
pe orășeni, ponderea migranților necăsătoriți sporește de peste patru ori, iar cea a
absolvenților de gimnaziu de peste opt ori. Ponderea segmentelor care au asigurat în
bună măsură rezervorul pentru pionierii migrației în străinătate se reduce considerabil
pentru absolvenții de învățământ superior și pentru maghiari.
T abelul 3 .5 . Cine a p lec a t pentru muncă în străinătate (%)
Etape
Total
1990-1995 1996-2001 2002-2006
Genfemei 12 15 44 34
bărbați 88 85 56 66
Mediu
rezidențialrural , 41 A ; . > ș : 48 49 48
urban 59 ș 52 51 52
Naționalitateromână 92 89 94 93
maghiară 8 10 4 6
alta 1 2 1

RECONSTITUIREA ETAPELOR FOLOSIND MEMORIA COLECTIVĂ A MIGRANȚILOR 93
Etape
Total
1990-1995 1996-2001 2002-2006
Starea civilăcăsătorit 88 76 60 66
necăsătorit 7 19 . 31 * : 26
alta (văduv, divorțat etc.) 5 6 10 7
Educațieciclu primar 3 3 1 2
ciclu gimnazial 2 8 16 13
școală profesională și
liceu78 79 77 77
învățământ superior 17 9 7 9
Sursă : sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru în străinătate, pentru persoane cu vîrsta între
15 și 64 ani. Pentru fiecare întrebare sunt calculate procentele în cadrul etapei, pe coloană.
Exemplu de lectură: 56% dintre plecările din perioada 2002-2006 au fost efectuate de bărbați.
Profilul mediu de vârstă și rezidențial al migrațtților suportă modificări conside­
rabile (tabelul 3.6). în etapa „decolării” emigrării temporare din țară, dominant este
fluxul orășenilor cu vârsta cuprinsă între 30 și 54 ani. Ei reprezentau aproximativ
jumătate din totalul fluxului de plecări temporare din țară pentru lucru în străinătate.
Ponderea acestui segment în totalul fluxului respectiv s-a redus însă aproape la un
sfert în perioada actuală. în schimb, atât în urban, cât și în rural se afirmă tot mai
mult categoria migranților din rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani.
Tabelul 3.6. P lecări pentru lucru în străinătate p e m edii rezidențiale,
categorii de vârstă și etape (%)
Plecări din
mediulCategorie de
vârstăEtapeTotal
1990-1995 1996-2001 2002-2006
rural 15-29 ani 5 12 21
rural 30-54 ani 31 33 23 26
rural 55-64 ani 5 3 1
urban 15-29 ani 12 22 18
urban 30-54 ani 39 27 32
urban 55-64 ani 10 1 2 3
100 100 100 100
Sursă : sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru în străinătate, pentru persoane cu vârste
cuprinse între 15 și 64 ani

în registru sociodemografic, vârsta și genul la care ne-am referit anterior acțio- j
nează în dependență de stare civilă. Selectivitate emigrării temporare în funcție de j
cele trei caracteristici – vârstă, gen și stare civilă – considerate simultan poate fi j
explorată numai în baza numărului relativ redus de evenimente de migrație de care |
dispunem, extras din sondajul folosit pentru analiză. Cum în prognozele demografice 3
astfel de condiționări sunt foarte importante, prezint, pe scurt, informația obținută I
despre variația ratelor de emigrare temporară în funcție de variabilele menționate j
(tabelul 3.7). Ratele la care fac referire sunt calculate prin raportarea numărului de 3
plecări temporare în străinătate în perioada 2002-2006 la mia de persoane din I
categoria de referință. Principalele regularități care pot fi formulate, cu titlu de
ipoteză, susțin c ă :
• ratele de emigrare sunt sistematic mai mari la bărbați decât la femei în categoria
persoanelor căsătorite. Pentru persoanele necăsătorite, raportul este invers, cu
rate de emigrare mai mari la femei decât la bărbați. Șansele de mobilitate spațială
se reduc considerabil la femei, după căsătorie;
• la femeile căsătorite, rata de emigrare se reduce brusc în intervalul de vârstă de
30-34 de ani. Ar putea fi vorba de perioada de creștere a copiilor, de școlarizarea
în ciclul prim ar al acestora e tc .;
• după 44 de ani, emigrarea se reduce drastic la ambele sexe;
• nu este clar de unde rezultă nivelul redus al emigrării la bărbații necăsătoriți cu ;
vârste între 30 și 34 de ani. A r putea fi un efect al transformării migrației
temporare în migrație definitivă ?
• valoarea 0 a ratelor pentru persoanele căsătorite cu vârste între 15 și 19 ani, ar ;
putea fi o consecință a unei emigrări familiale mai accentuate la această categorie
de vârstă și, implicit, a reducerii șansei de a avea în eșantion persoane din ;
categoria respectivă de vârstă.
Tabelul 3.7. Ratele em igrării tem porare p e categorii de vârstă-gen-stare civilă (%o)94 EMERGENTA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
Vârsta Căsătorit NecăsătoritVăduv,
divorțat etc.Total
Femei15-19 0,0 51,3 0,0 45,5
20-24 135,6 127,0 238,1 140,8
25-29 166,7 314,8 200,0 213,1
30-34 43,8 315,8 384,6 100,6
35-39 111,1 230,8 166,7 125,0
40-44 171,9 0,0 181,8 166,7
45-49 45,2 0,0 38,5 43,2

RECONSTITUIREA ETAPELOR FOLOSIND MEMORIA COLECTIVĂ A MIGRANȚILOR 95
Vârsta Căsătorit NecăsătoritVăduv,
divorțat etc.Total
Bărbați15-19 0,0 59,5 0,0 58,1
20-24 307,7 102,2 111,1 126,7
25-29 295,5 232,3 500,0 276,4
30-34 173,2 62,5 222,2 158,2
35-39 187,1 114,3 0,0 162,2
40-44 215,0 0,0 125,0 175,2
45-49 42,7 0 ,0 0,0 37,2
S u rsă : sondajul LTS
Calculele au fost efectuate pentru 330 de evenimente de emigrare și 2 .5 2 6 de persoane.
Cifrele indică numărul de plecări temporare în străinătate la 1.000 de locuitori pentru
categoria demografică de referință, în perioada 2002-2008.
Față de modelul descris anterior, valabil la nivel național, la nivel regional se disting
variații considerabile ale profilului migranților pe etape de plecare (tabelul 3.8). în
microregiunea Alexandria, spre exemplu, etapa de pionierat, 1990-1995, este specifică
absolvenților de școală profesională din mediul urban. în microregiunea Focșani,
dominant este tipul migrantului absolvent de liceu, cu domiciliul în spațiul rural.
Tabelul 3.8. Profilul m igranților funcție de perio ad a și microregiunea de plecare
Microregiunea Alexandria Microregiunea Focșani
1990-1995 1996-2001 2001-2006 1990-1995 1996-2001 2001-2006
bărbați * 84,0 62,9 54,1 75,8 66,2 60,2
necăsătoriți* 8,0 8,6 16,1 3,3 16,4 22,0
romi* 0,0 1,1 10,1 0,0 0,0 0,6
neoprotestanți* 6,0 38,3 22,7 0,0 0,0 0,0
absolvenți de gim­
naziu*22,0 4,0 18,4 4,4 4,5 11,6
absolvenți de școală
profesională*32,0 18,9 13,7 23,1 34,9 28,6
absolvenți de liceu* 20,0 36,6 36,0 49,5 48,7 40,0
absolvenți de învă­
țământ superior*16,0 17,7 9,3 4,4 4,5 4,2
orășeni* 54,8 30,3 29,0 29,7 25,7 18,1
nivelul de dezvol­
tare al localității de
plecare57 74 56 41 24 11
S u rsă : sondaj LTS, eșantion microregiuni, pentru plecări pentru muncă în străinătate
* Variabile dihotom ice codificate cu 1 pentru prezența atributului și cu 0 pentru absență.
Cifrele de pe rîndurile marcate cu * sunt procente din totalul de plecări pentru perioada și
microregiunea de referință. Exemplu de lectură : 36% din totalul plecărilor pentru muncă, în
perioada 2001-2008, din microregiunea Alexandria, au revenit absolvenților de liceu.

96 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
Absolvenții de învățământ superior sunt prezenți în mult mai mare măsură în
fluxurile din Teleorman decât în cele din Vrancea, mai ales la începutul anilor ’90.
Etapa intermediară a perioadei 1996-2001 este puternic marcată la Alexandria de
migrația neoprotestanților absolvenți de liceu. în zona Focșani, principala schimbare
în compoziția fluxurilor de emigrare pentru lucru în străinătate se produce în legătură
cu structura pe vârste. Față de etapa anterioară, ponderea persoanelor necăsătorite
sporește de peste cinci ori. Procesul similar are loc la Alexandria abia în etapa a
treia, după 2001.
în etapa a treia, principalele schimbări de structură la Alexandria rezidă în
creșterea ponderii emigrării romilor, reducerea ponderii neoprotestanților și sporirea
considerabilă a ponderii femeilor.
în teritoriu, modelul migrației economice în străinătate pare să fi urmat modele
diferite de difuzare. în Vrancea se pornește de la localități dezvoltate spre localități
mai puțin dezvoltate.
Intenții de plecare puternic diferențiate
La momentul sondajului, în 2006, aproximativ 11% dintre românii cu vârste între 18
și 59 de ani ar fi dorit să plece la lucru în străinătate în următorul an de zile. Rezultă
că peste un milion de români (1.400.000) ar fi intenționat să ia calea emigrării
temporare pentru a-și găsi de lucru. Vom vedea imediat că ponderea celor efectiv
deciși sau care au deja un plan structurat de plecare este mult mai mică. Deocamdată, să
notăm că chiar simpla intenție este puternic diferențiată în lumea socială (figura 3.7):
• faptul de a fi lucrat anterior în străinătate este cel mai puternic stimulent pentru
a dori din nou acest lucru. Aproximativ 40% dintre cei care au mai lucrat în
străinătate ar dori să plece din nou în afara ță rii;
• în stimularea intenției de emigrare pentru lucru în străinătate contează nu numai
experiența proprie, ci și cea a fam iliei;
• segmentul de vârstă cel mai dinamic este cel al tinerilor cu vârste între 18 și 29
de ani. 18% dintre ei doresc să emigreze temporar în străinătate pentru lucru. La
cei de peste 40 de ani, intenția respectivă este aproape absentă;
• ponderea bărbaților orientați spre emigrare economică, pentru lucru în străinătate,
este aproape dublă față de cea a fem eilor;
• diferențierea între intensitatea intenției de emigrare pentru lucru, în urban față de
rural, este mică – 12% în comune, față de 10% în o ra șe;
• în schimb, în cadrul aceleiași regiuni istorice, diferențele de intenționalitate a
emigrării între rural și urban sunt, de cele mai multe ori, considerabile :
o în Moldova rurală, spre exemplu, ponderea celor care ar dori să plece temporar
la lucru în străinătate este de 17%, față de numai 12% la nivelul orașelor din
aceeași regiune istorică;

o similar, bănățenii de la sate doresc mai mult decât cei de la orașe să emigreze
pentru muncă (19% în rural, față de 13% în u rb an );
o de intensitate maximă este decalajul dintre Dobrogea rurală, cu 14% intenții
de emigrare economică, și cea urbană, cu numai 3 % ;
o cei din Muntenia manifestă o intensitate sub media pe țară în afirmarea
intenției de emigrare temporară pentru lucru. Propensiunea pentru emigrarea
economică temporară a celor din urban pare să fie însă ceva mai mare decât a
celor din rural, la nivelul acestei regiuni (10% în urban, față de 7% în ru ral);
o Oltenia merge pe același model, cu orășenii mai orientați spre plecare la lucru
în străinătate, comparativ cu sătenii (13% versus 6%).
o pentru transilvănenii de la sate și cei de la orașe, procentele în discuție sunt
similare.RECONSTITUIREA ETAPELOR FOLOSIND MEMORIA COLECTIVA A MIGRANȚILOR 97
F igura 3 .7 . Ponderea persoan elor care doresc să p lece la lucru
în străinătate în urm ătorul an
S u rsă : sondaj LTS, eșantion de bază, subeșantion de persoane cu vârste cuprinse între 18 și
59 de ani (N = 973)
Exemplu de lectu ră: 40% dintre persoanele cu vârste între 18 și 59 de ani care au lucrat în
străinătate ar dori să plece din nou la lucru în afara țării în următorul an.
Italia și Spania erau destinațiile preferate specificate prin intențiile de emigrare
economică din 2006 (figura 3.8).

98 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
N especificat
A lte țări
G erm ania
SUA
Spania
Italia
0 5 10 15 20 25 30 35 40
Figura 3 .8 . Țările în care a r dori să lucreze cei cu intenție de plecare (%)
S u rsă : sondaj LTS, eșantion de bază, subeșantion al celor cu intenție de a pleca la lucru în
străinătate (N = 106)
Exemplul de lectu ră: 20 % dintre persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 59 de ani care ar
dori să plece în străinătate la lucru, în următorul an, vizează Spania ca loc de destinație.
Gradul de structurare a intenției de plecare este relativ redus (tabelul 3.9): aproape
o treime dintre cei cu intenție de plecare nu au nici un fel de aranjamente legate de proiect
sau nu fac specificări pe tema respectivă; un sfert declară că au numai planuri, dar nu
și aranjamente propriu-zise; 17% au rezolvat deja chestiunile legate de locul de m uncă;
încă un sfert dispun de alte resurse pentru plecare : bani, relații cazare la destinație.
non-răspuns 15
bani ~ | 3
da, cazare x
–
da, relații 1 13
–
loc de m uncă « u t n
–
num ai planuri 1 26
–
nu 127
––––- ––––– ––––– ––––– 1––––– 1––––-
10 15 20 25 30
F igura 3 .9 . „Aveți aranjam ente făcu te pentru pleca re ? ”
S u rsă : sondaj LTS, eșantion de bază. Procentele sunt calculate din totalul celor care au
declarat că intenționează să plece la lucru în următorul an de zile și au vârsta cuprinsă între
18 și 59 de ani (N = 106). D eși a existat posibilitatea unor răspunsuri m ultiple, numărul celor

care au indicat mai multe variante este extrem de redus, astfel încât am notat ponderile pentru
cei care au dat o singură variantă de răspuns.
Exemplu de lectură: 26% dintre cei care au declarat că intenționează să plece la lucru în
străinătate în următorul an de zile menționează că au numai planuri în acest sens și că nu au
întreprins nici o acțiune.
Persoanele care au început să acumuleze resurse pentru plecare – bani, relații,
asigurarea unui loc de muncă la destinație sau a unui loc de cazare – sunt tot tineri
cu un bun capital relațional (tabelul 3.9). Specificul lor este însă faptul de a mai fi
lucrat în străinătate anterior sau de a face parte din familii cu experiență de migrație
în străinătate. Sunt cunoscători fie de italiană, fie de spaniolă. Cei care au numai
planuri de plecare, dar nu au aranjamente făcute în sensul respectiv sunt tot tineri
care au mai lucrat în străinătate. Resursele lor pentru a se descurca în străinătate sunt
însă reduse – nu știu limbi străine și nu dispun de relații deosebite.RECONSTITUIREA ETAPELOR FOLOSIND MEMORIA COLECTIVĂ A MIGRANȚILOR 99
Tabelul 3 .9 . Profilul p erso a n elo r în funcție de gradul de structurare a intenției de a pleca
la lucru în străinătate
Fără
intenție de
em igrareCu intenție,
dar fără
planCu
intenție și
planCu intenție și
resurse
acum ulateT otal
vârsta medie 39 34 33 30 38
bărbați % 46 65 64 48 48
vorbesc italiana % 3 19 12 28 6
vorbesc spaniola % 3 8 2 19 4
vorbesc engleza % 23 45 48 37 26
indice de capital
relațional0,58 1,19 0,95 1,54 0,69
ponderea persoa­
nelor din totalul
eșantionului84 6 4 6 100
S u rsă : sondaj LTS, eșantion de bază pentru persoane cu vârste cuprinse între 18 și 59 de ani
Exemplu de lectu ră: 28% dintre cei care intenționează să plece la lucru în străinătate și au
resurse în acest sens afirmă că pot vorbi limba italiană.
Cei care au numai intenția de a pleca la lucru în străinătate, dar nu și un plan
structurat sau nu au acumulat nici un fel de resurse pentru acțiunea respectivă sunt,
predominant, bărbați tineri din mediul urban, cu venituri și capital relațional peste medie,
frustrați însă de situația materială pe care o au. în plus, se pot descurca în italiană. Este
un gen de migrație de frustrare, nestructurată încă la nivelul proiectelor. Cei care o
manifestă nu sunt săraci. Au o situație materială relativ bună, dar un nivel de
aspirații mult mai ridicat. Din această cauză, frustrările lor sunt mai accentuate.
Ținta migrației lor este, de regulă, Italia.

Rezultă că gradul de structurare a intenției de a pleca la lucru în străinătate
depinde în mod hotărâtor de relații și cunoașterea limbilor străine. Experiențe
anterioare de migrație sunt factori favorizanți și pentru cunoașterea limbilor străine,
și pentru acumulare de capital relațional.
Cum ajungi la lucru în străinătate ?
Cum se pleca din țară în anii ’90 și cum se pleacă acum, în perioada 2001-2006?
Cine erau cei care au fost de folos la plecare? Dar pentru a găsi de lucru în
străinătate ? Cum a decurs faza de integrare la destinație ? Acestea sunt principalele
întrebări la care voi răspunde în continuare. Desigur, răspunsurile sunt limitate din
cauza datelor de sondaj pe care le avem la dispoziție.
în prima perioadă (1990-1995), predominant a fost modelul plecării fără susținere,
fără ajutor din partea cuiva. Numai 22% dintre cei care au plecat la lucru în
respectiva perioadă au fost ajutați de cineva (tabelul A2.3). Pe măsură ce numărul
plecărilor și al plecaților sporește, rețelele personale se extind. în perioada 1996-2001,
40% dintre migranți beneficiază de ajutor pentru plecare, pentru ca, după 2001,
ponderea lor să urce la 60%.
în prezent, rudele din localitate sunt cele mai de folos la plecare (pentru 23 %
dintre cei care au migrat pentru lucru în perioada 2002-2006), urm ate de prieteni
din localitate (16%) și de cunoștințe din localitate (5% ). Localnicii care au oferit
sprijin pentru plecare se aflau, în momentul oferirii sprijinului, m ajoritar în țara de
destinație.
Plecarea la lucru cu ajutor din partea cuiva se desfășoară, în esență, după
modelul cerere-ofertă. C ererea sau nevoia de ajutor este mai mare pentru femeile
cu nivel redus de educație, cu dom iciliul în sate sărace. O ferta de ajutor vine mai
mult din partea rețelelor com unitar regionale de m igrație. în regiuni cu mai
multă experiență de em igrare în străinătate (precum Vrancea, com parativ cu
Teleormanul) rețelele de favorizare a plecărilor sunt mai bine constituite și, în
consecință, mai accesibile1.
Găsirea locului de muncă în străinătate a fost, la începutul anilor ’90, realizată
mai ales prin firme de intermediere (pentru 22% dintre migranții perioadei) și prin
prieteni (25%). Treptat, firmele pierd din importanță, ajungând la numai 11% în
1. Formulările din acest paragraf sunt derivate din regularitățile unui model de regresie logistică
în care apelul la ajutor pentru plecare, ca variabilă dependentă, este pus în relație cu predictori
referitori la vârstă, educație, gen, mediu de rezidență, anul plecării, microregiune și nivelul de
dezvoltare a localității. Datele folosite pentru calcul sunt 1.806 dintre plecările în străinătate
pentru muncă de la nivelul microregiunilor Alexandria și Focșani. Pentru 297 de plecări nu au
fost disponibile valorile pentru toate variabilele modelului. Modelul permite predicția corectă
pentru 63% dintre cazuri și are asociat un R2 Nagelkerke de 0,14.

etapa de după 2001. în declin este și ponderea celor care găsesc loc de muncă prin
intermediul Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă. în schimb crește rolul rudelor
aflate deja în străinătate. Dacă la început acestea erau de folos pentru numai 7%
dintre migranți în găsirea unui loc de muncă, în prezent, pe seama lor își găsesc loc
de muncă peste un sfert dintre migranți. Soluția de a găsi o slujbă prin solicitare
directă la firmă își menține un rol relativ constant pentru aproximativ 15% dintre
migranții pentru muncă.
în funcție de metoda dominantă adoptată pentru găsirea unui loc de muncă la
destinație, pot fi identificate (tabelul A 2 .4 ):
• „calea rudeniei” , specifică pentru cei care au plecat să lucreze în Spania;
• „calea prietenilor și a rudelor” , specifică drumului spre Italia;
• „calea prietenilor din străinătate” , practicată mai ales pentru deplasările spre țări
apropiate, precum Turcia și U ngaria;
• „calea firmelor de interm ediere” din România, cu rol major în migrațiile spre
Germania, Israel și Grecia.
Detalieri asupra schimbării în modul de găsire a locurilor de muncă pot fi
precizate în legătură cu migrația spre Italia și spre Spania, principalele țări de
destinație. Spre Spania, calea rudeniei rămâne dominantă. însă ponderea celor care
o adoptă este în scădere, de la 50%, în perioada 1996-2001, la 30% , după 2001.
Solicitarea directă la firmă și prietenii par să fie căile la care se apelează din ce în ce
mai mult.
Pentru găsirea unui loc de muncă în Italia, rolul relațiilor de rudenie este în
creștere. Apelul la prieteni pentru angajare este, de asemenea, din ce în ce mai
frecvent pe ruta respectivă.
Majoritar, persoanele care au fost la lucru în străinătate au muncit ilegal (tabelul
A2.6). Dacă în perioada 1990-1995, ponderea celor care au lucrat clandestin din
totalul migranților pentru muncă era de 34 %, după 2001 ponderea respectivă crește
la 53%. Tentativele de legalizare a statutului pe perioada plecării au fost în creștere,
dar ponderea celor care declară că au eșuat în încercările respective este și ea în
creștere.
Ocuparea în străinătate este predominant în construcții, pentru bărbați, și în
cadrul gospodăriei, la activitățile menajere, pentru femei. Acest gen de activitate a
înregistrat o creștere substanțială, de la 7% , în perioada 1996-2001, la 28% , după
2001 .
Munca ilegală este practicată mai ales de către menajere (78%) și de către
agricultori (56%) (figura 3.10).RECONSTITUIREA ETAPELOR FOLOSIND MEMORIA COLECTIVĂ A MIGRANȚILOR 101

Figura 3.10. Statutul migranților în străinătate,
pe domenii de lucru
Sursă: sondaj LTS, plecări temporare la lucru, pentru persoane cu vârste cuprinse între 15
și 64 de ani
Exemplu de lectură: 56% din totalul românilor care au lucrat în agricultură au muncit cu
statut clandestin.
Românii au lucrat clandestin mai ales în Turcia și în Italia. Ocuparea legală este
specifică pentru cei care au mers în Germania, Grecia, Israel, Canada și Statele
Unite. Ocuparea în Spania a fost preponderent ilegală, dar cu un decalaj între legal
și ilegal mai mic decât în cazul celor plecați în Italia sau în Turcia.
Concluzii
Intensitatea fenomenului. Peste o treime dintre gospodăriile țării, aproximativ două
milioane și jumătate, au avut cel puțin unul dintre membri plecat în străinătate după
1989. Aproximativ o cincime dintre gospodăriile României au avut cel puțin un
membru care a lucrat în străinătate. Ponderea persoanelor cu vârste cuprinse între 18
și 59 de ani care au lucrat în străinătate după 1989 este de cel puțin 12%.
Etape în intervalul 1990-2006. Plecările temporare la muncă în străinătate au avut
o frecvență de aproximativ 28 la 1.000 de locuitori cu vârste cuprinse între 15 și 64 de

ani. Intensitatea fenomenului s-a accentuat în special după anul 2002, odată cu
liberalizarea circulației în spațiul Schengen pentru români. în prezent fenomenul plecării
temporare la lucru în străinătate este de aproximativ trei ori mai intens decât în 2002.
în istoria recentă a migrației temporare a românilor în străinătate există trei etape
distincte, marcate de intervalele 1990-1995, 1996-2001 și după 2001. Ratele maxime
de emigrare pentru lucru au fost de 3 % o în prima perioadă, 7 % o în cea de-a doua și
de 28 % o în intervalul de după 2001. Cele trei etape ale emigrării temporare românești
se regăsesc, cu foarte mici diferențe de interval, la nivelul istoriei rezidenței române
în Italia: de la un maxim de 14.000 de rezidenți români în intervalul 1990-1996 se
trece la un maxim de 34.000, pentru ca, la sfârșitul anului 2005, numărul permiselor
de rezidență pentru românii din Italia să ajungă la 300.000.
în marcarea profilului celor trei etape este vorba de diferențe nu numai în
intensitatea, ci și în structura fenom enului:
• explorarea Europei de către migranții Români începe în perioada 1990-1995 mai
ales cu Turcia, Italia, Ungaria și Germania, dar și cu Israelul. în etapa a doua,
aria de explorare se extinde mai ales spre Spania și alte țări îndepărtate din
Europa sau continentul American (SUA și Canada). în etapa Schengen, fluxurile
de migrație pentru lucru devin tot mai concentrate. Italia atrage jum ătate din
plecările acestei etape, iar Spania un sfert. Pe locurile al treilea și al patrulea ca
atractivitate rămân Germania și U ngaria;
• diferențierile de intensitate a emigrării temporare pentru lucru nu au fost consi­
derabile între marile provincii istorice ale României – Moldova, Muntenia și
Transilvania. Ulterior, după 2001, Moldova devine principalul rezervor de emi­
grare. Lucrurile se petrec ca și cum fluxul secular din Moldova spre Banat,
Brașov și București ar fi fost întrerupt la începutul anilor ’90, pentru a se muta,
după 2001, spre Italia.
Diferențieri teritoriale. Moldova, Muntenia și Oltenia sunt regiunile istorice în care
emigrarea temporară pentru lucru în străinătate a fost mai intensă decât cea de tip
turism-vizită. în schimb, pentru Banat, Transilvania, Dobrogea și București plecările
temporare de tip mrism-vizită au fost de mai mare frecvență decât cele pentru lucru.
Moldova este tipică pentru plecările motivate economic, iar Banatul este reprezentativ
pentru modelul regiunilor în care plecările temporare de tip turistic sunt predominante.
în timp, dominantele de emigrare pentru lucru se modifică chiar în cadrul aceleiași
regiuni istorice:
• în perioada 1990-2001, moldovenii plecau în ponderi relativ egale pentru a lucra
în Italia și în Israel. După 2001, plecările spre Italia din această regiune ajung la
76% din totalul plecărilor pentru m uncă;
• din Muntenia, până aproximativ în 2001 se pleca în special la lucru în Turcia.
Ulterior, ținta dominantă devine Spania ;
• cei din Oltenia se reorientează de la Canada spre Italia;RECONSTITUIREA ETAPELOR FOLOSIND MEMORIA COLECTIVĂ A MIGRANȚILOR 103

104 EMERGENȚA NOULUI SISTEM DE MIGRAȚIE AL ROMÂNIEI
* pentru transilvăneni, schimbarea de sens în migrația pentru lucru implică înlo­
cuirea Ungariei ca destinație privilegiată cu Italia;
• bănățenii înlocuiesc Serbia și Suedia, ca destinații privilegiate, tot cu Italia.
Diferențieri sociodemografice. Inițial, în perioada 1990-1995, plecările la lucru
sunt foarte selective. Pleacă mai mult bărbații decât femeile, mai mult orășenii decât
sătenii, persoanele de vârstă matură comparativ cu cele tinere. Ulterior, după 2001,
fluxurile se echilibrează : ponderea femeilor care pleacă la muncă în străinătate se
îpropie de cea a bărbaților: ponderea sătenilor devine aproape egală cu cea a
orășenilor; sporește ponderea celor cu nivel gimnazial în totalul plecărilor; tineretul
tinde să devină dominant în fluxurile de emigrare pentru lucru.
Intenții de plecare la lucru. Ca și plecările efective, intențiile de emigrare pentru
muncă se concentrează asupra destinațiilor Italia (34%) și Spania (20%). Urmează,
la distanță foarte mare, Germania și SUA.
Ponderea celor care ar dori să plece la lucru în străinătate în următorul an, din
totalul persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 59 de ani, este de aproximativ 11%.
Un sfert dintre aceștia însă nu au nici un fel de structurare a planului de plecare.
Pentru încă un sfert din migranții potențiali se înregistrează formularea unor planuri
ie plecare. O pondere de aproximativ 40% revine celor care au început deja
icumularea de resurse sau stabilirea unor aranjamente de plecare.
Cele mai puternice intenții pentru emigrare temporară la lucru se înregistrează la
bărbații tineri din zonele rurale ale Moldovei și Banatului. între factorii care favori­
zează considerabil intenția de plecare în străinătate pentru lucru sunt de menționat
faptul de mai fi lucrat în străinătate, frustrarea legată de propria situație materială,
cunoașterea unei limbi străine (italiană, spaniolă sau engleză, în special), existența
.inui bun stoc de relații personal-familiale și apartenența la o gospodărie în care
Cineva a mai lucrat în străinătate.
Opinii despre migrație. Peste 50% dintre persoanele intervievate susțin că migrația
centru lucru este bună. Ideologia socială este clar favorabilă lucrului în străinătate.
Avantajele percepute pentru lucrul în străinătate sunt cele legate de îmbunătățirea
situației materiale a migranților, dar și de schimbarea mentalității lor în bine.
Dezavantajele sunt legate mai ales de apariția unor probleme familiale asociate cu
>ansa sporită de divorț sau cu probleme referitoare la creșterea copiilor. De remarcat
că migranții înșiși sunt cei care apreciază că, în urma experienței de migrație, devin
nai dinamici, mai moderni în modul de gândire.
Rămâne dominantă încă opțiunea de a folosi banii obținuți pentru construirea sau
cumpărarea locuințelor. Noul val de migrație identificabil la nivelul migranților
potențiali pare să fie însă puternic orientat spre folosirea banilor din migrație către
leschiderea unor afaceri.
în seria schimbărilor de mentalitate ar fi de menționat că munca, prietenii, timpul
liber și politica sunt mult mai importante în mentalitatea celor care au lucrat în
străinătate, comparativ cu situația pe media națională.

Plecarea. în perioada 1990-1995, au fost tipice plecările de tip pionierat-aventură.
Ulterior, mai ales după 2001, dominante devin plecările „cu ajutorul cuiva”. Acesta
este predominant o rudă aflată deja în țara de destinație.
Munca la destinație. Modelul dominant este cel în care migrantul în căutare de
loc de muncă are deja o rudă la destinație. Aceasta îi „aranjează” , de cele mai multe
ori clandestin, ilegal, un loc de muncă rudei din țară. Ponderea celor care au muncit
clandestin este în creștere, de la 34%, în perioada 1990-1995, la 53% , după 2001.
Construcțiile pentru bărbați (98%), munca menajeră pentru femei (88%) și
agricultura (72% bărbați și 28% dintre femei) sunt principalele domenii de ocupare
a rom ânilor în străinătate. Ponderea activităților menajere s-a triplat în totalul
muncilor efectuate de români în străinătate de la perioada 1990-1995 la 2002-2006.
Practica ilegală a unei ocupații este deosebit de ridicată în cazul activităților de
menaj și al celor din agricultură în țara de destinație.
în genere, ocuparea ilegală a fost mult mai ridicată în Turcia și Italia, iar cea
legală în Germania, Grecia, Israel, Canada și Statele Unite ale Americii.
Mentalitățile. Valori care stau la baza diferitelor tipuri de alegeri sau atitudini
sunt semnificativ modificate prin experiența de migrație.
Cei mai buni judecători ai schimbării mentalităților prin LTS sunt migranții înșiși.
Din totalul migranților pentru muncă, 60% sunt de acord cu afirmația că „cei care
au lucrat în străinătate gândesc altfel” , față de numai 38%, procentul corespunzător
pe totalul eșantionului. Deși întrebarea nu este despre schimbări la nivelul propriului
mod de gândire, răspunsul poate fi considerat a fi unul de tip proiectiv, cu formularea
opiniei în funcție de experiența personală.
Aproape 60% dintre cei care au lucrat în străinătate consideră că munca este,
pentru ei, foarte importantă. Procentul este semnificativ mai mare decât cel înregistrat
în răspunsurile la aceeași întrebare la nivel național (48% ). Similar, cei care au
migrat pentru lucru acordă o mai mare importanță timpului liber și politicii decât cei
care nu au această experiență.
Desigur, sunt zone întregi de mentalitate care rămân neschimbate. Exemplul cel
mai bun este cel legat de toleranța etnică. Cea de tip religios pare să suporte o anume
extindere a sferei de cuprindere, datorită migrației.
în comunități precum cele din Teleorman, cu migrație masivă în Spania, se manifestă
și o specificitate a orientărilor politice, cu opțiuni mai puternice pentru C.V. Tudor
și G. Becali, decât în microregiuni precum Vrancea, cu Italia ca destinație dominantă.
Locuirea temporară în străinătate contribuie și la restructurarea legăturilor de
atașament spațial. Cei care au lucrat în străinătate au niveluri de aspirație mai
ridicate în legătură cu viața comunitară și tind să fie mai puțin atașați de propria
localitate. în plus, prin noile relații, prin stilul de viață transnațional, ajung să se lege
și de comunitățile unde au lucrat. în schimb, tot lor le este specific un mai mare
atașament față de Europa, în raport cu cei care nu au avut experiența lucrului în
străinătate.RECONSTITUIREA ETAPELOR FOLOSIND MEMORIA COLECTIVĂ A MIGRANȚILOR 105

PARTEA A DOUA
Valori, proiecte și remitențe
în lumile migrației

Capitolul 4
Migrația de revenire: proiect și stare de spirit1
Dacă în toamna lui 2008, românii din regiunea Madrid erau întrebați în legătură
cu intenția lor de revenire în țară, analizată serios, prin sita mai multor întrebări (și
pornind de la un eșantion reprezentativ), rezultatul ar fi fost că maximum 30% dintre
cei chestionați aveau de gând să revină în țară. Ce înseamnă acest 30% ? Ne așteptăm
ca 30% dintre cei aproximativ 200.000 de români din Regiunea Autonomă Madrid
să revină în România, la sfârșitul lui 2008 și începutul lui 2009 ?
Sondajul „Comunități Românești în Spania” (CRS) a fost realizat în septembrie
2008 în patru comunități românești din regiunea M adrid, respectiv Alcala de Henares,
Coslada, Arganda del Rey și Torrejon, de către o echipă de specialiști (profesori, doctori
și doctoranzi) și studenți de la Facultatea de Sociologie a Universității din București, în
cadrul unui program de cercetare al Fundației Soros România. Ce mai spune, la
început de 2009, în condiții de criză economică afirmată, sondajul pe 830 de imigranți
români din zona M adrid, din toamna anului 2008, despre perspectivele migrației
românești în Spania? înțelegerea segmentului de la Madrid al emigrării românești
spune ceva despre dinamica emigrării românești în Spania ? Dar în lume ?
La sfârșitul anului 2006 și începutul anului 2007, în Spania a fost realizat, de
către Instituto Nacional de Estadistica (INE), un amplu sondaj, Encuesta Nacional
de Inmigrantes (ENI), pe un eșantion de 15.500 persoane, reprezentativ pentru
imigranții din această țară (vezi caseta 4.1). Dată fiind ponderea pe care o aveau în
totalul imigrației din Spania, românii au reprezentat aproximativ 9% din acest
eșantion, respectiv 1.330 de persoane. Eșantionul românesc inclus în sondajul ENI
a fost repartizat pe întreg teritoriul Spaniei. Deși datele din sondajul național spaniol
au fost culese cu mai mult de un an înaintea celor produse prin sondajul nostru, CRS,
similitudinile de rezultate sunt foarte mari, după cum se poate ușor constata din
analiza care urmează. Acesta este principalul temei în a susține că sondajul pe cele
patru comunități madrilene permite formularea unor ipoteze pertinente asupra întregii
populații de migranți români aflați în Spania în 2007-2008.
1. Capitolul este preluat din Sandu, 2009a.

Criza economică începuse să fie deja resimțită semnificativ în spațiul spaniol.
Imigranții români de acolo începuseră să fie îngrijorați, dar nu erau în stare de
alertă. între timp, lucrurile au evoluat, în sensul afirmării clare a simptomelor crizei
financiare și economice în Spania, ca și la nivel global. în aceste condiții, ce mai pot
spune stările de opinie din toamna anului 2008 despre comportamentele, stările de
spirit și planurile din 2009? Chiar dacă sondajul ar fi fost făcut, să spunem, la
începutul lui 2009, tot ar fi fost dificil să facem predicții asupra migrației de revenire
(câți și care dintre românii de acolo urmează să revină în țară). De ce? Pentru că
efectele crizei în România și în Spania au o dinamică accentuată, stările de spirit care
reflectă aceste schimbări sunt de asemenea dinamice și, în plus, o declarație de
intenție nu trebuie luată ca decizie. A spune „Am de gând să mă întorc în țară” este
departe ca semnificație de „Mă voi întoarce în următorul an de zile”, spre exemplu.
Vom vedea imediat detaliile problemei. însă datele permit cu mai mare certitudine
estimarea condițiilor în care românii vor reveni în țară, precum și specificarea
categoriilor de migranți ca probabilitate sporită de revenire sau de rămânere. în fapt,
intenția de revenire în țară este un plan care poate fi mai mult sau mai puțin
structurat. Acesta nu este niciodată izolat. Se leagă, foarte probabil, cu planuri
familiale, cu percepția asupra viitorului copiilor, cu proiecte de locuire sau de
muncă. încerc să demonstrez în acest capitol că intenția de re-migrație este un
„fenomen social total”. Adică? Nimic altceva decât un fapt care are rădăcini sociale
și efecte multiple, atât de extinse încât, așa cum în picătura de apă poți citi fluviul,
în frântura de gând de revenire poți citi o lume (cea a imigranților români din Spania,
în cazul de față). în concluzie, vom încerca să folosim intenția de migrație ca
perspectivă pentru înțelegerea fenomenului de migrație a românilor în Spania, la
momentul de turnură dintre creștere și criză economică, la cumpăna dintre perioada
2002-2007 și cea de după 2008.
Intenții de revenire
Voi începe cu simpla descriere a intențiilor de revenire în țară, așa cum decurg ele din
sondajul CRS. Aproape trei sferturi (71 %) dintre imigranții români din Comunitatea
Autonomă M adrid declarau, în toamna anului 2008, că ar dori să revină în țară. Pe
măsură ce, prin interviu, sunt introduse în discuție condiționări specifice, procentul i
se reduce. întrebați asupra momentului de revenire, numai 47% dintre imigranți
declară că ar dori să revină în țară în urm ătorii cinci ani. în fine, dacă se solicită
și o estim are a probabilității de revenire, cei care sunt siguri sau foarte siguri că
se vor întoarce în țară în urm ătorii cinci ani reprezintă numai 39% din totalul
im igranților români din M adrid. Cei care declară că există o probabilitate mare sau
foarte mare de reîntoarcere acasă sunt persoane care au deja planuri structurate de
revenire.

