Securitatea Nationala
Introducere
Lumea în care trăim este într-o continuă schimbare, globalizarea este cea care a modelat dinamica relațiilor internaționale a ultimilor ani. Astfel, în acest context este nevoie să găsim metodele propice pentru a ne proteja țara și pe noi ca și popor în fața valului de schimbări sociale, economice, culturale, politice… Schimbările amintite nu ne ocolesc, așadar este nevoie să ne protejăm valorile naționale, identitatea națională, principiile și să le promovăm. Iubesc România cu tot ce o definește, aici mă simt acasă, aici mă regăsesc. Cred că noi ca și popor trebuie să fim cei care să facem tot posibilul ca România să nu își piardă identitatea și spiritul național. Permanent am încercat să înțeleg lucrurile în profunzimea lor, să văd dincolo de cortine, să văd dincolo de aparențe și să extrag esența lucrurilor, iar ultimii trei ani din viața mea m-au ajutat în acest sens. Fiecare dintre noi, chiar și tu cel care citești aceste rânduri acum, avem responsabilitatea de a ne proteja țara și de a contribui la bunul mers al lucrurilor.
Toți ne dorim să ne simțim în siguranță la noi în țară, să putem să ne gândim la un viitor sigur, prosper, dar în același timp ar trebui să nu ne pierdem coloratura națională, elementele ce ne identifică, deoarece un popor fără elemente de identitate este sortit pieirii. Având în vedere cele expuse anterior, la nivel național documentul care ar trebui să asigure toate aceste aspecte este Strategia Națională de Securitate, care actualmente se numește Strategia Națională de Apărare a Țării. Acest document ar trebui să apere și să promoveze România pe scena relaților internaționale și să asigure securitatea națională. Așa cum am afirmat și în rândurile anterioare, îmi doresc atât eu ca și fiecare cetățean în parte să contribuim la dezvoltarea României, să promovăm imaginea țării, să ne apărăm în fața schimbărilor și să nu ne pierdem sufletul, spiritul național în lupta titanilor.
Cred că atunci când pornești la un nou drum e nevoie de ambiție, curaj, perseverență, multă muncă dar și plăcere. Astfel, am ales o temă de licență care să mă definească, să îmi facă plăcere să studiez, să pot contribui la înțelegerea unor concepte, idei, documente de către cei interesați și să văd dacă Strategia Națională de Apărare a Țării prezintă o imagine corectă asupra realității și poate să ne asigurea starea de secruritate de care avem nevoie.
Aș dori să înțeleg documentul în profunzimea lui, deoarece nu am auzit prea multe voci care să vorbească despre acest document. Documentul acesta mi-a atras atenția si prin prisma numelui, a încercării de a îmbina două documente strategice (Strategia Națională de Securitate și Strategia Națională de Apărare) într-unul singur intitulat Strategia Națională de Apărare a Țării. Oare s-a reușit această performanță? Așadar, lucrarea mea de licență se numește Analiză privind abordarea strategică a României prin prisma documentului intitulat Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019, astfel analiza pe care o voi realiza presupune multă muncă de cercetare, cunoștințe și analiză. Doresc să analizez cât mai profund acest document strategic, astfel după o prezentare a unor concepte de bază, voi recurge la legislația în domeniu pentru a verifica legalitatea documentului. De asemenea, voi analiza fiecare capitol al Strategiei pentru a vedea cum se prezintă în concepția specialiștilor care au elaborat acest document fiecare element care contribuie la realizarea securității. Am citit acest document și înainte de a-mi alege această temă, astfel știu ce probleme există și doresc să le evidențiez. Aș vrea totodată să atrag atenția asupra unor probleme ce vizează acest document și să prezint opinia mea în legătură cu această Strategie.
Consider că societatea civilă trebuie să devină mai conștientă de problemele naționale, să putem vorbi de o cultură politică participativă și de o cultură de securitate. Astfel cred că educația este esențială pentru aceste aspecte. Este important să învățăm de la specialiști, să încercăm să vedem cum gândesc, ce păreri au, argumentele pe care le aduc și apoi să tragem concluzii. Acestea fiind zise, am făcut acest lucru prin intermediul anchetei sociologice realizată sub forma unui chestionar online care să se adreseze specialiștilor în domeniu, am realizat itemi în strânsă legătură cu Strategia Națională de Apărare a Țării, deci itemi care vizează securitatea națională. Acești itemi i-am formulat pe baza rezultatelor propriei mele analize, adică fac referire la aspectele identificate de mine ca și probleme, deficiențe, erori, dar sunt și în strânsă legătură cu conținutul efectiv al Strategiei. În urma acestui chestionar, putem atrage atenția celor care concep astfel de documente, rezultatul chestionarului poate fi folositor domeniului, pentru că identifică elemente care ar trebui să fie integrate în documentele strategice naționale deoarece contribuie la o realizare într-o măsură mai mare a stării de securitate.
Scopul lucrării de față este acela de a observa dacă documentul intitulat Strategia Națională de Apărare a Țării este suficient de cuprinzătoare încât să înlocuiască documentul Strategia Națională de Securitate, din care normal trebuia să se desprindă. Am dorit să analizez acest documet pentru a vedea dacă sunt atinse toate aspectele astfel încât să poată să asigure securitatea națională. Analiza efectivă a documentului în cauză am realizat-o pe baza cunoștințelor dobândite în urma parcurgerii celor 3 ani ai ciclului de licență. Am analizat documentul pe baza cunoștințelor și mi-am exprimat opinia legată de aspectele pe care le-a atins sau nu documentul strategic. Ideile personale vin să completeze lipsurile sau erorile pe care le-am identificat. Sunt conștientă că fiind la început, este posibil să comit erori, astfel pentru ca acest lucru să nu se petreacă m-am gândit la o analiză aplicată, sub forma unui chestionar. Ce presupune acest chestionar? Ei bine, am vrut să îmi testez propriile cunoștințe, opinii și în același timp să văd cum abordează specialiștii problema securității naționale în contextul actual, făcând referire și la documentul intitulat Strategia Națională de Apărare a Țării. Doresc ca prin acest demers să văd opinia lor, să văd dacă există corelație între documentul strategic și opinia speciliaștilor chestionați, să văd dacă se identifică alte perspective asupra conceptelor cheie ale unei strategii și în același timp să realizez o cercetare aplicată la finalul unui program de licență care nu cred că a fost făcută până acum în ceea ce privește acest document strategic. Astfel lucrarea mea vine cu elemente de noutate, care pot aduce o plus valoare domeniului, poate atrage atenția asupra unor aspecte și de ce nu să ducă la remedierea unor probleme dacă acestea vor fi identificate.
Doresc să mulțumesc tuturor cadrelor didactice care în cei trei ani ai studiilor de licență mi-au transmis o serie de informații care m-au ajutat în realizarea acestei lucrări. Mulțumiri speciale aduc domnului conf.univ. dr. Silviu Nate, coordonatorul lucrării mele de licență pentru implicare și pentru tot sprijnul acordat, fără ajutorul căruia nu aș fi putut realiza în această manieră această lucrare. Vă mulțumesc pentru toată susținerea și îndrumarea oferită!
Cap. 1 Clarificări conceptuale
Trăim într-o lume interconectată în care multe aspecte se aseamănă dar în aceeași măsură se și diferențiază. Pe scena relațiilor internaționale ca și în alte domenii, există teorii, concepte, fenomene generale care sunt apoi modelate pe specificul fiecărui stat. Atunci când pornim pe un drum nou trebuie să o luăm cu începutul, să învățăm pașii de bază care ne vor facilita lungul drum al cunoașterii. Considerăm că atunci când purcedem într-un domeniu nou, este nevoie de anumite clarificări conceptuale pentru a utiliza corect anumiți termeni și pentru a întelege cât mai bine informațiile viitoare. Așadar, în acest capitol vom încerca să prezentăm diverse definiții ale conceptelor care se regăsesc în lucrarea de licență precum: securitate, securitate națională, identitate, valori, principii, dar și alte concepte pe care le voi utiliza.
1.1. Ce înțelegem prin securitate?
Termenul de securitate a fost folosit cu precădere în domeniul militar până spre sfârșitul secolului al XX-lea, după anul 1945 este folosit în vocabularul comunității internaționale și reușește să se impună în anii 1970 pe scena relațiilor internaționale. Dacă studiem acest termen, el își are rădăcinile în timpul Imperiul Roman, undeva în jurul anului 250 d.Hr., când zeița Securitas asigura protecția și bunăstarea imperiului. De-a lungul timpului, sensul acestui termen a suferit diferite modificări, astfel că în perioada modernă este văzut ca o ,,stare de necesitate’’, derivat din conceptul medieval ,,rațiune de stat’’. Securitatea, deși este un concept vital, nu are o definiție unanim acceptată, astfel de-a lungul istoriei au apărut o serie de definiții cu menirea de a explica cât mai bine acest concept. Securitatea poate fi împărțită în diferite ramuri, astfel putem vorbi de securitatea națională, securitatea militară, securitatea individului sau securitatea societală dar și altele. Din seria lungă a definițiilor legate de conceptul de securitate vom prezenta câteva, pentru a înțelege cât mai bine acest concept.
Ian Bellany, expert în armele nucleare și controlul armelor, definește în 1981 securitatea ca fiind lipsa relativă a războiului. În 1982, Penelope Hartland-Thunberg, spunea că securitatea este capacitatea unei națiuni de a promova cu succes interesele sale naționale. În anul care a marcat scena relațiilor internaționale, 1989, Giacomo Luciani afirma că securitatea este capacitatea de a face față agresiunii externe. Laurence Martin considera că „Securitatea este asigurarea bunăstării viitoare”. În 1993, Ole Waever, considera securitatea ca fiind prezervarea, în condiții acceptabile de evoluție a pattern-urilor tradiționale de limbă, cultură, asociere și de identitate națională, religioasă și de obiceiuri.
Diferențele de opinii în ceea ce privește acest concept sunt sesizabile și la nivelul Organizației Națiunilor Unite, astfel încât specialiștii ONU definesc securitatea prin prisma a două categorii de riscuri, pericole și amenințări care o pot afecta:
de tip ,, hard’’: terorism internațional, conflicte intra și inter-statale, proliferarea armelor de distrugere în masă;
de tip ,, soft’’: incultura, sărăcia extremă, șomajul, bolile contagioase, extremismul religios, violarea drepturilor omului, degradarea mediului. Cu toate că nici această definiție nu se bucură de consensul specialiștilor, din cauza dezacordurilor privind importanța ce trebuie acordată fiecărui tip de risc, pericol, amenințare, dar cu toate acestea, ONU a decis să acorde prioritate egală celor două categorii.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord definește securitatea prin intermediul articolelor 1, 2 sau 3 în felul următor: ,,Art. 1: Părțile se angajează, conform prevederilor din Carta Națiunilor Unite, să rezolve prin mijloace pașnice orice dispută internațională în care ar putea fi implicate, astfel încât să nu aducă atingere păcii, securității și dreptului internațional și să se abțină să recurgă în relațiile internaționale la amenințarea cu forța sau la folosirea forței, în vreun mod incompatibil cu obiectivele Națiunilor Unite. Art. 2: Părțile vor contribui la dezvoltarea continuă a relațiilor internaționale de pace și prietenie prin consolidarea instituțiilor libere, prin facilitarea unei mai bune înțelegeri a principiilor pe baza cărora sunt fondate aceste instituții și prin promovarea condițiilor de asigurare a stabilității și bunăstării. Ele vor căuta să elimine conflictele din politicile lor economice internaționale și vor încuraja colaborarea economică bilaterală sau multilaterală. Art. 3: Pentru a îndeplini mai eficient obiectivele acestui Tratat, Părțile, separat sau împreună, prin intermediul auto-ajutorării și al sprijinului reciproc continu, își vor menține și își vor dezvolta capacitatea individuală și cea colectivă de rezistență în fața unui atac armat’’. NATO își propune să păstreze în siguranță libertatea și securitatea membrilor săi prin intermediul aspectului politic și a celui militar. Din punct de vedere politic promovează valorile democratice, încurajează consultarea, apărarea colectivă, atingerea obiectivelor de securitate pentru a construi o relație de încredere pe termen lung și de a preveni conflicte. Din punct de vedere militar dorește să rezolve pașnic diferendele, dar dacă nu se pot rezolva pe cale diplomatică se vor rezolva pe cale militară, în baza articolul 5 al Tratatului sau prin mandat ONU, dispunând de capabilitățile necesare. Așadar asigurarea securității membrilor săi reprezintă una din misiunile Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, făcând apel la cele două laturi: latura politică și latura militară.
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa prin intermediul Cartei privind Securitatea Europeană, elaborate în anul 1999, în urma Summitului din Istanbul, consideră că: ,,Fiecare stat participant are drept egal la securitate. Noi reafirmăm dreptul inerent al fiecărui stat participant și al tuturor statelor participante de a avea libertatea de a alege sau de a schimba propriile angajamente de securitate, incluzând tratatele alianței, așa cum evoluează. Fiecare stat are de asemenea dreptul la neutralitate.Fiecare stat participant va respecta drepturile celorlalți participanți în toate aceste privințe. Ele nu își vor întări securitatea în detrimentul securității celorlalte state (….). Noi ne vom construi relațiile în conformitate cu conceptul de securitate comună și comprehensivă, vom fi ghidați de un parteneriat egal, solidaritate și transparență. Securitatea fiecărui stat participant este legată inseparabil de securitatea celorlalte state. Noi ne vom adresa dimensiunilor securității: umană, economică, politică și militară, ca unui întreg’’.
În Strategia Europeană de Securitate (O Europă sigură într-o lume mai bună), publicată în anul 2009, se afirmă că securitatea este o condiție prealabilă pentru dezvoltare, și de asemenea în cadrul acestei Strategii putem identifica ca și amenințări cheie la adresa securității europene: teroris
mul, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele regionale, statele eșuate (proasta guvernare – abuz de putere, instituții slabe, corupția…) sau crima organizată. Dacă ne referim la vulnerabilități putem aminti resursele limitate, dependența energetică, conflicte, sărăcie sau insecuritate. În aprilie 2016, la Bruxelles, Comisia Europeană a discutat problema securității europene prin prisma documentului intitulat Agenda europeană privind securitatea, care a fost prezentată în aprilie 2015. Agenda identifică trei priorități pentru următorii 5 ani: terorismului și radicalizarea, criminalitate organizată și criminalitatea informatică.
Ionel Nicu Sava consideră că securitatea statului este securitatea politică, securitatea individului este securitatea fizică a oamenilor, iar securitatea societală este securitatea morală, adică securitatea societală reprezintă acea parte neacoperită de cea națională și a individului. Barry Buzan consideră că securitatea politică face referire la acele amenințări care subminează statul, fie ele din interior sub forma dezorganizării ordinii publice sau din exterior, sub forma afectării recunoașterii internaționale. În concepția lui Ole Waever, societatea reprezintă o entitate umană care a rezultat în urma unui proces de conviețuire și asociere între oameni și grupuri care au o serie de atribute comune (limbă, rasă, etnie, geografie, istorie) dar în același timp au și sentimente comune (valori, principii, identitate, obiceiuri). Securitatea societală se referă la acele amenințări care afectează fundamentele unui stat, de natură morală, iar securitatea individului la securitatea fizică a unui individ și a bunurilor acestuia.
Marian Zulean definește securitatea națională ca fiind încrederea poporului că statul are capacitatea de a preveni ca adversarii săi să folosească forța dar și încrederea că statul poate să își apere proprii cetățeni dacă s-ar produce o agresiune. Aici putem vorbi despre faptul că un stat în care există o stare de securitate sporită are capacitatea de a preveni ca amenințările să se materializeze, să le reducă pagubele în caz că se materializează, să determine adversarii să nu utilizeze forța pentru rezolvarea diferitelor dispute ci să se recurgă la diplomație și comunicare. Statul trebuie să aibă resursele necesare pentru a-și apăra cetățenii, cetățenii să se simtă în siguranță și să știe că instituțile abilitate sunt apte pentru a face față oricăror amenințări ce ar periclita activitățile acestora.
Așadar, considerăm că din aceste definiții prezentate am putea trage câteva concluzii legate de ideea de securitate. Indiferent că ne raportăm la securitatea unei națiuni, sau a unei companii, a unui individ sau a oricărei entități, credem că aceste definiții ne ajută să înțelegem acest concept. Astfel, am putea sublinia că starea de securitate este dată de lipsa unui pericol, de capabilitățile unei entități de a se proteja de eventualele agresiuni, dar și protejarea și promovarea valorilor și elementelor care definesc entitatea respectivă. O entitate putem spune că este într-o stare de securitate în momentul în care nimic nu-i perturbă desfășurarea normală a ciclului de viață și de dezvoltare dar, niciodată nu putem afirma faptul că cineva sau ceva este 100% sigur, deoarece securitatea este ceva relativ, nu există ceva care să ne garanteze 100% protecția.
1.2. Concepte esențiale pentru realizarea securității naționale
Max Weber consideră națiunea ca fiind ,,o comunitate de sentiment care se va manifesta în mod adecvat în cadrul unui stat propriu; de aceea, o națiune este o comunitate care în mod normal tinde să-și genereze propriul stat. Este o comunitate în căutarea statului’' .
Patrimoniul național reprezintă un alt concept important pentru orice națiune. Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), definește patrimoniul ca fiind o moștenire de la generațiile trecute de care noi ne bucurăm în prezent și pe care o vom lăsa moștenire generațiilor viitoare, iar patrimoniul cultural cât și cel natural sunt surse de neînlocuit de viață și de inspirație. Astfel, la nivelul fiecărui stat, patrimoniul național este format din cele două componente. La nivelul țării noastre nu găsim o definiție care să cuprindă cele două componente ale patrimoniului, există legi care tratează separat ideea de patrimoniu cultural respectiv natural. Considerăm o deficiență faptul că nu există ideea de patrimoniu național în cadrul legislației românești, acest concept fiind tratat separat la nivelul țării noastre.
Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, definește conform art. 4, alin. 15 ,,patrimoniu natural ca fiind ansamblul componentelor și structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice și biocenotice ale mediului natural, ale căror importanță și valoare ecologică, economică, științifică, biogenă, sanogenă, peisagistică și recreativă au o semnificație relevantă sub aspectul conservării diversității biologice floristice și faunistice, al integrității funcționale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal și animal, precum și pentru satisfacerea cerințelor de viață, bunăstare, cultură și civilizație ale generațiilor prezente și viitoare’’.
În legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, în art. 1, alin. 2, se afirmă că ,,Patrimoniul cultural național este alcătuit din bunuri cu valoare deosebită sau excepțională, istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, științifică și tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică și epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluției mediului natural și ale relațiilor omului cu acesta, ale potențialului creator uman și ale contribuției românești la civilizația universală’’. Iar prezenta lege a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 259 din 9.04.2014, iar definiția patrimoniului cultural a suferit unele modificări, astfel: ,,Patrimoniul cultural național cuprinde ansamblul bunurilor identificate ca atare, indiferent de regimul de proprietate asupra acestora, care reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor aflate în continuă evoluție; cuprinde toate elementele rezultate din interacțiunea, de-a lungul timpului, între factorii umani și cei naturali’’.
Considerăm că patrimoniul național reprezintă un element definitoriu pentru orice națiune, el ne diferențiază, reprezintă un element identitar. O națiune care nu își recunoaște, prețuiește și promovează patrimoniul național, în concepția noastră este sortită pieirii. Atâta timp cât nu există o dispoziție clară care să precizeze ce este, ce rol are acesta, putem spune ca la nivel național nu există interes față de acest aspect. Patrimoniul național este tratat doar separat, în funcție de cele două componente, dar nu și ca un tot unitar, ceea ce ne face să afirmăm că există o lacuna juridică importantă pentru asigurarea securității și a viitorului unei națiuni.
Valorile naționale reprezintă elemente definitorii ale identității românești, iar prin apărarea și promovarea lor se asigură condițiile necesare pentru supraviețuirea statului și a cetățenilor săi, ele fiind în conformitate cu prevederile din Constituție. Constituția reprezintă legea fundamentală a unui stat în care regăsim numeroase informații și explicații a diferitelor concepte, decizii, acțiuni. Constituția României a fost adoptată în 1991 și revizuită în 2003, iar ea ne oferă definiția valorilor naționale, astfel că în art.1, alin. 3 se precizează că ,,România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate’’. De asemenea, tot în Constituție este precizat și jurământul depus de președintele României care trebuie să apere valorile naționale, iar acest jurâmânt este următorul: ,,Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu! " Un alt element important pentru funcționarea optimă a unui stat sunt principiile. Constituția României precizează în art. 1, alin. 4 faptul că ,,Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale’’. Art 6, alin.2 ,,Măsurile de protecție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români‘’. Art.10 ,, România întreține și dezvoltă relații pașnice cu toate statele și, în acest cadru, relații de bună vecinătate, întemeiate pe principiile și pe celelalte norme general admise ale dreptului internațional’’ .
România este un stat democratic, prin urmare există o serie de principii care trebuie respectate într-un stat democratic, așa cum este și cazul României. Dintre principiile care trebuie să existe și să fie respectate putem aminti pluralismul politic, care este acea posibilitate de a exista mai multe formațiuni politice cu ideologii, programe politice diferite; reprezentativitatea reprezintă acel principiu care se referă la faptul că cetățenii și-au ales anumiți reprezentanți care trebuie să decidă politic în numele lor, cetățenii participând în mod direct la luarea unei decizii politice la referendum. Un alt principiu important este supremația legii, toți trebuie să se supună în fața legii în mod egal indiferent de religie, etnie, vârstă, sex sau alte astfel de aspecte care ne pot diferenția în societate dar nu și în fața legii. Legat de principiul enunțat anterior putem aminti și separarea puterilor în stat în executivă, legislativă și judecătorească, fiecare având rolul și atribuțiile sale. Cele trei puteri nu se implică una în atribuțile celeilate, nu există o ierarhie între cele trei, fiecare trebuie să se ocupe doar de aria sa de activitate. Acest principiu dorește să reducă posibilitatea ca puterea să fie concentrată doar în mâinile cuiva, să se respecte legea, să existe un control democratic, să se reducă corupția. Dacă acest principiu nu mai funcționează puterea este influențabilă, vobim de încălcarea legii, privilegii acordate unor terțe persoane sau instituții. Lipsa acestui principiu este caracteristic statului totalitar, puterea fiind concentrată în mâinile unei singure persoane ale cărei doleanțe devin lege. Acest principiu caracterizează un stat democratoic, deși pot exista și în acest caz situații în care puterea executivă/legislativă să încerce să influențeze puterea judecătorească sau alte situații similare. Puterea legislativă adoptă legile, executivul le pune în aplicare iar cea judecătorească veghează la aplicarea lor în mod corespunzător. Autoritatea este un alt principiu important, este acea capacitate de a impune o voință proprie celorlalți, deoarece ei acceptă ceea ce tu dorești. Deciziile se iau în urma deciziei majorității, iar în acest context minoritățile se bucură de protecție. Fiecare cetățean este responsabil pentru propriile acțiuni, el are libertatea de a acționa atât timp cât nu lezează legile, normele, instituțiile statului, cetățenii și entitățile existente, de asemenea fiecare cetățean are dreptul la proprietate, toți cetățenii se bucură de egalitate și dreptate .
