Securitatea Si Sanatatea In Munca

CUPRINS

PREFAȚA………………………………………………………………………………………….4

INTRODUCERE………………………………………………………………………………….7

CAPITOLUL1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA IN MUNCĂ DEFINIȚIE DE CADRUL LEGISLATIV……………………………………….9

1.1. Noțiuni introductive privind sănătatea și securitatea în muncă.Definiție……………………….9

1.2. Bolile profesionale.Definiție.Cadrul legislativ………………………………………………10

1.3. Conceptul de Sănătate Ocupațională.Definiție………………………………………………..10

CAPITOLUL 2.OBLIGAȚIILE ANGAJATORILOR ȘI ANGAJAȚILOR CU PRIVIRE LA SECURITATE ȘI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ…………………………………………..13

2.1. Obligațiile angajatorilor privind securitatea și sănătatea în muncă………………………….13

2.2. Obligațiile lucrătorilor privind securitatea și sănătatea în muncă……………………………..15

2.3. Supravegherea sănătății. Servicii de prevenire și protecție……………………………………16

CAPITOLUL 3.VALORIFICAREA DEȘEURILOR, NECESITATE A DEZVOLTĂRII DURABILE………………………………………………………………………………………22
3.1. Deșeuri industrial…………………………………………………………………………….22

3.2. Reciclarea deșeurilor de hârtie………………………………………………………………24

3.3. Obiective și responsabilități………………………………………………………………….24

3.4. Metode de lucru aplicate……………………………………………………………………..26

CAPITOLUL 4. PROTECȚIA MUNCII CE SE IMPUNE LA BALOTAREA AUTOMATĂ A HÂRTIEI………………………………………………………………………………………30

4.1. Presa automată de balotat hârtia.Descrierea principiului de funcționare……………………30
4.2. Utilaje necesare pentru alimentarea presei cu hârtie…………………………………………31

4.3. Personalul necesar pentru deservirea presei automate de balotat hârtie……………………..31

CAPITOLUL V. EVALUĂRILE DE RISC PENTRU PRESA AUTOMATĂ DE BALOTAT HÂRTIE……………………………………………………………………………39

CONCLUZII SI RECOMANDĂRI……………………………………………………………65

PREFAȚĂ

În România, primul act juridic prin care s-a instituit o reglementare națională cu caracter de securitate și sănătate în muncă a fost „ Legea sanitară„ (din 3.04.1885). Conform articolului 15, inspectorii din cadrul serviciului sanitar aveau și atribuția de a acorda permisiunea pentru

„înființarea stabilimentelor industriale insalubre" și de a supraveghea „condițiile igienice ale stabilimentelor și fabricilor industriale în genere".

Prima referire expresă la prevenirea accidentelor și bolilor profesionale s-a făcut însă în

„Regulamentul (din 24.09.1894) pentru industriile insalubre". În cadrul acestuia se prevedeau mai multe măsuri cu caracter obligatoriu, care aveau ca scop evitarea pericolelor de accidentare și îmbolnăvire, cum ar fi:

Articolul 5: „ În orice stabiliment industrial cu mai mult de 10 lucrători , atelierele vor avea un spațiu de cel mult 5 mc de fiecare lucrător, iar plafonul va avea înălțimea de cel puțin 3 m".

Articolul 6: „Pentru a înlătura pericolul rănirii lucrătorilor, în timpul funcționării mașinii, va trebui prevăzut un spațiu liber, destul de larg pentru a permite circulația, iar organele de transmisiune ale mașinilor, ascensoarele, roțile legate de vreun motor se vor împrejmui cu parapete de siguranță etc.

Un caracter foarte avansat privind reglementarea securității și sănătății în muncă ( deși nu era folosită această noțiune) a prezentat Legea minelor ( din 21.04.1895). În titlul III din lege , referitor la actele care preced instituirea concesiunilor de mine, prin articolul 30, se stabilea obligația întreprinzătorului, de a lua „ … toate măsurile pentru a executa lucrările de exploatare, astfel încât să evite orice pericol și să garanteze siguranța lucrătorilor …" . Legea prevedea înființarea caselor de ajutor (modul de constituire și atribuțiile acestora, intervalul minim de 3 zile, după care se acorda ajutor pentru incapacitate temporară de muncă, datorită accidentării sau îmbolnăvirii ), precum și caselor de pensii (cu delimitarea condițiilor și a cuantumului pensiei de invaliditate, inclusiv deces și de boală profesională, stabilirea vârstei minime de pensionare etc. ).
Din aceeași categorie – acte juridice de natura legislației muncii, dar care instituiau totodată direct sau indirect și măsuri de protejare a lucrătorilor față de accidente și îmbolnăviri profesionale – au mai făcut parte și: Legea din 6.03.1897 pentru repausul în zilele de duminică și sărbători; Legea (22.02.1906) privind munca femeilor și minorilor în industrie și exploatări miniere; Legea (din 14.04.1922) referitoare la angajarea minorilor în munca maritimă; Legea (din 16.06.1923) privind ajutoarele de boală și lehuzie; Legea (din 13.04.1928) privind munca minorilor și femeilor.
În 1934 (13.aprilie) este emisă „Legea privind accidentele de muncă Prevenirea lor. Prescripții", care poate fi considerată ca fiind actul de naștere al instituției securității și sănătăți în muncă în accepția modernă a termenului, pentru țara noastră.

În 1936 s-a înființat prin decret , Ministerul Muncii Sănătății și Ocrotirii Sociale, care cuprindea și un serviciu al organizării și ocrotirii muncii, iar prin Decizia din 19.10.1940 s-au constituit „ regiunile de inspecție a muncii".

În perioada postbelică, România s-a aliniat la legislația internațională în domeniul securității și sănătății în muncă. S-a garantat prin Constituție și Codul muncii dreptul muncitorilor la protecția împotriva accidentelor și bolilor profesionale, s-a instituit o lege expresă privind securitatea și sănătatea în muncă și s-au emis diverse acte normative specifice, toate acestea fiind continuu adaptate modificărilor survenite pe plan tehnic, economic și social.
În prezent, în țara noastră, din categoria normelor care reglementează direct modul de aplicare a măsurilor de securitate și sănătate în muncă fac parte în principal:

Constituția României ;

Codul muncii;

Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006;

Hotărârea de Guvern nr. 1425/2006 privind aprobarea normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 319/2006;

Hotărâri de Guvern care transpun Directivele Europene pentru activități specifice în care se impune protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea și securitatea acestora;

Alte acte normative cum ar fi Ordine ale Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familiei.

Acționând în final asupra executantului unei sarcini de muncă, în interdependență cu toate celelalte elemente ale sistemului de muncă, securitatea și sănătatea în muncă se încadrează organic în activitatea de concepere, organizare și desfășurare a proceselor de producție.
Acțiunile și măsurile prin care se realizează efectiv, la nivelul proceselor de muncă, protecția lucrătorului sunt în esență de natura organizării muncii.

Prin urmare, în sensul de activitate practică, noțiunea de securitate și sănătate în muncă desemnează o activitate distinctă în ceea ce privește organizarea muncii.
Relația dintre securitatea și sănătatea în muncă, și organizarea muncii este biunivocă. Luând în considerare rolul acesteia din urmă în realizarea procesului de muncă, ea devine, pe de altă parte, unul dintre elementele pe care le studiază și optimizează securitatea și sănătatea în muncă, în vederea identificării și contracarării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională.
Eficiența activității practice, concrete, de securitate și sănătate în muncă este dependentă nu numai de premisele teoretice și juridice; ea este condiționată și de modul concret în care se stabilesc măsurile și acțiunile, ordinea și condițiile în care se aplică.

Coordonareaprezentei lucrări a fost posibilă datorită accesului direct pe care l-am avut la informțiile necesare în domeniul securității și sănătății în muncă puse la dispoziție de către d-na dr.ing.PANTEA EMILIA, coordonatorul acestei lucrări.Doresc să-i multumesc pe aceastăcale pentru sprijinul direct acordat în redactarea prezentei lucrări.

INTRODUCERE

Cu cât avansăm în timp constatăm că omul a reușit să creeze breșe tot mai adânci în cunoașterea macro și microcosmosului său. Și totuși după informațiile furnizate de Biroul Internațional al Muncii, anual în fiecare țară există un număr de lucrători care nu se mai întorc în mijlocul familiei lor, datorită accidentelor și bolilor profesionale. Din aceeași sursă se aproximează că, anual, 2-4 % din produsul intern brut reprezintă cheltuieli și pierderi datorate accidentelor de muncă și bolilor profesionale.

Amploarea actuală a acestor fenomene impune reconsiderarea criteriului securității muncii, protejării omului în procesul muncii trebuind să i se asigure același loc, ca și criteriului economic. Realizarea acestui deziderat implică, în primul rând, schimbarea mentalității indivizilor, de la muncitor până la patron, de la proiectant la utilizator .

Înțelegerea gravității riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională și formarea unor deprinderi corecte în vederea evitării lor sunt obiective a căror atingere se poate asigura printr-un proces continuu de educare, început încă din școală. Pentru însușirea și aplicarea temeinică a măsurilor și normelor de securitate și sănătate în muncă în condițiile progresului tehnic actual, sunt necesare cunoștințe teoretice și practice, atât de ordin general, cât și specifice fiecărei profesiuni.