Aproape jum ătate (47%) dintre românii intervievați în zona M adridului declară
că au de gând să revină în țară în următorii cinci ani de zile. în funcție de intenția de
revenire în țară, imigranții se diferențiază clar în patru grupe distincte (figura 4 .1 ):
cei cu intenția de revenire imediată, în următorul an (14%) ; cei mai numeroși sunt
cei care vizează un termen mediu de revenire, cuprins între doi și cinci ani (33% );
persoanele care se gândesc la revenire numai pe termen lung, după cinci ani (15% );
potențialii migranți definitivi, cei care au de gând să nu mai revină în țară.MIGRAȚIA DE REVENIRE : PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT 111
nu știe 1 9nu vrea să revină
în țară. . “ . I 29
vrea să răm ână
în Spania1 29 foarte nesigur 1 2
revenire în țară
peste 5 aninesigur 1 15 1 14
revenire în decurs
de 2-5 anisigur = 1 33 1 13
revenire în țară
în decurs de un anrevine foarte sigur… | 14 . .1 42
5 10 15 20 25 30 35 0 10 20 30 40 50
Figura 4.1. Intenția de a reveni în țară sau de a rămâne în Spania
Sursă: sondaj CRS
Exemplu de lectură : 14% dintre imigranții români din Madrid declară că, în decurs de un an
de zile, au de gând să revină în țară. în termeni de probabilitate subiectivă de revenire, 42%
dintre cei intervievați declară că sunt foarte siguri că vor reveni în țară, indiferent de perioada
de revenire.
Desigur, propensiunile spre revenire în România sau spre stabilire definitivă în
țara de imigrare sunt variabile, sensibile la modificări în politicile de migrație sau la
crizele economice. Momentul sondajului Comunități Românești în Spania (CRS),
septembrie 2008, a fost situat la început de criză, dar nu în faza în care efectele
acesteia deveniseră foarte vizibile. Ponderea românilor madrileni îngrijorați că ar
putea să își piardă locul de muncă era, la momentul sondajului, relativ redusă, de
numai 14%. Similar, ponderea celor care, în Spania se așteptau ca următoarele șase
luni să fie proaste sau foarte proaste sub aspect personal, era de 19%. Optimiștii pe
termen scurt, cei care credeau că le va merge bine sau foarte bine în următoarea
jumătate de an, erau în proporție covârșitoare, de peste trei sferturi (78%).
Cu un an înainte, la începutul lui 2007, proporția de români imigranți din regiunea
Madrid care își exprimau dorința de revenire în țară era mult mai mică, sub 10%*
1. Estimarea provine din Encuesta Nacional de Inmigrantes (ENI), vezi caseta 4.1. Ponderea
imigranților români din Madrid care declarau că ar dori să rămână în Spania pentru următorii
cinci ani era de 80% (față de numai 29% în sondajul CRS). în totalul imigranților români din
Spania, procentul celor care declarau că doresc să revină în țară era de 8%, practic identic cu
cel pentru imigranții români din zona Madrid. întrebarea din ENI era formulată diferit de cea
din CRS : „Care sunt planurile dumneavoastră pentru următorii cinci ani ? ”, opțiunile fiind :

112 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
(mai exact, 7% ). Chiar dacă formularea întrebărilor era diferită în cele două sondaje, j
diferența foarte mare între procentele care indicau intensitatea intenției de revenire în 1
țară este, foarte probabil, un efect al schimbării contextului. în toamna anului 2008,
spectrul șomajului era deja structurat în Spania, chiar dacă imigranții nu se așteptau
la o desfășurare rapidă a crizei. Oricum, în termeni relativi, față de contextul de la
începutul anului 2007, cel de la sfârșitul lui 2008 era marcat în mult mai mare
măsură prin îngrijorare.
Concentrarea majoră se înregistrează în gruparea celor care au de gând să revină
în țară peste într-un interval cuprins între 2 și 5 ani și a celor care ar dori să nu se
mai întoarcă în România.
Caseta 4.1. Caracteristici ale Sondajului Național
asupra Imigranților (ENI)
în situațiile în care este posibil (prin natura întrebărilor din chestionar) informațiile
obținute prin Sondajul Comunități Românești în Spania (C RS) sunt comparate cu
cele ale Enquesta Nacional de Inmigrantes (ENI), sondaj realizat în perioada
octombrie 2006 – februarie 2007, pe 15.519 imigranți în Spania, de către Instituto
Nacional de Estadistica (IN E) al țării respective. Subeșantionul de români din
eșantionul ENI a fost de 1.334 de persoane de peste 15 ani în totalul eșantionului
de imigranți. La nivelul Comunității Autonome Madrid au fost intervievați 207 imigranți
români. Toate raportările la ENI le voi face pe baza datelor ponderate conform
procedurii/variabilei de ponderare elaborate de către echipa profesorului David
Reher, de la Universitatea Complutense din Madrid, coordonatorul ENI. Fișierul de
microdate pe total sondaj ENI este disponibil pe site-ul INE la http://www.ine.es/en/ j
prodyser/microdatos_en.htm. Varianta de fișier cu variabile construite și de ponde- |
rare mi-a fost pusă la dispoziție prin amabilitatea profesorului David Reher. I
Răspunsurile la întrebările de opinie comune în ENI și C RS au fost probabil |
influențate nu numai de diferențele de formulare a întrebărilor, ci și de situația de \
interviu. în cazul sondajului CRS, operatorii de interviu au fost studenți de la
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, coordo­
nați pe teren de doctoranzi de la aceeași facultate. Pentru ENI, operatorii, spanioli
sau români, au fost percepuți ca oameni „din Spania”. Este posibil ca, în fața
tânărului student venit din România pentru a-i lua un interviu, imigrantul român să
fi reacționat mai mult pe logica dezirabilității sociale, a ceea ce spune media din
j țară – altfel spus, să declare că ar vrea să revină în țară.
Intențiile de revenire în țară sunt diferențiate nu numai ca grad, ca intensitate, ci și
ca tip (figura 4.2). Combinația dintre intervalul de timp prevăzut pentru revenire și
„Să mă întorc în țara natală”, „Să rămân în Spania”, „Să merg în altă țară”. întrebarea din CRS
a fost formulată cu referire directă la intenția de revenire în țară, fără specificarea perioadei prevăzute
pentru revenire. în schimb, în sondajul din Madrid am solicitat specificări asupra perioadei în care
respondentul intenționează să revină, precum și asupra probabilității de revenire. Altfel spus,
intenția de emigrare definitivă sau de revenire în țară este măsurată prin indicatori multipli.

MIGRAȚIA DE REVENIRE: PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT
probabilitatea de a reveni în țară dau tipologia respectivă. Aproape o treime din
imigranții români din Spania declară, cu probabilitate foarte mare (sunt „siguri” <
„foarte siguri”), că vor reveni în țară în următorii cinci ani de zile. Orientarea opusă,
care declară că nu intenționează să revină, grupează 29% dintre intenții. Restul
aproximativ 40% dintre imigranți au intenții intermediare : cei care declară că st
siguri că vor reveni, dar că se vor întoarce cu întârziere, peste mai mult de cinci ani, de
o pondere de 10%. Aproximativ 15% revin curând, dar nesigur, iar alți 15% au inten
vagi de revenire (peste mai mult de cinci ani, cu probabilitate redusă).
revine
sigur,
curând
sigur, cu cu întârziere,
întârziere revine nesigur
10% curând, 15%
dar nesigur
14%
Figura 4.2. Tipologia intențiilor de revenire
Sursă: sondaj CRS
Intenția de revenire din Spania pare să fie, în principal, rezultatul unei decizii
personal-familiale legate de (caseta 4.2 ):
• resurse și experiențe;
• evaluarea situației de m igrație;
• sentimentele identitare.
Caseta 4.2. Premise teoretice ale explicării intențiilor
de revenire în țară
Așteptarea de la care pornesc este că factorii care condiționează intenția de
revenire sau de re-migrare, dar și pe cea de plecare temporară din țară sunt legați,
în esență, de nevoile și preferințele pentru consum de la nivel individual și familial.
Din acest punct de vedere, este de așteptat ca factorii explicativi să fie asociați cu:
• ocupare-venituri;
• familia;
• instituțiile;
• locul preferat pentru consumul personal-familial.

114 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
Migrantul potențial sau migrantul activ poate folosi migrația ca elem ent central
pentru construirea unei strategii proprii de viață. Este o strategie în care consumul
este scopul, iar veniturile asigurate prin locul de muncă și instituțiile de deservire a
populației sunt principalul mijloc.
Intenția de revenire în țara de origine sau de re-migrare poate fi asociată cu inputuri
pentru consum (loc de muncă și venituri, dar și servicii publice), cu nevoi sau
preferințe pentru consumul propriu sau familial, dar și cu constrângeri instituționale
care au efect asupra a ceea poate câștiga migrantul într-o anume țară și localitate.
Intenția de revenire poate însemna:
a) preferință pentru consumul în țara și/sau localitatea de origine, în condițiile în
care migrantul a acumulat resurse pentru consumul dorit în mediul care îi este
apropiat afectiv. Raționamentul implicit este de tipul „Am acumulat destul pentru
a trăi în mediul care îmi place, chiar dacă și acolo costul vieții este apropiat de
cel de aici unde mă aflu ca imigrant";
b) percepție a unei situații în care costul pentru consumul dorit este mai mic la
locul de origine decât la cel de destinație. în astfel de cazuri, chiar dacă veniturile
care vor fi obținute la origine sunt mai mici decât cele de la destinație, întoar­
cerea poate avea loc în baza unui raționament de tipul „Deși voi câștiga mai
puțin, cu banii pe care îi am deja voi putea trăi mai bine acolo decât aici, pentru
că este mai redus costul vieții și pentru că acolo îmi place mai mult, sunt mai
obișnuit cu oamenii și locurile”;
c) revenire prin constrângere în privința resurselor din locul de destinație, din
cauza pierderii locului de muncă sau unor probleme similare.
Așadar, revenirea poate fi un comportament în întregime voluntar, ca în cazul a),
sau relativ obligat prin constrângeri economice sau de politică rezidențială, ca în
cazul c).
Migrația de tip nepermanent, temporară, circulatorie sau pe timp indefinit presu­
pune un migrant-evaluator. Acesta evaluează în mod continuu din perspectiva
proprie și familială, în termeni de origine și destinație, oportunități și costuri asociate
cu veniturile și consumul, în cadrul strategiei de viață centrate pe migrație.
Intenția de revenire este un rezultat al evaluării și indică fie eșecul, fie împlinirea
obiectivelor asumate prin strategie. Pornind de la aceste premise, este de așteptat
ca intențiile de revenire din Spania să fie mai puternic structurate în legătură cu;
a) evaluarea propriei strategii de viață: la cei care sunt mai nemulțumiți de con­
secințele pe care le are șederea în Spania asupra propriei familii și la cei
nemulțumiți de propria muncă în Spania;
b) veniturile și locul de muncă: la cei care au o situație materială relativ bună în
România și care percep o evoluție pozitivă a locurilor de muncă în țară;
c) locul consumului preferat1: la cei care nu au o părere foarte proastă despre
instituțiile românești, comparativ cu cele spaniole, și la cei care se identifică
puternic cu localitatea de domiciliu din țară.
1. Ideea locului preferat pentru consum este preluată din Dustmann și Weiss, 2007.

MIGRAȚIA DE REVENIRE : PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT 115
Rolul resurselor în proiectele de revenire
Sub aspectul resurselor, persoanele cu probabilitate mare de revenire în țară se
disting prin faptul că au venituri relativ ridicate în Spania (peste media de aproximativ
1.400 de Euro pe lună), situație materială bună în România, nivel de educație relativ
redus și o slabă cunoaștere a limbii spaniole. Rezultă că tind să revină în țară
persoanele care au acumulat venituri peste media specifică migranților români, au
situație m aterială relativ bună și în țară, dar nu s-au integrat bine în mediul spaniol
sub aspectul cunoașterii limbii spaniole.
Aproximativ 30% dintre cei intervievați susțin că au o foarte bună cunoaștere a
limbii spaniole, în sensul că se descurcă foarte bine cu ceea ce știu în spațiile publice
din Spania. Dintre aceștia, numai o treime declară că vor reveni sigur în țară
(procentul corespunzător pe totalul eșantionului fiind de 42%). Ponderea celor care
intenționează să se întoarcă în țară sporește de la 34 %, pentru cei care declară că știu
spaniola foarte bine, la 41 %, pentru cei care o știu bine, pentru a ajunge la 64% , în
cazul celor care declară că se descurcă prost sau foarte prost în spaniolă.
Figura 4.3. Intenții de revenire în țară, în funcție de cunoașterea autoestimată
a limbii spaniole
Sursă : sondaj CRS
Exemplu de lectură: 38% dintre cei care declară că vorbesc spaniola foarte bine pentru
nevoile pe care le au la locul de muncă sau în alte spații publice menționează că nu vor să
revină în țară. Pentru detalii, vezi caseta 4 .3 .

116 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENTE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
Caseta 4.3. Cunoașterea limbii spaniole
Cunoașterea limbii din țara de imigrare este unul dintre predictorii dinamici ai
intenției de re-migrare. Valorile acestei variabile se modifică sensibil, în timp. O
explicitare a condițiilor care favorizează cunoașterea bună a spaniolei poate fi utilă
pentru înțelegerea integrării sociale a migranților. înainte de a intra în detalii
explicative este util să lămurim ce înseamnă, în limita datelor disponibile, buna
cunoaștere a limbii spaniole.
Pe totalul eșantionului, ponderea celor care declară că știu spaniola foarte bine1
este de 29% , iar cei care consideră că o știu bine sunt în procent de 66% . Acceptă
că știu spaniola slab sau foarte slab un procent de 5%. Diferența dintre cei care
declară că știu foarte bine și cei care se clasează în categoria „bine”, este foarte
mare. Primii știu să scrie în spaniolă în proporție de 97% , iar din categoria „știu
bine", numai 73% . Interacțiunea cu spaniolii este și ea un indicator al gradului efectiv
de cunoaștere a limbii. 40% din categoria „știu foarte bine” declară că își petrec
timpul liber cu spaniolii des sau foarte des în procent. în schimb, pentru imigranții
din categoria „știu bine spaniola” procentul corespunzător este de numai 18%.
Cea mai bună cunoaștere a spaniolei, conform autoevaluărilor formulate de către
cei intervievați, o au tinerii sosiți în Spania de mai mult timp, ocupați în comerț,
servicii, ca intelectuali sau funcționari, precum și cei care au educație superioară.
La celălalt pol, de slabă cunoaștere a spaniolei, se află persoanele cu vârste de
peste 40 de ani, constructorii, menajerele, cei cu nivel gimnazial de instrucție și
sosite în Spania relativ recent, după 2006.
sosit în Spania 1995-2001
intelectual, funcționar
lucrător comerț, servicii
Alcala de Henares
universitar de lungă durată
18-29 ani
sosit în Spania 2002-2006
liceu (9 -12 clase)
Coslada
școală postliceală sau tehnică de maiștri
treapta 1 de liceu (9-10 clase)
30-39 ani
Torrejon
Arganda del Rey
gimnazial (5-8 clase)
menajere
școala profesională/ucenici sau complementar
sosit in Spania 2007-2008
constructori
peste 40 de ani58
50
40
39
57
37
32
30
30
29
27
24
23
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
| cunoaștere a limbii spaniole: M slab K bine fo e bine ]
I. Mulțumesc lui Marian Bojincă pentru sugestia de a detalia argumentarea pe această temă.

MIGRAȚIA DE REVENIRE : PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT 117
Cea mai bună cunoaștere a spaniolei pare să o aibă românii din Alcala de Henares,
iar cea mai slabă cei din Arganda del Rey. A fi vârstnic, a avea nivel redus de
educație și a lucra în construcții par să fie factorii care defavorizează în principal
cunoașterea limbii spaniole. Gradul diferențiat de cunoaștere a spaniolei între cele
patru comunități cercetate este, desigur, un efect al compoziției populației. Situația
mai bună de cunoaștere a limbii spaniole la românii din Alcala, spre exemplu, este
asociată cu faptul că în acest oraș există o pondere mai mare de tineri care nu au
un nivel redus de educație. în schimb, la Arganda del Rey este cea mai mare
concentrare de vârstnici și de constructori. Ambele sunt precondiții care defa­
vorizează cunoașterea spaniolei.
Slaba familiarizare a constructorilor cu spaniola derivă, probabil, și din faptul că
aceștia lucrează frecvent în echipe de români în care nu se vorbește în spaniolă.
Familie și comunitate în proiectele de revenire
în privința resurselor care favorizează revenirea în țară am discutat până acum despre
cele economice și de capital uman, înțeles ca educație și ca grad de cunoaștere a
limbii spaniole. Resursele economice sporite combinate cu cele reduse de capital
uman favorizează formularea unor planuri de revenire în țară. Tot în seria resurselor,
dar în plan sociocultural, am inclus și frecvența participărilor la serviciile religioase.
Datele sondajului CRS indică o mai puternică tendință de revenire în țară pentru
migranții care participă mai des la serviciile religioase (tabelul A3.2). Relația ar
putea fi semnificativă pentru a indica o mai mare propensiune spre revenirea în țară
în cazul migranților de orientare tradiționalistă.
Aspectul familial al deciziei de revenire este definit de cel puțin două elemente,
în primul rând, persoanele cu probabilitate mare de revenire în țară sunt cele nemulțu­
mite de efectele pe care le-a avut, după propria estimare, locuirea în Spania asupra
familiei. în al doilea rând, propensiunea spre revenire în țară este mai mare la
persoanele care sunt la M adrid numai cu soțul sau soția.
înainte de a face detalieri legate de acest ultim aspect, este necesar să fie pus în
evidență caracterul familial al imigrării românești la M adrid și, foarte probabil, în
Spania. O treime dintre românii madrileni au venit singuri în Spania, iar două treimi
cu familia sau o parte din familie. Migrația acestora din urm ă este una de tip familial,
în cadrul migrației familiale se disting clar trei subtipuri: migrantul împreună cu
soțul sau soția (16% din totalul imigranților), migrantul cu soțul sau soția plus alți
membri ai familiei (27 % din totalul imigranților) și migrantul însoțit de membri ai
familiei diferiți de soț sau soție (26%).
Propensiunea spre re-migrare, spre revenire în țară este maximă la migranții care
sunt în cuplu; în Spania, 46% dintre aceștia declară că se vor întoarce, în mod sigur, în
curând, în România. Dacă grupul familial de migrație este format din alte persoane decât
cuplul, atunci propensiunea de a rămâne în Spania este foarte mare (38% din totalul

celor care au respectiva situație familiala) Migrantul care este însoțit de partenerul de
cuplu plus alți membri ai familiei este și el foarte nesigur dacă și când va reveni în țară.
Intenția de revenire în țară este dependentă în bună m ăsură de modul în care
migranții estim ează efectele șederii lor în Spania asupra familiei (copii, soț sau
soție, părinți, în țară sau în Spania). Aproape jum ătate dintre românii din zona
M adridului apreciază că em igrarea lor are efecte pozitive asupra propriei familii
(tabelul 4.2). Dintre aceștia, 35% declară că au de gând să rămână în Spania.
Ponderea celor care percep ca dominante efectele pozitive ale migrației proprii și,
în același timp, manifestă intenția de revenire în țară este mult mai mică, de numai
un sfert din totalul categoriei respective. Dorința de revenire în țară este puternic
structurată la persoanele care au o percepție predominant negativă asupra incidenței
familiale a propriei migrații.
Tabelul 4.1. Intenția de revenire funcție de tipul de migrație familială
Migrantul este
în SpaniaIntenție de revenire Total
nu vrea
să
revinărevine cu
întâr­
ziere,
nesigurrevine
curând,
dar
nesigurrevine
sigur, cu
întâr­
ziererevine
sigur,
curând%
rând%
coloană
fără nici un mem­
bru al familiei27 14 16 1 1 33 100 32
cu soțul sau soția 22 12 1 1 8 46" 100 16
cu soțul sau soția
și alți membri ai
familiei28 19" 14 1 1 28 100 27
cu alți membri ai
familiei, diferiți
de soț sau soție
0 0+13 15 8 26' 100 26
Total 29 15 14 10 32 100 100
Sursă : sondaj CRS
+ celulă în care asocierea valorilor este pozitivă și statistic semnificativă, conform analizei
prin reziduuri standardizate ajustate;
– celulă în care asocierea valorilor este negativă și statistic semnificativă, conform analizei
prin reziduuri standardizate ajustate. Nivelul teoretic de semnificație este de 5%.
Coeficientul lambda pentru considerarea intenției de revenire ca variabilă dependentă este
0,04, semnificativ diferit de zero pentru p = 0,05.
Exemplu de lectură: numai 8 % dintre migranții care sunt cu partenerul de cuplu în Spania
declară că revin sigur, dar peste mai mult de cinci ani (cu întârziere) în țară. Asocierea dintre
intenția de revenire și tipul de situație familială nu este semnificativă în acest caz.
Aproape jum ătate dintre cei care au o percepție negativă asupra afectelor familiale
ale migrației declară că au de gând să revină în țară. Pentru categoriile intermediare,

MIGRAȚIA DE REVENIRE : PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT 119
cele între emigrare definitivă foarte probabilă și revenire foarte probabilă în țară,
percepția efectelor familiale ale migrației nu pare să conteze foarte mult. Ce contează,
atunci ? Din ce decurg diferențierile de tip de intenție de revenire în țară ? Pentru a
răspunde la această întrebare, voi analiza în primul rând factorii care favorizează o
probabilitate sporită de revenire în țară. Desigur, este vorba de probabilitatea
subiectivă, așa cum este ea percepută de către migrant.
Tabelul 4.2. Intenții de revenire în țară pe tipuri de efecte ale migrației
asupra propriei familii
Efecte ale
migrației proprii
asupra familiei
(autopercepție)Intenție de revenire în România Total
nu
vrea să
revinărevine cu
întâr­
ziere,
nesigurrevine
curând,
dar
nesigurrevine
sigur, cu
întârziererevine
sigur,
curând%
rând%
coloană
preponderent
negative17" 12 15 11 4 5 + 100 27
pozitive și negative 33 15 13 9 30 100 26
preponderent
pozitive35 + 16 15 9 26" 100 47
Total 29 15 14 10 32 100 100
Sursă : sondaj CRS
+ celulă în care asocierea valorilor este pozitivă și statistic sem nificativă conform analizei
prin reziduuri standardizate ajustate;
– celulă în care asocierea valorilor este negativă și statistic sem nificativă conform analizei
prin reziduuri standardizate ajustate.
Nivelul teoretic de sem nificație este de 5 %. C oeficientul lambda pentru considerarea intenției
de revenire ca variabilă dependentă este 0,0 7 , sem nificativ diferit de zero pentru p = 0,0 5 .
Exemplu de lectu ră: 35 % dintre cei care apreciază că efectele migrației sunt preponderent
pozitive asupra fam iliei lor afirmă că vor să rămână în Spania.
Premisa de la care pornim susține că migranții au plecat din țară cu o strategie de
viață care are ca principal obiectiv atingerea unui model de consum dorit, realizabil
prin veniturile și competențele obținute prin angajarea în străinătate. însă ei evaluează
în permanență stadiul de realizare a strategiei, cu efectele pe care propria migrație
le-a avut asupra propriei persoane, dar și asupra familiei. în plus, obiectivele lor se
modifică pe măsura câștigării unor noi puncte de referință. Pleacă din țară pentru bani
care să le permită un consum superior, dar se întorc nu numai dacă au banii pe care
și-i doresc, ci și dacă percep că mediul instituțional de viață devine comparabil cu cel din
țara mai dezvoltată în care au trăit o perioadă. Revenirea poate fi un semn de succes, de
eșec sau de întrerupere temporară a unui ciclu de migrație, până când sunt depășite
condițiile adverse din țara de imigrare. Altfel spus, revenirea în țară poate fi temporară.
Cea mai puternică propensiune spre revenirea în țară se înregistrează în Arganda
del R ey : 48% dintre imigranți spun că vor reveni în țară, față de numai 27% care

120 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
susțin că nu vor reveni (figura 4.4). Situația opusă se înregistrează la Torrejon, unde
ponderea celor care sunt siguri că nu vor reveni este egală cu cea a persoanelor care
susțin că sigur vor reveni (39%).
□ revine, foarte sigur
□ revine, sigur
ș revine, nesigur
ș nu revine în țară
C oslada A rganda A lcala de Torrejon
del Rey H enares
Figura 4.4. Intenții de revenire în România în cazul comunităților incluse în cercetare
De ce este atât de mare dorința de revenire în țară pentru cei din Arganda și de
ce intenția de a se stabili în Spania este atât de puternică la cei din Torrejon?
Explicația rezidă, foarte probabil, în compoziția diferită a populației. Tabelul 4.3
prezintă o imagine sintetică a profilului pe care îl are fiecare dintre comunitățile
sondate. Torrejon, spre exemplu, are ponderi relativ crescute (comparativ cu celelalte
comunități) ale femeilor care lucrează ca menajere sau îngrijitoare de persoane la
domiciliu, sosite relativ recent în Spania, cu nivel redus de educație. Sunt persoane
care nu au avut timp să acumuleze venituri semnificative pentru a-și împlini planurile
de migrație, pentru a se întoarce acasă cu prestigiul migrantului care „a muncit din
greu, dar a venit cu o suma bună”. în plus, posibilitățile de a câștiga în România
sume comparabile cu cele din Spania din servicii m enajere sunt mult mai mici,
dacă nu chiar nule. Un constructor care revine din Spania, dacă este bun meseriaș
sau manager, sau și una și alta, poate câștiga relativ ușor 1.000 de euro pe lună. O
menajeră însă, nu. Este adevărat că și la Coslada sunt relativ multe femei care sunt
îngrijitoare sau menajere în gospodăriile spaniolilor. Acolo însă, vechimea de
locuire în Spania este mai mare. Familiile au avut timp să acumuleze bani cu care
pot să realizeze cel puțin o parte din proiectele de migrație. Așa se explică faptul
că ponderea celor care vor să rămână în Spania este mult mai mare la Torrejon
decât la Coslada.
De ce la Arganda del Rey este dominantă tendința de revenire în țară ? în acest
caz, ponderea mare a persoanelor de peste 40-54 de ani („vârstnici” , în logică
migratorie) pare să fie principalul factor favorizant pentru revenirile în țară sau, mai
exact, pentru planurile de revenire în țară. La Arganda, persoanele cu vârste cuprinse

MIGRAȚIA DE REVENIRE : PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT 121
între 40 și 54 ani reprezintă 28% din migraținții români, față de 22% din totalul celor
patru comunități. Corespunzător, propensiunea spre revenire în țară este mai mare.
Din motive dificil de identificat cu datele disponibile, ponderea românilor care
trăiesc în relații de concubinaj la Torrejon (25%) este mult mai mare decât pe
eșantionul total format din cele patru comunități (17%). Destrămarea familiilor prin
migrație ar putea fi un factor explicativ suplimentar pentru slaba tendință de re-migrare,
de revenire în țară. O posibilă explicație a ponderii mari a concubinajelor sau
cuplurilor de români în uniune liberă la Torrejon ar putea fi dată de orientarea
religioasă a imigranților români de acolo.
Tabelul 4.3. Profilul dominant al celor patru comunități românești studiate,
in regiunea Madridului
Arganda del
ReyCoslada Alcala de
HenaresTorrejon
Regiune istorică de origine
Vârsta Vârstnici
(28 % față de
media de
22%)Tineri (56%
față de media
de 45%)
Stare civilă Căsătorit, dar
separat
(4% față de
2 % pe totalul
eșantionului)Necăsătorit
(42 % față de
media de 32%)Concubinaj
(25% față
de media
de 17%)
Educație Studii
universitare de
scurtă duratăGimnaziu
Știe spaniola Bine Foarte bine
Ocupație Alte Menajere
(29% față de
media de
23%)Menajere
(30% față
de media
de 23%)
Religie Penticostali
(10% față de
media de 4 %
pe totalul
eșantionului)Adventiști
(28% față de
media de 9%
pe totalul
eșantionului)Ortodocși
(91 % față de
media de 79%)Ortodocși
(86% față
de media
de 79%)
Participare la servicii
religioaseLunar Săptămânal
Mobilitate anterioară în
SpaniaRedusă

122 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
Arganda del
ReyCoslada Alcala de
HenaresTorrejon
Ponderea celor în
concubinajMare
Efecte autoestimate asupra
familieiNegative Medii Pozitive
Perioadă predominantă de
sosire1995-2001 2007-2008
Relații în timpul liber cu cei
din aceeași comunitate sau
regiune din România, aflați
în SpaniaMedii Intense Slabe
Intensitatea relațiilor cu
românii în timpul liberIntense
în ce măsură se simte legat
sufletește de localitatea din
Spaniaîn mică
măsurăîn foarte
mare
măsură
în ce măsură se simte legat
sufletește de Spaniaîn mare
măsurăîn foarte
mare
măsură
Sursă: sondaj CRS
Fiecare rând al tabelului reprezintă rezultatele analizei relației dintre localitate și variabila de j
rând, folosind reziduurile standardizate ajustate.
Exemplu de lectură: ponderea „vârstnicilor” (persoane de peste 39 de ani, în contextul ș >
prezentei cercetări asupra migranților) este semnificativ mai mare la Arganda, comparativ cu
ponderile corespunzătoare din celelalte trei localități. La Alcala, ponderea tinerilor este î
maximă, prin comparație între cele patru comunități românești.
Comunitatea românească din Torrejon este de componență covârșitor ortodoxă,
ca și cea din Alcala de Henares. Or, în genere, în comunitățile de religie ortodoxă
(comparativ cu cele protestante) se pare că familia rezistă mai puțin la șocurile
impuse de separările temporare cauzate de migrație sau de provocările unui nou
mediu de viață. în acest context* cu aproape 80% ortodocși în componență, comu­
nitatea românească din Torrejon este marcată în mai mare măsură de fenomenele de
separare familială sau de adoptarea familiei de tip uniune liberă. Factorul care
favorizează acest efect la Torrejon poate fi și vechimea relativ redusă a celor care
locuiesc în Spania, în cadrul respectivei comunități.

MIGRAȚIA DE REVENIRE : PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT 123
Tabelul 4.4. Apartenență religioasă și stare civilă la migranții
din regiunea Madridului
OrtodocșiProtestanți și
neoprotestanțiAlte Total
Căsătorit cu acte 43 46 29' 42
Necăsătorit 29’ 42' 37 32
Căsătorit fără acte sau în concubinaj 19+ 5' 23 17
Divorțat sau căsătorit dar separat 7 7 12 7
Altele 2* 0 0 2
Total 100 100 100 100
Sursă : sondaj CRS
Seninele de + /- indică asocierile sau dezasocierile semnificative pentru p = 0,05 în cadrul
celulei de referință, conform analizei prin reziduuri standardizate ajustate. „Altele” se referă
la catolici, greco-catolici, fără apartenență religioasă, atei etc.
Exemplu de lectură: 19% dintre imigranții români de la Madrid, din comunitățile cercetate,
sunt în concubinaj sau în uniune liberă familială. Procentul este semnificativ mai mare decât
ar fi de așteptat în cazul absenței unei legături între religie și stare civilă.
Stări de spirit
Intenția de revenire în țara de origine sau de stabilizare în cea de imigrare pe timp
indefinit nu este numai rezultantă a ecuației resurselor migrantului și a situației sale
de status, sub aspectul experienței de migrație, stării civile, apartenenței religioase
sau profilului pe care îl are comunitatea etnică de imigrare. Contează, așa cum
dovedește o analiză cantitativă, și starea de spirit1. Propensiunea spre revenire în
România este mai mare pentru im igranții:
• nemulțumiți de viața din Spania, comparativ cu cea pe care au dus-o în România,
înainte de em igrare;
• nemulțumiți de starea de sănătate pe care o au în Spania, comparativ cu cea avută
înainte de em igrare;
• mulțumiți de cât au reușit să acumuleze financiar în Spania, comparativ cu România;
• cu percepție pozitivă asupra ofertei de locuri de muncă din România în v iito r;
• mulțumiți de modul în care funcționează școlile din România, comparativ cu cele
din Spania.
E înțeleg prin stare de spirit , în contextul acestui studiu, orientarea dominantă, pozitivă sau
negativă, în evaluarea contextuală și difuză a unor secvențe proprii de viață, în raport cu
așteptări și norme adoptate de către cel care face evaluarea. Pentru detalii, vezi Sandu,
2009a.

124 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENTE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
Toate aceste constatări spun, p rin sim plificare, că revenirea în țară, în stadiul
ei de proiect, este, în mod semnificativ, dependentă de starea de spirit condiționată
de două experiențe de viață și de două țări. „M odul în care trăiesc acum în
Spania față de cum am trăit în România și modul în care percep viitorul pentru
locurile de m uncă și instituțiile din România, com parativ cu cele din Spania
determ ină ceea ce eu proiectez, ca m igrant, pentru viitorul meu în ceea ce
privește locul de viață”.
Constatările anterioare susțin că stările subiective, întemeiate sau nu pe date
obiective, contează mult în deciziile de re-migrație, de revenire în țară. Nostalgia
față de țară sau, cum vrem să o numim, preferința de consum la locul de naștere sau
socializarea prim ară poate juca un rol de stimulare a revenirii. Critica realistă a
situației proaste din țara de origine, comparată cu cea din țara de imigrație, poate fi
un temei real pentru decizia de a nu reveni în România.
Pentru importanța pe care starea de spirit o are în influențarea intenției de a reveni
în țară, voi considera în primul rând rolul satisfacției față de starea de sănătate
(tabelul 4.5). Faptul de a fi nemulțumit de propria stare de sănătate în Spania,
comparativ cu situația din România, face ca 58% dintre cei chestionați să manifeste
intenții structurate de revenire în țară. în schimb, probabilitatea de a avea astfel de
proiecte pentru cei mai mulțumiți de situația din Spania comparativ cu cea în România
este cu mult mai mică, de numai 33 %. Starea de mulțumire sporită față de propria
sănătate favorizează prin ea însăși tendința de a nu mai reveni în țară.
Tabelul 4.5. Probabilitatea subiectivă de revenire în țară,
în funcție de starea de sănătate autopercepută
Satisfacția față de starea
de sănătate proprie în
Spania, comparativ cu
cea din RomâniaProbabilitate subiectivă de revenire în țară
TotalNu revine
în țarăRevine,
nesigurRevine,
sigurRevine,
foarte sigur
Mai nemulțumit 14 15 13 5 8 + 100
La fel 25 17 13 4 6 + 100
Mai mulțumit 38 + 16 13 33 100
Total 29 16 13 42 100
Sursă: CRS
Semnele de + / – indică asocierile sau dezasocierile sem nificative pentru p = 0 ,0 5 în cadrul
celulei de referință, conform analizei prin reziduuri standardizate ajustate.
Exemplu de lectură : 38 % din totalul celor care declară că au o stare de sănătate mai bună în
Spania decât în România declară, în același timp, că nu au de gând să revină în țară.

MIGRAȚIA DE REVENIRE : PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT 125
Tabelul 4.6. Intenție de revenire în ța ră în relație cu p ercepția viitorului econom ic
în Spania și în România
Ponderea migranților
care apreciază că, peste
trei ani, situația va fi
mai bună în legătură tuIntenția de revenire în țară…
TotalNu
vrea să
revinăRevine cu
întârziere,
nesigurRevine cu
întârziere
sigurRevine
curând,
dar
nesigurRevine
sigur,
curând
locurile de
muncăîn România 47 51 56 65 72 59
în Spania 29 32 25 17 16 23
condițiile de
traiîn România 29 32 25 17 16 23
în Spania 28 29 19 16 15 21
S u rsă : CRS
Exemplu de lectu ră : 72% dintre românii intervievați în regiunea M adridului care declară
că vor reveni sigur, curând, în țară consideră că, peste trei ani, situația locurilor de muncă
va fi mai bună în România, comparativ cu cea de acum (momentul son d aju lu i: septembrie
2008).
în septembrie 2008, aproape 60% dintre rom ânii din cele patru comunități
intervievate din regiunea M adridului considerau că, peste trei ani, situația locurilor
de muncă în România va fi mai bună decât în prezent. Despre locurile de muncă
din Spania opinia pozitivă sim ilară, de „mai bine” , era de numai 23% . Cu alte
cuvinte, românii sunt mai optimiști în legătură cu viitorul economiei românești
decât cu cel al economiei spaniole. Și totuși, ponderea celor care au intenții
structurate de revenire este de numai o treime. Este evident însă că acest optimism
contează nu prin nivelul, ci prin variația sa : cei care au de gând să nu mai revină
în țară aveau convingeri optimiste despre economia românească numai în proporție
de 47% . în schimb, cei cu planuri determ inate de a reveni în țară afișau în
proporție mult mai mare, de aproape trei sferturi, optimism față de evoluția pieței
locurilor de muncă din România.
Desigur, optimismul economic are un anume rol în decizia de revenire în țară sau
de a rămâne în străinătate. Acest rol este unul de nivel semnificativ. în același
timp, probabil că se manifestă și o influență de sens invers, de la intenție spre
evaluare. Odată structurată intenția de re-migrație sau de transformare în emigrant
definitiv sau pe lungă durată, această intenție începe să influențeze opinii și evaluări
particulare. Românul care a decis deja să revină în țară din Spania va fi tentat să
spună că viitorul economiei românești este foarte bun, iar cel care a decis să rămână
în Spania va susține mai ales că viitorul economiei spaniole este bun. Ideea influenței
de la proiect de migrație spre opinie economică este o simplă ipoteză. Verificarea ei
implică analize suplimentare. O astfel de ipoteză mai este susținută de un argument
conex. Decizia de a reveni în țară sau de a rămâne în străinătate este influențată în

126 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENTE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
primul rând de nivelul veniturilor asociate cu locurile de muncă. Prin răspunsurile
date la mai multe întrebări, migranții români par să spună că este posibil ca, pe
termen mediu, în România să existe mai multe locuri de muncă decât în Spania, dar
salariul spaniol a fost și va fi mult mai bun decât cel din România. în ultimă instanță,
imigrantul nu dorește doar un loc de muncă în țara de destinație, ci un loc de muncă
mult mai bine plătit decât în țara de origine. Or, din acest punct de vedere, lucrurile
sunt clare : 90% dintre românii intervievați susțin că în Spania câștigă mai bine decât
în România. Rezultă că nu locul de muncă este problema, ci locul de muncă bine
plătit.
Migranții fac în permanență evaluări, mai mult sau mai puțin difuze, ale situației
proprii de migrație, cu consecințe asupra planurilor de a mai rămâne o perioadă, a
rămâne definitiv sau a reveni în țară. Familia, munca, veniturile și sănătatea sunt
teme esențiale în această evaluare.
Caseta 4.4. De unde vin migranții stabiliți în cele patru comunități
românești madrilene
Aproape 60% dintre imigranții români din Coslada, Arganda del Rey și Alcala de
Henares au venit în localitatea de rezidență în perioada 2002-2006. C ea mai „nouă”
comunitate este cea din Torrejon, cu numai 12% dintre imigranți sosiți în perioada
anilor ’90 și peste 70% ajunși în localitate în anii 2002-2006.
Perioada
de sosireCosladaArganda del
ReyAlcala de
HenaresTorrejon Total
1990-2001 24 23 23 12 20
2002-2006 61 65 61 73 65
2007-2008 15 12 16 15 15
100 100 100 100 100
Două dintre cele patru comunități sunt formate majoritar din imigranți transilvăneni1.
Este vorba de Alcala de Henares, cu 58% imigranți din Transilvania, și de Arganda
del Rey. La Arganda, câmpul de origine a migranților este mai larg, aceștia sosind
în proporții semnificative nu numai din Transilvania, ci și din Banat și Crișana-
-Maramureș. Coslada concentrează în principal imigranți din Muntenia de sud, dar
are aproape o cincime din comunitate venită și din Moldova. Comunitatea din
Torrejon este majoritar din Muntenia, dar cu un grad mai redus de concentrare a
câmpului de origine. Aici sunt veniți în proporții semnificative și bucureșteni, moldo­
veni și dobrogeni.
1. Datele cantitative referitoare la regiunile de origine ale migranților trebuie luate cu prudență,
dat fiind faptul că selecția în eșantion a fost nu de tip probabilist, ci semiprobabilist, prin
procedeul respondent driven sampling. Este posibil ca persoanele inițiale de la care s-a pornit
selecția („sem ințele”) să fi condiționat în bună măsură configurația regională a eșantioanelor
pe localitate.

