Sedentarismul Problema Actuala In Randul Tinerilor

I. PARTEA GENERALĂ

Introducere

Stilul de viață sedentar constituie o problemă majoră de sănătate la nivel mondial, cu precădere in țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în 2010, 23% din adulții peste 18 ani erau insuficient activi fizic, România prezenând însă un procentaj mai ridicat, de 25,3%, prevalența fiind mai crescută în cadrul populației de sex feminin (31,8%)1.

Sedentarismul presupune angajarea unei persoane în activități care necesită consumul unor cantități mici de energie, precum vizionarea programelor TV, folosirea mijloacelor de transport atât public, cât si personal, citit, jocuri video, activități in fața calculatorului, lucrul la birou. Odată cu dezvoltarea tehnologică s-a imbunătățit stilul de viață, însă a scăzut activitatea fizică la nivel populațional, la toate grupele de vârstă.

Activitatea fizică este definită în general drept „orice mișcare a corpului asociată cu

contracție musculară care crește consumul de energie peste nivelul de repaus”. Definiția generală include toate contextele activității fizice, și anume activități fizice în timpul liber (inclusiv majoritatea activităților sportive și dansul), activități fizice la locul de muncă, activități fizice la domiciliu sau în apropierea domiciliului și activități fizice asociate transportului. Pe lângă factorii personali, influențele mediului înconjurător asupra nivelurilor de activitate fizică pot fi fizice (de exemplu, mediu construit, amenajare teritorială), sociale și economice.

Activitatea fizică, sănătatea și calitatea vieții sunt strâns corelate. Organismul uman a fost conceput pentru a se mișca; prin urmare, are nevoie de activitate fizică regulată pentru o funcționare optimă și pentru evitarea bolilor. S-a demonstrat că stilul de viață sedentar reprezintă un factor de risc pentru dezvoltarea multor boli cronice, printre care bolile cardiovasculare, una dintre principalele cauze ale mortalității în lumea occidentală. În plus, o viață activă aduce cu sine multe alte beneficii sociale și psihologice, existând o legătură directă între activitatea fizică și speranța de viață, astfel încât populațiile active tind să trăiască mai mult decât cele inactive.

Persoanele sedentare care încep să devină mai active declară că se simt mult mai bine atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere psihic și se bucură de o mai bună calitate a vieții2.

Este bine cunoscut faptul că un stil de viață sedentar crește riscul de apariție a afecțiunilor cardio-vasculare, a diabetului zaharat, a cancerului colo-rectal, a obezitații, a osteoporozei si a mortalității premature3. OMS estimează faptul ca 3,2 milioane de decese se produc anual, la nivel global, datorită inactivității fizice4, aceasta fiind principala cauză a aproximativ 21-25% dintre cancerele de colon și de sân, 27% dintre cazurile de diabet zaharat de tip 2 si aproximativ 30% dintre cazurile de cardiopatie ischemică5. A-i încuraja pe pacienți să practice exerciții fizice poate reprezenta o provocare, din moment ce foarte mulți dintre aceștia posedă diverse bariere pe care le percep într-un anume fel când vine vorba de sport. Astfel, s-ar putea să fie nevoie de o abordare individualizată a prescrierii exercițiilor fizice, pentru a avea impact asupra schimbării comportamentului6.

În prezent există dovezi clare care ne arată cum, comparativ cu o persoană sedentară, o persoană activă din punct de vedere fizic prezintă:

Scăderea riscului aparitiei cardiopatiei ischemice, hipertensiunii arteriale, accidentului vascular cerebral, diabetului zaharat de tip 2, sindromului metabolic, cancerului de colon și de sân, depresiei;

Scăderea riscului apariției fracturii de sold;

Îmbunătățirea capacității respiratorii și scăderea riscului apariției afecțiunilor pulmonare cronice;

Menținerea unei greutăți corporale normale7.

De asemenea, activitatea fizică favorizeză interactiunea socială între indivizi și implicarea activă în comunitate. Indirect, promovează prosperitatea comunitară, protecția mediului în care trăim și influențează pozitiv generațiile viitoare5.

Activitatea fizică

2.1. Definitii

Activitatea fizică și exercițiul fizic nu sunt termeni interschimbabili8.

Activitatea fizică este definită ca mișcarea corpului produsă de contractarea mușchiului scheletal care crește consumul de energie peste nivelul bazal. Categorii ale activității fizice includ: activități ocupaționale, casnice, timp liber și transport.

Termenul de exercitiu fizic este o formă a activității fizice care este planificată, structurată, repetitivă și în scop clar de a îmbunatății sau menține una sau mai multe componente ale condiției fizice6.

2.2. Clasificarea activității fizice

Comportamentul sedentar se refera la activități care nu impun creșterea consumului de energie peste nivelul bazal; aici sunt incluse activități precum dormitul, utilizarea calculatorului, cititul, vizionarea programelor tv, statul pe scaun la lucru sau la școală, etc. Aceste activități au un consum de energie situat între 1,0 – 1,5 METs (echivalenți metabolici)9. Un MET este egal, în consum de oxigen, cu aproximativ 3,5mL O2/kg/min și reprezintă rata de consum de oxigen a unui adult în poziție șezândă6;

Activitatea fizică ușoară, care deseori este grupată cu comportamentul sedentar, deși sunt două entități diferite, impune un consum de energie situat între 1,6 – 2,9 METs. Include activități precum: plimbatul, treburile casnice9;

Activitatea fizică moderată include o activitate desfășurată la o intensitate de 3 – 6 METs, sau echivalentul mersului vioi pe o distanță de 5 – 8 km. Alte activități care impun un consum asemanator sunt mersul pe bicicletă, înotul, cositul gazonului, curățenia generală acasă;

Activitatea fizică intensă include activitatea desfășurată la mai mult de 6 METs, ca de exemplu alergatul, săritul corzii, gimnastica6.

2.3. Lipsa activității fizice

La nivel mondial, unul din cinci adulți este inactiv din punct de vedere fizic. Prevalența este mai crescută în țările dezvoltate, urbanizate, la populația de sex feminin și la vârstinici10.

În Statele Unite, mulți americani nu întrunesc condițiile naționale de activitate fizică. Într-un studiu destinat copiilor și adulților, realizat de Sondajul Național de Sănătate și Nutriție (NHANES) din perioada 2003 – 2004, monitorizarea activității a indicat faptul ca 55% din orele în care nu dormeau, erau petrecute în comportamente sedentare. Alte informații NHANES din 2005 – 2006 indică faptul că procentul populației sedentare este în creștere (58%), iar timpul petrecut în activitați fizice moderate este în scădere11.

Apariția accelerometrului, ca modalitate de masurare a activității fizice a deschis drumul catre noi posibilități de studiu al efectului asupra sănătății a diferite niveluri de activitate fizica (de la sedentară până la intensă), pe o anumită perioadă de timp9. Studii la nivel populațional cu ajutorul accelerometrului au demonstrat faptul ca adulții iși petrec cea mai mare parte din timp în activități sedentare. De asemenea, ele au arătat și diferența dintre activitatea sedentară și activitatea de intensitate redusă. Ba mai mult, accelerometria a expus beneficiul activităților de intensitate redusă ca întreruperi ale activității sedentare12.

Un timp prelungit de sedentarism este asociat cu un risc crescut de diabet zaharat de tip 2, boli cardiovasculare și mortalitate prematura și poate fi compensat prin desfășurarea atât a unei activități fizice ușoare (stat în picioare, plimbare, spălatul vaselor), cât și a unei activități de intensitate crescută6.

2.4. Beneficiile activității fizice

Ca o consecință a activității fizice regulate, în organismul uman au loc modificări morfologice și funcționale, care pot preveni sau întârzia apariția anumitor boli și crește capacitatea de efort fizic. În prezent, există elemente suficiente care atestă faptul că cei care duc o viață activă din punct de vedere fizic pot obține o serie de efecte benefice pentru sănătate, printre care se numără:

Risc redus de boli cardiovasculare, prin efectul benefic asupra lipoproteinelor, asupra tensiunii arteriale sistemice și prin reducerea riscului de accidente vasulare cerebrale;

Prevenirea și/sau întârzierea dezvoltării hipertensiunii arteriale și un control mai mare al tensiunii arteriale la persoane care suferă de hipertensiune arterial;

Funcție cardio-pulmonară adecvată;

Menținerea funcțiilor metabolice și o incidență scăzută a diabetului de tip II, prin îmbunătățirea controlului glicemic, creșterea sensibilității insulinei;

Accelerarea arderii grăsimilor, care poate fi utilă în controlul greutății, scăzând riscul obezității;

Scăderea riscului apariției anumitor tipuri de cancer, precum cancerul mamar, de prostată și de colon;

Creșterea mineralizării oaselor la vârste fragede, contribuția la prevenirea osteoporozei și a fracturilor la vârste înaintate;

Îmbunătățirea digestiei și reglarea tranzitului intestinal;

Menținerea și îmbunătățirea forței musculare și a anduranței, care determină o consolidare a capacității funcționale de a desfășura activități cotidiene;

Menținerea funcțiilor motorii, inclusiv a forței și a echilibrului;

Menținerea funcțiilor cognitive și scăderea riscului de depresie și demență;

Scăderea nivelului de stres și, asociată acestei scăderi, îmbunătățirea calității somnului;

Îmbunătățirea imaginii despre sine și a încrederii în sine și creșterea entuziasmului și a optimismului;

Scăderea nivelului de absenteism (concediu medical) la locul de muncă;

La vârste foarte înaintate, scăderea riscului căderilor și prevenirea sau întârzierea apariției bolilor cronice asociate îmbătrânirii2.

2.5. Impactul tehnologiei asupra activității fizice

Primii oameni sapiens datează de aproximativ 50.000 de ani . Aceștia aveau un stil de viață nomad și trăiau în mici grupuri de indivizi. Hrana de baza a acestor populații mici era reprezentată de animalele din pădure și fructele sălbatice pe care le găseau în timpul deplasărilor lor. Practica vânătorii și caracterul migrator al vieții îi obliga să fie mereu activi, îi determina să aibă o bună condiție fizică atât pentru a putea să își procure hrana, cât și pentru a se putea apăra de pericolele din jur.

În timp, oamenii au învățat să domesticească animalele, au învățat agricultură, însă vânătoarea a rămas o sursă de hrană importantă. Prin abundența recoltelor, alimentele au putut fi depozitate, iar oamenii au început să se stabilească în sate primitive, care cu trecerea anilor au început să se dezvolte. Odată cu dezvoltarea tot mai crescută a societății umane , a survenit progresul tehnologic, iar superioritatea numerică a populației a contribuit la adoptarea unui stil de viată sedentar, iar activitățile fizice au fost înlocuite treptat de activitățile mentale.

În prezent, în lumea moderna, sursele de hrană sunt la tot pasul, oamenii nemaifiind forțați să depună efort fizic pentru a vâna sau pentru a lucra pămantul; astfel, comportamentele sedentare devin tot mai problematice.

În comparație cu generațiile anterioare, petrecem cea mai mare parte a timpului în medii care nu numai că limitează activitatea fizică, dar necesită, prin natura lor, o perioadă îndelungată de inactivitate fizică: la lucru, acasă, în mașină sau în transportul public. Dezvoltarea tehnologică la locul de muncă, la școală, acasă sau în spațiile publice a fost gândită în așa fel încât să minimizeze mișcarea umană și activitatea musculară. Aceste modificări au un dublu efect asupra comportamentului uman: oamenii se miscă mai puțin și stau mai mult timp în poziție șezândă.

Din punct de vedere evoluționar, omul a fost creat pentu a depune efort fizic. Sistemul locomotor influențează orice mișcare pe care o întreprindem, lucru esențial pentru supraviețuirea noastră ca specie. Această trecere de la un stil de viată activ fizic, la unul care necesită puține provocări din punct de vedere fizic, a fost bruscă, producându-se într-o fracțiune de secundă a existenței umane13.

2.6. Fenomenul „Active Coach Potato”

În trecut, cercetarea s-a axat mai mult pe cuantificarea timpului petrecut în activități fizice cu un consum de energie sub 3 METs, neglijând contribuția activităților fizice de intensitate redusa (1,6 – 2,9 METs) la totalul consumului zilnic și potențialul lor benefic.

Studii recente atestă faptul că sedentarismul și activitatea fizică pot coexista. Adulții care se încadrează în limite normale, conform ghidurilor publice, în ceea ce privește activitatea fizică, dar care prezintă un comportament sedentar în restul zilei, sunt supuși acelorași tulburări metabolice14. Un exemplu perfect este adultul care merge pe jos sau cu bicicleta la și de la locul de muncă, însă stă 8 ore la birou, iar timpul liber și-l petrece în fața calculatorului. Un exemplu similar este reprezentat de indivizii care de asemenea lucrează la birou, folosesc mașina proprie în mod regulat, dar la finalul zilei exersează 30 de minute la sala de forță, pentru ca apoi să se relaxeze acasă pe canapea. Acest subiect reprezintă o nouă provocare în studiul complex al sedentarismului și al consecințelor sale.

Figura alăturată ilustrează posibilitatea atingerii nivelului recomandat de activitate fizică (30 de minute de activitate fizică moderată sau intensă, cel puțin 5 zile pe săptămână), însă păstrarea unul stil de viată sedentar. În acest caz putem observa cum, în ciuda sesiunilor de activitate fizică moderat – intensă, persoana respectivă și-a petrecut 71% din timpul de veghe în mod sedentar14.

În consecință, Colegiul American de Medicină Sportivă alături de American Heart Association (AHA) recomandă un efort fizic aerobic regulat (de intensitate moderată sau intensă) în plus față de activitatea fizică de rutină care este de intensitate redusă, precum autoîngrijirea, mersul la cumpărături, curățenia, etc15.