Studiul securității și sănătății în muncă trebuie să înceapă prin cunoașterea problemelor generale, de bază, axate pe factorii de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională care pot să apară în procesul de muncă și pe principalele măsuri de combatere a acestora.
După însușirea acestor cunoștințe, valabile pentru toate condițiile și locurile de muncă, vor fi abordate problemele specifice anumitor domenii de activitate, în cadrul unor capitole distincte.
Din momentul în care omul a început să muncească – deci să desfășoare conștient o activitate de transformare a elementelor de mediu pentru a-și asigura existența – datează și primele preocupări de îmbunătățire a condițiilor de muncă.

În secolele pre-industriale, cercetările și măsurile pentru ameliorarea condițiilor de muncă, diminuarea eforturilor și mărirea randamentelor, au avut un caracter sporadic și local.
Scrierile antice relatează despre astfel de acțiuni și despre unele măsuri exprese de protecție a lucrătorilor, despre existența unor medici pe șantierele faraonice, despre măsurile pentru combaterea saturnismului și a intoxicației cu mercur în Grecia, la Roma, Alexandria (apărători ale mâinii la unelte, măști din bășici de pește pentru șlefuitorii de minium,cu mănuși, jambiere, tuburi de ventilație în mine ș.a).

Atâta timp cât efortul muscular caracteriza participarea omului în procesul de producție, cercetările au fost orientate spre studierea acestuia.
Treptat, concepția s-a lărgit, renunțându-se la abordarea strict mecanicistă.
Tot mai multe științe au început să se preocupe de relația om – mașină – mediu ambiant: medicina, antropologia, sociologia, psihologia, științele economice.Fiecare a analizat impactul dintre om și elementele procesului de muncă din propriul său punct de vedere, căutând soluții pentru protejarea lucrătorului concomitent cu creșterea productivității sale.

CAPITOLUL I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

1.1. Noțiuni introductive privind securitatea și sănătatea în muncă

angajator – orice persoană fizică sau juridică care este titularul unui raport de muncă cu lucrătorul și care poartă răspundere pentru unitatea respectivă;

echipament de lucru – orice mașină, aparat, unealtă sau instalație folosită la locul de muncă; echipament individual de protecție – orice echipament destinat să fie purtat sau ținut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri ce ar putea să-i pună în pericol securitatea și sănătatea la locul de muncă, precum și orice supliment sau accesoriu proiectat în acest scop;

loc de muncă – loc destinat să adăpostească posturi de lucru în clădirea unității și orice alt loc din interiorul unității la care lucrătorul are acces în timpul executării sarcinilor sale de lucru;

lucrător – orice persoană încadrată în muncă, în condițiile legii, de către un angajator, inclusiv stagiarii și ucenicii;

lucrător desemnat – orice lucrător desemnat de angajator pentru a se ocupa de activitățile de protecție și prevenire a riscurilor profesionale din unitate;

mediu de lucru – totalitatea condițiilor fizice, chimice, biologice și psihosociale în care lucrătorul își desfășoară activitatea;

mijloace de producție – totalitatea clădirilor și altor construcții, echipamentelor de lucru, echipamentelor individuale de protecție, materiei prime, produselor intermediare etc., utilizate în procesul de producere a bunurilor materiale;

pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională – sursă a unei posibile leziuni sau afectări a sănătății lucrătorului la locul de muncă;

prevenire – ansamblu de dispoziții sau măsuri, adoptate ori planificate la toate etapele de lucru din unitate, pentru a preveni sau a reduce riscurile profesionale;

reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă – orice persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători pentru a-i reprezenta în problemele referitoare la securitatea și sănătatea lor la locul de muncă, denumită  în continuare  reprezentant al lucrătorilor;

risc profesional (risc de accidentare sau de îmbolnăvire profesională) – combinație între probabilitatea și gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătății într-o situație periculoasă;

securitate și sănătate în muncă – ansamblu de activități avînd ca scop asigurarea celor mai bune condiții de lucru, apărarea vieții, sănătății, integrității fizice și psihice a lucrătorilor;

serviciu extern de protecție și prevenire – orice unitate care prestează altor unități, în bază de contract, servicii de protecție și de prevenire a riscurilor profesionale

1.2. Bolile profesionale. Definiție.Cadrul legislativ

Bolile profesionale, în sensul Legii Protecției Muncii, sunt afecțiunile care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii cauzate de factori nocivi fizici, chimici, biologici sau psihosociali caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor aparate și sisteme ale organismului în cadrul procesului de muncă, indiferent de tipul de contract de muncă existent între angajator și angajat. Bolile profesionale ale căror declarare, cercetare și evidență sunt obligatorii în România sunt prezentate în Anexa nr.2 a NGPM 2002. Lista ramâne deschisă și pentru alte boli, pentru care se face dovada relației noxă/suprasolicitare – boală profesională.

Pentru ca o afecțiune a organismului să poată fi calificată ca boală profesională trebuie ca aceasta să decurgă din exercitarea unei meserii sau profesii și să fie provocată de factori nocivi fizici, chimici sau biologici caracteristici locului de muncă sau suprasolicitării.

1.3. Conceptul de sănătate ocupațională

Sănătatea ocupațională este definită la ora actuală de către Organizația Mondială a Sănătății ca fiind "promovarea și menținerea celui mai înalt grad de bunăstare fizică, mentală și socială a muncitorilor de toate ocupațiile, prin prevenirea perturbărilor cauzate sănătății acestora de către condițiile muncii, protejarea în muncă față de riscurile rezultate din prezența agenților nocivi pentru sănătatea lor, plasarea și menținerea muncitorului într-o muncă adecvată aptitudinilor fiziologice și psihologice."

"Omul este măsura tuturor lucrurilor" spunea Protagoras: protejarea forței de muncă, indiferent de reglementările legale, trebuie să fie considerată drept principiu de bază în activitatea firmei și un obiectiv la fel de important ca și profitul. O asemenea politică trebuie să transforme obligativitatea legală a realizării securității și sănătății în muncă într-o acțiune voluntară, într-o asumare voită a responsabilității pentru condițiile de muncă ale salariaților. Criteriul de securitate a muncii trebuie să apară, cel puțin tot atât de important ca și criteriul economic, conjugat și nu subordonat acestuia.

Activitățile în materie de sănătate ocupațională sunt grupate în trei domenii:

promovarea și menținerea sănătății muncitorilor și a aptitudinii lor de muncă;

ameliorarea condițiilor și a mediului de muncă în vederea asigurării sănătății și securității în muncă;

implementarea unui sistem de management al sănătății și securității în muncă, pentru eficientizarea și controlul activităților din domeniul sănătății ocupaționale, în beneficiul angajaților și al organizației

Construirea și implementarea unui sistem performant al managemenului securității și sănătății în muncă necesită obligatoriu cunoștințe fundamentale în domeniul științei managementului, înzestrând specialistul care are sarcina conceperea sistemului cu instrumentele necesare unei conduceri moderne, științifice. Prevenirea eficientă a accidentelor și a bolilor profesionale se poate realiza numai printr-o politică adecvată care să aibă în vedere îmbunătățirea continuă a performanței și integrarea managementului de securitate și sănătate în muncă în managementul strategic al firmei.

La momentul actual noile tendințe la nivel european și internațional în domeniul sănătății și securității în muncă sunt reprezentate de elaborarea de sisteme integrate de management care includ managementul sănătății și securității în muncă alături de managementul calității și al mediului.
Dar la fel de importantă este înțelegerea interrelației dintre muncă și sănătate, ceea ce necesită cunoștințe temeinice de medicină a muncii, psihologie a muncii, ergonomie, chimie industrială, toxicologie, fizică și alte domenii.

Obiectivul final este promovarea sănătății ocupaționale a tuturor angajaților în sensul definției de Organizației Mondială a Sănătății, ceea ce impune o atitudine proactivă în identificarea riscurilor profesionale și supravegherea sănătății lucrătorilor, efectuarea de recomandări pertinente pentru protejarea sănătății și a securității acestora, permitând scăderea incidenței bolilor profesionale și a accidentelor de muncă.

O altă direcție de acțiune o constituie dezvoltarea de programe eficiente de promovare a sănătății la locul de muncă, cu efecte benefice în planul sănătății angajaților, a reducerii cheltuielilor pentru servicii medicale și a absenteismului și a creșterii productivității lucrătorilor, ceea ce în final, în special pe termen lung, se poate traduce printr-un raport cost-beneficiu favorabil angajatorului.

CAPITOLUL II. OBLIGAȚIILE ANGAJATORILOR ȘI ANGAJAȚILOR CU PRIVIRE LA SECURITATE ȘI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

2.1. Obligațiile angajatorilor privind securitatea și sănătatea în muncă

Angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitățile sale în acest domeniu. Obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă nu aduc atingere principiului responsabilității angajatorului.

În cadrul responsabilităților sale, angajatorul are obligația să ia măsurile necesare pentru:

asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor;

prevenirea riscurilor profesionale;

informarea și instruirea lucrătorilor;

asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă.