Un interes național, spune Samuel Huntington, este un bun public care preocupă pe toți sau pe cei mai mulți dintre cetățenii americani, este un interes național vital pentru care ei sunt gata să-și verse sângele și să-și utilizeze bogațiile pentru a-l apăra. Deși el face referire la americani atunci când definește interesul american, noi îl putem plia pe orice națiune. Valery Manilov, consideră interesul național ca fiind ,,obiectivele comune exprimate oficial și cu bună știință ale individului, societății și ale statului’’. El identifică trei categorii ale interesului național pentru Rusia și anume interese vitale: securitatea integrității, inviolabilitatea teritoriului, lupta pentru unitate publică; interese importante: garantarea securității, stabilității naționale, apărarea libertăților și drepturilor omului, conservarea patrimoniului; alte interese: progresul spiritual, conservarea mediului, condiții favorabile pentru un mediu socio-economic stabil. Conform Doctrinei naționale a informațiilor de securitate din anul 2004, interese nationale de securitate sunt ,,nevoi si aspirații ale națiunii de firmare a propriilor valori și de garantare a identității și existenței naționale, exprimate prin obiectivele, căile și tacticile asumate prin consens de întreaga societate în vederea înfăptuirii lor. Acestea se referă la stabilitatea internă și regională, viabilitatea sistemului de securitate la care România a aderat, avuția națională, prosperitatea generală a ceățenilor, sănătatea fizică a populației, protecția mediului înconjurător’’. Interesul național este un element foarte important și reprezintă lucrurile pe care cetățenii și liderii săi le apreciază. Apărarea interesului național reprezintă o sarcină esențială a politicii de securitate națională. Interesele naționale sunt de două tipuri: secundare și vitale. Interesele vitale sunt acele interese care pot afecta existența unei națiuni, iar pentru a le apăra statul respectiv va participa la război, iar cele secundare nu pun în pericol existența unei națiuni și pentru a le apăra se vor folosi alte metode, dar nu războiul. Printre interesele naționale am putea aminti: integritatea fizică, prestigiul național, apărarea ideologiei, supraviețuirea fizică dar și altele. Interesesele naționale pot fi după natura lor: politice, economice, sociale, militare, iar după timpul de realizare al acestora, putem vorbi de interese naționale pe termen scurt, mediu sau lung. Interesele naționale ale țării noastre sunt consemnate în documente precum Constituție, Strategia Națională de Securitate sau Strategia Națională de Apărare.
Vulnerabilitățile reprezintă posibilitatea de a fi atacat ușor din cauza unor părți slabe sau a unor defecțiuni pe care o persoană sau un stat le are. Vulnerabilitățile sunt de natură internă, pe când amenințările sunt de natură externă. Dacă vorbim de vulnerabilități din perspectiva securității naționale, acestea sunt acele situații care reduc sau chiar anulează capacitatea unui stat de a rezista în fața unui pericol, chiar dacă acesta este sau nu real. Amenințările sunt acele intenții declarate de a face rău cuiva sau da a pune pe cineva într-o anumită situație. Amenințările crează incertitudine, dezechilibru, ele fiind un risc concretizat. Amenințările sunt prezente în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri si pot proveni din toate domeniile: economic, social, politic, psihologic dar și altele. Amenințările sunt acțiuni externe care amenință bunul mers al lucrurilor, astfel necesită o atenție sporită, este nevoie să le preconizei pentru a le putea stopa sau pentru a le reduce intensitatea. Pericolul este reprezentat de orice situație care poate pune în pericol existența sau integritatea cuiva sau a ceva. El reprezintă în sens doctrinar materializare unei amenințări sau iminența cu care se poate produce o agresiune. Agresiunea nu este definită nici în cadrul Legii siguranței naționale, dar nici în actuala Strategie Națională de Apărare. Agresiunea poate fi definită ca o acțiune violentă sau nonviolentă desfășurată de o entitate, care poate să utilizeze orice tip de mijloce ( armate, psihologice…) cu scopul de a afecta aspectele importante ale securității naționale: interese, valori. Riscul este posibilitatea unui eveniment de a se materializa și ele sunt prezente în viața noastră zilnică în toate domeniile. Astăzi devine tot mai greu să putem preconiza un anumit risc, deoarece ele îmbracă diferite forme, iar astăzi vorbim de riscuri asimetrice. Entitatea care face apel la acest tip de risc nu ține cont de reguli, utilizează orice mijloc pentru a-și atinge scopul, iar în general doresc afectarea securității naționale. Donald Snow consideră că riscul constă în două componente: amenințări și capabilități, astfel că el a creat o formulă în care RISCUL= AMENINȚ-CAPABILITATE. El consideră că amenințările sunt variabile, ceea ce poate constitui o problemă atunci când dorim să facem o analiză a riscurilor. Capabilitățile, spune el sunt abilitățile de care o entitate dispune prin care poate controla sau elimina amenințările. Riscul este acel eveniment potențial care poate provoca pagube sistemului relevant, el este inerent oricărui proces sau sistem, existând în esența lucrurilor. Toate aceste elemente se regăsesc într-o analiză foarte cunoscută în multe domenii, nu doar în cel de securitate, iar numele ei este analiză SWOT. Analiza SWOT (vezi Anexa nr. 1) este sub forma a patru chenare sub forma unui tabel, iar în fiecare chenar se notează următarele: stânga sus se notează punctele forte (strengths), stânga jos se notează oportunitățile (opportunities), aceste două chenare conțin elemente pozitive, lucruri care pot aduce plus valoare. În chenarul din dreapta sus se notează punctele slabe (weaknesess), iar în cel de dreapta jos amenințările (threats), așadar partea dreaptă a tabelului ne prezintă aspecte negative care pot afecta sistemul, entitatea pe care le analizăm. De asemenea, parte de sus a tabelului (punctele forte și cele slabe) corespund mediului intern și le putem controla, iar cele din partea de jos a tabelului (oportunitățile și amenințările) aparțin mediului extern și nu le putem controla, uneori sunt imprevizibile. Când o vulnerabilitate întâlnește o amenințare se transformă în țintă, iar orice amenințare care nu poate fi eliminată pe baza capabilităților, duce la apariția unui risc.
1.3 Înțelegerea conceptului de strategie națională de securitate
Strategia este un alt concept extrem de important și în jurul căruia planează o serie de discuții în cercurile de specialiști. Astfel există și o serie de definiții menite să clarifice cât mai bine acest concept, astfel una dintre aceste definiții spune că strategia este „Partea cea mai importantă a artei militare, care se ocupă cu pregătirea, planificarea și purtarea războiului; disciplină militară care studiază marile operații de război, pregătește planurile marilor bătălii etc.; plan de acțiuni coordonate în vederea atingerii unui scop; abilitate în a folosi toate mijloacele disponibile, împrejurările, condițiile etc. favorabile în vederea atingerii scopului propus”. O altă definiție care vine să lămurească acest concept, ne spune că strategia poate fi definită ca o „Aplicație coordonată a tuturor forțelor unei națiuni pentru a-și atinge scopul în timpul unui război. Spre deosebire de tactică, componentele unei strategii cuprind o vedere de ansamblu, pregătirea resurselor și planificarea folosirii resurselor înainte, în timpul și după operațiune. Termenul a căpătat o altă conotație pe lângă cea strict militară. Cum societatea și problema războiului devin din ce în ce mai complexe, factorii militari și nemilitari devin inseparabili în organizarea unui război și în programele menite să asigure pacea. În secolul XX, termenul strategie de vârf, desemnând arta utilizării tuturor resurselor unei națiuni sau coaliții de națiuni pentru atingerea obiectivelor de război și de pace, a devenit din ce în ce mai cunoscut în literatura de război și în arta conducerii statului”.
Astăzi auzim de strategii în multe domenii, de la strategii militare, naționale, financiare, ele se regăsesc în toate domeniile, până la urmă orice activitate umană presupune o anumită strategie. Strategiile sunt documente foarte importante, care realizează o imagine de ansamblu a situației de la momentul respectiv, prezintă elementele de importanță deosebită și măsurile care urmează a fi luate pentru asigurarea unei dezvoltări optime. Strategia este o artă prin care utilizându-te de toate mijloacele de care dispui dorești să îți atingi obiectivele, scopurile. Strategiile, inițial se regăseau în domeniul militar, dar începând cu secolul XX se vorbește de strategii nu doar în domeniul militar de asemenea, cu toate că inițial ele erau documente secrete astăzi ele pot fi studiate de publicul doritor, deoarece sunt multe dintre strategii publice. Strategiile erau utilizate încă din cele mai vechi timpuri, astfel că în cadrul istoriei gândirii strategice îi putem include pe Sun Tzu, Machiavelli, Napoleon, Clausewitz, dar și alții. Scrierile celor menționați pot fi și astăzi utilizate în formularea strategiilor. Sun Tzu considera că întreaga artă a războiului se bazează pe înșelătorie, astfel el dădea câteva sfaturi precum: dacă ești activ simulează pasivitatea, dacă ești puternic simulează incapacitatea, dacă ești aproape fă-l să creadă că ești departe, astfel adversarul nu îți va cunoaște niciodată situația ta reală în care te afli. Napoleon considera că dacă cunoști geografia unei țări înseamnă că poți să îi cunoști politica externă. Niccolo Machiavelli, spunea că este necesar să îți cunoști istoria și geografia, pentru ca astfel vei putea să îți construiești o apărare cât mai eficientă, și în caz de conflicte multe din trăsăturile geografice ale țării tale le regășești și la adversar și vei știi cum să te aperi. Cu toate că aceste teorii au fost elaborate cu atât de mult timp în urmă, ele reprezintă pietrele de temelie în cadrul studiilor strategice de astăzi.
Colin Gray definește strategia ca fiind o punte între puterea militară și scopurile politice. De asemenea, el consideră că există 17 dimensiuni ale unei strategii, grupate în trei categorii:
Oamenii și politica: oameni, societate, cultură, politică și etică;
Pregătirea pentru război: economie și logistică, organizare și administrație militară, informații și intelligence, teorie strategică și doctrină, tehnologie;
Războiul propriu-zis: operații militare, comandă, geografie, fricțiune, adversar și timp.
O strategie națională de securitate, în concepția lui Doyle, reprezintă planul unei națiuni pentru utilizarea într-un mod coordonat a tuturor instrumentelor puterii de stat, fie ele non-militare sau militare, și urmărirea tuturor obiectivelor care apară și promovează interesele naționale. Carl Ungerer vorbește de trei motive principale pentru a dezvolta o strategie de securitate națională:
Strategiile ajută la o coordonare mai bună, astfel se reduce duplicarea efortului dintre departamentele și agențiile guvernamentale și dintre nivelele diferite ale guvernului;
Ajută la o mai bună comunicare între sectorul public și cel privat;
Sunt utile pentru alocarea de resurse astfel încât prioritățile naționale de securitate să fie satisfăcute.
Astăzi în toate statele există strategii naționale de securitate, chiar dacă unele sunt publice, altele secrete, unele se numesc strategii de securitate naționale iar altele cărți albe, dar toate au aceleași scopuri și anume apărarea și dezvoltarea unui stat sub aspectul tuturor dimensiunilor. Marian Zulean afirmă că, după 1990, Școala de la Copenhaga a influențat conceptul de securitate națională, astfel că strategiile de securitate dobândesc noi obiective: de a apăra identitatea fizică dar și spirituală a unei țări, de a proteja bunurile tangibile și intangibile și de a apăra teritoriul național. Tot el ne spune că România se confruntă cu o situație dificilă atunci când vorbim de elaborarea strategiilor de securitate sau apărare națională, fiind o adevărată provocare pe plan intern.
Istoricul Cristian Troncotă consideră că, dacă se dorește realizarea unei Strategii Naționale de Securitate (SNS) eficientă și modernă, există trei etape care nu pot să lipsească din procesul de formulare al unei astfel de strategii: viziunea, evaluarea și implementarea SNS. Astfel, dacă vorbim de viziune aici ne referim la definirea viziunii pe care statul respectiv o are asupra mediului internațional, ce rol are statul în cadrul relațiilor internaționale. Astfel, în funcție de curentul de gândire în care se încadrează relațiile internaționale putem vorbi de o viziune realistă, liberală sau altele. Dacă am vorbi de o viziune realistă s-ar pune accent pe forță, actorii principali ar fi statele, s-ar pune accent pe securitatea militară; iar dacă am vorbi de o viziune liberală (idealistă) s-ar pune accent pe rezolvarea pașnică a diferendelor, organizațiile internaționale și companiile economice ar avea un rol important și s-ar pune accent pe securitatea umană. Această viziune strategică trebuie să țină cont de valorile naționale, de sistemul de guvernare și trebuie formulată pentru o perioadă mai îndelungată de timp. Dacă vorbim de procesul de evaluare aici ne referim la evaluarea cât mai pertinentă a vulnerabilităților, amenințărilor, oportunităților actuale și viitoare. O altă etapă importantă constă în explicarea proceselor de implementare a strategiei în ceea ce privește fiecare membru al sistemului de securitate național. Tot domnul profesor Troncotă ne spune că pentru a realiza o strategie e nevoie de reexaminare, realizarea proiectului, mediere și apoi aprobare. Reexaminarea este inițiată de guvern de obicei, dar pot fi situații în care legislativul sau anumite grupuri specialializate în securitate să solicite o reexaminare. Acest proces de reexaminare se poate realiza anual sau ocazional. Pentru realizarea proiectului, în general guvernul este cel care precizează instituția care o sa aibă această sarcină de lucru, și astfel putem vorbi de un organism oficial sau unul realizat ad-hoc. Pentru realizarea proiectului vor avea loc diferite consultări cu actori non-guvernamentali precum mass-media, mediul academic și științific, partide politice sau societatea civilă. Dar, în primul rând aceste consultări au loc cu actorii guvernamentali din domeniul securității, apărării, comisii parlamentare, serviciilor de informații sau din anumite ministere precum cel al sănătatății, finanțelor, agriculturii sau transportului. Dacă vorbim de mediere aici este momentul în care inputurile, acele cerințe, doleanțe venite din cadrul societății sunt luate în considerare. Aprobarea este partea care revine executivului sau legislativului. Astfel dacă executivul este cel care a cerut reexaminarea, aprobarea revine legislativului. De asemenea, dânsul enumeră o serie de întrebări la care trebuie să răspundă o strategie dacă dorim ca ea să fie cât mai eficientă:
,, 1). Este oportună reexaminarea SNS?
2). Cine sunt actorii semnificativi care trebuie implicați în acest proces?
3). Există o agenție independentă care poate facilita armonizarea punctelor de vedere a diferitelor grupuri de lucru în procesul de elaborare a SNS?
4). Cum se definește securitatea națiunii? Care sunt provocările actuale și viitoare la adresa securității națiunii?
5). Care sunt mecanismele instituționale disponibile și care trebuie create pentru SNS?
6). Cum se realizează echilibrul între nevoia de transparență și necesitatea protejării informațiilor clasificate din sfera securității naționale?
7). Există un organism de monitorizare a proceselor de implementare a SNS, în vederea reexaminării sale? Este relevant și eficient?
8). Care sunt acțiunile oportune pentru diseminarea SNS și conștientizarea cetățenilor asupra prevederilor sale?’’
De asemenea, suntem un stat democratic și strategia trebuie să repecte anumite principii democratice precum: transparență, respectarea legislației internaționale aflată în vigoare la momentul respectiv, amenințările să fie monitorizate și evaluate în mod constant, amenințările să fie evaluate la nivel global, realizarea unei dezbateri și ajungerea la un consens în urma acesteia, documentul final să fie cât mai cuprinzător și relevant pentru securitatea națională. Strategia Națională de securitate, după părerea domnul Troncotă, trebuie să combine eficient transparența cu confidențialitatea, astfel unele state au o versiune dublă a acestui document una oficială și una secretă. Susținem părerea domnului profesor Cristian Troncotă legată de transparență și confidențialitate, deoarece un astfel de document trebuie să conțină și vulnerabilitățile unui stat, pentru a se putea cunoaște și lua ulterior măsurile necesare pentru diminuarea sau chiar eliminarea acestora. Dar, aceste vulnerabilități nu trebuie făcute publice, deoarece în această manieră adversarul ți-ar cunoaște punctele slabe și te-ar putea ataca, exploatându-ți vulnerabilitățile recunoscute în mod oficial. Așadar noi pledăm pentru o variantă dublă a strategiei, astfel varianta publică să fie una mai ,,soft’’, în care cei interesați pot afla care sunt perspectivele pentru următoarea perioadă de timp, dar în care punctele cele mai slabe ale statului nu sunt amintite. Versiunea ,,hard’’ a strategiei să cuprindă efectiv toate punctele slabe, măsurile, planurile de acțiune, analize ale mediului extern de securitate și ale celui intern, astfel lista amenințărilor să fie cât mai plauzibilă, iar această versiune să fie cunoscută de serviciile de informații, șeful statului, a Guvernului, iar astfel ei să îi coordoneze pe cei din subordine pentru atingerea acelor elemente stipulate în varianta secretă a strategiei. Este nevoie să se creeze strategii sectoriale care să decurgă din Strategia Națională de Securitate.
Atunci când vorbim de o Strategie națională este nevoie în primul rând să se respecte legislația în vigoare, dar să se respecte și structura, adică să fie incluse elementele importante pentru asigurarea securității naționale. Orice tip de strategie, indiferent dacă este de Securitate Națională sau că este de Apărare Națională, trebuie să respecte legislația în vigoare a acelui stat. Orice strategie la nivel național are rolul de a asigura un echilibru, o dezvoltare armonioasă, o stare de liniște, iar prin analogie putem spune că acesta este și scopul legilor. În România, Constiuția este legea supremă, ea trebuie să fie respectată pe toate planurile la nivel național. Dacă analizăm bine cele afirmate anterior, putem afirma faptul că atunci când se construiește o strategie, Constituția trebuie respectată, analizată, pentru că ea ne oferă baza unei astfel de strategii, elementele care nu trebuie omise dintr-o astfel de strategie, dar pe de altă parte ea susține scopul Strategiei Naționale de Securitate sau celei de Apărare – de a asigura echilibru și ordinea pe plan național. Acestea fiind zise și pentru a înțelege ce prevederi trebuie respectate de orice strategie care își propune să asigure liniștea, absența pericolelor și o stare de prosperitate, trebuie să ne raportăm la primul articol al Constituției. Articolul 1, alineatele 1-5 precizează următoarele aspecte definitorii ale statului: ,, (1) România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. (2) Forma de guvernământ a statului român este republica. (3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate. (4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale. (5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie’’. Aceste prevederi trebuie să fie respectate obligatoriu de către cei care realizează aceste strategii atât de importante pentru România.
Cap. 2 Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019
A crea o strategie viabilă, considerăm că este o adevărată măiestrie, pentru că e nevoie de viziune și perspectivă, indiferent dacă perioada în care o proiectezi este una de pace sau una marcată de probleme. A crea o strategie presupune să ai abilități de a vedea dincolo de realitățile prezente, să fii capabil să îți identifici punctele slabe și să preconizezi amenințările chiar dacă la momentul respectiv ele nu se observă. Atunci când ai creat o Strategie trebuie să ai siguranța că dincolo de forma în care s-ar purta războiul sau sub ce formă se prezintă adversarul, tu ești învingătorul.
Conceperea unei strategii naționale de securitate presupune o muncă de cercetare asupra tuturor dimensiunilor securității astfel că cetățenii și statul să nu fie afectați. În conceperea unei strategii este nevoie de o colaborare a specialiștilor care concep strategia cu societatea civilă, mediul academic, mediul economic, pentru a exista o corelație între percepțiile cetățenilor și a celor care ne reprezintă interesele. Rezultatul acestei colaborări trebuie să ducă la identificarea valorilor, intereselor, obiectivelor naționale, de ce nu identificarea unor vulnerabilități, riscuri, amenințări, direcții de acțiune. Streategia trebuie să asigure promovarea valorilor, intereselor naționale, să apere identitatea națională, să conserve și să promoveze patrimoniul național, toate acestea se pot realiza prin stabilirea unor obiective pe plan intern și pe plan extern, care o să fie atinse la rândul lor prin anumite direcții de acțiune, planuri, proiecte și măsuri concrete. O strategie națională de securitate presupune o colaborare între cetățeni și cei ce ne reprezintă interesele, multă viziune și perspectivă.
2.1 Cadru legislativ al securității naționale
Securitatea statului este un aspect vital pentru ca un stat să supraviețuiască, astfel încât documentele care au o importanță deosebită pentru asigurarea securității au un rol important. La nivelul țării noastre Strategia națională de securitate este documentul principal atunci când vorbim de securitate națională. Studiul pe care îl realizăm este pliat pe România, astfel încât vom face apel la legile și documentele naționale pentru a înțelege și cerceta cât mai corect situația autohtonă. Așadar, dacă vorbim de Strategia națională de securitate/ de apărare, este nevoie să înțelegem cum este definită securitatea națională în cadrul legislației românești. Legea securității naționale nr. 51/1991, definește în articolul 1 securitatea națională a României astfel: ,,Prin siguranță națională a României se înțelege starea de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și politică necesară existenței și dezvoltării statului național român, ca stat suveran, unitar, independent și indivizibil, menținerii ordinii de drept, precum și climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor și normelor democratice statornicite prin Constituție’’ . În țara noastră există de asemenea o serie de documente care conțin prevederi importante legate de procesul de elaborare a documentelor strategice: Ordonanța de Urgență nr. 52/1998, Legea nr. 63/2000 sau Legea nr. 473/2004. Astfel încât, dacă dorim să înțelegem cât mai bine ce presupune elaborarea unui document strategic și să putem analiza strategia actuală, e nevoie să cunoaștem și prevederile legislative din acest domeniu.