Comportamente la risc

Odată cu epoca tehnologiei, necesitatea de a efectua munci fizice a scăzut considerabil. Indicatorii sociali ai reducerii consumul de energie și creșterii frecvenței comportamentelor sedentare de-a lungul ultimelor decenii sunt îngrijoratori13.

Conform unui studiu de prevalență realizat în Franța pe 35,440 adulți, timpul petrecut desfășurând activități sedentare este alarmant. În zilele de lucru, adulții stăteau în medie 4,17 ore/zi la birou în poziție șezândă, 1,10 ore/zi în mijlocul de transport, 2,19 ore/zi în activități sedentare de relaxare, 1,53 ore/zi vizionând emisiuni televizate sau filme, 2,19 ore/zi utilizând alte forme pasive de divertisment precum calculatorul sau tableta și 0,97 ore/zi în activități ce nu implică mijloace tehnologice moderne. În zilele libere, petreceau 0,85 ore/zi în mijloace de transport, 3,19 ore/zi în activități relaxante cu un consum minim de energie, 2,24 ore/zi la TV, 1,85 ore/zi utilizând alte forme pasive de divertisment și 1,30 ore/zi în alte activități. Timpul angajat în activități sedentare diferă în funcție de natura locului de muncă, observându-se următoarea discrepanță: adultii cu profesii sedentare erau mai supuși activităților sedentare în timpul liber, în comparație cu adulții cu profesii care presupun un consum mai mare de energie16.

3.1. Sedentarismul ocupațional

În 1970, 2 din 10 muncitori americani aveau ocupații care necesitau activitate fizică de intensitate redusă, pe când 3 din 10 aveau slujbe care necesitau un consum ridicat de energie (de exemplu, construcții, agricultură). Până în 2000, mai mult de 4 din 10 adulti lucrau la birou, iar 2 din 10 aveau încă posturi de lucru care presupuneau o activitate fizică de intensitate crescută13. Studiile arată faptul că profesiile care presupun activități fizice de intensitate medie si crescută au o incidență scăzută a obezității, pe când cele care necesită o poziție predominant șezândă prezintă o incidență crescută a obezității și a riscurilor pe care aceasta le aduce16.

Cerințele fizice impuse la locul de muncă au suferit modificări profunde în cursul ultimului secol, iar procesul încă nu a încetat. În general, munca manuală intensivă a fost eliminată în mare măsură în segmentul industrializat al lumii. Marea majoritate a meseriilor actuale din Uniunea Europeană sunt caracterizate de o cerere de energie redusă în ansamblu, iar atunci când munca este solicitantă, efortul este reprezentat de solicitarea locală, adesea monotonă, a anumitor mușchi. Astfel, pe de o parte, cererea de energie la locul de muncă este mult sub cea recomandată pentru un stil de viață sănătos, însă pe de altă parte, anumite sarcini pot genera un risc sporit de dezvoltare a afecțiunilor musculo-scheletale2.

Timpul de inactivitate fizică la lucru este determinat de natura muncii prestate. Este de așteptat ca cei dintr-un sector de muncă care necesită un consum redus de energie să compenseze lipsa activității prin mișcare in timpul liber16 și de asemenea să tină seama de noile recomandări care presupun întreruperea inactivității fizice prin mici sesiuni de aproximativ 2 minute de activitate fizica redusă sau moderată12.

3.2. Transportul public și planificarea urbană

Un mediu urban care încurajează utilizarea autovehiculelor și, prin urmare, descurajează activitatea fizică, este motorul principal al tendinței către un stil de viață sedentar la nivelul populației în ansamblu. Astfel, urbanizarea contribuie în mod direct la creșterea incidenței comportamentelor sedentare și a consecințelor severe ale inactivității fizice prelungite: afecțiuni cardiovasculare, diabet zaharat de tip 2, obezitate, cancer colorectal și cancer de sân, creșterea mortalității premature, etc). Ne-ar fi de mare ajutor dacă, la nivel individual, am adopta un stil de viată mai activ, care presupune mersul pe jos sau cu ajutorul bicicletei la și de la locul de muncă.

Transportul oferă ocazii bune de a desfășura activitate fizică, însă numai dacă există infrastructură și servicii adecvate pentru a permite persoanelor să se deplaseze în mod activ către locul de muncă.

În timpul ultimului deceniu, s-au înmulțit datele cu privire la asocierea dintre mersul pe jos, ciclism și efectele benefice pentru sănătate măsurate în raport cu mortalitatea din orice cauză, afecțiunile cardiovasculare și diabetul de tip II. S-a demonstrat că volumul total al mersului pe jos este asociat unor rate scăzute de afecțiuni cardiovasculare și cu un risc scăzut de apariție a diabetului de tip II. În timp ce mersul pe jos către locul de muncă poate reduce ratele mortalității, beneficiile par să fie mult sub cele care pot fi obținute în cazul deplasării pe bicicletă. S-a stabilit o rată a mortalității cu 30-35% mai redusă în cazul persoanelor care se deplasează către locul de muncă pe bicicletă chiar și după ajustări în legătură cu alte tipuri de activități fizice și alți factori de risc în bolile cardiovasculare, precum obezitatea, colesterolul și fumatul. Studiile susțin, de asemenea, beneficiile mersului pe jos și ale ciclismului care scad riscul de hipertensiune, accidente vasculare cerebrale, exces de greutate și obezitate2.

3.3. Sistemul educational

Relația dintre sectorul educației și activitatea fizică are trei dimensiuni diferite:

educația fizică în școli;

educația fizică în comunitățile locale (de exemplu, cluburi de sport);

educația și formarea instructorilor de educație fizică, antrenorilor și specialiștilor din domeniul sănătății2.

Educația fizică în școli este una dintre cele mai răspândite surse de promovare a activităților fizice în rândul tinerilor. Ea promovează dezvoltarea armonioasă a organismului, îmbunătățirea stării de sănătate și formarea personalității. Cu toate acestea, tot mai multi copii și tineri prezintă obezitate, semne de tulburări metabolice și un risc crescut de dezvoltare a afecțiunilor cardiovasculare la maturitate.

Participarea regulată în activități cu un consum crescut de energie joacă un rol important în prevenirea obezității. Studiile arată faptul că numai 42% dintre copiii și 8% dintre adolescenții din SUA efectuează minim 60 de minute de efort fizic moderat – intens pe zi17. Nu este surprinzătoare această creștere a incidenței comportamentului sedentar odată cu vârsta, având în vedere progresul tehnologic și multitudinea de activități sedentare care pot fi desfășurate în interior, cu un consum minim de energie (în medie, un adolescent petrece între 3,6 și 8,1 ore pe zi în activități sedentare18).

3.4. Formele pasive de divertisment

Odată cu dezvoltarea urbană au apărut și noi forme de divertisment precum vizionarea programelor TV și a filmelor, utilizarea calculatorului, navigatul pe internet, jocurile video, folosirea tabletelor și a smartphone-urilor. Acestea, cu toate că ne relaxează și ne îmbunătățesc viața de zi cu zi, aduc cu ele o mulitudine de dezavantaje, prin scăderea activității fizice, crescând astfel incidența obezității, bolilor cardiovasculare, diabetului zaharat de tip 2, cancerelor (în special colorectal și de sân), bolilor mintale, osteoporozei și moratlității premature3. Formele pasive de divertisment ne influențează, de asemenea, și la nivel de societate umană, defavorizând interacțiunea socială între indivizi și implicarea activă în comunitate.

În SUA, în ultimii 20 ani, totalitatea timpului petrecut în fața ecranelor (TV, calculator, tablete, telefoane) a crescut dramatic. În 2003, 6 adulți din 10 aveau profesii care implicau utilizarea calculatorului și 9 din 10 copii foloseau calculatoare în școli (de la gradiniță până în clasa a 12 – a). Între 1989 – 2009, numărul de locuințe cu computer personal și acces la internet a crescut de la 15% la 69%13.

Conform studiului AusDiab (The Australian Diabetes, Obesity and Lifestyle Study), desfășurat între 1999/2000 – 2004/2005, pe o cohortă de 11,000 adulți, vizionarea programelor TV a fost asociată cu hiperglicemie și sindrom metabolic încă nediagnosticate și creșterea riscului de mortalitate atâ generală, cât și de cauză cardiovasculară19. Creșterea timpului petrecut în fața televizorului cu 1 oră/zi a fost asociată cu o mărire cu 11% și 18% a mortalității generale, respectiv a mortalității de cauză cardiovasculară. Mai mult, în comparație cu indivizii care petrec mai puțin de 2 ore/zi vizionând programe televizate, cei care se angajează mai mult de 4 ore/zi în astfel de activități prezintă un risc cu 46% mai crescut de mortalitate generală și o frecvență de 80 de ori mai crescută a mortalității de cauză cardiovasculară. Această creștere a fost independentă de factorii de risc tradiționali precum fumatul, tensiunea arterială, nivelul colesterolului, dietă și circumferința taliei14.

Alte studii înfățișează o creștere de 20%, 15% și 13% a riscului apariției diabetului zaharat de tip 2, bolilor cardiovasculare, respectiv mortalității premature pentru fiecare 2 ore/zi de angajare în activități orecum uitatul la televizor20.

Prevalența obezității este de asemenea alarmantă având în vedere dovezile convingătoare care atestă o creștere a riscului de supraponderalitate sau obezitate direct proporțională cu creșterea timpului petrecut în fața televizorului21, aceasta datorându-se atât nivelului redus de energie pe care îl presupune această activitate, cât și consumului de alimente, nesănătoase în cea mai mare parte (“snack-uri”), în timpul vizionării programului tv. Totodată, studii recente demonstrează o scădere a efortului fizic direct proporțională cu o creștere a circumferinței taliei și obezității abdominale22.

Conform unui alt studiu recent realizat în Scoția pe o cohortă de 9709 adulți cu vârste între 16 și 99 ani, 5527 (57%) dintre indivizi erau angajați, în timpul liber, în forme pasive de divertisment 3 ore/zi sau mai mult. S-au facut urmatoarele descoperiri:

Mai mult de 4 ore/zi de vizionare TV sau alte forme de petrecere a timpului în fața ecranelor a fost asociată cu infarct miocardic;

5 ore/zi sau mai mult angajate în aceleași activități au fost asociate cu suflu cardiac și alte afecțiuni cardiace;

Mai mult de 8 ore/zi în activități sedentare precum vizionarea emisiunilor televizate sau filmelor, utilizarea calculatorului au fost asociate cu apariția tulburărilor de ritm.

De asemenea, la mai mult de 4 ore/zi de angajare în forme pasive de divertisment au fost raportate diminuarea calității somnului, iar la mai mult de 10 ore/zi senzația de senzația constranta de presiune, îngrijorare23.

În cadrul aceluiași studiu s-a cuantificat și sănătatea mintală prin intermediul Warwick-Edinburgh Mental Wellbeing Scale (WEMWBS). Astfel, prin implicarea în forme pasive de divertisment:

≥ 2 ore/zi, s-a raportat pesimism în ceea ce privește viitorul și senzația de inutilitate;

≥ 3 ore/zi, cei implicați în studiu au raportat lipsă de energie, scăderea încrederii în sine, dezinteres față de lucrurile noi;

≥ 4 ore/zi, s-a raportat lipsa de relaxare, dezinteres față de ceilalți oameni, nehotărâre în luarea unei decizii;

≥ 8 ore/zi, a fost raportată senzația de indiferență din partea celorlalți, senzația de excludere23.

Cu toate că vizionarea emisiunilor televizate și a filmelor reprezintă principala formă pasivă de divertisment la nivel populațional, noile tehnologii moderne precum utilizarea calculatorului, internetului, a consolelor pentru jocuri video, tabletelor și telefoanelor mobile sofisticate au luat amploare în ultimul deceniu, mai ales in rândul populației tinere.

Un alt semnal de alarma trebuie tras și legat de asocierea dintre formele pasive de divertisment și creșterea aportului de alimente nesănătoase precum gustările dulci sau mâncarea de tip fast food.

Consecințele sedentarismului

Bolile cronice netransmisibile reprezintă principala cauză de mortalitate la nivel

global (60% din totalitatea deceselor), aproximatic 3,2 milioane de decese anual fiind atribuite activității fizice insuficiente. Cele 4 tipuri principale de boli cronice netrasmisibile sunt reprezentate de:

Bolile cardiovasculare;

Cancere;

Afecțiunile respiratorii cronice (bronhopneumopatie cronică obstructivă, astm bronșic) ;

Diabetul zaharat.

Sedentarismul, alături de consumul excesiv de tutun, alcool și sare, induc modificari metabolice care cresc riscul de apariție a bolilor cronice netransmisibile: hipertensiune arterială, obezitate, hiperglicemie si hipercolesterolemie24.

4.1. Obezitatea

Obezitatea este o afecțiune cronică cu prevalență crescută la toate grupele de vârstă și este considerată în prezent o pandemie globală. Cauza fundamentală a obezității este reprezentată de dezechilibrul dintre aportul caloric și consumul caloric. Mondial, datorită urbanizării a crescut aportul de alimente bogate în calorii, însa a scăzut gradul de activitate fizică datorită modificărilor apărute în stilul de viață. Conform OMS, în 2014, mai mult de 1,9 bilioane de adulți erau supraponderali. Dintre aceștia, peste 600 de milioane erau obezi25.

Gradul de obezitate poate fi cuantificat cu ajutorul calculării IMC (indicelui de masa coroprală), împărțind greutatea exprimată în kg la înălțimea exprimată în m2: IMC = m/(h2). Astfel, un IMC ≥ 25 definește supraponderalitatea, iar un IMC ≥ 30 defineste obezitatea25.