Angajatorul are obligația să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute mai sus, ținând seama de modificarea condițiilor, și pentru îmbunătățirea situațiilor existente. Angajatorul are obligația să implementeze măsurile prevăzute pe baza următoarelor principii generale de prevenire:

evitarea riscurilor;

evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

combaterea riscurilor la sursă;

adaptarea muncii la om, în special în ceea ce privește proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă și de producție, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat și a diminuării efectelor acestora asupra sănătății;

adaptarea la progresul tehnic;

înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puțin periculos;

dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condițiile de muncă, relațiile sociale și influența factorilor din mediul de muncă;

adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecție colectivă față de măsurile de protecție individuală;

furnizarea de instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor.

să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă;

ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) și dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum și metodele de lucru și de producție aplicate de către angajator să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor și să fie integrate în ansamblul activităților întreprinderii și/sau unității respective și la toate nivelurile ierarhice;

să ia în considerare capacitățile lucrătorului în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, atunci când îi încredințează sarcini;

să asigure ca planificarea și introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii și/sau reprezentanții acestora în ceea ce privește consecințele asupra securității și sănătății lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condițiile și mediul de muncă;

să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat și specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însușit instrucțiunile adecvate.

2.2. Obligațiile lucrătorilor privind securitatea și sănătatea în muncă

Fiecare lucrător trebuie să aibă grijă de securitatea și sănătatea sa și a persoanelor care pot fi afectate de actele sau omisiunile sale la locul de muncă. În conformitate cu formarea urmată și cu instrucțiunile angajatorului, lucrătorii trebuie, în special:

să utilizeze corect mașinile, aparatura, uneltele, substanțele periculoase, echipamentele de transport și alte mijloace de producție;

să utilizeze corect echipamentul individual de protecție acordat și, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;

să nu procedeze la scoaterea din funcțiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale mașinilor, aparaturii, uneltelor, instalațiilor tehnice și clădirilor, și să utilizeze corect aceste dispozitive;

să comunice imediat angajatorului și/sau lucrătorilor desemnați orice situație de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, precum și orice deficiență a sistemelor de protecție;

să aducă la cunoștință conducătorului locului de muncă și/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană;

să coopereze cu angajatorul și/sau cu lucrătorii desemnați, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerințe dispuse de către inspectorii de muncă și inspectorii sanitari, pentru protecția sănătății și securității lucrătorilor;

să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul și/sau cu lucrătorii desemnați, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă și condițiile de lucru sunt sigure și fără riscuri pentru securitate și sănătate, în domeniul său de activitate;

să își însușească și să respecte prevederile legislației din domeniul securității și sănătății în muncă și măsurile de aplicare a acestora;

să dea relațiile solicitate de către inspectorii de muncă și inspectorii sanitari.

2.3. Supravegherea sănătății. Servicii de prevenire și protecție.Definiție.

Supravegherea sănătății lucrătorilor reprezintă totalitatea serviciilor medicale care asigură prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale și a bolilor legate de profesie, precum și menținerea sănătății și a capacității de muncă a lucrătorilor.

Supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se realizează în conformitate cu prevederile HG nr. 355/2007, completată cu HG nr. 37/2008.Această Hotărâre de Guvern stabilește cerințele minime pentru supravegherea sănătății lucrătorilor față de riscurile pentru securitate și sănătate, pentru prevenirea îmbolnăvirii lucrătorilor cu boli profesionale cauzate de agenți nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici, caracteristicile locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.Conform Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, autoritatea competentă în domeniul medicinii muncii și al supravegherii stării de sănătate a lucrătorilor este Ministerul Sănătății. Supravegherea sănătății lucrătorilor este asigurată de către medicii specialiști de medicina muncii.

În conformitate cu prevederile HG nr. 355/2007, angajatorii au următoarele obligații:

să se afle în posesia unei evaluări a riscului asupra sănătății lucrătorilor, actualizată dacă s-au produs schimbări semnificative sau atunci când rezultatele supravegherii sănătății o impun;

să respecte reglementările în vigoare privind supravegherea sănătății lucrătorilor;

să asigure fondurile și condițiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății lucrătorilor, aceștia nefiind implicați în niciun fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.

Examenul medical la reluarea activității:

Examenul medical la reluarea activității se face după o întrerupere a activității de minimum 90 zile pentru motive medicale sau de 6 luni pentru orice alte motive, în termen de 7 zile de la reluarea activității.

Acest examen medical are ca scop:

confirmarea aptitudinii lucrătorului pentru exercitarea profesiei/funcției avute anterior sau noii profesii/funcții;

stabilirea unor măsuri de adaptare a locului de muncă și a profesiei/funcției, dacă este cazul;

reorientarea spre un alt loc de muncă care să asigure lucrătorului menținerea sănătății și a capacității sale de muncă.

Medicul de medicina muncii poate efectua acest examen ori de câte ori îl consideră necesar, în funcție de natura bolii sau a accidentului pentru care angajatul a absentat.

În mod suplimentar prevederilor din fișele menționate, medicul de medicina muncii poate solicita orice tip de investigații medicale sau examinări care să fundamenteze decizia de aptitudine în muncă (de exemplu, teste alergologice) sau poate recomanda măsuri de prevenire a bolilor profesionale sau legate de profesie.

O atenție specială trebuie acordată supravegherii stării de sănătate a persoanelor vulnerabile:

femei gravide;

tineri;

persoane cu dizabilități.

Pentru femeile gravide se aplică reglementările specifice (OUG 96/2003 și normele de aplicare).Persoanele în cauză trebuie să informeze angajatorul în legătură cu starea de sarcină.   

Angajatorul este obligat să ia măsuri privind:

adaptarea postului de muncă;

conținutul muncii;

programul de lucru.

2.3.1. Organizarea activităților de prevenire și protecție

Organizarea activităților de prevenire și protecție este realizată de către angajator în urmatoarele moduri:

prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activitățile de prevenire și protecție ;

prin înființarea unui serviciu intern de prevenire și protecție;

prin apelarea la servicii externe de prevenire și protecție.

Activitățile de prevenire și protecție desfășurate prin modalitățile prevăzute mai sus în cadrul intreprinderii și /sau al unității sânt următoarele :

identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă și mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru;

elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea și actualizarea planului de prevenire și protecție;

elaborarea de instrucțiuni proprii pentru completarea și/sau aplicarea reglementărilor de securitate și sănătate în muncă, ținând seama de particularitățile activităților și ale unității/întreprinderii, precum și ale locurilor de muncă/posturilor de lucru, și difuzarea acestora în întreprindere și/sau unitate numai după ce au fost aprobate de către angajator;

propunerea atribuțiilor și răspunderilor în domeniul securității și sănătății în muncă, ce revin lucrătorilor, corespunzător funcțiilor exercitate, care se consemnează în fișa postului, cu aprobarea angajatorului;

verificarea însușirii și aplicării de către toți lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire și protecție, a instrucțiunilor proprii, precum și a atribuțiilor și responsabilităților ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă stabilite prin fișa postului;

întocmirea unui necesar de documentații cu caracter tehnic de informare și instruire a lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă;

elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, în scris, a periodicității instruirii adecvate pentru fiecare loc de muncă în instrucțiunile proprii, asigurarea informării și instruirii lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă și verificarea însușirii și aplicării de către lucrători a informațiilor primite;

elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii și/sau unității;

asigurarea întocmirii planului de acțiune în caz de pericol grav și iminent și asigurarea ca toți lucrătorii să fie instruiți pentru aplicarea lui;

evidența zonelor cu risc ridicat și specific;

stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate și sănătate în muncă, stabilirea tipului de semnalizare necesar și amplasarea conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau sănătate la locul de muncă;

evidența meseriilor și a profesiilor prevăzute de legislația specifică, pentru care este necesară autorizarea exercitării lor;

evidența posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;

evidența posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesită testarea aptitudinilor și/sau control psihologic periodic;

monitorizarea funcționării sistemelor și dispozitivelor de protecție, a aparaturii de măsură și control, precum și a instalațiilor de ventilare sau a altor instalații pentru controlul noxelor în mediul de muncă;

verificarea stării de funcționare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgență, precum și a sistemelor de siguranță;

efectuarea controalelor interne la locurile de muncă, cu informarea, în scris, a angajatorului asupra deficiențelor constatate și asupra măsurilor propuse pentru remedierea acestora;

întocmirea rapoartelor și/sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului emise în scopul transpunerii directivelor specifice referitoare la securitatea și sănătatea în muncă (directivelor CEE), inclusiv cele referitoare la azbest, vibrații, zgomot și șantiere temporare și mobile;

evidența echipamentelor de muncă și urmărirea ca verificările periodice și, dacă este cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;

identificarea echipamentelor individuale de protecție necesare pentru posturile de lucru din întreprindere și întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecție, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă;

urmărirea întreținerii, manipulării și depozitării adecvate a echipamentelor individuale de protecție și a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum și în celelalte situații prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.048/2006;

participarea la cercetarea evenimentelor conform competențelor prevăzute la cap. VII;

întocmirea evidențelor conform competențelor prevăzute la cap. VII;

elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din întreprindere și/sau unitate;

urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor de control și al cercetării evenimentelor;

colaborarea cu lucrătorii și/sau reprezentanții lucrătorilor, serviciile externe de prevenire și protecție, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de prevenire și protecție;

colaborarea cu lucrătorii desemnați / serviciile interne / serviciile externe ai / ale altor angajatori, în situația în care mai mulți angajatori își desfășoară activitatea în același loc de muncă;

urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecție și prevenire și a planului de evacuare;

propunerea de sancțiuni și stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii obligațiilor și atribuțiilor în domeniul securității și sănătății în muncă;

propunerea de clauze privind securitatea și sănătatea în muncă la încheierea contractelor de prestări de servicii cu alți angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori străini:

întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfășurarea acestor activități.

evidența echipamentelor, zonarea corespunzătoare, asigurarea/urmărirea ca verificările și/sau încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate la timp și de către persoane competente ori alte activități necesare, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1058/2006 privind cerințele minime pentru îmbunătățirea securității și protecția sănătății lucrătorilor care pot fi expuși unui potențial risc datorat atmosferelor explozive;

alte activități necesare/specifice asigurării securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă.