MIGRAȚIA DE REVENIRE : PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT 127
Arganda
del ReyAlcala de
HenaresCoslada Torrejon Total
Transilvania 51 + 58+ 6 9 30
Crișana-Maramureș 17+ 3 2 2 6
Banat 13+ 1 2 1 4
Muntenia 3 8 4 6 + 37+ 24
București 3 4 10 16+ 8
Moldova 6 13 19+ 19+ 14
Oltenia 3 10 14+ 9 9
Dobrogea 4 1 1 8+ 4
100 100 100 100 100
Transilvănenii au fost mai frecvenți în valul de imigranți sosiți în regiunea Madrid în
anii ’90. Moldovenii sunt cei mai noi, sosirea lor fiind asociată mai ales cu perioada
de după aderarea României la UE. Cei din Muntenia au avut un flux relativ constant
de venire în zona Madrid.
Transilvania
M untenia
Moldova
Oltenia
București
Crișana-
Maramureș
Banat
Dobrogea
M oldova
1990-2001 36 28 8 8 6 10 2 2 100
2002-2006 30 22 15 9 10 5 6 4 100
2007-2008 25 26 19 13 7 4 2 4 100
30 24 14 9 8 6 4 4 100
Cea mai „nouă” comunitate sub aspectul perioadei de constituire, cea a românilor
din Torrejon, este și cea mai eterogenă sub aspectul traiectoriilor de constituire.
Numai 64% dintre imigranții de la Torrejon au sosit direct aici. 10% dintre ei au
locuit anterior la Coslada, iar 7% la Madrid.
Localitate unde
au venit initialLocalitate de rezidență actuală
C osladaArganda
del ReyA lcala de
HenaresTorrejon
Coslada 74 0 0 10
Alcala de
Henares2 1 78 3
Arganda del Rey 0 74 0 0
T orrejon 2 0 2 64
Madrid 6 3 2 7
Altele 15 21 17 16
100 100 100 100

128 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENTE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
Sentimente identitare
O altă categorie de factori care acționează independent în condiționarea deciziei de
re-migrație sau de stabilire în străinătate este asociată cu sentimentele identitare.
Persoanele cele mai înclinate să revină în țară sunt cele care manifestă un grad sporit
de atașament față de localitatea de domiciliu și de regiunea de care aparțin în
România și care, în același timp, declară că au un slab atașament față de Spania
(tabelul 4.7).
Imigranții deciși să nu se mai întoarcă în România manifestă simptomul dezrădăcinării.
Ei se simt foarte puțin legați de localitatea și de regiunea de domiciliu din România,
dar și de țara de origine. Acest simptom al dezrădăcinării se reduce pe măsură ce se
trece de la intenții de emigrare definitivă la intenții bine structurate de revenire în
țară. 19% dintre cei orientați să rămână în Spania se declară foarte legați sufletește
de România, comparativ cu 58% dintre cei care vor să revină și sunt deciși.
Tabelul 4.7. Sentimente identitare pe categorii de planuri de migrație (%)
Se simte legat
sufletește, în foarte
mare măsură, deNu vrea
să
revină
în țarăRevine cu
întârziere,
nesigurRevine
curând,
dar
nesigurRevine
sigur, cu
întârziereRevine
sigur,
curândTotal
satul sau orașul din care
provine26 35 41 70 63 46
regiunea din care provine 23 33 37 60 60 42
România 19 32 29 65 58 39
localitatea din Spania
unde trăiește25 21 14 14 14 18
Spania 21 13 8 10 5 12
S u rsă : sondaj CRS
Exemplu de lectu ră: 60% dintre românii intervievați în regiunea Madridului și care au
intenții de revenire sigură în România declară că se simt legați sufletește în foarte mare
măsură de regiunea din care provin.
Chiar pentru cei care vor să rămână în Spania, atașamentul față de această țară
este relativ redus, de numai 25% dintre respondenți. Datele par să indice faptul că
rămânerea în străinătate este mai mult o dezrădăcinare identitară în raport cu locurile
de origine decât o consolidare a atașamentului față de locurile de imigrare.
De notat faptul că cel mai puternic sentiment de identificare cu localitatea de
domiciliu din România nu apare la cei deciși să revină foarte curând în țară, ci la cei
care sunt deciși să revină, dar cu întârziere, peste cinci ani. Din această constatare
ar putea fi derivată ipoteza că cei care sunt hotărâți să se întoarcă, dar amână

MIGRAȚIA DE REVENIRE: PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT 129
momentul sunt mai puternic atașați sufletește de țara de origine. Ei au decis că
vor reveni, dar așteaptă să îm plinească în mai m are m ăsură obiectivele planului
de m igrație – foarte probabil fiind vorba de acum ularea de bani pe care și-au
propus-o.
Revenire și proiecte de viață
Intenția de revenire în țară este puternic înrădăcinată în solul unor planuri multiple
(tabelul 4.8). Cei care vor să revină curând, fie că sunt siguri sau mai puțin siguri de
acest lucru, vor casă, afacere și/sau mașină în mult mai mare măsură decât ceilalți
migranți. Din totalul migranților intervievați, 32% ar dori să deschidă o afacere în
România în următorii doi ani. Pentru cei deciși să revină în urm ătorii cinci ani în
țară, ponderea corespunzătoare este de 44% . Ponderea respectivă descrește pe măsură
ce trecem la cei care revin peste mai mult timp sau nu sunt siguri că vor reveni.
Procentul celor care spun că revin peste mai mult de cinci ani, dar care, practic, nu
sunt deciși constituie un segment de numai 28%. E interesant că, chiar dacă nu vor
să mai revină în țară, migranții tot au ideea de a deschide afaceri în România (25 %
au planuri de acest gen). Acesta este, poate, unul dintre cele mai puternice semne de
transnaționalism asociat cu m igrația: cine a trăit experiența emigrării, chiar dacă are
de gând să nu revină definitiv în țară, tot intenționează să își lege viitorul de locurile
de origine, cel puțin prin afaceri, cumpărări de terenuri, cumpărare sau construire de
case. A cumpăra o casă în România, în pofida deciziei de a locui în Spania, semnifică
fie atașament mare la grupul familial rămas acasă, fie intenție de a petrece concedii,
vacanțe sau perioada de pensionare acasă.
Tabelul 4.8. Proiecte de viață pe tipuri de intenții de migrație
Pentru următorii
doi ani, migrantul
are de gând săNu
vrea să
revinăRevine cu
întârziere,
nesigurRevine
sigur cu
întârziereRevine,
dar
nesigurRevine
sigur,
curândTotal
construiască/cumpere
casă în România44 52 56 59 54 52
deschidă o afacere în
România19 28 32 37 44 32
cumpere un teren în
România25 36 33 38 38 33
se mute în altă
localitate din Spania37 33 27 22 12 25
deschidă o afacere în
Spania23 20 14 12 6 15

Pentru următorii
doi ani, migrantul
are de gând săNu vrea
să
revinăRevine cu
întârziere,
nesigurRevine
sigur cu
întârziereRevine,
dar
nesigurRevine
sigur,
curândTotal
construiască/cumpe
re casă în Spania19 7 5 3 0 7
cumpere un teren în
Spania7 4 2 2 0 3
își mărească
venitul, lucrând
suplimentar63 61 60 58 67 63
continue studiile/
cursurile de
calificare52 52 38 51 42 47
S u rsă : sondaj CRS
Exemplu de lectură: 54% dintre cei care doresc să revină curând și sunt deciși să o facă
intenționează să își construiască sau să își cumpere o casă în următorii doi ani.
Cei care vor să rămână în Spania sunt orientați, firește, mai mult spre construire/
cumpărare de case sau deschidere de afaceri pe teritoriul spaniol.
Proiecte de mobilitate diferite de revenirea în țară
O treime dintre cei care intenționează să rămână în Spania au de gând să se mute, în
următorul an, în altă localitate din această țară. Motivația de migrație în interiorul
Spaniei, indiferent dacă migranții vor să rămână în această țară sau nu, este centrată
nu numai pe lucru și salariu, ci și pe mediul de locuire:
„Care sunt motivele pentru care aveți de gând să vă mutați în altă localitate din Spania ? ”
(întrebare adresată numai celor care au răspuns că în următorul an vor să se mute în altă
localitate) (%)
Pentru că acolo găsesc de lucru 22
Pentru a locui/trăi acolo 21
Pentru un salariu mai bun 14
Sunt prea mulți români aici 13
Am rude/prieteni stabiliți acolo 7
Altele 21
NR 3
Motivația „Sunt prea mulți români aici” – nu foarte frecventă, dar prezentă totuși
intr-o pondere de luat în seamă – indică existența unui segment de imigranți care
incearcă să evite conotațiile negative ale coabitării în comunități mari de imigranți
rumâni. De ce ? E probabil ca, din cauza circulației migratorii intense, în astfel de

comunități infracționalitatea să fie mai ridicată. Pot fi în joc însă și alți factori,
diferiți de infracționalitate. Este posibil ca etichetarea socială negativă a unor grupuri
mari de imigranți, competitori pe piața economică locală, să aibă și alte resorturi
decât infracționalitatea. în situațiile în care mediul instituțional local favorizează
folosirea muncii la negru a imigranților, etichetările negative și comportamentele de
tip infracțional se asociază ușor cu grupurile mari de imigranți, indiferent de etnie.
Intenții de mobilitate în sensul de a pleca, în următorul an, din Spania în altă țară,
diferită de România, sunt prezente la 12% dintre migranții intervievați. Frecvența acestei
intenții este diferențiată în funcție de planurile de revenire în ța ră : 9-10% dintre cei
care au de gând să revină în țară curând (în următorii cinci ani) intenționează să se
mute în altă țară, în următorul an ; în schimb, 14-15% dintre cei care fie nu mai
doresc să revină în România fie văd această revenire peste mai mult de cinci ani
intenționează să se mute în următorul an în altă țară, diferită de Spania și de România.
Migrația românească în străinătate este una de tip preponderent familial. Situația
înregistrată în regiunea M adrid confirmă regula: aproximativ 70% dintre românii
aflați acolo sunt împreună cu cel puțin un membru al familiei (tabelul 4.9). Caracterul
familial al circulației internaționale a românilor se regăsește, firesc, nu numai în
comportamente, ci și în proiectele de mobilitate : 57 % dintre cei deciși să revină în
țară în următorii cinci ani declară că și altcineva din familia lor aflată la Madrid
urmează să revină în România. Procentul respectiv se reduce pe măsură ce tipul
social al migrației de revenire se apropie de extrema „nu am de gând să revin în țară”.
1 1 % dintre cei care spun că au de gând să revină în România peste cinci ani, dar fără
să fie siguri de asta, declară că altcineva din familia aflată în Spania urmează să
revină în țară. Altfel spus, dacă un migrant nu e decis să revină în țară, nici ceilalți
membrii ai familiei sale, aflați cu el, nu se vor grăbi să revină. Decizia de revenire
este, ca și cea de plecare din țară, în foarte mare măsură familială.MIGRAȚIA DE REVENIRE: PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT 131
Tabelul 4.9. Proiecte de mobilitate ale altor membri ai familiei (%)
Fără
intenție
de
revenireRevine
cu întâr­
ziere,
nesigurRevine
curând,
dar
nesigurRevine
sigur, cu
întârziereRevine
sigur,
curândTotal
Altcineva din familia aflată
în Spania intenționează să
revină în România16 41 50 53 57 41
Altcineva din familia aflată
în România intenționează să
vină în Spania16 15 17 15 13 15
Vede viitorul
copiilor săi înRomânia 22 19 36 50 76 45
Spania 61 47 19 18 4 29
în Spania și
România16 33 45 30 17 24
Sursă : CRS

132 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
Imigrarea, tendința de a aduce noi membri ai familiei în Spania este de nivel
redus și pare fără nici o legătură cu proiectul propriu de re-migrare. 45 % dintre cei
care declară că revin curând în România, dar nu sunt siguri de aceasta, susțin, în
același timp, că viitorul copiilor lor este și aici, și acolo, și în România, și în Spania.
Cum se vor întâmpla lucrurile în realitate este altă chestiune. Deocamdată, datele
CRS susțin clar că românii emigranți în străinătate încep să vadă lumea din ce în e
mai mult din perspectivă transnațională, în termeni de „nici aici în străinătate, nici
acolo în țară” sau „și ca acasă, și ca în străinătate”.
însă cei care au copii proiectează viitorul acestora în strânsă legătură cu propriile
planuri de migrație. Relația cauzală poate fi în ambele sen su ri: mă decid să revin în
țară pentru că vreau ca viitorul copiilor mei să fie în România sau văd viitorul
copiilor mei în România pentru că eu m-am decis să revin în țară. în această zonă a |
deciziilor familiale, interacțiunea, sensurile multiple sunt la ele acasă. Cert este că 1
trei sferturi dintre românii care au de gând să revină curând în țară văd viitorul I
copiilor lor în România. Dacă însă au decis să rămână în străinătate, atunci numai o |
cincime dintre ei leagă viitorul copiilor lor de România. Simetric, pentru cei care au |
decis să rămână în Spania, viitorul copiilor lor este tot acolo, în opinia a 60 % dintre |
respondenții din categoria respectivă.
Pentru cei indeciși, care condiționează, într-un fel sau altul, revenirea în țară,
opțiunea este una de tipul „viitorul copiilor mei este și în România și în Spania”.
Viitorul se construiește prin banii din migrație (remitențe)
Aproape 30% dintre imigranții români din regiunea M adrid susțin că vor reveni sigur
în țară, în scurt timp. O pondere relativ egală este reprezentată de cei care, la polul
opus, declară că nu au de gând să mai revină. între cele două extreme sunt trei
categorii intermediare, cu ponderi între 10% și 15 % , combinații între „revin sigur”
sau „nesigur” și „revin curând” sau în timp, „cu întârziere”. Cel mai aproape, sub
aspect atitudinal, de cei care declară că vor reveni sigur, foarte curând, sunt cei care
susțin că revin sigur, dar cu întârziere, peste cinci ani. Cei deciși să rămână în Spania
au în imediata lor apropiere atitudinală pe cei care declară că revin, dar nu se știe
când și cu ce probabilitate. Categoria intermediară este cea a migranților care spun
că revin curând, dar nu sunt siguri în privința deciziei.
După cum am rem arcat deja, cele cinci tipuri de atitudine față de revenirea în
țară reprezintă categorii specifice de m igranți. Sunt departe de a fi categorii
Oficiale, rezultate din jocul cifrelor. Un argum ent convingător în acest sens
ste dat de faptul că banii din rem itențe, din ultimul an de zile, par să fi fost
mți diferențiat pe cele cinci tipuri de m igranți (tabelul 4 .1 0 ). Re-migranții
o maxim ă probabilitate, cei care spun că vor reveni sigur în urm ătorii cinci ani,
declară, spre exemplu, în proporție de 61%, că au folosit rem itențele din ultimul

MIGRAȚIA DE REVENIRE : PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT 133
an, pe cheltuieli curente (întreținere, alim ente, munci agricole). Pentru cei care
cred că vor reveni cu întârziere, nesigur, sau nu vor mai reveni în țară, procentul
corespunzător este de sub 55 %.
Lucrurile se întâmplă în mod similar în legătură cu folosirea banilor pentru plata
datoriilor – este cheltuită o parte însemnată din banii câștigați în străinătate atunci
când se dorește întoarcerea acasă, în țară, și din ce în ce mai puțin în situația de
indecizie sau de hotărâre a rămânerii în străinătate.
Indiferent de intenția de migrație, utilizarea banilor vizează în general satis­
facerea unor nevoi curente, plata unor datorii. Sumele folosite ca atare au, foarte
probabil, o structură diferită și merg mai ales către afaceri, construcții de locuințe,
cumpărare de bunuri personale sau pentru gospodărie. însă practica folosirii remi-
tențelor este, la nivel social, una de supraviețuire : „câștig în Spania ca să îmi plătesc
datoriile din țară”.
Tabelul 4.10. Folosirea banilor din remitențele din ultimele 12 luni,
pe tipuri de intenții de migrație
Banii trimiși acasă în
ultimul an au fost
folosiți pentruFără
revenireRevine cu
întârziere,
nesigurRevine
curând,
dar
nesigurRevine
sigur cu
întârziereRevine
sigur
curândTotal
cheltuieli curente 51 54 58 60 61 56
plata datoriilor 51 54 58 60 61 56
afaceri în construcții 26 30 35 30 35 31
îmbunătățirea locuinței 22 33 33 28 35 30
cumpărarea unor bunuri
personale18 17 23 20 28 22
educația copiilor 14 9 18 22 21 17
cumpărarea unor bunuri
familiale12 12 15 20 20 16
construcții de locuințe 5 4 8 10 15 9
alte obiective 6 14 16 11 11 10
alte tipuri de afaceri 4 7 2 1 6 4
cumpărarea unor terenuri
intravilane1 1 1 4 2 2
cumpărarea de locuințe 2 1 1 5 1 2
Sursă : sondaj CRS
Pe ansamblul comunității migranților români din Spania, poate fi identificată
următoarea ierarhizare a frecvenței modului de folosire a rem itențelor:
• pentru cheltuieli curente și achitarea datoriilor;

• Pentru afaceri în construcții, îmbunătățirea locuinței și cumpărarea unor bunuri
Personale;
• Pentru familie (educația copiilor și cumpărarea unor bunuri de folosință înde­
lungată în gospodărie);
• pentru alte obiective (construire de locuințe, alte tipuri de afaceri, cumpărarea
Unor terenuri intravilane etc.).
Pentru toate aceste categorii de folosire a rem itențelor, m igranții de revenire
se dovedesc mai activi decât cei care nu sunt deciși să revină în țară. Și este
firesc, pentru că, dacă se ia decizia de răm ânere în străinătate, nu se mai fac
investiții pentru satisfacerea cerințelor familiei care se află încă în țară, dacă se
mai află acolo.134 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENTE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
Concluzii
1 • Migrația de revenire este nu numai un proiect de viață, ci și o stare de spirit. Ca
Proiect, implică o planificare în timp a revenirii în țară, cu probabilități de
realizare, cu o puternică asociere cu alte proiecte de viață. Ca stare de spirit, este
definită prin nemulțumire dominantă în legătură cu efectele pe care le-a avut
plecarea la lucru în străinătate asupra propriei familii.
2. Sondajul pe comunitățile românești din regiunea M adrid (CRS) indică o realitate
socială care este departe de a fi una dihotomică, în termeni de migranți care revin
Și migranți care rămân în Spania. Există trei mari categorii de migranți din
Perspectiva revenirii:
„cei care se întorc”, respectiv cei deciși să se întoarcă în țară în următorii
cinci ani („în curând”). Aceștia reprezintă aproximativ 30% din totalul
imigranților intervievați;
„cei care răm ân” , în sensul de migranți care declară că nu mai revin în țară.
Și ei sunt tot aproximativ 30 % din totalul intervievaților;
cei care revin condiționat. Aceștia formează masa imigranților români madri­
leni. Reprezintă aproape 40% din totalul celor care au răspuns la întrebările
sondajului CRS. La rândul lor, ei se împart în trei subgrupe, cei care mai
degrabă revin, cei care mai degrabă nu mai revin și cei care poate revin,
poate nu.
2- Desigur, câtă vreme discutăm despre intenții, totul ține de probabilitate. Aici,
«sigur revin” înseamnă „revin cu probabilitate foarte m are” , iar „nu mai revin”
A p lică „foarte probabil nu mai revin în țară”.

MIGRAȚIA DE REVENIRE : PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT 135
Figura 4.5. Cele trei mari segmente ale diasporei românești postdecembriste
(cazul Madrid)
4. Cele cinci segmente ale emigrării românești recente în Spania au un profil social
bine conturat. Cei care nu revin foarte probabil în țară sunt cei integrați, iar cei
care revin cu mare probabilitate sunt mai degrabă ne integrați. Semnele clare ale
integrării sunt limba, relațiile, locul de muncă și familia, altfel spus, cum vorbesc
spaniola, cum interacționează cu spaniolii, cum sunt angajați la lucru și ce efecte
ale migrației percep asupra propriei fam ilii:
cei care se
întorccei care rămân în
străinătate
21%vorbesc spaniola foarte bine pentru a se descurca
în spații publice36%
13% își petrec timpul liber des și foarte des cu spaniolii 27%
41% sunt angajați cu carte de muncă 51%
38%șederea în Spania a avut efecte negative asupra
familiei proprii16%
4.1. Cei care rămân în străinătate, în mult mai mare măsură decât cei care se
întorc, vorbesc spaniola foarte bine, își petrec timpul liber cu spaniolii, sunt
angajați cu carte de muncă și percep mai ales efecte pozitive ale migrației
asupra propriei familii.

136 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENTE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
4.2. Cei care revin au un profil opus, tind să fie foarte nemulțumiți de efectele
migrației asupra propriei familii, interacționează rar cu spaniolii inclusiv
pentru faptul că nu știu prea bine spaniola și, în plus, sunt angajați, mulți
dintre ei, la negru. în plus, procesul de „dezrădăcinare” , de reducere a
identificării afective cu localitatea, regiunea sau țara de origine, este mult
mai avansat la cei care vor să rămână în Spania, comparativ cu cei care vor
să revină în curând.
4.3. Cei care au de gând să revină în țară, deciși în acest sens, dar care și-au
amânat momentul revenirii peste cinci ani sunt o grupare cu foarte puternice
sentimente identitare, foarte atașați de spațiul de viață românesc. Ei par să fie
orientați spre revenirea în țară, dar numai după ce își acumulează veniturile
pe care le au în vedre pentru a-și împlini planurile cu care au venit în Spania.
5. Afacerea și casa par să fie două dintre mizele importante ale întoarcerii în țară.
Cei deciși să revină rapid în țară pun accentul mai ales pe posibilitatea de a
deschide o afacere în România. Cei care vor să vină, dar fie amână, fie nu sunt
siguri au tendința de a fi mai interesați de construirea sau cumpărarea unei case
în România, comparativ cu cei deciși să revină rapid. Oricum, planurile de
revenire în țară sunt puternic integrate cu cele de cumpărare de bunuri, achitarea
datoriilor, construirea de case, deschiderea unor afaceri.
6. în ecuația revenirii contează foarte mult factorii subiectivi, de percepție, nu
numai cei legați de efectele migrației asupra familiei. Tind să revină în țară mai
ales cei care consideră că Spania le-a adus o sănătate mai proastă și percep pozitiv
viitorul locurilor de muncă din România.
7. Este clar însă că migranții nu judecă situația de migrație numai în termeni de
locuri de muncă, ci prin asociere, cumulativ : ar veni acasă nu numai dacă ar găsi
locuri de muncă relativ bine plătite, ci dacă ar găsi locuri de muncă relativ bine
plătite și pentru sine, și pentru soț sau soție.
7.1. Venitul mediu individual al celor intervievați a fost, în iulie 2008, de apro­
ximativ 1.400 de euro (1.370)1, iar venitul minim pentru care declară că ar
1. Sondajul realizat pe imigranții români din Spania de către Metro Media Transilvania pentru
Agenția de Strategii Guvernamentale, în aprilie 2008, indica un venit mediu de 1.230 Euro în
februarie 2008 (ASG, MMT, 2008 : 73). Este posibil ca diferența dintre cele două sondaje să
provină și din faptul că sondajul CRS a fost făcut numai pe imigranții din zona Madrid, iar aici
nivelul mediu al veniturilor să fie mai mare decât în restul Spaniei. Venitul mediu al imigranților
români din Italia, pentru noiembrie-decembrie 2007, era de 1.030 Euro (ASG, MMT,
2008 : 73). O alta sursă a diferențelor poate fi dată de caracteristicile demografice diferite ale
celor două eșantioane. Deși vârsta medie este aceeași în ambele cazuri (32 ani), ponderea
femeilor este de 47% în eșantionul MMT și de 50% în eșantionul CRS. Cum venitul mediu al
femeilor este mai redus, e probabil că și diferențele de structură pe vârste explică o parte dintre
diferențele cifrelor de venituri pe cele două eșantioane. Este posibil ca gradul de feminizare a
imigranților români să fie mai mare în regiunile spaniole diferite de Madrid. în acest sens
argumentează și faptul că ponderea fem eilor în eșantionul de imigranți români folosiți
pentru sondajul Encuesta Nacional de Inmigrantes (ENI) a fost de 47% (luând în seamă

MIGRAȚIA DE REVENIRE : PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT 137
accepta să vină în țară este de aproximativ 1.000 euro. Cei care, cu mare
probabilitate, se întorc acceptă și un salariu mai mic, de aproximativ 800 de
euro.
fără
revenirerevine
curând,
dar
nesigurrevine cu
întârziere
nesigurrevine sigur
cu întârziererevine
sigur
curândTotal
venit personal în iulie
2008 (în euro)1.250 1.303 1.618 1.590 1.333 1.370
salariul minim (în
euro) pe lună pentru
care s-ar întoarce în
țară1.173 916 1.089 937 837 984
7.2. Variațiile de gen în câștiguri și în aspirații sunt considerabile. Bărbații câști­
gau, în medie pe lună, aproximativ 1.800 de euro, iar femeile aproximativ
950 de euro. Bărbații ar accepta să revină în România pentru 1.100 de euro,
iar femeile pentru 850 de euro.
8. Revenirea în țară este, în bună măsură, un proiect fam ilial: 57% dintre cei care
declară că vor reveni curând și sigur în țară menționează că împreună cu ei se va
mai întoarce și altcineva din familie. Faptul este normal, dacă avem în vedere că
aproximativ 70% dintre românii care sunt acum în comunitățile din apropierea
M adridului sunt însoțiți de cel puțin un membru al familiei.
9. Comunitățile românești din regiunea Madridului incluse în cercetare au profiluri
distincte. Istoria lor de migrație are consecințe directe asupra compoziției sociale
și culturale a comunităților respective și, implicit, asupra atitudinilor față de
re-migrație.
9.1. Cea mai mare propensiune de revenire în țară se înregistrează la Arganda del
Rey, o comunitate de aproximativ 10.000 de români (dintre care aproximativ
10% sunt penticostali), într-un oraș de 50.000 de locuitori. în această
comunitate, ponderea mare a populației de peste 40 de ani, comparativ cu
situațiile din Coslada, Alcala de Henares și Torrejon, pare să fie unul dintre
principalii factori de favorizare a revenirilor în țară. în plus, interacțiunile
sociale mai reduse, o mai slabă cunoaștere a limbii spaniole, comparativ cu
situația din celelalte trei orașe incluse în sondaj, ar putea fi alți factori de
favorizare a orientării sporite spre re-migrare.
numai segmentul de peste 17 ani, pentru comparabilitate cu eșantioanele CRS și MMT). în
comparația dintre cele trei eșantioane sunt însă și diferențe care țin de selecția persoanelor.
Vârsta medie în ENI (numai populația de peste 17 ani) este de 36 de ani, față de 32 ani în
sondajul MMT. Notez, în context, că structura educațională a eșantioanelor CRS și MMT nu
diferă foarte m ult: ponderea absolvenților de liceu este aceeași, de 43 %, iar cea a absolvenților
de școală profesională este de 23% în CRS și de 28% în eșantionul MMT.

138 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
9.2. în Torrejon de Ardoz (unde trăiesc 10.000 de români, de religie covârșitor
ortodoxă, în cadrul unei populații de peste 100.000 de locuitori) este cea
mai redusă propensiune de revenire în România. Tendința ar putea fi pusă
în relație cu faptul că populația de imigranți români este relativ „nouă” ,
sosită de mai puțină vreme, comparativ cu restul comunităților analizate în
cercetare, cu pondere mare a femeilor care lucrează ca menajere. Cei veniți
de puțină vreme încearcă să ajungă să câștige astfel încât să-și poată
împlini proiectele cu care au venit. în plus, pentru menajere este extrem de
greu, dacă nu imposibil, să găsească locuri de muncă în România unde să
poată câștiga sume comparabile cu veniturile pe care le obțin în Spania.
Dintre cele patru comunități investigate, cea din Torrejon este cea mai
mulțumită de efectele pe care emigrarea din România le-a avut asupra
familiilor implicate în migrație. Este posibil ca, în parte, această satisfacție
față de efectele migrației să fie și un corolar al ponderii mari de familii de
imigranți români care trăiesc în concubinaj sau uniune liberă. De dimen­
siuni relativ reduse, comunitatea românească din Torrejon este și cea mai
eterogenă sub aspectul regiunilor de proveniență a migranților din România
(vezi caseta 4.4). în acest context, relațiile sociale cu persoane din aceeași
comunitate sau regiune de origine sunt mai slabe. Corespunzător, integrarea
în comunitatea de prim ire se face mai ușor.
10. Implicațiile esențiale ale analizelor din acest capitol pentru politicile de migrație
derivă, în esență, d in :
10.1. Caracterul familial al emigrării, dar și al eventualelor proiecte de re-migrare,
de revenire în țară. A gândi soluții numai pentru bărbați, mai ales construc­
tori, nu este suficient. Aceștia pot găsi și în țară locuri de muncă, la un
nivel de salarizare apropiat de cel dorit, dacă proiectele de infrastructură
anunțate nu rămân numai pe hârtie și dacă sunt buni meseriași. Pentru
femei necalificate însă, găsirea unui salariu de aproximativ 800 de euro în
România este mai dificilă.
10.2. Eventuala imagine pozitivă despre oportunitățile de locuri de muncă în
România contează semnificativ în proiectul de revenire. Furnizarea unor
informații ușor accesibile, continue și credibile, și în țară, și în străinătate,
asupra oportunităților de locuri de muncă poate fi un factor semnificativ în
influențarea circulației migratorii optime.
10.3. M igranții, indiferent dacă au de gând să revină rapid ori cu întârziere în
țară sau niciodată, au început să elaboreze proiecte de viață în care afacerile
numai în România sau și în România, și în Spania ocupă un loc distinct,
clar. Favorizarea și stimularea instituțională a unor astfel de afaceri poate
avea efecte de dezvoltare semnificative pentru România. Obiectivele poli­
ticilor de migrație și dezvoltare ar putea fi extinse, cu folos, pentru a
include și aspecte derivate din constatarea anterioară.

MIGRAȚIA DE REVENIRE: PROIECT ȘI STARE DE SPIRIT 139
10.4. Remitențele sunt deja implicate de migranți în înfăptuirea strategiilor de
viață individuale sau familiale. Cei care au de gând să revină în țară
folosesc mai frecvent banii din migrație pentru rezolvarea unor probleme
familiale, pentru investiții. M erită să fie studiate posibilitățile ca o parte
din banii din remitențe, chiar dacă sunt în descreștere ca volum, să fie
folosiți la nivel comunitar-regional pentru dezvoltarea localităților de origine
a emigranților.

Capitolul 5
Orientarea imigranților spre „casă”,
pe spații transnaționale1
Remitențele, comunicarea cu cei de acasă și manifestarea intenției de revenire în
țară se subsumează aceleiași orientări a imigranților spre casă. Această atitudine are
intensități diferite în funcție de spațiul identitar de apartenență a migrantului. Pentru
imigranții români din Regiunea Autonomă M adrid am identificat patru orientări
identitare: preponderent spre România, preponderent spre Spania, ambivalent spre
Spania și România și fără un atașament special față de vreunul dintre cele două spații.
Cele patru tipuri de orientări sunt relevante pentru patru tipuri de transnaționalism,
cu configurații diferite ale comportamentelor de orientare spre locul de origine.
Semnificația socială a remitențelor este aprofundată prin analize comparative pe
diferite grupuri de imigranți din Spania (cu date de sondaj) și la nivelul a 120 de țări,
folosind date agregate la nivel societal. Cel puțin o componentă a transnațio-
nalismului, dată de transmiterea remitențelor, pare să fie mai mult efectul valului de
sosire decât una de durată. In ansamblu, studiul susține ideea diferențierii transnațio-
nalismului imigranților pe spații identitare care nu sunt date, ci se reconstruiesc prin
experiențe de viață, schimbarea grupurilor de referință etc.
Faptul că din ce în ce mai mulți imigranți păstrează legătura cu cei de acasă, din
țara de origine, este, fără îndoială, un efect al globalizării. Fenomenul nu este nou
(Guarnizo, Portes, Haller, 2003; Pries 2008: 13), dar amploarea procesului, da.
Remitențele migranților spre țările în curs de dezvoltare s-au dublat ca volum în anii
’90 (Faist 2008 : 62). în România, una dintre principalele țări de referință în acest
studiu, intrările de remitențe cunosc o creștere bruscă, de la o valoare cuprinsă între
96 și 132 milioane de dolari anual, în perioada 1999-2004, la peste 4,5 miliarde în
2005, pentru a ajunge la 8,5 miliarde de dolari anual în perioada 2007-20092.
1. Acest capitol are la bază analizele aferente proiectului de cercetare ID 2068 „Dezvoltarea
capitalului comunitar în România”, pe care îl coordonez în cadrul CNCSIS. Varianta în
engleză a studiului este în curs de publicare în Revue d ’ Etudes Comparatives Est-Ouest.
2. Sursa : http : //siteresources.worldbank.org/INTPROSPECTS/Resources/334934-1110315015165/
RemittancesData_Nov09(Publ ic). xls

142 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
Remitențele trimise acasă de imigranții din țările central și est europene furnizează !
un exemplu convingător de transnaționalism de ultim val în domeniul migrației.
Acestea nu sunt altceva decât expresia integrării economiilor emergente în economia
globală prin fluxuri de forță de muncă, asociate celor comerciale și financiare (Mitra
et al . , 2010). Vizibile în mod deosebit la scara mondială încă de la începutul anilor
’90 (Basch, Schiller, Blanc, 1994 ; caseta 5.1), fenomenele de migrație transnațională
își caută încă structurile conceptuale adecvate pentru a fi mai bine înțelese. Care sunt
mecanismele care le susțin ? Cum se diferențiază transmigranții ? Care sunt funcțiile
acestui nou gen de migrație ? Cum se angajează diferite societăți în curs de dezvoltare
pe drumul transnaționalismului ? La astfel de întrebări încerc să răspund în continuare,
luând ca obiect de analiză imigrația românească de dată recentă.
O intrare în dezbatere pe această cale este susținută și de tensiunea întrebărilor
particulare asociate cazului ales pentru analiză ? De ce România este una dintre țările *
din regiune cu cele mai ridicate remitențe primite ? De ce modul transnațional de I
migrație s-a impus în această țară atât de repede după 1989 (Sandu, 2005a) ? De ce în §
condițiile crizei globale din 2008-2009 au revenit acasă atât de puțini dintre românii I
care se aflau la lucru în străinătate, în special în Italia și în Spania (Sandu, 2009a) ? 4
Ipoteza de bază a cercetării susține că există mai multe tipuri de transnaționalism, 1
în funcție de condiționarea de bază, identitară sau de stare de spirit: imigranții I- \ 4 S –
dezvoltă interacțiuni active cu cei rămași acasă, în moduri și cu motivații diferite, în J.
funcție de loialitățile pe care le au în raport cu locul de origine sau de destinație, de j
starea lor de mulțumire sau nemulțumire raportată la diferite sfere ale vieții (familie, |
comunitate, prieteni, muncă etc.). în locul unui transnaționalism global, nedife- J
rențiat, distingem tot atâtea tipuri specifice câte condiționări particulare sau spații l
transsocietale identificăm pentru orientarea imigranților spre casă. în plus, datele ț
susțin ideea că transnaționalismul nu se reduce la trimiterea remitențelor acasă, cum
pare a rezulta din multe abordări (Guarnizo, Portes, Haller, 2003 : 1212), ci se referă
la o orientare coerentă a migranților spre casă, manifestată simultan prin remitențe,
comunicare și planuri de viață.
Există imigranți care vor să rămână în străinătate după ce au lucrat un timp acolo,
dar și imigranți care vor să revină acasă, în țara de origine. Intențiile de revenire pot
fi pentru mai devreme sau mai târziu, cu planuri mai mult sau mai puțin structurate.
La celălalt capăt al drumului de migrație sunt cei care au lucrat în străinătate și au
revenit în țară. Unii, mai ales dacă au fost marcați de eșec, preferă să nu își mai
amintească de experiența grea a lucrului în străinătate. Alții, dimpotrivă, încearcă să
construiască locuințe și să aibă un mod de viață ca acolo unde au trăit ca imigranți,
în cazul migranților români, modelul de locuire ales poate fi „ca la M adrid” sau „ca ,
la Roma” , în stil spaniol sau italian. ^
în toată această diversitate a modelelor de planuri și stiluri de viață există diferite ș ;
linii de forță care pot simplifica, ordona și mai mult informația socială despre i
migranți. O astfel de linie majoră de ordonare este dată, cred, de ceea ce se cheamă mm
transnaționalism. Cu ajutorul ei încerc să disting între migranții aflați la lucru în S |

străinătate orientați în principal spre origine („casă”), spre țara-gazdă, spre origine
și destinație simultan, sau fără nici una dintre opțiunile anterioare. Voi adopta în
continuare perspectiva „orientării spre casă” ca dimensiune esențială a transna-
ționalismului1 , pentru o mai bună înțelegere a imigrației românești de dată recentă.
Indicatorii de măsurare pentru orientarea spre casă vor fi remitențele, planurile de
revenire în țară și frecvența comunicării cu cei de acasă ca fațete ale unei aceleiași
orientări spre casă a imigranților.
Analiza pe care o întreprind în continuare operează cu date la nivel micro și
macro. în prima parte a analizei folosesc date la nivel micro referitoare la orientarea
spre casă a imigranților români din Spania, în abordare comparativă cu alte grupuri
de imigranți. în partea a doua a analizei rețin numai remitențele ca dimensiune
esențială a orientării imigranților spre casă. Variația comportamentului de transmitere
a remitențelor o analizez, la nivel micro, folosind date de sondaj asupra imigranților
români din Regiunea Autonomă Madrid, iar la nivel macro pe un set de date UNDP
referitor la 120 de țări. în ultima parte a analizei revin la datele micro pe imigranți
români din regiunea M adrid, pentru a integra informații asupra comportamentelor
transnaționale pe tipuri de spații identitare și de frustrare relativă. La acest nivel sunt
prezentate nemijlocit argumente pentru ideea că transnaționalismul este un fenomen
a cărui natură este condiționată multiplu.
Transnaționalismul migranților români a fost tratat, în literatura de specialitate,
din mai multe perspective :
• a diasporei științifice (Nedelcu, 2008 ; Nedelcu, 2009);
• a construirii rețelelor transnaționale (Potot, 2003 ; Șerban, 2009);
• a antreprenoriatului economic apărut pe urmele migrației etnice (Michalon,
2009);
• a câmpurilor familiale sau religioase (Cingolani, 2009);
• a intențiilor de revenire în țară asociate negativ cu practicile de întrajutorare de la
destinație (Șerban, Voicu, 2010), intențiilor de revenire în țară ca parte a proiec­
telor de viață (Sandu, 2009a);
• a schim bărilor/diferențierilor de mentalitate (Sandu, 2 0 0 6 a; Sandu, 2 0 0 6 b ;
Voicu, 2008) sau de conștiință civică (Bădescu et al., 2009) la nivelul migranților
de revenire;
• ca transnaționalism potențial la nivelul comunităților de origine (Sandu, 2005a)
sau ca factor de dezvoltare în localitățile de origine (Anghel, 2009; Sandu, 2010).
Dominante în aceste abordări sunt tratările calitative, unidimensionale și necom­
parative. însă transnaționalismul este, în primul rând o atitudine care favorizează
comportamentele și acțiunile peste sau dincolo de granițe, cu puternice efecte deORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ” , PE SPAȚII TRANSNAȚIONALE 143
1. Alte dimensiuni fundamentale în analiza transnaționalismului sunt: a) orientarea spre fosta
țară de imigrație pentru migranții de revenire ; b) orientarea bidirecțională a imigranților spre
țara gazdă și spre cea de origine.