Activitățile sedentare înlocuiesc activitățile fizice de orice intensitate, determinând un consum scăzut de energie acompaniat de creștere în greutate și obezitate, care la rândul lor cresc riscul de apariție a numeroase afecțiuni precum:

diabetul zaharat de tip 2 prin creșterea circumferinței taliei, raportului talie – șold, grăsimii viscerale în exces și prin creșterea rezistenței la insulină;

hipertensiunea arterială, datorită obezității abdominale și rezistenței la insulină;

dislipidemia, prin nivelurile crescute de colesterol total, LDL (low density lipoprotein) colesterol, VLDL (very low density lipoprotein) colesterol și trigliceride și scăderea nivelului de HDL (hight density lipoprotein) colesterol;

cardiopatie ischemică, infarct miocardic, datorită nivelului crescut de colesterol și obezității abdominale;

apnee în somn, prin creșterea presiunii abdominale;

cancer, obezitatea favorizând carcinogeneza prin rezistența la insulină, perturbarea axului IGF-1 (insulin like growth factor) și prin inflamație sistemică cronică subacută26.

4.2. Diabetul zaharat de tip 2

Diabetul mellitus de tip 2 se caracterizeză prin hiperglicemie, rezistență la insulină și o deficiență relativă a secreției de insulină. Patogeneza nu este încă pe deplin înțeleasă însă se cunoaște importanța factorilor genetici și a factorilor de mediu precum obezitatea27. Conform OMS, în 2014, 9% din populația adultă suferă de acestă afecțiune, fiind responsabilă în 2012 de 1,5 milioane de decese28.

Un stil de viată sedentar scade consumul total de energie, determinând creștere în greutate și obezitate. Diabetul zaharat de tip 2 este strâns legat de greutatea corporală în toate grupurile etnice, 80% din cazuri fiind atribuite obezității26.

Complicațiile diabetului mellitus de tip 2:

creșterea riscului de apariție a afecțiunilor cardiace și accidentului vasculat cerebral. 50% dintre bolnavii de diabet mor datorită unei boli cardiovasculare (cel mai frecvent infarct miocardic sau accident vascular cerebral);

neuropatia diabetică și microangiopatia diabetică care credriscul apariției ulcerelor la nivelul membrelor inferioare, agravarea lor ducând la amputarea membrului;

retinopatia diabetică, cauză importantă de orbire;

insuficientă renală28;

4.3. Afecțiunile cardiovasculare

Stilul de viață sedentar este unul dintre factorii determinanți majori ai bolilor cardiovasculare, fiind asociat cu creșterea riscului metabolic, ateroscleroză, diabet zaharat, independent de efortul fizic29.

Se estimează că afecțiunile cardiovasculare vor cauza până la 25 de milioane de decese, la nivel global, până în anul 2020. Modificarea curbei de mortalitate asociată acestui tip de boli care a avut loc în ultimele decenii, în țările dezvoltate, se datorează în principal diagnosticării precoce și depistării a noi metode eficiente de tratament, nu scăderii incidenței bolilor cardiovasculare. Dimpotrivă, prevalența afecțiunilor cardiovasculare a crescut datorită creșterii prevalenței factorilor de risc cardiovascular precum obezitatea și diabetul zaharat de tip 2 și a urmatoarelor comportamente la risc: reducerea activității fizice, consumarea alimentelor cu conținut caloric mare și creșterea consumului de tutun30.

Afecțiunile cardiovasculare apar pe fondul hipercolesterolemiei, a insuficientei oxigenări tisulare, a unui IMC (index de masa corporală) crescut și datorită receptivității crescute la stress. Astfel, sedentarismul este responsabil de creșterea riscului apariției hipertensiunii arteriale31, sindromului corornarian acut32, tulburărilor de ritm, infarctului miocardic23 și accidentului vascular cerebral33. Infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral sunt afecțiuni acute cauzate de un blocaj care opreste sângele să ajungă la inimă sau la creier. Cauza este reprezentată, cel mai frecvent, de plăcile ateromatoase (conțin colesterol, material lipidic și lipofage) formate la nivelul tunicilor interna și medie ale arterelor mijlocii și mari, favorizate la rândul lor de factori de risc precum consumul de tunun, sedentarismul, alimentația nesănătoasă, hipertensiunea, diabetul zaharat și hipercolesterolemia34.

4.4. Cancerul

Un stil de viață sedentar crește riscul apariției tumorilor maligne. Mai mult, activitatea fizică poate furniza o modestă protecție împotriva cancerului mamar, intestinal, de prostata, endometrial și pancreatic, iar creșterea numărului de exerciții la pacienții cu cancer de colon fără metastaze este asociată cu o mortalitate mai scăzută6.

Cancerul colorectal

Comportamentul sedentar la locul de muncă se asociază cu un risc de 2 ori mai mare de a dezvolta cancer de colon distal (carcinom localizat la nivelul flexurii splenice, colonului descencent și colonului sigmoid) și un risc de 1,5 ori mai mare de a dezvolta cancer rectal (joncțiunea rectosigmoidiană și rect). Nu s-au găsit însă corelații între sedentarism și cancerul de colon proximal (carcinom localizat la nivelul cecului, colonului ascendent, flexurii hepatice și colonului transvers)35. Aceste descoperiri sunt independente de activitatea fizică recreațională, rezultatele fiind similare chiar și la indivizii care efectuau efort fizic regulat, încadrându-se astfel perfect în categoria “Active Couch Potato”( coexistența stilului de viață sedentar cu o activitate fizică regulată)14.

Mecanisme biologice implicate în apariția cancerului colorectal:

Comportamentul sedentar crește nivelul glicemiei și scade rezistența la insulină, independent de activitatea fizică, ambele promovând carcinogeneza cancerului colorectal;

Creșterea riscului de apariție a obezității și diabetului zaharat, care la rândul lor cresc riscul de apariție a cancerului colorectal;

Experimente realizate pe șoricei asociază stilul de viată sedentar cu creșterea markerilor de inflamație și a funcției mitocondriale;

Creșterea nivelului de factori proinflamatorii, scăderea factorilor antiinflamatorii și scăderea nivelului de vitamina D35. Vitamina D este mai scăzută la obezi decât la normoponderali, iar studiile arată că un nivel crescut de vitamina D conferă protecție împotriva cancerului de colon36.

Efectul inactivității fizice asupra contractilității musculare poate, de asemenea, cauza modificări genice implicate în apariția cancerului colorectal, prin supresia lipazei care joacă un rol important în metabolismul lipidic37.

Cancerul mamar

La nivel mondial, cancerul mamar este cea mai frecventă tulburare malignă în populația de sex feminin și este în continuă creștere în țările în curs de dezvoltare unde majoritatea cazurilor sunt diagnosticate în stagii avansate. WHO estimează 508,000 decese provocate de cancerul de sân în 201138.

Rezultatul metaanalizei realizate pe 21 de studii arată o creșterea de 8% a riscului de apariție a cancerului mamar la persoanele care adoptă un stil de viată sedentar39. Factori de risc incriminați în apariția și dezvoltarea cancerului mamar: obezitatea, hiperinsulinemia sau rezistența la insulină și creșterea desității sânului, factori de risc care susțin implicarea etiologică a comportamentului sedentar.

Cancerul endometrial

Inactivitatea fizică este implicată în apariția cancerului endometrial. Statistic, pentru fiecare creștere cu 2 ore/zi a activităților sedentare, crește riscul de aparitie a cancerului de endometru cu 10%36.

4.5. Alte afecțiuni

Osteoporoza

Osteoporoza este o afecțiune cronică caracterizată prin reducerea densității minerale osoase și deteriorarea structurală a țesutului osos, predispunând osul la multiple fracturi, atât în cazul traumatismelor minore care în condiții normale nu ar determina fractura, cât și în lipsa unui traumatism. În prezent, în SUA, mai mult de 10 milioane de oameni sunt afectați de osteoporoză40.

Lipsa activității fizice este un important factor de risc privind reducerea desității minerale osoase. Timpul prelungit petrecut în activități sedentare sau în poziție de clinostatism sporește riscul de apariție al osteoporozei, independent de timpul petrecut în activități fizice de orice intensitate41. Prevenția acestei afecțiuni ar trebui începută încă din adolescență, reducerea comporamentelor sedentare și o activitate fizică regulată pe parcursul vieții scăzând riscul de apariție al osteoporozei după menopauză41.

Insomnia

Lipsa activității fizice este asociată cu apariția insomniei și a altor tulburări de somn, deoarece un stil de viață sedentar scade nevoia organismului de a se odihni. A fost realizat un studiu pe un grup de indivizi care prezentau diagnosticul de insomnie cronică și nu întruneau recomandările publice de activitate fizică. Astfel, după 6 luni de activitate fizică moderat-intensă timp de minim 150 minute/săptămână, simptomele insomniei au fost reduse semnificativ, cu o scădere în medie de 4 puncte al indexului de severitate al insomniei42.

Afectarea sănătății mintale

Activitățile sedentare cresc riscul de apariție al tulburărilor mintale, cel mai frecvent incriminată fiind depresia. Astfel, neîntrunirea recomandărilor publice de activitate fizică și angajarea în activități sedentare mai mult de 7 ore/zi au fost asociate cu simptome de depresie la femeile de vârstă medie, în comparație cu femeile din același grup populațional care efectuau acitivități fizice regulate și se angajau în comportamente sedentare mai puțin de 4h/zi și care nu prezentau simptome specifice depresiei43. De asemenea, depresia crește la rândul ei timpul petrecut în activități sedentare, datorită lipsei de energie și dorinței de a se implica în activități de orice fel a persoanelor care suferă de depresie44.

Constipația

Constipația este una dintre cele mai frecvente afecțiuni pentru care oamenii se prezintă la medicul de familie sau gastroenterolog. Aceasta a fost asociată cu un aport scăzut de fibre și un stil de viată sedentar45.

Hemoroizii

Accelerarea procesului de îmbatrânire

Metode de combatere a sedentarismului

5.1. Strategii și politici de combatere a sedentarismului

Recomandări OMS

Organizația Mondială a Sănătății a realizat un ghid de recomandări privind activitatea fizică și beneficiile acesteia asupra sănătății, pentru toate grupele de vârstă (5 – 17 ani, 18 – 64 ani și ≥ 65 ani).

Pentru adulții cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani, activitatea fizică include activitățile din timpul liber (de exemplu: dans, gradinărit, sport, înot, plimbat), transportul activ (mers pe jos, mers pe bicicletă), activitățile fizice ocupaționale (la locul de muncă), activități gospodărești, jocuri, sporturi sau exercițiu fizic planificat regulat, activitățile fizice din cadrul comunității.

Pentru o îmbunătățire a sistemelor cardiovascular și musculocheletal, o reducere a riscului de apariție a bolilor cronice netransmisibile și o mai bună sănătate mintală, OMS vine cu următoarele recomandări:

Adulții cu vârste cuprinse între 18 – 64 de ani trebuie să practice minim 150 de minute de activitate fizică de intensitate moderată pe săptămână sau minim 75 de minute de activitate fizică intensă pe săptămână sau o combinație între cele două tipuri;

Activitatea fizică trebuie desfășurată în mai multe reprize a minim 10 minute –––fiecare;

Pentru o îmbunătățire adițională a sănătății, ar trebui sporită activitatea fizică moderată de la 150 de minute la 300 de minute pe săptămână sau ar trebui crescută angajarea în activități fizice intense de la 75 de minute la 150 de minute pe săptămână sau crearea unui program care să reprezinte o combinație dintre cele două tipuri de activitate fizică;

Efectuarea de exerciții fizice de tonifiere a principalelor grupe musculare cel puțin două zile pe săptămână.

Aceste recomandări se adresează adulților sănătosi cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani, dacă condiția medicală nu le indică contrariul. Se aplică tuturor adulților indiferent de gen, rasa, etnie sau nivel socioeconomic. Se aplică, de asemenea, indivizilor din această grupa de vârstă care prezintă boli cronice netransmisibile care nu afectează funcția de mobilitate, precum hipertensiunea arterială si diabetul zaharat.

Recomandările pot fi valide pentru adulții cu disabilități. Pot fi necesare însă modificări individuale bazate pe capacitatea fizică și riscurile sau limitările specifice bolii debilitantă.

Există multiple moduri de acumulare a celor 150 de minute de activitate fizică pe săptămână. Conceptul de acumulare se referă la atingerea obiectivului prin efectuarea de activități fizice în reprize scurte și numeroase a câte 10 minute fiecare, răspândite de-a lungul săptămânii și apoi adunarea lor; în general se recomandă minim 30 de miute de activitate fizică moderat – intensă, de cinci ori pe săptămână.

Femeile însărcinate sau aflate în perioada de lăuzie și persoanele cu afectări cardiace trebuie să adopte măsuri suplimentare de precauție și sunt îndrumate să ceară sfatul medicului înainte de a atinge nivelul recomandat de activitate fizică specifică grupului de vărstă.

Adulții inactivi sau adulții cu limitări datorate unor boli vor prezenta beneficii doar prin trecerea de la categoria “inactivitate” la categoria “activitate minimă”.

Adulții sănătoși care în prezent nu ating recomandările OMS în ceea ce privește activitatea fizică ar trebui să iși elaboreze o strategie prin creșterea duratei, frecvenței și în final a intensității exercițiului fizic.

