Sediul principal al materiei : art. 2545-2550 C.civ. [621089]

Fișa nr. 5
DECĂDEREA
Sediul principal al materiei : art. 2545-2550 C.civ.
I. NOȚIUNE. CLASIFICAREA TERMENELOR DE DEC ĂDERE
1. Noțiunea de dec ădere
Noțiune – sancțiunea de drept civil care const ă în stingerea dreptului subiectiv civil,
neexercitat în termenul prev ăzut de lege sau stabilit de p ărți.
Precizare – termenele de dec ădere au în vedere fie exercitarea unui drept , fie săvârșirea unor
acte unilaterale (art. 2545 C.civ.).
2. Clasificarea termenelor de dec ădere
1. După izvor 1. legale
– sunt stabilite de lege ( de exemplu , art. 1103 C.civ. privind termenul de op țiune
succesoral ă).
2. conven ționale
– sunt stabilite prin voin ța părților;
– clauza prin care se stabile ște un termen de dec ădere ce ar face excesiv de dificil ă
exercitarea dreptului sau s ăvârșirea actului de c ătre partea interesat ă este lovit ă de
nulitate absolut ă (art. 2546 C.civ.);
– părțile nu pot s ă transforme un termen de prescrip ție extinctiv ă în termen de dec ă-
dere.
2. După
interesul
ocrotit 1. de ordine public ă
– părțile nu pot renun ța, nici anticipat, nici dup ă începerea cursului lor, la termenele
de decădere de ordine public ă și nici nu le pot modifica, mic șorându-le sau m ărindu-le
[art. 2549 alin. (2) C.civ.].
2. de ordine privat ă
– cel în favoarea c ăruia a fost stipulat (prin contra ct) ori instituit (printr-o dispozi ție
legală care ocrote ște un interes privat) poate s ă renunțe, după împlinirea termenului,
la beneficiul dec ăderii. Dacă renunțarea intervine înainte de împlinirea termenului, se
aplică regulile de la întreruperea prescrip ției extinctive prin recunoa șterea dreptului
[art. 2549 alin. (1) C.civ.];
– pot fi modificate prin voin ța părților [art. 2549 alin. (2) C.civ. per a contrario ].
Precizare: termenele legale pot fi de ordine public ă sau de ordine privat ă, în timp ce
termenele conven ționale sunt întotdeauna de ordine privat ă.

DECĂDEREA 195
II. DOMENIUL DE APLICARE AL DEC ĂDERII
Sediul
materiei – dacă din lege sau din conven ția părților nu rezult ă în mod neîndoielnic c ă un anumit
termen este de dec ădere, sunt aplicabile regulile de la prescrip ție (art. 2547 C.civ.).
Cazuri de
decădere
expresă – constituie situațiile în care prin lege sau prin actul juridic al p ărților se instituie un
termen și, totodat ă, se prevede în mod expres c ă depășirea termenului atrage
decăderea .