144 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
contagiune, de interinfluențare. Din această perspectivă, nevoia de tratare corelată a
dimensiunilor transnaționalismului îmi pare a fî una semnificativă. Este ceea ce voi
încerca să întreprind cu date de sondaj1 , la locul de imigrare (Spania), comparând
imigranții români cu cei din alte grupuri etnice/societale.
Tipuri de orientări transnaționale în migrație
Perspectiva transnaționalismului pune accent pe relațiile pe care agenții nestatali le
instituie peste granițele politice, sociale și culturale pentru înfăptuirea propriilor
proiecte de viață, de lucru (caseta 5.1). Statul național, societățile delimitate pe
contur de granițe statale, încetează să mai fie, în perspectivă transnaționalistă, genul
de „spațiu-container” care poate explica toate fenomenele vieții sociale. Referentul
analitic și explicativ încetează să mai fie numai statul. „Naționalismului meto­
dologic” i se opune transnaționalismul metodologic. Evident, statul-națiune nu
încetează să mai fie un referent semnificativ pentru analiza fenomenelor sociale, ci
devine complementar cu spațiile sau câmpurile sociale transnaționale (Wimmer,
Schiller, 2002 ; Pries, 2008).
Caseta 5.1. Despre transnaționalism în abordarea migrației
Transnaționalismul nu este exclusiv un domeniu al realității, precum viața econo­
mică sau cea culturală sau socială. Este și un domeniu, dar, în primul rând, „o
lentilă” (Levitt, Schiller, 2004), o perspectivă, și anume, perspectiva în care accentul
se pune pe modele socioculturale care circulă dincolo de granițe – construite între
agenți sociali din țări diferite – sau pe relațiile în care principalii actori, diferiți de
structurile statale, comunică dincolo de containerul structurilor statale.
„Definim transnaționalismul ca procese prin care imigranții construiesc și susțin
relații sociale multiple care leagă societăți de origine și de destinație. Numim aceste
procese transnaționalism pentru a sublinia că mulți imigranți ai acestor timpuri
construiesc câmpuri sociale peste granițe geografice, culturale și politice. Imigranții
care dezvoltă și mențin multiple relații – familiale, economice, sociale, organi-
zaționale, religioase și politice – ce depășesc granițele pot fi numiți transmigranți.
Un elem ent esențial al transnaționalismului este dat de multiplicitatea implicărilor
1. Bazele de date de sondaj cu care lucrez permit, în bună măsură, evitarea riscului de a
formula concluzii distorsionate prin eșantionare pe variabila dependentă: „Principala difi­
cultate din domeniul transnaționalismului, până acum, este că baza sa empirică o constituie
aproape exclusiv pe studii de caz. Deși sunt utile, aceste studii eșantionează variabilele
dependente, axându-se pe cele care iau parte la activitățile vizate, în detrimentul celor care
nu participă. Rezultatul neintenționat este exagerarea anvergurii fenomenului prin crearea
impresiei că sunt implicați toți cei din comunitățile studiate.” (Guarnizo, Portes, Haller,
2003: 1212-1213)

pe care transmigranții le au atât în societățile de origine, cât și în cele de destinație…
Transmigranții folosesc termenul de «acasă» pentru societatea lor de origine, chiar
și atunci când, în mod clar, au o casă și în țara de rezidență” (Basch, Schiller,
Blanc, 1994: 8).
Constituirea unor câmpuri sociale prin interacțiuni între imigranți și comunitățile de
origine, peste granițele naționale, este considerată caracteristica esențială pe care
o pune în evidență abordarea transnațională:
„în locul unei focalizări pe originea imigranților și adaptarea lor la societățile de
primire, această perspectivă emergentă se concentrează pe relațiile continue dintre
imigranți și locurile lor de origine și pe modul în care acest trafic interactiv
(back-and-forth traffic) duce la apariția unor câmpuri sociale complexe care trec
peste granițele naționale (straddle national borders)" (Portes, Haller, Guarnizo,
2002: 2 7 9 ).’
La rândul său, câmpul social este înțeles „ca fiind un set de rețele interconectate
de relații sociale prin care idei, practici și resurse sunt schimbate, organizate și
transformate. Câmpurile sociale sunt multidimensionale și includ interacțiuni struc­
turate de forme, profunzimi și extensii diferite, identificate în teoria socială prin
termeni precum organizație, instituție sau mișcare socială” (Levitt, Schiller, 2004:1009).
Cu sens similar este folosită și noțiunea de „spațiu transnațional”: „La prima vedere,
am putea defini spațiile sociale transnaționale drept cadre solide, stabile, plurilocale
și instituționalizate construite din obiecte materiale, din practicile sociale ale vieții
cotidiene, după cum le-am putea defini, și ca reprezentări simbolice structurate de
către viața indivizilor și care în același timp o structurează pe aceasta". (Pries,
2003: 8).
Practicile transnaționale sunt specifice diferitelor sfere ale vieții și apar ca „punți"
de legătură, peste granițe, pentru diferite tipuri de unități sociale sau economice.
Descrierile realizate pentru spațiul româno-italian de migrație pentru familii sau
I biserici transnaționale sunt, din acest punct de vedere, un bun exemplu (vezi cazul
| satului Marginea din județul Suceava, în descrierea lui Cingolani, 2009). Punți
similare pentru circuitul spre Spania apar în Elrick și Ciobanu (2009), cu referire la
satele Luncavița din județul Tulcea și Feldru din Bistrița-Năsăud. Astfel de „punți”
au rolul de spații transnaționale.
Deși metafora câmpului sugerează un grad mai mare de structurare decât cea a
j spațiului, în absența unor instrumente de măsurare specifice folosesc cele două
1 concepte ca sinonime.
Deși, inițial, transnaționalismul în domeniul migrației a fost identificat în special
la nivelul relațiilor pe care imigranții le dezvoltă cu cei „de acasă” , din țara de
origine (Basch, Schiller, Blanc, 1994), ulterior a fost extins conceptual și pentru a
include aspecte precum modul de viață al migranților de revenire, cultura lor hibridă,
bazată pe valori ale societăților de origine și de emigrare temporară. Comunitățile
transnaționale de migranți încep să fie definite nu numai prin referire la imigranții
aflați în societățile-gazdă, ci și din perspectiva comunităților de orig in e:
„Pornind de la un set de date despre 19 așezări mexicane, am definit cinci stadii
de bază în procesul social al migrației, în funcție de prevalența generală a migrațieiORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ” , PE SPAȚII TRANSNAȚIONALE 145

146 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
în comunitate. Am demonstrat că, atunci când sunt atinse nivele ridicate de prevalență,
majoritatea populației din localitate este în relație cu cineva care a fost în Statele
Unite și că experiența medie de viață în State s-a acumulat la niveluri foarte ridicate”
(Massey, Goldring, Durand, 1994: 1598).
Similar, satele cu rată ridicată a prevalenței de migrație, înregistrate în România
anilor 2000, sunt considerate a fi „comunități transnaționale probabile” (Sandu,
2 0 0 5 a: 572). Deși, la momentul m ăsurării, acestea reprezentau aproximativ o
cincime din totalul de peste 12.500 de sate ale țării, ele concentrau peste trei sferturi
din totalul migrației circulatorii a sătenilor din România în străinătate. Pentru acest
segment de sate, ipoteza transnaționalismului era pe deplin verosimilă. Oamenii
comunităților respective erau, foarte probabil, fie foști migranți, fie plecați temporar
în străinătate, fie non-migranți în contact cu foști sau actuali migranți. Astfel, se
poate vorbi de câmpuri sociale probabile de migrație transnațională.
Transnaționalismul în migrație presupune aspecte fenomenologice și structurale,
actanță și structură (agency and structure ) (Depleteau, 2008). Observarea câmpurilor
sociale ale migrației transnaționale poate fi realizată : a) preponderent în societățile
de origine – în comunități de emigrare sau de revenire; b) în cele de destinație –
centrată pe grupurile de im igranți; c) cu accente relativ asemănătoare pe comunități-
-pereche de origine și destinație a fluxurilor de migrație transnațională. Corespunzător,
accentul în culegerea datelor și în interpretare poate fi pus pe actorii și actanța de la
origine, din societatea-gazdă sau de la ambele puncte ale relației de migrație. Se
poate vorbi, în consecință, de transnaționalism documentat în principal „acasă”/la
origine, la destinație sau în ambele locații.
La această tipologie dată de categoria de actori supuși observării poate fi adăugată,
pentru o mai bună încadrare a cercetării de față, și cea care face distincția dintre
orientarea spre locul de origine versus cea focalizată pe societatea gazdă (schema 5.1).
Transnaționalismul imigranților poate fi de două tipuri, fie marcat numai prin
orientarea spre „casă” , fie ambivalent, la nivelul celor care se percep ca puternic
încadrați în societatea-gazdă și cu un puternic atașament față de societatea de origine.
Punctul de
vedere alRaportare intens-
-pozitivă la ori-
gine/„casă”Raportare
intens-pozitivă la „casă”
și la societatea de
imigrareRaportare intens-
-pozitivă la
societatea de
imigrare
imigranților Transnaționalism
de imigrare (orien­
tare spre „casă”)Transnaționalism ambi­
valent al imigranțilorîncadrare/integrare/
adaptare/asimilare în
raport cu societatea-
gazdă
migranților de
revenire/non-
migranților de
la origineNaționalism/
localismTransnaționalism ambi­
valent al imigranților și al
migranților de revenireTransnaționalism de
revenire (al migran­
ților de revenire)
Schema 5.1. Tipuri de transnaționalism și de integrare locală

Există însă și un transnaționalism al migranților reveniți în țară, manifest prin
aderență culturală sau relațională puternică la lumile în care au participat ca migranți
în străinătate. Acesta poate fi, ca și pentru imigranți, de tip ambivalent sau centrat
numai pe valorizarea fostelor societăți de imigrare.
Aderența exclusivă la valorile societății de origine poate fi manifestată în termeni
de localism sau naționalism. Refuzul societății de origine și manifestarea unei
puternice aderențe la lumea imigrării duce spre asimilare. Categoria reziduală pentru
tipologia menționată este formată din cei care, fie ca imigranți, fie ca migranți de
revenire, fie ca non-migranți, refuză ambele categorii de valori, și pe cele ale
societății de origine, și pe cele ale societății de (potențială) imigrare.
Focalizez în continuare analiza pe transnaționalismul de imigrare, pe orientarea
spre casă a imigranților români în străinătate, comparativ cu imigranții care provin
din alte state (și se află în alte societăți decât cea românească).ORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ” , PE SPAȚII TRANSNAȚIONALE 147
Date și ipoteze
Datele comparative, la nivel micro, provin din Encuesta Nacional de Inmigrantes
(ENI), sondaj la nivelul a peste 15.000 de imigranți (15.465) din Spania, realizat de
Institutul Național de Statistică din Spania (INE), în baza unui proiect al Grupului de
Studii Populație și Societate (GEPS), în perioada noiembrie 2006 – februarie 2007
(Reher, Requena, 2009). S-a lucrat cu un eșantion probabilist în trei stadii, iar datele
obținute au fost ponderate cu o variabilă (construită de INE) de corectare a eșan­
tionului în funcție de vârstă, gen, țară de origine și regiune de rezidență în Spania1.
Cadrul de eșantionare a fost asigurat prin registrul de populație (Padron M unicipal).
Subeșantionul românesc a fost, în cadrul ENI, de 1.335 de persoane de peste 16 ani.
Cea de-a doua sursă pentru microdate a constituit-o sondajul „Comunități Românești
în Spania” , efectuat, în septembrie 2008, asupra a 832 imigranți români din Regiunea
Autonomă M adrid (caseta 5.2). Selecția a fost făcută prin eșantionarea ghidată de
către respondent (respondent driven sampling – RDS). Datele parțiale de care am
dispus pentru validare indică o bună concordanță a eșantionului regional cu cel
realizat pe totalul rom ânilor din Spania, în cadrul Encuesta National de Inmigrantes
(Grigoraș, 2009; Sandu, 2009a). Dată fiind reprezentativitatea limitată regional a
datelor culese în comunitățile madrilene, acestea trebuie considerate, în pofida
gradului înalt de consistență pe care îl dovedesc în analiză, ca fiind relevante mai
mult pentru o abordare exploratorie.
1. Fișierul de microdate pe total sondaj ENI este disponibil pe site-ul INE la http : //www. ine.es/
en/prodyser/microdatos_en.htm. Varianta de fișier cu variabile construite și de ponderare mi-a
fost pusă la dispoziție prin amabilitatea profesorului D. Reher de la Universitatea Complutense
din Madrid.

Caseta 5.2. Detalii despre eșantionul folosit în sondajul
„Comunități românești în Spania”
„Eșantionul folosit pentru cercetare a fost de 832 de imigranți români, persoane
adulte, de peste 17 ani. în fiecare dintre cele patru localități din apropierea
Madridului – Arganda del Rey, Alcala de Henares, Coslada și Torrejon de Ardoz – , au
fost intervievați câte aproximativ 200 de imigranți români, aleși aleatoriu după
tehnica «eșantionării ghidate de respondent» (respondent driven sampling).
Tehnic vorbind, eșantionul este reprezentativ pentru comunitățile de români din
vecinătatea orașului Madrid, cu o marjă de eroare de 3,5% , pentru un nivel de
încredere de 95% . în fapt, datele culese vorbesc în foarte mare măsură despre
starea migrației românești din Spania. Afirmația este bazată pe comparația pe care
am putut să o facem între eșantionul «Comunități românești în Spania» și un
eșantion de peste 1.300 de români intervievați în 2007 pe tot teritoriul Spaniei de
către Instituto Nacional de Estadistica. Datele din cele două eșantioane indică
similarități puternice între rezultate, relevante pentru similaritatea de compoziție
socială a populației din cele două eșantioane.
Culegerea datelor în cele patru comunități madrilene a fost făcută în luna sep­
tembrie 2008 de către o echipă de 16 studenți ai Facultății de Sociologie și Asistență
Socială din București, sub conducerea a patru doctoranzi ai aceleiași facultăți
(Marian Bojincă pentru Arganda del Rey, Vlad Grigoraș pentru Torrejon de Ardoz,
loana-Alexandra Mihai pentru Alcala de Henares și Monica Șerban la Coslada)”
(Sandu 2009c: 4).
Datele pentru analiza remitențelor pe locuitor, în România și în alte țări, sunt
preluate din Raportul UNDP, din 2009, asupra dezvoltării umane.
Ipoteza de bază (H I), de conținut, testată cu microdate, susține că orientarea
imigranților spre casă (ORIC) depinde mai mult de valul de imigrare decât de
originea națională sau etnică a imigranților. Ideea implicată în această formulare
susține că imigranții sosiți în aceeași perioadă sunt socializați în mod similar, se
confruntă cu probleme similare care le structurează opțiunile și comportamentele în
mod similar. Similitudinea efectelor de val de sosire poate fi dată și de faptul că
persoanele sosite în aceeași perioadă s-au autoselectat, pentru aceeași țară de origine,
în mod similar.
în plan metodologic, am pornit de la ipoteza unidimensionalității (H2) a trei
tipuri de comportamente referitoare la transmiterea remitențelor în țara de origine,
intensitatea comunicării cu cei rămași acasă și intensitatea intenției de revenire în
țară. Folosind un scor factorial, cu ajutorul celor trei indicatori menționați am
construit un indice al orientării imigranților spre casă (IORIC). Am presupus că
intenția de revenire în țara de origine este ambivalență. Dacă este înregistrată la
modul nespecificat și pentru un orizont de timp depărtat, aceasta semnifică o
raportare pozitivă față de țara de origine, dar nu un plan de întoarcere efectivă în
țară. în schimb, intenția de revenire clar specificată, pe termen scurt, semnifică o148 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENTE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI

evaluare negativă a situației de migrație în țara-gazdă și un plan de revenire mai bine
structurat. Intențiile de revenire pe termen scurt sunt, probabil, negativ asociate cu
evaluarea pozitivă a societății-gazdă, cu gradul de încorporare în spațiul acesteia. în
schimb, pentru intențiile de revenire pe termen lung, nespecificate prin planuri de
viață, este de așteptat să nu înregistrăm o relație negativă cu propria integrare a
imigrantului în societatea-gazdă.
Pentru orientarea im igranților la nivel m acro nu am dispus decât de date
referitoare la volumul absolut și relativ al fluxurilor de intrare a remitențelor în
țară. M etodologic, am acceptat, ca și în cazul ipotezei H2, că remitențele sunt un
indicator al orientării pozitive spre țara de origine a celor plecați la lucru în
străinătate. Cu cât volumul remitențelor pe locuitor, intrate într-o țară, este mai
mare, pe o perioadă dată, cu atât orientarea pozitivă spre casă a celor care trimit
bani este mai puternică. Nu dispunem de suficiente elemente de cunoaștere ante­
rioară pentru a formula o ipoteză specifică asupra factorilor care duc la variația
inputului de remitențe pe locuitor. Este probabil (H3) că, în acest caz, acționează
structuri cauzale cumulative, iar remitențele relative intrate în țară tind să fie mai
mari pentru societățile cu vechime redusă a em igrării economice în străinătate și
cu situații social-economice de favorizare a stărilor accentuate de frustrare a
populației, în linie cu așteptările derivate din teoria noilor economii ale migrației
(Massey et al., 1998).
Pentru a înțelege mai exact cum se raportează imigranții la locul de origine, am
construit un indice din mai mulți indicatori, pentru a estima intensitatea transna-
ționalismului de imigrare. Probabil că atitudinea imigranților față de „casă” sau
față de locul de origine are trei componente intercorelate, date de comportamentele
d e :
• comunicare cu cei de acasă (rude, prieteni),
• volumul remitențelor trimise în țară și
• intensitatea dorinței de revenire.
Pornind de la această premisă, am construit un indice al orientării imigranților
spre „casă” (IORIC), folosind datele sondajului realizat de Institutul Național de
Statistică din Spania, în 2006-2007.
Conform așteptărilor, toți cei trei indicatori anterior menționați corelează puternic
și pozitiv între ei. Volumul remitențelor trimise acasă este de maximă relevanță
pentru atitudinea față de locul de origine, iar intenția de revenire are cea mai slabă
legătură cu aceasta (figura 5.1).ORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ", PE SPAȚII TRANSNAȚIONALE 149

R VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE IN LUMILE MIGRAȚIEI
-r: 7 Indice al F > Intenție de
remitențelor frecvențeide revenire în țara
trimise acasă comunicare cu de origine tn
în anul familia și prietenii următorii 5 ani
anterior (0,55)t – -, „ — ––.de acasă (0,52) (0,48) ,
✓
Figura 5.1. Structura indicelui de orientare a imigranților spre locul de origine/„casă"
(IOR1C)
Sursă : Encuesta National de Inmigrantes (ENI) 2007. C ifrele indică scorurile factoriale pe
total eșantion. Indicele KMO = 0 ,5 5 . Valoarea proprie a factorului = 41%.
Cea de-a patra ipoteză (H4) a studiului susține că orientarea imigranților spre
casă este puternic diferențiată pe spații identitare și frustrare socială. Probabil că
orientarea ambivalență, cu loialități de intensități relativ egale spre societatea de
origine și spre cea de destinație, duce la cea mai puternică afirmare a comporta­
mentelor de orientare spre casă. Comunicarea cu cei de acasă, trimiterea remi­
tențelor și planurile de revenire în țara de origine sunt mai frecvente, mai puternic
manifeste decât în cazul celor cu loialități unidirecționate, spre țara de origine sau de
destinație. în același registru al transnaționalismului condiționat este de așteptat ca
starea de frustrare relativă să inducă niveluri sporite ale orientării spre casă. Ipoteza
este conformă cu premisele teoretice din noua economie a migrației care pun în
evidență rolul semnificativ al frustrării relative în motivația de emigrare pentru
muncă. în cazul de față extindem o astfel de premisă în a susține că nemulțumirile
legate de efectele familiale ale propriei emigrări contribuie la adoptarea unor
comportamente compensatorii de tipul remitențelor, susținerii prin comunicare sau
de revenire în comunitatea de origine.
Ce explică orientarea imigranților
în raport cu locul de origine ?
Orientarea imigranților spre locul de origine își reduce intensitatea pe măsură ce
sporește durata locuirii în Spania. Este maximă la imigranții ultimului val, cel din
perioada 2002-2007, și minimă la cei sosiți înainte de 1989. Pe totalul eșantionului
de imigranți din Spania, tendința este ca IORIC să aibă valori mai mari pentru

imigranții care au venituri relativ ridicate (în raport cu alți imigranți), dar nu dețin
o locuință în Spania. Contrar așteptărilor, cei care manifestă o orientare puternică)
favorabilă locului de origine sunt bine integrați sub aspect sociocultural în societatea
spaniolă (participă la viața unor ONG-uri din Spania). Nu același este sensul relației
în cazul celor integrați economic, în mai mare măsură, în societatea gazdă: imigranții
care au realizat investiții în Spania (pentru cumpărare de locuințe, terenuri, implicare
în afaceri, în activitățile bursei etc.) tind să manifeste o orientare mai redusă spre
locul de origine (tabelul 5.2).
Constatarea indică faptul că discuția în termeni de „integrat” sau „neintegrat”, cu
referire la imigranții din societatea-gazdă, simplifică prea mult realitatea. Aspectele
socioculturale ale raportării la societatea-gazdă (incorporare, integrare, adaptare
etc.) par să aibă o dinamică diferită de cele economice. Modul în care acestea se
leagă cu transnaționalismul, cu orientarea față de societatea de origine, este dife­
rențiat : integrarea socioculturală a imigranților pare să favorizeze proiectele de
raportare pozitivă și la societatea de origine ; în schimb, integrarea economică tinde
să aibă efecte contrare, de reducere a probabilității de manifestare a unor comporta­
mente de „legare” de țara de origine.
Relația dintre cunoașterea limbii spaniole și orientarea imigranților spre societatea
de origine cunoaște variații regionale1 : o bună stăpânire a limbii din țara-gazdă
favorizează și comportamentele de orientare spre locul de origine pe totalul imigranților,
în special pentru marocani, latino-americani și în cazul imigranților din vechile state
membre ale Uniunii Europene. Pentru imigranții din România și din alte state membre
ale valului de integrare europeană de după 2004, relația este de sens invers : cei care
cunosc bine limba spaniolă au tendința să reducă interacțiunea cu țara de origine.
Desigur, pentru columbieni, ecuadorieni și o bună parte din imigranții marocani,
spaniola este o limbă nativă. în mod firesc, buna ei cunoaștere nu mai intră în ecuația
efortului de integrare în societatea spaniolă pentru grupurile naționale menționate. în
schimb, pentru imigranții din Europa Centrală și de Est, inclusiv pentru cei din
România, situația este diferită. învățarea spaniolei este un proces care necesită timp.
Odată realizată respectiva investiție în capitalul uman personal, tendința este de a
folosi beneficiile prin orientarea în mai mare măsură spre societatea-gazdă decât spre
cea de origine. Invers, necunoașterea limbii spaniole este o cauză de eșec social, de
reducere a șanselor de mobilitate socială verticală și, implicit, de stimulare a
orientării spre societatea de origine.ORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ", PE SPAȚII TRANSNAȚIONALE 151
1. Formulările din acest paragraf sunt bazate pe rularea modelului de regresie din tabelul 5.2 la
nivel regional – imigranți din Maroc, Romania, țări latino-americane, vechile state membre ale
UE, alți imigranți din noile state membre ale UE. Relațiile dintre IORIC, pe de o parte, și
participarea civică și implicarea în activități de investiții în Spania, pe de alta, sunt de
bun-simț, indiferent de apartenența etnică a imigranților.

152 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
Tabelul 5.1. Valoarea indicelui d e orientare a im igranților din Spania spre „casă"/locul
d e origine, în fu n cție d e p erio a d a de sosire și ța ra d e origine
Perioada de sosire în Spania
înainte de 1989 1990-1997 1998-2001 2002-2007 Total
Ecuadorieni 46 53 57 56 56
Columbieni 47 53 56 56 56
Români 46 50 52 54 54
Alți latino-americani 37 49 52 60 53
Cetățeni din NSM 10 42 48 48 55 51
Bulgari 40 53 51 50 50
Argentinieni 39 45 52 53 49
Marocani 36 50 51 50 47
Britanici 40 47 48 50 47
Din alte țări UE 15 36 43 47 51 41
Alții 39 47 52 55 51
Total 37 48 53 54 50
S u rsă : ENI, 2007
Indicele IORIC, calculat inițial ca scor factorial, este transformat ca scor Huli, pentru a avea
media egală cu 50, abaterea standard egală cu 14 și plaja standard de variație între 0 și 100.
NSM 10 – noile state membre ale UE din valul de aderare 2004.
U E 15 – vechile state membre ale UE.
Sub aspect educațional, persoanele cu orientare favorabilă comunicării cu cei de
acasă, din țara de origine, au un nivel de educație peste medie.
Observația prim ară pe tabelul de contingență este în continuare susținută cu date
com plexe: imigranții din ultimul val (2002-2007) au valori ridicate ale indicelui
orientării spre casă (IORIC), iar cei din valurile de dinainte de 1997 înregistrează
valori scăzute ale acestui indice. Din punct de vedere teoretic, este extrem de
important faptul că efectul de val asupra orientării spre casă se menține chiar atunci
când se controlează vechimea de imigrare. Altfel spus, există un factor, de tipul
climat de opinie, asociat cu perioada de imigrare, care influențează comportamentele
de orientare spre locul de origine, independent de toți factorii menționați anterior.
Mai mult, se poate spune că efectul de val sau de stare de spirit specifică imigrării
într-o anume perioadă este mai puternic decât cel de vechime a locuirii în Spania.
Etnicitatea sau societatea de origine contează diferențiat pentru variația indicelui
în discuție:
• imigranții din vechea Uniune Europeană (UE15) tind să aibă o atitudine de
distanțare față de țara de origine;
• ecuadorienii și columbienii sunt puternic orientați în sens invers, de contact activ
cu cei de acasă ;
• românii și marocanii imigranți în Spania manifestă o atitudine care tinde spre medie,
fară o propensiune specială pentru contact redus sau ridicat cu cei de acasă.

Ultimele două paragrafe includ informații de susținere a principalei ipoteze a
capitolului, referitoare la efectul „de val” asupra orientării spre casă, manifest
specific, diferențiat de efectul apartenenței etnice/statale. Mai mult, acest efect al
perioadei de sosire în Spania se menține chiar în condițiile în care controlăm
efectul duratei de ședere în țara respectivă. Pornind de la această constatare (tabelul
5.2), se poate conchide că nu atât vechimea personală de imigrare contează, ci mai
ales starea de spirit, așteptările specifice grupului de imigranți pe perioade de
sosire. în genere, pentru perioadele mai recente, IORIC tinde să aibă valori mai
ridicate.
Intensitatea orientării spre țară tinde să sporească odată cu creștere duratei
personale de ședere în Spania pentru marocani, latino-americani și pentru emigranții
din vechile state membre ale UE. Relația este de tip diferit pentru emigranții din
noile state membre ale UE, inclusiv din România. în cazul lor, o durată personală
mai mare de imigrare duce la reducerea propensiunii de adoptare a unor com porta­
mente de orientare pozitivă spre casă, respectiv la reducerea remitențelor trimise în
țară, la o mai slabă comunicare cu cei din țară și la abandonarea planurilor de
revenire1.
Situația familială din Spania are, de asemenea, un impact semnificativ asupra
orientării față de țara de origine : imigranții care sunt veniți împreună cu partenerul
sau cei care, la momentul sosirii, aveau deja rude din țară care locuiau în Spania sunt
mai tentați să reducă intensitatea comunicării cu cei rămași acasă, inclusiv să trimită
bani sau să proiecteze revenirea în comunitatea de origine.
Imigrantul român tipic din Spania tinde să aibă un comportament similar cu cel
al altor cetățeni sosiți din Estul sau din Centrul Europei. în cazul lor, spre deosebire
de comportamentul altor imigranți sosiți în Spania, orientarea sporită spre casă (prin
comunicare cu familia rămasă în țară, remitențe sau intenție de revenire) tinde să fie
mai puternică dacă au o slabă cunoaștere a limbii spaniole și dacă sunt sosiți de mai
puțin timp, într-o perioadă mai recentă.ORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ”, PE SPAȚII TRANSNAȚIONALE 153
Tabelul 5.2. Predictori ai indicelui de orientare spre casă a imigranților din Spania
predictori b t P
(constant) 0,330 11,270 0,000
bărbat* -0,006 -0,350 0,730
vârstă 0,000 1,730 0,086
educație primară* -0,045 -3,890 0,000
educație terțiară* 0,036 2,100 0,037
muncitor necalificat* 0,074 4,230 0,000
muncitor manual calificat* 0,058 3,300 0,001
1. Formulările din acest paragraf sunt bazate pe rularea modelului de regresie din tabelul 5.2 la
nivel regional/de țară.

154 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
b t P
lucrător în construcții* 0,009 0,470 0,639
venit (transformare In) 0,009 4,490 0 ,000
proprietar de locuință în Spania* -0 ,0 5 4 -4 ,4 9 0 0,000
rude în Spania la sosire* -0 ,0 3 7 -3 ,4 6 0 0,001
cu partenerul în Spania* -0 ,0 4 0 -3 ,0 9 0 0,002
veniți cu copii din Spania* 0,079 5,920 0,000
participă la ONG în Spania* 0,015 2,550 0,012
vorbește bine spaniola* -0 ,0 0 3 -0 ,1 3 0 0,894
investiții în Spania -0 ,0 1 9 -2 ,7 2 0 0,007
român* 0,000 0,010 0,994
ecuadorian/columbian* 0,138 4,950 0,000
marocan* -0 ,0 2 6 -1 ,1 2 0 0,267
din UE15* -0 ,1 3 4 -6 ,2 0 0 0,000
sosire în 2002-2007* 0,039 2,080 0,040
sosire în 1990-1997* -0 ,0 7 0 -3 ,8 1 0 0,000
sosire în 1990 -0 ,1 9 4 -9 ,1 3 0 0,000
ani ca imigrant în Spania 0,000 -0 ,4 4 0 0,659
R2 0,153
N 15,465
S u rsă : ENI, 2007
Regresie OLS cu IORIC ca variabilă dependentă. Rularea datelor în STATA a fost făcută cu
ponderarea fișierului (comanda pw eight). Pentru a menține numai efectul de ponderare, fără
cel de extensie, am împărțit valorile variabilei de extensie (FACTORP) la media variabilei
respective. Țara de origine a fost inclusă prin comanda cluster pentru a specifica faptul că
observațiile nu sunt independente în funcție de valorile variabilei menționate. Prin asterisc (*)
am marcat variabilele dihotom ice codificate cu 1 pentru prezența atributului și cu 0 pentru
absența acestuia.
Banii din migrație (remitențele) ca formă de orientare
spre „casă” a imigranților
Abordare la nivel individual: remitențele trimise
de românii de la Madrid
O focalizare pe remitențe poate elucida în mai mare măsură modul în care sunt
structurate comportamentele de orientare ale imigranților spre locul de origine.
Datele pe care le folosim pentru detaliere sunt preluate din sondajul efectuat în
septembrie 2008 asupra unui eșantion de 830 de imigranți români din Regiunea

Autonomă M adrid. La nivelul acestei comunități, media remitențelor trimise în țară
în ultimul an de zile a fost de aproximativ 3.600 de euro (aproximativ 300 de euro
pe lună) pe imigrant.
Construcțiile, activitățile de menaj și îngrijire familială și comerțul sunt princi­
palele domenii de ocupare a imigranților români din regiunea M adrid. Constructorii
trimiteau acasă sumele de bani cele mai m ari, iar cele mai mici erau expediate de
către cei din comerț.ORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ”, PE SPAȚII TRANSNAȚIONALE 155
Tabelul 5.3. Remitențe trimise în țară în ultimele 12 luni, în funcție de domeniul
de ocupare și de intenția de revenire (euro, medie pe imigrant român în regiunea Madrid)
Intenția de revenire în
țarăComerț MenajCon­
strucțiiServicii
neco­
mercialeAlteMedia
remitențelor
în funcție de
intenția de
re-migrare
fară intenție specificată 1.173 2.331 1.920 2.482 2.402 1.969
revine curând**, dar
nesigur2.124 2.842 4.226*2.855 3.072
revine cu întârziere,
nesigur2.788 3.252 4.174*3.569 3.729
revine sigur, cu
întârziere2.583 2.775 8.731*2.050 4.402
revine sigur, curând 5.161 4.399 5.469 4.810 5.010 5.008
Medie
remitențe pe
domeniutotal 2.774 3.335 4.501 4.540 3.493 3.618
femei 2.428 3.337 * 4.673 3.415 3.038
bărbați 3.680*4.482 4.429 3.527 4.162
% imigranți pe
categorie23 23 26 6 22 100
Sursă : CRS, 2008.
Prin * s-a notat media instabilă neraportată în tabel, datorită numărului m ic de cazuri în
celulă (sub 10). Date disponibile pentru 735 de imigranți, din totalul celor 832 intervievați în
septembrie 2 0 0 8 , în comunitățile Coslada, Arganda del Rey, Alacala de Henares și Torrejon
din apropierea Madridului. M ediile sunt calculate luând în considerare și persoanele care nu
au trimis bani acasă. în calcul au fost incluse și sum ele pe care imigranții le-au adus acasă cu
ocazia vizitelor sau concediilor din cursul anului. Sondajul fiind realizat în septembrie
2008, datele se referă la remitențele trimise în perioada octom brie 2007 – septembrie 2008.
** Revenirea „curând” , se referă la următorii cinci ani, iar „cu întârziere” , la o perioadă de
peste cinci ani.
Sumele trimise celor din țară sunt puternic dependente de proiectele de re-migrare
și de genul migrantului. Cei care nu proiectează să revină acasă, nici în curând, nici
mai târziu, transmit cei mai puțini bani în țară. La celălalt pol se află imigranții care

sunt deciși să revină în țară. Chiar pentru această categorie, diferențierile de gen sunt
semnificative : femeile imigrante transmit cele mai mari sume în țară în condițiile în
care sunt sigure de revenirea pe termen scurt, în următorii cinci a n i; pentru bărbați,
maximul de remitențe trimise se înregistrează tot pentru situația de siguranță a
revenirii, dar la un orizont de timp mai larg, peste cinci ani de zile (figura 5.2).
Construcția financiară a revenirii pare să fie structurată în mai mare măsură pe
termen lung în cazul bărbaților și pe termen scurt în cazul femeilor.
.s -a… 3 .2""“ S23 » « %4a a«.38.000
7 .0 0 0
6.000
5 .0 0 0
4 .0 0 0
3 .0 0 0
2.000
1.000
0' Îi io 1 1 y I M _____
fără intenție revine curând,
de revenire dar nesigurrevine cu
întârziere,
nesigurrevine sigur,
cu întârziererevine sigur,
curând
Intenție de revenire în țară
fem ei □ bărbați
Figura 5.2. Remitențe medii pe persoană, trimise în (ară în ultimul an de zile,
în funcție de gen și intenția de revenire (euro)
Sursă : sondaj CRS, 2008
Exemplu de lectu ră: fem eile imigrante din România, aflate în septembrie 2008 în apropierea
Madridului – cu intenția de a reveni sigur în țară, curând – au trimis acasă, în ultimul an de
zile, 4.517 euro. Desigur, valoarea absolută a remitențelor raportate este afectată de multiple
erori de declarare sau de eșantionare. Validitatea informației respective decurge însă, după
cum rezultă din toată analiza prezentată, din interpretabilitatea sociologică a corelațiilor în
care sunt im plicate remitențele (validitate de criteriu).
Datele susțin din plin ideea că proiectele de re-migrare sunt puternic asociate cu
transmiterea remitențelor. Odată luată decizia de revenire, mai devreme sau mai
târziu, comportamentele de expediere a remitențelor sunt adaptate. Cu cât pro­
babilitatea subiectivă de revenire este mai mare, cu atât nivelul remitențelor tinde să
fie mai ridicat. Desigur, constatarea urmează să fie testată și în context de analiză
multivariată, ținând sub control alte variabile semnificative, precum nivelul veni­
turilor, domeniul de ocupare, starea familială etc. Este ceea ce voi face în continuare.
Analiza complexă din tabelul 5.4 ia în considerare nu numai volumul, ci și
frecvența de transmitere a remitențelor. înainte de a trece efectiv la detaliile analizei

ORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ” , PE SPATII TRANSNAȚIONALE 157
respective, este util să menționez faptul că sumele mari, prin cumulare anuală, sunt
trimise cu frecvență ridicată, cel puțin lu n a r:
„In ultimele 12 luni, cât de des ați trimis bani în România (cu excepția banilor pe
care îi duceți personal) ? ”
De
câteva
ori pe
lunăO dată
pe lunăO
dată
la x
luniOcazional Niciodată Total
media pe persoană a
remitențelor trimise în
cursul anului (euro)7.750 5.516 3.854 2.939 516 3.670
ponderea celor care
trimit cu frecvența
respectivă5 31 21 22 21 100
S u rsă : sondaj CRS, 2008
Modelul complex de analiză (tabelul 5.4) permite constatarea faptului că unul
dintre cei mai importanți predictori și pentru volumul, și pentru frecvența de
expediere a remitențelor este dat de raportul dintre numărul de membri din gospodărie
care se află în țară raportat la numărul celor care sunt în Spania. Cu cât acest raport
are valori mai ridicate, cu atât volumul remitențelor transmise în țară tinde să aibă
valori mai mari.
Al doilea factor ca importanță în determinarea volumului remitențelor pare să fie
(conform ierarhiei dintre coeficienții beta) gradul de structurare a proiectului de
revenire în țară. Cu cât probabilitatea subiectivă de re-migrare, de revenire, este mai
mare, cu atât sunt expediate sume mai mari de bani către casă. Relația constatată prin
analiză simplă, bivariată (figura 5.2) se menține și atunci când sunt luate simultan în
considerare mai multe variabile de control. Remitențele sporesc în volum și în
cazurile în care persoana are definite precis mai multe proiecte de achiziționare de
bunuri sau de realizare de investiții în țară.
Constatările anterioare permit formularea unei interpretări mai generale care
susține că remitențele funcționează ca suport pentru înfăptuirea unor planuri individual-
-familiale. Proiectul de re-migrare în sine nu este decât un gen de formulă sintetică
pentru un cumul de planuri de viață.
în al doilea rând, remitențele funcționează ca reacție de diminuare a costurilor
familiale asociate cu emigrarea tem porară: datorită percepției unor consecințe
negative ale plecării la lucru în străinătate pentru membrii familiei rămași în țară,
copii, soț/soție și părinți, sporește considerabil efortul pentru expedierea de remi­
tențe acasă. Este un efort care se face atât pentru maximizarea volumului remitențelor,
cât și pentru a asigura un flux cât mai frecvent alimentat cu bani din migrație. Datele
sondajului de la M adrid din toamna anului 2008 indică limpede și această funcție de
tentativă de compensare a suferințelor familiale asociate cu separarea provocată de
emigrarea temporară.

Tabelul 5.4. Predicția remitențelor expediate î n România d e către imigranții români d in Regiunea Autonomă Madrid,
î n perioada octombrie 2007 – septembrie 2008158 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
Sursă : sondaj CRS, 2008

Tabelul prezintă două m odele de regresie multiplă de tip OLS, folosind ca variabile dependente
transformarea prin logaritmare a volumului remitențelor trimise în România în ultimul an de
zile, respectiv frecvența expedierii banilor acasă (1 – niciodată, 2 – ocazional, 3 – la 12 luni,
4 – la 1 1 luni, […] 14 – lunar, 15 – de mai multe ori pe lună. Variabila dependentă pentru
modelul 3 este construită ca raport între cifra de remitențe pentru ultimul an și veniturile din
iulie 2008 x 12. Desigur, ambele cifre, referitoare la remitențe și la venituri, sunt afectate de
erori și măsurarea este relativ slabă. Totuși, în baza ei pot fi formulate ipoteze. Am rulat
modelul 1 și în varianta extinsă, adăugând numărul de ani petrecuți în Spania ca predictor.
Noul predictor nu are o relație sem nificativă cu variabila dependentă. în noua variantă, toți
predictorii din modelul restrâns rămân sem nificativi, cu excepția „numărului de proiecte care
presupun investiții în România”. Experimentul este sem nificativ pentru robustețea modelului
cu care am lucrat (* – variabilă dihotomică notată cu 1 pentru prezența caracteristicii și cu 0
pentru absență).
Evident, banii pentru casă proveniți din migrația în străinătate nu sunt o consecință
a planurilor, proiectelor și a dorinței de a ajuta familia. Ei sunt, în mod firesc, și o
rezultantă a constrângerilor și oportunităților :
• cu cât venitul personal realizat în Spania este mai mare, cu atât remitențele pot fi
mai consistente;
• mai ales în ceea ce privește frecvența de expediere a banilor acasă se înregistrează
un efect de perioadă sau de v a l: cu cât perioada de sosire în Spania este mai
recentă, cu atât este mai mare probabilitatea de a mări frecvența de expediere a
banilor la cei rămași în țară.
în seria caracteristicilor de status relevante pentru propensiunea de a trimite bani
acasă, vârsta și starea maritală contează cel mai mult. Imigranții foarte tineri și cei
necăsătoriți tind să transmită mai puțini bani la rudele din țara de origine. Genul în
sine nu contează ca factor de condiționare a comportamentelor de transmitere a
remitențelor. Corelația constatată prin simplă analiză bivariată a rezultat, foarte
probabil, din asocierea genului cu nivelul veniturilor: femeile câștigă mai puțin
decât bărbații și, în consecință, volumul mediu al remitențelor pe care le trim it este
mai redus, comparativ cu cele ale imigranților bărbați.
Tradiționalismul religios, marcat de participarea frecventă la serviciile religioase,
constituie un factor de favorizare a susținerii familiale prin remitențe.
în fine, percepția contextului societal își menține influența de condiționare
asupra com portam entelor de expediere a banilor din migrație către familia din
ța ră : imigranții care au o percepție pozitivă asupra ofertei viitoare de locuri de
muncă (sau poate de locuri de muncă bine plătite în România) tind să transm ită un
volum mai mare de remitențe. Desigur, relația poate fi una mai complicată, de
genul unei contagiuni a stărilor de s p irit: persoanele care, din motive
personal-familiale, vor să revină în țară își pot construi justificări prin percepții
superoptimiste asupra mediului economic viitor din țară. Cert este că din acest jocORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ", PE SPAȚII TRANSNAȚIONALE 159

al stărilor de spirit apar și comportamente de favorizare a unor remitențe de volum
sporit.
Deși volumul și frecvența de transmitere a remitențelor sunt corelate pozitiv,
determinarea lor prin context/status al imigrantului este una diferențiată:
• volumul remitențelor sporește odată cu vârsta, cu orientarea de tip tradiționalist
și cu numărul de proiecte care implică investiții în România. în schimb, frecvența
de expediere a banilor în țară nu se mai află, semnificativ, sub influența acestor
categorii de condiționări;
• apartenența religioasă la protestantism sau la neoprotestantism are impact pozitiv
numai asupra regularității de expediere a banilor acasă, nu și asupra volumului
de remitențe. O astfel de apartenență induce un nivel sporit de solidaritate
familială.
însă remitențele pot fi considerate nu numai în valoare absolută și ca frecvență de
expediere, cum au fost analizate anterior. Efortul de a trimite bani acasă poate fi
văzut, din punct de vedere sociologic, și ca efort relativ, ca raport între volumul
remitențelor și venituri. Această expresie relativă a banilor expediați acasă poate
indica în mai mare măsură intensitatea motivației pentru solidaritatea familială.
Cumularea non-răspunsurilor pentru venituri cu cele pentru volumul remitențelor
sporește numărul de cazuri pentru care nu am avut la dispoziție de estimarea variabilei
dependente1.
în noua variantă de estimare, genul pare să devină relevant, iar vârsta să piardă
din semnificație. Femeile par să fie mai motivate să convertească mai mult din
venituri în remitențe, comparativ cu bărbații (coeficientul pe care fundamentez
ipoteza este semnificativ numai la nivelul 0,057). Interpretarea este consistentă cu
premisa că solidaritatea familială tinde să fie mai mare pentru femei decât pentru
bărbați. Efortul de conversie a veniturilor în remitențe nu pare să fie condiționat de
grupa de vârstă. Factorii culturali, de socializare primară, slab estimați în cercetare,
par să aibă un rol mai important. Și pentru această fațetă a remitențelor contează
proporția de membri de familie rămași în țară și probabilitatea de revenire. Cu cât
acești ultimi doi factori au valori mai ridicate, cu atât crește probabilitatea de a
transforma o mai mare parte din venituri în remitențe.
1. Am evitat construirea unui indice din variabile cu multe valori atribuite prin estimare, care ar
fi mărit gradul de artificialitate al noului indice. Am menținut analiza la nivelul celor 743 de
cazuri, din 832, pentru a putea formula unele ipoteze pentru cercetări mai bogate în date de
pornire.

ORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ”, PE SPATII TRANSNAȚIONALE 161
Abordare la nivel macro, pe 120 de societăți
Din analizele anterioare, avem deja o imagine asupra regularităților care structurează
comportamentele de transmitere în țară a remitențelor de către românii din străinătate,
cei din Spania în mod particular. Abordarea a fost exclusiv la nivel micro, folosind
date de sondaj. Complexitatea fenomenului obligă însă la extinderea perspectivei, la
luarea în considerație și a datelor macro, de rang societal. în plus, nu am invocat
până acum comparații cu fostele țări socialiste. Acestea sunt, evident, un termen
relevant de raportare, prin istoria la care fac trimitere și, pentru majoritatea dintre
ele, prin similitudinea de status cu noi țări incluse, ca și România, în spațiul Uniunii
Europene. Este ceea ce voi face în continuare, folosind, în esență, informații din
Raportul Dezvoltării Umane, ediția 2009, cu date pentru 2007, elaborat de către
UNDP.
Profilul de migrație al României se aseamănă cel mai mult, în seria fostelor țări
socialiste din Europa, cu cel al Bulgariei, Slovaciei, Poloniei și al Lituaniei (tabelul
5.5 ; figura 5.3). Toate cele cinci țări aveau un nivel ridicat al remitențelor de intrare
pe locuitor. Practic, în 2007, România și Lituania înregistrau cele mai ridicate rate
ale remitențelor.
O a doua caracteristică a aceluiași grup de țări este dată de nivelul redus al
imigrărilor definitive, considerate independent și în raport cu imigrările. Ratele de
emigrare definitivă sunt mai mari decât cele de imigrare definitivă pentru toate cele
cinci țări. Geografic, cele cinci țări de emigrare sunt localizate la extremitatea estică
a Uniunii Europene. Grupa cu care contrastează puternic este cea formată din Rusia,
Ucraina, Slovenia și Ungaria. Toate acestea sunt fie țări de imigrare (Slovenia,
Rusia), fie de emigrare-imigrare, cu rate apropiate pentru cei doi indicatori (Ungaria,
Ucraina). Cea de-a treia mare grupare este formată din țări mici, precum Moldova,
Croația, Letonia, Estonia sau Albania, greu de comparat cu cele din grupele anterior
menționate.
Contrastul m ajor este cel între țări de emigrare, precum România și Bulgaria, și
țări de imigrare, de tipul Sloveniei și al Rusiei. Raportul dintre cele două tipuri de
fluxuri dictează, în bună măsură, și intensitatea fluxurilor de intrare a remitențelor.
Țările de emigrare de dimensiune medie sub aspectul populației tind să aibă un
volum relativ al remitențelor pe locuitor mai mare decât țările de mărime similară,
dar caracterizate prin predominarea imigrării și, de asemenea, în comparație cu
țările mici de emigrare. Rezultă că rata ridicată a remitențelor pentru România (398
USD/locuitor, în 2007) nu este singulară în context est-european și se subsumează
modelului specific pentru țările de emigrare, de dimensiune medie, din această parte
a Europei.

Tabelul 5.5. Profilul țărilor postcomuniste su b aspectul intrărilor și ieșirilor d e remitențe, î n 2007W ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ T 5 u 5 R Î H > R O Î E C T E ^ ^ E M r T E N Ț E ! N LUMILE MIGRAȚIEI
Rata
emigrării
(2000-2002)
10,5
8,6
8,2»o
4,6
3,5
18,3CN
12,2O'CN
14,3
7,7
10,90 4
V – T
3,9
15,2CO% imigranți în
populație (2005)c o
4,8
2,3
I___ 2,2
, 0,6
4,4
4,3
2,7«o
16,614,9r –
8,4
8,4
3,3ON
t oIeșiri de
remitențe,
USD, pe
imigrant (2007)
822
3,424
588OO
00
I 2,630
5,790
148
85
474
100
129197
1,467'O
1,236
742
92
147Intrări de
remitențe,
miliarde USD
(2007)
2,086
1,427c ooo
10,496
8,533
1 1,332969
1,071
426
552
1,394
1,498Oo
o –
4,503
284CO
354
267Intrări de
remitențe,
U S D per
capita (2007)
273
421
275
276398CO
158
336
319
242
306
395
29
97
142Tj-r –
c oCOIndice
dezvoltare
umană, 2007
0,84
0,87
0,88
0,88OO
o '
0,90OO
r* ;
o '
0,82
0,88
0,87
0,87
0,720 4
OO
o"OOO
o"
0,93
0,88
0,83
0,82Bulgaria
Lituania
Slovacia
Polonia
România
R. Cehă
Georgia
Albania
Estonia
LetoniaCroațiaM oldova
RusiaUcraina
Slovenia
Ungaria
Belarus
FRI MacedoniaȚări d e emigrare
temporară c u intrări
puternice d e remi­
tențe
Țări c u nivel redus
a l ieșirilor d e remi­
tențe ș i d e emigrare
permanentă
Țări c u nivel redus
a l intrărilor d e remi­
tențe per capita
Sursă : Human Development Report, 2009. UNDP, h ttp : //hdr. u n dp.org/en/reports/global/hdr2009/

ORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CAS” , PE SPATII TRANSNAȚIONALE 163
D i s t a n ț a i n t r e p r o f i l e l e d e m i g r a ț i e
» 5 10 15 20 25
— +
S l o v a c i a
B u l g a r i a
L i t u a n i a
P o l o n i a
România
R e p . C e h ă
R u s i a
U c r a i n a
S l o v e n i a
U n g a r i a
B e l a r u s
F R I M a c e d o n i a
A l b a n i a
G e o r g i a
E s t o n i a
L e t o n i a
C r o a ț i a
M o l d o v aT
T[ }Imigrare redusă, nivel ridicat al
intrărilor de remitente
T
TNivel redus al
intrărilor de
remitenteProfilul de migrație externă al
României seamănă cel mai
mult cu cel al Poloniei,
Lituaniei, Bulgariei și Slovaciei
Nivel redus al remitențelor ieșite
din țară
B o s n i a _ H e r ț e g o v i n aC u cât segmentele
d e unire a
ramificațiilor care
pleacă d e la
numele țării sunt
unite mai aproape
de valoarea 0 de
pe scală, cu atât
țările respective au
un profil d e
migrație m ai
asemănător.
Figura 5 .3 . Sim ilitudini sub aspectul profilului de migrație între ță rile postcom uniste
S u rsă : U ND P, 2009
Profilul fiecărei țări este dat de rata de emigrare, ponderea imigranților, intrări de remitențe
(p e r capita) în țară, volumul remitențelor intrate (transformare In), ieșiri de remitențe pe
migrant. Clasificare multicriterială prin analiză cluster, folosind variabile normalizate cu
scorul z, metoda celui mai depărtat vecin, distanțe euclidiene la pătrat.
Dacă extindem sfera de comparație la nivel mondial, luând în calcul simultan mai
multe variabile de condiționare a fluxurilor de remitențe, pot fi obținute informații
suplimentare pentru încadrarea cazului românesc.
Explicarea nivelului remitențelor trimise acasă pe locuitor. Pornind de la aceleași
date ale Raportului Dezvoltării Umane pentru 2009, am putut constata (tabelul 5.6)
că remitențele trimise acasă, raportate la numărul de locuitori, tind să fie mai mari
în ță rile :
– cu un stoc mai mare de plecări definitive în perioada anterioară înregistrării;
– cu un nivel mediu de educație relativ redus, dar nu foarte sărace;
– cu un stoc puternic de frustrare socială, dat de nivel mediu de educație, superior
ca rang celui de stare de sănătate ;
– capabile să asigure un nivel peste medie al rem itențelor pe care le expediază
imigranții din țara de referință (cea în care vin remitențele expediate de em i­
granți).

164 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENTE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
Tabelul 5.6. Factorii care explică variația remitențelor primite („de intrare"), pe locuitor,
în țara de origine a migrației (2007)
b Beta P
(constant) -5 ,1 4 3 0,007
PIB per capita (2007) -1 ,8 5 2 -0247 0,130
Indicele speranței de viață (2007) 34,084 3,698 0,000
Idicele educației (2007) -2 0 ,7 4 4 -2 ,4 1 2 0,003
Raportul între speranța de viață și nivelul
de educație la nivel național**-3 ,1 1 9 -2 ,0 1 5 0,002
Indicele GINI (2007) 0,024 0,134 0,117
Rata emigrării (2000-2002) 0,046 0,200 0,020
Remitențe trimise pe imigranți în 2007 (In) 0,205 0,253 0,002
Populația țării (2007) (In) -0 ,1 2 4 -0 ,1 1 6 0,161
Sursă : U ND P, Human D evelopm ent Report, 2009
Regresie de tip OLS. N = 120. R2 = 0,51. Cazurile care lipsesc, până la 182, nu au calculate
valorile unora dintre indicii folosiți în analiză. Am elim inat din analiză Luxemburgul din
cauza valorii extreme a remitențelor. Variabila dependentă a fost logaritmată.
** Variabilă care estimează inconsistența dintre nivelul mediu de educație (ED) și speranța de
viață la naștere (SV ), rezultată din reziduurile standardizate ale speranței de viață la naștere
în 2007, în funcție de indicele educației în 2006, ținând sub control pentru localizarea în
Europa (E U ). Ecuația de c a lc u l: SV = 0 ,1 5 + 0,71 x E D + 0 ,0 4 EU, R2 = 0,6 2 .
în plus, aflăm, din datele Raportului Dezvoltării Umane pe anul 2009, că remi­
tențele p er capita (pe locuitor, în țara de origine a emigranților) sunt mai mari în
țările europene (160 de dolari, în medie, în 2007) decât în cele din America Latină
și Caraibe (114 de dolari), asiatice (36 de dolari) sau africane (44 de dolari). Faptul
este explicabil în esență prin nivelul mediu al veniturilor din zonele în care lucrează
emigranții. Același gen de regularitate ar putea explica, în bună măsură, și raportul dintre
remitențele intrate în România (398 de dolari pe locuitor) și cele pentru Bulgaria
(273 de dolari pe locuitor). în primul caz, remitențele vin din Europa în procent de 61 %,
iar din America de Nord cu o pondere de 22%. Pentru Bulgaria, principala sursă de
expediere a remitențelor este cea a țărilor asiatice (54% ), sursa europeană fiind de
numai 37% (UNDP, 2009 : 160). Nivelul mediu al veniturilor fiind mai mare în Europa
decât în Asia, media remitențelor pentru Bulgaria este mai mică decât pentru România.
Datele pe cele 120 de țări analizate pun în evidență faptul că, pentru același nivel
de dezvoltare socioeconomică, remitențele tind să fie mai mari în țările cu nivel
sporit de inconsistență între stocul de capital uman și calitatea vieții.
Pentru ilustrare, voi considera numai cazul a 25 de țări din UE (figura 5.4). (Am
renunțat la Belgia și la Luxemburg din cauza valorilor extrem de mari ale remitențelor.)
în toate cele zece țări foste comuniste din UE, nivelul calității vieții, estimat prin
speranța de viață la naștere, tinde să fie sub nivelul așteptat în funcție de stocul de
educație pe care îl are populația din aceste țări. Țările baltice, România și Bulgaria

au cele mai scăzute valori de calitate a vieții, nu numai la modul absolut, ci și prin
raportare la stocul lor de educație. Acestor valori care indică un decalaj între modul
în care trăiesc oamenii și potențialul sporit al educației lor le este asociat un nivel
ridicat al remitențelor trimise acasă de către emigranții din țările respective plecați la
muncă în străinătate. Letonia, România și Estonia au cele mai mari rate de remitențe
intrate în țară pe locuitor.
Pentru toate țările din vechea Uniune Europeană (UE15) situația este inversă. în
cazul lor, nivelul de viață pe care îl are populația tinde să fie semnificativ mai ridicat,
comparativ cu stocul de educație disponibil. Corespunzător, nivelul remitențelor
relative la numărul de locuitori este mai redus.ORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ” , PE SPAȚII TRANSNAȚIONALE 165
a l educației în Uniunea Europeană
Sursă : U ND P, Human Development Report, 2009
Au fost excluse din calcul Belgia și Luxemburg din cauza valorilor foarte mari, extreme, în
sens statistic, pentru remitențele intrate în țară.
* Indicele remitențe p e r capita pentru 2007 a fost transformat în serie H U LL, cu media 50
și abaterea standard 14.
** Am calculat mai întâi valorile așteptate ale speranței de viață la naștere, în funcție de
indicele educației. Diferența dintre aceste valori de predicție și valorile reale ale speranței de
viață a dat valoarea reziduurilor. După standardizare, acestea au fost transformate în scoruri Huli.
Exemplu de lectură : scorul HULL pentru remitențele intrate în Lituania în 2007 a fost de 60,
cu 10 puncte mai mare decât media pe UE. Acest nivel al remitențelor corespunde unei situații în
care calitatea vieții din Lituania este considerabil sub nivelul așteptat ținând cont de educație.

Frustrarea socială. Probabil că decalajul dintre nivelul ridicat al educației și
valorile modeste ale calității vieții contribuie la accentuarea unor stări de frustrare
socială cu impact direct nu numai asupra emigrării, ci și asupra eforturilor de a
expedia remitențe acasă.
Examinarea acestei relații la nivelul a 25 de țări din Uniunea Europeană susține
ipoteza formulată anterior. Starea de satisfacție generală față de viață, la nivel
individual, este favorizată nu numai de caracteristici de status (tineri cu capital §
educațional și relațional sporit) sau de satisfacții particulare (legate de venituri, zonă
de rezidență, calitatea administrației și a sistemului juridic), ci și de situațiile societale
în care calitatea vieții este de nivel egal sau superior celei așteptate în baza stocului
de educație1. Constatarea pune în evidență rolul dezechilibrelor structurale în influen­
țarea stărilor de spirit și a comportamentelor de alegere socială. Datele, la nivel de
Uniune Europeană, pe care le-am analizat susțin în mod clar ipoteza că, independent
de factorii de la nivel individual, insatisfacția față de viață/frustrarea tinde să fie
susținută de situațiile societale în care calitatea vieții (estimată prin speranța de viață
la naștere) este sub nivelul așteptat în funcție de stocul de educație de la nivel
național. Nivelul de aspirații face inteligibilă o astfel de relație. Pentru societăți care
au niveluri similare ale calității vieții, starea de nemulțumire este, probabil, mai
accentuată în cazul celor care dispun de un stoc mai bogat de capital uman. Aspirațiile
de viață pentru societățile cu un nivel superior de educație tind să fie mai mari.
Corespunzător, la niveluri relativ egale de calitate a vieții, frustrarea va fi, foarte
probabil, mai mare în societățile în care decalajul dintre educație și nivelul de viață
este mai mare.
Spațiile transnaționale de tip identitar
După acest excurs în înțelegerea regularităților care structurează comportamentele
asociate cu orientarea spre casă la nivel macro și micro, revin la interogațiile inițiale
referitoare la transnaționalism. Așa cum menționam în subcapitolul introductiv,
putem distinge între imigranți pentru care orientarea spre România este dominantă,
imigranți centrați pe societatea-gazdă, imigranți de orientare ambivalență, favorabilă
atât originii, cât și destinației, și, în fine, imigranți fără o loialitate teritorial-națională
structurată.
1. Formulările din acest paragraf sunt bazate pe rezultate ale unei analize de regresie multiplă, în
care variabila dependentă este satisfacția generală față de viață, măsurată pe un eșantion de
24.113 persoane cu vârste mai mari de 15 ani, în cadrul Eurobarometrului 70 din toamna
anului 2008. Predictorii sunt cei menționați în text și fac referire la caracteristici de status
individual (trei variabile), satisfacții particulare (cinci variabile) și caracteristici societale
(două). Cele 10 variabile explică 31 % din variația variabilei dependente. Nu am inclus în text
tabelul cu datele de calcul pentru a nu încărca, tehnic, lectura.

ORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ” , PE SPAȚII TRANSNAȚIONALE
Recunoașterea acestor forme de raportare la societățile de origine și de de^
o voi realiza prin analiza modului de identificare națională/societală, apelând p
din sondajul efectuat în regiunea M adrid pe imigranți români, în toamna M
2008. W
Identificarea dominantă la imigranții români din comunitățile madrilene Cc>
Arganda del Rey, Alcala de Henares și Torrejon de Ardoz se făcea, la moiA |
sondajului, prin raportare la România. 40% dintre aceștia declarau că
legați de România în mare sau în foarte mare măsură și în mică sau foarte U (ii
măsură de Spania. Ponderea celor cu identificare dominantă cu Spania era d e y j|
Identitatea de tip ambivalent, și cu România, și cu Spania, era înregistraturi f
treime dintre intervievați. Restul de aproxim ativ 10% era format din i m i ^ ț l J
care declarau că se simt puțin sau foarte puțin legați și de Spania, și de R oA țf)
(figura 5.5). UjV
Transnaționalismul ca tip de orientare culturală se regăsește cel mai mult în li/''
celor care declară că se simt legați de ambele țări. Imigranții care se simt atașaA
ales de România au, foarte probabil, un grad mai redus de structurare a rn o d j' l| '
transnațional. Ei locuiesc temporar (pe termen indefinit) în Spania, dar sunt f ^|l
activi în expedierea de remitențe, au planuri structurate de revenire în țară și co m ( ' i j
intens cu cei de acasă. Cei care declară că se simt legați în principal de Spar^A, j
apropie mai mult de tipul integratului în societatea-gazdă. Transnaționalismul l o ^ ț i'
redus. Lucrurile stau în mod similar cu cei care nu manifestă legături su flț 1
semnificative nici față de România, nici față de Spania.
40%
30%
20%
1 0 % ș20
3714'16
344
18
3533
femei din urban bărbați din urban totalST
17 V |
• s ț '
m
i t
femei din rural bărbați din ruralO redusă
spaniol^ 1 ^
□ ambival^
H rom âne^
\
Figura 5.5. O rientări identitare ale rom ânilor din regiunea M adrid în funcție de gev
și m ediul rezidențial din România t\
Sursă : Sondaj CRS, 2008

Profilul social și cultural al celor patru tipuri identitare este, foarte probabil,
diferit. Prin explorarea datelor voi încerca să aflu cum anume diferă.
O simplă raportare la mediul rezidențial din care provin imigranții români din
regiunea M adrid, pe categorii de gen, indică diferențieri clare (figura 5.5 ): transna­
ționalismul de orientare ambivalență este prezent în special la femeile care provin din
mediul urban (37% ); tot la nivelul acestui segment de imigranți se înregistrează și
cea mai puternică identificare cu Spania; identitatea cu țara de origine este specifică
imigranților bărbați din mediul rural (54%).
Dacă am limita analiza numai la astfel de raportări de status, am putea trage
concluzia că propensiunile identitare sunt „date” prin caracteristici de status. O
extindere a analizei va permite evidențierea caracterului construit al identității în
funcție de experiențe de viață, dinamică familială, stări de spirit etc.
în continuare, voi prezenta profilul complex, pe 1 1 caracteristici, pentru trei
dintre categoriile identitare menționate – predominant spre România, predominant
spre Spania și am bivalent1:
• Transnaționalismul de grad maxim, cel al imigranților de orientare ambivalență,
și spre Spania, și spre România, este specific celor care se simt foarte bine în
Spania, mai ales sub aspectul stării de sănătate, vorbesc relativ bine spaniola, dar
au încă o pondere importantă a familiei în România și o stare materială bună a
gospodăriei în comunitatea de origine. Contrar impresiei date inițial prin simpla
analiză pe mediu rezidențial și gen, noua abordare, cu mult mai multe variabile,
indică faptul că femeile care vin din mediul rural românesc au o mai mare
probabilitate de a aparține acestei categorii.
• Imigranții cu orientare identitară spre Spania au un profil diferit de cel al categoriei
anterior menționate. Vorbesc și ei spaniola foarte bine, au o situație materială
bună a gospodăriei și sunt mulțumiți de propria stare de sănătate, dar nu mai au
o pondere importantă a familiei în România. Celor identificați cu Spania le este
specific faptul că au sosit în această țara înainte de 2007 și nu percep efectele
negative ale migrației lor asupra familiei proprii. în plus, în Spania tind să fie
mulțumiți nu numai cu starea de sănătate, ci cu viața lor, în ansamblu.
• Imigranții cu orientare predominantă spre România nu sunt mulțumiți de viața lor
în Spania și percep propria experiență de migrație ca pe un fapt cu multiple
1. Constatările rezultă din interpretarea unui model de regresie multinomială în care variabila
dependentă este orientarea identitară, cu folosirea celor care nu se simt legați nici de Spania,
nici de România în calitate de categorie de referință. Modelul a lucrat cu 821 de cazuri din cele
832. R2 Nagelkerke este de 0,22. Predictorii sunt variabilele de status (mediul rezidențial în
care are domiciliul în România, genul, bunuri materiale în România, bunuri materiale în
Spania, ponderea membrilor de familie care se află încă în România, cunoaștere autoestimată
a spaniolei ca fiind foarte bună), experiențele de viață (efecte negative ale propriei migrații
asupra familiei, vechimea locuirii in Spania, venit în Spania în 2007 sau în 2008) și stările de
spirit (satisfacție față de viață în Spania, satisfacție față de propria stare de sănătate în Spania,
comparativ cu România).

consecințe negative asupra familiei proprii. Provin și ei, ca și categoriile anterior
menționate, mai ales din mediul rural.
Toate cele trei tipuri de orientare identitară – spre România, spre Spania sau spre
ambele țări – par să fie puternic structurate în funcție de efectele percepute ale
migrației asupra familiei, starea de sănătate în Spania, comparativ cu cea din România,
de ponderea familiei care se mai află în România și de etapa de imigrare în Spania.
Orientările identitare sunt, de asemenea, puternic specificate din perspectiva
remitențelor, planurilor de revenire în țara de origine și a comunicării cu cei de acasă
(tabelul 5.7):
• Comportamentul de a expedia remitențe are un grad maxim de structurare nu la
cei cu orientare preponderent românească, ci în categoria celor care se leagă
sufletește în mod similar de Spania și de România. In această ultimă categorie,
volumul mediu al remitențelor, frecvența transmiterii lor acasă și ponderea
acestora în venitul total au nivel maxim.
• Comportamentul de comunicare cu familia din țara de origine are maximă
intensitate de manifestare la imigranții cu orientare ambivalență, și minimă la cei
care se identifică în principal cu mediul spaniol.
• Probabilitatea subiectivă de revenire în România este maximă la cei care se
identifică în principal cu țara de origine și descrește sistematic de la cei cu
orientare ambivalență la cei fară orientare identitară specifică, atingând valori
minime la imigranții al căror maxim atașament este pentru Spania.
• Atunci când se consideră cumulativ, cu toate componentele sale, indicele orientării
imigranților spre casă are valori maxime, relativ egale, și pentru cei cu identitate
ambivalență, rom ână și spaniolă, și pentru cei cu identificare preponderent
românească.
• Contrar așteptărilor formulate în unele dintre paragrafele anterioare, orientarea
minimă spre locul de origine nu este caracteristică celor care tind să nu se
identifice cu Spania sau România, ci la cei puternic identificați cu mediul spaniol.ORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ” , PE SPAȚII TRANSNAȚIONALE 169
Tabelul 5.7. Valori medii ale indicilor orientării „spre casă” , în funcție de identitatea
dominantă asumată
Orinetară identitară
Ambivalență
(românească
și spaniolă)Româ­
neascăRedusă, nici
spaniolă, nici
româneascăSpaniolă Total
Media remitențelor expediate
acasă în ultimul an (în euro)4,370 3,574 2,851 2,398 3,585
Transmit remitențe în
România cel puțin lunar39 36 31 25 34
Ponderea medie a
remitențelor în venit30 25 19 16 25

v a l u r i , PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
P ro b a b ilita tT ^ — – –––
revenire în țară „
nespecificată Perioadă
Indice m ediude^ : ––
c u cei d în R o n ^ ™ 1 ^ — ––
Val0aremed^ m d i ^ T
^ orientării s p r e c ^ g I 0Rj ^
Sursă : Sondaj C*s> 2008Orinetară identitară
Ambivalență
(românească
și spaniolă)
60
2,03
52Româ­
nească
76
53Redusă, nici
spaniolă, nici
românească
45
1,78
46Spaniolă
25
1,74
41Total
59
1,90
50
Concluzii și discuJie
Spații id e n tity
1. Practicile și wi -i ^ •
numai pe s a e de d P transnațional se regăsesc in domeniul migrației nu
•, S ? a^'i de viață (familie, muncă, prieteni, viața religioasă etc.), ci și pebpdțll iQCntltâiva r v i • ii . . . .
românii din aCCSt m Punct de vedere, am constatat, pentru imigranții
unor Tactici^*1 1 1 1 6 3 ^ a<dr'c * concordanță cu ipoteza H4 a studiului), existența
de confie * . transnati°nale specifice, pe patru câmpuri sau spații identitare, date
Spania cu S ”^ e§aturilor sufletești” – predominant cu România, predominat cu
n , P^nia și România sau cu nici una dintre cele două țări.2. Cele patru catP„„ •• •, • . …. .
2 1 Orienta identitare sunt puternic diferențiate.
nantă ^ sPre locul de origine este maximă pentru cei cu identitate domi-
acesteT rt ^ oman'a sau ambivalență, spre România și Spania. Pentru cei din
. categorii identitare, tendința este ca remitențele expediate acasă,
fiede*1 1 0 3 1 ^ 3 °U Ce* d'n * ara de origine și intensitatea dorinței de revenire să
ficațiv0 1 maxim. Aici se poate vorbi de un transnaționalism activ, semni-
mai puternic decât în cazul celor care au orientarea predominantă spre
2.2 im i'S n ii ’ Sp3nia în CaZUl de față’c – ș > . Care Se identifică mai ales cu țara-gazdă sau care refuză identi­ficările în . . . . j j , .. termeni de origine sau destinație adopta comportamente de tip
j . ^al în mult mai mică măsură. Transnaționalismul lor este mai mult
2 3 Persxfa'n^r ^as* v’ man'iest * n funcție de simații.
cât i de C U identitar ambivalent, atașate sufletește atât de origine,
. estinație, sunt mai active decât cele cu orientare spre România întrimiterea riQ . „ . . , „. T . . M e remitențe și in comunicarea cu cei de acasa.2.4. Intenția de * – , . . „ . _revemre in țara este de tip „sigur pentru cei care afirmă in
dtitatea românească. în cazul celor care își declară în special

atașamentul față de Spania sau refuză atașamentul în raport cu oricare dintre
cele două țări predomină intenția de a nu reveni în țara de origine. Pentru
persoanele de orientare identitară ambivalență, spaniolă și românească, nu se
constată nici un gen de proiect specific de revenire (sigur sau nesigur, pe
termen scurt sau pe termen lung)1.
3. Orientările identitare ale imigranților nu sunt „date”, fixe, pentru că nu derivă numai
din caracteristici de status, ci și din experiențe de viață și din stări de spirit durabile.
3.1. Imigranții de orientare identitară ambivalență (spre Spania și România) și cei
atașați în special de Spania au în comun faptul că sunt femei care știu relativ
bine spaniola și sunt mulțumite de starea lor de sănătate în Spania. Dife­
rențierea lor este în primul rând legată de starea familială. Celor care se
identifică puternic cu Spania le este specific faptul că nu mai au rude în țară.
în cazul celor de orientare ambivalență se înregistrează încă o puternică
dependență de rudele din România. în plus, imigranții cu identitate pre­
dominant spaniolă – prin contrast cu cei orientați ambivalent, spre cele două
țări – sunt mai satisfăcuți de viața din Spania, sunt sosiți de mai multă vreme
acolo și apreciază că migrația a avut mai degrabă efecte pozitive asupra
familiei lor.
3.2. Imigranții cu orientare identitară predominant românească sunt mai ales cei
care provin din satele României și sunt nemulțumiți de viața lor din Spania și
de efectele negative pe care migrația personală le-a avut asupra celorlalți
membrii ai familiei.
Transnaționalismul ca fenomen de etapă
1. Datele pe totalul imigranților din Spania (culese în cadrul Encuesta Nacional de
Immigrantes, 2006-2007), analizate prin lentila indicelui orientării imigranților
spre casă (IORIC), permit susținerea ipotezei că transnaționalismul este în bună
măsură un fenomen de etapă (conform cu ipoteza HI). El pare să fie specific mai
ales celor din ultimul val de imigrare în societatea-gazdă. Cu cât valul de imigrare
este mai departe în timp de momentul prezent, cu atât probabilitatea unei orientări
puternice spre casă se reduce.
2. Este posibil ca orientarea spre origine să fie nu numai o chestiune de grad, ci și
de tip. în perioade diferite, pentru grupuri diferite de imigranți, combinațiile
dintre remitențe, comunicarea cu cei din țara de origine și planurile de re-migrare
să fie nu de tip liniar, ci calitativ. Datele sondajului spaniol cu care am lucrat au
fost culese înainte de criza începută în 2008. Repetarea sondajului respectiv înORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ” , PE SPATII TRANSNAȚIONALE 171
1. Formulările din acest paragraf sunt bazate pe rezultate ale analizei prin reziduuri standardizate
ajustate în cadrul unui tabel de contingență, în care am intersectat orientarea identitară cu tipul
de plan de revenire în țară ( sigur curând, sigur, cu întârziere, nesigur curând, nesigur, cu
întârziere, nu revine).

timp de criză ar duce, probabil, la alte rezultate, cu o mai slabă consistență între
cele trei componente ale IORIC.
3. în sprijinul ipotezei anterioare vine și constatarea faptului că, pentru grupuri
etnice diferite, indicatorii componenți ai IORIC au grade de semnificație diferite1 :
pentru columbieni, ecuadorieni și români, imigranți de ultim sau penultim val,
contează în special remitențele în raportarea la comunitățile de origine din ța ră ;
pentru imigranții din UE15, remitențele sunt un indicator secundar al orientării
spre locul de origine; la imigranții britanici, situația este și mai specială, în
sensul că intenția de revenire în țară este foarte slab corelată cu ceilalți doi
indicatori ai indicelui. Rezultă că se poate vorbi de mai multe tipuri de atitudini
din familia orientărilor față de locul de orig in e: centrate pe remitențe și comu­
nicare (columbieni și români), remitențe și re-migrare (ecuadorieni), comunicare
cu cei din țara de origine (UE 15) etc.
Logica microsocială a remitențelor
1. în cadrul a ceea ce am denumit „orientare spre casă a imigranților” , remitențele
sunt variabila de maximă semnificație. „Banii din m igrație” pot fi înțeleși în
logică socială prin funcția pe care o au, dar și prin condiționările asociate lor.
Analiza la nivel micro am efectuat-o tot prin utilizarea datelor de sondaj culese de
la imigranții români din regiunea M adrid (tabelul 5.4).
2. Funcții ale remitențelor:
2.1. trimit mai mulți bani acasă imigranții care au mai multe rude rămase în țară
și sunt mai nemulțumiți de consecințele negative ale emigrării personale
asupra membrilor fam iliei; aceste constatări indică faptul că principala
funcție a remitențelor este cea de ajutorare a familiei rămase acasă, de
minimizare a riscurilor la care membrii acesteia sunt supuși în țara de origine;
2.2. în al doilea rând, remitențele susțin proiecte individual-fam iliale: cu cât
numărul de proiecte de viață pe care le are imigrantul este mai mare și cu cât
probabilitatea de revenire este mai ridicată, cu atât suma transmisă acasă
tinde să fie mai mare.
3. Condiționări ale remitențelor :
3.1. tind să transmită mai mulți bani acasă imigranții căsătoriți, de vârstă medie,
cu venit relativ ridicat, de orientare culturală tradiționalistă, sosiți în Spania
după 2001. Deși remitențele transmise de femei sunt mai mici decât cele
expediate de către bărbați, nu genul în sine condiționează aceste diferențe de
comportament, ci alți factori, precum nivelul veniturilor specifice pentru
fiecare dintre categoriile de gen;
1. Indicativi, în sensul menționat, sunt coeficienții scorurilor factoriale pentru IORIC în ipoteza
în care ar fi calculați pe țări de origine a imigranților sau pe grupuri de țări.

3.2. condiționarea familială a remitențelor (prin ponderea membrilor de familie
care se află în România) este diferențiată în funcție de aspectul de referință
în analiză. în afara de suma trimisă, pentru semnificația socială a fenomenului
contează și frecvența de expediere și ponderea pe care o au remitențele în
totalul veniturilor din țara de imigrare. Impactul pozitiv al raportului dintre
numărul membrilor de familie în România și numărul celor aflați în Spania
este maxim pentru frecvența de transmitere a remitențelor, mediu pentru
volumul acestora și minim pentru ponderea remitențelor în venitul de imi­
grare1. Cu cât imigrantul are o mai mare parte din familie rămasă în România,
cu atât va încerca să trimită mai des sume de bani acasă. în genere, frecvența
expedierii banilor acasă pare să fie mai condiționată social decât volumul
remitențelor expediate.
Logica macrosocială a remitențelor
1. Semnificația socială a remitențelor se îmbogățește considerabil atunci când
extindem analiza la nivel macrosocial, prin comparații transculturale ( crosscut –
tural). Am construit un astfel de demers prin reanalizarea datelor despre remitențe
furnizate de UNDP în Human Development Report din 2009 (cu date pentru
2007). Fluxul de remitențe intrate în țară, pe locuitor, este un indicator care
permite o mai bună înțelegere a semnificației sociale a fenomenului decât atunci
când analiza este întreprinsă prin raportarea remitențelor la produsul intern brut
al țării de referință.
2. Remitențele pe locuitor, pe un set de 120 de țări, tind să fie mai mari pentru țările
cu volum mare de emigrare definitivă în anii anteriori, cu nivel relativ redus al
stocului de educație, dar și cu stări de frustrare socială accentuată (în concordanță
cu ipoteza H3).
2.1. Desigur, nu am dispus pentru toate cele 120 de țări de o măsură directă a
nivelului de frustrare socială, dar am operat cu o variabilă proxi (de
măsurare indirectă). în acest sens, am adoptat ipoteza, susținută empiric,
că frustrarea socială într-o societate este cu atât mai mare cu cât nivelul
așteptat al speranței de viață la naștere (în funcție de stocul de educație)
este mai mare față de nivelul efectiv observat.
2.2. Datele la nivel micro și macro sugerează o clară dependență a remitențelor
(ca volum și frecvență de transmitere) de stările de nemulțumire socială.
Sub aspect macrosocial, fluxul de remitențe care intră în țara de origine a
imigranților este cu atât mai puternic cu cât populația țării respective este
mai nemulțumită și manifestă un grad mai mare de frustrare. Este, foarteORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ” , PE SPAȚII TRANSNAȚIONALE 173
1. Constatarea are la bază compararea coeficienților b pentru același factor, în cele trei modele de
regresie multiplă din tabelul 5.4.

174 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
probabil, o nemulțumire a celor de la origine care alim en tea ză negativ și
stările de spirit ale celor din comunitățile de imigrație sau de diaspora. însă
la nivelul celor aflați la lucru în străinătate, se poate înregistra și o nemulțumire
specifică generată de consecințele negative pe care separarea familială le
aduce asupra nemigranților din familie. Cumularea celor două categorii de
nemulțumire, măsurată la niveluri diferite, macro, în primul rând, și micro
în cel de-al doilea caz, contribuie, foarte probabil, la adoptarea unor
comportamente active de expediere acasă a remitențelor.
D iscuție
1. „Orientarea imigranților spre locul de origine” este o componentă esențială a
transnaționalismului.
1.1. Adoptarea noului concept permite diferențieri de tip și grad în spațiul
transnaționalismului. Investigarea detaliată a migranților români din regiu­
nea M adrid, în toamna anului 2008, a permis construirea și validarea
tipologiei anterior menționate.
1.2. Orientarea spre locul de origine sau „spre casă” a fost măsurată în cer­
cetarea noastră prin agregarea factorială a comportamentelor de transmitere
a remitențelor, de comunicare cu cei de acasă, din țara de origine, și prin
gradul de structurare a proiectelor de revenire (testarea ipotezei H2).
2. Fenomenul orientării spre locul de origine există, iar genul de măsurare pe care
îl propun duce la rezultate consistente empiric. D ar cum poate fi el interpretat?
O astfel de orientare este subsumată transnaționalismului imigranților (Schiller,
Basch, Blanc, 1995 ; Portes 2003) ? Da, în linii mari, dar cu câteva nuanțe :
2.1. imigrantul care se simte legat de „casă” prin fire economice, prin nevoia de
comunicare cu cei apropiați, dar și prin dorința ca, la un moment dat, să
revină, trăiește simultan aici, în societatea-gazdă, dar și acolo, în societatea
de origine. Și trăiește nu numai afectiv, ci și comportamental. Prin toate
acestea, el este un transm igrant;
2.2. problema nu se mai pune dihotomic, dacă migrantul este sau nu transmi­
grant, ci în termeni de gradualitate. El poate fi mai mult sau mai puțin
orientat spre locul de origine. în noul context de abordare, opțiunea nu mai
este între imigrantul care se integrează în societatea de prim ire sau transmi-
grantul care are un mod de viață dual, cu elemente din ambele societăți.
Rezultă cu claritate că migranți diferiți se pot afla în puncte diferite pe
scala orientării spre locul de origine;
2.3. comportamentele de tip „orientare spre locul de origine” sunt ambivalențe.
Ele pot semnifica și transnaționalism, dar și refuz al transnaționalismului
dacă persoana în cauză este neintegrată sau cu slabe resurse de integrare în
societatea-gazdă.