Recomandările emise de OMS joacă un rol important în ghidarea efortului global de promovare a activității fizice pentru îmbunătățirea sănătății și a stării de bine. OMS încurajează elaborarea de politici de sănătate la nivel național care să încorprezed aceste recomandări, luându-se însă în considerare nevoile, caracteristicile, domeniul de activitate fizică și resursele naționale. De asemenea, adoptarea acestor recomandări la nivel național trebuie adaptată în funcție de domeniul cultural, discriminarea sexuală, minoritățile etnice și în funcție de tipul de afecțiuni cronice cu care se confruntă țara respectivă.

Problemele care trebuie luate în considerare înainte de elaborarea strategiilor și politicilor de sănătate de combatere a sedentarismului:

Normele sociale;

Valorile religioase;

Siguranța atăt la nivel local, cît și la nivel național;

Disponibilitatea de locuri pentru practica activităților fizice;

Climatul și localizarea geografică;

Discriminarea sexuală;

Rolul municipalității și al conducătorilor locali;

Infrastructura transportului în comun;

Existența sălilor de sport și a altor facilități recreaționale.

Ghidurile naționale și recomandările de efectuare a activității fizice trebuie să informeze populația generală de frecvența, durata, intensitatea, tipul și total de activitatea fizică necesară pentru o îmbunătățire considerabilă a sănătății. Totuși, dezvoltarea nivelului de activitate fizică la nivel populațional implică elaborarea unei strategii multisectoriale, multidisciplinare și relevante din punct de vedere cultural, pentru a se putea adresa tuturor grupurilor populaționale46.

5.2. Campanii de sensibilizare a publicului

Punerea în aplicare cu succes a orientărilor privind activitatea fizică depinde în mare măsură de schimbarea percepției publice și a comportamentului individual. Prin urmare, campaniile de sensibilizare a publicului reprezintă un instrument important de punere în aplicare a orientărilor privind activitatea fizică.

În momentul planificării unei campanii de sensibilizare a publicului, este util să se ia în considerare rezultatele campaniilor similare în alte țări și modul în care acestea au fost evaluate. Condițiile externe (calendar, buget) trebuie abordate într-o etapă cât mai de început în momentul planificării unei campanii. Trebuie definiți partenerii de cooperare (oameni de știință, instituții, purtători de cuvânt, agenții de comunicare și relații publice, agenții de creație) și ar putea fi utilă existența unui grup de referință (ONG-uri, sindicate, specialiști naționali și internaționali, inclusiv experți din media), în special pentru a testa idei și mesaje.

Trebuie să se obțină implicarea comunității („marketing la nivel local”). În acest context, pași importanți pot fi făcuți prin utilizarea internetului pentru creșterea gradului de conștientizare, trimiterea de materiale către personalul din domeniul sănătății și din școli, publicarea de comunicate de presă locale, solicitarea redactării de articole de specialitate de către experții din comunitatea locală și implicarea personalităților locale.

Profesioniștii din domeniul mass-media reprezintă un actor important pentru reușita schimbării atitudinii publice și individuale. Având în vedere importanța din ce în ce mai mare canalelor de comunicare în masă, în special a televiziunii, în determinarea stilurilor de viață, a devenit important faptul ca specialiștii în acest domeniu să fie conștienți de aspectele legate de activitatea fizică în legătură cu sănătatea și impactul asupra mediului, precum și de posibilitățile pe care le prezintă mass-media în ceea ce privește influențarea comportamentului oamenilor2.

5.3. Rețeaua HEPA a UE

Astfel cum se menționează în Cartea albă privind sportul din 2007 a Comisiei Europene, există un mare potențial de îmbunătățire a sănătății publice prin activitatea fizică. Cea de-a doua măsură propusă în Planul de acțiune „Pierre de Coubertin” care însoțește Cartea albă este „susținerea de către Comisie a unei rețele UE dedicate activității fizice menite să îmbunătățească sănătatea (HEPA – Health-Enhancing Physical Activity)”.

O rețea HEPA UE ar trebui să consolideze și să sprijine eforturile și acțiunile în sensul creșterii nivelului de activitate fizică și de îmbunătățire a condițiilor favorabile unui stil de viață sănătos în Europa. Aceasta ar trebui să pună la dispoziție și o platformă europeană pentru partajarea evoluțiilor și punerii în aplicare a politicilor, strategiilor și programelor bazate pe date concrete.

Din anul 1996 până în 2001, prima rețea europeană de promovare a activității fizice menite să îmbunătățească sănătatea exista ca un program finanțat de Uniunea Europeană și servea în acel moment drept instrument pentru facilitarea schimburilor și oferirea de sprijin pentru elaborarea unor abordări naționale integrate. Întrucât nicio astfel de platformă nu a mai existat după 2001, HEPA Europa, rețeaua europeană pentru promovarea activității fizice menite să îmbunătățească sănătatea, a fost înființată în mai 2005 în Danemarca. La cea de-a treia reuniune anuală desfășurată în mai 2007, HEPA Europa număra 52 de membri din 23 de state europene, inclusiv 16 state membre ale UE, și un observator dintr-o țară din afara Europei. Aceasta colaborează îndeaproape cu Biroul regional pentru Europa al OMS.

Obiectivele HEPA Europa includ:

contribuția la dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor și a strategiilor pentru HEPA în Europa;

elaborarea, sprijinirea și difuzarea unor strategii, programe și abordări eficiente și a altor exemple de bune practici;

sprijinirea și facilitarea elaborării unor abordări multisectoriale a promovării HEPA.

HEPA Europa se bazează pe o abordare multisectorială a promovării activității fizice care implică specialiști din domeniul sănătății, sportului, educației, mediului, transporturilor, amenajării urbane și din alte sectoare pe întreg teritoriul Europei. Aceasta are ambiția de a participa la toate domeniile de promovare a HEPA în Europa. HEPA Europa contribuie la elaborarea unor date concrete bazate pe eficacitatea abordărilor promovării activității fizice și la îmbunătățirea punerii la dispoziție a acestor date concrete. Aceasta urmărește să vizeze grupuri de populație care au cel mai mult nevoie să își intensifice activitatea fizică pentru sănătate (în funcție de vârstă, regiune, statut socioeconomic etc.) și să identifice condițiile necesare unei vieți active din punct de vedere fizic (inclusiv acțiuni în diferite sectoare, precum sportul, sănătatea, planificarea urbană sau transporturile).

HEPA Europa sprijină, de asemenea, elaborarea unei metode îmbunătățite de măsurare și monitorizare a activității fizice la nivelul populației. Se desfășoară, de asemenea, activități privind evaluarea echilibrului global dintre efectele benefice și posibile riscuri crescute determinate de creșterea nivelului de activitate fizică în rândul populației (inclusiv analize costuri-beneficii)2.

5.4. Intervenții de promovare a activității fizice la nivel populațional

Revizuirea infrastructurii și a politicilor de mediu pentru a asigura accesibilitatea și siguranța plimbărilor, ciclismului sau a altor activități fizice. Autoritățile publice ar trebui să urmărească nu doar protejarea mediului natural în sine, ci și potențialul acestuia de a oferi spații exterioare atractive pentru desfășurarea de activități fizice;

Elaborarea de locuri de joacă pentru copii care să stimuleze mișcarea, pentru dezvoltarea fizică și psihică armonioasă și îmbunătățirea sau menținerea stării de sănătate. Înainte de construirea unui loc de joacă, persoanele însărcinate cu acest lucru ar trebui să consulte cu un învățător sau educator, un psiholog, pentru a faceo legatura între ceea ce își dorect copiii și nevoile lor47.

Implementarea formelor active de transport (ciclism, mers pe jos). Atunci când autoritățile de planificare emit autorizații de construire sau construiesc cartiere noi, acestea ar trebui să includă în autorizația pe care o emit sau în planificarea pe care o realizează necesitatea creării unui mediu sigur pentru practicarea de activități fizice de către populația locală. De asemenea, acestea ar trebui să analizeze distanțele și să se asigure că există posibilități de a merge pe jos și pe bicicletă de acasă până la stațiile de tren, de autobuz, la magazine și alte servicii și spre locurile de recreere. Investițiile în infrastructura destinată deplasării pe bicicletă și pe jos ar trebui însoțite de campanii de informare specifice, care să explice efectele benefice ale deplasării active asupra sănătății2.

Dezvoltarea de programe și oportunități de activitate fizică în scoli, în timpul orelor de sport și în timpul liber, finanțarea directă a cluburilor sportive pentru promovarea unui mod de viață activ;

Crearea unor condiții optime de efectuare a activităților fizice în școli și facultăți, prin furnizarea spațiului și facilităților necesare. Este foarte important să se creeze strategii care să atragă atăt baieții cât și fetele, din toate mediile sociale și adaptate la veniturile fiecărei familii.

Desfășurarea de campanii publice de promovare, informare, consiliere și motivare privind practicarea activităților fizice;

Promovarea mass media a beneficiilor activității fizice, o modalitate importantă de a crește nivelul de conștientizare al populației și sănătatea întregii comunități48;

Instruirea medicilor în acordarea de sfaturi privind activitatea fizică în legatură cu condițiile specifice ale personelor care se prezintă la cabinet. Informații cu privire la necesitatea activităților fizice, cea mai bună cale de a le introduce în viața de zi cu zi și, prin urmare, schimbările în stilul de viață trebuie să fie disponibile tuturor specialiștilor din domeniul sănătății în timpul studiilor, iar educația în acest domeniu în continuă creștere trebuie să fie obligatorie. Medicii de familie trebuie să cunoască relevanța activității fizice în prevenirea unei game largi de afecțiuni și trebuie să fie pregătiți să ofere consiliere adecvată referitoare la activitatea fizică. „Prescrierea de activități fizice”, prin care acestea sunt prescrise în vederea îmbunătățirii stării de sănătate și a reducerii riscului de apariție a bolilor, devine în anumite țări europene o cale populară de a propune activități fizice specifice. Prescrierea de activități fizice, adesea la un centru de recreere, este făcută în general de un medic generalist, care primește apoi un raport detaliat cu privire la rezultatele obținute de pacient, pentru a le discuta cu acesta2.

Crearea de rețele sociale de încurajare a activității fizice46.

Implementarea unor recomandări oficiale de activitate fizică la locul de muncă. S-au demonstrat avantajele aduse sănătății dacă la maxim 1 oră de stat în poziție sezăndă, se asociază minim 5 minute de activitate fizică de orice intensitate. Exercitiile fizice de tip fandare sau ghemuire aduc un beneficiu important, îmbunătățind atăt forța musculara, cît și echilibrul și coordonarea, însă sunt mai dificil de reprodus în condiții de birou4. De asemenea, angajatorii ar trebui să asigure o cameră de recreere pentru angajați, cu activități care să stimuleze mobilitatea. Aceste posibilități de recreere în pauză îmbunătățesc starea de sănătate, dar cresc și nivelul de performanță al angajatului, reduc visitele la medic și absenteismul, promovează socializarea intercolegială49.

5.5. Intervenții de promovare a activității fizice la nivel individual

Conștientizarea consecințelor stilului de viață sedentar;

Înlocuirea activităților sedentare recreaționale cu activități fizice recreaționale;

Înglobarea activităților fizice în rutina zilnică (plimbări după cină, folosirea scărilor în locul liftului sau scărilor rulante, ridicarea din poziția sezândă atunci cand vorbim la telefon);

Reducerea timpului petrecut în fața televizorului, calculatorului, tabletei sau consolei de jocuri;

Găsirea unor hobby-uri care să promoveze activitatea fizică (ciclism, dans, drumețiile montane, alergat, arte marțiale etc);

Întreruperea activităților sedentare minim o dată pe oră la locul de muncă, prin efectuarea a 2 – 3 minute de exerciții fizice sau o plimbare de 5 minute.

II. PARTEA SPECIALĂ

6. Scopul și obiectivele cercetării

Scopul lucrării: Evaluarea stilului de viată sedentar în rândul populației tinere.

Obiectivele lucrării:

Descrierea comportamentului sedentar în rândul populației tinere.

Descrierea caracteristicilor socio – demografice relaționate cu un stil de viață sedentar.

Evaluarea cunoștințelor populației tinere în ceea ce privește efectele sedentarismului asupra sănătății.

Propunerea de intervenții pentru prevenirea sedentarismului în rândul populației tinere.

Ipotezele cercetării

Tinerii nu constientizează gravitatea consecințelor unui stil de viață sedentar.

Gradul de informare al tinerilor despre efectele negative ale lipsei activității fizice este mediu.

Utilizarea activiităților fizice ca metodă de combatere a activităților sedentare este redusă, în pofida cunoștințelor privind consecintele sedentarismului, .

8. Metodologia cercetării

Tipul studiului

Cercetarea realizată este un studiu de tip observațional descriptiv transversal pe un lot de 124 tineri, aparținând ambelor sexe. Metoda utilizată a fost ancheta de opinie privind comportamentul sedentar și cunoștințele efectelor asupra sănătății a unui stil de viață sedentar.

Populația tintă

Populația țintă a fost reprezentată de populația tânără, de sex masculin și feminin, din grupa de vârstă 18 – 35 de ani, atât din mediul urban, cât și rural, care locuiesc sau nu pe teritoriul României, indiferent de starea civilă. Am folosit 35 de ani ca limită superioară a adultului tânăr bazându-mă pe următoarea clasificare: adult tânăr (18 – 35 de ani), adult matur (35 – 50 de ani), adult vârstnic (peste 50 de ani)50. Cercetarea a fost realizată pe un lot de 124 de persoane, 103 persoane participând la studiu prin completarea chestionarului online, pe platforma Google Spreadsheet, iar 21 de persoane răspunzând la întrebări prin intermediul interviului cu un operator.