2.3.2. Serviciile interne de prevenire și protecție

Serviciul intern de prevenire și protecție trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă corespunzătoare nivelului mediu și/sau superior,și dupa caz,alți lucrători care pot desfășura activități auxiliare.

Conducătorul serviciului de prevenire și protecție trebuie să îndeplinească cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă corespunzătoare nivelului superior.Serviciu intern de prevenire și protecție se organizează în subordinea directă a angajatorului ca o structură distinctă.

Lucrătorii din cadrul serviciului intern de prevenire și protecție trebuie să desfășoare numai activități de prevenire și protecție și cel mult activități complementare cum ar fi:prevenirea și stingerea incendiilor și protecția mediului.

2.3.3. Servicii externe de prevenire și protecție

Serviciul extern de prevenire și protecție este o prestare de servicii care asigură,pe bază de contract,activitățile de prevenire și protecție în domeniu.

Serviciu extern de prevenire și protecție trebuie să îndeplinească următoarele cerințe :

Să dispună de personal cu capacitate profesională adecvată și de mijloacele materiale necesare pentru a-și desfășura activitatea.

Să fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire și protecție și de avizare a documentațiilor cu caracter tehnic de informare și instruire în domeniul securității și sănătății în muncă.

Conducătorul serviciului extern de prevenire și protecție trebuie să îndeplinească cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă corespunzătoare nivelului superior,conform prevederilor Art.47-51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii Securității și Sănătății în Muncă Nr.319/2006.

2.3.4. Planul de prevenire și protecție

Elaborarea planului de prevenire și protecție trebuie să țină cont de particularitățile activităților și ale unității/intreprinderii, precum și ale locurilor de muncă/posturilor de lucru.
   

CAPITOLUL III. VALORIFICAREA DEȘEURILOR, NECESITATE A DEZVOLTĂRII DURABILE

3.1. Deșeuri industriale

Prin Ordonanța de Urgență Nr.16/2001 se legiferează asigurarea gestionăriieficiente a deșeurilor industriale reciclabile în condiții de protecție a mediului și a sănătății populației.In acest context deșeurile industriale sunt clasificate în urmatoarele grupe conform Anexei 1 OUG Nr.16/2001/

Grupe de deșeuri industriale reciclabile:

Deșeuri metalice feroase;

Deșeuri metalice neferoase;

Deșeuri de hârtie și cartoane;

Deșeuri de sticlă (spărturi de sticlă);

Deșeuri de mase plastice;

Deșeuri de cauciuc(anvelope uzate, camere de aer și articole din cauciuc uzate).

La baza gestionării grupelor de deșeuri industriale reciclabile care fac obiectul anexei 1 din Ordonanța nr.16/2001,stau următoarele principii generale:

Principiul utilizării numai a acelor procedee de gestionare a deșeurilor industriale reciclabile care nu constitue risc pentru sănătatea populației și pentru mediul înconjurător;

Principiul «poluatorul plătește»;

Principiul «responsabilității producătorului»;

Principiul utilizării celor mai bune tehnici disponibile,fără antrenarea unor costuri excesive.

În figura de mai jos este prezentat circuitul deșeurilor reciclabile și fazele de colectare a acestora conform O.U. Nr.16/2001.

Figura 1. Circuitul deșeurilor reciclabile și fazele de colectare

În acceptul Ordonanței de Urgență nr.16/2001 sunt definite ca:

3.1.1. DEȘEU

Orice substanță sau orice produs din categoriile prevăzute în Anexa 1, pe care deținătorul nu îl mai utilizează sau pe care are intenția ori obligația să nu îl mai utilizeze.

3.1.2. COLECTARE

Strângerea, sortarea și/sau regruparea (depozitarea temporară) a deșeurilor în vederea transportării lor spre valorificare.

3.1.3. VALORIFICARE

Orice operațiune de: dezmembrare, sortare, reciclare, tăiere, mărunțire, presare, balotare, topire-turnare, pretratare amestec sau altă operațiune care determină schimbarea naturii sau compoziției,efectuată asupra unui deșeu industrial prin procedee industriale,în vederea reutilizării.

3.1.4. DEȚINĂTOR

Persoana fizică sau juridică ce deține la un moment dat,sub orice formă,deșeuri industriale reciclabile.

3.1.5. GESTIONARE

Colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea deșeurilor, inclusiv supravegherea zonelor de depozitare dupa inchiderea acestora.

3.1.6. RECICLAREA

Operațiunea de reprelucrare într-un proces de producție a deșeurilor industriale pentru a fi reutilizate în scopul inițial sau pentru alte scopuri.

3.2. Reciclarea deșeurilor de hârtie

În ultimii ani tehnologia reciclării a devenit atât de competitivă, astfel încât marii producători care utilizează hârtie reciclată o fac la prețuri chiar mai mici decât în cazul hârtiei obținute din fibra virgină. .Acesta este cazul marilor consorții japoneze, liderii mondiali în reciclarea hârtiei de ambalaje. Piața americană prin lanțurile alimentare de distribuție reușește să recicleze 70% din ambalajele de carton pe care aceștiale pun pe piață în momentul distribuirii mărfii.

Hârtia este peste tot:în magazine,în fiecare cameră a oricărei case,în birourile firmelor, pe trotuare,îngrămădită în gropile de gunoi alături de alte deșeuri..Zilnic fiecare dintre noi utilizează o bucată de hârtie. Hârtia este cel mai frecvent deșeu,provenit din mai toate domeniile de activitate și prin urmare are cea mai mare pondere în totalul deșeurilor la nivel mondial.

3.3. Obiective și responsabilități

Respectarea cerințelor esențiale specifice privind compoziția și caracterul reutilizabil recuperabil al unui ambalaj din hârtie prin conformarea cu standardele române și europene referitore la ambalaje, aplicarea sistemului de marcare și identificare a ambalajelor în scopul îmbunătățirii activităților de recuperare și reciclare a deșeurilor de ambalaje din hârtie și carton.

Luarea de măsuri necesare la fabricarea de ambalaje, astfel încât ele să corespundă unor reutilizări multiple.

Aplicarea sistemului depozit în vederea asigurării unui număr optim de cicluri de utilizare a ambalajelor reutilizabile și informarea consumatorilor asupra sistemului depozit și asupra sistemului colectare.

3.3.1. Colectarea separată a deșeurilor de ambalaje

Obligativitatea colectării separate a deșeurilor de ambalaje de la populație prin :

Servicii publice de salubrizare;

Spații amenajate și dotate prin amplasarea de containere adecvate.

Obligativitatea depozitării separate a deșeurilor de hârtie și carton în containere diferite sau predarea deșeurilor de hârtie la operatori economici specializati să colecteze și/sau să valorifice deșeuri.

3.3.2. Valorificarea deșeurilor de ambalaje

Atingerea etapizată a obiectivelor naționale de reciclare/valorificare a deșeurilor de ambalaje astfel :

Reciclarea a minim 60% pentru hârtie și carton;

Valorificarea sau incinerarea în instalații de incinerare cu recuperare energetică a minim 50% din greutatea deșeurilor de hârtie și carton;

Valorificarea/reciclarea deșeurilor de hârtie și carton deținute, prin mijloace proprii sau predate către operatori economici autorizați.

Pentru atingerea țintelor de reciclare/valorificare a deșeurilor de ambalaje de la populație,în conformitate cu Planul Regional de Gestionare aDeșeurilor aprobat prin O.M.nr.1371/2006 administrația locală are obligația colectării de la populație a deșeurilor de ambalaje.Atingerea țintei de reciclare totală și a țintelor pentru plastic,sticlă și metal se va realiza în condițiile în care cel putin 63% din populație va colecta separat aceste tipuri de materiale.

3.3.3. Raportarea datelor referitoare la deșeurile de hârtie și carton

Aceasta tip de raportare este obligatorie pentru toți agenții economici și se face prin :

Transmiterea datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje pentru toți operatorii economici pentru care au preluat responsabilitățile;

Raportarea cantităților de deșeuri de hârtie și carton preluate de la persoane juridice și /sau persoane fizice în vederea valorificării.

3.3.4. Controlul conformării cu legislația

Aplicarea de sancțiuni pentru nerespectarea cerințelor legislative precum și pentru nerealizarea obiectivelor anuale de către agenții economici;

Constatarea realizării obiectivelor anuale de valorificare și reciclare.

3.3.5. Campanii de conștientizare

Promovarea de campanii de informare și educare a publicului și a operatorilor economici în domeniul gestionării deșeurilor de hârtie și carton.

3.4. Metode de lucru aplicate

Necesitatea recuperării și valorificării deșeurilor de hârtie și reglementarea acestei activități printr-o legislație adecvată a aparut în Comunitatea Europeană încă din1990.

Recuperarea și valorificarea deșeurilor de hârtie a devenit în România zilelor noastre o adevarată industrie stimulând dezvoltarea intreprinderilor mici și mijlocii și implicit a economiei.Tinând cont de faptul că resursele materiale sunt tot mai limitate și materia primă obținută din ele generează costuri mari de producție și energie, recuperarea și valorificarea deșeurilor de hârtie favorizează economia de energie și de materii prime și reduce considerabil poluarea.