În primul rând e nevoie de o clarificare conceptuală încă de la început, și anume faptul că România trebuie să aibă atât o Strategie de securitate națională cât și o Strategie de apărare națională, deoarece ele sunt două documente distincte. Pentru a elucida cât mai bine acest aspect vom face trimiteri la prevederi din legile amintite mai sus, iar astfel să nu râmână loc de interpretări conceptuale.
Articolele 4 și 5, al legii nr. 63/ 2000 pentru aprobarea Ordonanței de Guvern nr. 52/1998 privind planificare apărării naționale a României prevăd următoarele: ,,Strategia de securitate națională a României este documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel național. Președintele României, în termen de cel mult 3 luni de la învestitură, prezintă Parlamentului Strategia de securitate națională a României. Parlamentul României, în sedința comună, va dezbate Strategia de securitate natională a României și o va adopta prin hotărâre. Strategia de securitate națională a României cuprinde: definirea intereselor și obiectivelor proprii de securitate, evaluarea mediului internațional de securitate, identificarea factorilor de risc din mediul intern și internațional, direcțiile de acțiune și principalele mijloace pentru asigurarea securității naționale a României. Strategia are un orizont de evaluare pe termen mediu de 4 ani și o perspectivă pe termen lung cuprinzând estimarea resurselor ce vor fi alocate de România pentru realizarea obiectivelor sale de securitate și apărare".
România nu are la ora actuală o Strategie națională de securitate ci o Strategie națională de apărare, așa încât facem apel la conținutul Legii nr. 473/2004 privind planificarea apărării. În cadrul acestei legi, în articolul 1 și 3 se precizează: ,,Strategia națională de apărare a României este documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel național. Președintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii jurământului, prezintă Strategia națională de apărare Parlamentului, care o dezbate și o aprobă, prin hotărâre, în cadrul unei ședințe comune. Strategia națională de apărare a României cuprinde: definirea intereselor și obiectivelor naționale de securitate, evaluarea mediului internațional de securitate, identificarea potențialelor riscuri, amenințări și vulnerabilități, direcțiile de acțiune și principalele modalități pentru asigurarea securității naționale a României în cadrul Alianței. Strategia are un orizont de acoperire pe termen mediu de 5 ani și conține și prevederi pe termen lung pentru realizarea obiectivelor naționale și colective de securitate și apărare’’.
Așadar având prezentate caracteristicile celor două documente putem analiza dacă documentul emis de Președintele actual al țării, domnul Klaus Iohannis, respectă sau nu aceste prevederi legale. La o primă lecturare ne putem da seama că România la momentul acesta nu dispune de o Strategie națională de securitate. Strategia de apărare trebuie emisă după ce s-a emis Strategia națională de securitate, astfel că ea să respecte aceleași linii directive, dar focalizată pe procese, pe apărare, în schimb Strategia națională de securitate se axează pe rezultat, adică obținerea stării de securitate în urma măsurilor stipulate. O diferență apare și prin faptul că cea de apărare se focalizează pe legislația de securitate și cea de apărare națională, iar cea de securitate doar pe legislația de securitate. Strategia de apărare este parte a celei de securitate națională. De asemenea, cea de securitate este elaborate la 3 luni după preluarea mandatului iar cea de apărare la 6 luni, Strategia de Apărare Națională actuală a repectat termenul de 6 luni. În cazul Strategiei de securitate națională este vorba de un document cu valoare de întrebuințare pentru 4 ani, iar cea de apărare națională pentru 5 ani, astfel că aici putem descoperi o eroare legislativă a actualei strategii. Strategia Națională de Apărare a fost emisă pentru perioada 2015-2019, adică 4 ani, dar conform articolului 3 al legii 473/2004 privind planificarea apărării naționale, o strategie națională de apărare se elaborează pentru o perioadă de 5 ani. Așadar pe lângă faptul că nu există o Strategie națională de securitate la ora actuală, chiar și actuala Strategie națională de apărare a comis o încălcare legislativă, cu toate că în partea introductivă a Strategiei se face trimitere la lege 473/2004, astfel încât am putea afirma că nu respectă legislația în vigoare și ar putea fi contestată. Dacă analizăm Hotărârea Parlamentului României privind aprobarea Strategiei naționale de apărare din anul 2015 cu cea din 2008 vom constata diferențe foarte mari, inclusiv legate de structură dar și de conținut. O Strategie de apărare se focalizează pe apărare, așa cum prevedea și cea din 2008: ,,Apărarea reprezintă o componentă importantă a securității naționale’’ și ,,Dezvoltarea prezentei strategii are la baza liniile directoare stabilite prin Strategia de securitate națională a României…’’, de aici putem înțelege faptul că securitatea este întregul iar apărarea este partea, de aceea este important să se elaboreze prima dată Strategia națională de securitate pentru că ea reprezintă ghidul care stă la baza celei de apărare. Marian Zulean, consideră politica de apărare ca fiiind o politică sectorială iar relația dintre ea și politica de securitate națională nu este înțeleasă. El face o distincție între cele două politici și astfel el spune că diferența principală dintre cele două constă în scopul final al politicilor, astfel securitatea națională este scopul politicii de securitate națională, iar scopul politicii de apărare este de a apăra națiunea de un inamic extern. El constată diferențe și în ceea ce privește mijloacele utilizate, politica de apărare face apel la mijloacele militare iar în schimb cea de securitate utilizează toate resursele naționale pentru realizarea ei.
Așadar, deși la nivel național toată lumea vorbește de Strategia de securitate națională a României pentru perioada 2015-2019, aceasta nu există. Conform legislației în vigoare, adică conform Constituției, a legii 63/2000 sau a legii 473/2004 (legea 203/2015), Președintele statului are atribuția de a elabora diferite documente care asigură bunul mers al unui stat, printre care Strategia de Securitate Națională și Strategia Națională de Apărare a Țării. Așa cum am precizat anterior, în anul 2015, actualul Președinte împreună cu o echipă de specialiști, cu reprezentanți din mediul academic, din politică sau din diferite instituții cu atribuții în domeniu, așa cum se precizează și în textul actualei Strategii Naționale de Apărare a Țării, au încercat să răspundă nevoilor actuale ale societății și ale instituțiilor statului. În prima parte a acestui capitol am prezentat prevederile legislative din domeniu și faptul că s-au produs câteva încălcări în acest sens. Deși actuala Strategie se numește Strategia Națională de Apărare a Țării, ea este prezentată ca fiind Strategie de Securitate Națională, ceea ce este o gravă eroare pentru orice stat. Până în prezent nu au existat prea multe voci care să conteste erorile săvârșite, vidul documentelor strategice și a unei legislații neactualizate la ora actuală din România, cu toate că nu s-au respectat prevederile legislative care corespund acestor documente. Aici putem aminti necesitatea unei Legi a securității naționale, astăzi există doar legea 51/1991 privind siguranța națională, o lege depășită cu trecerea timpului și care necesită o actualizare urgentă. O altă lege care ar trebui adoptată este Legea privind statutul profesional și de carieră al ofițerului de informații, există un proiect de lege dar nu și o lege în acest sens, observându-se lipsa de interes pentru ofițerii de informații. Legea Securității cibermetice care este doar un proiect de legea cu toate că tehnologia ne-a invadat viața de mult timp este un alt exemplu care ilustrează vidul legislative din România zilelor noastre. Așadar, putem afirma că la momentul acesta România se află în imposibilitatea de a avea o viziune strategică din cauza lipsei documentelor strategice, iar fără o viziune strategică un stat nu își poate formula coerent politica internă și externă. O serie de input-uri adică de doleanțe ale cetățenilor sunt trecute prin filtrul legislativ, instituțional, se ține cont de capabiltăți, de resurse, iar apoi se elaborează output-uri, adică rezultatele, bunurile publice, iar asta reprezintă o politică publică. Securitatea și apărarea sunt și ele bunurile publice, ale tuturor, fiind foarte importante pentru cetățeni, așadar și ele sunt rezultate ale politicilor publice. Dar, pe de altă parte am putea afirma și faptul că strategiile care corespund celor două influențează politicile publice, deoarece prevederile din cuprinsul lor trebuie respectate la nivel național. Am putea spune că între securitate/ apărare și politici publice există o relație de interdependență.
2.2. Analiza documentului intitulat Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019
Acestea fiind zise, putem trece la o analiză pe text al actualei Strategii emisă de Președintele României în iunie 2015. Domnul Președinte Klaus Iohannis a fost învestit în funcție în decembrie 2014, deci asta înseamnă ca la 6 luni după ce a fost învestit a fost elaborată această strategie, așa cum prevede legea 473/2004 privind Strategia Națională de Apărare a Țării, dar dacă e considerată Strategie de Securitate Națională trebuia elaborată la 3 luni după ce a fost învestit. Ca orice Strategie și actuala Strategie are un cuprins, acest cuprins are următoare capitole:
Cuvânt înainte;
Introducere;
Definirea intereselor și obiectivelor naționale de securitate;
Evaluarea mediului internațional de securitate;
Amenințări, riscuri și vulnerabilități;
Direcții de acțiune și principalele modalități pentru asigurarea securității naționale a României;
Considerații finale.
Conform cuprinsului acestei strategii ea nu corespunde în totalitate nici Strategiei de Securitate Națională dar nici Strategiei Naționale de Apărare. Acest cuprins corespunde mai mult Strategiei Naționale de Apărare care într-un astfel de document se intitulează Identificarea potențialelor riscuri, amenințări și vulnerabilități, iar în cadrul Strategiei Naționale de Apărare se intitulează Amenințări, riscuri și vulnerabilități; dacă ar corespunde Strategiei de Securitate Națională acesta s-ar intitula Identificarea factorilor de risc din mediul intern și internațional. Unele diferențe apar și în ceea ce privește ultimul capitol, astfel în cazul Strategiei Naționale de Apărare acest capitol se intitulează Direcțiile de acțiune și principalele modalități pentru asigurarea securității naționale a României în cadrul Alianței, iar în cadrul Strategiei de Securitate Națională: Direcțiile de acțiune și principalele modalități pentru asigurarea securității naționale a României, așadar nu mai găsim amintită Alianța, accentual se pune pe mediul intern și nu pe cel extern. Aceste precizări făcute sunt în conformitate cu Legea 63/2000 și Legea 473/2004. Dacă ne uităm la numărul paginilor actuala Strategie are un număr de 23 de pagini, în schimb ghidul actualei Strategii are 40 de pagini. Considerăm că o Strategie trebuie să fie consistentă pentru a putea fi tratate corespunzător toate problemele vitale pentru supraviețuirea și dezvoltarea unui stat.
Strategia debutează cu un capitol intitulat Cuvânt înainte, în care Președintele României, domnul Klaus Iohannis, își exprimă părerea, viziunea legată de România pentru următoarea perioadă 2015-2019, în care această Strategie joacă un rol major în asigurarea securității și apărarii naționale. Președintele României afirmă că obiectivul acestei Strategii este acela ca România să fie o țară puternică în Europa și în lume, iar pentru realizarea acestui deziderat statul trebuie să asigure cetățenilor săi securitatea oriunde aceștia s-ar afla. În acest context, securitatea cetățenilor presupune respectarea și protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor atât în țară cât și în străinătate, instituțiile să servească intereselor cetățenilor și să se bucure de protecție diplomatică și garanții juridice în afara țării. Un alt rol important al actualului document strategic este acela de a apăra interesele, valorile, simbolurile, bunurile naționale, resursele naturale, educația, sănătatea, protejarea patrimoniului, a mediului înconjurător și a instituțiilor care reprezintă statul. România trebuie să țină cont de realitatea de pe scena relațiilor internaționale, de promovarea libertății și a democrației dar și să contribuie la menținerea securității colective. România nu trebuie să își neglijeze statul de membru al Uniunii Europene de mai bine de 8 ani și de membru al Alianței Nord Atlantice de 10 ani sau Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii. România trebuie să își consolideze credibilitatea strategică, și să îi fie recunoscute meritele pentru predictibilitatea și credibilitatea atât în ceea ce privește politica externă, de securitate, de apărare, consolidarea democrației și a statului de drept. La o lecturare a acestei părți a Strategiei am putea spune că Strategia își propune să plaseze cetățenii în centru de interes, adică o centrare pe securitatea umană, că o să acorde o atenție sporită cetățenilor aflați dincolo de granițele naționale, dar nu uită nici aspectele politice, cele internaționale. O altă idee care se poate desprinde în urma parcurgerii acestei părți este aceea că România are până la ora actuală trei mari realizări: membră NATO, membră UE și Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii. O altă idee regăsită în cadrul acestui capitol este aceea de credibilitate strategică, iar această credibilitate strategică îi este recunoscută datorită măsurilor luate în cadrul politicii externe, a celei de securitate sau a celei de apărare, datorită consolidării democrației și a statului de drept. Am putea spune că noua Strategie vrea să nu neglijeze cetățenii indiferent unde aceștia se află, să nu neglijeze aspectele legate de cele trei mari realizări în planul politicii externe, dar nu neglijează nici elementele definitorii ale unui stat: valori, simboluri, interese naționale și alte astfel de aspecte amintite în cadrul acestei părți.
Citind această Strategie și analizând-o, ne-a lăsat impresia unei Strategii foarte tehnice, a aspectelor tratate cât mai succint și a faptului că nu s-a realizat o analiză detaliată, foarte la obiect pe necesitățile actuale ale României. Aceste aspecte tehnice, după părerea noastră încep încă de la partea intitulată Introducere, fiecare idee, paragraf prezentat este notat cu cifre arabe, astfel la sfârșitul acestei Strategii vom putea observa câte paragrafe/idei au fost prezentate după numărul acesta, respectiv 83. Poate fi considerată inoportună această prezentare a strategiei pe puncte, asemenea unei legi care are articole și alineate, Strategia nu e o lege, strategia este un document strategic esențial pentru un stat și trebuie tratat ca atare. Dacă analizăm Strategiile altor state (China, SUA) nu vom găsi tipul acesta de prezentare, de ce s-a optat pentru o prezentare tehnică a unui document vital pentru România?
Partea introductivă cuprinde 14 astfel de idei, care încearcă să introducă cititorul în înțelesul problemei, adică să-l ajute să înțeleagă cele expuse în acest document strategic. În primul paragraf, se spune că această Strategie a fost elaborată în conformitate cu Constituția și cu Legea 203/2015, iar prin urmare această Strategie este ,,principalul instrument care fundamentează planificarea apărării la nivel național și asigură cadrul strategic pentru organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și securitatea națională, prin Consiliul Suprem de Apărare a Țării’’. Astfel că dacă facem apel la legea 203/2015 vom observa că art. 4 al prezentei legi, spune că ,,Strategia națională de apărare a României este documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel național’’ . Din paragraful 1 și 2 al Strategiei putem observa că această Strategie ține locul ambelor strategii, făcându-se trimiteri și la securitate, deși primordial rămâne apărarea după modul de exprimare și de expunere a ideilor.
Punctul trei aduce în ecuație o altă idee, și anume securitatea națională extinsă, care nu este definită în cuprinsul acestei Strategii așa cum este definită în Ghidul Strategiei, unde se spune că ,,SECURITATE NAȚIONALĂ EXTINSĂ/SNE: starea de normalitate a națiunii, asigurată prin protejarea și promovarea principiilor constituționale, a stabilității sociale, economice și politice, menținerea ordinii de drept, precum și prin exercitarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor’’ . În cadrul Strategiei se fac câteva precizări legate de acest concept precum faptul că se fundamentează pe democrația constituțională, respectul mutual dintre cetățeni și stat și asigurarea securității naționale prin următoarele domenii: apărare, ordine publică, activitate de informații, contrainformații și de securitate, sănătate, economie, educație, financiar, energetic, mediu, infrastructuri critice, demografie, diplomație și managementul situațiilor de criză. Dar oare doar aceste domenii sunt importante? Trăim într-o lume puternic marcată de tehnologie, de fluxul informațional, în care informațiile au devenit o armă în mâna celui care știe să le folosească la momentul oportun. Tehnologia a devenit parte integrată a vieții cotidiene, indiferent dacă vorbim de domeniul privat sau cel public. Tehnologia este pe de-o parte un punct forte și pe de altă parte un mare dezavantaj. Indivizii dar și statele utilizează zilnic tehnologia în activitățile pe care le desfășoară. Așadar, România ca și alte state utilizează tehnologia în cadrul activităților din cadrul tuturor domeniilor. Pericolele există din cele mai vechi timpuri, sub diferite forme, iar ele nu lipsesc nici în ceea ce reprezintă tehnologiile de astăzi. Fiecare utilizator recurge la diferite metode pentru a-și proteja propriile informații stocate în calculatoare, la fel se întâmplă și în cazul statelor care utilizează tehnologia în domeniile de vârf. Dar, cu toate acestea, uneori tehnicile de protecție nu pot stopa amenințările și riscurile, acesta a fost și cazul Estoniei din primăvara anului 2007. O serie de atacuri cibernetice au produs pagube de zeci de milioane de euro, sistemul bancar, de comunicații, sistemele informatice ale cetățenilor dar și site-urile de Internet au fost afectate de aceste atacuri cu toate că existau sisteme de protecție. Așadar, partea cibernetică reprezintă un domeniu important pentru orice stat în zilele noastre, inclusiv pentru România, astfel încât considerăm că era necesar să fie amintit și domeniul informatic sau cibernetic în această enumerare, deoarece este foarte important pentru securitatea statului în cadrul evoluțiilor actuale ale societății. Politica credem că reprezintă un alt domeniu important pentru un stat, e adevărat că a fost amintită diplomația în acea enumerare, dar nu considerăm că diplomația se regăsește în cazul tuturor activităților politice. Politica este activitatea desfășurată de cetățenii aleși, în cadrul căreia se iau decizii care să asigure bunul mers al societății și al statului. Instituțiile statului sunt alte elemente importante pentru funcționarea optimă a unui stat și care trebuie să funcționeze în interesul cetățenilor. De asemenea, considerăm că aspectele juridice, legislative sunt foarte importante dacă vrem să vorbim de un stat sigur, prosper. Un stat in care nu există legi sau în care legile nu sunt respectate, este un stat în care există haos, fărădelegi și nemulțumire generală, iar legea într-un stat de drept, într-un stat democratic așa cum este România este esențială. Noi suntem de părere că securitatea națională extinsă nu este analizată în profunzime, nefiind atinse aspecte importante precum cele enumerate mai sus pentru securitatea națională, așadar credem că acest aspect nu a fost analizat pe măsura importanței sale într-un astfel de document. Necesitatea conceptului de securitate extinsă apare ca urmare a apartenenței României la Uniunea Europeană și ca urmare a necesității de adaptare la principiile de asigurare a securității europene.
Strategia vorbește despre schimbările de paradigmă care au avut loc și despre faptul că România se află într-o regiune marcată de conflicte înghețate dar și de unele active, sau de deteriorarea unor relații precum cea NATO – Federația Rusă, care afectează securitatea cetățenilor României. Deteriorarea relațiilor NATO-Federația Rusă afectează evoluția țării noastre deoarece, România este membră NATO începând cu anul 2004 și membră a Uniunii Europene din anul 2006. România ocupă o poziție strategică în ambele structuri, datorită poziției sale geo-strategice, fiind situată la extremitatea estică a structurilor amintite. În luna februarie a anului 2016, miniștrii aliați ai Apărării au hotărât că este necesar să consolideze prezența NATO în flancul său estic. Decizia alianței vine ca urmare a agresiunilor venite din partea Federației Ruse împotriva Ucrainei, anexarea Crimeei, evenimente ce au marcat securitatea euro-atlantică Această formă de reacție din partea Federației Ruse nu este una izolată, deoarece ne putem aminti evenimentele din Georgia care au marcat anul 2008. Toate aceste evenimente, modul de a face politică externă a Federației Ruse, au marcat relațiile internaționale și au dus la schimbări de paradigm. NATO dar și UE doresc să asigure securitatea statelor membre, iar astfel vorbim de schimbări strategice, de noi abordări în raport cu Federația Rusă. România mai are și un alt rol important pentru asigurarea securității Alianței Nord Atlantice prin prisma scutului antirachetă amplasat la Deveselu, care conform spuselor NATO are rolul de a apăra zona sudică și centrală a teritoriului european al NATO de amenințările cu rachete balistice cu rază scurtă și medie de acțiune venite din afara spațiului euro-atlantic. Federația Rusă consideră că acest scut este îndreptat împotriva ei și nu așa cum spun cei din cadrul NATO. România a inaugurat scutul de la Deveslu în 12 mai 2016, fapt ce a atras nemulțumirea Federației Ruse, care a declarat că acest scut reprezintă o amenințare directă pentru securitatea națională și că amplasarea lui în România este o greșeală. România putem spune că este la ora actuală un stat tampon între dorințele și politicile purtate pe de-o parte de NATO, UE și pe de altă parte de Federația Rusă. Dacă în trecut țara noastră dorea să mențină relații bune cu Federația Rusă și prin prisma dependeței de gazul rusesc astăzi situația s-a schimbat în favoarea României. Conform unor rapoarte în decembrie 2007, gazul necesar în România provenea 67,60% din intern și 32,40% din extern (vezi Anexa nr. 2); dar situația este mult mai bună în prezent, fapt care protejează România de o posibilă stoparea a furnizării gazului rusesc, deoarece în decembrie 2015 gazul provenea 92,41% din mediul intern și doar 7,59% din importuri (vezi Anexa nr. 3). Această scădere a necesității gazului din importuri se datorează și prăbușirii industriei la nivel național, astfel nu mai este nevoie de o așa cantitate mare de gaz extern.
Apartenența României la astfel de structuri poate constitui un plus în contextul apariției noilor riscuri, a riscurilor asimetrice. Colaborarea, schimbul de informații, de date, de resurse este esențial în contextul actual. Statele au devenit interdependente, iar această interdependență se regăsește și în ceea ce privește riscurile, amenințările sau vulnerabilitățile. Terorismul este unul din riscurile ce vizează întreaga lume, România fiind și ea o posibilă țintă a teroriștilor, chiar dacă nu suntem atacați în mod direct, inderdependența aceasta globală ne face să fim afectați chiar dacă atacul nu este plasat pe terioriul României. România trebuie să fie capabilă să își dezvolte capabilitățile militare, civile astfel încât orice tip de agresiune ar fi îndreptată către țara noastră, ea să fie capabilă să prevină, să descurajeze și să se apere de astfel de acțiuni.