ORIENTAREA IMIGRANȚILOR SPRE „CASĂ” , PE SPAȚII TRANSNAȚIONALE
3. Volumul remitențelor transmise acasă se reduce cu atât mai mult cu cât perioacB
de sosire a imigrantului este mai depărtată de momentul de referință (tab el*
5.4). Putem interpreta constatarea, pe de o parte, în termeni de vechime I
imigrării și, pe de alta, prin raportare la gradul de socializare în noul mediu cfl
viață. Cu trecerea timpului, solidaritățile familiale se reduc și, corespunzătol
obligația morală de a trimite bani celor de acasă este tot mai puțin resim țita
Fenomenul este departe de a fi nou. Era semnalat și pentru începutul secolului X X l
în legătură cu țărani polonezi imigranți în America, supuși, prin trecerea tim p ii
lui, unui proces de „individualizare” 1. I
4. în cadrul Uniunii Europene, România a înregistrat una dintre cele mai ridicați
rate ale intrărilor de remitențe, alături de țările baltice, Polonia și Slovacia!
Faptul pare să fie explicabil în bună măsură prin nevoia de a compensa tranzițiill
instituționale deficitare, prin faptul că majoritatea imigranților care provin din
aceste țări sunt din categoria celor de „ultim val” și, nu mai puțin important, prin
nivelul ridicat de frustrare din societățile respective. I
5. Transmigranții, ca agenți de migrație „în stil transnațional” , nu sunt la fel. Ei sa
diferențiază pe grade și tipuri de transnaționalism în spațiul multidimensional
definit prin remitențe, proiecte de revenire, comunicare cu cei de acasă șl
identități sociospațiale (naționale, regionale, comunitare, continentale). I
5.1. Gradul maxim de transnaționalism, în contextul cercetării asupra imi­
granților români din Spania, revine „ambivalenților” , celor care au grade
similare de loialitate atât față de România, cât și față de Spania. Ei și, în
genere, imigranții care au un profil asemănător cu al lor sunt un fel aparte
de străini care vin de departe, dar sunt aproape și de locul de origine, și de
cel de destinație. Este o apropiere trăită prin autopercepția migrantului.
Modul în care el este văzut prin ochii localnicului din spațiul de imigrație este
un alt aspect. Probabil că cele două imagini despre imigrant, cea autocon-
struită și cea construită de localnicul din spațiul de primire interacționează.
5.2. Jocul distanțelor în definirea transmigrantului este diferit de cel folosit de
Simmel2 în definirea străinului. în cazul transmigrantului, relația nu este
1. „Când băiatul își părăsește familia din Polonia și vine în America, la început nu își pune nici
o întrebare cu privire la natura datoriilor sale față de părinți și față de familia de acasă. Vrea
să trimită acasă cât mai mulți bani; cheltuie cât mai puțin și muncește cât poate. Scrie : «Dragi
părinți, vă trimit 300 de ruble și întotdeauna vă voi trimite cât de mult pot câștiga». Nu
consideră că acest comportament este m oral; și nici nu este moral, pentru că nu implică
reflecție sau inhibiții. Este vorba de un comportament social negândit. Dar, cu timpul, și-a
dezvoltat noi atitudini și dorințe individualiste, iar acum le scrie părinților : «Dragi părinți, vă
voi trimite bani, dar pur și simplu cereți prea mult».” (Thomas, Znaniecki, 1984: 78).
2. „în cazul străinului, acordul dintre apropiere și depărtare, prezent în orice relație umană, este
structurat în așa fel încât poate fi formulat, pe scurt, astfel: distanța din cadrul relației indică
faptul că cel care este aproape e, în realitate, departe, dar înstrăinarea lui indică faptul că cel
care este departe e, în realitate, aproape. Faptul de a fi străin este, desigur, o relație complet
pozitivă : constituie o formă specifică de interacțiune.” (Simmel, 1984 : 143).

176 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
definită de către localnic, ci de către cel venit de departe (imigrant). Acesta
din urm ă este cu atât mai „transnațional” cu cât se simte simultan mai
aproape și de locul în care se află și de cel din care a venit.
Gradul de transnaționalism este mai redus pentru imigranții cu orientare domi­
nantă spre România sau spre Spania. Aceștia se află fie mai mult acolo (în vechea
casă), fie mai mult aici (în noua casă). Imigranții care nu se leagă nici de Spania, nici
de România pot fi europeni pur și simplu sau migranți de cursă lungă, adepți ai unui
nou „nomadism” sau indeciși, dezamăgiți, persoane care nu găsesc o soluție rezi­
dențială, pentru moment.

Capitolul 6
Străinătatea din țară:
mentalitatea foștilor migranți1
Lumile sociale ale migrației nu sunt formate numai din trăiri, evaluări și institu-
ționalizări ale imigranților, ci și din cele ale migranților de revenire. Valorile,
mentalitățile lor specifice constituie o fereastră spre o astfel de lume a „străinătății
de acasă”. în continuare, vom arunca o privire asupra acestei lumi, folosind datele
sondajului „Locuirea temporară în străinătate” (LTS).
Tipologia experiențelor de migrație
în funcție de experiența de locuire temporară în străinătate (LTS), folosind datele
sondajului din 2006 (vezi anexa 1), este relevant să distingem între cei c a re :
au experiență directă de
LTS- prin lucru (experiență prin lucru):7%
– numai prin călătorii (experiență prin călătorii): 10%
au experiență indirectă de
LTS- intenționează să plece la lucru (experiență prin
proiecte):6%
– locuiesc în gospodării de migranți (experiență
prin fam ilie):14%
nu au experiență de
migrație- nici direct, nici indirect (fără experiență):63%
Cele cinci categorii de persoane (figura 6.1) au profiluri puternic diferențiate nu
numai în funcție de resursele și situația lor sociodemografică, ci și sub aspectul unor
mentalități sau valori care îi caracterizează.
1. Subcapitolul este preluat din Sandu, 2006a. Completările aduse textului din Sandu, 2006a,
sunt marcate explicit ca subsol sau casetă (cazul casetei 6.1).

V M B R T ^B B B c t^ ^ e m i t e n t e i n l u m Ee iv h o t a t ie i
nu intenționează să plece și nim eni din
gospodărie nu a fost plecat
num ai altcineva din gospodărie
nu a fost, dar are de gând să plece
a fost în vizită, d a r nu a lucrat
a lucrat în străinătate14
I 6
1118 io63
0 10 20 30 40 50 60 70
Figura 6.1. Tipuri de experiențe de locuire în străinătate
Sursă : sondaj LTS, eșantion de bază
în plan sociodemografic (tabelul 6.1),
• cei mai tineri sunt cei care au de gând să plece la lucru, urmați de cei care au
lucrat deja în străinătate ;
• bărbații sunt predominanți în categoria celor care au lucrat (73%) sau au de gând
să lucreze în străinătate (57% ), iar femeile în gruparea celor care fie nu au
experiență de migrație, fie au numai experiență de călătorie ;
• nivelul de instrucție este maxim la cei care au călătorit în străinătate și minim la
cei fără experiență de migrație, la nivel personal sau fam ilial;
• starea m aterială la cei cu experiență de migrație este mai bună decât la cei fără
experiență de migrație. Evident, o situație materială mai bună poate fi atât
premisa, cât și consecința lucrului în străinătate. Prin sondaj nu poate fi iden­
tificat sensul cauzal al acestei relații.
Tabelul 6.1. Experiența de locuire în străinătate în funcție de situația sociodemografică
Experiență de locuire în străinătate prin
Total
lucru călătoriiintenție de
migrațiefamiliefără
experiență
% bărbați 73 + 4 0 – 57 37 46 47
vârstă medie, ani 3 6 ,5 – 4 3 ,8 – 3 2 ,1 – 4 6 ,3 – 53,6 49,2
numărul mediu de ani
ai școlii absolvite11,2 11,9 + 11,2 9 ,6 – 9,4 9,9

STRĂINĂTATEA DIN TARĂ : MENTALITATEA FOȘTILOR MIGRANȚI 179
Experiență de locuire în străinătate prin
Total
lucru călătoriiintenție de
migrațiefamiliefără
experiență
indice al bunurilor mate­
riale din gospodărie6,8 8,1 + 6,6 6,6 + 5,4 6,0
venit mediu personal în
luna precedentă (milioane
lei)7,4 6,9 5,2 + 3,2 3,4 4,1
Sursă : sondaj LTS, eșantion de bază
Am notat cu + / – relațiile sem nificative statistic pentru p = 0 ,0 5 rezultate din rularea unui
model de regresie logistică multinomială în care predictorii sunt variabilele de rând, iar
dependența este variabila de coloană. Nivelul veniturilor a fost utilizat prin logaritmare în
modelul de regresie. In tabel sunt trecute valorile m edii, nu coeficienții de regresie. Sensul
relațiilor indicat de aceștia este precizat prin sem nele + / – .
Tabelul 6.2. Experiența de locuire în străinătate (LTS)
în funcție de nivelul de educație (%)
Experiență de
locuire în
străinătateEducație de nivel
primar gimnazialprofesional, liceal,
școală de maiștriisuperior Total
prin lucru 3 – 8 – 13 + 9 11
prin vizite 6 4 – 9 21 + 9
prin intenție 2 3 3 2 3
prin familie 22 24 + 19 13- 19
fără experiență 67 + 61 + 5 6 – 55 58
Total 100 100 100 100 100
Baza de c a lc u l: 3 .466 de persoane între 15 și 64 de ani în cele 1.400 gospodării din eșantion.
M od de lectu ră: ponderea persoanelor cu educație primară care au numai o experiență de
LTS caracterizată prin vizite în străinătate este de 6%. Procentul corespunzător la nivelul
celor care au educație superioară este de 21%. Sem nele + / – indică relații sem nificative, de
tip pozitiv sau negativ pentru nivelul de sem nificație de 5% (rezultate din analiza prin
reziduuri standardizate ajustate). Cifrele de intenție de migrație sunt, probabil, subestimate,
pentru că, în această variantă, diferită de cea din tabelul care o precedă, intențiile pentru
membrii de gospodărie care nu au fost incluși în eșantion au fost obținute de la respondenți.

Migranții, despre propria mentalitate
Există argumente multiple pentru a susține că experiența de locuire în străinătate
schimbă unele m entalități'. Afirmația se referă, accentuez, la schimbarea unor
mentalități, nu a mentalităților. Efectul nu este numai indirect, prin schimbarea
situației materiale, ci și direct, prin interacțiuni multiple cu medii și oameni diferiți,
purtători ai unor culturi diferite. Peste o treime dintre cei intervievați (38%) apreciază
că „cei care au lucrat în străinătate gândesc altfel” Aproape o cincime susțin punctul
de vedere opus, afirmând că migrația și lucrul în străinătate nu i-a schimbat pe
români. Indecișii sunt cei mai mulți, cu un procent de 41%.
Schimbarea de mentalitate ca urmare a migrației pentru lucru este percepută în
cel mai înalt grad (60%) de către cei care au lucrat efectiv în afara țării (față de
numai 38% din totalul eșantionului).
Constatarea este extrem de importantă pentru că argumentează hotărâtor în
favoarea celor care susțin că locuirea temporară în străinătate contribuie la schimbarea
multor mentalități în sens pozitiv2.
Cu cât experiența de migrație este mai redusă, cu atât este mai mică ponderea celor
care susțin că migrația schimbă mentalitatea (tabelul 6.3). Cei care nici nu au lucrat în ‘
străinătate, nici nu au de gând să plece și nici nu au pe cineva în familie cu o astfel de
experiență susțin opinia schimbării mentalităților prin migrație numai în proporție de 31 %.
Tabelul 6.3. Rolul experienței de migrație în formularea opiniilor despre migrație:
ponderea celor care răspund afirmativ la întrebările din sondaj (%)
„După opinia
dumneavoastră, cei care au
lucrat în străinătateExperiență de locuire în străinătate
prin
lucruprin
viziteprin
intențieprin
familiefără
experiențăTotal
ajung mai înstăriți ? ” 87 84 85 82 83
divorțează mai ușor ? ” 51 40 35 41 43 43
1. „Mentalitățile sunt structuri valorice care condiționează alegerile și evaluările la nivel de grup
social pe durate mari de timp. Sunt modele sociale difuze de rezolvare a unor familii de
probleme sau de raportare la anumite categorii de situații. Durabilitatea lor este dată de
procesele de socializare și de comunicare socială, ca răspuns la cerințe sociale recurente. Ca
structuri generative sau structurante, mentalitățile sunt dispoziții culturale difuze, susținute
prin socializare și instituționalizare. ” (Sandu, 2006b: 21)
2. Practic, datele și analizele din acest capitol, bazate pe sondajul LTS din 2006, confirmă pe
deplin principalele concluzii pe care le-am formulat anterior pornind de la un sondaj din 2005
(Sandu, 2006b; vezi concluziile studiului în caseta 6.1). Ceea ce spun migranții despre ei
înșiși susține nemijlocit analizele anterioare. Opiniei divergente, redactată ca un eseu și
prezentată în Cătălin Zamfir (2006), i-am dat un prim răspuns în Sandu, 2006c. Sondajul LTS
din 2008, în care am putut intervieva direct un număr mare de persoane care fie lucraseră, fie
lucrau în străinătate, confirmă convingător formulările din sondajul exploratoriu din 2005
(baza pentru volumul referitor la „viața socială în România urbană”, Sandu, 2006).

STRĂINĂTATEA DIN TARĂ : MENTALITATEA FOȘTILOR MIGRANȚI 181
„După opinia dumneavoastră,
cei care au lucrat în
străinătateExperiență de locuire în străinătate
prin
lucruprin
viziteprin
intențieprin
familiefără
experiențăTotal
se ajută între ei în străinătate ? ” 39 45 45 41 33 36
se ajută (mai mult) cu cei de
acasă ? ”80 73 73 71 64 68
gândesc altfel ? ” 60 56 52 43 31 38
Sursă : sondaj LTS, eșantion de bază
Exemplu de lectură : 51 % dintre cei care au lucrat în străinătate susțin că cei care au lucrat
în afara țării divorțează mai ușor.
Regularitatea e prezentă și în datele teritoriale, în comparația dintre microregiunile
Focșani și Alexandria (tabelul 6.4). La Focșani, 58% dintre cei intervievați în
gospodăriile de migranți susțin că „cei care au lucrat în străinătate gândesc altfel” ,
față de numai 37 %, procentul corespunzător în Alexandria. în ambele cazuri, respon-
denții fac parte din gospodării de migranți. Diferența rezidă, foarte probabil, în
faptul că vrâncenii au o experiență de migrație mult mai mare decât teleormănenii și
un filtru educațional diferit, bazat pe un stoc mediu de educație mai ridicat.
Tabelul 6.4. Rolul experienței de migrație în formularea opiniilor despre migrație:
ponderea pe regiuni (%)
„După opinia
dumneavoastră, cei care au
lucrat în străinătateMicroregiuni Nivel național
Alexandria Focșanifără migranți
în gospodăriecu migranți în
gospodărie
ajung mai înstăriți ? ” 89 90 82 85
divorțează mai ușor ? ” V 50 67 | 43 43
se ajută între ei în străinătate ? ” r 37 34 ' 33 42
se ajută (mai mult) cu cei de
acasă ? ”77 83 65 74
gândesc altfel ? ” 37 58 32 52
Sursă: sondaj LTS, eșantionul microregiunilor și eșantionul național.
Exemplu de lectură: 58% dintre persoanele intervievate în gospodăriile de migranți din
microregiunea Focșani consideră că „cei care au lucrat în străinătate gândesc altfel”.
Sferele vieții. Ideea că migrația pentru muncă schimbă mentalitatea este clar sus­
ținută de răspunsurile la întrebarea referitoare la importanța diferitelor sfere ale vieții:
• cei care au lucrat în străinătate susțin că prietenii sunt foarte importanți în viața lor
(34% pentru cei care au lucrat în afara țării, comparativ cu 25% din totalul
eșantionului);

• timpul liber este foarte important pentru 48 % dintre foștii lucrători în străinătate,
comparativ cu media națională de numai 28% ;
• similar, persoanele cu experiență directă de lucru în străinătate apreciază că
politica este foarte importantă în viața lor (14% pentru cei care au lucrat în afara
țării, comparativ cu 5% din totalul eșantionului)1.
Se poate obiecta că, de fapt, opinia despre rolul migrației în schimbarea menta­
lităților este dată nu de experiența proprie de migrație, ci de educația, vârsta sau
starea m aterială a celui care a lucrat sau a călătorit în străinătate. Obiecția ar putea
fi întemeiată. Problem a poate fi lămurită în bună m ăsură dacă vom compara
grupuri cu diferite experiențe de LTS, dar cu aceeași situație sub aspectul vârstei,
genului, educației și al stării m ateriale. Este ceea ce am întreprins cu ajutorul unor
unelte statistice adecvate (tabelul A2.15). Concluzia susține din plin ideea că nu
numai trinomul vârsta-genul-educația îl determ ină pe migrant să aprecieze că
„lucrul în străinătate îi schimbă acestuia m entalitatea” , ci și experiența lucrului în
sine.
Indiferent de situația materială, genul, vârsta sau educația pe care o au, persoanele
care au lucrat în străinătate susțin că migrația îi schimbă pe oameni. Este un gen de
evaluare proiectivă. Vorbind despre migranți și mentalitate în genere, fostul migrant
proiectează în răspunsul său convingeri despre propriile transformări. însă nu orice
fel de experiență de migrație duce la astfel de convingeri. Dacă persoana a călătorit
în străinătate sau dacă intenționează să plece la lucru, va gândi la fel cu cei care au
lucrat deja în afara țării. Cei care au numai o experiență indirectă a străinătății,
mediată de discuțiile de familie cu cei care au fost plecați, sunt mai puțin convinși că
migrația schimbă valorile.
Convingerea asupra rolului LTS în schimbarea mentalităților este susținută mai
mult de persoanele educate și cu situație m aterială peste medie, indiferent de
experiența personală de migrație.
Toleranța. Analize similare2 cu cele descrise anterior am întreprins pentru a
vedea dacă experiența de migrație influențează gradul de toleranță. A rezultat că
lucrul în străinătate nu are efecte semnificative asupra toleranței etnice. Există numai
un efect specific al migrației ne-economice în străinătate, în sensul că cei care au
beneficiat de astfel de experiențe tind să fie mai toleranți față de maghiari. Nici
toleranța religioasă nu este semnificativ influențată de LTS. Numai un gen de
1. Pentru toate cele patru domenii – muncă, prietenie, timp liber și politică – , există diferențe
semnificative statistic între cei care au lucrat în străinătate și ponderile pe totalul eșantionului,
la nivelul p = 0,05. Viața de familie pentru cei care au lucrat în străinătate este foarte
importantă pentru 87% dintre aceștia. însă procentul este identic pe totalul eșantionului pentru
opinia despre aspectele respective.
2. Folosind regresia logistică multinomială cu predictori identici cu cei din tabelul A 2 .14 și luând
ca variabile dependente indicatori ai toleranței față de evrei, romi, maghiari, arabi și martori
ai lui Iehova.

socializare anticipativă prin intenția de a pleca la lucru în străinătate pare să favorizeze
o toleranță religioasă sporită (în raport cu iehoviștii)1.
Munca. Persoanele care au lucrat în străinătate sunt mult mai convinse decât restul
celor intervievate că munca este importantă în viața om ului: 61 % dintre foștii lucrători
în străinătate consideră că munca este foarte importantă în viața lor, comparativ cu
media de 48% . Este un efect al experienței străinătății sau se poate susține că,
oricum, cei care au ajuns în străinătate la lucru erau motivați să m uncească? Pare să
fie și un efect specific al lucrului în străinătate. Un prim argument rezidă în faptul că
54% dintre cei care au numai intenția de a pleca la lucru în străinătate susțin că
munca este foarte importantă pentru ei. Un al doilea argument este dat de rezultatele
analizei cu metode care permit eliminarea efectului dat de factorii asociați, precum
vârsta, starea materială, educația sau genul. Rezultatul este același – persoanele care
au lucrat în străinătate susțin mult mai mult decât celelalte importanța muncii în viața
lor. Experiența străinătății pentru și prin muncă duce și la sporirea interesului pe
care oamenii îl acordă timpului liber (48% , față de o medie de 28 %)2.
Reușita în viață este legată de către cei care vor să plece la lucru în străinătate în
special de faptul de a avea relații (15% , față de 8% – procentul corespunzător pe
totalul eșantionului). Cei care nu au experiență directă de LTS, dar stau în familii de
migranți apreciază în special asumarea riscului drept soluție de reușită în viață (6%,
față de 3% în eșantionul total). Cei fără experiență de migrație din familii care nu au
avut migranți sunt în mod particular refractari la ideea de risc ca element necesar al
succesului în viață. Pentru cei care au lucrat în străinătate, cheia succesului este
munca, dar nu orice muncă, ci cea efectuată în străinătate. Este încă o fațetă a
impactului pe care lucrul în străinătate îl are asupra mentalităților3.
Identitățile spațiale. Faptul de a fi lucrat în străinătate favorizează o distanțare de
propria localitate: numai 29% dintre cei care au lucrat în străinătate apreciază că
sunt foarte atașați de orașul sau satul în care stau, față de 37% , procentul cores­
punzător pe totalul eșantionului. Este cumva această atitudine un efect al compoziției
sociale a celor care au lucrat în străinătate sau chiar un efect al experienței de
migrație? Dacă am compara un grup de migranți pentru lucru și un grup fără
respectiva experiență, dar ambele cu aceeași compoziție socială (de vârstă, gen,
educație și mediu de rezidență), atunci am constata că, în continuare, persoanele cu
experiență de lucru în străinătate sunt mai puțin atașate de localitatea lor4. Relația
este firească dacă ținem cont de faptul că migrația economică se face din motive de
nemulțumire comunitar-familială (față de șansele de venit, locul de muncă etc.) și, în
plus, că nivelul de aspirații pentru cei care au văzut și străinătatea este mai ridicatSTRĂINĂTATEA DIN ȚARĂ : MENTALITATEA FOȘTILOR MIGRANȚI 183
1. Este posibil ca o mai bună specificare a modelului de regresie, operand cu mai mulți predictori,
să anuleze efectul LTS asupra toleranței față de iehoviști.
2. întregul paragraf este bazat pe rezultate ale analizei logistice multinomiale.
3. Perechile de procente menționate în paragraf diferă semnificativ între ele dacă p = 0,01.
4. Argumentarea este bazată pe rezultate ale unui model de regresie ordinală, în care variabila
dependentă este tipul de experiență de migrație

184 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENȚE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
decât în cazul non-migranților. în schimb, migranții pentru lucru au un nivel semni­
ficativ mai mare de atașament foarte puternic față de Europa (28% ), comparativ cu
m edia pe totalul eșantionului dată de procentul de 20%.
Intenția de vot. Pentru cei care au lucrat în străinătate nu există o orientare de vot
specifică, bine structurată, în legătură cu partidele politice. în schimb, pentru alegerea
președintelui țării, opțiunile par să fie ceva mai structurate. Votul pentru Traian Băsescu
era, la data sondajului din 2006, majoritar pentru migranții la muncă și pentru
non-migranți. în rest, datele sunt instabile, deoarece numărul total al celor cu
experiență de lucru în străinătate este relativ redus pentru exigențele unei analize
statistice detaliate la nivel național.
în schimb, datele de la nivel regional permit detalieri, deși se referă numai la
gospodării cu experiență de migrație. Traian Băsescu este preferat atât în Teleorman, cât
și în Vrancea (tabelul 6.5). însă considerabil mai mult în Vrancea față de Teleorman,
în Alexandria, microregiunea aleasă din Teleorman, opțiunile sunt mai diferențiate.
Apar cu ponderi semnificativ mai mari decât în microregiunea Focșani opțiuni
pentru C. V. Tudor, G. Becali și A. Năstase. Diferența dintre votul din Teleorman și cel
din Vrancea este legată și de orientările politice specifice migranților de la destinațiile
majoritare către cele două zone, Spania pentru teleormăneni și Italia pentru vrânceni.
Tabelul 6.5. Intenția de vot pentru președinte p e microregiuni (%)
Alexandria Focșani
T. Băsescu 15 28*
C .V . Tudor 8* 2
G. Becali7*3
A. Năstase 4* 1
M. Geoană 3 2
Alții 2 2
Indecis 63 63
Total 100 100
Sursă: sondaj LTS, eșantion pe microregiuni – plecări pentru muncă
* A socieri pozitive sem nificative, determinate prin reziduuri standardizate ajustate.
„E bine sau rău că unii oameni pleacă ? ”
Pentru a vedea cum apare lucrul în străinătate în imaginea publică, am folosit întrebarea:
„E bine sau rău că unii oameni pleacă la lucru în străinătate ? ”. Dominant, percepția este
pozitivă. Peste 50% dintre persoanele adulte apreciază că este bine, iar peste 20%
consideră că „este și bine, și rău” (figura 6.2). Desigur, cei mai încântați de migrație sunt
cei care au de gând să plece (79%) și cei care au lucrat deja în străinătate (73 %). în familiile
în care nu există nici experiență, nici intenție de migrație, aprecierea este mai reținută.

STRĂINĂTATEA DIN t a r ă : MENTALITATEA FOȘTILOR MIGRANȚI 185
total eșantion
fără experiență de m igrație
a c ălătorit în străinătate
cu m igranți în gospodărie
a lucrat în străinătate
cu intenție de m igrarepuns
100%
Figura 6.2. „ Credeți că este bine sau rău că unii oameni pleacă la lucru în străinătate ? ”
Sursă : sondaj LTS, eșantion de bază
Exemplu de lectură : 73% dintre cei care au lucrat în străinătate consideră că „e bine că unii
oameni pleacă la lucru în străinătate”.
Avantajele principale ale lucrului în străinătate sunt cele de ordin financiar-material,
iar dezavantajele sunt percepute mai ales în legătură cu problemele fam iliale:
Motivarea pentru „e mai bine” % Motivarea pentru „e mai rău” %
Câștig financiar 70,7 Sunt departe de familie/casă 33,0
Nivel de trai mai ridicat 7,8 Dezbinarea familiei 8,2
îmbunătățirea situației financiare
a familiei1.4Nu se mai ocupă de educația copiilor1,6
Asigurarea unui viitor mai bun 0,7 Suferința celor care rămân în țară 1,4
Locuri de muncă mai bune 0,4 Aici nu sunt plătiți bine 5,6
Mai multe oportunități 0,4 Sunt tratați rău de către străini 4,4
In România nu au locuri de
muncă2,8Se supun la riscuri4,0
Aduc bani/valută în țară 2,7 Condiții grele de muncă 2,4
Schimbarea mentalității 1,4 Muncesc mult 1,2
Câștigarea experienței 1,2 Unii nu se descurca 0,8
Lărgirea orizontului de cunoaștere 0,8 Munca este plătită necorespunzător 0,6
NS/NR 9,7 Nu muncesc potrivit pregătirii lor 0,2
Total 100 în România nu exista locuri de muncă 5,6
România rămâne fără forță de muncă 4,0
Dezavantaje pentru România 3,2
Și în România există oportunități 2,0
Pleacă oamenii valoroși din țară 0,8
NS/NR 21,3
Total 100

Sunt percep u te în să și avantaje, leg a te d e schim b area m en talității, lărgirea o rizo n tu ­
lu i d e cu n o a ștere, îm b o g ă țirea e x p er ie n ței. C ei care au lu crat în străinătate „ g â n d esc
a ltfe l” , su sțin 38% dintre su b ie c ții in tervievați (figu ra 6 .3 ).
…gândesc altfel
…divorțează mai ușor
…se ajută între ei în străinătate
. . .se ajuta (mai mult) cu cei de
acasă
…ajung mai înstăriți
0% 20% 40% 60% 80% 100%
□ da 0 nu □ non-raspuns41
35
22
F igura 6 .3 . „D upă opinia dum neavoastră, cei care au lucrat în străin ătate… ? ”
Sursă : sondaj LTS, eșantion de bază
A c e st „ a ltfe l” este , în p rin cip a l, p o zitiv . O am en ii cu exp erien ță de lu cru în
străinătate sunt p ercep u ți ca fiin d m ai d in a m ici, cu o etică a m u n cii apropiată d e cea
d in O c cid en t, m ai o p tim iști, m a i în creză to ri în forțele p ro p rii. S ch im b a rea este
d escrisă p rocen tu al în term en i d e :
Schimbarea mentalității 11
Gândire în bine/pozitivă 11
Gândesc liber/deschis 8
Viziune mai largă/schimbată asupra vieții 7
Schimbare a mentalității privind munca 3
Gândesc occidental 3
Gândesc realist 3
Devin optimiști 3
Se dezvolta spiritul de afaceri 2
Devin mai responsabili/serioși 2
Devin mai relaxați 2
Devin mai practici/organizați 2
Devin mai încrezători în forțele proprii 2
Schimbarea mentalității privind banul 1
Gândire constructivă 1Devin mai inteligenți 1
Devin mai civilizați 1
Devin mai pretențioși/exigenți 1
Gândire modernă 1
Devin mai inventivi/creativi 1
Devin mai curajoși 1
Devin mai ambițioși 1
Gândesc fără prejudecăți 0
Gândire materialistă 9
Devin mai egoiști 3
Devin încrezuți/aroganți 2
Devin străini/reci 1
Gândire negativă 1
Devin snobi 0
Devin pesimiști 0
NS/NR 17
Total 100

Norma socială pare să fie aceea care susține că, dacă ai lucrat în străinătate, banii ar
trebui folosiți în primul rând pentru a construi sau cumpăra o casă, în al doilea rând pentru
a deschide o afacere și, abia după aceea, pentru a asigura familiei un trai mai bun.
„Pe ce credeți că ar fi bine să își folosească banii o persoană care se întoarce de
la lucru în străinătate ? ”STRĂINĂTATEA DIN TARĂ : MENTALITATEA FOȘTILOR MIGRANȚI 187
Construcția/cumpărarea unei locuințe 28
Dezvoltarea unei afaceri 19
Să asigure necesitățile familiei/trai mai bun 12
Achiziția unui autoturism 4
Investiții imobiliare 4
Renovarea/modernizarea locuinței 3
Cumpărarea de bunuri de folosință îndelungată 2
Asigurarea viitorului copiilor 1
Altele 5
N S/NR 22
Total 1001
Deschiderea unei afaceri înainte de cumpărarea unui autoturism sau de investițiile
imobiliare pare să fie o schimbare în ierarhia de preferințe pentru cheltuirea banilor
din migrație. Datele disponibile indică faptul că ideea de a folosi banii din migrație
pentru deschiderea unei afaceri este foarte prezentă la cei care intenționează să plece
la lucru în străinătate (33%) și la cei care au călătorit în străinătate (27%)2.
Configurația datelor de sondaj sugerează ipoteza că noua migrație pentru lucru în
străinătate, identificabilă la nivelul plecărilor potențiale, ar putea fi mai legată decât
în valurile anterioare de intenția de a deschide o afacere cu banii din migrație.
Temeiul ipotezei rezidă în ponderea semnificativ mai mare a dorinței migranților
potențiali de a investi banii din migrație în afaceri, comparativ cu foștii migranți
(33% pentru migranții potențiali, față de 23% pentru foștii lucrători în străinătate).
Concluzii
Opinii despre migrație. Peste 50% dintre persoanele intervievate au o opinie pozitivă
asupra migrației pentru lucru. Ideologia socială este clar favorabilă lucrului în
străinătate. Avantajele percepute pentru lucrul în străinătate sunt legate de îmbună­
tățirea situației materiale a migranților, dar și de schimbarea în bine mentalității lor.
Dezavantajele sunt legate mai ales de apariția unor probleme familiale, asociate cu
1. Raportarea se face la totalul celor trei alegeri posibile.
2. Raportarea se face la prima alegere.

șansa sporită de divorț sau cu probleme referitoare la creșterea copiilor. De remarcat
că migranții înșiși sunt cei care apreciază că în urm a experienței de migrație devin
mai dinamici și mai moderni în modul de gândire.
Rămâne dominantă încă opțiunea de a folosi banii din migrație pentru construirea
sau cumpărarea locuințelor. Noul val de migrație, identificabil la nivelul migranților
potențiali, pare să fie însă puternic orientat spre folosirea banilor din migrație pentru
deschiderea unor afaceri.
In seria schimbărilor de mentalitate ar fi de menționat că munca, prietenii, timpul
liber și politica sunt mult mai importante pentru cei care au lucrat în străinătate,
comparativ cu situația pe media națională.
Mentalitățile. Valorile care stau la baza diferitelor tipuri de alegeri sau atitudini
sunt semnificativ modificate prin experiența de migrație. Concluzia este în concor­
danță cu o analiză anterioară pe care am desfășurat-o pe date de sondaj diferite,
produse în 2005 (caseta 6.1).
Cei mai buni judecători ai schimbării mentalităților prin locuirea temporară în
străinătate sunt migranții înșiși. Din totalul migranților pentru muncă, 60% sunt de
acord cu afirmația că „cei care au lucrat în străinătate gândesc altfel” , față de numai
38% , procentul corespunzător pe totalul eșantionului. Deși întrebarea nu se referă la
schimbări la nivelul propriului mod de gândire, răspunsul poate fi considerat a fi
unul de tip proiectiv, cu formularea opiniei în funcție de experiența personală.
C aseta 6.1. Concluzii asupra experienței străinătății
în mentalitățile urbane 1
„Experiența străinătății prin migrație temporară este puternic diferențiată în spațiul
social și în teritoriu.
Sursa diferențelor este mai puțin clară în cazul celor care au lucrat sau au călătorit
în străinătate. Aceștia pot să fie mai bogați material sau în relații, fie ca urmare a
migrației, fie pentru că așa au fost înainte de migrație, fie prin efectul combinat al
stării inițiale și al experienței de mobilitate. Este mai ușor să distingem cauze și
efecte în cazul celor care nu au fost în străinătate, dar au intenția de a merge,
în spațiul social, intenția de migrație temporară în străinătate este specifică celor
frustrați, nemulțumiți de propria situație. Ei sunt marcați de o «inconsistență nega­
tivă» de status, în sensul că au venituri sub nivelul așteptat în temeiul educației de
care dispun. Ponderea persoanelor cu inconsistență negativă accentuată la nivelul
celor cu intenție de migrație temporară în străinătate este cu zece puncte pro­
centuale mai mare decât pe ansamblul eșantionului.
Cei cu intenție de migrație în străinătate ocupă cea de-a treia poziție în ierarhia
capitalului relațional, după cei care au lucrat sau au călătorit în străinătate. Ei au
cunoștințe, dar nu rude în străinătate. Din acest motiv se pare că și-au amânat
plecarea. Stau mult mai prost decât cei care au fost deja la lucru în ceea ce privește188 VALORI, PROIECTE ȘI REMITENTE ÎN LUMILE MIGRAȚIEI
1. Extras din Sandu, 2006b : 48-50.

relațiile la primărie, poliție și, mai ales, la instituțiile județene. Sunt oameni cu
relații, dar pe plan local, nu regional. Profilul lor de relații contrastează cu cel al
persoanelor care au lucrat sau au călătorit în străinătate, dar și cu al celor care nu au
nici un fel de experiență de migrație. Cei care au lucrat în altă țară sunt cei mai bogați
în relații de orice tip, local, regional sau internațional, de prietenie sau de rudenie în
afara țării. Rezultă, încă o dată, că a lucra în afara țării este, în bună măsură, un
comportament asociat cu rețele cu funcție de suport pentru desprinderea de comu­
nitatea locală de rezidență. Cei care au fost în străinătate pentru afaceri, educație
sau turism ocupă poziția a doua în ierarhia de capital relațional, structurat nu atât în
termeni de rudenie, cât mai ales de afaceri. Cei care nu au experiență de migrație
sunt pur și simplu săraci în capital relațional, indiferent de sursa acestuia. […]
Ecourile experienței de migrație se resimt în primul rând asupra resurselor materiale
la nivel personal sau familial. Persoanele care au fost în străinătate fie pentru
muncă, fie pentru alte scopuri tind să aibă o situație materială mai bună decât cele
care nu au fost în străinătate. Canalul principal prin care experiența de migrație
influențează mentalitățile este cel al acumulărilor materiale prilejuite de experiența
străinătății. Efectul apare în principal la nivelul orientărilor procapitaliste. Persoanele
care susțin economia de piață tind să fie mai bogate sub aspectul experiențelor de
călătorie în străinătate. Faptul de a fi lucrat în străinătate nu pare să constituie în
sine o condiționare de relevanță directă pentru orientarea procapitalistă, ci numai
în măsura în care se asociază cu o situație materială bună. Dacă lucrul în străinătate
contribuie la adoptarea unor valori de tip antreprenorial, aceasta se întâmplă mai
ales indirect, ca efect al sporirii resurselor materiale ale persoanei, și nu direct, prin
simplul fapt de fi trăit o perioadă în afara țării.
Ecoul străinătății asimilate prin migrație în domeniul valorilor politice este aproape
absent. Oricum, datele disponibile în sondajul urban nu înregistrează o asociere
semnificativă a orientării prodemocratice cu experiența de migrație.
Orientările favorabile democrației sunt susținute în special de resurse bogate în
domeniul capitalului uman. Toleranța etnic-religioasă este specifică tinerilor cunoscători
de limbi străine.
încrederea în actorii instituționali locali – consilieri locali, primar, judecător, polițist
etc. – pare să fie mai mică în cazul celor cu experiență de migrație decât al celor fără.
Este oare o consecință a nivelului de așteptare sporit pe care migrantul îl are, după
ceea ce a văzut în străinătate, față de instituțiile de acasă? Foarte probabil că da.
Consilierii locali, angajații primăriei, polițiștii și oamenii de afaceri sunt priviți cu mai
multă reținere, chiar cu neîncredere, de către cei care au experiența lucrului în
străinătate. Experiența de călătorie nu mai are același efect. Aceasta nu se con­
vertește în criticism social sporit.
Variabile ultime și intermediare în influențarea încrederii în actorii instituționaliSTRĂINĂTATEA DIN TARĂ : MENTALITATEA FOȘTILOR MIGRANȚI 189

MILE MIQRATIEI
O relație deosebit de complexă este cea dintre încrederea în actorii instituțiilor
locale și capitalul relațional. Faptul de a avea relații la primărie, spre exemplu,
contribuie la sporirea încrederii în primar pe un tip de logică de genul «am relații –
mă ajută – am încredere». în schimb, dacă am încredere în modul în care primarul
își joacă rolul, nu mai am nevoie de relații la primărie, pentru că mă aștept ca
instituțiile să funcționeze normal.
Experiența străinătății influențează nu numai ideologiile capitalismului, ale demo­
crației și așteptările față de instituții, ci și percepția problemelor sociale:
• tem a corupției este abordată preponderent de către persoanele cu experiență
de migrație consumată;
• interesul pentru integrarea europeană și pentru temele economice este specific
celor care au lucrat în străinătate. Foștilor migranți – pentru lucru sau din alte rațiuni
– le este specific un discurs în care șomajul este inclus în seria principalelor
probleme ale țării;
• tema nivelului de trai este caracteristică celor care intenționează să plece la
muncă în străinătate sau care au călătorit în străinătate;
• cunoașterea nemijlocită a altor țări pare să contribuie direct la lărgirea orizontului
tematic pentru identificarea problemelor țării. Foștii migranți formulează mai
multe opinii în categoria „altele”, comparativ cu non-migranții.
Experiența comunitară a migrației în străinătate contează mai mult în mediul rural
decât în cel urban. Probabilitatea de a adopta un plan de emigrare temporară este
mediul mai mare în comunele cu experiență de migrație accentuată decât în cele
lipsite de o astfel de experiență. în schimb, diferențierile comunitare de profil de
migrație în mediul urban sunt mai puțin relevante pentru structurarea intențiilor de
migrație. în spațiul urban, puternic marcat de individualism, contează mai mult stările
de frustrare, de decalaj între cât câștigă și ceea ce știu oamenii.
Ansamblul datelor considerate în capitol susțin ipoteza unui impact semnificativ al
experienței de migrație asupra mentalităților și comportamentelor populației – un
impact care pare să fie mai puternic în câmpul economic și social decât în cel
politic.
Diferențierile de impact sunt multiple, în funcție de tipul de migrație și de comu­
nitatea de rezidență. Ecourile asupra mentalității economice par să fie mai con­
sistente în cazul celor care au călătorit pentru afaceri, studii sau turism. Mentalitatea
socială referitoare la încrederea în instituții este influențată în mai mare măsură de
lucrul în străinătate decât de simplele călătorii.
în ecuația modului de raportare la instituții în legătură cu migrația intervin decisiv și
relațiile personale, capitalul relațional. Relațiile utile în primărie susțin sentimentul
de încredere în primar. Pe de altă parte însă, experiența de migrație în străinătate
contribuie substanțial la reducerea încrederii în primar, chiar dacă persoana în
cauză dispune de relații utile în primărie. Este un efect al nivelului sporit de aspirații
instituționale cu care migranții revin în țară” (Sandu, 2006b: 48-50).
Aproape 60% dintre cei care au lucrat în străinătate consideră că munca este,
pentru ei, foarte importantă. Procentul este semnificativ mai mare decât cel înregistrat
în răspunsurile la aceeași întrebare la nivel național (48%). La fel, cei care au migrat

pentru lucru acordă o mai mare importanță timpului liber și politicii decât cei care
nu au respectiva experiență.
Desigur, sunt zone întregi de mentalitate care rămân neschimbate. Exemplul cel
mai bun este cel legat de toleranța etnică. Cea de tip religios pare să suporte o
anumită extindere a sferei de cuprindere, tocmai datorită migrației.
în comunități precum cele din Teleorman, cu migrație masivă în Spania, se
manifestă și o specificitate a orientărilor politice, cu opțiuni mai puternice pentru
C.V. Tudor și G. Becali, decât în microregiuni precum Vrancea, cu Italia ca destinație
dominantă.
Locuirea temporară în străinătate contribuie și la restructurarea legăturilor de
atașament spațial. Foștii lucrători în străinătate au niveluri de aspirație mai ridicate
în legătură cu viața comunitară și tind să fie mai puțin atașați de propria localitate,
în plus, prin noile relații caracteristic stilului de viață transnațional, ajung să se lege
și de comunitățile în care au lucrat. în schimb, tot lor le este specific un mai mare
atașament față de Europa, în comparație cu cei care nu au trăit experiența lucrului în
străinătate.STRĂINĂTATEA DIN TARĂ : MENTALITATEA FOȘTILOR MIGRANȚI 191