3.4.1. Colectarea

Colectarea deșeurilor de hârtie a început să devină o provocare din ce în ce mai mare a societății în care trăim. Aceasta deoarece nevoile de consum ale cetățenilor cresc continuu,iar gestionarea deșeurilor este supusă factorilor timp și ecologie.

Una dintre ramurile activității de management al deșeurilor, o reprezintă activitatea de colectare, reciclare și de valorificare a deșeurilor nemetalice de hârtie și carton. Astfel la nivel de țară s-a reușit organizarea mai multor proiecte pilot de colectare separată a deșeurilor de la populație și agenți economici și în special a deșeurilor de hârtie și carton. Agenții economici generatori de deșeu hârtie – carton depozitează acest tip de deșeu în containere speciale, care sunt puse la dispoziția acestora de către firme specializate în acest tip decolectare.

Deșeurile colectate de hârtie- carton care nu se mai pot recicla de exemplu deșeu de saci de var, hârtie siliconată, deșeurile carton de la ambalajele detergenților etc, nu se aruncă la rampa de deșeuri,unde se descompun și poluează ci se prelucrează în etape succesive pentru procesarea amestecului Floof, folosit drept combustibil alternativ.Astfel se evită depozitarea necontrolată a hârtiei-cartonului reducând impactul asupra pădurilor și implicit asupra protecției mediului.

3.4.2. Sortarea

Sortarea deșeurilor de hârtie se face în majoritatea cazurilor dupa colectarea lor în centre de reciclare. Deșeurile de hârtie sunt sortate după cele trei categorii:

Hârtia de calitate (hârtia lucioasă);

Hârtia de ziar (ziare,reviste,cărți);

Hârtia de carton (ambalaje).

Educația pentru ca deșeurile de hârtie să ajungă sortate fără alte impurități de tip folie, la noi în țară este în fază incipientă mentalitatea compatrioților pentru ca acest deșeu să fie reciclat fără a fi necesară o sortare în prealabil este o chestiune de timp care în prezent costa energie și forța de muncă.

3.4.3. Balotarea și depozitarea

Se efectuează cu tehnologii moderne și fiabile de balotare a hârtiei. Pe baza acestei tehnologii și a unei prese de balotat (fig.3.1) care prezintă avantajul că alimentarea acesteia se face mecanizat cu ajutorul unui utilaj de tip M.G. 902 (fig.3.2).

Figura 3.1. Presa de balotat hârtie.

Figura 3.2 Utilaj de tip M.G.902 echipat cu graifăr special pentru hârtie

Aplicarea acestei tehnologii reprezintă elementul de noutate, fiind pentru prima dată când în județul nostru un agent economic folosește o presa de balotat hârtie de capacitate medie a cărei alimentare cu deșeuri de hârtie se poate face mecanizat, iar procesul de producție este dirijat de un panou cu comandă numerică, care comandă automat întreg procesul de balotare și legare a baloților de hârtie.

Utilajul de balotat hârtie este alcătuit din:

presa de balotat (pistonul de presare);

instalația hidraulică;

coșul de alimentare;

locașul de montare a rolelor cu sârmă (colaci de sârmă 8 buc);

mecanismul de legare automată a baloților de hârtie;

tabloul de comandă numerică.

Productivitatea presei este de 40 – 45 t /săptămână.Funcționarea acestui utilaj este asigurată de către un singur operator, instruit special în acest scop care are la dispoziție un panou principal cu comandă numerică (fig.3.3) care îi permite acestuia să selecteze pe fluxul tehnologic lungimea,lățimea și înălțimea balotului ce urmează a fi presat.Un balot în medie are o greutate de cca.300 kg,cu următoarele dimensiuni: L=1,36 m;l=0,980 m;h=0,74m.(fig.3.4)

Figura 3.3. Panou principal cu comandă Figura 3.4. Balot de hârtie rezultat în

numerică urma procesului de producție

Depozitarea se efectuează pe sortimente și categorii de deșeuri (maculatură, hârtie de ziar și cartoane) pe platforma betonată, impermeabilizată, protejată de intemperii care respectă prevederile art.6 alin.(4)din HG 448/2005.

Depozitarea are caracter temporar până la derularea operațiunilor de încărcare și livrare în vederea valorificării spre clienți.

3.4.4. Valorificarea

Valorificarea deșeurilor de hârtie după încheierea procesului tehnologic de către reciclator se face în baza unor contracte către clienți precum VRANCART Adjud și ECOPAPER Zărnești care introduc în procesul de producție hârtia reciclată.

CAPITOLUL IV. PROTECȚIA MUNCII CE SE IMPUNE LA BALOTAREA AUTOMATĂ A HÂRTIEI

4.1. Presa automată de balotat hârtia. Descrierea principiului de funcționare

Presa automată de balotat hârtie este un utilaj de producție germană din generația a 3-a ca și performanță tehnică axată pe rentabilitate în procesul de producție, iar ca și dotarea comenzilor (C.N.C.) softul cu care este echipată este de generația a 2 –a. Selectarea comenzilor se face de pe o tastatură montată pe pupitru de comandă și deservește un program vast de variante privind lungimea,lățimea, înălțimea și greutatea balotului care la finalul fluxului tehnologic, este legat automat cu 4 sârme de 0,3mm. Presa automată de balotat hârtie este dotată cu un motor electric alimentat la 380 Kw.

Deservirea acestei prese este făcută de către un singur operator în mod obișnuit de către cel care alimentează cu hârtie presa. După selectarea programului dorit și acționarea tastei START acesta rulează automat condiția fiind ca în coșul de alimentare să se găsească hârtie. Componentele hidraulice acționează un piston care presează hârtia din coș trecând-o printr-un spațiu dreptunghiular echipat în partea de sus cu un set de cuțite care ajustează surplusul de hârtie ce urmează a fi presat în zona de legare.

Presa de hârtie nu funcționează dacă:

în coș nu este hârtie;

dacă sunt oscilații de tensiune;

dacă uleiul hidraulic și-a pierdut din proprietăți;

dacă nu există sârmă în locașurile de alimentare în vederea legării automate;

dacă materia primă (hârtia) este foarte umedă.

Dacă aceste condiții sunt întrunite compactarea prin presare a balotului care se formează în zona de legare continuă până în momentul când programul selectat ajunge la faza finală atunci se pornește automat mecanismul de legare și tăiere a sârmelor urmând pe flux să se formeze un alt balot.

4.2. Utilaje necesare pentru alimentarea presei cu hârtie

Pentru alimentare cu materie primă a presei de balotat hârtie este nevoie de un utilaj echipat cu graifăr.Pentru alimentarea acestui tip de presă este nevoie de un utilaj de tip M.G. 902.

4.3. Personalul necesar pentru deservirea presei automate de balotat hârtie

Personalul necesar pentru deservirea presei este cel care deservește și utilajul de alimentare cu hârtie.

4.3.1. Calificarea personalului care deservește presa automată de balotat hârtie

Personalul lucrător care deservește presa de hârtie nu necesită o calificare specială pentru acest tip deutilaj.Este suficientă o calificare internă valabilă numai în interiorul societății în urma căruia lucrătorul instruit dobândește cunoștințele teoretice și practice necesare și este declarat apt pentru funcția internă de OPERATOR PRESĂ AUTOMATĂ DE BALOTAT HÂRTIE.

4.3.2. Instrucțiuni proprii pentru presa automată de balotat hârtie

A. Prevederi generale

Prezentele instrucțiuni proprii au fost elaborate în conformitate cu :

prevederile art. 41 alin. (2) din Constituția din 21.11.1991, republicată;

prevederile art. 13 lit. e) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006;

prevederile art. 15 alin. (1) pct. 3 din H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006;

Prezentele instrucțiuni proprii se vor revizui periodic și vor fi modificate ori de câte ori este necesar, ca urmare a modificărilor de natură legislativă, a schimbărilor intervenite în tehnologia de lucru și particularităților metodelor de lucru, care urmează a fi reglementate din punct de vedere al securității și sănătății în muncă.

Conform Legii 319/2006, art. 13 persoanele juridice și fizice au obligația de a elabora instrucțiuni proprii de aplicare a normelor de protecția muncii, în funcție de specificul și particularitățile procesului de muncă.

1. Obiect

Stabilirea normelor interne specifice pentru activitatea de presare și balotare a hârtiei cu presa automată, cuprinzând măsuri de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale specifice acestor activități.

2. Scop

Eliminarea sau diminuarea pericolelor de accidentare sau îmbolnăvire profesională, existente în cadrul acestei activități, proprii celor patru componente ale sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă, mediul de muncă).

3. Definții și abrevieri

3.1. Echipament de muncă – orice mașină, aparat, unealtă sau instalație folosită în muncă, utilizată la îndeplinirea sarcinilor de muncă.

3.2. Echipament individual de protecție – orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea și sănătatea la locul de muncă, precum și orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;

3.3. Angajator, organizație, unitate sau societate

4.4. Cadrul legal de referință al instrucțiunii proprii

Legea securității și sănătății în muncă 319/2006;

HG nr.1425/2006 Normele metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă 319/2006;

HG nr. 493/2006 Privind cerințe minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot;

HG nr. 971/2006 Privind cerințe minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă;

HG nr. 1091/2006 Privind cerințe minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă;

HG nr.1146/2006 Privind cerințe minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor de muncă;

HG nr. 355 / 2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor;

Ordin 753 / 2006 privind protecția tinerilor în muncă;

Măsuri de prim ajutor.