Instrumentul utilizat în cercetare

La întocmirea studiului s-a folosit un chestionar elaborat pe baza scopului și obiectivelor lucrării. Chestionarul este alcătuit din 41 de întrebări, dintre care 7 întrebări sunt cu răspuns liber, iar 34 de întrebări cu răspuns preformat (8 cu răspuns multiplu și 26 cu răspuns unic). Chestionarul cuprinde atât date demografice (vârstă, gen, mediu de proveniență, nivel de studii, venit lunar), cât și date de opinie legate de comportamentul sedentar. Chestionarul a fost anonim, iar răspunsurile furnizate confidențiale. Intervalul de timp necesar completării a fost de aproximativ 10 minute.

Testarea instumentului de lucru s-a realizat pe un lot de 10 persoane, de sex masculin și feminin, iar pe baza observațiilor respondenților au fost aduse îmbunătățiri de fond chestionarului. Chestionarul folosit este prezentat în Anexa 1.

Graficul de realizare a cercetării

Studiul a fost realizat în perioada 05.01.2015 – 20.06.2015, urmând următoarele etape: revizurirea literaturii de specialitate, stabilirea scopului și obiectivelor cercetării, conceperea chestionarului, testarea chestionarului, aplicarea chestionarului, centralizarea și prelucrarea datelor, analiza datelor, realizarea în scris a lucrării.

Prelucrarea și analiza datelor

Conform metodologiei prezentate, au fost colectate 124 de chestionare, 78 de la persoane de sex feminin si 46 de la persoande de sex masculin. Nu a fost invalidat niciun chestionar, acestea fiind completate în totalitate de persoanele participante la studiu.

Pentru analiza datelor a fost completată o baza de date folosind programul Microsoft Excel 2010. S-au determinat frecvențele relative ale variabilelor colectate. De asemenea, s-au determinat vârsta medie a lotului studiat și pe baza variabilelor declarate de respondenți – greutatea și înălțimea respondenților, s-a calculat Indicele de masă corporală împărțind greutatea exprimată în kg la înălțimea exprimată în m la pătrat (IMC = m/(h)2). Pentru prezentarea rezultatelor s-au folosit grafice adecvate: graficul de distribuție cantitatvă, graficul în coloane, diagrama structurală.

Pentru testarea diferențelor observate între diferite variabile ale cercetării s-a utilizat testul chi pătrat, la un prag de semnificație statistică de 0,5.

9. Rezultate

9.1. Distribuția lotului studiat în funcție de vârstă

Lotul studiat a fost alcătuit din 124 de respondenți, din grupa de vârstă 18 – 35 de ani, vârsta medie fiind 27 de ani.

2% dintre respondenți au între 18 – 20 de ani (3 respondenți), 5% între 21 – 23 de ani (6 respondenți), 52%, reprezentarea cea mai numeroasă o deține grupa de vârstă cuprinsă între 24 – 26 de ani (64 dintre respondenți), 22% au între 27 – 29 de ani (27 dintre persoanele intervievate), 13% între 30 – 32 (16 dintre participanții la studiu), iar 6% aparțin grupei de vârstă 33 – 35 de ani (8 dintre respondenți).

Figura nr. 1: Distribuția lotului studiat în funcție de vârstă

Tabel nr.1:

67% dintre respondenții cu vârsta cuprinsă între 25 și 30 de ani afirmă că au un stil de viață sedentar și 50% din cei cu vârsta cuprinsă între 30 și 35 de ani afirmă că sunt sedentari, diferențele observate între grupuri fiind semnificative statistic, P având valoarea 0,0217, iar Chi pătrat fiind 5,272.

9.2. Structura lotului studiat în funcție de gen

În ceea ce priveste structura lotului studiat în funcție de gen, cea mai numeroasă reprezentare o deține genul feminin, cu 78 de respondente (63%), în comparație cu genul masculin, cu 46 de reprezentanți (37%).

Figura nr. 2: Structura lotului studiat în funcție de gen

Tabel nr. 2

64% dintre femei au un stil de viață sedentar și 54% dintre bărbați au un stil de viață sedentar, dar diferențele observate între genuri nu sunt semnificative din punct de vedere statistic, P având o valoare egală cu 0,1957, iar Chi pătrat o valoare de 1,674.

9.3. Structura lotului studiat în funcție de mediul de proveniență

Mai mult de trei sferturi dintre respondenți, respectiv 107 persoane cu un procent de total de 86%, provin din mediul urban, urmat de 17 persoane cu un procent total de 14% care provin din mediul rural.

Figura nr. 3: Structura lotului studiat în funcție de mediul de proveniență

9.4. Distribuția lotului studiat în funcție de ultima formă de învățământ absolvită

Din punct de vedere al nivelului educațional, 56 dintre respondenți (45%) au absolvit învățământul superior, 31 (25%) au studii postuniversitare, 34 (27%) au diplomă de absolvire a liceului, 2 dintre respondenți (2%) au terminat școala postliceală, iar 1 persoană (1% din lotul studiat) a abandonat sistemul de învățământ după terminarea școlii generale.

Figura nr. 4: Distribuția lotului studiat în funcție de ultima formă de învățământ absolvită

Tabel nr. 3

70% dintre absolvenții de liceu respectă indicațiile OMS privind activitatea fizică (efectuează, în medie, mai mult de 150 de minute de activitate fizică pe săptămână) și 48% dintre absolvenții de studii postuniversitare respectă indicațiile OMS, diferențele observate între grupuri fiind semnificative stratistic, P având valoarea de 0,0025, iar Chi pătrat valoarea de 9,115.

9.5. Distribuția lotului studiat în funcție de ocupație

Pentru a obține informații cât mai concludente, la completarea chestionarului au participat persoane care lucreaza în diverse domenii, după cum urmează: 40 de respondenți ((cu un procent de 32%) sunt încă studenți, la egalitate cu cei 40 (32%) care se încadrează în categoria ”Altele”, care cuprinde: funcționari administrativi, profesori, specialiști resurse umane, casieri etc, 16 (13%) dintre cei intervievați sunt ingineri, 10 (8%) programatori, 6 (5%)medici, 4 (3%) farmaciști, 3 (2%) sunt economisti, 3 (2%) avocați, iar 2 (2%) dintre respondenți sunt traducători.

Figura nr. 5: Distribuția lotului studiat în funcție de ocupație

Tabel nr. 4

58% dintre studenți afirmă că sunt sedentari și 62% dintre participanții la studiu care lucrează afirmă că sunt sedentari, dar diferențele observate între cele două grupuri nu sunt semnificative statistic, P având valoarea egală cu 0,6650, iar Chi pătrat având valorea egală cu 0,118.

9.6. Distribuția lotului studiat în funcție de valoarea Indicelui de Masă Corporală

Pe baza greutății și înălțimii respondenților, am calculat Indicele de masă corporală împărțind greutatea exprimată în kg la înălțimea exprimată în m la pătrat (IMC = m/(h)2). Indicele de masă corporală mediu al lotului studiat este 23.0.

Astfel, 10 dintre respondenți (8%) sunt subponderali, având un IMC sub 18.5, 83, cu un procent de 67%, sunt normoponderali, cu un IMC cuprins între 18.5 – 24.9, 25 dintre respondenți (20%) sunt supraponderali, IMC-ul lor fiind cuprins între 25.0 – 29.9, 4 respondenți (3%) prezintă obezitate de gradul I (IMC = 30.0 – 34.9), 2 dintre respondenți (2%) au obezitate de gradul II având un IMC cuprins între 35.0 – 39.9, iar 2 (2%) prezintă obezitate morbidă, cu un IMC mai mare de 40.

Figura nr. 6: Distribuția lotului studiat în funcție de valoarea Indicelui de Masă Corporal

Tabel nr. 5

57% dintre participanții la studiu cu un IMC sub 25 afirmă că sunt sedentari, iar 70% dintre cei cu IMC mai mare sau egal cu 25 afirmă că sunt sedentari, diferențele observate între cele două grupuri nefiind semnificative din punct de vedere statistic (P = 0,0780, Chi pătrat = 3,106).

9.7. Distribuția lotului studiat în funcție de prezența unei diete în alimentație

În lotul studiat, se obsevă că din 124 de respondenți, 51 (41%) nu țin dietă, considerând că prezintă o greutate normală, 49 dintre cei intervievați (40%) nu țin dietă pentru a-și menține greutatea deși sunt conștienți că ar trebui să slăbească câteva kg, 19 (15%) urmează o dietă pentru a își păstra greutatea, iar 5 dintre respondenți (4%) nu țin dietă și susțin că ar trebui să mai crească în greutate.

Figura nr. 7: Distribuția lotului studiat în funcție de prezența unei diete în alimentație

Tabel nr. 6

9% dintre respondenții cu IMC normal (sub 25) au o dietă prezentă în alimentație și 37% dintre respondenții cu IMC mai mare decât normal (mai mare sau egal cu 25) au o dietă prezentă în alimentație, diferențele observate între cele două grupuri având importanță statistică, valoarea lui P fiind mai mică de 0,0001, iar valoarea lui Chi pătrat fiind 20,582.

9.8. Distribuția lotului studiat în funcție de consumul săptămânal de fructe

1% dintre respondenți nu consumă niciodată fructe, 14 (11%) consumă fructe mai puțin de o dată pe săptămână, 21 (17%) o singură dată pe săptămână, cei mai mulți dintre respondenți, 43 (35%), consumă fructe de 2 – 4 ori pe săptămână, 18 (15%) de 5 – 6 ori pe săptămână, 14 (11%) dintre cei intervievați consumă fructe zilnic, iar 13 (10% dintre respondenți) de mai multe ori pe zi.

Figura nr. 8: Distribuția lotului studiat în funcție de consumul săptămânal de fructe

Tabel nr. 7

84% dintre participanții la studiu care consumă fructe minim de 5 – 6 ori pe săptămână afirmă că respectă indicațiile OMS în ceea ce priveste activitatea fizică (efectuează, în medie, mai mult de 150 de minute de activitate fizică pe săptămână) și 49% dintre respondenții care consumă fructe maxim de 2 – 4 ori pe săptămână respectă indicațiile OMS, diferențele observate între cele două grupuri având importanță statistică. Valoarea lui P este mai puțin de 0,0001, iar valoarea lui Chi pătrat este 25,945.

9.9. Distribuția lotului studiat în funcție de consumul săptămânal de dulciuri, sucuri sau chips-uri

În lotul studiat, 1 (1%) persoană nu consumă niciodată dulciuri, sucuri și chips-uri, 10 respondenți (8%) consumă dulciuri, sucuri sau chips-uri mai puțin de o dată pe săptămână, 22 (18%) consumă o dată pe săptămână, 38 dintre respondenți (31%) consumă dulciuri, sucuri sau fructe de 2 – 4 ori pe săptămână, 20 dintre cei intervievați (16%) consumă de 5 – 6 pe săptămână, respectiv o dată pe zi, în fiecare zi, iar 13 dintre respondenți (10%) consumă dulciuri, sucuri sau chips-uri de mai multe ori pe zi.

Figura nr. 9: Distribuția lotului studiat în funcție de consumul săptămânal de dulciuri, sucuri sau chips-uri

Tabelul nr. 8

71% dintre participanții la studiu care consumă dulciuri/chips-uri de minim 5 – 6 ori pe săptămână afirmă că respectă indicațiile OMS privind activitatea fizică (efectuează, în medie, mai mult de 150 de minute de activitate fizică pe săptămână) și 69% dintre respondenții care consumă dulciuri/chips-uri maxim de 2 – 4 ori pe săptămână afirmă că respectă indicațiile OMS, diferențele observate între cele două grupuri nefiind semnificative din punct de vedere statistic. Valoarea lui P este egală cu 0,8774 și valoarea lui Chi pătrat este egală cu 0,024.

9.10. Distribuția lotului studiat în funcție de timpul petrecut în fața televizorului

Aproximativ jumătate dintre respondenți (44%) afirma că nu petrec deloc timp în fața televizorului, 33 (27%) vizioneaza programe TV mai puțin de o oră pe zi, 28 (23%) între 1 – 2 ore pe zi, 5 (4%) dintre participanții la studiu petrect între 3 – 4 ore pe zi în fața televizorului, niciun respondent (0%) nu petrece între 5 – 6 ore pe zi angajat în astfel de activități, iar 3 dintre respondenți (25) petrec aproape 7 sau mai mult de 7 ore pe zi în fața televizorului.

Figura nr. 10: Distribuția lotului studiat în funcție de timpul petrecut în fața televizorului

9.11. Distribuția lotului studiat în funcție de timpul total petrecut în fața calculatorului

Conform răspunsurilor date, putem observa faptul că majoritatea respondenților petrece minim 3 – 4 ore în activități în fața calculatorului, fie în scop recreativ, fie pentru a lucra. Astfel, nicio persoană dintre cele intervievate (0%) nu petrece deloc timpul în fața calculatorului, 1 respondent (1%) petrece doar o ora pe zi în activități care presupun utilizarea calculatorului, 10 respondenți (8%) între 1 – 2 ore pe zi, 25 (20%) între 3 – 4 ore pe zi, 30 participanți la studiu (24%) utilizeaza calculatorul între 5 – 6 ore pe zi, iar cei mai mulți, 58 dintre respondenți (47%) petrec aproape 7 sau mai mult de 7 ore pe zi în activități recreative sau ocupaționale care presupun utilizarea calculatorului.