Exemple de termene legale de dec ădere:
– termenul de dec ădere de 3 ani aplicabil ac țiunii în revendicarea bunului mobil
pierdut sau furat de la posesorul de bun ă-credință, care începe s ă curgă de la data la
care proprietarul a pierdut st ăpânirea material ă a bunului [art. 937 alin. (2) C.civ.];
– termenul de dec ădere de 6 luni aplicabil dreptului proprietarului de a pretinde
restituirea bunului g ăsit sau pre țul obținut din valorificarea acestuia, care începe s ă
curgă de la data pred ării bunului c ătre organele de poli ție din localitatea în care a fost
găsit [art. 945 alin. (1) și art. 942 alin. (2) teza a II-a C.civ.];
– termenul de dec ădere de un an, aplicabil ac țiunii prin care succesibilul solicit ă
declararea nedemnit ății, care începe s ă curgă de la data deschide rii succesiunii sau, în
ipoteza pronun țării hotărârii judec ătorești de condamnare pentru faptele prev ăzute
la art. 959 alin. (1) lit. a) C.civ. ulteri or deschiderii succesiunii, de la data r ămânerii
definitive a hot ărârii [art. 959 alin. (2) și (3) C.civ.];
– termenul de dec ădere de 6 luni aplicabil dreptului de a cere anularea contractului,
care începe s ă curgă de la data notif ic ării prin care partea interesat ă îi solicită celui
îndreptățit să invoce nulitatea relativ ă fie să confirme actul anulabil, fie s ă exercite
acțiunea în anulare [art. 1263 alin. (6) C.civ.];
– termenul „rezonabil”, care începe s ă curgă de la data descoperirii viciilor ascunse,
înăuntrul căruia cump ărătorul trebuie s ă le aducă la cunoștința vânzătorului, sub
sancțiunea dec ăderii din dreptul de a solicita rezolu țiunea contractului de vânzare; în
ipoteza în care viciul apare în mod gradual, termenul începe s ă curgă din ziua în care
cumpărătorul își dă seama de gravitatea și întinderea viciului; în cazul în care cum-
părătorul este profesionist, iar bunul vândut este mobil corporal, termenul de
decădere este de dou ă zile lucrătoare [art. 1709 alin. (1)-(3) C.civ.];
– termenul de garan ție înăuntrul căruia cump ărătorul trebuie s ă comunice defec-
țiunea, sub sanc țiunea dec ăderii din dreptul de garan ție pentru buna func ționare a
bunului vândut; dac ă această comunicare nu a putut fi f ăcută în termenul de garan ție,
din motive obiective, cump ărătorul are obliga ția să comunice defec țiunea într-un
termen rezonabil de la data expir ării termenului de garan ție [art. 1718 alin. (1) C.civ.];
– termenul de dec ădere de un an, care începe s ă curgă de la data încheierii contrac-
tului de vânzare, aplicabil ac țiunii vânz ătorului pentru suplimentul de pre ț și acțiunii
cumpărătorului pentru reducerea pre țului sau pentru rezolu țiunea contractului; în
ipoteza în care p ărțile au fixat o dat ă pentru m ăsurarea imobilului, termenul de dec ă-
dere de un an curge de la acea dat ă (art. 1744 C.civ.);
– termenul de o lun ă, care începe s ă curgă de la data notific ării cumpărătorului de
către vânzătorul care inten ționează să exercite op țiunea de r ăscumpărare, înăuntrul

196 DEC ĂDEREA
căruia vânz ătorul trebuie s ă consemneze pre țul primit și cheltuielile efectuate de
cumpărător pentru încheierea contractului de vânzare și realizarea formalit ăților de
publicitate, la dispozi ția cumpărătorului sau, dup ă caz, a ter țului subdobânditor, sub
sancțiunea dec ăderii din dreptul de a exercita op țiunea de r ăscumpărare [art. 1760
alin. (3) C.civ.].
Cazuri de
decădere
implicită – constituie situațiile în care prin lege sau prin actul juridic al p ărților se instituie un
termen, f ără a se preciza dac ă depășirea acestuia atrage dec ăderea , dar din care
rezultă neîndoielnic c ă împlinirea termenului atrage pierderea dreptului subiectiv, caz
în care va fi vorba de o decădere tacit ă (implicită).
Trebuie calificate ca termene de dec ădere:
– termenul de 10 zile aplicabil dreptului de preemp țiune în cazul vânz ării de bunuri
mobile sau de 30 de zile în cazul vânz ării de bunuri imobile, termen care începe s ă
curgă de la data comunic ării către preemptor a notific ării cuprinsului contractului în-
cheiat cu ter țul [art. 1732 alin. (4) C.civ.];
– termenul de dou ă zile de la data la care roiul de albine a trecut pe terenul altuia, în
care proprietarul roiului trebuie s ă îl urmărească, respectiv termenul de dou ă zile de
la data la care proprietarul roiului a încetat urm ărirea [art. 576 alin. (3) C.civ.].