4.5. Responsabilități

4.5.1. Angajatorul

asigurarea tuturor măsurilor tehnico-organizatorice și de altă natură pentru evitarea sau reducerea riscurilor de accidentare sau îmbolnăviri profesionale.

supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor, prin controlul periodic asigurat de medicii de medicina a muncii.

4.5.2. Lucrătorul desemnat SSM

Lucrătorul desemnat SSM are responsabilitățile definite prin Fișa Postului, Decizia de numire a lucrătorilor desemnați și atribuții conform prevederilor Normelor Metodologice de aplicare aLegii 319/2006 aprobate prin HG 1425/2006.

elaborarea, actualizarea – revizuirea, ținerea sub control, înregistrarea și distribuirea prezentelor instrucțiuni;

informarea lucrătorilor asupra carcteristicilor materialelor, ce urmează a fi prelucrate, ștanțate

verificarea utilizării echipamentului individual de protecție de către lucrători;

4.5.3. Medicul de medicina muncii

Verificarea periodică a stării de sănătate a lucrătorilor.

4.5.4 .Conducătorul locului de muncă

să respecte atribuțiile din fișa postului;

să efectueze instruirea periodică a lucrătorilor conform periodicității și tematicii stabilite;

să consemneze în fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă, tematica instruirii și să ceară lucrătorilor să semneze efectuarea instruirii, în cunoștiință de cauză;

verificarea utilizării echipamentului individual de protecție de către lucrători.

4.5.5. Lucrătorii:

să se conformeze cu prezentele instrucțiuni;

să posede aptitudinile specifice consemnate de medicul de medicina muncii în fișa de aptitudini;

să se prezinte la serviciu apt mental și fizic pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu;

să respecte traseul de deplasare înscris în fișa individuală de instruire privind SSM;

să respecte atribuțiile din fișa postului;

să acționeze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de munca, în cazul apariției oricărui pericol iminent de incendiu.

să utilizeze EIP acordat conform HG 1048/2006;

să își îsușească informațiile primite în procesul de instruire de SSM;

să se prezinte la controlul medical periodic;

să-și desfășoare activitatea astfel încât, să nu expună la pericol de accidentare atât persoana proprie, cât și celelalte persoane participante la procesul de muncă;

să fie instruiți și asupra modului de acordare a primului ajutor în caz de accidentare, în caz de incendiu;

să participe la instruirea efectuată de către conducătorul locului de muncă și să semneze efectuarea instruirii referitoare la conținutul acesteia;

să respecte căile de acces, căile de circulație, marcajele și semnalizările de siguranță și de avertizare existente;

să respecte semnalizarea de securitate și/sau de sănătate în muncă;

4.5.6. Disciplina

Lucrătorii sunt obligați să participe la instruirea efectuată de către conducătorul locului de muncă și să semneze efectuarea instruirii referitoare la conținutul acesteia. Instructajul periodic la locul de muncă, se va efectua lunar.

4.6. Componentele sistemului de muncă

4.6.1. Forța de muncă (Executantul)

Participanții la procesul muncii sunt persoane de specialitate, angajate cu contract individual de muncă în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare.

4.6.2. Sarcina de muncă

Balotarea hârtiei, conform procesului tehnologic;

Utilizarea echipamentului tehnic în condiții de securitate;

Utilizarea echipamentului de lucru și protecție din dotare;

Respectarea indicatoarelor de securitate.

4.6.3. Mijloace de muncă utilizate și materiale folosite

Presa de balotat hârtie;

Materiale care urmează a fi balotate.(hârtie, folie);

Echipament de protecție.

4.6.4. Mediul de muncă

Activitatea se desfășoară în mediu exterior, deschis, special amenajat și dotat în acest scop.

4.7. Cerințe minime de securitate

4.7.1. Reguli pentru realizarea în deplină securitate a activității de serviciu

În scopul desfășurării activității în deplină securitate a muncii, lucrătorii sunt obligați să respecte următoarele prevederi:

Lucrătorii care lucrează la presa de balotat hârtie trebuie să aibă vârsta minimă de 18 ani să aibă calificarea în domeniu și instruirea cu privire la riscurile la care se expun;

Lucrătorii pot fi încadrați numai după efectuarea examenului medical în vederea angajării și care să ateste că sunt „apți "pentru munca respectivă;

Lucrătorii trebuie să se prezinte la lucru odihniți, sănătoși și să nu fie sub influenta băuturilor alcoolice sau substanțelor stupefiante;

Să se prezinte la serviciu apt mental și fizic pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu;

Să respecte traseul de deplasare înscris în fișa individuală de protecție a muncii;

Să respecte atribuțiile din fișa postului;

Să poarte echipamentul de protecție pe care l-a primit;

Să fie instruit de către șeful locului de muncă în vederea utilizării corecte a echipamentului individual de protecție;

La locul de muncă să-și desfășoare activitatea în așa fel încât, să nu expună la pericol de accidentare atât persoana proprie, cât și celelalte persoane participante la procesul de muncă;

La plecarea din sediu să fie atent la coborârea scărilor, la deplasarea pe culoare, să nu execute alte operații ce îi distrag atenția în timp ce se deplasează;

La deplasarea pe drumurile publice să respecte regulile de circulație din Codul Rutier;

Să nu alerge după mijloacele de transport în comun;

Să nu urce și să nu coboare din mijlocul de transport în timpul mersului;

Să aștepte venirea mijlocului de transport în spațiile special amenajate;

Să se prezinte la controlul medical periodic;

Să nu introducă în priză cordoane electrice fără ștecher sau cu ștecherul defect;

Să nu încarce instalațiile electrice peste sarcina admisă;

Să nu repare aparatura electrică, nefiind autorizat pentru aceasta;

4.7.2 Cerințe minime pentru echipamentul de muncă

Operațiile de presare a hârtiei vor fi executate numai prin metoda de lucru adecvată (specifică), utilajului folosit, stabilită prin tehnologia de lucru sau indicată de către conducătorul procesului tehnologic și prin utilizarea tuturor mijloacelor tehnice de protecție prevăzute.

Presa de hârtie trebuie să fie deservite numai de către salariații instruiți privind modul de lucru pentru fiecare fel de operație pe care o execută.

Înaintea începerii lucrului se va controla starea de funcționare corespunzătoare a utilajului, a sculelor de lucru, a comenzilor și mijloacelor tehnice de protecție prevăzute.

Totodată se verifică ordinea în jurul mașinii, se eliberează căile de acces și se degajează locul de muncă de orice obiect ce ar împiedica buna desfășurare a lucrului.

Este interzis a se lucra pe mașini/utilaje care prezintă defecțiuni tehnice.

Orice defecțiune constatată în funcționarea presei de hârtie va fi transmisă conducătorului locului de muncă, care va dispune remedierea acesteia prin personalul de servicii specializat.

Este interzisă efectuarea de reparații sau intervenții tehnice de orice natură asupra utilajului de către salariații executanți, precum și curățarea acestuia în timpul funcționării.

În timpul funcționării presei de hartie se interzice îndepărtarea cu mâna a materialului tăiat.

Cablurile de alimentare cu energie electrică vor fi bine dimensionate și protejate împotriva deteriorărilor mecanice;

Este interzisă introducerea mâinilor între părțile în mișcare ale presei. Pentru orice intervenție se va opri presa de hârtie în prealabil;

Este interzisă sprijinirea de utilaj în timpul funcționării acestuia;

Este interzisă staționarea persoanelor străine sau care nu au atribuții lângă utilaj în timpul funcționării acestuia;

La apariția unor defecțiuni sau dereglări în funcționarea echipamentului sau a protectorilor prevăzuți, utilajul trebuie oprit imediat fiind interzisă funcționarea sa în continuare; se raportează conducătorului locului de muncă care va lua măsurile corespunzătoare de remediere;

În timpul reglajelor sau al reparațiilor, partea mobilă a presei va fi asigurată împotriva coborârii involuntare, prin sprijinire suplimentară (blocare, fixare);

Pentru protecția împotriva electrocutării prin atingere directă și indirectă, se vor lua măsuri tehnice și organizatorice corespunzătoare: carcasele metalice ale utilajelor acționate electric precum și ale tablourilor și aparatelor electrice vor fi protejate prin legări la nul și la pământ;

Iluminatul locului de muncă trebuie să asigure un nivel de iluminat corespunzător sarcinii de muncă;

La terminarea lucrului, se va curăța utilajul;

Utilajul se va deconecta de la rețeaua de alimentare cu energie electrică în mod obligatoriu în următoarele cazuri :

la operațiile de întreținere și curățire a mașinii

la constatarea oricărei defecțiuni în exploatare

la părăsirea locului de muncă,

la orice întrerupere accidentală a alimentării cu energie electrică;

la terminarea lucrului, respectiv la întreruperea lucrului, chiar și pentru un interval de timp scurt, se va deconecta utilajul de la sursa de alimentare.

4.7.3. Intervenții în situații de urgență, incendiu, calamități

Lucrătorii vor fi instruiți lunar, cu instrucțiuni minimale de protecție împotriva incendiilor și situațiilor de urgență.

Lucrătorii vor fi instruiți cu privire la modul de folosire a mijloacelor de stingere a incendiilor din dotare.