Figura nr. 11: Distribuția lotului studiat în funcție de timpul total petrecut în fața calculatorului

9.12. Distribuția lotului studiat în funcție de timpul total zilnic petrecut în activități sedentare

Este un lucru de actualitate faptul că indivizii petrec din ce în ce mai mult timp angajați în activități de tip sedentar. Astfel, niciun respondent (0%) nu a declarat că nu-și petrece deloc timpul în activități sedentare, o singură persoană (1%) petrece mai puțin de o oră pe zi în activități sedentare, 5 respondenți (4%) au comportamente sedentare între 1 – 2 ore pe zi, 16 (13%) între 3 – 4 ore pe zi, 26 (21%) între 5 – 6 ore pe zi, iar mai mult de jumătate dintre participanții la studiu, 76 de respondenți (61%), sunt angajați în activități sedentare aproape 7 sau mai mult de 7 ore pe zi.

Figura nr. 12: Distribuția lotului studiat în funcție de timpul total petrecut în activități sedentare

9.13. Distribuția lotului studiat în funcție de efectuarea exercițiilor fizice

Toți participanții la studiu au fost întrebați câte zile pe săptămână efectuează exerciții fizice. Cei mai mulți, 31 dintre respondenți (25%), fac exerciții fizice mai puțin de 2 zile pe săptămână, 24 (19% dintre participanți) 3 zile pe săptămână, 21 (17%) efectuează exerciții fizice, în medie, 2 zile pe săptămână, 17 respondenți (14%) nu fac deloc exerciții fizice, 13 (10%) 5 zile pe săptămână, 10 (8%) 4 zile pe săptămână, iar 8 dintre respondenți (6%) sunt mai activi, efectuând exerciții fizice mai mult de 5 zile pe săptămână.

Figura nr. 13: Distribuția lotului studiat în funcție de efectuarea exercițiilor fizice

9.14. Distribuția lotului studiat în funcție de atingerea nivelului recomandat de activitate fizica

Conform răspunsurilor participanților la studiu, 66 dintre respondenți, cu un procent de 53%, consideră că efectuează, în medie, mai mult de 150 de minute de activitate fizică pe săptămână, atingând astfel recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). 41 de respondenți cu un procent de 33% nu consideră că efectuează, în medie, mai mult de 150 de minute de activitate fizică pe săptămână, iar 17 dintre participanți, cu un procent de 14% nu știu dacă ating sau nu recomandările OMS.

Figura nr. 14: Distribuția lotului studiat în funcție de atingerea nivelului recomandat de activitate fizica

Tabelul nr. 9

61% dintre respondenții cu Indice de masa corporală sub 25 afirmă că respectă recomandările OMS privind activitatea fizică (efectuează, în medie, mai mult de 150 de minte de activitate fizică pe săptămână) și 64% dintre participanții la studiu cu IMC mai mare sau egal cu 25 respectă indicațiile OMS, diferențele statistice dintre cele două grupuri nefiind semnificative din punct de vedere statistic, valoarea lui P fiind 0,7702, iar a lui Chi pătrat 0.085.

9.15. Distribuția lotului studiat în funcție de aprecierea propriei stări de sănătate

Am rugat participanții la studiu să își evalueze propria stare de sănătate, de la excelentă până la foarte proastă. 67 dintre respondenți (54%) consideră că au o stare de sănătate bună, 36 (29%) consideră că propria lor stare de sănătate este medie, 15 dintre participanți (12%) și-au evaluat starea de sănătate ca fiind excelentă, 4 (3%) respondenți consideră că au o stare de sănătate proastă, iar 2 (2%) foarte proastă.

Figura nr. 15: Distribuția lotului studiat în funcție de aprecierea propriei stări de sănătate

Tabel nr. 5

73% dintre respondenții cu IMC normal (IMC < 25) consideră că au o stare de sănătate excelentă sau bună și doar 43% dintre respondenții cu IMC mai mare sau egal cu 25 consideră că au o stare de sănătate excelentă sau bună, diferența dintre cele două loturi fiind semnificativă din punct de vedere statistic (valoarea lui P este mai mică de 0.0001, iar Chi pătrat este egal cu 17,262).

9.16. Distribuția lotului studiat în funcție de venitul lunar

Foarte mulți participanți la studiu, 27 (22% dintre respondenți), prezintă un venit lunar scăzut, sub 700 lei, 11 dintre respondenți (9%) au un venit lunar între 700 – 1000 lei, cei mai muli dintre participanți, 30 (24%), au un venit lunar între 10001 – 2000 lei, 26 respondenți (21%) se încadrează în grupa 2001 – 3000 lei, 16 (13%) au un venit lunar între 3001 – 4000, iar doar 14 respondenți (11%) au peste 4000 lei pe lună.

Figura nr. 16: Distribuția lotului studiat în funcție de venitul lunar

Tabelul nr. 10

63% dintre respondenții cu venituri lunare mai mici sau egale cu 2000 lei afirmă că respectă recomandările OMS privind activitatea fizică (efectuează, în medie, mai mult de 150 de minte de activitate fizică pe săptămână) și 55% dintre respondenții cu venituri lunare mai mari de 2000 lei afirmă că respectă indicațiile OMS privind activitatea fizică. Diferențele dintre cele două grupuri nu sunt semnificative din punct de vedere statistic, valoarea lui P fiind 0,3142 și a lui Chi pătrat 1,013.

9.17. Distibuția lotului studiat în funcție de practicarea stilului de viată sedentar

60% dintre persoanele participante la studiu, adică 75 dintre respondenți, consideră că au un stil de viață sedentar, pe când 40%, și anume 49 dintre respondenți consideră că nu au un stil de viață sedentar.

Figura nr. 17: Distibuția lotului studiat în funcție de practicarea stilului de viată sedentar

9.18. Distribuția lotului studiat în funcție de practicarea unui stil de viată activ

56 dintre participantii la studiu, cu un procent de 45% susțin că sunt activi din punct de vedere fizic, iar 68 de respondenți, cu un procent de 55% susțin contrariul.

Figura nr. 18: Distribuția lotului studiat în funcție de practicarea unui stil de viată activ

Tabelul nr.

83% dintre respondenții care consideră că sunt activi din punct de vedere fizic respectă recomandările OMS privind activitatea fizică (efectuează, în medie, mai mult de 150 de minute de activitate fizică pe săptămână) și 41% dintre respondenții care nu consideră că sunt activi din punct de vedere fizic respectă recomandările OMS, diferențele dintre cele două grupuri fiind semnificative din punct de vedere statistic. Valoarea lui P este mai mică de 0,0001, iar valoarea lui Chi pătrat este 35,675.

9.19. Distribuția lotului studiat în funcție de încadrarea în profilul ”active couch potato”

Un ”active couch potato” este acea persoană care întrunește recomandările publice de activitate fizică, dar petrece restul timpului în activități sedentare (cu un consum mai mic sau egal cu 1.5 METs). Astfel, 49 dintre respondenți, cu un procent de 40% consideră că aparțin profilului, pe când 75 dintre participanții la studiu, cu un procent de 60% consideră că nu sunt ”active couch potato”.

Figura nr. 19: Distribuția lotului studiat în funcție de încadrarea în profilul ”active couch potato”

9.20. Distribuția lotului studiat în funcție de compararea activității cu cea a persoanelor de aceeași vârstă

Conform răspunsurilor, 45% dintre participanții la studiu, adică 56 de respondenți consideră că sunt mai activi din punct de vedere fizică decât alte persoane de aceeasi vârstă. 55% însă, adică 68 de respondenți consideră că nu sunt la fel de activi ca alte persoane de aceeași vârstă cu ei.

Figura nr. 20: Distribuția lotului studiat în funcție de compararea activității cu cea a persoanelor de aceeași vârstă

9.21. Distribuția lotului studiat în funcție de cunoașterea beneficiilor activității fizice

Majoritatea respondenților este familiarizată cu cele mai populare beneficii ale activității fizice: controlul greutății corporale, prevenirea obezității, risc redus de boli cardiovasculare și diabet zaharat, însă foarte puțini dintre participanții la studiu au știut că o activitate fizică redulată poate preveniosteoporoza și reduce riscul apariției cancerului.

Astfel, 122 dintre respondenți (98%) recunosc ca beneficiu al activității fizice controlul greutății corporale, 118 (95%) – prevenirea obezității, 117 (94%) cunosc reducerea riscului de boli cardiovasculare precum hipertensiune arterială, infarct miocardic, accident vascular cerebral, 88 (71%) recunosc riscul redus de apariție al diabetului zaharat, 76 (61%) consideră beneficiu al activității fizice îmbunătățirea calității somnului, 74 (60%) – îmbunătățirea imaginii de sine, 72 (58%) – creșterea optimismului, 64 (52% dintre respondenți) știu de reducerea riscului de apariție al depresiei și demenței, 46 respondenți (37%) recunosc prevenirea osteoporozei și prea puțini, 30 dintre participanții la studiu (24%), recunosc drept beneficiu al activității fizice reducerea riscului de cancer.

Figura nr. 21: Distribuția lotului studiat în funcție de cunoașterea beneficiilor activității fizice

9.22. Distribuția lotului studiat în funcție de practicarea sau nu a unui sport recreațional

43 dintre respondenți, cu un procent de 35% practică, în timpul liber, un sport recreațional, pe când 81 dintre respondenți, cu un procent total de 65%, nu au astfel de activități.

Figura nr. 22: Distribuția lotului studiat în funcție de practicarea sau nu a unui sport recreațional

9.23. Distribuția lotului studiat în funcție de sportul practicat

Dintre cei 43 de participanți la studiu care practică un sport recreațional, 8 practică ciclism, 7 fotbal, 7 înot, 6 alergare, 5 dintre respondenți practică tenis, 4 fac triatlon, 2 kickboxing, 2 rugby, 1 yoga și 1 cross training.

Figura nr. 23: Distribuția lotului studiat în funcție de sportul practicat

9.24. Distribuția lotului studiat în funcție de practicarea sau nu a unui hobby care stimulează mișcarea

46 dintre respondenți, cu un procent total de 37%, au un hobby care să presupună activitate fizică de orice intensitate, iar 78 dintre respondenți, cu un procent total de 63% nu practică niciun hobby care ar putea stimula mișcarea.

Figura nr. 24: Distribuția lotului studiat în funcție de practicarea sau nu a unui hobby care stimulează mișcarea

9.25. Distribuția lotului studiat în funcție de hobby-ul practicat

Dintre cei 46 de respondenți care au un hobby care stimulează activitatea fizică, 19 practică dansul, 7 ciclismul, 6 sunt pasionați de drumețiile montane, 3 de gradinărit, 2 de echitație, 2 de fotografie, 1 dintre respondenți practică Hula hoop, 1 ski, 1 tenis de masă și 1 cântă la chitară.

Figura nr. 25: Distribuția lotului studiat în funcție de hobby-ul practicat

9.26. Distribuția lotului studiat în funcție de activitatea fizică la locul de muncă

În funcție de ocupație, fiecare individ are un loc de muncă care presupune un anumit grad de activități fizice. Astfel, în lotul studit, 63 dintre respondenți (51%) au activități sedentare la locul de muncă (ex: lucru la birou, șofer, librar), 37 (30%) au ocupații care presupun activități fizice ușoare (ex: profesor, frizer, medic), 15 (12%) nu lucrează, 8 respondenți (6%) au activități fizice moderate (ex: muncă industrială, mecanic), iar 1 participant la studiu (1%) este nevoit să depună efort fizic intens la locul de muncă (ex: fermier, pompier, constructor).

Figura nr. 26: Distribuția lotului studiat în funcție de activitatea fizică la locul de muncă

9.27. Distribuția lotului în funcție de prezența spațiilor de recreere care să stimuleze mișcarea la locul de muncă

77% dintre respondenți (83 dintre participanți) afirmă că angajatorul nu pune la dispoziție angajaților un spațiu de recreere care să stimuleze activitatea fizică, 17% (18 dintre respondenți) au la locul de muncă un astfel de spațiu, iar 6% (7 respondenți) afirmă că acest subiect nu prezintă interes pentru ei.

Figura nr. 27: Distribuția lotului în funcție de prezența spațiilor de recreere care să stimuleze mișcarea la locul de muncă

9.28. Distribuția lotului studiat în funcție de modalitatea de deplasare

80 dintre respondenți (65%), mai mult de jumătate din participanții la studiu, se deplasează la mocul de muncă, școală sau facultate cu mijloace de transport în comun (metrou, autobuz, tramvai), 18 (15%) folosesc mașina personală, tot 18 (15%) merg pe jos, iar 8 dintre respondenți (6%) folosesc drept mijloc de transport bicicleta.

Figura nr. 28: Distribuția lotului studiat în funcție de modalitatea de deplasare

9.29. Distribuția lotului studiat în funcție de timpul petrecut zilnic în mijlocul de transport

Conform rezultatelor, cei mai mulți dintre participanții la studiu (24%) petrec, în medie, 120 de minute pe zi în mijlocul de transport folosit, 24 respondenți (19%) petrec considerabil mai puțin timp, și anume 60 de minute, 21 dintre cei intervievați (17%) petrec doar 30 de minute pe zi în mijlocul de transport, 16 respondenți (13%) petrec 100 de minute, 11 (9%) petrec 40 în mijlocul de transport utilizat, 11 (9%) nu petrec timp în mijloace de transport deoarece merg pe jos, 5 respondenți (4%) petrec 200 de minute, 3 (2%) – 160 de minute, iar cei mai putini dintre respondenți, 2 (2%), petrec 140 de minute pe zi în mijlocul de transport ales.

Figura nr. 29: Distribuția lotului studiat în funcție de timpul petrecut zilnic în mijlocul de transport

9.30. Distribuția lotului studiat în funcție de activitățile preferate în timpul liber

În timpul liber 95 dintre respondenți (77%) preferă să iasă în oraș cu prietenii, 93 (75%) apreciază plimbările în parc, 85 dintre participanții (69%) la studiu preferă să citească, 80 (65%) se mulțumesc cu navigatul pe internet, 33 (27%) preferă să se plimbe cu bicicleta/rolele, 33 preferă (27%) să se relaxeze în fața televizorului, vizionând emisiuni, filme sau seriale, iar 18 persoane (15%) preferă să meargă la sala de forță.