Anexa 1
Metodologia cercetării „Locuirea temporară
în străinătate” (2006)
„Locuirea temporară în străinătate” (LTS) este o cercetare complexă (schema
A 1.1) realizată în anul 2006, în cadrul unui proiect finanțat de Fundația pentru o
Societate Deschisă, cu o echipă formată, în esență, din doctoranzi ai Facultății de
Sociologie și Asistență Socială de la Universitatea din București. Culegerea datelor
prin sondaj național și prin două sondaje regionale a fost realizată de către Gallup
Organisation. Textul complet al raportului de cercetare este disponibil în Sandu, 2006a.
Datele despre migrația internațională au fost culese în țară și în străinătate (Italia,
Spania, Serbia), prin sondaj la nivel național, prin cercetări microregionale (Focșani –
Vrancea, Alexandria – Teleorman, Banat – România – Serbia), prin cercetări calitative la
nivelul a șase comunități din țară (Nănești, în Vrancea, Nenciulești, în Teleorman, Eșelnița,
Tumu-Severin, Băile Herculane și Orșova, în Banat) și în patru comunități din străi­
nătate (în Italia, la Roma, în Spania, la Madrid, și la Dusanovac și Negotin, în Serbia).
C aseta A 1.1. Echipa de cercetare
Pe ansamblul cercetării de teren la nivel de comunitate/microregiune, am apelat
din plin la strategia de continuitate, adică la folosirea unor experți care aveau deja
acumulate informații calitative despre un anume loc. Ana Bleahu mai fusese pentru
cercetare socială în Italia și, în mod particular, la Roma. Monica Șerban desfășurase
anterior, în alt proiect, o etapă de cercetare asupra migranților români din Madrid.
Alexandra Mihai, deși nu efectuase un stagiu de cercetare la Madrid, avea deja o
primă experiență a acestei țări. Simina Guga, deși nu a intrat în echipa care a
plecat la Madrid, făcuse și ea anterior un stagiu de cercetare de teren pe migrația
românilor în Spania. Soții Toth, Ana Bleahu și Georgiana Păun aveau experiența
Vrancei din alte cercetări. Monica Jeler, o altă fostă studentă, a intrat în proiect în
perioada „romană” de desfășurare. Ana Bleahu și Mihaela Ștefănescu au intrat în
legătură cu ea în Italia. Am adăugat astfel echipei de proiect un migrant-sociolog-
-mediator cultural la primăria din Roma.
în cercetarea de teren, Vlad Grigoraș a fost „nou" la Nenciulești. Vlad nu era pentru
prima dată în Teleorman. împreună cu Monica Șerban participase la cercetarea de

196 ANEXE
la Dobrotești, parte din proiectul pe care l-am realizat cu studenții de atunci,
doctoranzii de astăzi, în microregiunea Roșiori de Vede, la Crângeni și la Dobrotești.
Delia Bobîrsc – sociolog de la Metro Media Transilvania, venită la timp pentru a ne
ajuta – a ajuns pentru prima dată în județul Vrancea cu ocazia acestui proiect. Tot
„nouă” în cunoașterea Vrancei a fost și Mihaela Ștefănescu. Cosmin și Cerasela
Radu aveau deja experiența cercetărilor pe comunități cu migranți din Banat.
în relatarea aceleiași persoane, experiența proprie de migrație apare diferită. La
destinație, în raport cu străinii și cu alți migranți este abordat un anumit discurs, iar
la revenirea în țară, unul diferit.
Nivelul
cercetării->national/transna­
ționalmicroregionalcomunitar la
originea
migrațieicomunitar la
destinația
migrației
Tipul de
cercetare— >sondaj pe eșantion
probabilist de
1.400 persoane,
reprezentativ la
nivel național;
analiză docu­
mentarăsondaj micro­
regional sau cer­
cetare calitativăcercetare
calitativă –
interviuri și
observațiecercetare
calitativă –
interviuri și
observație
migrația spre
Italiamicroregiunea
Focșani-Vrancea,
eșantion semialea-
toriu de 400 gos­
podării de migranțisatul Nănești,
comuna
Năneșticomunități
ale românilor
din Roma
Tipul de
migrație
și locul de
cercetaremigrația spre
Spaniamicroregiunea
Alexandria-
Teleorman, eșan­
tion semialeatoriu
de 400 de gospo­
dării de migranțisatul
Nenciulești,
comuna
Nenciuleșticomunități
ale românilor
din Madrid
migrația
transfrontalieră
spre Serbiamicroregiunea
Banat, România –
Bor, Serbia, cer­
cetare calitativă –
interviuri și obser­
vație sistematicăsatul Eșelnita
și orașele
Orșova,
Turnu-Severin
și Băile
Herculanesatul
Dusanovac-
Serbia
orașul
Negotin-
Serbia
Schema A l.l. N iveluri și componente ale cercetării asupra locuirii tem porare
în străinătate

în prima situație, accentul se pune pe probleme și pe tensiunea interacțiunii cu
noul mediu de viață. în țară, accentul se pune, de cele mai multe ori, pe succes, pe
autoîmplinire prin migrație, pe consolidare de status prin discurs. Informația obținută
este atât de diferită, fațetele fenomenului atât de mobile, încât acesta nu mai poate fi
înțeles dacă nu se merge și la Focșani, și la Roma, și la Alexandria, și la Madrid.
Este încă o migrație-mozaic, o migrație-magmă care nu poate fi citită decât pe
niveluri multiple, și la origine, și la destinație, și cu date de sondaj, și cu date de
interviu, și cu istorii comunitare, dar și individuale.
Sondajul național și cele mircroregionale sunt construite pe regula reprezenta-
tivității statistice, pentru societate în ansamblu și pentru populația din microregiunile
considerate. Istoriile de viață, secvențele de interviu vorbesc în logică de tip de
situație și traiectorie de migrație. Le redăm cu rol ilustrativ. Istoria lui Marius, spre
exemplu (Ștefănescu, 2006 : 93-96), ajuns din Moldova la Roma, este semnificativă
pentru traiectoria „descendent-ascendent” , de la diacon la „locatar” sub un pod din
Roma, pentru ca, ulterior, să ducă spre locuirea intr-un apartament, chiar dacă nu
unifamilial, într-o periferie rezidențială a Romei. Dar mai ales spre planuri de a avea
casă și la Roma, și în România, pentru că… „nu se știe”. Este o traiectorie tipică?
Probabil că da. Dar, în mod sigur, nu este unica. Sunt și cele strict ascendente „rău
în țară, dar bine la destinație” , cele strict descendente „acceptabil în țară – rău la
destinație” sau liniare „cam la fel și aici, și acolo”.
Cercetarea fenomenului la destinație, realizată de o echipă care are intenția de a
pune în legătură situația de aici cu cea de acolo, migranții cu non-migranții, plecații
de azi cu cei de ieri, a fost un proiect în premieră. Cu avantajele și riscurile lui. E
imposibil de spus, spre exemplu, care sunt ponderile pentru diferitele tipuri de
traiectorii de migrație. E greu de spus cât de tipice pentru romii din România sunt
faptele, întâmplările și situațiile relatate de Monica Jeler despre „calea romană a
rom ilor” din Craiova ajunși pe strada Villa Troili.
în materie de consecințe ale locuirii temporare în străinătate, pare să domine opinia
că fenomenul „este bun”, reduce sărăcia, îți furnizează resursele pentru o casă, eventual
două, una aici și alta la Roma/Madrid, o mașină, o școală mai bună pentru copii și,
eventual, o afacere. Ba chiar duce și la schimbarea mentalităților în bine – cu o mai
mare centrare pe muncă, dar și cu asumarea riscului, cu noi abilități profesionale etc.
Apar însă tot mai evident și disfuncționalitățile familiale și comunitare : divorțuri
mai frecvente, copii singuri, cu toate riscurile asociate singurătății, infracționalitate
sporită, trafic de ființe umane, droguri, sate îmbătrânite, întreprinderi și regiuni
unde nu mai există personal calificat etc.
în toată această lume de bine și rău, bine pentru unii și rău pentru alții, bine acum
și rău mai târziu, sau invers, încercăm să pătrundem cu microscopul observării
sociale, sociologice și antropologice. Un microscop care este obligat să aibă oglinzi
multiple, să privească același mărunt fapt de viață în mod caleidoscopic.
Datele culese sunt mult mai bogate decât cele analizate în prezentul volum. E
puțin probabil ca ele să rămână nefolosite, dată fiind provocarea problemei și interesul
echipei care a muncit la culegere.METODOLOGIA CERCETĂRII „LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE” (2006) 197

198 ANEXE
Eșantionul național
Prin sondajul național au fost obținute date de la 1.400 de persoane de vârstă adultă.
Fiecare dintre intervievați a dat informații referitoare la propria persoană și la
gospodăria din care face parte. în consecință, în analiză am putut genera patru fișiere
de date referitoare l a :
• persoanele direct intervievate, alese în baza unei selecții de tip probabilist,
bistadial, cu stratificare în primul stadiu – 1.400 de persoane (LTS, eșantion de
b az ă);
• totalul de 4.791 de persoane pentru care au fost cerute date în cele 1.400 de
gospodării prin „fișa gospodăriei” (LTS, eșantion de persoane în gospodării);
• plecări la lucru în străinătate din cele 1.400 de gospodării în perioada 1990-2006 –
548 de plecări (LTS, eșantion de plecări la lucru în străinătate);
• persoane cu intenție de plecare în străinătate din cele 1.400 de gospodării – 280
de persoane (LTS, eșantion cu migranții potențiali).
Eșantionul de 1.400 de persoane folosit pentru culegerea datelor la nivel național
a fost proiectat pe o schemă probabilistă, bistadială, cu stratificare în primul stadiu.
Unitatea de selecție în primul stadiu a fost secția de votare, iar în cel de-al doilea,
persoana de intervievat.
Pentru stratificare, am folosit o schemă de clasificare prin intersectarea ariei
culturale cu tipul de localitate – rural-urban și nivelul inferior, mediu sau superior al
ratei de emigrare temporară din localitate în străinătate în 2002 (18 arii x 6 tipuri de
localități = 108 straturi). Datele au fost culese din 109 localități (63 de comune și 46
de orașe) localizate în 31 de județe.
Selecția finală a fost făcută, pentru trei sferturi din totalul celor intervievați
(74%), din listele electorale. Restul au fost selectați prin metoda drumului aleatoriu
(16%) sau din alte liste (10%).
Reprezentativitatea eșantionului pe criterii precum gradul de urbanizare, loca­
lizare pe regiuni istorice, arii culturale, intensitatea em igrării tem porare din
localitate în străinătate este asigurată prin modul de proiectare și selectare a
eșantionului.
Compararea între structura datelor la nivel de eșantion și de populație indică o
bună reprezentativitate pe criterii de gen, vârstă și educație (tabelul A l.l) . De notat
că abaterile distribuțiilor de eșantion față de cele din populație sunt reduse chiar în
condițiile în care raportarea se face pe subpopulații definite simultan prin două
criterii.

METODOLOGIA CERCETĂRII „LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE” (2006) 199
Tabelul A l . l . C aracteristici a le eșantionului pentru sondajul LTS
și a le popu lației din care a fo s t extras acesta
Populație*Eșantion
LTS
procent de femei în populația cu vârsta de peste 18 ani 51,95 53
procent de femei în populația cu vârsta de peste 18 ani din urban 52,75 54
procent de femei în populația cu vârsta de peste 18 ani din rural 51,02 52
procent de persoane de 18-29 de ani în populația cu vârsta de
peste 18 ani24,0 22
procent de persoane de 30-59 de ani în populația cu vârsta de
peste 18 ani51,1 48
procent de persoane de peste 60 de ani în populația cu vârsta de
peste 18 ani24,9 30
procent de absolvenți de liceu în populația cu vârsta de peste 18 ani 24,7 25,4
procent de absolvenți de liceu în populația rurală cu vârsta de
peste 18 ani13,7 18
procent de absolvenți de învățământ superior în populația cu
vârsta de peste 18 ani8,1 9,7
persoane pe gospodărie 2,92** 3,46
persoane pe gospodărie, în gospodăriile familiale 3,39** 3,69
procent de maghiari 6,6*** 4,8
* Date obținute la Recensământul Populației și al Locuințelor (RPL) din 2002, Institutul
Național de Statistică (INS).
** Gospodăriile fam iliale sunt formate din cel puțin două persoane înrudite între ele.
*** în totalul populației, indiferent de vârstă, în 2002, și, la nivel de eșantion, în populația
cu vârsta de peste 18 ani.
O subreprezentare a populației vârstnice ar putea fi pusă în legătură cu selectivitatea
migrației temporare, cu plecarea tinerilor la muncă sau la școală, în țară sau în străinătate.
Deficitul cel mai accentuat îl înregistrăm în legătură cu ponderea gospodăriilor
de o persoană – 8% în eșantion, față de 19% în populație (tabelul A l.2). Implicit,
dimensiunea medie a gospodăriei este considerabil mai mare în eșantion față de
populație (3,46, față de 2,92 persoane pe gospodărie). Deficitul este unul obișnuit
în sondajele efectuate la nivel național, din mai multe motive : o parte din gospo­
dăriile de o persoană sunt în afara locuințelor, în cămine de nefamiliști neincluse
în selecție; persoanele care locuiesc în gospodăriile de o persoană sunt mai greu
de găsit acasă – sunt plecate la lucru, dacă sunt active, sau la copii/rude, dacă sunt
în vârstă1; selecția din liste electorale favorizează selectarea persoanelor din
gospodării familiale.
1. 65% din totalul gospodăriilor de o persoană era form at, la nivelul recensământului din 2002,
din pensionari.

200 ANEXE
Tabelul A l . 2. D istribu ția gospodăriilor din eșantion, în fu n cție de numărul d e p erso a n ei
com parativ cu distribuția din popu lație
Număr de
persoane în
gospodăriePonderea gospodăriilor în 1
populație, 2002* eșantion** 1
1 19 8 |
2 27 25
3 23 21
4 18 25
5 8 10
6 + 6 11
100 100
* Sursă : Recensământul Populației și Locuințelor (RPL), INS, 2002.
** Estimarea pentru eșantion a fost făcută prin folosirea variabilei de ponderare care permite
citirea datelor la nivel de individ, în ipoteza culegerii lor la nivel de gospodărie (gospodării/
persoane în gospodărie la nivelul localității din care a fost selectată persoana, conform datelor
din RPL).
Eșantioanele regionale
în afara eșantionului național de 1.400 de persoane, au fost folosite și două eșantioane
de câte 400 de gospodării selectate la nivelul a două microregiuni – Focșani, din
Vrancea, și Alexandria, din Teleorman. O microregiune este formată din orașul-centru
de atracție și comunele din împrejurimi, pentru care distanța minimă rural-urban este
până la orașul respectiv. M icroregiunea Focșani a fost aleasă pentru detalierea
migrației spre Italia. Migrația spre Spania a fost analizată la nivel comunitar-regional
pe cazul micro regiunii Alexandria. în cadrul fiecărei microregiuni am selectat câte
un sat pentru cercetare calitativă – Nenciulești, în Teleorman, și Necșești, în Vrancea.
Cele două microregiuni au fost selectate astfel încât să putem studia în profunzime
situația socială la origine pentru două dintre destinațiile majore ale emigrării românești
Italia și Spania. Județul Vrancea, cu migrație orientată preponderent spre Italia, era,
la momentul recensământului din 2002, județul cu cea mai mare rată de emigrare
temporară din țară. Teleormanul, cu Spania ca destinație favorită, are un nivel redus
al emigrării temporare și, corespunzător, o populație cu experiență de migrație mai
slab structurată. Date fiind resursele de cercetare disponibile, am optat pentru
decuparea unor microregiuni din județele respective.
Opțiunea are la bază ipoteza că emigrarea temporară este susținută nu numai de
rețelele comunitare, ci și de cele regionale, nu numai de problemele satului, ci și de
cele ale micro regiunii rural-urbane din care face parte satul. Alexandria și Focșani

sunt capitale ale celor două județe selectate. Ele formează microregiuni împreună cu
comunele apropiate. în interiorul microregiunilor, selectarea satelor-pilot – Nenciulești,
în Teleorman, și Nănești, în Vrancea – a fost făcută pe criterii preponderent pragmatice,
în cazul Nenciulești, spre exemplu, existau experiențe de teren anterioare la nivelul
satului respectiv. în plus, unul dintre cercetătorii implicați în proiect, Monica Șerban,
are familia de origine în satul respectiv. Identificarea unui număr suficient de mare
de gospodării de migranți astfel încât să avem șansa de a sta de vorbă cu migranți de
dată recentă, eventual temporar reveniți acasă, a fost un alt obiectiv pe care l-am avut
în vedere în ambele microregiuni.
Sondajele pe microregiune și interviurile în profunzime au fost efectuate în luna
august, perioadă de revenire a migranților în concediu. în acest fel a fost posibil să
obținem date și de la migranții temporar reveniți acasă.
O a treia microregiune a fost aleasă astfel încât să putem studia și migrația de mic
trafic, transfrontalieră. Cum în echipă era un specialist care se ocupase de circulația
migratorie între România și Serbia (Cosmin Radu), am decis să fie reluate cercetările de
o parte și de alta a Dunării, în zona Banatului, în localități precum Orșova, Eșalnița,
T\imu-Severin, Băile Herculane și, pe malul sârbesc, la Dusanovac și Negotin. în această
microregiune am lucrat numai calitativ, fără costisitoarea componentă a sondajelor.
Culegerea datelor la Roma și la M adrid a fost făcută prin selecție de tip bulgăre
de zăpadă, urmând drumurile deschise de diferite rețele de migranți cu care cerce­
tătorii au intrat sau erau deja în contact.
Desfășurarea cercetării pe niveluri și ramuri multiple este o consecință a modului
în care este structurat câmpul migrației temporare din România în străinătate. Deși
după 2001 plecările sunt tot mai concentrate pe direcția Italia și Spania, fluxurile
sunt încă instabile. Actorii sunt multipli – persoane, familii, comunități, rețele
regionale, guverne, ONG-uri etc. Ponderea migrației ilegale este, probabil, consi­
derabilă. Angajările la destinație se fac încă în bună măsură clandestin.
Conceptele-cheie pe care le-am folosit în proiectarea celor două eșantionate pe
microregiunile Focșani și Alexandria su n t:
• populație-țintă – se referă la gospodăriile cu experiență de LTS din nucleul
microregiunii, la nivelul localităților care în 2002 erau cel puțin în faza incipientă
a experienței de migrație temporară în străinătate1 . O gospodărie este consideratăMETODOLOGIA CERCETĂRII „LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE" (2006) 201
1. LTS este măsurată prin rata de prevalență a emigrării temporare în străinătate, calculată ca
sumă de persoane temporar plecate în străinătate de peste șase luni (Recensămânul Populației
și Locuințelor, martie 2002) și persoane revenite din străinătate (Recensământul Comunitar al
Migrației, decembrie 2001, OIM, Ministerul Informațiilor Publice și Ministerul de Interne).
Prin recodificarea ratelor de prevalență, au fost obținute patru categorii de sate:
• Fără experiență de LTS – 20%,
• în fază incipientă a experienței de LTS – 2 1 % ,
• în faza intermediară de experiență – 26%,
• în faza avansată de experiență, cu pondere mare a celor care au lucrat sau au locuit în
străinătate sau erau plecați în străinătate în momentul înregistrării – 17%.

a avea experiență de migrație temporară în străinătate dacă cel puțin unul dintre
membrii ei – prezent sau nu la domiciliu în momentul sondajului – a locuit cel
puțin o lună în străinătate, după 1989;
• microregiune – orașul de referință, de peste 30.000 de locuitori, împreună cu
comunele ale căror sate centrale au apropierea maximă în raport cu respectivul
oraș. La acest nivel al delimitării se consideră numai orașele de peste 30.000 de
locuitori, cu populația estimată pentru anul 1998 ;
• nucleul microregiunii – orașul central plus toate satele din regiune pentru care
distanța până la cel mai apropiat oraș, indiferent de mărimea acestuia, este
aproximativ egală sau mai mică decât distanța folosită pentru selectarea localității
în microregiune. Spre exemplu, pentru comuna Cervenia din Teleorman, Alexandria
este cel mai apropiat oraș de peste 3 0.000 de locuitori, aflat la 32 de kilometri
distanță. Cel mai apropiat oraș mic, de aproximativ 12.000 de locuitori, este
Videle. în consecință, voi considera satul Cervenia ca făcând parte din partea
periferică a microregiunii A lexandria;
• tipul de schemă de eșantionare – teoretică la nivel de localitate, aleatorie și după
sistemul bulgăre de zăpadă în interiorul localității. Stratificarea satelor în cadrul
microregiunii s-a realizat pe tip cultural de sat și de experiență comunitară în
materie de LTS;
• în clasificarea culturală a satelor am operat cu trei categorii – sate tradiționale, de
tranziție culturală și moderne. Tipurile respective sunt rezultate din regruparea
celor șase categorii de sate prezentate în Sandu, 2005b :
• satele moderne sunt cele moderne prin educație sau prin im igrare;
• satele tradiționale le grupează pe cele sărace prin educație și prin izolare ;
• satele „de tranziție” regrupează ceea ce inițial am desemnat prin „sate de
diversitate religioasă” și „sate de diversitate etnică”. Tipul de diversitate
etnic-religioasă este prezent mai ales în provinciile de peste munți. în Vechiul
Regat apare mai mult ca o categorie intermediară între satele tradiționale și
cele moderne. Stocul de educație, spre exemplu, este minim la satele tradi­
ționale, maxim la cele moderne și de valoare intermediară la satele „de
tranziție culturală” 1.
1. în satele din Vrancea, spre exemplu, ponderea populației de peste 10 ani care a absolvit cel
mult școala primară era, în 2002, de 48%, 45% și 35% pentru satele tradiționale, de tranziție,
respectiv moderne. în satele din Teleorman, seria corespuunzătoare de procente era de 59%,
54% și 42%. Cele trei categorii de sate se ordonează ierarhic, la nivelul întregii țări, de la
maxim la,minim, și pentru rata generală a fertilității (indicator de tradiționalism demografic),
distanța față de cel mai apropiat oraș sau ponderea populației care trăiește în sate periferice.
Legătura cu lumea extralocală este minimă la satele tradiționale, medie la cele de tranziție și
maximă la cele moderne. Ponderea navetiștilor la 100 salariați, spre exemplu, era, în 2002, de
45% în satele tradiționale, 50% în cele de tranziție și de 57% în cele moderne. Numărul mediu
de salariați la 1.000 locuitori era, în 2002, de 104 pentru satele tradiționale, 170 pentru cele
de tranziție culturală și de 221 pentru cele moderne (medii pe categorie de sate, fără ponderare).

Folosirea tipologiei culturale a satelor ca factor de stratificare este argumentată
prin faptul că experiența de locuire tem porară în străinătate este, după unele
sondaje recente, puternic dependentă de categoria de sat de domiciliu : 9% dintre
adulții din satele tradiționale au lucrat sau au călătorit în străinătate; procentele
corespunzătoare pentru satele de tip m odern și de tranziție culturală sunt de 13%,
respectiv, de 21 % 1.
Schema de stratificare bidimensională a satelor are nouă categorii posibile:METODOLOGIA CERCETĂRII „LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE” (2006) 203
Experiența
comunitară de
locuire temporară
în străinătate LTSTip cultural de sat2
1. tradițional 2. de tranziție 3. modern
1. incipientă (1.1.) tradiționale –
LTS incipientă(2.1.) de tranziție –
LTS incipientă(3.1.) modem – LTS
incipientă
2. intermediară (1.2.) tradițional –
LTS intermediară(2.2.) de tranziție –
LTS intermediară(3.2.) modem – LTS
intermediară
3. avansată (1.3.) tradițional –
LTS avansată(2.3.) de tranziție –
LTS avansată(3.2.) modem – LTS
avansată
Eșantionarea pentru microregiunea Alexandria, județul Teleorman. Conform
procedurii anterior descrise, a rezultat că microregiunea Alexandria este formată din
114 sate, din care 58 definesc nucleul zonei respective:
• satele din nucleul microregiunii sunt stratificate (tabelul A l.3) funcție de tipul
cultural de care aparțin – tradițional, de diversitate etnic/religioasă sau modern –
și de experiența de migrație temporară în străinătate la nivelul perioadei decembrie
2001 – martie 2002 (recodificare a ratei de prevalență în patru categorii folosind
date pentru toate satele Rom âniei);
• am reținut câte două sate din fiecare categorie în care se află mai m ult de două
cazuri (exceptând satele fără experiență de m igrație). Selecția satului în cadrul
stratului se face aleatoriu, cu excepția satului-pilot, N enciulești, în cazul
m icroregiunii Alexandria. în funcție de resursele disponibile și de gradul de
interes, în satul-pilot va fi construit un subeșantion de 40 de gospodării, iar în
restul satelor se va lucra cu subeșantioane de câte 30 de gospodării de
m igranți.
1. Conform datelor din Eurobarometrul rural, FSD – Gallup, 2005.
2. Calificativele de „tradițional” și „modern” atribuite satelor trebuie luate în sensul lor relativ
la țară și perioadă. Un sat definit ca „modern” este astfel nu la modul absolut, sau prin
comparație cu un sat din Europa de Vest, să spunem, ci în contextul României anilor 2000.

204 ANEXE
Tabelul A l . 3 . D istribu ția sa telo r din nucleul m icroregiunii Alexandria-Teleorman,
în fu n cție de tipu l cultural și experiența d e m igrație în străinătate
Faza de migrație
temporară în străinătateTip cultural de sat
Total*tradițional de tranziție modern
1. incipientă 13 14 3 30
2. intermediară 1 8 9
3. avansată 1 3 1 5
9. fară migrație circulatorie 11 1 1 13
Total 26 26 5 57
* D in lipsă de date, unul dintre satele din nucleu nu a putut fi clasificat.
Rezultatul acestor operațiuni este dat prin lista satelor incluse în eșantion (tabelul
A l.4).
Tabelul A l . 4. Subeșantioane în cadrul m icroregiunii Alexandria
Tip de sat,
dimensiune
culturală și
experiență de LTSComuna Oraș/satSub-
eșantion
Municipiul Alexandria 90
11tradițional, LTS
incipientăNecșesti Necșesti30
Viișoara Viișoara 30
21de tranziție, LTS
incipientăCălinești Călinești30
Piatra Piatra 30
22de tranziție, LTS
intermediarăMavrodin Nenciulești40
Poroschia Poroschia 30
23de tranziție, LTS
avansatăȚigănești Țigănești30
Furculești Furculești 30
31modern, LTS
incipientăBăbăița Clănița30
Drăgănești-Vlașca Drăgănești-Vlașca 30
400
Satele selectate diferă foarte mult între ele în ceea ce privește categoriile de
cultură și experiență de migrație (tabelul A 1.5).

METODOLOGIA CERCETĂRII „LOCUIREA TEMPORARĂ Î n STRĂINĂTATE" (2006)
Tabelul A l . 5. Profilul sa telo r incluse în eșantion
Tip de sat SatDistanța
sat-orașPopulație
în 2002Indice de
dezvoltare
sat, în
2002Rata de
prevalențâ,
în 2002
(%o)Vârs
med
în 20
de tranziție, LTS
intermediarăNenciulești 17 2.105 0,9 17,1 39,(
Poroschia 4 3.513 1,8 21,6 28,:
de tranziție
culturală, LTS
incipientăCălinești 22 1.701 0 ,9 3,5 40,:
Piatra26 3.861 1,3 7,0 46,:
de tranziție
culturală, LTS
avansatăȚigănești 11 5.590 1,9 38,3 32,1
Furculești19 1.393 0,8 146,4 39,7
tradițional, LTS
incipientăNecșești 29 787 0,2 1,3 53,1
Viișoara 24 2.311 1,0 5,2 49,0
modern, LTS
incipientăClănița 28 642 -0 ,1 3,1 33,0
Drăgănești-
Vlașca21 3.827 1,4 4,2 39,7
Total 20 2.573 1,0 24,8 40,2
La nivelul fiecărei localități se selectează, într-un prim pas, persoane din list
electorale:
• dacă la adresa din listă nu există o gospodărie de migranți, atunci operato
identifică o gospodărie vecină de migranți unde își va desfășura ancheta (metc
bulgărelui de zăpadă). Nu se înlocuiește o gospodărie la care există foști i
actuali migranți, dar la care nu a fost găsit nimeni acasă decât după două vizit
• ordinea de preferință pentru intervievare în cadrul gospodăriei de migranți est
1. migrantul revenit temporar din străinătate, aflat la dom iciliu; 2. persoana c;
a lucrat în străinătate și a revenit de mai mult tim p ; 3. persoana care a fost
străinătate pentru motive diferite de m uncă; 4 altcineva din gospodărie;
• se notează în chestionar metoda folosită pentru identificarea intervievatului (li
sau metoda „bulgăre de zăpadă”).
Dacă într-un sat nu se identifică numărul necesar de adrese de gospodării
migranți, atunci se face completarea cu adrese din alte sate din microregiune care
încadrează în același tip de sat.
Dacă din listele construite aleatoriu pe secții de votare nu se realizează eșantior
de volum cerut, se adoptă metoda „bulgărelui de zăpadă”.
Eșantionarea pentru microregiunea Focșani, județul Vrancea. Procedeul de eșa
tionare de urm at pentru microregiunea Focșani este același ca și în cazul mici
regiunii Alexandria.

206 ANEXE
1. în Vrancea sunt 324 de sate, din care 228 pot fi considerate ca gravitând în
jurul orașului Focșani. Nucleul microregiunii respective este format din orașul
Focșani și cele 74 de sate care sunt atrase exclusiv1 de acest municipiu. în funcție de
tipul cultural și experiența de migrație temporară în străinătate, satele din nucleul
microregiunii Focșani se distribuie conform modelului din tabelul A 1.6.
Tabelul A l . 6. D istribu ția satelor din nucleul m icroregiunii Focșani-Vrancea, în fu n cție de
tipul cultural și experiența de m igrație în străinătate
Experiența comunitară
de emigrație
temporară* în
străinătateTip cultural de sat
Total
tradiționalde tranziție
culturalămodern
1,00 fază incipientă 6 1 7
2,00 fază intermediară 8 2 10
3,00 fază avansată 14 6 29 49
9,00 fără migrație
circulatorie4 4
Total 32 6 32 70
* Pentru patru sate nu am dispus de date tipologice.
Pentru fiecare dintre categoriile care au mai mult de două cazuri, am selectat
aleatoriu câte două sate (tabelul A 1.7). Excepția o constituie satul Năneși din comuna
cu același nume2, ales ca sat-pilot de către echipa regională, date fiind posibilitățile
de cercetare comparativă cu comunitatea de migranți temporari în Italia.
Tâbelul A 1 .7 . Subeșantioane în cadrul m icroregiunii Focșani
Tip de sat, dimensiune
culturală și experiență de
LTSComuna Oraș/sat Subeșantion
municipiul Focșani 90
1.1. tradițional, LTS incipientă Tănăsoaia Călimăneasa 30
Poiana Cristei Petreanu 30
1.2. tradițional, LTS
intermediarăGaroafa Străjescu30
Poiana Cristei Poiana Cristei 30
1.3. tradițional, LTS avansată Vânători Rădulești 30
Nănești Nănești 40
1. în sensul că Focșaniul este orașul cel mai mare și mai apropiat de satele respective.
2. A nu se confunda cu satul Nănești din comuna Tănăsoaia, tot din județul Vrancea.

METODOLOGIA CERCETĂRII „LOCUIREA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE” (2006) 207
Tip de sat, dimensiune
culturală și experiență
de LTSComuna Oraș/sat Subeșantion
2.3. de tranziție, LTS avansată Suraia Suraia 30
Gura Căliței Gura Căliței 30
3.3. modern, LTS avansată Golești Golești 30
Câmpineanca Pietroasa 30
400
Cele 400 de adrese se aleg pornind de la lista din tabelul A 1.7 și respectând
procedurile descrise pentru microregiunea Alexandria.
în culegerea efectivă a datelor s-au impus câteva înlocuiri de sate, dat fiind
numărul insuficient de gospodării de m igranți:
• satul Necșești, din comuna Necșești-Teleorman, cu satul Lăceni, din aceeași
com ună;
• satul Călimăneasa, din comuna Tănăsoaia-Vrancea, cu satul Dealul Cucului din
Poiana C ristei;
• satul Petreanu din microregiunea Focșani cu satul Mărtinești (comuna Tătărani).
Toate cele trei sate pentru care au fost necesare înlocuiri, Necșești, Călimăneasa
și Petreanu, sunt de tipul tradițional – cu experiență incipientă de migrație. Numărul
redus de migranți la nivelul lor confirmă analizele care au dus la clasificarea satelor
în funcție de experiența de migrație.

Anexa 2
Caracteristici ale emigrării temporare
între 1990 și 2006
Tabelul A2.1. Indici folosiți în analiza datelor
tipul experienței de migrație1. a lucrat în străinătate, 2. nu a lucrat, dar a călătorit pentru
alte scopuri, 3. nici nu a lucrat și nici nu a călătorit, dar are
de gând să plece la lucru, 4. nu are experiență de migrație și
nici intenții de plecare, dar locuiește într-o gospodărie cu
foști sau actuali migranți în străinătate, 5. fără nici un fel de
experiență de migrație în străinătate.
capital relațional în țarăindice de numărare a instituțiilor la care persoana recunoaște
că are „relații pe care se poate baza” – primărie, poliție, în
lumea afacerilor, instituții județene, tribunal, pentru
probleme medicale, pentru obținerea unui loc de muncă
face parte din gospodărie cu
migranțiface parte din gospodărie în care cineva a locuit/locuiește
temporar în străinătate
rata emigrării temporare din
localitate, în 2002plecați temporar din localitate în străinătate la momentul
recensământului din 2002
indice de consum
mass-mediascor factorial cu variabile referitoare la frecvența citirii
ziarelor, vizionării TV și audiției radio
indice de frustrare materialăindice de numărare a bunurilor pe care persoana nu le deține
pentru că nu își poate permite – autoturism, telefon mobil,
telefon fix, frigider, cablu/antenă parabolică, televizor color,
video, congelator, mașină de spălat, mașină de spălat
automată, computer, acces la Internet, termopane

ANEXE
Tabelul A 2.2. Ponderea p ersoan elor care au lucrat în străinătate, p e categorii de vârstă,
m edii rezidențiale și gen
Vârsta Plecat din Bărbați Femei Total
18-29 de ani rural 19,0 15,7 17,4
urban 13,7 11,2 12,5
30-59 de ani rural 17,5 4,3 11,1
urban 11,4 9,6 10,5
peste 60 de ani rural 0,4 0,7 0,6
urban 0,5 0,5 0,5
Total 11,8 7,1 9,4
Sursă: sondaj LTS, fișier cu persoane adulte din gospodării (N = 3.994).
Mod de citire : 19% dintre tinerii bărbați de 18-29 de ani din rural au lucrat în străinătate în
perioada 1990-2006. Datele se referă la vârsta în momentul sondajului și nu la cea asociată
cu momentul plecării în străinătate.
Mijloace pentru plecare și găsirea unui loc de muncă
Tabelul A2.3. Cum a ajuns migrantul în străinătate (%)
Etape
Total
1990-1995 1996-2001 2002-2006
A fost ajutat de
cineva la plecareda 22 40 60 52
nu 69 56 38 46
NR ' 8 4 2 3
Cine l-a ajutat să
plecelocalnic rudă 5 16 23 19
localnic prieten 7 6 16 13
localnic cunoștință 3 3 5 4
alții 15 20 18 18
nu este cazul 69 56 38 46
NR 0 0 1 0
Unde locuia
persoana care l-a
ajutatîn țară 19 16 13 14
în țara de destinație 3 15 39 30
în altă țară 0 4 5 4
nespecificat 78 60 40 48
NR 0 6 3 3

CARACTERISTICI ALE EMIGRĂRII TEMPORARE ÎNTRE 1990 ȘI 2006
Etape
1990-1995 1996-2001 2002-2006
contracte intermediate de
Oficiul Forjei de Muncă10 7 3
prin firme de interme­
diere în România22 21 11
Cum a reușit să
găsească de lucru în
străinătateprin rude din străinătate 7 13 27
prin prieteni din
străinătate25 24 27
solicitare directă la firmă 17 13 15
altele 12 10 12
NR 7 10 5
S u rsă : Sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane cu vârste de 15-64 de ai
Pentru fiecare întrebare sunt calculate procentele în cadrul etapei, pe coloană.
Exemplu de lectură: 69% dintre cei care au plecat la lucru în perioada 1990-1995 n
beneficiat de ajutorul special al unei peroane pentru plecare.
T abelul A 2 .4 . „Cum a ți reușit să gă siți de lucru în străinătate, p rin …. ? ” (%)
Țara
unde a
lucratCon­
tracte
prin
Oficiul
Forței
de
MuncăFirme de
inter­
mediere
în
RomâniaRude
din
străi­
nătatePrie­
teni
din
străi­
nătateSolici­
tare
directă
la
firmăAltele Nr.Total
% I
Spania 6 4 32 23 21 11 3 100 9
Italia 0 11 29 31 13 8 8 100 2:
Ungaria 3 3 27 40 13 13 0 100 3
Turcia 0 6 13 38 19 13 13 100 1 1
Germania 6 29 9 18 18 18 3 100 3'
Israel 19 66 3 0 0 3 . 9 100 3
Canada 0 0 0 40 10 50 0 100 1(
Grecia 0 42 0 8 25 8 17 100 i:
Alte țări 12 14 14 14 12 27 8 100 6 (
NR 4 4 0 44 19 4 26 100 21
Total 4 14 21 26 14 12 8 100 53
Sursă : sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane cu vârste de 15-64 de a n i; i
persoane care au lucrat în străinătate, din totalul de 1.400 de gospodării intervievate.

Tabelul A2.5. Modalități de găsire a locului de muncă în Italia și în Spania, pe etape (%)
Con-
Firme de
inter­
mediere
în
RomâniaSoli­
citare
directă
la
firmăTotal
Perioadaprin
Oficiul
Forjei
de
MuncăRude
din
străi­
nătatePrie­
teni din
străi­
nătateAltele Nr.
% N
Spania 1996-2001 20 50 20 10 100 10
2002-2006 7 2 30 24 23 11 4 100 84
Italia 1996-2001 17 21 21 13 21 8 100 24
2002-2006 11 31 32 14 6 6 100 176
S u rsă : sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane de 15-64 de ani
Tabelul A2.6. Unde și cum a lucrat migrantul ?
Etape
Total
1990-1995 1996-2001 2002-2006
în ce domenii
ați lucrat ?agricultură 14 14 16 15
construcții 41 42 28 32
menaj 0 7 28 20
altele 44 32 26 29
NR 2 5 3 3
Ați muncit legal
sau ilegal pe
durata acestei
plecări ?legal 53 57 31 39
clandestin 34 31 53 46
și legal, și
clandestin8 7 9 8
NR 5 6 7 6
V-ați legalizat
situația în
timpul plecării
respective
pentru muncă?nu, nici nu am
încercat68 58 53 55
nu, deși am
încercat0 10 28 23
da 12 28 13 15
NR 20 5 6 7
S u rsă : sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane cu vârste de 15-64 de ani
Pentru fiecare întrebare sunt calculate procentele în cadrul etapei, pe coloană. Exemplu de
lectură: 41% dintre plecările la lucru din perioada 1990-1995 au fost pentru activitățile în
construcții.