Strategia vorbește despre consolidarea credibilității strategice a României, iar acest fapt să fie rezultatul promovării continuității dar și a predictibilității, noțiuni ce au punctul de pornire în calitatea de membru al Uniunii Europene și al Alianței Nord-Atlantice, extinderea dar și consolidarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ale Americii, a relațiilor de cooperare și a parteneriatelor strategice cu ceilalți actori de la nivel internațional. Acest concept de credibilitate strategică este abordat pentru prima data într-o strategie de securitate a României. Ghidul aferent Strategiei, vine să lămurească acest concept tratat vag în textul strategiei, și ne spune că credibilitatea strategică este ansamblul percepțiilor unor persoane, privind capacitatea statului de a-și asuma și a duce la îndeplinire o serie de obiective care să asigure securitatea națională și a obiectivelor strategice asumate ca urmare a calității de membru al NATO, UE sau al altor organizații/alianțe/mecanisme internaționale; de asemenea prin credibilitate strategică se înțelege un actor care poate asigura stabilitatea regională, internațională, partener care protejează și apără valorile și principiile democratice. Se enumeră și câțiva factori de care depinde credibilitatea strategică: continuitatea promovării valorilor și principiilor; predictibilitatea privind asumarea deciziilor privind politica externă, definirea intereselor naționale, obiectivelor strategice; transparența reliefată în formularea politicilor publice și în planificarea resurselor necesare implemetării politicilor publice și îndeplinirea obiectivelor asumate.
Noi considerăm că România trebuie să devină un actor mult mai important pe scena relațiilor internaționale, să depășească condiția actuală de actor care îndeplinește toate sarcinile, actor anonim și care nu vine cu proiecte, propuneri, care nu are un rol important în organismele/alianțele din care face parte. Această capacitate de a deveni un actor mai important atât regional cât și global poate fi evidențiată și prin importanța acordată de UE sau NATO statului. România are o poziție geo- strategică favorabilă, dispune de resurse naturale importante, are o rețea hidrografică bogată și are resursă umană prețioasă. Aceste elemente care dacă ar fi prețuite la adevărata valoare ar duce la creșterea rolului României pe scena relațiilor internaționale. Este nevoie de un proiect național care să scoată țara din aceast con de umbră de la nivel internațional, iar strategia ar trebui să reprezinte premisele acestui proiect, să traseze liniile, direcțiile care să plaseze România într-o poziție de actor activ. Acest proiect trebuie să asigure creșterea credibilității strategice, să promoveze valorile și interesele naționale în spațiu euro-atlantic și să nu mai fim doar noi cei care preluăm valori, interese, principii ci propriile noastre valori să fie preluate de ceilalți. Acest proiect național să facă din România un promotor al unor valori în cadrul alianțelor, instituțiilor, mecanismelor internaționale din care face parte, al unor valori preluate din spațiu carpato-danubiano-pontic. Un astfel de proiect ar asigura faptul că interesele, valorile, principiile naționale vor putea fi apărate și promovate, iar obiectivele naționale de securitate vor putea fi atinse într-o pondere ridicată. Strategia Națională de Apărare a Țării menționează necesitatea unui proiect de țară și spune că ,,Obiectivele interne și externe nu vor putea fi atinse la amplitudinea dorită în absența unui proiect de țară pe termen lung, asumat de întreaga clasă politică, proiect apt să atragă consensul național, în acord cu interesele naționale de securitate’’.
Partea introductivă a Strategiei se încheie cu faptul că această strategie este asemeni unei datorii morale dar și politice datorită faptului că în anul 2018, România va sărbători 100 ani de la Marea Unire, dar și că anul 2019 o să aducă un rol important al statului în procesul decizional european prin intermediul preluării de către România a președinției Consiliului Uniunii Europene, care este unul din organismele cu putere decizională al UE alături de Parlamentul European. Președinția Consiliului se preia printr-un sistem de rotație între statele membre, la fiecare șase luni, statele care dețin președinția lucrează împreună în grupuri de trei, și poartă numele de „triouri” Acest sistem de conducere a fost introdus în urma Tratatului de la Lisabona din anul 2009. Cele trei state stabilesc obiectivele pe termen lung și pregătesc o agendă comună, stabilind subiectele și aspectele majore ce o să fie dezbătute în cadrul Consiliului în următoarele 18 luni. Astfel fiecare dintre cele 3 țări își pregătește propriul său program, mai amănunțit, pentru acea perioadă de 6 luni când deține președinția. Trioul din care face parte România este format din Austria (ianuarie-iunie 2019), România (iulie-decembrie 2019) și Finlanda (ianuarie-iunie 2020). Centenarul Unirii ar trebui marcat cu mult fast și respect la nivel național și a trebui acordată mai multă atenție acestui aspect.
Așadar ultimii ani ai acestei strategii vor fi marcați de două evenimente importante și care pot contribui la creșterea credibilității strategice a statului. Strategia este o datorie morală și politică, dar față de cine? Strategia trebuie să reprezinte interesele națiunii și ale cetățenilor, nu toți cetățenii au naționalitatea română, dar Strategia trebuie să le asigure tuturor securitatea indiferent de diferențele lingvistice, culturale, rasiale, religioase, socio-economice sau așa mai departe. Strategia spune că este o datorie morală și politică având în vedere că România în anul 2019 o să dețină președinția Consiliului Uniunii Europene și se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire. Această afirmație ne poate duce cu gândul că Strategia reprezintă o datorie față de Uniune Europeană, iar dacă studiem mai atent conținutul Strategiei devenim și mai siguri când afirmăm că Strategia reprezintă o datorie față de UE dar și NATO, ca urmare a calității de membru pe care România a primit-o în 2008 (UE) și 2006 (NATO). Strategia nu trebuie să fie dedicată națiunii și cetățeanului și să servească intereselor acestora? Lipsa patriotismului și subordonarea aspectului național față de cel extern este foarte vizibil și aici. Cele două structuri sunt adesea amintite cu mult respect, venerație, ca și cum România fără aceste două aspecte ar avea de suferit și prin prisma afirmației că NATO este garantul securtății naționale. Ne îngrijorează faptul că în 2018 se împlinesc 100 de ani de când eroi ai patriei au luptat pentru a se concretiza proiectul național de unificare al românilor. Marea Unire sărbătorită atunci cu multă emoție, când idealurile românilor deveneau realitate, este astăzi uitată în negura timpului. România de astăzi este și datorită acelui eveniment, este evenimentul care ne reprezintă ca și popor, nu aderarea la UE sau la NATO au fost cele care au contribuit la făurirea statului național roman, ci 1 decembrie 1918, adică Marea Unire de la Alba-Iulia. Așadar, să nu așezăm obscuritatea peste lucrurile ce ne reprezintă, care stau la temelia României și a poporului român. Considerăm că Strategia nu trebuie numai să amintească acest eveniment național de imporatanță deosebită ci să fie marcat la nivel național într-o manieră care să arate respect pentru eroii de atunci, mulțumire pentru că datorită lor suntem azi ceea ce suntem și să păstreze vie amintirea acelui eveniment în memoria colectivă. Dragostea față de țară reprezentată prin sacrificiile făcute de strămoși, și-au sacrificat familila, viața pentru acel proiect național; religia, spiritualitatea care ținea comunitățile unite, le dădea forță pentru a merge mai departe și a contribuit în vremuri de răstriște la apărarea și promovarea culturii și spiritului național; curajul oamenilor; demnitatea cu care făceau față evenimentelor care îi puneau uneori în ipostaze denigratoare; înțelepciunea de a lua deciziile cele mai bune cu mult tact și diplomație; puterea de muncă; rolul important al educației și al culturii în viața oamenilor; unitatea poporului și lipsa egoismului sunt doar câteva din valorile pe care ar trebui să le împrumutăm de la generațiile trecute. Situația actuală cere ca aceste valori să fie rapid îmbrățișate dacă se dorește ca poporul român să nu-și piardă sufletul, identitatea națională și suveranitatea.
Capitolul I al Strategiei se numește Definirea intereselor și obiectivelor naționale de securitate și cuprinde trei părți:
Valori și principii;
Interese naționale de securitatate;
Obiective naționale de securitate.
Partea intitulată Valori și principii debutează cu o reamintire a apartenenței noastre la Uniunea Europeană și la Alianța Nord Atlantică și a faptului că îmbrățișăm aceleași valori: demnitate umană, respectarea drepturilor și libertăților cetățenești, pluralism, dreptate, egalitate în fața legii, libera dezvoltare a personalității umane. Se precizează că România este un stat democratic, social, un stat de drept. Considerăm că trebuie să se definească conceptul valoare și principiu, iar apoi să se enumere valorile și principiile naționale. Noi susținem ideea că valorile sunt cele care ajută la dezvoltarea unui sistem de organizare a societății, sunt cele care trebuie să stea la temelia funcționării statului. Credem că România trebuie să respecte valori, principii ale UE și NATO, dar în primul rând să asigure apărarea și promovarea valorilor naționale. Această parte debutează cu promovarea valorilor UE și NATO, ceea ce mă duce cu gândul la pierderea suveranității, la pierderea identității naționale în favoarea acestor oganisme. Îngrijorător este un alt element și anume faptul că nu există expresia valori naționale, ci doar valori și atunci apare o întrebare care ne neliniștește: Strategia Națională de Apărare a Țării nu promovează valorile naționale?! În textul Strategiei regăsim următoarele formulare: ,,În definirea intereselor și a obiectivelor naționale de securitate, Strategia este fundamentată pe următoarele valori:’’ care valori? Europene? Euro-atlantice? Naționale? Conform Ghidului anex Strategiei valorile pot fi definite ca ,,atribut fundamental al existenței, dezvoltării și stabilității unui stat național exprimat prin suveranitate, independență, unitate, indivizibilitate, identitate, ordine constituțională democratică, respectarea exercitării neîngrădite a drepturilor omului și a libertăților cetățenești, protejate, apărate și promovate potrivit legii, în cadrul dinamicii și imperativelor mediului intern și internațional de securitate’’. Valorile identificate în cadrul Strategiei sunt: demnitatea; coeziunea civică și afirmarea identității naționale; democrația constitutională, statul de drept, cultura politică participativă, pluralismul politic, separarea și echilibrul puterilor, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor dar și respectarea Constituției și a legilor; integritatea statală și teritorială a României. Oare doar acestea sunt valorile naționale? Noi credem că această listă este una mai lungă și printre valorile enumerate ar trebui să se regăsească: egalitatea; libertatea; supremația legii; proprietatea; economia privată, de piață; dar și respectul și cooperarea în raport cu alte națiuni; solidaritatea; cooperarea și rezolvarea pașnică a diferendelor cu alte națiuni, patriotismul, cultura multinațională. România este un stat în care trăiesc și persoane ce au altă limbă, cultură, confesiune religioasă, etnică, dar indiferent de identitatea lor să existe respect, colaborare, comunicare și să fie tratați în mod egal, fără să apară comportamente care pot provoca conflicte. România, Muntenegru, Croația și Slovenia au o politică electorală prin minoritățile au locuri rezervate în Parlament, însă sisetmul variază de la stat la stat, România acordând câte un loc fiecărei minorități naționale care nu atinge pragul minim de 5%. Parlamentul României este dovada faptului că indiferent de etnia pe care cetățenii români o au, ei pot fi reprezenați în cadrul acestei instituții. În cadrul Camerei Deputaților, maghiarii, au un grup parlamentar (prin prisma UDMR-ului) care îi reprezintă în cadrul Parlamentului. Celălalte etnii au câte un reprezentat în cadrul grupului parlamentar al minorităților naționale, adică în total vorbim de 17 parlamentari. Cei 17 parlamentari îi reprezintă pe: UCRR (ruteni), UAR (armeni), FDGR (germani), UDSCR (slovaci și cehi), UER (greci), UDTTMR (tătari și turci-musulmani), UCR (croați), USR (sărbi), UDTR (turci), CRLR (ruși-lipoveni), UPR (polonezi), ALAR (albanezi), UUR (ucrainieni), UBBR (bulgari din Banat), PRPE (rromi), AMR (macedonieni), FCER (evrei).
În ceea ce privește principiile, în cadrul Strategiei se precizează că pentru promovarea valorilor, Strategia se bazează pe respectarea următoarelor principii : continuitatea, predictibilitatea, legalitatea și proporționalitatea. Continuitatea se referă la menținerea direcțiilor și viziunilor în cadrul UE, NATO și în cadrul parteneriatelor strategice, astfel capacitatea de prevenire sau de gestionare a amenințărilor, crizelor și a conflictelor să sporească. Predictibilitatea se referă la elaborarea și implementarea politicilor de securitate națională atât pe plan intern cât și extern și la creșterea contribuției țării noastre la apărarea colectivă. Legalitatea face referire la respectarea și îndeplinirea obligațiilor pe care România și le-a asumat atât pe plan national, european sau internațional atunci când săvârșește acțiuni pentru apărarea țării, cetățenilor, prevenirea riscurilor, amenințărilor și reducerea vulnerabilităților. Proporționalitatea este acel principiu care face referire la adaptarea mijloacelor de acțiune necesare pentru realizarea securității naționale prin obiectivele stabilite și resursele alocate.
Interesele naționale asigură supraviețuirea unei națiuni și vizează promovarea și apărare valorilor naționale. România trebuie să își garanteze supraviețuirea, păstrarea identității, dezvoltarea durabilă, credibilitatea strategică și astfel să devină un pion important în realizarea securității internaționale. Strategia face apel la Constituție, potrivit căreia România este un stat național, suveran, independent și indivizibil. Interesele naționale conform Strategiei Naționale de Apărare a Țării sunt:
garantarea caracterului național, a suveranității, independenței, unității și indivizibilității statului;
apărarea integrității și inalienabilității teritoriale a țării;
apărarea și consolidarea democrației constituționale și a statului de drept;
protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale tuturor cetățenilor și garantarea siguranței lor;
garantarea dreptului la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase persoanelor aparținând minorităților naționale;
valorificarea resurselor și a poziționării geo‐strategice ale țării noastre în bunăstare la care cetățenii sunt îndreptățiți;
reducerea decalajelor de dezvoltare și reconstrucția marilor sisteme;
asigurarea ireversibilității apartenenței la sistemul de apărare colectivă atlantic;
consolidarea Uniunii Europene și participarea activă la procesele de integrare în interiorul acesteia.
Opinia noastră este că printre aceste interese naționale trebuie să se regăsească și modernizarea sistemului educațional și cel al sănătății, deoarece credem că cele două reprezintă pilonii de bază pentru ca o societate să devină prosperă și să se dezvolte armonios. De asemenea, economia este un alt aspect important, astfel crearea unei economii cât mai competitive și dinamice este unul din interesele naționale care nu se regăsesc în acea listă din cadrul Strategiei. Printre interesele enumerate se regăsesc resursele care trebuie valorificate, însă de resursa umană nu se amintește nimic. Resursa umană trebuie valorificată, promovată și apărată pentru că reprezintă cea mai importantă pentru viabilitatea unui stat. Unul din interesele naționale vorbește despre dezvoltarea și exprimarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase persoanelor aparținând minorităților naționale, astfel apar câteva întrebări la care Strategia trebuia să răspundă: cum se va realiza acest obiectiv? Ce resurse există? Ce metode sau mijloace pot fi folosite pentru a nu provoca crize sau conflicte? Ce repercursiuni pot apărea în urma unor acțiuni de protejare a acestor comunități?
Conform Ghidului Strategiei Naționale de Apărare, un obiectiv național de securitate este: ,,un derivat al intereselor naționale de securitate, se bazează pe repere obiective (dimensiunea teritoriului, resurse, populație, așezare geografică) și subiective (valori, aspirații, intenții) ale acțiunii practice întreprinse de stat prin instituțiile care îl reprezintă, respectiv prin strategiile și politicile naționale pentru realizarea și afirmarea intereselor sale naționale fundamentale’’. Obiectivele naționale de securitate sunt tratate în cadrul Strategiei din două perspective: din perspectivă internă și din perspectivă externă. Din perspectivă internă obiectivele naționale de securitate fac referire la:
consolidarea capacității de apărare integrității teritoriale, suveranității, independenței României și asigurarea securității poporului român, aspecte ce le regăsim și în Constituție;
exercitarea și apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor;
buna funcționare a justiției, eliminarea deficiențelor care pun în pericol buna guvernanță, probleme cu care România se confruntă și care trebuie eradicate;
sistemele naționale de prevenire și gestionare a crizelor să devină mai performante, securitatea și protecția infrastructurilor critice, securității mediului și cea alimentară să se consolideze;
capabilitățile de combatere a amenințărilor asimetrice să se dezvolte;
mediul economic trebuie să devină mai performant, competitiv, dinamic, deoarece un astfel de mediu economic e cel ce poate duce la dezvoltarea țării;
asigurarea unei dezvoltări durabile, adaptată schimbărilor sociale din sistemul educației, sănătății sau protecției sociale;
respectarea pluralismului, existența toleranței, astfel că să se prevină apariția unor reacții radicale sau extremiste;
promovarea și valorificarea patrimoniului cultural și natural, încurajarea domeniilor de excelență și astfel să se promoveze identitatea națională, aici se ridică o altă problemă pe care am tratat-o și în capitolul introductiv, și anume absența conceptului de patrimoniu național, acest concept este tratat în România doar separat, adică cele două părți ce-l compun sunt tratate separat (natural-cultural), dar nu există conceptul de patrimoniu național.
Astfel, afirmăm din nou că această lacună poate afecta securitatea națională, deoarece patrimoniul național este un element al identității noastre, iar din moment ce el nu există putem afirma că identitatea poporului român este pusă în pericol, iar absența conceptului reprezintă o vulnerabilitate. Așa cum spune definiția UNESCO, patrimoniul național este o dobândire de la generațiile trecute pe care o vom lăsa generațiilor viitoare, și știind că tot ce noi suntem azi suntem datorită faptelor din trecut ale strămoșilor noștri, tot ce avem azi avem datorită faptelor săvârșite de ei, iar tot ce am primit de la ei face ca astăzi să vorbim de România și de poporul român. Astfel, prin analogie, putem spune că noi existăm datorită moștenirii lăsate de generațiile anterioare, așadar făcând apel la definiția UNESCO, noi existăm datorită patrimoniul național primit, dar dacă noi, cei din zilele noastre nu avem acest concept, ce vom lăsa generațiilor viitoare? Nu punem în pericol existența viitoarelor generații prin faptul că nu conștientizăm importanța acestui concept pentru existența națiunii? De asemenea, susținem că România trebuie să își apere interesele naționale prin mijloace pașnice făcând apel la diplomație, politică, cultură, dar dacă o să fie nevoie, ca ultimă soluție să recurgă și la mijloace armate, la utilizarea forței, dar orice acțiuni o să întreprindă acestea să fie conform legilor în vigoare. În contextul actual, pe fondul globalizării exacerbate, a interdependențelor economice, energetice, culturale și de orice natură este imposibil să te izolezi, să adopți o politică de neutralitate, de izolare. Un alt obiectiv național de securitate pe plan intern pe care îl identificăm se referă la resursa umană, și anume stimularea participării societății civile la guvernare, cultura politică participativă să poate fi identificată în cadrul societății civile. Dar, pentru ca acest deziderat să devină realitate este nevoie ca sistemul educațional să pomoveze spiritul civic, patriotismul, să existe în școli o disciplină care să promoveze punctele forte existente într-o societate participativă, să familiarizeze elevii cu anumite concepte identificate în cadrul procesului de guvernare, această disciplină s-ar putea numi după părerea noastră Cultură de securitate, iar astfel elevii ar deveni mult mai informați. În susținerea ideii formulate anterior, vine un studiu realizat de domnul profesor Silviu Nate, în care una din întrebările adresate se referă la cât de relevantă este studierea unei discipline de securitate în mediul universitar, iar repondenții, cu vârstă cuprinsă între 18-35 de ani au spus ca în jur de 80% consideră relevantă o astfel de disciplină în mediul universitar, iar cei intervievați cu vârstă peste 45 de ani au spus că 77% consideră relevant. Noi mergem mai departe, și susținem că această disciplină ar trebui studiată de la vârste fragede, încă din clasa I, adaptată la capacitățile intelectuale ale acelei categorii de vârstă. Credem că studierea unei astfel de discipline doar în mediul universitar nu mai are așa multe beneficii ca și cum ar avea din primii ani de școală, pentru că la vârstele mici începe să se formează caracterul, spiritul civic, patriotismul. Astfel, societatea românească o să devină o societate participativă care poate amenda o proastă guvernare. În opinia noastră prin acest demers ilustrat de noi s-ar putea realiza și un alt obiectiv, și anume dezvoltarea societății și a clasei de mijloc. Un popor educat, este un popor capabil să vadă dincolo de cortine, este un popor care-și cunoaște drepturile și obligațiile, este un popor activ, participativ care știe când, cum, unde și de ce trebuie să intervină. Toate aceste idei merg mână în mână cu combaterea șomajului și a sărăciei, astfel este tot mai elocventă necesitatea modernizării sistemului educațional, includerea în programa școlară a unei discipline care să formeze cetățeni participativi și astfel unele probleme ale societății actuale ar fi eradicate.