Figura nr. 30: Distribuția lotului studiat în funcție de activitățile preferate în timpul liber

9.31. Distribuția lotului studiat în funcție de asocierile aduse unei activități sedentare

Mai mult de jumătate dintre participanții la studiu (62%) asociază o activitate sedentară cu alimente nesănătoase, 32 dintre respondenți (26%) nu asociază nimic unei activități sedentare, 24 (19%) asociază fumatul, 21 (17%) alte obiceiuri, iar 17 (14%) asociază alcool unei activități sedentare.

Figura nr. 31: Distribuția lotului studiat în funcție de asocierile aduse unei activități sedentare

9.32. Distribuția lotului studiat în funcție de certitudinea că exercițiul fizic regulat exclude un stil de viață sedentar

60% dintre indivizii intervievați (74 respondenți) susțin că exercițiul fizic regulat exclude un stil de viață sedentar, 25% (31 respondenți) susțin contrariul, iar 15% (19 respondenți) nu știu răspunsul la această întrebare.

Figura nr. 32: Distribuția lotului studiat în funcție de certitudinea că exercițiul fizic regulat exclude un stil de viață sedentar

9.33. Distribuția lotului studiat în funcție de încercările de a combate sedentarismul

Din rezultatele obținute, reprezentate grafic în graficul nr. 33 se poate observa că 82 dintre participanții (66%) la studiu încearcă să facă mișcare cel puțin 30 de minute pe zi, 79 (64%) încearcă să urce scări în loc de a folosi liftul/scările rulante, 56 (45%) preferă să desfășoare activități afară în detrimentul celor din interior, 53 dintre respondenți (43%) încearcă, pentru a avea un stil de viață mai sănătos, să mearga pe jos sau cu bicicleta în loc de a folosi mașina personală sau mijlocul de transport în comun, 47 (38%) se ridică în picioare atunci când vorbesc la telefon, 45 (36%) încearcă pe cât posibil să se ridice cât mai des de la birou pentru a face mișcare, 44 respondenți (35%) încearcă să facă o plimbare, înlocuind astfel vizionarea unui film sau a unei emisiuni, iar doar 30 dintre respondenți (24%) încearcă să înlocuiască activitățile sedentare recreative cu activități fizice recreative.

Figura nr. 33: Distribuția lotului studiat în funcție de încercările de a combate sedentarismul

9.34. Distribuția lotului studiat în funcție de gradul de informare

85% dintre respondenți (106 dintre cei intervievați) consideră că sunt informați despre efectele pe care le are lipsa activității fizice asupra sănătății, iar numai 15% (18 respondenți) consideră că nu dețin suficiente cunoștințe despre acest subiect.

Figura nr. 34: Distribuția lotului studiat în funcție de gradul de informare

9.35. Distribuția lotului studiat în funcție de dorința de a afla mai multe informații despre beneficiile activității fizice

65% dintre participanții la studiu (80 respondenți) doresc să dispună de mai multe informații despre beneficiile activității fizice, pe când 35% (44 respondenți) nu doresc mai multe informații.

Figura nr. 35: Distribuția lotului studiat în funcție de dorința de a afla mai multe informații despre beneficiile activității fizice

9.36. Distribuția lotului studiat în funcție de modalitățile de informare folosite

În prezent, sursele de informare sunt nenumărate, spre deosebire de deceniile trecute. 102 participanți la studiu (82%) s-au informat despre efectele negative ale sedentarismului citind informatii de pe internet, 59 dintre respondenți (48%) au fost informați de medic sau alt personal medical (asistentă, farmacist), 54 (44%) au purtat discuții cu familia, cu prietenii, 50 dintre respondenți (40%) au citit articole despre sedentarism în presa scrisă, 34 (27%) au aflat informații legate de efectele negative ale sedentarismului din emisiuni TV, 8 (6%) din emisiuni radio, 5 (4%) din afișele de pe stradă referitoare la sedentarism, iar 4 (3%) respondenți din niciuna din sursele de mai sus.

Figura nr. 36: Distribuția lotului studiat în funcție de modalitățile de informare folosite

9.37. Distribuția lotului studiat în funcție de cunoașterea efectelor negative ale sedentarismului

Printre efectele negative cele mai cunoscute ale unui stil de viață sedentar se numără: obezitatea, bolile cardiovasculare, depresia, insomnia, îmbătrânirea precoce, iar printre efectele negative cele mai puțin cunoscute ale sedentarismului, dar printre cele mai grave, subliniem cancerul și mortalitatea prematura.

Astfel, din răspunsurile date: 118 respondenți (95%) sunt conștienți de obezitate ca fiind un efect negativ al sedentarismului, urmată îndeaproape de bolile cardiovasculare, alese de 112 dintre participanți (90%), 100 respondenți (81%) recunosc depresia ca fiind un efect negativ al sedentarismului, 91 (73%) – insomnia, 83 (67%) – îmbătrânirea precoce, 81 (65%) – tulburările musculo-scheletale, 80 (65%) recunosc diabetul zaharat de tip 2 ca fiind un efect advers, 68 (55%) – osteoporoza, 47 (38%) – constipație, hemoroizi, 29 respondenți (23%) sunt conștienți de faptul ca sedentarismul provoacă mortalitate prematură și doar 26 dintre participanți (21%) recunosc cancerul ca fiind un efect negativ al sedentarismului.

Figura nr. 37: Distribuția lotului studiat în funcție de cunoașterea efectelor negative ale sedentarismului

9.38. Distribuția lotului studiat în funcție de părerea despre implicarea autorităților publice

69 dintre respondenți (56%) susțin că autoritățile publice nu incurajează desfășurarea activităților fizice, fiind nevoie de o implicare mai puternică, 28 (23%) nu știu ce sa răspundă la această întrebare, iar 27 dintre participanții la studiu (22%) susțin faptul că autoritățile încurajează desfășurarea activităților fizice.

Figura nr. 38: Distribuția lotului studiat în funcție de părerea despre implicarea autorităților publice

9.39. Distribuția lotului studiat în funcție de considerentele necesare stimulării activității fizice

Cea mai mare parte a respondenților din lotul studiat, 103 participanți (83%), susțin că ar fi nevoie de spații exterioare atractive pentru a stimula activitatea fizică, 91 (73%) iși doresc mai multe piste pentru biciclete, 81 (65%) – mai multe spații verzi, 75 dintre respondenți (60%) susțin instruirea cadrelor medicale pentru a putea recomanda un grad specific de activitate fizică fiecărui pacient, 43 (35%) cred că este necesară crearea de rețele sociale de promovare a activităților fizice, iar cei mai puțini, 31 dintre participanți (27%) susțin necesitatea creării mai multor locuri de joacă pentru copii.

Figura nr. 39: Distribuția lotului studiat în funcție de considerentele necesare stimulării activității fizice

9.40. Distribuția lotului studiat în funcție de părerea legată de eficiența metodelor de informare

86 dintre participanții la studiu (69%) consideră internetul ca fiind cea mai eficientă metodă de informare a populației despre efectele negative ale sedentarismului, 77 respondenți (62%) consideră discuțiile cu medicul sau alt personal medical (asistentă, farmacist) ca fiind eficiente, tot 77 (62%) recunosc eficiența emisiunilor TV, 72 (58%) a reclamelor TV anti – sedentarism, 61 (49%) susțin eficiența articolelor despre sedentarism din presa scris, 58 (47%) a afișelor anti – sedentarism de pe stradă, 43 (35%) consideră fluturașii cu informații despre beneficiile activității fizice ca fiind eficienți, 34 (27%) și 32 (26%) recunosc eficiența reclamelor anti-sedentarism de la radio, respectiv emisiunilor radio despre efectele sedentarismului, iar 5 respondenți (4%) susțin că nicio metodă de informare nu este eficientă.

Figura nr. 40: Distribuția lotului studiat în funcție de părerea legată de eficiența metodelor de informare

10. Concluzii

Omul, din punct de vedere evoluționar, este o ființă activă, cu un sistem locomotor dezvoltat pentru un stil de viață activ. Efectul rapid al urbanizării a determinat, pe parcursul ultimelor decenii, limitarea activității fizice, iar această trecere de la un stil de viată activ fizic, la unul care necesită puține provocări din punct de vedere fizic, a fost bruscă, producându-se într-o fracțiune de secundă a existenței umane.

Dispunem, în momentul de față de dovezi științifice solide care evidențiază efectul negativ, de necontestat al sedentarismului asupra sănătății. Și, cu toate că majoritatea populației este conștientă de cele mai frecvente consecințe ale adoptării unui stil de viață sedentar, puțini indivizi încearcă să combată sedentarismul prin activități fizice de orice intensitate.

Studiul de față și-a propus să descrie comportamentul sedentar pe un lot de 124 de persoane de vârstă tânără (18 – 35 de ani), deoarece adoptarea unui stil de viață sedentar și lipsa activității fizice reprezintă probleme importante de sănătate publică.

Acest studiu a fost realizat prin intermediul unei fișe chestionar cu caracter anonim și aplicație individuală, cuprinzând mai multe întrebări care oferă atât date socio – demografice (vârstă, gen, mediu de proveniență, nivel de studii, venit lunar), cât și date de opinie privind comportamentul sedentar.

Primul obiectiv al lucrării a fost descrierea comportamentului sedentar în rândul populației tinere.

În ceea ce privește urmărirea programelor de televiziune, doar o treime dintre respondenți declară că petrec mai mult de 1 ora pe zi în fața televizorului, cea mai mare parte a respondenților declarând că nu își petrec timpul liber în fața televizorului (44%).

Pe de altă parte, foarte mulți tineri petrec timp important la calculator, fie pentru a lucra, fie în scop recreativ (47% – aproape 7 sau mai mult de 7 ore pe zi). Astfel, mai mult de jumătate dintre respondenți (61%) afirmă că sunt implicați în activități sedentare de orice fel aproape 7 sau mai mult de 7 ore pe zi. Deși o parte dintre cele mai benefice efecte ale activității fizice sunt cunoscute, majoritatea respondentilor nu este activa din punct de vedere fizic, astfel, un sfert dintre participanți efectuează exerciții fizice mai puțin de două zile pe săptămână, iar 14% dintre respondenți nu fac deloc exerciții fizice. Doar o treime dintre participanții la studiu practică un sport în scop recreațional (majoritatea ciclism) și tot aproximativ o treime au un hobby care stimulează activitatea fizică (majoritatea dans).

În ceea ce priveste recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind necesarul săptămânal de efectuare a activității fizice (150 de minute), 53% afirmă că ating această recomandare, 33% nu întrunesc această cerință, iar 14% nu știu. Per total, 60% dintre cei intervievați afirmă că au un stil de viată sedentar, procent care este de mare importantă pentru sănătatea publică, luând în considerare faptul că lotul studiat face parte din populația tânără, mai mult de jumătate dintre respondenți având între 24 și 26 de ani. Nu s-au observat diferențe statistice în legatura cu incidența sedenarismului la normoponderali și supraponderali.

Al doilea obiectiv al studiului a fost descrierea caracteristicilor socio – demografice relaționar cu un stil de viață sedentar. Nu s-au observat diferențe semnificative din punct de vedere statistiv între incidența sedentarismului la femei și la bărbați, însă s-au observat diferențe între grupul încadrat între 25 – 30 de ani și cel între 31 – 35 de ani. Respondenții cu vârsta cuprinsă între 25 și 30 de ani sunt mai sedentari decât respondenții peste 30 de ani, lucru îngrijorător care atestă o incidență mai mare a sedentarismului de la vârste cât mai mici. Nivelul de educație al respondenților este unul superior, pentru mai mult de jumătate dintre participanții la studiu universitatea și studiile postuniversitare fiind ultima formă de învățămând absolvită, și un sfert dintre respondenți absolvind liceul, însă fiind în curs de efectuare a studiilor universitare. Dintre ocupații, 40% dintre respondenți afirmă că sunt încă studenți, cei 60% rămași având diverse profesii, dintre care cele mai frecvente fiind: inginer, programator, medic, farmacist etc.

Din 124 de respondenți, 67% au un IMC normal, între 18.5 – 24.9. S-au observat diferențe statistice semnificative între prezența unei diete în alimentație la normoponderali și la supraponderali sau obezi; astfel, cei cu indice ponderal mai mare sau egal cu 25 sunt mai predispuși să țină dietă decât dei normoponderal; de asemenea, respondenții cu un IMC peste limita superioara a normalului sunt mai înclinați spre a-și considera starea de sănătate medie, proastă sau foarte proastă. Legat de obiceiurile alimentare, cea mai mare parte a respondenților consumă fructe de 2 – 4 ori pe săptămână, iar pe baza rezultatelor studiului, sunt mai predispuși să facă mișcare cei care consumă fructe de minim 5 – 6 ori pe săptămână. De asemenea, conform rezultatelor studiului, respondenții cu un venit lunat sub 2000 lei, cu studii preuniversitare sunt mai activi din punt de vedere fizic, afirmând că respectă indicațiile OMS (efectuează, în medie, minim 150 de minute de activitate fizică pe săptămână).

Astfel, în ceea ce privește caracteristicile socio-demongrafice, o persoană sedentară este mai probabil să aibă vârsta cuprinsă în intervalul de până la 30 de ani, să aibă studii finalizate, să aibă o slujbă stabilă și un venit peste 2000 lei, să aibă un IMC peste 25, să consume fructe de maxim 2 – 4 ori pe săptămână și dulciuri sau chips-uri de minim 5 – 6 ori pe săptămână.