CARACTERISTICI ALE EMIGRĂRII TEMPORARE ÎNTRE 1990 §1 2006 213
T abelul A 2 .7 . M odul în care au lucrat m igranții în străinătate, p e ță ri (%)
în străinătate au lucrat
T otal
clandestin legalclandestin și
legalNR
% N
Turcia 75 25 0 0 100 16
Italia 60 22 10 9 100 213
Spania 45 28 15 12 100 95
Germania 38 50 0 12 100 34
Ungaria 30 40 17 13 100 30
Grecia 25 75 0 0 100 12
Israel 6 94 0 0 100 32
Canada 0 100 0 0 100 10
SUA 0 100 0 0 100 9
Alte țări 37 47 4 12 100 57
NR 37 56 0 7 100 27
Total țări 45 39 8 9 100 535
S u rsă : sondaj LTS, plecări temporare pentru lucru, persoane cu vârste de 15-64 de ani
Exemplu de lectu ră: 60% din totalul românilor care au lucrat în Italia au muncit cu statut
clandestin.
Opinii despre migrație
T abelul A 2 .8 . M od de plecare și de ocupare în străinătate,
p e microregiuni de plecare (%)
M icroregiunea
A lexandria-T eleorm anM icroregiunea
Focșani-V rancea
M asculin Feminin M asculin Fem inin
Ați fost ajutat de
cineva la plecare ?da 35,5 57,7 56,6 69,0
nu 61,5 39,2 43,2 25,4
NR 2 ,9 3,1 0,2 5,6
100 100 100 100

214 ANEXE
M icroregiunea
A lexandria-Teleorm anM icroregiunea
Focșani-Vrancea
M asculin Fem inin M asculin Fem inin
Cum ați reușit să
găsiți de lucru la
plecarecontracte inter­
mediate de Oficiul
Forței de Muncă0,7 0,6 1,4 1,3
prin firme de inter­
mediere în România2,8 4,4 0,2 0,9
prin firme de inter­
mediere din
străinătate2,9 3,7 9,1 2,5
prin rude din străi­
nătate26,1 34,4 31,3 49,2
prin prieteni din
străinătate27,2 26,7 32,7 29,2
am întrebat direct la
firmă28,8 20,0 18,8 6,9
altele 8,2 6,2 5,5 6,6
NR 3,2 4,0 1,1 3,4
100 100 100 100
în ce domenii ați
lucrat ?agricultură 17,5 16,7 6,6 3,8
construcții 58,5 3,3 60,5 9,4
menaj 4,6 53,8 3,4 46,7
altele 18,2 24,0 28,8 36,1
NR 1,2 2,1 0,7 4,1
100 100 100 100
Ați muncit legal
sau ilegal pe
durata acestei
plecări ?legal 34,8 42,7 30,2 35,1
clandestin 40,8 37,7 39,6 31,3
și legal, și ilegal 21,1 16,5 27,9 29,5
NR 3,2 3,1 2,3 4,1
100 100 100 100
N (număr plecări) 681 520 560 319
S u rsă : sondaj LTS, eșantion microregiuni – plecări pentru muncă
Exemplu de lectu ră: 40,8% dintre plecările bărbaților din microregiunea Alexandria care au
muncit în străinătate au fost asociate cu munca ilegală la destinație. Calculele sunt făcute prin
raportare la numărul de plecări pentru muncă în perioada 1990-2006, pentru cele 800
persoane intervievate în cele două microregiuni, nu la numărul de persoane.

CARACTERISTICI ALE EMIGRĂRII TEMPORARE ÎNTRE 1990 ȘI 2006 21
T abelul A 2 .9 . Predictori ai intenției de emigrare tem porară
pentru lucru în străinătate
PredictoriCu intenție,
dar fără plan
structuratCu plan structuratC u resurse acum ulate
pentru plecare
Exp(B) Sig. Exp(B) Sig. Exp(B) Sig.
vârsta 0,97 0,01 0,95 0,00 0,95 0,00
bărbat* 2,51 0,00 1,90 0,08 0,89 0,76
locuiește în urban* 2,17 0,03 1,82 0,13 1,20 0,65
venit personal în ultima
lună1,03 0,04 1,00 0,95 1,02 0,30
capital relațional în țară 1,28 0,02 1,17 0,22 1,46 0,00
a lucrat în străinătate* 1,34 0,58 2,98 0,03 4,94 0,00
face parte dintr-o gos­
podărie în care cineva a
locuit/locuiește tem­
porar în străinătate*1,09 0,80 1,61 0,23 3,12 0,01
rata emigrării tempo­
rare din localitate, în
20021,00 0,56 1,01 0,07 0,99 0,45
indice de consum
mass-media1,02 0,90 1,64 0,03 0 ,95 0,80
vorbește spaniolă* 1,16 0,83 0,44 0,45 3,49 0,02
vorbește italiană* 4,30 0,00 2,28 0,17 3,25 0,02
indice de frustrare 1,13 0,02 1,06 0,34 1,12 0,07
Sursă : sondaj LTS, eșantion de bază, persoane cu vîrste de 18-59 de ani. Tabelul prezintă
rezultatele unei analize prin regresia m ultinom ială logistică. N = 878. Categoria de
referință – persoanele fără intenție de plecare la lucru în străinătate. R2 N agelkerke =
0 ,2 6 .
* – Variabile dihotom ice în care am notat cu 1 prezența atributului, iar cu 0 absența
acestuia.

Habelul A 2.10. P redictori ai opiniei „cei care au lucrat în străinătate gândesc a ltfe l ”
coeficient de
regresieP
prag ( threshold) –
variabilă dependentanu gândesc altfel -1 -0 ,3 7 0,21
NR 0 1,52 0,00
variabile de localizare
(predictori)ani de școala absolvită 0,04 0,05
vârsta 0,00 0,99
indicele bunurilor din gospodărie 0,08 0,00
venitul personal (In) 0,05 0,52
experiența de
migrațielucrat 0,71 0,00
călătorit 0,60 0,00
cu intenție de
migrare0,60 0,01
în familie de
migrare0,08 0,61
fără experiență
de migrare0,00
gen femeie 0,00 0,98
barbat* 0
S u rsă : sondaj LTS, eșantion de bază. R2 Nagelkerke = 0,0 8 . * – categorie de referință

Anexa 3
Detalii pentru cercetarea „Comunități românești
în Spania” (2008)
T abelul A 3 .1 . Indici fo lo siți în analiza da telo r din sondajul „Com unități Rom ânești
în S p a n ia ” (CRS)
Efecte pozitive
(EFECTEPOZ)Indice de numărare a cazurilor în care subiectul afirmă că șederea
sa în Spania a avut efecte pozitive asupra copiilor pe care îi are
cu el în Spania și a celor din România, asupra soțului/soției din
Spania sau din România și asupra părinților din țară. Valoarea
minimă este zero, iar cea maximă 5.
Efecte negative
(EFECTENEG)Indice de numărare a cazurilor în care subiectul afirmă că șederea
sa în Spania a avut efecte negative asupra copiilor pe care ii are
cu el în Spania și a celor din România, asupra soțului/soției din
Spania sau din România și asupra părinților din țară. Valoarea
minimă este zero, iar cea maximă 5.
Efecte (EFECTE) D iferența dintre EFECTEPOZ și EFECTENEG.
Categorii de efecte ale
emigrării asupra pro-
priei familii EFECTE3Recodificare a variabilei EFECTE, astfel încât să poată fi distinse
efectele negative, cele negative și pozitive și cele pozitive.
Indice de bunuri în țară
(BUNURIr)Indice de numărare a răspunsurilor pozitive la întrebarea dacă
deține, în România, autoturism, computer, casă, apartament,
teren intravilan, teren extravilan, afacere. Am plitudine: 0-7.
Indice bunuri în țară
(BUNURIs)Indice de numărare a răspunsurilor pozitive la întrebarea dacă
deține, în Spania, autoturism, computer, casă, apartament, teren
intravilan, teren extravilan, afacere. Amplitudine : 0-7. _________
Cunoașterea limbii
spaniole (LSPNIOLA)Indice de numărare a răspunsurilor pozitive despre abilitatea de a
înțelege spaniola, de a vorbi, citi și scrie în limba respectivă.
Amplitudine : 0-5. ___________________________________ __________
Evaluare instituții
spaniole comparativ cu
cele din România
(EVALINST) _________Numărarea cazurilor în care subiectul apreciază că
școlile/spitalele/administrația locală din Spania funcționează
„mult mai bine” decât instituțiile corespunzătoare din România.
Amplitudine: 0-3. ____________________________________________
Probabilitatea de a
reveni în țară
(PROBREVIN)Recodificarea răspunsurilor de la întrebarea „Cât de sigur sunteți
că veți reveni în țară ? ” : 1 – foarte sigu r; 0,75 – sig u r; 0,50 –
puțin sig u r; 0,25 – complet nesigur; 0 – nu vrea să revină în
țară. _______ _____________ _

Tabelul A3.2. Predictori ai probabilității subiective de revenire din Spania
Blocuri
de
variabileConstanțaB beta P
0,487 0,000I. Resurse și experiențe
Stocuri d e capitalvenit personal (logaritmare) 0,012 0,061 0,045
indice de bunuri în România 0,016 0,058 0,065
indice de bunuri în Spania -0 ,0 1 6 -0,045 0,198
absolvent de gimnaziu și clasele 9-10* 0,069 0,062 0,039
grad cunoaștere a limbii spaniole -0 ,0 3 4 -0,063 0,060
frecvența participării la serviciile religioase 0,020 0,088 0,003Caracteristici de
statuseste în Spania numai cu soția/soțul* 0,083 0,071 0,024
este în Spania cu soția/soțul și alți membri ai
familiei*0,050 0,053 0,125
sosit în Spania în 2002-2006* -0 ,0 8 6 -0,101 0,020
sosit în Spania în 2007-2008* -0 ,0 3 8 -0 ,0 4 4 0,313
locuiește în Torrejon* -0 ,0 7 7 -0 ,0 8 0 0,010II. Evaluarea situației d e migrațieefecte negative ale migrației în Spania,
percepute pentru propria familie0,069 0,119 0,000
satisfacție față de viață în Spania, comparativ
cu România-0 ,0 4 6 -0,075 0,024
satisfacție față de sănătate în Spania,
comparativ cu România-0 ,0 5 5 -0,083 0,008
satisfacție față de banii obținuți în Spania,
comparativ cu România0,059 0,062 0,050
percepție pozitivă a ofertei locurilor de
munca în România*0,108 0,125 0,000
percepție pozitivă a modului de funcționare a
școlilor din Spania, comparativ cu cele din
România-0 ,0 2 9 -0,031 0,3151
III. Sentimente
identitareatașament față de satul sau orașul de
domiciliu din România0,082 0,186 0,000
atașament față de regiunea de domiciliu din
România0,041 0,102 0,013
atașament față de Spania -0 ,0 8 4 -0,2 0 5 0,000
R2 0,31
n 818
S u rsă : sondaj CRS

* Variabile dihotom ice codificate cu 1 pentru prezența atributului și cu 0 pentru absenți
Tabelul prezintă rezultate ale analizei de regresie multiplă. Variabila dependentă este probi
bilitatea subiectivă de revenire în țară. Distribuția ei de frecvențe este dată în figura 4 .1 . A |
marcat prin umbrire coeficienții de regresie sem nificativ diferiți de 0 , pentru un nivel
încredere de 95 %.
Exemplu de lectură : creșterea cu o unitate pe scala percepției pozitive a ofertei de locuri i
muncă în România este însoțită, în medie, de sporirea probabilității subiective de revenire '
țară cu 0,108 puncte pe o scală de la 0 la 1 care măsoară respectiva probabilitate, ținând sti
control toți ceilalți factori din modelul restrâns de regresie. Adăugarea variabilelor de evaluai]
a situației de migrație (blocul II de variabile) la cele referitoare la resurse și experiențe (blocj
I) sporește capacitatea de predicție a modelului de la 10% la 21%. Adăugarea variabilele
referitoare la sentimentele identitare la cele obiective, referitoare la status, rezidență
stocuri de capital, sporește capacitatea de predicție a modelului de la 21% la 31%, confor
informațiilor date prin R2 pentru blocuri de variabile (R square change).
Sintaxa comenzii folosite în SPSS R EG RESSIO N :
/MISSING LISTWISE
/STATISTICS COEFF OUTS R ANOVA CHANGE
/CRITERIA = PIN(.05) POUT(.IO)
/NOORIGIN
/DEPENDENT probrevinx
/M ETHOD = ENTER
lnvenitpers bunurir bunuris liceuminus calitspaniola relig2
famcuplu famcupalt sosit0206 sosit0708 torejon
/M ETHOD = ENTER enegative satviasp satsanatsp satbanisp viitlmrom funcscolisp
/M ETHOD = ENTER in ti2 intl3 intl6
/RESIDUALS DURBIN.
Variabila dependentă „probabiltatea de revenire în țară” (probrevinx) a fost scalată
cu 0 – nu revine în ța ră ; 0,25, pentru foarte n esig u r; 0,50, pentru nesigur; 0,75
pentru sig u r; 1, pentru revine foarte sigur.DETALII PENTRU CERCETAREA „COMUNITĂȚI ROMÂNEȘTI ÎN SPANIA” (2008)
C oeficient P
vârstă -0 ,0 7 6 0,000
constructor* -0 ,5 9 6 0,001
menajeră* -0,411 0,066
sosit 1995-2001 1,506 0,000
sosit 2007-2008 -1 ,0 1 3 0,000
liceu plus* 0,831 0,002
liceu* 0,388 0,021

Ih b e lu l A 3 .3 . P redictori a i gradului de cunoaștere a lim bii spanioleANEXE
C oeficientP
neoprotestant -0 ,1 7 3 0,498
Alcala de Henares* 0,277 0,228
Coslada* -0,011 0,964
Torrejon* -0 ,1 3 7 0,547
R2 Nagelkerke 0,22
S u rsă : CRS
M odel de regresie ordinală logistică. N u am inclus în tabel coeficienții pentru valorile de prag
ale variabilei dependente. Categoriile de referință sunt Arganda del Rey pentru rezidență,
educație sub nivelul de liceu, și altele pentru ocupație.
* – variabilă fictivă, codificată cu 1 pentru prezența atributului și cu 0 pentru absența
acestuia.

Bibliografie
Agenția pentru Strategii Guvernamentale (A SG ), Metro M edia Transilvania (M M T), 2008
Comunitatea rom ânească în Spania. C ondiții sociale, valori, așteptări. Sondaj d e opini
realizat în rândul com unității rom ânești din Spania, h ttp://publicinfo.ro/library/sc
comunitatea_rom aneasca_in_spania.pdf, consultat în martie 2009.
Anghel, R .G ., 2009, „Schimbare socială sau dezvoltare? Studiu de caz într-un oraș din
România” , în R. Gabriel, I. Horvath (coord.), Sociologia m igrației. Teorii și studii d e caz
rom ânești, Iași, Polirom.
Banca M ondială, Institutul Național de Statistică, Ministerul M uncii, Fam iliei și Egalității de
Șanse, 2007, România : R aport de evaluare a sărăciei. Program ul de asistență analitică
și consiliere. R aport fa za întâi, Anul fisc a l 2007, h ttp : //siteresources.worldbank.org/
INTRO M ANIAINROM ANIAN/Resources/PovertyAssessmentReportRom.pdf, consultat
în noiem brie 2009.
Basch, L . ; Schiller, N .G .; Blanc, C .S ., 1994, N ations Unbound. Transnational Projects,
Postcolonial Predicam ents, and D eterritorialized N ation States, Londra, Routledge.
Bădescu, G . ; Stoian, O .; Tanase, A ., 2009, „Efecte culturale ale migrației forței de muncă
din România” , în R. Gabriel, I. Horvath (coord.), Sociologia m igrației. Teorii și studii de
caz rom ânești, Iași, Polirom.
Cingolani, P ., 2009, „Prin forțe proprii. Vieți transnaționale ale migranților români în Italia” ,
în R. Gabriel, I. Horvath (coord.), Sociologia m igrației. Teorii și studii d e caz rom ânești.
Iași, Polirom.
Clarke, A ., 2008, „Sex/gender and race/ethnicity in the legacy o f A nselm Strauss” în Norman
K. D enzin (editor), Studies in Sym bolic Interaction, vol. 32, JAI Press.
D epleteau, F ., 2008, „Relational Thinking: A Critique o f C o-Determ inistic Theories of
Structure and A gency” , Sociological Theory, 26, 1, pp. 51-73.
D enzin, N .K ., 2008, Studies in Sym bolic Interaction, vol. 32, JAI Press.
Dustmann, C hristian; Weiss, Yoram, 2007, Return M igration : Theory a n d Em pirical Evidence,
D iscussion Paper Series, C DP Nr. 2/2007, U C L, CREAM , http://ideas.repec.O rg/p/
crm /wpaper/0702.htm l, consultat în martie 2008.
Elrick, T .; Ciobanu, O., 2009, „Migration networks and policy im pacts: insights from
Romanian-Spanish migrations” , în G lobal N etworks. A Journal o f Transnational Affairs,
9(1), pp. 100-116.
Eriksson, John (editor); Salinger, Lynn; Sandu, Dumitru, 2003, Im plem entation o f CDF
Principles in a Transition Economy. A C ase Study o f Romanian Experience, World Bank,
http : //ln w e b 9 0 .w o r ld b a n k .o r g /o e d /o e d d o c lib .n sf/D o c U N ID V ie w F o r J a v a S e a r c h /
8F6FC D CC 8A78333B85256E4C 0077C 021/$file/C D E_R om ania_W P.pdf.

r-aist, T ., 2008, „Transstate spaces and development. Some critical remarks”, în L. Pries (editor),
Rethinking Transnationalism . The m eso-link o f organizations. Londra, Routledge.
Glaser, B .G .; Strauss, A .L ., 1967, The D iscovery o f G rounded Theory. Strategies fo r
Q ualitative Research, C hicago, IL, Aldine.
Glaser, Barney, 2008, D oing Q uantitative Grounded Theory, M ill Valley, CA, Sociology Press.
Grigoraș, V ., 2009, „M etodologia cercetării cantitative”, în D . Sandu (coord.) Bojincă M .,
Grigoraș V ., M ihai L A ., Ștefănescu M ., Toth G ., Tufiș P., Comunități românești în
Spania, Fundația Soros România.
G uam izo, L .E .; Portes, A . ; Haller, W., 2003, „Assim ilation and Transnaționalism : Deter­
minants o f Transnational Political Action among Contemporary M igrants”, în American
Journal o f Sociology, volum e 108, number 6 (M ay), pp. 1211-1248.
Hoerder, D ., 1999, „From Immigration to Migration S y stem s: New Concepts in M igration
H istory” , M agazine o f H istory, vol. 14, nr. 1, pp. 5-11.
Kritz, M .M .; Zlotnik, H ., 1992, „Global interactions: M igration systems, processes, and
p olicies” , în M .M . Kritz, L .L . Lim, H. Zlotnik (coord.), International migration sy ste m s:
A glo b a l approach , Oxford, Clarendon Press, pp. 1-16.
Lelkes, O ., 2008, „Happiness across L ife-C y cle: Exploring A ge Specific Preferences, Policy
Brief March”, 2, European Centre, http: //www.euro.centre.org/data/1207216181_14636.pdf,
consultat în februarie 2009.
Levitt, P.; Schiller, N .G ., 2004, „Conceptualising Sim ultaneity: A Transnational Social
Field Perspective on Society” , International Migration Review, vol. 38, nr. 3, pp. 1002-1039.
Massey, D . ; Goldring, L . ; Durand, J., 1994, „Continuities in Transnational M igration: An
A nalysis o f N ineteen M exican C om m unities” , A m erican Journal o f S ociology, vol. 99,
nr. 6, pp. 1492-1522.
M assey, D .S .; Arango, J . ; H ugo, G. et a l., 1998, Worlds in M otion. Understanding
International M igration a t the End o f the M illenium , Oxford, Clarendon Press.
Michalon, B ., 2009, „Cât de specifice sunt migrațiile germanilor din România ? ”, în R. Gabriel,
I. Horvath (coord.), Sociologia m igrației. Teorii și studii d e caz rom ânești, Iași, Polirom.
Mitra, P .; Selowsky, M . ; Zaldueno, J., 2010, Turmoil a t Twenty. Recession, R ecovery and
Reform in C entral and E astern Europe and the Former Soviet Union. The World Bank.
N edelcu, M ,, 2008, N eo-cosm opolitism es, m odeles m igratoires et actions transnationales â
I ’ ere du n u m eriqu e: les m igrants roumains hautem ent qualifies. These de doctorat, sc.
humaines N euchâtel, http : //doc.rero.ch/lm .php?url = 1000,40,4,20080422120434-P Y /
th_N edelcuM .pdf, consultat în septembrie 2009.
N edelcu, M ., 2009, „Du brain drain â l ’e-diaspora: vers une nouvelle culture du lien â l ’ere
du numerique” , în T ic& societe, TIC et diasporas, vol. 3, nr. 1-2, pp. 252-273.
Portes, A . ; Haller, W .; Guarnizos, L .E ., 2002, „Transnational entrepreneurs: an alternative
form o f immigrant economic adaptation”, American Sociological Review, nr. 67, pp. 278-298.
Portes, Alejandro, 2003, „Conclusions : Theoretical Convergences and Empirical Evidence
in the Study o f Transnational Immigration” , The International M igration Review, vol. 37,
nr. 3, pp. 874-892.
Pooley, C . ; Turnbull, J ., [1993] 2004, M igration and M obility in Briytain since l S h Centrury,
Abingdon, Routledge.
Potot, S ., 2003, C irculation et reseaux de migrants rou m ain s: une contribution â I ’etude des
nouvelles mobilites en Europe. These de doctorat. Universite de Nice, http: //tel.ccsd.cnrs.fr/
docum ents/archives0/00/00/34/80/index_fr.htm l.

BIBLIOGRAFIE
Preda, M . (coord.), 2009, Riscuri și inechități sociale în România, Raportul Comisiei Prezi
pentru Analiza Riscurilor Sociale și D em ografice, Iași, Polirom.
Pries, L ., [2001] 2003, „The approach o f transnational social spaces: responding
configurations o f the social and the spatial” , în L. Pries, New Transnational Social
International m igration and transnational companies in the early tw enty-first c
Londra, Routledge.
Pries, L ., 2008, „Transnational societal sp a ce s: which units o f analysis, referenc
m easurem ent?”, în L. Pries (coord.), Rethinking Transnationalism. The m eso-
organizations, Londra, Routledge.
Ratha, D . ; Mohapatra, A . ; Silwal, A ., 2009, „Migration and Remitance Trend. A betti
expected outcome so far, but significant risk ahead” , Migration and Development Brief
3 noiembrie.
Reher, D . ; Requena, M ., 2009, „The National Immigrant Survey o f Spain: A nev
source for migration studies in Europe” , D em ographic R esearch, vol. 20, nr.
http : //w w w ,dem ographic-research.org/V olum es/V ol20/]2/, consultat în d ecem b rie:
Rotariu, T., 2009, D em ografia și sociologia populație. Structuri și procese demografice.
Polirom.
Sandu, D ., 1984, Fluxurile de m igrație în Rom ânia , București, Editura Academiei.
Sandu, D ., 1987, D ezvoltarea socioteritorială în Rom ânia , București, Editura Academ
Sandu, D ., 1996a, „Restructurarea migrației interne în România”, A cadem ica, iulie.
Sandu, D ., 1996b, Sociologia tranziției. Valori și tipuri sociale în România, București, £
Sandu, D ., 1999, Spațiul social al tranziției, Iași, Polirom.
Sandu, D ., 2000, „Migrația transnațională a românilor din perspectiva unui recensâi
comunitar” , Sociologie Rom anească, nr. 3-4, 2000, pp. 5-52.
Sandu, D ., 2003, Sociabilitatea în spațiul dezvoltării, Iași, Polirom.
Sandu, D . ; Radu, C . ; Constantinescu, M . ; Ciobanu, O ., 2004, A Country Repon
Romanian Migration A b ro a d : Stocks and Flows After 1989, study for www. migrationonl
cz, Multicultural Center Prague.
Sandu, D ., 2005a, „Emerging transnational migration from Romanian V illages” , în Cur
Sociology, vol. 53, nr. 4, pp. 555-582.
Sandu, D ., 2005b, D ezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie, Iași, Polirom
Sandu, D . (coord.), 2006a, Locuirea tem porară în străinătate. M igrația econom ică a roi
n ilo r : 1990-2006, București, Fundația pentru o Societate D eschisă.
Sandu, D ., 2006b, „Străinătatea în mentalitățile urbane”, în Dumitru Sandu (coord.) M . Com
C. Rughiniș, A . Toth, M . Voicu, B. Voicu, 2006, Viața socială în România urbană, It
Polirom.
Sandu, D ., 2006c, „Despre explorare în mentalitățile urbane” , Sociologie Românească, nr.
Sandu, D ., 2007a, „Community selectivity of temporary emigration from România”, Romani
Journal o f Population Studies, nr. 1-2, pp. 11-45.
Sandu, D ., 2007b, „D e ce sunt românii (ne)mulțumiți ? ” , în G. Bădescu et a l., Barometrul
opinie publică. M ai 2007. Viața în cuplu, FSR, http: //soros.ro/ro/fisier_acord_comunical
php ? docum ent= 8 6 7 .
Sandu, D ., 2007c, „Avatarurile nemulțumirii sociale în România” , în G. Bădescu et al
Barom etrul d e opinie publiă. O ctombrie 2007. BOP 1998-2007, FSR, h ttp : //soros.ro/ri
fisier_acord_com unicate. php ? docum ent= 8 6 8 .

BIBLIOGRAFIE
Sandu, D . (c o o r d .); Bojincă, M . ; Grigoraș, V .; M ihai, I . A . ; Ștefănescu, M . ; Toth, G . ;
Tufiș, P., 2009, Com unități rom ânești în Spania, Fundația Soros România, h t t p : / /
w w w .osf.ro/ro/com unicate_detaliu.php ? com unicat = 85#.
Sandu, D ., 2009a, „Migrația de revenire ca proiect și stare de spirit” , în D. Sandu (coord.),
2009, Comunități Rom ânești în Spania, București, FSR, h ttp : / / w w w .osf.ro/ro/com u-
nicate_detaliu.php ? com unicat = 85#.
Sandu, D ., 2009b, „Lumi sociale de vârstă și rezidență în Uniunea Europeană” , în Sociologie
Rom ânească, nr. 2/2009, pp. 3-26.
Sandu, D ., 2009c, Eurobarom etru 70. Opinia publică în Uniunea Europenă. Toamna 2008,
R aport N ational R om ânia, C om isia Europeană, h ttp ://e c .e u r o p a .e u / rom ania/new s/
eurobarometru70_ro. htm.
Sandu, D ., 2009d, „«Comunități românești în Spania» : contextul și orientarea cercetării” , în
D . Sandu (coord.), 2009, Comunități Rom ânești în Spania, București, FSR, h tt p : / /
w w w .osf.ro/ro/com unicate_detaliu.php ? com unicat = 85#.
Sandu, D ., 2010, „M odernising Romanian society through temporary work abroad” , în
Richard Black, Godfried Engbersen, Marek O kolski, Cristina Panțiru (coord.), E U
enlargem ent and labour m igration, Amsterdam University Press (in print).
Sandu, D . ; A ., M onica, 2009, „Migrația și consecințele sale” , în Marian Preda (coord.),
R iscuri și inechități sociale în Rom ânia, Raport al C om isiei Prezidențiale pentru Analiza
Riscurilor Sociale și D em ografice, București, septembrie.
Sassen, S ., 1998, G lobalization and its discontents, New York, The N ew Press.
Schiller, Nina G lick; Basch, Linda; Blanc, Cristina Szanton, 1995, „From Immigrant to
Transmigrant: Theorizing Transnational M igration” , în A nth ropological Q uarterly,
vol. 68, nr. 1, pp. 48-63.
Sim m el, G ., 1971, On Individuality and Social Forms, Edited with an Introduction by Donald
N . Levine, Chicago, University o f Chicago Press.
Schuerkens, Ulrike, 2005, „Transnational migrations and social transformations” , Current
Sociology, vol. 53, nr. 4.
Schutz, A lfred, [1970] 1975, On Phenomenology and Social R elations, Edited and with an
Introduction by Helmut R. Wagner, Chicago, The University o f Chicago Press.
Shibutani, Tamotsu, 1961, Society and P erson ality: An Interactionist Approach to Social
P sychology, Englewood C liffs, Prentice Hall.
Stouffer, S. A ., 1940, Intervening Opportunities: A Theory Relating to M obility and Distance,
Am erican Sociological Review, nr. 5 (6), pp. 845-867.
Strauss, A ., 1991, „ A Personal History o f the Development of Grounded Theory” în Qualitative
Family Research. A N ew sletter o f the Q ualitative Family Research N etwork, vol. 5, nr. 2,
pp. 1-2.
Strauss, A nselm ; Corbin, Juliet, 1998, B asics o f Q ualitative R esearch : Techniques and
Procedures fo r D eveloping G rounded Theory, Londra, Sage Publications.
Strauss, A nselm , 1993, Continual perm utations o f Action, N ew York, Aldine de Gruyter.
Șerban, M ., 2009, D inam ica migrației internaționale: un exercițiu asupra migrației rom ânești
în Spania, teză de doctorat, Universitatea din București.
Șerban, M ., Voicu B ., „Romanian migrants to S p a in : in or outside the migrant networks –
a matter o f tim e ? ” , manuscris.
Ștefănescu, M ihaela, 2006, „Studiu de c a z : un român în Italia” , în Sandu, Dumitru (coord.),
Locuirea tem porară în străinătate. M igrația economică a rom ân ilor: 1990-2006, București,
Fundația pentru o Societate D eschisă.

BIBLIOGRAFIE 221
Thomas, W. ; Znaniecki, F., [1918-1920] 1984, The Polish Peasant in Europe an d Am erica
Edited and abriged by Eli Zaretsky, C hicago, University o f Illinois Press.
Trebici, Vladim ir; Hristache, Ilie, 1986, Demografia Teritoriala, a României , Editura Academiei.
UNFPA, 2007, State o f w orld population 2007. Unleashing the Potential o f Urban Growth.
UNDP, 2009, Human D evelopm ent R eport 2009. Overcoming barriers : Human m obility and
developm ent.
Voicu, Bogdan, 2008, „Importanța acordată fam iliei, m uncii, religiei, timpului liber, priete­
nilor, p oliticii” , în Valorile Rom ânilor. N ew sleter, nr. 1, h ttp : //w w w . iccv. ro/valori/,
consultat în decem brie 2009.
Wimmer, A ndreas; Schiller, Nina G lick, 2002, „M ethodological nationalism and beyond:
nation-state building, migration and the social scien ces”, G lobal N etw orks, vol. 2, nr. 4
(2002), pp. 301-334.
Zamfir, Cătălin, 2006, „Este o problemă cu lirismul sociologic ? ”, în Sociologie Românească,
nr. 2.
Zlotnik, H ., 2 0 0 3 , „Theories sur Ies migrations internationales” , în G. C aselli, J. Vallin,
G. Wunsch (coord.), D em o g ra p h ie: A nalyse et synthese. IV. L es D eterm inants de la
m igration, Paris, IN ED.
Baze de date utilizate, produse prin sondaje de opinie
ATSR, A tlasul social a l Rom âniei, sondaj realizat de CURS în septembrie 1991*.
OIM-CURS-SOCIOBIT, sondaj la nivel național asupra migrației potențiale în România, iulie
1993*.
Sondaj realizat la nivel național de SOCIOBIT pentru Research O ffice o f U SIA , septembrie
1994.
COMALP, Com portam ente de alegere ale popu lației, sondaj al Universității București, 1995*,
fișier de date și chestionar la http : //dum itru.sandu.googlepages.com /bazededate.
LTS, Locuirea tem porară în străinătate, sondaj realizat de Fundația pentru o Societate
D eschisă (FSD ) în august 2006, pe teme de migrație*.
CRS, Comunități rom ânești în Spania, sondaj efectuat pe 832 de imigranți români din patru
comunități din Regiunea Autonomă Madrid, în septembrie 2008, de către o echipă de
doctoranzi și studenți ai Facultății de S ociologie și Asistență Socială din Universitatea
București, în cadrul programului, „Migrație și dezvoltare” al Fundației Soros România*
(FSR).
ENI, Encuesta N acional de Inm igrantes, Instituto Nacional de Estadistica, Madrid, date
culese în octom brie 2006 – februarie 2007 de la 15.519 imigranți din Spania, dintre care
1.334 de români – bază de microdate disponibilă la h ttp : / / w w w . in e.es/en /prodyser/
m icrodatos_en. h tm .
Sondajul realizat de către Metro M edia Transilvania pentru Agenția de Strategii Guverna­
mentale pe 1.144 de imigranți români din Spania, în aprilie 2008.
E urobarom etrul 70, sondaj la nivelul țărilor din UE și al țărilor candidate, date culese în
octombrie 2008 de către CSOP.
* Sondaje coordonate de autorul acestei lucrări.

BIBLIOGRAFIE
Alte surse de date
D C S, 1974, Anuarul D em ografic a l R epublicii Socialiste România.
C N S, 1994, România. D ate D em ografice. D em ographic D ata
C NS, 1995, M odificări intervenite în fluxurile m igrației interne a popu lației României In
p erio a d a 1990-1994.
Oficiul de Studii și Proiectări Dem ografice.
C N S, 1994, Recensăm ântul Populației și Locuințelor din 7 ianuarie 1992, voi I, Populație –
structură dem ografică.
IN S, 2006, Anuarul dem ografic al României.
IN S, 2009a, Schim bări de dom iciliu în anul 2008.
INS, 2009b, Situația dem ografică a României. Anul 2008.
IN S, baza de date TEMPO.
OIM, 2001, Extrase din baza de date referitoare la Recensământul Comunitar al M igrației, la
http : //dum itru.sandu.googlepages.com /R C M 2001sate.zip.
Central Statistical O ffice o f Poland, 2 0 0 9 , C oncise S ta tistica l Yearbook o f P oland,
w w w .stat.gov.pl.

Index
A
arii culturale 48, 49, 58, 67, 71, 74, 198
C
capital
comunitar 18, 77, 141
relațional 35, 67-69, 73, 80, 99-100, 166,
188-190, 209
social 66, 79-80
uman 26, 66, 73, 77, 79-81, 117, 151,
164, 166, 189
cluster 57, 154, 163
comunități
de discurs 20, 25, 29-30
transnaționale 16, 77, 145
transnaționale probabile 143, 146
consecințe 15-16, 36-37, 67, 80, 82, 94, 114,
126, 137, 157, 159, 169, 172, 174, 178,
189, 197
criză 12-13, 39, 42-43, 59, 63, 109-112, 142,
171-172
D
dezvoltare
politicile de 14, 81-82
regională 16, 80-81, 139, 143
distanța de migrație 47-49, 51-56, 58-59,
66-68, 175, 200
indice al 47-49
E
emigrare
etnică 39-40, 68
rate de 55, 60, 84, 94, 103, 161, 163,
198, 200eșantionare 71, 144, 147-148, 202-203, 2\
etnicitate 12, 14, 39, 59, 78, 105, 14
151-153, 202-203
Eurobarometru 13, 27, 30, 166, 203
experiența de locuire 120, 177-181, 203
F
fenomen social total 15, 35, 110
frustrarea socială 60, 99, 104, 143, 149-15(
163, 166, 173, 175, 188, 190, 209
G
genul (criterii de gen) 30, 92, 94, 100, 14'
155-156, 159-160, 167-168, 172, 182-183
198, 209
I
identitar
orientare 14-16, 141, 167-171
sentiment 20-21, 113, 128, 136
identitate
locală 24, 170-171
ambivalență 167, 169-171
identitățile spațiale 175, 183
imigranți de ultim val 12, 19, 104, 142, 150
152, 171, 175
inconsistență „negativă” 188
încredere 21, 25-28, 148, 189-190
intenție de vot 184
ipoteză 147-150, 153, 170-171, 173-174
L
LISREL (m odel) 54
lumi sociale 11, 12, 14-16, 18-21, 25, 27-30,
35, 59, 96, 177

TW tJET
M
matrice de condiționare 16, 20-21, 28-30,
35-36
mediu rezidențial 28, 30, 45-4 7 , 56, 58, 63,
66, 76, 85, 93, 100, 167-168, 183, 209
mentalitate 13, 19, 80, 104-105, 143, 177,
180-183, 185-191, 197
microregiunea
Alexandria 83, 85, 90-91, 95-96, 100,
181, 184, 195-197, 200-205, 207, 216-218
Focșani 83, 85, 91, 95-96, 100, 181, 184,
195-197, 200-201, 205-207, 216-218
migranți
de revenire 56, 134, 143, 145-147, 177
foști 13, 68-69, 146, 177, 187, 190
migrație
a sașilor 11, 3 9 , 45, 59, 77-78
de revenire 12 , 36 , 42 , 56, 64 , 66-67,
77-79, 109-139
etape ale 14-15, 17, 37, 40-41, 47, 59,
61, 64, 83-87, 90-93, 95-96, 101-103,
171, 210-212
ideologie de 12, 71, 74-75
intenția de 18, 42, 6 9 , 72-76, 96-100,
104, 110-116, 118-120, 123-125, 128-131,
133-134, 141-143, 148-149, 153, 155-156,
170-172, 177-185, 187-188, 190, 198, 209
interregională 49-50
intraregională 49-50
în lanț 67
profiluri de 48, 50-51, 56-57, 6 4 , 67, 69,
95, 103, 161, 163, 190
sistem de 11, 15-16, 35-36, 53, 58, 67-69,
77
totală 15, 45-47, 56, 58, 62-64
m ultinivel, abordare/analiză 12, 28
N
naționalism 144, 146-147
navetism 11, 35, 44, 66-68, 77-81
O
„oportunitățile intermediare” 60
optimism
de continuitate 25
dinamic 25orientarea imigranților spre casă
indice al 148, 152-153, 169-171
P
pesim ism
de continuitate 25
de dată recentă 25
predictori
ai plecărilor temporare 67
ai intenției de plecare 73, 217
ai indicelui de orientare spre casă 153
ai probabilității subiective de revenire
218-219
ai gradului de cunoaștere a limbii spa­
niole 220
ai intensității fluxurilor de migrație 51-52
prevalență, rată de 146, 201, 203, 205
R
recensământul comunitar al migrației 18, 71,
76, 78, 80, 83, 201
regresie 51-52, 56, 67, 100, 151, 153-154,
159, 164, 166, 168, 173, 179, 182-183,
216, 219-220
religie 14, 121-123, 138
remitențe 11-13, 15-16, 35, 37-38, 69, 132,
133-134, 139, 141-143, 148-150, 153-167,
169-175
rețele sociale 19, 43, 60, 77
revenire
intenții de 42-43, 110-115, 118-120,
123-125, 128-129, 131, 141-143, 148,
149, 153, 155-156, 170, 172
migrația de revenire de la oraș la sat 12,
56, 64, 66, 77-78
tipologia intențiilor de 56, 113
S
satele
periferice 81, 202
centru de comună 81
moderne 202
tradiționale 202
„de tranziție” 202
satisfacție
față de viață 13, 21, 24-31, 60-61, 166,
168, 218

INDEX
de durată 61-62
de continuitate 25
scor factorial 55, 74, 148, 150, 152, 172, 209
sferele vieții 26, 142, 145, 181-182
societal, nivel 35, 141, 161
spații
identitare 16, 141, 143, 150, 166, 170-171
transnaționale 11, 16, 141, 145, 166-170,
174
de viață 14, 19-20, 136, 170
stări de spirit, tipologie a 30
stoc de educație 76, 80, 164-166, 173, 181,
202
T
tipuri
de orientări identitare 141, 168-169, 172
culturale de sate 202-203
de locuire în străinătate 177-179
de stare de spirit 24-25
de efecte ale migrației 119de intenții de migrație 129, 133
de transnaționalism 141-146, 175
de spații identitare 143
toleranță 14, 87, 105, 182-183, 189, 1
transmigrant 142, 144-145, 174-175
transnaționalism
emergent 76-82
potențial 143
m etodologic 144-145
de ultim val 142
grad de 168, 175-176
tranziție socială 35
T
țări
de emigrare 14, 39, 41, 161-162
de imigrare 13, 39, 41, 43, 111, 116,
123, 161, 173
V
validitate de criteriu 156
View publication statsView publication stats