Dar, la ora actuală aceste idei nu se pliază pe România, deoarece conform raportului ONU din 2015 privind sărăcia extremă și drepturile omului, prezentat de Philip Alston, în România 40% din locuitori se confruntă cu riscul de sărăcie sau de excluziune socială, de asemenea 29% suferă de privațiuni materiale severe, o rată ce îngrijorează deoarece este de aproape trei ori mai mult decât media UE. La capitolul educație procentajele sunt și mai îngrijorătoare deoarece 37% dintre românii în vârstă de 15 ani prezintă analfabetism funcțional. Conform datelor colectate de la Comisia Europenă, cheltuielile publice ale României pentru educație au reprezentat 3% din PIB în 2012, cel mai scăzut procent din UE. PIB-ul pentru anul 2016 este de 4,5%, mult sub media UE și departe de obiectivul de 6% prevăzut în articolul 8 din Legea 1/2011. România are cea mai ridicată rată a mortalității infantile din cadrul Uniunii Europene, de asemenea accesibilitatea la serviciile de sănătate este deosebit de slabă în zonele rurale ale țării. În ceea ce privește asistenții sociali, procentele nu stau mai bine, există 1 asistent social la fiecare 3350 locuitori, densitatea lor fiind mai mare în mediul urban decât în cel rural. În domeniul serviciilor sociale, România cheltuie 0,6% din PIB, doar aproximativ un sfert din media UE. Potrivit unui raport al Eurostat 48,5% dintre copii sunt expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, România se situează astfel pe penultimul loc din UE, iar 34,1% din copii suferă de privațiuni materiale severe. De asemenea, 250.000 de români nu știu nici măcar să se semneze. Conform recensământului din 2012, 44.2% din români au un nivel foarte scăzut al educației, iar 44,2% au declarat că au un nivel de studiu mediu și doar 14,4% au studii superioare. De asemenea, alfabetizarea în anul 2015 în România la cei cu vârstă peste 15 ani a fost de 98,5, o creștere față de 97,7% în anul 2011. Așadar într-o societate în care există probleme legate de sărăcie, educație elementară nu putem vorbi de cultură de securitate sau cultură politică, nu putem vorbi de implicarea societății civile în mod rațional în procesul de guvernare și de conștientizare a drepturilor și obligațiilor cetățenești. Educația este primordială într-un stat, deoarece un sistem educațional modern formează cetățeni informați, care știu că fără un sistem medical performant nu putem să avem o societate sănătoasă care să se dezvolte armonios, acești cetățeni știu că fără economie un stat nu poate evolua, pentru ca economia să se dezvolte este nevoie de infrastructură, resurse, tehnologie, iar toate activitățile desfășurate să se bazeze pe o legislație adecvată care să fie respectată la toate nivelurile, iar această listă poate continua. Acesta este modul în care vedem noi o evoluție corectă și durabilă a unei societăți, astfel dacă Abraham Maslow așeza la baza piramidei nevoilor, nevoile fiziologice primare, noi așezăm la baza piramidei unei societăți durabile sistemul educațional, urmat de sistemul medical.
Când vorbim de obiectivele de securitate din perspectiva politicii externe apare o idee interesantă și anume conturarea unui profil de țară, care să se plieze pe capacitatea de dezvoltare economică, ponderea demografică și pe nivelul de ambiție de la nivel politic. Conform Strategiei obiectivele externe de securitate care vin să contureze acest profil de țară sunt consolidarea profilului țării noastre în cadrul Uniunii Europene și în cadrul Alianței Nord Atlantice prin:
participarea atât la nivel conceptual cât și operațional;
România să respecte valorile și principiile UE;
asigurarea securității în zona Mării Negre;
consolidarea parteneriatului strategic cu SUA;
intensificarea cooperării în regiune, dar și cu statele vecine și cu cele din flancul estic al NATO;
susținerea parcursului european al Republicii Moldovă;
promovarea intereselor de securitate, politice, economice în regiunile de relevanță strategică pentru țara noastră.
Părerea noastră este că toate aceste obiective nu vin să formeze un profil de țară ci vin să întărească statutul de stat membru în cadrul UE și NATO. Fiecare din aceste obiective de securitate fac referire doar la UE, NATO, parteneriat strategic, cooperare regională sau securitate în zona Mării Negre cu scopul de a asigura securitatea spațiului euro-atlantic. Ultimul obiectiv vorbește de promovarea intereselor politice, economice sau de securitate dar nu știm ale cui pentru că nu se precizează, iar aceste interese să fie promovate în regiuni de importanță strategică pentru țara noastă. Dar, dacă analizăm aceste obiective ale României pe plan extern am putea afirma că regiunile de importanță strategică sunt reprezentate de spațiul euro-atlantic, iar interesele naționale se subordonează celor euro-atlantice, dovadă este și modul de abrdare a valorilor și principiilor, capitolul a debutat cu respectarea valorilor euro-atlantice și apoi au fost amintite cele naționale. Oare spiritul, caracterul național, identitatea națională au fost subordonate celor euro-atlantice?! Este normal ca stat membru să regăsim în Strategie astfel de idei, dar primordiale trebuie să fie cele cu caracter național, de asemenea considerăm că pentru conturarea unui profil de țară România trebuie să își promoveze imaginea de la nivel național, valorile, interesele naționale și nu cele euro-atlantice să primeze.
Regăsim aici precizări cu privire la acel proiect de țară prin care obiectivele externe și interne pot fi atinse, dar cum putem vorbi de realizarea unui proiect sau de conturarea unui profil de țară atâta timp cât pe plan extern promovarea și apărarea națiunii române nu constituie un obiectiv de securitate. Considerăm că există comunități românești în afara granițelor care trebuie apărate și ajutate, iar acesta să fie unul din obiective de securitate externe regăsite în această Strategie. Comunitățile istorice sunt parte a poporului român iar ele nu trebuiesc neglijate, de multe ori ele sunt discriminate, drepturile și libertățile cetățenești le sunt încălcate. România trebuie să își apere cetățenii aflați în aceste comunități istorice și care promovează limba, cultura, tradițiile acestui popor. De asemnea, există o comunitate numeroasă a românilor aflați în afara granițelor, unii s-au stabilit acolo, unii sunt plecați la muncă, protejarea și asigurarea securității cetățenilor români trebuie să devină o realitate. La începutul Strategiei, se afirma că actuala Strategie dorește ca România să fie puternică în Europa și în lume și să asigurare securitatea cetățenilor săi oriunde aceștia s-ar afla, idee ce ar trebui să constituie unul din obiectivele Strategiei. Dar, din păcate nu regăsim în cuprinsul Strategiei modalitatea în care acest interes național/obiectiv de securitate o să fie atins. Relația dintre România și Republica Moldovă este una specială, de aceea România trebuie să ajute acest stat și comunitățile de români, nu doar prin susținerea pentru aderare la UE, ceea ce ne duce din nou cu gândul la orientarea celor ce dețin puterea spre structurile euro-atlantice în defavoarea spiritului național. România trebuie să ajute Republica Moldovă pentru a se moderniza, dezvoltarea economiei, creșterea nivelului de trai, a prosperității, rezolvarea problemelor din partea estică a Republicii Moldovă. Considerăm că trebuie să mențiem această relație specială cu Republica Moldovă atât datorită trecutului istoric dar și datorită comunităților de români care trăiesc în această țară. Trebuie să respectăm dolențele celor ce trăiesc în Republica Moldovă și să îi sprijinim. Regiunea Mării Negre este tratată sumar, dar nu trebuie să uităm importanța strategică a acestei regiuni. Această regiune are o importanță strategică pentru întreaga regiune, pentru structurile euro-atlantice, deoarece aici exista coridoare energetice și de transport care leagă zona pontică de statele din zona euro-atlantică și asigură legătura dintre Asia și Europa. Dunărea deși traversează 10 state europene, nu este amintită nici în cadrul obiectivelor de securitate interne nici la cele externe. Fluviul Dunărea reprezintă o arteră economică, de comunicații, transport și turistică. Delta Dunării este unul din arealele protejate de pe teritoriul țării noastre, care ar trebui să constituie un element cheie în conturarea unui profil de țară. Canalul Marea Neagră-Dunăre trebuie să fie un punct de pe agenda securității naționale. Știm din cele mai vechi timpuri, comunitățile umane s-au format de-a lungul fluviilor, răurilor, mărilor, oceanelor, adică sursele de apă reprezentau o atracție și le puteau asigura supraviețuirea. Așadar România pe lângă rețeaua hidrografică amplă dispune și de Marea Neagră cât și de Dunărea, pe care trebuie să le protejeze și să le valorifice la potențialul lor veridic. Știm că atunci când facem o remarcă referioare la România spunem spațiul carpato-danubiano-pontic, așadar Munții Carpați care ne-au apărat de-a lungul istoriei, Marea Neagră și Dunărea trebuie amintite în cadrul Strategiei, pentru că reprezintă elemente identitare, elemente care formează profilul național.
Din perspectiva noastră obiectivele de securitate din perspectivă internă și cele din perspectivă externă trebuie să apere și să să promoveze imaginea României, valorile naționale, interesul național, patrimoniul național, să apere în această lume marcată de globalizare și schimburi culturale identitatea națională, astfel elementele prin care noi ne identificăm și care au fost transmise din generații în generații și care dau formă și culoare spațiului carpato-danubiano-pontic să nu fie pierdute în negura timpului. România trebuie să își formeze un profil de țară, trebuie să vină cu un proiect național bine conturat prin care să devină o țară importană, cu un cuvânt de spus, care este capabilă să își apere identitatea în lupta titanilor.
Capitolul III al Strategiei Naționale de Apărare a Țării face referire la mediul internațional de securitate, fiind tratat din perspectivă globală, euro-atlantică și regională. Mediul internațional de securitate este unul complex; dinamic; marcat de provocări de diferite intensități, unele predictibile iar unele impredictibile; interdependent, aspect acutizat pe fondul globalizării. Toate aceste elemente definesc mediul de securitate internațional, iar România, ca și celălalte state, trebuie să-și apere și să-și promoveze valorile, interesele, principiile și obiectivele de securitate. Tendințele, evoluțiile din mediul global de securitate, fie ele pe termen mediu sau lung, reprezintă aspecte ce trebui cunoscute, pentru că ele modelează strategiile, politica internă și externă a unui stat. Astfel, în cadrul Strategiei, se enumeră evoluțiile identificate de specialiștii care au întocmit Strategia și de care România trebuie să țină cont:
dezvoltarea alertă a tehnologiei informației;
fragmentare etnico-religioasă;
radicalizarea ideologică;
resurgența naționalismului dar și a extremismului;
reconfigurarea jocurilor strategice;
adaptarea infrastructurilor critice pentru a putea face față pandemiilor, calamităților; atacurilor ciberetice;
crizelor energetice.
Organizația Națiunilor Unite capătă un rol tot mai pronunțat în ceea ce privește anticiparea și prevenirea problemelor majore de securitate la nivel global, atât la nivel consultativ cât și decizional atunci când este vorba de rezolvarea crizelor regionale. Așadar, pe fondul tututor evoluțiilor care marchează mediul de securitate internațional apar două provocări la care România trebuie să facă față cu brio: identificarea constantelor și anticiparea eventualelor fenomene interne, regionale dar și internaționale care ar putea afecta securitatea națională. Calitatea de membru NATO, al UE, plus poziția sa la interferența unor zone cu risc de securitate, fac ca România să joace un rol important în cadrul sistemului internațional de securitate, iar aceste nuanțe fac ca responsabilitatea de asigurare a apărării și a stării de securitate să nu mai revină doar unui singur stat. În Strategie se precizează că NATO este garantul principal al securității României, dar considerăm că garantul principal al securității României ar trebui să fie chiar România, este adevărat că trăim într-o lume interdependentă iar ca țară membră a UE și a NATO, cele două influențează politicile interne și externe. Conform afirmației din Stategie am putea spune că dacă NATO s-ar destrăma sau România ar părăsi Alianța Nord-Atlantică, România nu ar mai avea garantată securitatea, adică am vorbi de insecuritate, ceea ce este foarte grav. Considerăm că fiecare stat trebuie să fie capabil să-și asigure securitatea națională.
Alte aspecte ce marchează mediul euro-atlantic de securitate sunt acțiunile agresive ale Federației Ruse; evoluțiile din vecinătatea Estică, Orientul Mijlociu sau Nordul Africii; emergența grupărilor teroriste sau accentuarea migrației. Din punctul nostru de vedere aceste aspecte sunt tratate mult prea superficial, având în vedere efectele asupra securității naționale pe care le-ar putea avea. România are o relație diplomatică cu Israelul care nu a fost întreruptă niciodată, de peste 60 de ani. Israelul este în comflcit cu Iranul, fapt ce îngreunează poziția României. Iranul dorește să se orienteze spre piața din Europa de Est, fapt pe care statul român vrea să-l exploateze. Relațiile țării noastre cu Teheranul au atins apogeul în timpul lui Ceaușescu, existând schimburi comerciale avantajoase ambelor părți, astfel izolarea internațională a Iranului a adus dezavantaje comerciale României. Astfel, având în vedere că aceste sancțiuni internaționale au fost eliminate, s-ar dori reluarea relațiilor comerciale cu acest stat. Relațiile României cu Egiptul sunt stabile, constante, având relații bilaterale de peset 100 de ani. Din punct de vedere economic, conform unor date publicate de Serviciul de Informații de Stat, schimburile comerciale au fost de 350 de milioane de dolari, din care aproximativ 260 milioane de dolari au totalizat exporturile din țara noastră spre Egipt. Arabia Saudită și România au o relație diplomatică la rang de ambasadă stabilită încă din 1995, astfel vorbim de acorduri economice, comerciale, tehnico-științific, investițional dar și altele. Din punct de vedere economic în anul 2015 au existat schimburi comerciale peste 411 milioane de dolari, din care statul nostru a exportat peste 398 de milioane de dolari. DAESH sau ISIS este formațiunea care amenință întreaga Europa, iar România nu este exclusă deoarece a apărut în mediul online în anul 2015 o hartă care cuprinde 60 de state care constituie ținte ale acestei grupări pentru următorii 5 ani. Ei doresc să constituie Statul Islamic cu granițe din Spania până în China, astfel țara noastră este ținta amenințărilor DAESH. România putem spune că are o relație specială cu Federația Rusă, fiind 10 ani sub ocupație sovietică, fiind unul din statele din fostul bloc comunist. România găzduiește scutul anti-rachetă al NATO, la Deveselu, fapt care a atras reacția negativă a Rusiei, care consideră scutul ca fiind îndreptat împotriva sa, cu toate că declarațiile oficialilor NATO spun că nu este îndreptat împotriva Rusiei. De asemenea, România sprijină Republica Modova în demersul ei de a deveni membră UE, fapt care atrage nemulțumiri din partea oficialilor Rusiei care nu doresc acest lucru. Așadar, relația româno-rusă este marcată de nemulțumiri. De asemenea, conflictele din vecinătatea estică, Nordul Africii sau Orientul Mijociu modelează dinamica internă și externă a României și a întregului spațiu euro-atlantic. Grupările teroriste capătă tot mai mult teren și în ultimul an au desfășurat o serie de atacuri teroriste pe teritoriul european și nu numai, provocând groază, panică, pierderi umane și materiale. Migrația în masă care a marcat ultimul an vine cu o serie de probleme care afectează securitatea euro-atlantică, deci și a României. Majoritatea celor care au mirat au venit din zonele defavorizate, ei au o cultură și un stil de viață total diferit care fac ca adaptarea lor să fie dificilă sau chiar imposibilă. Acest fenomen a arătat că Europa nu poate gestiona o astfel de problemă, securitatea indivizilor și cea națională fiind afectată. Fenomenul migrației și creșterea atacurilor teroriste se desfășoară cam în aceași perioadă, deoarece emigranții nu pot fi verificați, controlați, supravegheați, iar cu acest val migrator au venit în Europa și o serie de teroriști care se pare că nu pot fi identificați în timp util de forțele competente. Așadar, o serie de probleme marchează spațiul euro-atlantic, iar România trebuie să fia capabilă să le gestioneze, să găsească soluții optime pentru a asigura securitatea națională. Colaborarea și schimbul de informații în timp real între serviciile abilitate sunt esențiale în contextul prezentat.
Mediul de securitate regional conform Strategiei este marcat de o nouă fază de reconfigurare, a cărei dinamică poate afecta direct sau indirect starea de securitate a cetățenilor români sau a României. Este necesar ca România să păstreze echilibrul strategic și să contribuie la consolidarea procesului de europenizare care presupune extinderea graduală a spațiului european de libertate, prosperitate, securitate și justiție. De asemenea, trebuie să se asigure creșterea cooperării regionale prin consolidarea dimensiunilor estică și sudică ale politicilor de vecinătate ale UE. Afirmăm că UE are tendințe expansioniste asemeni marilor imperii ale trecutului, tendințe prezentate într-un mod atractiv, care doresc să devină realitate fără a se folosi forța, războiul propriu-zis ci un război pshihologic, al manipulării. Când se vorbește de UE se prezintă acele valori pe care toți le-am dori: dreptate, libertate, prosperitate, justiție, securitate, dar care nu se regăsesc în realitate ci sunt doar iluzii vândute statelor pentru a le acapara. România a cedat presiunilor, cetățenii nu au fost întrebați, nu erau informați corespunzător, iar astfel România a devenit parte a jocurilor UE. De asemenea, este adusă din nou în discuție Federația Rusă și sunt amintite și instabilitățile din Balcanii de Vest (adică Albania, Bosnia și Herțegovina, Republica Macedonia, Muntenegru și Serbia) care duc la corupție; crimă organizată; derapaje populiste, extremiste sau faptul că drepturile comunităților etnice sunt afectate. În regiune există o arhitectură energetică care ar putea fi afectată și s-ar putea dezvolta proiecte concurente României și Uniunii Europene. Problemele care au marcat regiunea, derapajele în ceea ce privește normele statului de drept, sistemul de valori liberale; discursuri populiste și naționaliste exacerbate sau tendințele autoritare atunci când se exercită puterea duc la instabilitate regională și insecuritate.
Unul dintre minusurile Strategiei îl reprezintă lipsa identificării regiunii Mării Negre ca fiind o zonă de importanță nu doar națională ci și euro-atlantică. România trebuie să asigure un climat de securitate și prosperitate în această zonă, să asigure stabilitatea și democrația. Marea Neagră este de o importanță majoră pentru mediul de securitate internațional deoarece se află la interferența dintre trei zone importante Europa, Orientul Mijlociu și Asia Centrală, iar pe lângă acest aspect este o zonă de trafic pentru resursele energetice. Această zonă este și o zonă de instabilitate marcată de trafic ilegal de armament, droguri, explozivi, muniții; crimă organizată; deficit democratic; terorism; proliferarea armelor de distrugere în masă și numeroase conflicte. Dintre conflictele existente în această zonă am putea aminti conflictele separatiste din regiunea nistreană, cele dintre Abhazia și Osetia de Sud, din Cecenia, din Caucazul de Nord dar și alte conflicte sau mișcări unele de mai mare sau unele de mai mică amploare (vezi Anexa nr. 4 ). Statele riverane trebuie să stopeze aceste evenimente, să nu sprijine mișcările separatiste, organizațiile extremiste, teroriste și orice fel de activitate infracțională. Așadar, susținem că acest aspect nu trebuie neglijat fiind unul care trebui să modeleze politica internă, externă și mai ales Strategia care vine să asigure securitatea României și a cetățenilor.
Capitolul III al Strategiei evidențiază amenințările, riscurile și vulnerabilitățile existente la ora actuală și care influențează evouția României. În cadrul prezentei Strategii sunt definite cele trei aspecte astfel: ,,Amenințările reprezintă capacități, strategii, intenții ori planuri ce pot afecta valorile, interesele și obiectivele naționale de securitate. Riscurile reprezintă probabilitatea de manifestare a unui eveniment incert, cu impact direct sau indirect asupra securității naționale. Vulnerabilitățile sunt consecințe ale unor disfuncții ori deficiențe sistemice, care pot fi exploatate sau pot contribui la materializarea unei amenințări sau a unui risc’’. Cunoașterea acestora este esențială pentru orice stat, deoarece mediul internațional de securitate se poate confrunta cu o serie de probleme convenționale și/sau neconvenționale, iar cunoașterea amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților sporește securitatea națională, regională, internațională, globală.
Strategia identifică ca amenințări la adresa României acțiunile destabilizatoare din vecinătatea estică, conflictele înghețate din zona Mării Negre și instabilitatea existentă în Balcanii de Vest, situația incertă a pieței energetice, terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, toate le regăsim și în capitolul precedent al Strategiei atunci când s-a realizat o analiză a mediului internațional de securitate. Totuși aici apar două amenințări care nu s-au regăsit în analiza mediului de securitate internațional, adică amenințările cibernetice și acțiunile informative ostile. Astăzi lumea în care trăim se bazează pe tehnologie, iar entitățile ostile conștientizează acest fapt. Orice entitate ostilă, grup de hackeri, organizație criminală, poate recurge la amenințări cibernetice pentru a ataca entitatea rivală. Un astfel de atac poate paraliza întreg sistemul național, așa cum a fost cazul Estoniei în 2008, iar astfel s-ar produce o stare de insecuritate. Strategia actuală vorbește despre acțiuni informative ostile care pot obstrucționa proiectele strategice ale statului și în același timp deciziile în stat, idee regăsită și în Strategia Națională de Apărare din 2010: ,,Spionaj și alte acțiuni ostile ale unor servicii de informații, activități și preocupări ostile ale unor actori non-statali orientate spre influențarea actului decizional, inclusiv a deciziei politice, a mass-media sau a opiniei publice’’. Considerăm că amenințările nu sunt analizate sub toate aspectele, iar unele nu sunt luate în calcul, astfel schimbările climatice, degradarea mediului înconjurător, problemele economice de la nivel internațional, sunt câteva dintre amenințările cu care și România se confruntă și care nu sunt amintite în Strategie.
Riscurile pe care le putem identifica în cadrul Strategiei sunt: instabilitatea regională, nerealizarea obiectivelor de dezvoltare ale României, riscuri de natură socială, radicalizarea entităților extremiste, criminalitatea transfrontalieră, traficul ilegal de armament convențional dar și riscurile cu probabilitate redusă dar care ar avea un impact major. Instabilitatea regională se referă la conflictele înghețate care au loc în regiune, problema securității energetice, protejarea activităților economice și drepturile comunităților românești din zona Mării Negre care aparțin în exclusivitate României. Obictivele de dezvoltare ale României pot să nu devină realitate în condițiile în care vorbim de dificultăți economice, o economie subterană care se proliferează, corupție, evaziune fiscală, decalaje de dezvoltare la nivelul UE sau o infrastructură precară. Riscurile sociale sunt rezultatul declinului demografic; deficiențele sistemului de sănătate, de asistență socială; problemele de pe piața muncii; emigrația populației active sau factorii de mediu care s-au degradat foarte tare. În România trăiește populație ce aparține altor etnii, religii, situație ce poate pe fondul unor nemulțumiri să ducă la accentuarea curentelor extremiste și să vorbim de radicalizarea entităților extremiste. Traficul de droguri, persoane, armament, bunuri, migrație ilegală sunt fenomene ce nu ocolesc România. Unele riscuri deși au probabilitate redusă de a se concretiza, ar avea un efect major asupra societății românești, aici putem aminti migrația cauzată de pandemii, catastrofe naturale, dezastre ecologice sau confruntările militare cu intensitate redusă.