III. REGIMUL JURIDIC AL TERMENELOR DE DEC ĂDERE
Regula – termenele de dec ădere nu sunt supuse suspend ării și întreruperi i, dacă prin lege nu
se dispune altfel [art. 2548 alin. (1) C.civ.].
Excepții
[prevăzute de
art. 2548
alin. (2) și (3)
C.civ.] – forța majoră existentă la data la care ar fi trebuit s ă înceapă curgerea termenului de
decădere amână începutul termenului până la data încet ării forței majore;
– forța majoră care apare în timpul cu rgerii termenului de dec ădere are ca efect sus-
pendarea acestuia. Dac ă însă, după reluarea cursului termenului, ar r ămâne mai pu țin
de 5 zile din termenul de dec ădere, atunci acesta se împline ște după 5 zile de la data
când suspendarea a încetat;
– dacă realizarea dreptului subiectiv presupune exercitarea unei ac țiuni în justi ție, ter-
menul de dec ădere este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecat ă
sau de arbitrare ori de punere în întârziere , după caz, dispozi țiile privitoare la între-
ruperea prescrip ției fiind aplicabile în mod corespunz ător.
Precizări:
– aceste excep ții au vocația să se aplice oricărui termen de dec ădere ;
– pentru anumite termene de dec ădere pot exista și alte excep ții.
Spre exemplu, termenului de exercitare a dreptului de op țiune succesoral ă i se
aplică dispozițiile legale referitoare la suspendarea prescrip ției extinctive (art. 2532
și urm. C.civ.) și la repunerea în termenul de prescrip ție extinctiv ă (art. 2522 C.civ.)
[art. 1103 alin. (3) C.civ.]; art. 1718 alin. (1) C.civ. se refer ă la depășirea termenului
de garanție de către cumpărător din motive obiective .

DECĂDEREA 197
IV. EFECTELE DEC ĂDERII
Efectele
decăderii – neexercitarea dreptului subiectiv în ăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui,
iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea , în condi țiile legii, a săvârșirii lor
[art. 2545 alin. (2) C.civ.];
– partea interesat ă poate opune dec ăderea numai la judecata în prim ă instanță, cel
mai târziu la primul termen de judecat ă la care p ărțile sunt legal citate [art. 2550
alin. (1) C.civ.];
– dacă termenul de dec ădere a fost stabilit de c ătre părți sau instituit printr-o dispo-
ziție legală care ocrote ște un interes privat, cel în favoarea c ăruia a fost stipulat ori
instituit poate s ă renunțe, după împlinirea termenului, la beneficiul dec ăderii, iar dac ă
renunțarea la un asemenea termen intervine înainte de împlinirea acestuia, de la
data renun țării începe s ă curgă un nou termen de dec ădere [art. 2549 alin. (1) C.civ.];
– organul de jurisdic ție este obligat să invoce și să aplice din oficiu termenul de dec ă-
dere, indiferent dac ă cel interesat îl pune sau nu în discu ție, cu excepția cazului când
decăderea prive ște un drept de care p ărțile pot dispune [art. 2550 alin. (2) C.civ.], deci
dacă termenul de dec ădere este un termen legal de ordine public ă, instanța trebuie
să invoce din oficiu dec ăderea;
– părțile nu pot s ă renunțe, nici anticipat și nici dup ă începerea cursului lor, la ter-
menele de dec ădere de ordine public ă și nici nu le pot modifica, mic șorându-le sau
mărindu-le, dup ă caz [art. 2549 alin. (2) C.civ.].
V. COMPARA ȚIE ÎNTRE PRESCRIP ȚIA EXTINCTIV Ă ȘI DECĂDERE
Deosebiri
Prescripția extinctiv ă Decăderea
Efecte – conduce la stingerea dreptului material
la acțiune [art. 2500 alin. (1) C.civ.]. –c o n s tă în stingerea dreptului subiectiv civil
sau în împiedicarea s ăvârșirii actelor unila-
terale [art. 2545 alin. (2) C.civ.].