Este strict interzis fumatul la locul de muncă, acesta fiind admis numai în locuri special amenajate.

Lucrătorii vor fi instruiți cu privire la modul de acționare și evacuare în situații de urgență. Se vor face exerciții, simulări conform planului de intervenție.

Lucrătorii vor fi instruiți referitor la modul de acordare a primului ajutor în caz de accidentare pentru toate riscurile la care se expun.

4.7.4 Formare, perfecționare, instruire, competențe

Activitățile specifice se desfășoară în cadrul instruirilor periodice, conform tematicii de instruire și ori de câte ori este necesar, în cadrul instruirilor periodice suplimentare. Lucrătorii trebuie să dobândească competența necesară după instruirea la locul de muncă și cele periodice respectiv periodice suplimentare.

4.7.8. Înregistrări

Instruirile conform prezentei instrucțiuni proprii IP-SSM.OpP.hârtie se înregistrează în fișele individuale de instruire SSM a lucrătorilor.

CAPITOLUL V. EVALUĂRILE DE RISC PENTRU PRESA AUTOMATĂ DE BALOTAT HÂRTIE

Pericolele/riscurile la care este expus personalul și care vor materializa obiectivele evaluării sunt prezentate în tabelul 5.1.

Tabelul 5.1.

Pericolele /riscurile la care este expus personalul

Identificarea și aprecierea riscurilor de accidentare sau îmbolnăvire profesională de la locul de muncă ales s-a efectuat astfel încât, rezultatul investigațiilor să acopere pe cât posibil toată gama de riscuri specifice locului de muncă.

Pentru evaluarea riscurilor la locul de muncă, în funcție de specificul factorilor de risc, s-au folosit mai multe metode :

5.1. Metoda de evaluare INCDPM

5.1.1. Sarcina de muncă

Principalele componente ale sarcinii de muncă sunt:

Desfășurarea activității cu respectarea prevederilor din Regulamentul intern și a normelor de securitate și sănătate în muncă pentru prevenirea accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale;

Respectarea indicatoarelor de securitate;

Utilizarea echipamentului tehnic în condiții de securitate;

Asigurarea stării de funcționare în condiții optime a acestuia;

Menținerea ordinii și curățeniei la locul de muncă unde iși desfășoară activitatea;

Respectarea prevederilor pe linia securității muncii: anunță orice situație care ar putea provoca incendii și / sau accidente, nu utilizează surse de foc, nu fumează în locuri interzise, nu utilizează prize, ștechere, cabluri defecte, nu blochează căile de acces.

5.1.2. Mediul de muncă

Mediul de muncă în care își desfășoară activitatea lucrătorii care deservesc presa de balotat hârtie constituie riscuri deosebite de accidentare și îmbolnăviri profesionale, dacă nu se respctă normele de securitate și sănătate în muncă.

n această activitate posibile generatoare de riscuri de accidentare sunt:

MIJLOACE DE MUNCĂ

FACTORI DE RISC MECANIC

Surprindere, prindere, strivire, lovire de mijlocele de transport în timpul deplasărilor în

incinta societății;

Organe de mașini în mișcare: riscuri de accidentare prin strivire;

Alunecări, căderi la urcarea/coborârea scărilor pe/de pe platforma a utilajului;

Loviri, striviri cauzate de căderea materialelor(hârtiei) din ghearele încărcătorului cu graifer;

Loviri, striviri cauzate de căderea materialelor din container în timpul basculării.

Loviri, striviri cauzate de defecțiuni ale sistemului hidraulic, spargeri de furtunuri, racorduri;

Loviri, striviri cauzate de defecțiuni ale elementelor de comandă și de execuție;

Tăiere, înțepare la contactul cu suprafețe periculoase.

FACTORI DE RISC ELECTRIC

Electrocutare prin punerea accidentală sub tensiune a echipamentului tehnic;

Intervenții la instalațiile electrice (punere sub tensiune, schimbare siguranțe) de persoane neautorizate);

Sisteme de comandă electrică defecte a echipamentului tehnic;

Electrocutare prin atingere directă, indirectă: deteriorarea accidentală a izolațiilor cablurilor de curent, deteriorarea circuitelor de legare la instalația de împământare.

MEDIUL DE MUNCĂ

FACTORI DE RISC FIZIC

Temperatura variază în funcție de anotimp;

Temperatură vara – mai mare de 32 0C;

Temperatură iarna – mai mică de – 10 0C;

Praf rezultat în urma curățeniei.

FACTORI DE RISC BIOLOGIC

Boli cu transmitere de la om la om în colectivitate, prin contact cutanat, prin aer.

FACTORI DE RISC SOCIO-UMAN

Agresiune fizică – vătămări corporale;

Agresiune psihică – hărțuire, șantaj, intimidare.

SARCINA DE MUNCĂ

SUPRASOLICITARE FIZICĂ

Suprasolicitare la program prelungit;

Poziții de lucru vicioase;

SUPRASOLICITARE PSIHICĂ

Operații repetitive, monotonie a muncii;

EXECUTANT

ACȚIUNI GREȘITE

Manevre necorespunzătoare a echipamentului tehnic;

Nesupravegherea funcționării utilajului;

Exploatarea utilajului fără efectuarea reviziei periodice;

Efectuarea unor glume periculoase prin minimizarea pericolului de accidentare;

Prezentarea la locul de muncă/ lucrul în condiții psihico-fiziologice necorespunzătoare (oboseală, lucru sub influența alcoolului);

Executarea de operații neprevăzute în sarcina de muncă;

Îndepărtarea sau anularea dispozitivelor de siguranță sau protecție existente;

Cădere de la același nivel prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare la deplasarea pedestră.

OMISIUNI

Exploatarea utilajului de persoane neinstruite corespunzător și neautorizate, fără testare psihologică și fără a fi desemnate n acest sens;

Neutilizarea echipamentului individual de protecție din dotare;

Personalul care deservește presa de balotat hârtieare ca principale componente ale sarcinii de muncă următoarele:

să fie apt fizic și psihic; să aibă aptitudini pentru funcția exercitată;

să cunoască și să respecte manevrele și procedurile de lucru;

să asigure menținerea stării de curățenie a echipamentelor tehnice din dotare;

să respecte prevederile instrucțiunilor de SSM și SU specifice activității desfășurate;

să execute lucrările dispuse de șeful ierarhic.

Mediul de muncă

personalul care deservește presa de hârtie își desfășoară activitatea în incinta societății.

Nivelul de risc

Din centralizarea datelor din Fișa de evaluare rezultă nivelul de risc:

FIȘA DE EVALUARE – METODA INCDPM

În cazul evaluării prin metoda INCDPM s-a folosit checklistul metodei, s-au identificat sursele de risc, s-au estimat riscurile, s-au evaluat riscurile și s-au propus măsuri, măsuri regăsite în Planul de Prevenire și Protecție.

5.1.3. Nivelurile parțiale de risc pe factori de risc locul de muncă: operator presă de balotat hârtie

NIVEL GLOBAL DE RISC 2,81

Legendă

5.1.4. Interpretarea rezultatelor evaluării

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă PRESA DE BALOTAT HÂRTIE este 2,81 și se situează mult sub limita maximă acceptabilă de 3,5.

Analizînd “Fișa de evaluare a locului de muncă” și nivelul de risc al factorilor de risc rezultă că din 32 factori de risc identificați 11 factori depășesc valoarea de 3,5 ca nivel parțial de risc.Factorii de risc care se situează înafara domeniului acceptabil, vor fi diminuați și dacă este posibil eliminați.Eliminarea sau diminuarea lor se realizează prin măsurile din „Fișa de măsuri propuse”.

Repartiția factorilor de risc pe sursele generatoare este următoarea (figura 5.2):

48,23 % factori proprii mijloacelor de producție / echipamentelor de muncă;

14,12 % factori de risc proprii mediului de muncă;

4,71 % factori de risc proprii sarcinii de muncă;

32,94 % factori de risc proprii executantului.

Fig. 5.2. Repartiția factorilor de risc

5.2.Metoda de evaluare prin analiza energiei

Pornind de la relația:

RISC = PROBABILITATE X CONSECINȚE,

putem emite următoarele supoziții:

Unui incident cu consecințe foarte grave îi corespunde cel mai adesea probabilitatea cea mai mică de a se întâmpla;

Unui incident cu consecințe relativ mici îi corespunde cel mai adesea o probabilitate destul de mare de a se întâmpla;

În ambele cazuri riscurile pot fi la fel de mari.

Neglijarea mediului de muncă ne poate costa foarte mult, dar o supradimensionare a realității poate să implice costuri la fel de mari.Este imposibil să eliminăm toate riscurile pe care le implică activitatea desfășurată într-un mediu de muncă, atâta vreme cât există energii care pot provoca pagube.

Un nivel satisfăcător de securitate a muncii presupune:

bună funcționare a echipamentului tehnic din dotare;

bună documentație;

personal calificat, conștient de sursele de risc și situațiile care implică riscuri;

bună organizare a muncii;

posibilitatea de producție rațională;

lucrări de întreținere bine planificate și efectuate.

Este suficient ca unul dintre acești factori să fie neglijat pentru ca riscurile să apară.In cazul Analizei Energiei s-a folosit checklistul cu privire la energii.

O energie nu trebuie ignorată numai pentru că pare improbabil ca o persoană să fie expusă la aceasta.

Aceasta evaluare se referă în primul rând, la posibila vătămare care poate afecta o persoană.În evaluarea riscului, s-au luat în calcul probabilitatea și gravitatea.