Vulnerabilitățile României conform Strategiei Naționale de Apărare a Țării sunt: capabilitatea administrației locale și centrale de a reuși să implementeze politicile publice fie ele naționale sau europene, corupția, gradul de sărăcie, migrația forței active, fragilitatea solidarității civice, diferențele sociale și economice dintre județe și regiuni, declinul demografic, resurse precare și incoerența gestionării riscurilor care afectează reacția inter-instituțională în situații de criză. Dar putem vorbi de vulnerabilități în infrastructura critică, agricultură, energie, sănătate, educație și cercetare științifică, justiție, protecția mediului, utilizarea banului public, absorbția fondurilor europene.
Capitolul IV al Strategiei vorbește despre direcțiile de acțiune și modalitățile principale care să ducă la securitatea națională a României, în prima parte se prezintă premisele iar apoi direcțiile și modalitățile de asigurare a securității naționale în funcție de dimensiuni:
apărare;
ordine publică;
de informații, contrainformații și de securitate;
economică și energetică;
diplomatică;
management al situațiilor de criză;
educațională, de sănătate, socială și demografică.
În prima parte, cea intitulată Premise, se afirmă că direcțiile de acțiuni și modalitățile de asigurare a securității naționale se fundamentează pe interesele și obiectivele naționale de securitate, amintite și ele în cuprinsul acestei lucrări. De asemenea, aceste direcții de acțiune se subordoneză ,,obligației de a preveni, a combate și a răspunde, într-o manieră credibilă, în baza principiului constituțional al coordonării unitare, potențialelor amenințări, riscuri și vulnerabilități cu care România se poate confrunta în următorii cinci ani și pe termen lung’’. La o analiză mai atentă expresia ,, manieră credibilă’’ ne-ar atrage cu siguranță atenția, deoarece ne putem gândi că aceste direcții și modalități sunt formulate doar ca să pară credibile, așa cum ne spune și Strategia, adică acestea nu se bazează pe realitate, corect era într-o manieră realistă, rapidă, bazată pe elemente tangibile, realizabile, concrete. Strategia trebuie formulată pe situații reale și nu să cream o strategie care să sune bine și care să dea bine. Direcțiile de acțiune și modalitățile la care Strategia face referire sunt: consolidarea credibilității strategice; asigurarea unui cadru legal adaptat; intensificarea colaborării inter-instituționale; concentrare pe prevenire și alocarea de resurse printr-un proces integrat, iar toate fac referire în cea mai mare parte la calitatea de membru a României în cadru UE și NATO, calitate din care recurge necesitatea colaborării, comunicării, schimb de informații, resurse, adaptare, continuitate, coordonare unitară dar și alte aspecte. Este adevărat că aceste elemente se pliază și pe mediul intern dar modul în care sunt prezentate duce la evidențierea mediului extern mult mai pronunțat. Prevenirea este foarte importantă, aici se vorbește despre anticipare, cunoaștere, reacție flexibilă și agilă, dar și despre necesitatea de a dezvolta sisteme capabile să descopere în timp util pericolele, riscurile, amenințările pentru a se prevenii producerea lor, și să se utilizeze atât mijloace militare cât și instrumente civile în mod obligatoriu. Astfel, de aici putem să identificăm cele trei funcții ale securității: cunoșterea, prevenirea și contracararea fără de care nu putem vorbi de asigurarea securității.
Strategia realizează o expunere a direcțiilor și modalităților principale de asigurarea a securității naționale pe dimensiuni, astfel prima dimensiune la care Strategia face referire este cea de apărare. Astfel, Strategia ne spune că România trebuie să își întărească eforturile strategice pentru asigurarea apărării și securității teritoriului national, cetățenilor și sprijinirea statelor aliate, partenere conform angajamentelor asumate în urma tratatelor internaționale, așa încât apare necesitatea pregătirii teritoriului și populației pentru apărare și dezvoltarea capacității de răspuns la noile provocări ale mediului de securitate. Direcțiile de acțiune vizavi de dimensiunea de apărare fac referire la consolidarea capacității naționale de apărare, la dezvoltarea capabilităților pentru a reacționa la amenințările de tip hibrid sau asimetric; la adaptarea industriei de securitate la mediul concurențial și aspecte similare. Toate acestea sunt direcții de acțiune și regăsim o singură modalitate de acțiune care ne spune că procesul de modernizare, transformare și înzestrare a Armatei Române se va realiza prin alocarea anuală a minimum 2% din PIB către bugetul apărării pentru o perioadă de 10 ani, iar această modalitatea de asigurare a securității naționale va începe din anul 2017.
În cadrul dimensiunii de ordine publică direcțiile de acțiune vizeză sporirea siguranței cetățenilor prin protejarea integrității corporale, vieții și dreptului la proprietate; prevenirea și combaterea criminalității economico-financiare (evaziune fiscală și altele); reșterea capacității de răspuns și gestionarea situațiilor de urgență, dar și alte asemenea măsuri.
Dar nici aici nu găsim nici măcar o modalitate ci doar direcții de acțiune, dar cum vor deveni ele realitate fără modalități, mijloace stipulate în Strategie? În cadrul dimensiunii de informații și contrainformații de securitate direcțiile de acțiune fac referire la apărarea valorilor și ordinii constituționale; semnalarea și identificarea actelor de corupție; identificarea și semnalarea riscurilor, disfuncțiilor, amenințărilor care vizează securitatea energetică, funcționarea piețelor financiare, gestionarea fondurilor europene, securitatea mediului, securitatea alimentară;
Aceeași problemă o identificăm și aici: lipsa modalităților de acțiune. În cadrul dimenisunii economică și energetică, Strategia identifică ca și direcții de acțiune: consolidarea capitalului autohton; dezvoltarea și modernizare infrastructurilor; asigurarea securității energetice, acces la resurse, creșterea competivității și interconectării prin implementarea obiectivelor UE și altele. Dimensiunea diplomatică vizează diplomației activă care presupune cooperare cu flancul estic al NATO în formate bi- și trilaterale; parteneriate strategice și extinderea cooperării economice; promovarea valențelor strategice ale Mării Negre și a cooperării în regiune și alte aspect similar. Dimensiunea de management al situațiilor de criză vizează:
pregătirea decidenților pentru acțiune și decizie în situații de criză;
perfecționarea sistemului național de management integrat al acestor situații;
pregătirea populației prin exerciții și antrenamente de mobilizare și cooperare internațională;
asigurarea resurselor umane, materiale necesare instituțiilor cu atribuții în acest domeniu.
Dimensiunea educațională, de sănătate, socială și demografică menționează că este necesar dezvoltarea unui sistem intelectual creativ unde importante sunt educația, sănătatea dar și factorul social. Așadar, după ce am trecut în revistă tot ce acest capitol precizează putem spune că titlul capitolului este unu greșit sau că titlul nu este pe deplin relevant pentru conținut. În cadrul capitolului se precizează direcțiile de acțiune dar nu și principalele modalități de asigurare a securității naționale a României. Există o singură modalitate care face referire la dimensiunea de apărare și vorbește despre modernizarea Armatei Române prin alocare de 2% din PIB către apărare timp de 10 ani începând cu anul 2017, aceasta este singura modalitate precizată în acest capitol al Strategiei. Aspect ce ne poate duce cu gândul că afirmația initial de ,,manieră credibilă’’, este una reală și că Strategia este realizată pentru a fi credibilă și nu este bazată pe realitate. O altă observație care este necesară aici este lipsa interesului pentru cultură, nu există o directție de acțiune care să vizeze acest aspect, un popor poate exista fără cultură? Noi credem că nu, iar astfel acest aspect necesită o importanță deosebită, mai ales într-un document de asemenea valoare.
În cadrul Considerațiilor finale se precizează că pentru realizarea obiectivelor Strategiei este nevoie de un efort comun atât din partea clasei politice cât și a societății civile, utilizarea eficientă a resurselor umane, financiare și materiale a României. Strategia ne spune că este nevoie de consecvență și convergență strategică în ceea ce privește direcțiile de acțiune și obiectivelor Strategiei, Programului de guvernare, documentelor de la nivelul NATO și UE. De asemenea, se ilustrează necesitatea revizuirii cadrului legislativ în domeniul securității naționale adaptat noilor realități și deficiențelor existente. Instituțiile cu responsabilități în domeniu trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor și direcțiilor de acțiune stipulate în Strategie prin elaborarea unor strategii, planuri și programe sectoriale.
Cap. 3 Studiu de caz
3.1 Repere metodologice
Orice subiect am studia, am analiza, pe lângă teorie este nevoie și de ceva practic, aplicativ, ceva care să ilustreze ideile pe care noi le-am tratat. Este adevărat că în lucrarea de față am apelat la autori consacrați ai domeniului pentru a explica anumite concepte de asemenea, am analizat documentul strategic intitulat Strategia Națională de Apărare a Țării, dar pentru a atinge în profunzime tema acestei lucrări, Analiză privind abordarea strategică a României prin prisma documentului intitulat Strategia Națională de Apărare a Țării, considerăm că trebuie să apelăm la ancheta sociologică, realizată sub forma chestionarului.
Un chestionar, este compus dintr-un set de întrebări organizate care sunt urmate de anumite variante de răspuns, urmând ca cel chestionat să aleagă varianta care este conformă cu opinia sa. Întrebările care compun chestionarul după forma răspunsului pot să fie de două tipuri întrebări închise sau întrebări deschise, fiecare având anumite trăsături specific. Astfel, itemii de tip închis sunt urmați de o serie de variante de răspuns din care subiectul în cauză poate alege, acest tip de itemi nu lasă loc de interpretări personale și se asigură o standardizare necesară pentru prelucrarea finală a datelor. Itemii de tip deschis spre deosebire de cei închiși permit persoanei chestionate să-și expună ideile proprii, regăsim aspectul calitativ, nu sugerează răspunsul, indică nivelul de cunoștințe al respectivului în legătură cu acest subiect. De asemenea, mai putem vorbi după conținut de întrebări de opinie, filtru, de cunoștințe, motivaționale sau factuale.
Înainte de a realiza acest chestionar, am studiat ce presupune un chestionar, cum se realizează, ce reguli trebuie respectate, apelând la cartea domnilor Rotariu și Iluț intitulată Ancheta sociologică și sondajul de opinie, din care am citat și anterior. Astfel, după ce am înțeles ce presupune un chestionar am realizat itemi care să mă ajute în analiza pe care doresc să o realizez.
Am decis încă de cand am stabilit structura lucrării să consult mai mulți specialiști în domeniu și să văd cum văd dânșii acest subiect. Astfel, în urma studierii Strategiei Naționale de Apărare a Țării și în baza unor opinii personale evidențiate și pe parcursul lucrării în ceea ce privește anumite lacune identificate, am formulat un set de 23 de itemi. Acest chestionar (vezi Anexa nr. 5) care vizează securitatea națională a fost creat online și trimis prin intermediul mailului sau a rețelelor de socializare către un grup țintă de specialiști. Considerăm că astfel nu am putut influența persoanele chestionate, deoarece prezența unui operator poate influența modul de răspuns al celui chestionat. Vreau să precizez încă de la început că mulțumesc celor care m-au ajutat la realizarea acestui studiu de caz fie răspunzându-mi la întrebări, fie prin anumite sfaturi sau prin recomandarea unor surse în care să observ părerea dânșilor despre acest subiect.
3.2. Interpretarea rezultatelor obținute prin aplicarea chestionarului ca instrument de interogare
Așa cum este normal într-un chestionar, am început cu întrebări introductive, de familiarizare, precum genul sau categoria de vârsta a persoanei intervievate. Chestionarul a fost completat de nouă specialiști și am avut o pondere relativ egală în ceea ce privește categoria de vârstă, astfel vorbim de aproximativ 55,6% persoane peste 40 de ani și aproximativ 44,4% persoane cu vârstă cuprinsă între 25-40 de ani, în ceea ce privește genul majoritatea au fost bărbați.
Fig. nr. 1
Știm cu toții că în cadrul Strategiei se prezintă valorile naționale, obiectivele de securitate, vulnerabilitățile, amenințările, așa încât am inclus aceste aspecte și în cadrul chestionarului. Una din întrebările chestionarului se referă la obiectivele de securitate din perspectivă internă, obiective care noi credem că trebuiau să se regăsească în acest document strategic. Noi am identificat dezvoltarea societății și a clasei de mijloc, combaterea sărăciei și a șomajului ca fiind obiective de securitate interne care trebuie să fie în mod obligatoriu incluse într-un astfel de document strategic, deoarece realitatea societății românești ne indică acest fapt astfel, am formulat itemul în acest mod: Dezvoltarea societății și a clasei de mijloc, combaterea sărăciei și a șomajului sunt aspecte ce trebuie să se regăsească în categoria obiectivelor de securitate din perspectiva internă a unui stat, iar cei chestionați au avut de ales din patru variante de răspuns Acord total/ Acord parțial/ Dezacord parțial/ Dezacord total. Părerea repondeților vine să susțină opinia noastră, astfel 77,8% din repondeți au ales din variantele de răspuns Acordul total.
Fig. nr. 2
Valorile naționale sunt extrem de importante, trebuie să le apărăm și să le promovăm, dar pentru a face asta este nevoie ca în primul rând să le identificăm. Strategia Națională de Apărare a Țării ordonează astfel valorile naționale: demnitatea, coeziunea civică și afirmarea identității naționale; statul de drept și democrația constituțională; integritatea statală și teritorială. În ceea ce privește valorile naționale am vrut să vedem care este în opinia specialiștilor intervievați ordinea importanței acestora. Pe lângă valorile menționate în Strategie noi am inclus și libertatea înțeleasă sub toate formele ei de manifestare specifice unui stat democrat. Considerăm cele cinci valori ca fiind cele mai importante. Vorbim aici de cinci valori naționale, astfel valoarea plasată pe locul 1 reprezintă valoarea cu cea mai mică importanță, iar locul 5 este ocupat de valoarea cu cea mai mare importanță. Noi am cerut să se plaseze pe o poziție doar o valoare și astfel să nu regăsim de exemplu pe poziția patru două valori. Unii specialiști ne-au spus că aceste valori nu pot fi ordonate, toate fiind la fel de importante pentru securitatea României. Conform opiniilor expimate de specialiștii selectați, în ceea ce privește demnitatea, 33,3% din specialiști o plasează pe poziția 3 și tot 33,3% o plasează pe poziția 4, adică ei consideră că este o valoare foarte importantă, așa cum o regăsim și în Strategie.
Fig. nr.3
Coeziunea civică și afirmarea identității ocupă ultimul loc pe această scară valorică, adică poziția 1, 66,7% din specialiști au văzut astfel lucrurile, adică valoarea cu cea mai mică importanță din lista creată de noi, dar asta nu înseamnă că importanța ei la nivel național nu este una mare.
Fig. nr. 4
Democrația constituțională și statul de drept este plasată pe poziția 2 (55,6% au această opinie), integritatea statală și teritorială este considerată cea mai importană valoare de aproximativ 55,6% din specialiști, ocupând astfel poziția 5.
Fig. nr. 5
Fig. nr. 6
Libertatea, valoarea națională identificată de noi, și pe care am decis să o includem în această listă de valori ocupă poziția 4, adică este una din cele mai importante valori din această listă. Oare de ce nu o regăsim în cadrul Strategiei, cu toate că atât noi cât și 44,4% din specialiști au această opinie?
Fig. nr. 7
Este foarte important să reținem că atunci când se realizează astfel de documente ar trebui o cercetare mai amănunțită, pentru că această întrebare ne-a arătat faptul că valoarea identificată de noi și care nu se regăsește în Strategia Națională de Apărare a Țării este văzută de specialiștii chestionați ca fiind una din cele mai importante.
România dorește să asigure securitatea cetățenilor săi, după cum ne spune și documentul analizat de noi. Un punct important în asigurarea securității este reprezentat de identificarea punctelor slabe, adică a vulnerabilităților. Am rugat să ne enumere minim trei vulnerabilități pe care dânșii le consideră cele mai importante la ora actuală pentru securitatea națională a României. Corupția este vulnerabilitatea pe care o regăsim aproape în toate răspunsurile, această vulnerabilitate a fost identificată și în cadrul Strategiei. Corupția generează o serie de alte probleme din cauza faptului că un nivel ridicat al corpuției duce la instabilitate, proastă guvernare, lipsa încrederii populației în instituții și conducători. Alte vulnerabilități identificate sunt nivelul de trai scăzut, carențele statului de drept, slaba guvernare, lipsa infrastructurii, infrastructura critică, migrația forței de muncă care vine simultan cu exodul creierelor și îmbătrânirea populației, sărăcie, lipsa comunicării înre cetățeni și cei ce dețin puterea, lipsa identificării intereselor vitale ale statului. Din această listă lipsa infrastructurii nu se regăsește și în cadrul Strategiei, dar realitatea confirmă părerea specialiștilor deoarece există multiple probleme în ceea ce privește infrastructura națională, ea devenind o vulnerabilitate mai ales dacă ne gândim la investitori care ne ocolesc din această cauză. De asemenea, proasta cooperare între aleși și alegători și lipsa identificării intereselor vitale nu le regăsim în textul Strategiei, nici măcar ca și concept nu regăsim interesul vital. Sistemul educațional și cel sanitar sunt cu siguranță o mare vulnerabilitate, aceste sisteme necesită urgent o îmbunătățire a serviciilor oferite, a echipamentelor de care dispun, a spațiilor în care se situează, este nevoie de specialiști care să fie atrași să rămână în țară și să își furnizeze serviciile, este nevoie de o finanțare mai mare a acestor domenii. Este nevoie de stabilitate, de coerență, de continuitate mai ales în ceea ce privește sistemul educațional. O altă vulnerabilitate identificată este reprezentată de prezența unor rețele de crimă organizată la nivel local prin clanurile de interlopi, dar și a crimei transfrontaliere prin acele clanuri mafiote. Acestea pot exercita presiune asupra factorilor de decizie, cu scopul de a-și atinge anumite obiective, iar această presiune pe care ei o pot exercita poate fi atât la nivel local cât și central. Astfel, această vulnerabilitate este în strânsă legătură cu corupția și cu proasta guvernare, ducând la apariția unei alte vulnerabilități și anume lipsa încrederii cetățenilor în instituțiile statului și în conducătorii aleși. În strânsă corelație cu aceste vulnerabilități se află și alte vulnerabilități precum risipa banului publc, a modului în care bugetul național este utilizat, slaba absorbție a fondurilor europene, lipsa unor politici publice coerente, incapacitatea de adaptare a administrației publice la noile realități și să implementeze corect și coerent politicile publice naționale sau europene. Aspectul cultural, promovarea și apărarea culturii naționale sunt aspecte esențiale pentru identitatea națională în opinia noastră. Specialiștii au identificat ca și vulnerabilitate lipsa politicilor în ceea ce privește protejarea și promovarea culturii naționale, lucru identificat și de noi pe parcursul analizei documentului strategic. Trăim într-o lume a tehnologiei, astfel componenta cibernetică în ceea ce privește România este o vulnerabilitate, tot o vulnerabilitate este și decalajul tehnologic, înstrăinarea și proasta gestionare a resurselor de orice natură și problemele de mediu. Am spus că este nevoie în ceea ce privește sistemul educațional și sanitar de consecvență, dar nici domeniul legislativ nu stă mai bine, deoarece putem găsi legislație contradictorie și schimbătoare. Strategia Națională de Apărare a Țării vorbește de necesitatea unui proiect de țară, ei bine lipsa acestui proiect de țară este văzută ca o vulnerabilitae de specialiști. De asemenea, unii specialiști consideră că ar trebui să existe o strategie națională în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, pe termen lung, care să ducă la o dezvoltare armonioasă a statului și să asigure prosperitatea cetățenilor. Dacă stăm să analizăm multe din vulnerabilitățile prezentate, am putea spune că una din vulnerabilitățile existente la ora actuală în societatea românească este cauza multor alte vulnerabilități. Această vulnerabilitate este lipsa culturii de securitate, dar cum putem să vorbim de cultură de securitate într-un stat care încă se confruntă cu analfabetism funcțional?
Considerăm că o strategie fie că vorbim de Strategia Națională de Securitate sau fie că vorbim de Strategia Națională de Apărare trebuie să precizeze care sunt resursele pe care o să le folosească pentru remedierea problemelor identificate. Noi am decis să vedem dacă specialiștii cred că resursele care pot fi folosite pentru asigurarea stării de securitate trebuie precizate, iar ei în proporție de 66,7% consideră că acestea trebuie precizate.
Fig. nr. 8
Dar, Strategia actuală nu precizează aceste resurse, la fel ca și în cazul modalităților de acțiune pentru asigurarea securității naționale. În cadrul Startegiei Naționale de Apărare a Țării regăsim o singură modalitate de asigurare a securității, respectiv acordarea de 2% din PIB către bugetul apărării pentru o perioadă de 10 ani, iar această modalitatea de asigurare a securității naționale va începe din anul 2017. Doar de această modalitate de acțiune are nevoie România la ora actuală, doar direcția de apărare are nevoie de schimbare, iar în rest totul funcționează bine? Este una din întrebările la care ne gândim analizând Strategia Națională de Apărare și putem observa că specialiștii sunt de accord cu noi. Legat de acest subiect, i-am întrebat ec alte măsuri ar mai trebui să cuprindă capitolul intitulat Direcții de acțiune și principalele modalități de asigurare a securității naționale. Domniile lor consideră că pe lângă modernizarea armatei este nevoie:
să se dezvolte capacitatea administrativă a țării și astfel problemele legate de corupție, proasta guvernare ar fi reduse sau chiar eliminate;
în strânsă corelație cu ideea anterioară este și necesitatea de a continua lupta împotriva corupției, acțiune prin care încrederea cetățenilor în statul român ar spori și s-ar putea evita situații similare celei din Ucraina, aici putem vorbi și de îmbunătățirea comunicării cu societatea civilă a statului român;
să se realizeze reforme viabile în educație și sănătate, domenii esențiale pentru existența unui stat și fără de care nu putem vorbi de cetățeni capabili să înțeleagă necesitatea documentelor strategice și să conștientizeze pericolele la care este expusă țară;
legat de educație, specialiștii atrag atenția asupra ratei sporite a analfabetismului, astfel este nevoie urgent de să se formuleze un program care să fie discutat public și care mai apoi să fie aprobat de Parlament pentru lichidarea în cel mult cinci ani a analfabetismului de la nivel național;
este nevoie de adoptarea unor măsuri urgente care să ducă la sporirea gradului de profesionalism al structurilor implicate în rezolvarea situațiilor de urgență de la nivel național;
dezvoltarea unor politici, programe interagenții/interinstituționale prin care să se controleze migrația, crima organizată și să se evite radicalizarea terorismului;
înființarea Gărzii Naționale;
mai multă atenție acordată mediului înconjurător, resurselor naționale prin politici adecvate care să le protejeze în fața factorilor distrugători;
atragerea de resurse și identificarea cât mai rapidă și coerentă a oportunităților;
o politică externă mai consistentă, mai mult curaj în afirmarea identității naționale și implicare în luarea deciziilor de la nivel european;
comunicare cu centrele de expertiză din mediul academic și acordarea de granturi pentru realizarea unor analize de interes;
necesitatea strategiilor sectoriale de securitate în domenii precum educație, sănătate, ecologie, alimentație, energie dar și altele și care să se desprindă din strategia națională de securitate;
combaterea agresiunilor informaționale, a propagandei și a dezinformării;
dezvoltarea culturii de securitate prin intermediul educației și a unor programe sau politici publice;
elaborarea și implementarea urgentă a unei strategii de securitate în domeniul culturii.