Premisă – presupune exercitarea unei ac țiuni în
justiție prin care se solicit ă protecția judi-
ciară a dreptului subiectiv [cu excep ția
cazurilor anume prev ăzute de lege, spre
exemplu, de art. 1552 alin. (2) C.civ.].– poate interveni chiar dac ă nu ar fi vorba
despre exercitarea dreptului la ac țiune.
Invocare – instanța nu poate invoca prescrip ția
extinctivă din oficiu (art. 2512 C.civ.). –d e căderea trebuie invocat ă din oficiu de
instanță dacă termenul de dec ădere este de
ordine public ă [art. 2550 alin. (2) C.civ.].
Izvor – termenele de prescrip ție extinctiv ă
sunt stabilite de lege, părțile având posi-
bilitatea s ă le modifice în anumite con-
diții [art. 2515 alin. (3), (4), (5) C.civ.].– termenele de dec ădere izvor ăsc din lege
sau din voința părților [art. 2545 alin. (1)
C.civ.].
Suspendare – cursul prescrip ției este susceptibil de a – termenele de dec ădere nu sunt supuse

198 DEC ĂDEREA
Deosebiri
Prescripția extinctiv ă Decăderea
fi suspendat (art. 2532 C.civ.). suspendării decât înanumite împrejur ări
[art. 2548 alin. (1) și (2) C.civ.].
Întrerupere – cursul prescrip ției este susceptibil de a
fi întrerupt (art. 2537 C.civ.). – termenele de dec ădere nu sunt supuse
întreruperii decât în anumite împrejur ări
[art. 2548 alin. (1) și (3) C.civ.].
Repunere în
termen – există posibilitatea de repunere în ter-
menul de prescrip ție extinctivă (art. 2522
C.civ.). –nuexistă posibilitatea de repunere în ter-
menul de dec ădere, afar ă de cazul în care
printr-o norm ă specială s-ar dispune altfel.
Renunțare – se poate renunța la prescrip ția extinc-
tivă împlinită sau la beneficiul termenului
scurs pentru prescrip ția început ă și ne-
împlinită (art. 2507 C.civ.). –s e p o a t e renunța, după sau înainte de
împlinirea termenului de dec ădere, dac ă
acesta a fost stabilit prin contract sau insti-
tuit printr-o dispoziție legală care ocrote ște
un interes privat [art. 2549 alin. (1) C.civ.];
– nu se poate renun ța la termenele de de-
cădere de ordine public ă [art. 2549 alin. (2)
C.civ.].
Asemănări
– sunt sanc țiuni de drept civil;
– au efect extinctiv;
– presupun curgerea unor termene;
– calculul termenelor se face dup ă aceleași reguli.
VI. ASPECTE PARTICULARE
1. Dacă un termen a fost instituit prin lege sau prin voin ța părților (în acest din urm ă caz, cu respectarea
limitelor impuse de lege) pentru exercitarea dreptului la ac țiune (exercitarea unei ac țiuni în justi ție) sau în
legătură cu aceasta și nu s-a prev ăzut că nerespectarea lui atrage pierderea dreptului subiectiv sau
împiedicarea efectu ării unui act unilateral, atunci trebuie calificat ca termen de prescrip ție extinctiv ă.
2. În schimb, termenul care nu prive ște exercitarea dreptului la ac țiune (exercitarea unei ac țiuni în justi ție)
nu poate fi calificat ca termen de prescrip ție extinctiv ă, ci ca termen de dec ădere (desigur, afar ă de cazul
când ar fi un termen ca modalitate a actului juridic). În mod excep țional, exercitarea dreptului trebuie
făcută în termenul de prescrip ție extinctiv ă, deși nu este vorba de introducerea unei ac țiuni în justi ție, în
cazul prev ăzut de art. 1552 alin. (2) C.civ., conform c ăruia declara ția de rezolu țiune sau de reziliere
unilateral ă trebuie f ăcută în termenul de prescrip ție prevăzut de lege pentru ac țiunea în rezolu țiune sau
reziliere.