Al treilea obiectiv al lucrării a fost determinarea gradului de cunoaștere al populației tinere în ceea ce privește efectele sedentarismului asupra sănătății. 85% dintre cei intervievați consideră că sunt informați despre efectele pe care lipsa activității fizice le are asupra sănătății, majoritatea informațiilor fiind culese de pe internet (82%). De asemenea, doar 65% dintre participanți ar dori să dispună de mai multe informații despre beneficiile activității fizice. Majoritatea respondenților cunosc efectele negative cele mai frecvente ale sedentarismului: obezitatea (95%), bolile cardiovasculare (90%), depresia (81%), insomnia (73%), îmbătrânirea precoce (67%), tulburările musculo – scheletale și diabetul zaharat de tip 2 (ambele 65%). Puțini însă cunosc rolul important pe care lipsa activității fizice îl joacă apariția constipației, hemoroizilor (38%), mortalității premature (23%) și cancerului (21%). Totodată, 60% afirmă că exercițiul fizic regulat exclude un stil de viată sedentar, rezultat aflat în discordanță cu nivelul de educație al respondenților. Numai 25% dintre respondenți sunt conștienți de faptul că efortul fizic regulat nu exclude un stil de viată sedentar.

Ultimul obiectiv al lucrării a fost propunerea de intervenții pentru prevenirea sedentarismului în rândul populației tinere. In primul rând, este nevoie de informarea populației despre efectele negative ale comportamentelor sedentare, respondenții considerând cele mai eficiente metode: informațiile citite pe internet (69%), discuțiile cu medicul sau alt personal medical (62%), emisiunile TV despre efectele sedentarismului (62%), reclamele anti – sedentarism la TV (58%). Astfel, în situația efecturării unor programe de informare in vederea combaterii sedentarismului, trebuie să se țină cont de mijloacele de informare care și-ar atinge în primul rând grupul țintă, astfel că un astfel de program trebuie să ia in considerare difuzarea informației în mediul electronic, prin intermediul internetului, prin urmare ar trebui sa aibă o componenta importantă de social-media.

În al doilea rând, autoritățile publice ar trebui să încurajeze desfășurarea activităților fizice, prin crearea de condiții speciale. 56% dintre respondenți consideră că autoritățile publice nu se implică în combaterea sedentarismului, cei mai mulți dintre ei susținând ca este nevoie de mai multe spații exterioare atractive pentru desfășurarea activităților fizice (83%), mai multe piste pentru biciclete (73%), mai multe spații verzi (65%) și instruirea cadrelor medicale pentru a putea recomanda un grad specific de activitate fizică pacienților (60%). De asemenea, dintre cei care lucrează, 51% au activități sedentare în timpul programului de lucru (ex: munca la birou), activități care cresc considerabil timpul zilnic petrecut în comportamente sedentare. De aceea, angajatorul ar trebui să pună la dispoziție angajaților spații de recreere care să stimuleze mișcarea. Din păcate, conform respondenților, numai 17% dispun la locul de muncă de spații de receere. Se poate face legislatie care să oblige sau să stimuleze angajatorii să dezvolte activități de promovare a sănătății la locul de muncă.

În al treilea rând, intervențiile la nivel individual au o importantă considerabilă; astfel, mai mult de jumătate dintre respondenți încearcă să facă mișcare minim 30 de minute pe zi, încearcă să urce scările în loc de a folosi liftul/scările rulante, iar o bună parte preferă să iasă afară în loc de a desfășura activități în interior și încearcă să meargă cât mai mult pe jos sau cu bicicleta. Foarte importante pentru cei ce lucrează la birou sunt pauzele scurte și dese, de ridicare de la birou pentru efectuarea unor exerciții de dezmorțire, însă doar 36% dintre respondenți practică acest lucru.

Concluzionând, este evident faptul că sedentarismul este o problemă importantă de sănătate publică, iar prevenția acestuia ar îmbunătăți starea de sănătate a indivizilor, atât pe moment, cât și pe termen îndelungat, un stil de viață activ fiind implicat în prevenția obezității și a bolilor cronice.

Anexa 1

Chestionar

Sedentarismul – problemă actuală în rândul tinerilor

Vă rog să îmi acordați câteva minute pentru a completa următorul chestionar, înconjurănd răspunsul potrivit pentru dumneavoastră.

Acest chestionar face parte dintr-un proiect de cercetare realizat în cadrul lucrării de diplomă. Datele completate în chestionar sunt anonime și confidențiale, acestea fiind preluate și prelucrate din punct de vedere statistic, fără evidențiere individuală.

Vă mulțumesc!

Care este vârsta dumneavoastră?

Care este sexul dumneavoastră?

Feminin

Masculin

Care este mediul dumneavoastră de proveniență:

Urban

Rural

Care este ultima formă de învățământ absolvită?

Școală generală

Liceu

Școală postliceală

Universitate

Studii postuniversitare

Care este profesia dumneavoastră?

Care este înalțimea dumneavoastră?

(exprimată în cm)

Care este greutatea dumneavoastră?

(exprimată în kg)

Obișnuiți să țineți o dietă pentru a vă păstra greutatea?

Nu, consider că am o greutate normală

Nu, dar ar trebui să dau jos cîteva kilograme

Nu, ar trebui însă să mai pun căteva kilograme

Da

În medie, de cîte ori pe săptămână măncați fructe?

Niciodată

Mai puțin de odata pe săptamana

Odata pe saptamana

De 2-4 ori pe saptamana

De 5-6 ori pe saptamana

Odata pe zi in fiecare zi

In fiecare zi, mai mult de odata pe zi

În medie, de cîte ori pe săptămână consumați dulciuri sau sucuri sau chips-uri?

Niciodată

Mai puțin de odata pe săptamana

Odata pe saptamana

De 2-4 ori pe saptamana

De 5-6 ori pe saptamana

Odata pe zi in fiecare zi

In fiecare zi, mai mult de odata pe zi

În general, cîte ore pe zi petreceți în fața televizorului?

Nu mi petrec deloc timpul în fața televizorului

Mai puțin de o oră pe zi

Între 1-2 ore pe zi

Între 2-4 ore pe zi

Între 5-6 ore pe zi

Aproape 7 sau mai mult de 7 ore pe zi

În general, cîte ore pe zi petreceți în fața calculatorului (fie pentru activități recreative, fie pentru a lucra, în total)?

Nu mi petrec deloc timpul în fața calculatorului

Mai puțin de o oră pe zi

Între 1-2 ore pe zi

Între 2-4 ore pe zi

Între 5-6 ore pe zi

Aproape 7 sau mai mult de 7 ore pe zi

Câte ore pe zi considerați că petreceți în activități sedentare, în total (școală/lucru, transport, timp liber)?

Nu am deloc activități sedentare

Mai puțin de o oră pe zi

Între 1-2 ore pe zi

Între 2-4 ore pe zi

Între 5-6 ore pe zi

Aproape 7 sau mai mult de 7 ore pe zi

Câte zile pe săptămână efectuați exerciții fizice?

Mai puțin de 2 zile/săptămână

2 zile/săptămână

3 zile/săptămână

4 zile/săptămână

5 zile/săptămână

Mai mult de 5 zile/săptămână

Nu fac deloc exerciții fizice

Considerați ca efectuați, în medie, mai mult de 150 de minute de activitate fizică pe săptămână?

Da

Nu

Nu știu

Cum v-ați aprecia propria stare de sănătate?

Excelentă

Bună

Medie

Proastă

Foarte proastă

Care este venitul dumneavoastră lunar?

Sub 700 lei

700 – 1000 lei

1001 – 2000 lei

2001 – 3000 lei

3001 – 4000 lei

Peste 4000 lei

Considerați ca aveți un stil de viață sedentar?

Da

Nu

Considerați ca sunteți o persoană activă din punct de vedere fizic?

Da

Nu

Considerați că sunteți un „active couch potato” (ați atins recomandările publice în ceea ce priveste timpul dedicat activităților fizice, însă desfășurați activități sedentare în restul timpului – ex: 8 h de stat la birou asociate cu 1 h de efort fizic la sala de forță după lucru, apoi relaxare în fața televizorului sau calculatorului)?

Da

Nu

Considerați că sunteți mai activ decât alte persoane de aceeași vârstă cu dumneavoastră?

Da

Nu

Care din următoarele beneficii ale activității fizice le cunoașteți?

(puteți alege mai multe răspunsuri)

Risc redus de boli cardiovasculare (ex: hipertensiune arterială, infarct miocardic, accident vascular cerebral)

Risc redus de diabet zaharat

Risc redus de cancer

Controlul greutății corporale

Prevenirea obezității

Prevenirea osteoporozei

Risc redus de depresie și demență

Îmbunătățirea calității somnului

Îmbunătățirea imaginii de sine

Creșterea optimismului

Practicați vreun sport recreațional?

Da

Nu

Dacă ați răspuns „Da” la întrebarea anterioară, care este sportul pe care îl practicați?

Aveți vreun hobby care să presupuna activitate fizică de orice intensitate (ex: dans, gradinărit etc)?

Da

Nu

Dacă ați răspuns „Da” la întrebarea anterioară, care este hobby-ul dumneavoastră?

Considerați ca locul dumneavoastră de muncă implică:

Activități sedentare (ex: lucru la birou, șofer, librar)

Activități fizice ușoare (ex: profesor, frizer, medic)

Activități fizice moderate (ex: muncă industrială, mecanic)

Activități fizice intense (ex: fermier, pompier, constructor)

Nu lucrez

În cazul în care lucrați în mediu sedentar, vă sunt puse la dispoziție de către angajator spații de recreere care să stimuleze mișcarea?

Da

Nu

Nu știu, nu sunt interesat/ă

Cum vă deplasați la locul de muncă/școală/facultate?

Cu transportul în comun

Cu mașina personală

Cu bicicleta

Merg pe jos

Cât timp petreceți pe zi în mijlocul de transport?

În timpul liber preferați să:

(puteți alege mai multe răspunsuri)

Vă uitați la TV (emisiuni, filme, seriale)

Navigați pe internet

Citiți

Ieșiți la plimbare în parc

Ieșiți în oraș cu prietenii

Vă plimbați cu bicicleta/rolele

Mergeți la sala de forță

Cu ce asociați o activitate sedentară (ex: vizionarea unui film)

(puteți alege mai multe răspunsuri)

Alimente nesănătoase

Alcool

Fumat

Altele

Nici unul

Credeți că exercițiul fizic regulat exclude un stil de viată sedentar?

Da

Nu

Nu știu

Încercați pe cât posibil să:

(puteți alege mai multe răspunsuri)

Urcați scări în loc de a folosi scările rulante/liftul

Faceți o plimbare în loc de a viziona un film/emisiune TV

Mergeți pe jos/cu bicicleta în loc să folosiți mașina personală/transportul în comun

Înlocuiți activitățile sedentare recreaționale cu activități fizice recreaționale

Ieșiți în parc în loc să desfășurați activități în interior

Vă ridicați cât mai des de la birou pentru a face mișcare

Vă ridicați în picioare atunci când vorbiți la telefon

Faceți mișcare minim 30 de minute pe zi

Considerați că sunteți informat/ă despre efectele pe care le are lipsa activității fizice asupra sănătății?

Da

Nu

Ați dori să dispuneți de mai multe informații despre beneficiile activității fizice?

Da

Nu

Care sunt principalele modalitați de informare pe care le-ați folosit pentru a vă informa despre efectele negative ale sedentarismului?

(puteți alege mai multe răspunsuri)

Emisiuni TV

Emisiuni radio

Articole despre sedentarism din presa scrisă

Discuții cu medicul sau alt personal medical (asistenta, farmacist)

Discuții cu familia, cu prietenii

Afișe pe stradă referitoare la sedentarism

Informații citite pe internet

Nici unul

Care dintre următoarele efecte negative ale sedentarismului asupra sănătății vă sunt cunoscute?

(puteți alege mai multe răspunsuri)

Boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, infarct miocardic, accident vascular cerebral)

Obezitate

Diabet zaharat de tip 2

Osteoporoză

Cancer (de sân, colorectal)

Depresie

Insomnie

Constipație, hemoroizi

Tulburări musculo-scheletale

Îmbătrânire precoce

Mortalitate prematură

Considerați că autoritățile publice încurajează desfășurarea activității fizice?

Da

Nu

Nu știu

Ce considerați că ar fi nevoie pentru stimularea activității fizice?

(puteți alege mai multe răspunsuri)

Spații exterioare atractive pentru desfășurarea activităților fizice

Mai multe locuri de joacă pentru copii

Mai multe piste pentru biciclete

P ai multe piste pentru biciclete

Mai multe spații verzi

Instruirea cadrelor medicale pentru a putea recomanda un grad specific de activitate fizică fiecărui pacient

Crearea de rețele sociale de promovare a activităților fizice

Care din următorele metode de informare le considerați mai eficiente?

(puteți alege mai multe răspunsuri)

Reclame anti – sedentarism la TV

Reclame anti – sedentarism la radio

Emisiuni TV despre efectele sedentarismului

Emisiuni radio despre efectele sedentarismului

Articole în presa scrisă despre sedentarism

Discuții cu medicul sau alt personal medical (asistentă, farmacist)

Afișe pe stradă anti – sedentarism

Fluturași cu informații despre beneficiile activității fizice

Informații citite pe internet

Nici una

Bibliografie

OMS, www.who.int/gho/ncd/risk_factors/physical_activity/en

UE Ghid de activități fizice, 2008