Așadar, repondenții noștri au expus o serie de măsuri, de domenii care necesită schimbare, sperăm ca aceste idei să nu fie lăsate în negura uitării și să atragă atenția persoanelor abilitate să le pună în practică.
Strategia Națională de Apărare a Țării trebuie să ilustreze realitatea existentă astfel, este nevoie de o colaborare a persoanelor abilitate să realizeze acest document cu societatea civilă, mediul academic, economic… Așadar putem vorbi de dezbateri publice care să contribuie la conturarea unei imagini cât mai complexe și care să fie de folos realizării acestui document. Noi dorim să aflăm ce modalități propun specialiștii pe probleme de securitate pentru organizarea dezbaterilor publice, astfel încât să se realizeze o acoperire geografică și a sectoarelor de expertiză la nivelul întregii țări. Modalitățile identificate de către specialiști sunt:
realizarea de parteneriate cu organizațiile nonguvernamentale;
organizarea de conferințe specializate, de sesiuni de lucru comune, realizarea unor lucrări prin colaborare;
să existe proiecte de informare în mediul educațional de la vârste fragede (grădiniță) și până la nivelul universitar;
să existe ONG-uri în domeniul de securitate și care să nu aibă legătură cu spectrul politic;
mass-media poate contribui prin diferite produse mediatice specifice;
dezbateri realizate în mediul academic, workshopuri realizate în mediul online;
existența unor ateliere de lucru multiple care să funcționeze după o anumită tematică data de instituția care ar urma să integreze punctele de vedere colectate de la cei ce fac parte din atelierele respective;
organizarea de dezbateri în mediul academic și cu elitele reale din România;
realizarea unei campanii pentru educația și cultura de securitate care să pregătească cetățenii pentru discuții viitoare;
dezvoltarea unor departamente sau structuri de intelligence public pentru înțelegerea fenomenul securității și al apărării naționale de către cetățeni;
la nivelul fiecărei regiuni istorice sau zonă a țării să se discute cu experții din zonele respective, iar la nivel universitar să existe discuții cu cadrele didactice dar și cu studenții;
crearea unor parteneriate cu mediul academic și cu grupuri de experți care prin analizele proprii realizate să contribuie la creionarea unei imagini a realității care să ajute guvernanții și specialiștii din instituțiile de securitate.
Așadar, putem observa o serie de modalități identificate de specialiști, care pot contribui la realizarea cât mai corectă și cuprinzătoare a Strategiei Naționale de Apărare a Țării sau la realizarea oricărui document strategic, legislativ, sau de orice altă natură pentru care societatea civilă poate contribui la o conturare mai bună a realității.
Considerăm că obiectivul vital al unei națiuni trebuie să se refere la promovarea valorilor naționale și la apărarea intereselor naționale, deoarece astfel reușim să ne păstrăm identitatea națională mai ales în contextul actual în care globalizarea a invadat toate sectoarele existene. 88,9% din cei chestionați sunt de aceeași părere cu noi, si cred că acesta trebuie să fie obiectivul vital al unei națiuni.
Fig. nr. 9
În cadrul Strategiei nu regăsim la obiective naționale de securitate promovarea valorilor și apărarea intereselor naționale, regăsim însă promovarea identității naționale. Noi am putea spune că aici sunt incluse cele două aspecte, însă Strategia ne spune că promovarea identității se face prin prezervarea și valorificarea patrimoniului natural și cultural și prin încurajarea domeniilor de excelență în mod responsabil. Aici putem observa o altă problemă lipsa conceptului de patrimoniu național, care este format din cel natural și cultural așa cum ne spune și UNESCO. De ce nu există oare acest concept în România? Noi, am dorit să vedem care sunt elemente de patrimoniu național care ar trebi să se regăsească într-o Strategie Națională de Apărare a Țării sau într-o Strategie Națională de Securitate conform opiniei repondeților noștri. Ei sunt de părere că elemente de patrimoniu național care trebuie să se regăsească într-un asemenea document strategic sunt:
limba națională;
însemnele naționale;
tradițiile;
siturile unicat (Delta Dunării, rezervațiile naturale);
ansamblul valorilor culturale;
calitatea solului, apei, aerului, pădurilor;
bogățiile solului și subsolului;
resurselor naționale;
păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității entice, religioase și cultural-lingvistice.
Ei ne spun că tradițiile, folclorul, cum ar fi doina sau călușarii sunt declarate de UNESCO ca valori ale patrimoniului culturii universale; realizările din domeniul militar, tehnic, științific dar și personalitățile remarcabile din toate domeniile de activitate sunt parte a patrimoniului național. Patriotismul constituțional, creațiile literare, artistice, sau cele din spectrul științelor sociale, lăcașurile de cult și de cultură toate trebuie să se regăsească în cadrul ideii de patrimoniu național. Alți specialiști au clasificat elementele de patrimoniu național în elemente tangibile și intangibile, astfel din categoria elementelor tangibile fac parte infrastructura, economia, teritoriu, resursele naturale, oamenii, tezaurul național, tehnologia; iar elementele intangibile sunt religia, istoria, cultura, tradițiile, sentimentele, limba națională și credințele. Toate acestea contribuie la formarea conștiinței naționale și a identității naționale. Acestea trebuie protejate, pentru că pe fondul aculturației și nu numai, am împrumutat o serie de elemete ce țin de diverse organizații sau sisteme de alianță din care facem parte. Specialiștii au evidențiat nevoia de a reînfința, a reorganiza sau a crea urgent o Direcție Generală a Patrimoniului Național, care să realizeze o inventariere a valorilor și care pe baza legilor organice să conceapă și să aplice măsuri de protejare și promovare a bunurilor de patrimoniu național.
Am amintit vulnerabilitățile identificate de specialiști și este nevoie să vorbim și de amenințările identificate de aceștia pentru perioada 2015-2019, perioadă ce corespunde actualei strategii. Strategia identifică ca amenințări: terorismul, acțiunile destabilizatoare din vecinătatea estică, acțiuni informative ostile, amenințările cibernetice, distorsiunile de pe piețele energetice, proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor purtători, perpetuarea conflictelor înghețate din regiunea Mării Negre și instabilitatea din Balcanii de Vest. Toate aceste amenințări au fost identificate și de specialiștii chestionați, dar dânșii au identificat și alte amenințări precum:
fluxul migraționist existent la nivelul Europei în ultima perioadă de timp;
dependența militară crescută, care este mai degrabă o vulnerabilitate dar combinată cu diferite amenințări regionale poate avea efecte îngrijorătoare;
războiul informațional și intoxicarea media, adică acea dezinformare mediatică;
populația este menținută într-o stare de dezinformare, existând stimuli nocivi, o infuzie a non-valorilor, pierderea reperelor identitare și acutizarea fenomenului aculturației pe fondul globalizării;
apariția unor epidemii, viruși, evoluția bolilor cronice care pot afecta națiunea;
lipsa securizării rutelor de transport în Marea Neagră și contrabanda organizată în acesată zonă;
se preconizează o criză economică din cauza unei inflații crescute în anul 2016 generată de tipărirea în exces a banilor și care nu au acoperire în economia reală, astfel este posibil să vorbim de o destabilizare a piețelor economice europene sau altele, dar interdependența existentă la nivel mondial ce duce la generarea unor probleme și în România, de ce nu chiar o criză economică accentuată;
dependența de piețele de desfacere externe și față de sistemul bancar ca urmare a înstrăinării zăcămintelor naturale, aproximativ 40% din suprafața agricolă pot conduce către ideea unui război economic, care constituie o amenințare și în fața căruia nu ne putem apăra.
Considerăm că educația și sănătatea sunt esențiale pentru un stat care dorește să se dezvolte armonios, dar și sectorul apărării și al securității naționale sunt esențiale pentru orice stat. Așadar, am vrut să vedem dacă specialiștii cred că aceste aspecte au aceeași importanță la nivel național și astfel noi i-am întrebat dacă consideră că bugetul pentru educație și sănătate trebuie sporit la nivel procentual în același cuantum cu cel al apărării și securității naționale, iar ei și-au exprimat acordul total într-o pondere de 88,9%.
Fig. nr. 10
Securitatea națională poate fi analizată după mai mulți factori, fiecare având rolul său, iar aici putem face referire la componentele securității pe care noi le-am identificat și anume securitatea indivizilor, economică, sănătății, ecologică, culturală, alimentară și energetică. Am rugat specialiștii să ordoneze aceste componente a securității în ordinea importanței lor, astfel 1 corespunde componentei celei mai puțin importantă și 8 componentei celei mai importante. Securitatea indivizilor este considerată de 33,3% din persoanele intervievate ca fiind cea mai importantă componentă a securității; 55,6% consideră securitatea economică ca fiind a doua ca importanță și astfel să ocupe poziția 7; securitatea sănătății în proporție de 44,4% se situează pe locul 6 în concepția specialiștilor chestionați.
Fig. nr. 11
Fig. nr. 12
Fig. nr. 13
Aceasta este urmată de securitatea alimentară, considerată de 55,6% din specialiști că trebuie să ocupe poziția cu numărul 5. Locul 4 în funcție de importanță fiecărei componentă a securității conform opiniei specialiștilor este ocupat cu aproximativ 33,3% de securitatea energetică. 44,4% consideră că securitatea ecologică trebuie să se situeze pe poziția 3, iar 44,4% cred că securitatea culturală trebuie să ocupe poziția 2.
Fig. nr. 14
Fig. nr. 15
Fig. nr. 16
Fig. nr. 17
În ceea ce privește securitatea militară este puțin mai aparte pentru că același număr de repondeți plasează această componentă pe locul 1, 2, 7, 8, însă majoritatea o plasează undeva la coada clasementului, adică o componentă mai puțin importantă în comparatie cu celelalte, credem că acest fapt se datorează și contextului existent actualmente la nivel național și internațional.
Fig. nr. 18
Au existat și specialiști care ne-au spus că toate au aceeași importanță și nu se poate realiza o ierarhie a componentelor, că în funcție și de contextul actual unele componente pot avea o importanță mai mare sau mai mica în realizarea securității naționale. Cert este că toate au o importanță deosebită, fiecare având rolul său și contribuind la realizarea unei părți a securității naționale.
Așa cum știm, nu putem vorbi de o stare de securitate de 100% ,așa cum nu putem vorbi de o pace globală, lipsa conflictelor pe Glob este imposibilă, permanenet există entități care au anumite dispute. Lumea în care trăim este interconectată, interdependentă, astfel conflictele existente în apropierea unui stat sau nu numai pot afecta securitatea respectivului stat. Așadar am dori să știm care sunt principalele trei probleme regionale care ar putea afecta securitatea României pentru perioada 2015-2019 în opinia repondenților. Problemele regionale identificate prin prisma acestui chestionar sunt situația din Ucraina, din Turcia, din Grecia, din Republica Moldovă, din zona Mării Negre, din Transnistria sau din Orientul Mijlociu; terorismul; valurile de refugiați din Europa și migrația ilegală; escaladarea extremismului; competiția pentru resurse sau diferențele între nivelul de trai. Cu siguranță sunt o serie de probleme în spațiul de proximitate a României, însă politicile naționale trebuie formulate în așa manieră încât aceste probleme să nu afecteze securitatea națională, sau dacă acest lucru s-ar produce, efectele negative să fie mult reduse.
Am dorit să aflăm în contextul actual de securitate ce pondere de conținut ar trebui să aibă Strategia Națională de Apărare în ceea ce privește aspectele militare și nonmilitare. Variantele de răspuns din care repondenții au avut de ales au fost peste 50% aspecte militare/ peste 50% aspecte nonmilitare/ doar aspecte militare/ doar aspecte nonmilitare/ aspecte militare și nonmilitare în aceeași pondere. Același număr de repondenți au considerat că Strategia ar trebui să aibă peste 50% aspecte nonmilitare și pe de altă parte tot același număr al repondenților au considerat că ponderea celor două aspecte trebuie să fie egală.
Fig. nr. 19
Am dorit ca ei să ne motiveze alegerea făcută la această întrebare pentru a înțelege considerentele care au stat la baza alegerii făcute. Printre argumentele date de specialiștii care au ales aspectele nonmilitare ca fiind necesare să fie într-o pondere mai mare sunt faptul că astăzi o confruntare militară în sens clasic este greu previzibilă pentru România, cea mai mare parte a amenințărilor la adresa securității naționale sunt de natură asimetrică, confruntările fiind de tip hibrid cu toate fațetele impuse de acest tipar. Ei consideră că gama amenințărilor nonmilitare depășeste dimensiunea amenințărilor militare, majoritatea agresiunilor au un caracter asimetric și disproporțional, ele pot afecta dimensiunea economică, informațională, demografică, informatică, de sănătate, de mediu dar și altele, majoritatea agresiunilor poate duce la afectarea unui stat în mod sever prin prisma interdependențelor și a șantajului. De asemenea, ei ne-au mai spus că recurgerea la forța militară trebuie să fie o ultimă soluție, astfel primordial să rămână aspectul nonmilitar. Cei care au ales aceeași pondere a factorilor militari și nonmiltari consideră că cele două tipuri de factori conlucrează împreună și se completează. Ei conideră că trebuie să existe un echilibru între aspectul militar și cel nonmilitar. Calitatea de membru NATO a României nu înseamnă neglijarea apărării militare. Armata română trebuie să fie pregătită să acționeze în teatrele de operații, deoarece acolo primește misiuni din partea Comandamentului Aliat. Dar pe de altă parte trebuie să fim pregătiți să gestionăm problemele de securitate de orice natură, cum ar fi cele economice, sociale, catastrofele naturale sau altele. Unii specialiști consideră că ponderea aspectului militar și nonmilitar se stabilește în funcție de context, adică în funcție de factorii de risc, de amenințări, de vulnerabilități…Ei ne-au mai spus că Strategia Națională de Apărare a Țării stabilește obiectivele generale pentru SRI, SIE, MAI, MapN dar și pentru alte structuri angrenate în apărarea țării.
Startegia Națională de Apărare a Țării ne spune la început că o Românie puternică în lume este un stat care să asigure securitatea cetățenilor indiferent unde aceștia se află. Ei bine, pe parcursul Strategiei nu mai găsim maniera în care cetățenii aflați dincolo de hotarele naționale o să fie protejați. Am întrebat specialiștii dacă ei cred că numărul mare al cetățenilor plecați în afara granițelor poate influența securitatea națională. Majoritatea au considerat că această realitate poate afecta securitatea națională, mai ales dacă este o situație care persistă pe o perioadă îndelungată de timp. Această problemă poate constitui un risc deoarece mulți din cei ce aleg să plece sunt persoane cu potențial intelectual mare, specialiști, intelectuali fapt ce duce la apariția unor probleme precum îmbătrânirea demografică, scăderea natalității, scăderea forței de muncă. Pe de altă parte cei ce au plecat au facut-o din considerente economice sau sociale, și găsesc acolo un loc de muncă mai bine remunerat, au un nivel de trai mai bun, dar mulți nu duc o viață bună nici în afara granițelor, uneori fiind tratați cu inferioritate, sunt discriminați, sunt uneori puși să muncescă pe sume modice. Este un adevăr ca nu toți ce pleacă vor avea o viață mai bună ca în România sau că toți vor fi repectați. Sunt persoane care au ales să plece și care contribuie la creșterea prestigiului internațional al României, care s-au întors și au adus cu ei inovație, doresc să implementeze programe și idei aduse din statele în care au fost plecați. La nivel național putem identifica și alte probleme cauzate de această migrație precum afectarea economiei naționale care atrage după sine o serie de alte probleme. Un lucru bun este faptul că majoritatea se întorc în țară după ce își strâng o anumită sumă de bani și aleg să îi investească la nivel național. Este îngrijorător că sistemul educațional face ca un număr tot mai mare de tineri aleg să studieze în străinătate și din păcate foarte puțini se mai întorc. Astfel, este nevoie să ne protejăm valorile umane care decid să plece și care în loc să aducă o plusvaloare la nivel național o să contribuie la dezvoltarea unui alt stat care le oferă condiții mult mai bune. Un stat nu se poate dezvolta, moderniza și emancipa fără tineri capabili să gestioneze schimbarea.
Legat de această problemă expusă am cerut specialiștilor să ne prezintă ce măsuri cred dânșii că trebuie adoptate pe plan extern pentru a proteja cetățenii români aflați în afara granițelor. Ei cred că ar trebui:
îmbunătățită activitatea desfășurată de MAE;
să se utilizeze aparatul instituțional, adică a ambasadelor, consulatelor, centrelor culturale;
să se mențină dialogul cu cetățenii plecați și să se dezvolte o cooperare cât mai accentuată a statului cu statele gazde;
crearea unor aplicații disponibile pe telefon prin care cetățenii aflați în zonele periculoase să fie alertați dacă un evenimnet ar urma să se petreacă, și prin intermediul acestora să se și localizeze cetățenii aflați în zone periculoase;
să existe un număr de telefon unic care să permită cetățenilor să contacteze statul român de oriunde s-ar afla, la orice oră în cazul în care au nevoie de ajutor;
ar trebui făcut un instructaj de către prefecturi, poliție sau MAE pentru cetățenii care aleg să plece, astfel ei să fie informați în legătură cu legile în vigoare din statul respectiv, cu ce riscuri există, cum trebuie să se ferească, să fie conștienți că își reprezintă țara și astfel să aibă o atitudine civică și să se comporte cuviincios.
Actuala Strategie are un Ghid al Strategiei Naționale de Apărare care îi poate ajuta pe cei interesați să înțeleagă mai bine Strategia, însă acest Ghid nu este supus procedurilor de validare/adoptare în cadrul Parlamentului. 55,6% din cei chestionați consideră că Ghidul Strategiei Naționale de Apărare trebuie supus aprobării în aceeași măsură ca și Strategia Națională de Apărare a Țării. Oare acest fapt nu ar trebui să atragă atenția celor în cauză?
Fig. nr. 20
Strategia vorbește despre necesitatea adaptării legislației la noile realități, însă nu ne spune care sunt adaptările de care este nevoie actualmente la nivel național. Specialiștii au fost rugați să ne spună care sunt noile realități în baza cărora legislația națională trebuie adoptată. Ei consideră că este nevoie de adaptarea legislației interne la evoluția mediului regional și internațional; este nevoie să se armonizeze legislația națională cu legislația de la nivelul NATO, UE, dar să se țină seama de specificul național. Unii din repondenți consideră că noua legislație în domeniul securității naționale ar trebui să țină cont sau să vizeze următoarele direcții:
definirea cât mai clară a noțiunilor de conflict, riscuri, amenințări, agresiuni, pericole, disfuncționalități, vulnerabilități;
trebuie clarificat statutul ofițerului de informații și analizată oportunitatea pentru asigurarea tranziției către un statut de funcționar public
să se interzică prin lege participarea armatei române și tuturor structurilor militare la acțiuni militare ce pot fi calificate, pe baza dreptului internațional umanitar ca agresiuni;
eliminarea imunității parlamentare în vederea asigurării unui caracter de integritate umană și pentru combaterea corupției din lumea politică
politica în domeniul combaterii terorismului să pună accent pe măsuri antiteroriste (defensive) și să evite pe cât posibil măsurile contrateroriste (ofensive), pentru a nu da motiv organizațiilor teroriste de a se răzbuna;
Strategia Națională de Securitate trebuie să decurgă dintr-un Plan Național, a unui Program de țară elaborat pentru o perioadă lungă de timp în urma unor analize pertinente asupra contextului actual și asupra elementelor ce se doresc a fi atinse;
trebuie renunțat la sintagma infrastructură critică. Termenul critic indică o stare la care poate ajunge o rețea de infrastructură în condițiile în care sistemul de securitate nu mai funcționează, are fisuri sau a devenit ineficient. Dacă vom continua să folosim această sintagmă, atunci se va înțelege că rețeaua de infrastructură din România nu poate fi securizată, adică este în orice moment în stare critică;
este nevoie să se creeze strategii sectoriale care să rezulte din Strategia Națională de Securitate, iar aceste strategii sectoriale să fie adaptate întregului sistem normative-juridc, evident în domeniul de referință a fiecăruia;
este nevoie de o Lege a Securității (ex. Siguranței) Naționale reactualizată
crearea unui Serviciu Național de Informații, pentru că România este o țară cu interese strategice limitate și nu se justifică prezența a două servicii (SIE și SRI).; doar Marile Puteri, care fac spionaj global își pot permite și justifica existența separată a structurilor de informații externe și de contraspionaj intern;
trebuie renunțat ca în cadrul legii de Securitate națională a României să se enumere riscurile de securitate;
trebuie să adaptăm legislația la nevoile de securitate interne și nu prin plagierea unor documente generate de alte state;
eficientizarea controlului democratic, extinderea inclusiv asupra direcțiilor de informații din ministere;
descoperirile tehnologice duc la apariția unor noi tipuri de amenințări, care utilizează tehnică neconvențională, astfel este nevoie să se clarifice prin legi noile tipuri de amenințări și a modalităților de contracarare dupa ce au avut loc consultari publice
Specialiștii au expus o serie de măsuri care trebuie luate la nivel național și care ar duce la creșterea securității naționale și la îmbunătățirea legislației existente la ora actuală în România. Actualmente există la nivel național doar Strategia Națională de Apărare a Țării, nu și o Strategie Națională de Securitate, așa cum legile 203/2015 și 63/2000 ne spun. Pe o scală de la 1 la 5, am rugat specialiștii să ne spună dacă consideră o vulnerabilitate absența Strategiei Naționale de Securitate de la momentul actual. Valoarea 1 înseamnă că este o vulnerabilitate foarte scăzută, iar valoare 5 înseamnă o vulnerabilitate foarte ridicată. 55,6% au considerat că este o vulnerabilitate foarte ridicată această lipsă a documentului.