Probabilitatea producerii unui accident : P Consecința unui accident : C

R = P x C

– P = 0 PERICOLUL ESTE ELIMINAT COMPLET – C = 0,5 NESEMNIFICATIVĂ

– P = 0,1 FOARTE IMPROBABIL ( < 1 DATĂ / 10 ANI ) – C = 1 FOARTE MICĂ

– P = 1 IMPROBABIL ( 1 DATĂ / 10 ANI ) – C = 5 MICĂ

– P = 3 PROBABILITATE MICĂ ( 1 DATĂ / 3 ANI ) – C = 15 CONSIDERABILA

– P = 10 RELATIV PROBABIL ( 1 DATĂ / AN ) – C = 70 GRAVĂ

– P = 30 PROBABIL ( 1 DATĂ / LUNĂ ) – C = 500 FOARTE GRAVĂ

– P = 50 FOARTE PROBABIL ( < 1 DATĂ / LUNĂ)

5.2.1. Evaluarea riscurilor – analiza energiei

Figura 5.3. Evaluare prin analiza energiei

După ce s-au evaluat toate energiile, s-au stabilit măsurile adecvate, măsuri regăsite în Planul de Prevenire și Protecție.

PLANUL DE PREVENIRE ȘI PROTECȚIE PRESA DE BALOTAT HÂRTIE

MĂSURI PROPUSE

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Concluzii privind protecția mediului

Reciclarea este una dintre cele mai simple metode de a proteja planeta de poluare, elimină poluarea și conservă resursele naturale.Cel mai mare beneficiu de mediu al reciclării este legat nu de depozitarea reziduurilor,ci de conservarea energiei și a resurselor naturale și prevenirea poluării prin utilizarea,în procesul de fabricație a materialelor rezultate din reciclare și mai puțin a celor primare.

Materialele recuperate au fost deja purificate și prelucrate anterior,astfel încât utilizarea lor în procesul de fabricație presupune o activitate mai curată și un consum mai mic de energie. Analize detailate au evidențiat faptul că aceste beneficii de mediu ale reciclării sunt cu mult mai eficiente decât orice acțiuni de protejare a mediului.

Programele de reciclare proiectate adecvat și implementate complet pot fi deplin competitive cu depozitarea sau incinerarea reziduurilor.In prezent sunt disponibile numeroase tehnici de eficientizare a reciclării, unele dintre ele fiind în curs de testare și implementare.

Reciclarea crează noi locuri de muncă și crește competivitatea industriei manufacturiere. Reciclarea ofera industriei resurse mai ieftine, avantaje economice pe termen lung care se translatează în valoare pentru consumatorii care cheltuiesc mai puțin pe produse și ambalaje. Efectele reciclării asupra dezvoltării industriale sunt semnificative.

Cu alte cuvinte colectarea, procesarea, transportul și execuția de noi produse din materiale recuperate vor conduce la mai puțini factori poluanți ai aerului și apei, mai puține deșeuri solide,la folosirea unor cantități mai mici de materii prime în procesul de producție.

Concluzii privind protecția muncii

Activitatea de reciclare în țara noastră a început să se dezvolte în special dupa integrarea României în marea familie a țărilor europene. Activitatea de reciclare este o preocupare mult mai complexă decât tinde să pară, având în vedere că precursor acestei activități este aceea de colectare,depozitare,sortare în vederea procesării după care, rezultă o cantitate de deșeu reciclat.

Toate aceste activități implică forța de muncă,mijloace logistice dintre cele mai variate,proceduri de muncă specifice acestui tip de activitate și implicit o serie de riscuri. Respectarea cadrului legislativ privind securitatea și sănătatea lucrătorilor implicați, în această activitate este o preocupare permanentă a agentilor economici din domeniul reciclării.Cadrul legislativ în special Legea 319/2006 prin normele metodologice de aplicare conform HG 1425/2006 reglementează definirea fiecărui loc de munca în parte și analizarea tuturor factorilor de risc potențiali care pot pune în pericol viața și sănătatea lucrătorilor.

Și în această activitate fiecare Loc de Muncă este definit prin Fișa Postului care la rândul ei are o descriere detaliată a Factorilor de Risc care sunt aduși la cunoștința celui care ocupă respectivul post, fiind instruit lunar în baza unei Tematici cu luare la cunoștință a celor prelucrate pe bază de semnătură în Fișa Individuală de Instructaj Periodic la Locul de Muncă.

c. Recomandări privind protecția mediului

Reciclarea creează unele beneficii asupra economiei și a mediului înconjurător.

d.Beneficiile economice asupra reciclării

Programele de reciclare bine puse la punct sunt mai ieftine decât colectarea, depozitarea sau incinerarea deșeurilor;

Cu cât se reciclează mai mult cu atât scad costurile;

Reciclarea creează locuri de muncă ;

Reciclarea scade costurile companiilor, efortul de reciclare fiind acoperit de economiile realizate.

e. Beneficiile reciclării asupra mediului înconjurător

Reciclarea reduce cantitatea de deșeuri ce trebuie depozitată la groapa de gunoi sau incinerată;

Fiecare tonă de hârtie salvează 17 copaci;

Reciclarea reduce numărul de agenți poluatori din aer și apă;

Reciclarea previne distrugerea habitatelor naturale ale animalelor, a biodiversității și previne eroziunea solului;

Reduceri semnificative în producția de energie;

Economii semnificative în utilizarea materialelor ;

Reducerea consumului de chimicale procesate, cum ar fi: degresanți,lichizi cu conținut chimic.

Analizând beneficiile reciclării asupra celor mai importanti factori,ajungem la concluzia ca această activitate trebuie să- și mărească capacitatea de absorbție a tuturor tipurilor de deșeuri care au potențial de a fi reciclate,prin ample campanii de conștientizare a populației și a agenților economici în ceea ce privește depozitarea selectivă.

Educația pentru ca deșeurile de hârtie să ajungă sortate fără alte impurități de tip folie,la noi în țară este în fază incipientă,mentalitatea compatrioților pentru ca acest deșeu să fie reciclat fără a fi necesară o sortare în prealabil este o chestiune de timp care în prezent costa energie și forța de muncă.

f. Recomandări privind protecția muncii

mgenținerea și actualizarea tuturor documentelor cu privire la sănătatea și securitatea lucrătorilor;

găsirea unor proceduri de instuire cât mai atractive (filmulețe cu tematică SSM);

dotarea cu echipamente de lucru și de protecție ori de câte ori este nevoie;

instruirea operatorilor când se achiziționează utilaje noi;

instruirea lucrătorilor atunci când pe fluxul tehnologic intervine sau este scoasă o etapă;

instruirea fiecărui lucrător prin instructaje periodice cu evaluare, pentru conștientizarea riscurilor pe care le are la locul de muncă.

BIBLIOGRAFIE

ALEXANDRU ATHANASIU, LUMINIȚA DIMA, – “Dreptul muncii”, Editura
All Beck, București, 2005

ANDREI POPESCU, – „Dreptul internațional al muncii”, Editura All Beck,
București, 2006

ION TRAIAN ȘTEFĂNESCU, – „Modificările Codului muncii – comentate”,
Ed. Lumina Lex, București, 2006

ION TRAIAN ȘTEFĂNESCU, – „Tratat de dreptul muncii”, VOL. I și II,
Editura Lumina Lex, București, 2003;

ION TRAIAN ȘTEFĂNESCU, ȘERBAN BELIGRĂDEANU, – „Codul
muncii”, Editura Lumina Lex, București, 2003;

ION TRAIAN ȘTEFĂNESCU, ȘERBAN BELIGRĂDEANU, – „Prezentarea
de ansamblu și observații critice asupra noului Cod al muncii”, în Revista
Dreptul, nr. 4/2003;

ALEXANDRU ȚICLEA, ANDREI POPESCU, CONSTANTIN TUFAN,
MARIOARA ȚICHINDELEAN, OVIDIU ȚINCA, – „Dreptul muncii”, Editura
Rosetti, București, 2004;

ALEXANDRU ȚICLEA, – „Contractul individual de muncă”, Editura Lumina
Lex, București, 2003.

ALEXANDRU ȚICLEA, – „Tratat de dreptul muncii”, Editura Rosetti,
București 2006

A. ȚICLEA (coordonator), – “Codul muncii. Adnotat și comentat”, Ediția a II-a,
Editura Lumina Lex, București, 2006

ALEXANDRU ȚICLEA, – „Acte normative noi – Codul muncii”, în Revista
Română de Dreptul Muncii nr. 1/2003

***Legea cadru a Protecției Mediului este Legea 265 din 29 iunie 2006 care adoptăOUG 195/2005.

***Legea 211/2011 Privind Regimul Deșeurilor

***Legea 104/2011 Privind Calitatea Aerului Înconjurător

***H.G.nr.856 din 16.08.2002.Privind Evidența Gestiunii Deșeurilor

***H.G.nr.1570/2007 Privind Estimarea Emisiilor Antropice de Gaze cu Efect de Seră

***H.G.nr.1061/2008 Privind Transportul Deșeurilor

***Ordin MMDD nr.1798/2007 Autorizația de Mediu se emite pentru societăți comerciale enumerate la Anexa 1

***Ordinul nr.578/2006 Privind Fondul de Mediu

***H.G.nr.621/2005 Deșeu care încetează să fie considerat deșeu în scopul atingerii obiectivelor de valorificare și reciclare.