Fig. nr. 21
I-am întrebat de asemenea de ce consideră că este o vulnerabilitate, iar ei ne-au spus că din Strategia Națională de Securitate trebuia să se desprindă Strategia Națională de Apărare și că lipsa documentului de bază face aproape imposibilă redactarea strategiilor sectoriale. În lipsa unei Strategii de Securitate Națională, președinția ca instituție este pusă în starea de a promova politici de securitate haotice, fără coerență și prin urmare ineficiente. Fiecare președinte se prezintă încă din campania electorală cu un proiect de Strategie de Securitate, parte componentă și foarte importantă a programului de guvernare. Lipsa acestui document ne plaseaza într-un orizont defazat de realitatea curentă și totodată poate sustrage factorul politic de la anumite răspunderi. "Nu am avut prevazut, nu am actionat… Putem prevede, dar vom lua din libertati…" Conform opiniei unui alt repondent cei care nu procedează în acest fel sunt falși președinți, sau simpli sicofanți în fața ordinelor primite din exteriorul țării și/sau din partea celor care i-au finanțat campania electorală și l-au dorit în fruntea țării pentru a-l manipula mai ușor. Conceptul actual de securitate în România este prezentat de documentul intitulat Doctrina națională a informațiilor de securitate națională. Securitatea are trei piloni: apărarea, siguranța și ordinea publică. E ca o masă cu trei picioare, dacă lipsește unul sau două nu se poate utiliza, situație în care se află actualmente România.
În finalul chestionarului i-am întrebat pe specialiștii chestionați ce alte aspecte cred ei că ar trebui să cuprindă un viitor document intitulat Strategia Națională de Securitate. Astfel regăsim:
educarea cetățenilor pentru apărarea națiunii;
acordarea unui interes sporit pentru protecția infrastructurilor critice și managementul situațiilor de criză;
prezentarea aspectelor geopolitice și geostrategice;
mai multă atenție acordată protecției mediului, securității medicale, alimentare;
să se prezinte amenințările, vulnerabilitățile, componentele securității, instituțiile cu rol în asigurarea securității;
să se explice importanța acestui document la nivel național și poate așa cetățenii ar conștientiza rolul acestui document;
prezentarea intereselor naționale vitale și a celor secundare și definirea corectă a conceptului de interes național;
pe lângă termenul de securitate extinsă ar trebui să se adauge și cel de securitate integrată și explicarea detailată a termenilor precum: securitate economică, securitate socială sau societală, securitate politică, securitate militară, securitate culturală, securitatea mediului, securitate alimentară;
prezentarea obiectivelor interne și regionale de securitate și a mijloacele și modalitățile de realizare a acestora;
să existe un capitol de spin-off, adică să se precizeze ce trebuie să genereze acel document;
precizarea elementelor de patrimoniu național tangibile și intangibile ;
să se pună în prim plan cetățenii, libertățile și demnitățile acestora;
să se realizeze o evaluare și un feedback al documentului la fiecare 5 ani.
O serie de măsuri expuse de domniile lor, măsuri pe care le considerăm că sunt necesare să se regăsească într-un asemenea document strategic. Cunoștiințele dânșilor în domeniu și-au spus cuvântul, deoarece au formulat idei de o importanță deosebită pentru realizarea securității naționale.
Așadar, acest chestionar vine să atragă atenția asupra lipsei documentului intitulat Strategia Națională de Securitate, prezintă modul în care repondeții văd situația existentă la momentul actual la nivel național în ceea ce privește securitatea națională, ei oferă soluții, metode, idei care să sporească securitatea la nivel național și să reducă anumite probleme pe care dânșii le-au identificat. Mulțumim pentru amabilitatea și timpul acordat tuturor celor care au contribuit la realizarea acestei cercetări importante în domeniul studiilor de securitate.
Concluzii
Fiecare om este responsabil pentru propriile acțiuni, iar anumite decizii pe care omul de rând le ia în anumite momente pot să aibă efecte pozitive sau negative, dar raza de acțiune a acestor efecte este una limitată, astfel ele pot afecta doar persoana în cauza sau un grup relativ mic de persoane. Domeniul studiilor de securitate presupune o informare permanentă, o analiză cât mai pertinentă a lucrurilor și multă responsabilitate, deoarece acțiunile întreprinse de specialiștii acestui domeniu au o rază de acțiune ce se resimte la nivel național. Acțiunile iresponsabile de azi ale acestor specialiști pot duce la o evoluție negativă de mâine a națiunii, a statului, pot contribui în sens pozitiv sau negativ la ceea ce este statul. Așadar, ei merită o valorizare mai mare la nivel național și o conștientizare a cetățenilor a rolului pe care acești specialiști îl au și în același timp este nevoie ca ei să fie conștienți de importanța propriilor acțiuni, decizii, opinii, măsuri. Ei trebuie să fie parte a procesului de realizare și aprobare a documentelor strategice de la nivel național și opinia lor să fie luată în calcul. Un document strategic este de o importanță deosebită la nivel național, astfel un document care are lacune, erori și care nu vine să prezinte realitatea în mod adecvat și să aducă soluții pertinente pune statul într-o situație care îi poate afecta existența. Astfel, credem că un astfel de document trebuie elaborat în urma unor consultări cu societatea civilă, cu mediul academic, să existe ONG-uri specializate pe securitatea națională, să vorbim de structuri de intelligence, de programe mediatice care să contribuie la o identificare cât mai corectă și complex a elementelor importante.
Strategia Națională de Apărare a Țării, este un document strategic de o importanță deosebită la nivel național și atrage atenția prin încercarea de a îngloba în acest document un alt document strategic și anume Strategia Națională de Securitate. În urma analizei efectuate pe parcursul lucrării de față am ajuns la anumite concluzii care pot trage anumite semnale de alarmă în ceea ce privește acest document. Legea într-un stat de drept trebuie respectată cu sfințenie de toată lumea, astfel se pare că unele legi au fost omise de grupul de lucru care a realizat acest document. Legea 63/2000 privind planificarea apărării naționale a României ne spune că în 3 luni de la investitură, Președintele țării trebuie să prezinte Strategia Națională de Securitate Parlamentului pentru adoptare, dar se pare că această lege a fost uitată, și s-a făcut apel doar la legea 473/2004, privind planificarea apărării care ne spune că Strategia Națională de Apărare se prezintă Parlametului la 6 luni de la investitură, la fel ca și actualul document strategic. Astfel, practic avem conform spuselor celor care au creat acest document, două documente într-unul singur, care nu reușește se pare în urma anlizei pe care noi am efectuat-o să satisfacă nevoile în ceea ce privește securitatea de la nivel național. Strategia actuală nu tratează în esență conceptele importante pentru securitatea națională cum ar fi interes național, principii, obiective naționale de securitate, ne vorbește de valori și nu de valori naționale. Nu pune accent pe resursa umană, deși la începutul documentului se vorbește de protejarea cetățenilor români, nu mai regăsim pe parcursul ei această idee. Strategia lasă impresia unui document orientat spre NATO și UE, permanent fiind aduse în discuție cele două structuri chiar și atunci când se face referire la valori și principii, lăsând impresia că se prezintă valorile și principiile celor două structuri. Noi considerăm că Strategia trebuie să scoată în evidență cadrul național, să promoveze valorile și interesele naționale și nu pe cele ale NATO sau UE. O altă problemă identificată de noi este lipsa conceptului de patrimoniu național atât la nivelul documentului cât și la nivel național, în Strategie se vorbește de promovarea și valorificarea patrimoniului natural și cultural dar nu se menționează care sunt elemente componente (exemplu: limba națională, tradițiile, folclorul, creațiile literare…). În Strategie apare ca propunere necesitatea conturării unui profil de țară și elaborarea unui proiect de țară, însă măsurile prevăzute duc la consolidarea profilului României în cadrul UE și NATO. Considerăm că un asemenea proiect trebuie să promoveze valorile și interesele naționale și să apere identitatea națională și nu să pună accent pe aceste structuri internaționale într-o măsură atât de mare, și să contureze poziția de actor mai implicat și mai vizibil pe scena relațiilor international a României. Pe parcursul lucrării am formulat mai multe opinii personale asupra a ceea ce considerăm noi că trebuie realizat la nivel național. Astfel, una din aceste propuneri personale este nevoia urgentă de eradicare a analfabetismului, de modernizare a sistemului educațional și sanitar și apoi de introducerea unei discipline care să contribuie la formarea culturii de securitate a cetățenilor. Am identificat anumite probleme precum lipsa dimensiunii culturale, lipsa modalităților și a resurselor de care statul dispune pentru a acționa într-o anumită direcție dar și alte probleme.
Considerăm că o Strategie care își propune să asigure securitatea națională trebuie să definească și să prezinte cât mai corect și complex vulnerabilitățile, amenințările, interesele naționale, elementele de patrimoniu național, valorile naționale, obiectivele de securitate interne și externe, aspectele geostrategice și geopolitice. Resursele naționale, umane, aspectul cultural, infrastructura critică, dezvoltarea culturii de securitate, sunt doar câteva din elementele ce nu trebuie să lipsească dintr-un astfel de document. De asemenea, este nevoie să se prezinte direcțiile și și modalitățile principale de acțiune, resursele existente, să se realizeze strategii sectoriale care să contribuie la realizarea securității naționale. Trebuie să se pună mai mult accent pe securitatea individului, care conform repondenților chestionarului consideră ca fiind cea mai importantă componentă a securității. Dar, un asemenea document trebuie să prezinte și să pună accentul și pe celălalte componente ale securității (militară, economică, energetică, ecologică, culturală, sănătății, alimentară, militară), ponderea lor fiind în funcție de contextul intern sau extern de la momentul respectiv. Studiul de caz realizat cu ajutorul experților în domeniu reliefează problemele identificate de noi, semnalează tratarea în mare a unor probleme importante pentru securitatea națională, propune soluții la anumite probleme și vine să identifice aspecte importante pentru securitatea națională unele fiind atinse în document iar altele nu. În urma studiului de caz am putut accentua ideile expuse de noi în cadrul analizei Strategiei și putem atrage atenția asupra problemelor ridicate de acest document, iar rezultatele chestionarului ar trebui luate în calcul deoarece ar contribui la realizarea unui document strategic cuprinzător și capabil să asigure securitatea națională. Câteva din ideile ce se desprind din chestionar fac referire la faptul că 55,6 % consideră că Ghidul aferent Strategiei ar trebui supus procedurilor de validare/adoptare în cadrul Parlamentului la fel cum este propusă spre adoptare Strategia Națională de Apărare a Țării. Specialiștii sesizează necesitatea adaptării legislației la noile realități și precizează ce modificări legislative sunt necesare. Repondenții au identificat vulnerabilitățile, amenințările, problemele regionale, au propus modalități de asigurare a securității naționale dar și modalități de realizare a dezbaterilor publice pentru realizare unor astfel de documente, dar și alte aspecte importante pentru securitatea națională au fost atinse în cadrul acestui chetionar.
Susținem necesitatea adoptării urgente a unei Strategii Naționale de Securitate, din care să se desprindă apoi strategii sectoriale și astfel să putem vorbi de securitate națională, deoarece lipsa acestui document reprezintă o vulnerabilitate foarte mare pentru asigurarea securității naționale. Ideea expusă de noi, este susținută în proporție de 55,6% din repondeții chestionarului, care sunt de părere că lipsa Strategiei Naționale de Securitate este o vulnerabilitate foarte mare pentru securitatea națională. Lucrarea de față scoate în evidență problemele existente în ceea ce privește abordarea strategică a României prin prisma acestui document, și sperăm ca persoanele abilitate în crearea unor astfel de documente pentru asigurarea securității naționale să ia în considerare aspectele ilustrate în lucrarea de față sau să recurgă la metode similare ca a celei propuse de noi.
Listă cu abrevieri
NATO Organizația Tratatului Nord Atlantic
UE Uniunea Europeană
ONU Organizația Națiunilor Unite
UNESCO Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură
SWOT Analiză SWOT ( Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats)
ISIS sau DAESH Statul Islamic
UAR Uniunea Armenilor din România
FDGR Forumul Democrat al Germanilor din România
UDSCR Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România
UER Uniunea Elenă din România
UDTTMR Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România
UCRR Uniunea Culturală a Rutenilor din România
UCR Uniunea Croaților din România
USR Uniunea Sârbilor din România
UDTR Uniunea Democrată Turcă din România
CRLR Comunitatea Rușilor Lipoveni din România
UPR Uniunea Polonezilor din România "Dom Polski"
ALAR Asociația Liga Albanezilor din România
UUR Uniunea Ucrainenilor din România
UBBR Uniunea Bulgara din Banat – România
PRPE Partida Romilor "Pro-Europa"
AMR Asociația Macedonenilor din România
FCER Federația Comunităților Evreiești din România
Bibliografie selectivă
Lucrări de sinteză în limba română:
Brezinski, Zbigniew, Marea tablă de șah, Univers Enciclopedic, București, 2000.
Buzan, Bary, Popoarele, statele și teama, Editura Cartier, Chișinău, 2000.
Cămărșan, Vasile Adrian, Informații clasificate, Editura CA Publishing, Cluj-Napoca, 2013.
Duțu Petre și Cristina Bogzeanu, Interesele naționale și folosirea instrumentelor de putere națională pentru promovarea și apărarea acestora. Cazul României, Editura Universitatea Națională de Apărarea Carol I, București, 2010.
Ghica, Luciana Alexandra și Marian Zulean, Politica de securitate nașională, Editura Polirom, Iași, 2007.
Machiavelli, Niccolo, Principele, Editura Gramar, București, 2004.
Nate, Silviu, Intelligence și securitate societală. Provocările unei tranziții commune, Editura Academiei de Informații ,,Mihai Viteazul’’, București, 2014.
Nate, Silviu, Introducere în studii de securitate (note de curs), Sibiu.
Rotariu, Traian și Petru Iluț, Ancheta sociologică și sondajul de opinie, Editura Polirom, București.
Salat, Levant, Politici de integrare a minorităților naționale din România, Editura Centru de Resurse pentru Diversitate Etnocultură, Cluj Napoca, 2008.
Sarcinschi, Alexandra, Elemente noi în studiul securității naționale și internaționale, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2005.
Sava, Ionel Nicu, Studii de securitate, Centru Român de Studii Regionale, București, 2005.
Sava, Ionel Nicu, Teoria și practica securității (note de curs), București, 2007.
Troncotă, Cristian, Analiza riscurilor neconvenționale de securitate (note de curs), 2015.
Troncotă, Cristian, Politici de securitate comparate (note de curs), 2014.
Tzu, Sun, Arta războiului, Editura Nicol, București, 2012.
Zulean, Marian, Strategiile de securitate națională, Editura Tritonic, București, 2015.
Lucrări de sinteză în limbă străină:
Carl, Ungerer, The Case for an Australian National Security Strategy, Australian Strategic Policy Institute, Canberra, 2011
Feste, Karen A., Intervention: Shaping the global order, Editura Praeger, Westport, 2003.
Gray, Colin S., Modern Strategy, Oxford University Press, 1999.
Snow, Donald M., Thinking about National Security: Strategy, Policy, and Issues, Routledge, New York, 2016.
Documente/Legislație:
Carta pentru Securitatea Europeană, Istanbul, 1999.
Doctrina națională a informațiilor pentru securitate, București, 2004.
Ghidul Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019, București, 2015.
Hg. 30/2008 privind aprobarea Strategiei naționale de apărare a țării.
Legea 182/2000 (republicată în 2014) privind protejarea parimoniului cultural național mobil.
Legea 182/2000 privind protejarea parimoniului cultural național mobil.
Legea 203/2015 privind planificarea apărării.
Legea 33/2015 privind aprobarea Startegiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019.
Legea 463/2004 privind planificarea apărării.
Legea 51/1991 (republicată) privind siguranța națională.
Legea 63/2000 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 52/1998 privind planificarea apărării naționale a României.
Manualul NATO, Office of Information and Press, 1110 Brussels, 2001.
Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor natural protejate, conservarea habitatelor natural, a florei și faunei sălbatice.
Strategia de Scuriatte Națională a României, București, 2006.
Strategia de Securitate Europeană, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2009.
Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019, București, 2015.
Strategia Națională de Apărare, București, 2010.
Enciclopedii/Dicționare:
Dicționar universal ilustrat al limbii române, Editura Litera, București, 2011.
Enciclopedia Universală Britanica,Vol. 15, Editura Litera, Jurnalul Național, București, 2010.
Dicționar de securitate internațională, Robinson, Paul, Editura CA Publishing, Cuj Napoca, 2010.
Periodice/Reviste:
Revista Alarma
Analele Universității Constantin Brâncuși
Buletinul Universității de Apărare Carol I
Revista Studii Juridice Universitare
Internet:
www.anre.ro
www.belfcenter.hks.harvard.edu
www.bursa.ro
www.cdep.ro
www.cia.gov
www.consilium.europa.eu
www.constitutiaromaniei.ro
www.cssp.ro
www.digi24.ro
www.dreptonline.ro
www.dw.com
www.economist.com
www.lege5.ro
www.legex.ro
www.mae.ro
www.markataing.com
www.nato.int
www.ohchr.org
www.old.presidency.ro
www.osce.org
www.presalibera.net
www.presedency.ro
www.revista-alarma.ro
www.romaniatv.net
www.sis.gov.eg
www.sri.ro
www.studiijuridice.md
www.unesco.org
www.utgjiu.ro
Studii și articole românești
Constantin, Corina, ,,Democrația: valori și principii’’, în Revista Studii Juridice Universitare, nr. 3-4/2009.
Gheorghe, Mihaela, ,,Considerații generale privind securitatea națională’’, în Buletinul Universității de Apărare Carol I, nr. 2/2009.
Marcău Flavius Cristian și Mihaela Andreea Ciorei, ,,Analiză asupra conceptului de securitate în contextul relațiilor internaționale’’, în Analele Universității ,,Constantin Brâncuși’’ din Târgu Jiu, Seria Litere și Științe Sociale, Nr. 1/2013.
Mureșanu, Florin, ,,Detecția perimetrală’’, Revista Alarma, nr.3/2009.
Studii și articole străine
Doyle, Richard B., ,,The U.S. National Security Strategy:Policy, Process, Problem’’, Public Administration Review, No. 67, Vol. 4, July/August 2007.
Manilov,Valery, ,,National Security of Rusia’’, Occassional paper, Strenghening Democratic Institutions Project, Belfer Center for Science and International Affairs, Harvard Kennedy School, Cambridge.
Lista anexelor
Anexa nr. 1 Analiză SWOT
Anexa nr. 2 Tipul surselor de gaze naturale la nivel național în luna decembrie 2004
Anexa nr. 3 Tipul surselor de gaze naturale la nivel național în luna decembrie 2005
Anexa nr. 4 Conflictele din vecinătatea estică a României
Anexa nr.5 Chestionar: Aspecte ce vizează securitatea națională a României
Anexe
Anexa nr.1 Analiză SWOT
Sursa: http://markataing.com/si-blogurile-au-nevoie-de-analiza-swot/
Anexa nr. 2 Tipul surselor de gaze naturale la nivel național în luna decembrie 2007
Sursa: http://www.anre.ro/ro/gaze-naturale/rapoarte/rapoarte-piata-gaze-naturale/rapoarte-lunare-de-monitorizare-pentru-piata-interna-de-gaze-naturale-2007
Anexa nr. 3 Tipul surselor de gaze naturale la nivel național în luna decembrie 2015
Sursa: http://www.anre.ro/ro/gaze-naturale/rapoarte/rapoarte-piata-gaze-naturale/rapoarte-lunare-de-monitorizare-pentru-piata-interna-de-gaze-naturale-2015
Anexa nr. 4 Conflictele din vecinătatea estică a României
Sursa: http://www.economist.com/node/3110979
Anexa nr.5 Chestionar: Aspecte ce vizează securitatea națională a României
*Obligatoriu
Top of Form
1. În ce categorie de vârstă vă încadrați? *
25-40 ani
peste 40 ani
2. Genul dumneavoastră: *
masculin
feminin
3. În ce măsură sunteți de acord cu următoarea afirmație: Dezvoltarea societății și a clasei de mijloc, combaterea sărăciei și a șomajului sunt aspecte ce trebuie să se regăsească în categoria obiectivelor de securitate din perspectiva internă a unui stat. *
Acord total
Acord parțial
Dezacord parțial
Dezacord total
4. Valorile naționale sunt elemente ce definesc identitatea unui popor, ordonați din perspectiva dumneavoastră următoarele valori naționale plasându-le pe o scară de la 1 la 5 ( 1-cel mai puțin important; 5- cel mai important ). * Puteți selecta o singură dată o valoare
5. Enumerați cele mai importante vulnerabilități ale securității naționale a României la ora actuală în opinia ( minim 3 ). *
–
–
–
6. În ce măsură sunteți de acord cu următoarea afirmație: O Strategie Națională de Securitate sau o Strategie Națională de Apărare trebuie să precizeze care sunt resursele ce pot fi folosite pentru asigurarea stării de securitate. *
Acord total
Acord parțial
Dezacord parțial
Dezacord total
7. În vederea acoperirii geografice și a sectoarelor de expertiză (academic, economic, etc), ce modalități propuneți pentru organizarea dezbaterilor publice cu societatea civilă în vederea consultării pentru conceperea unei strategii de securitate națională? *
–
–
–
8. Enumerați minim 3 amenințări care pot viza România în perioada 2015-2019. *
–
–
–
9. Securitatea națională a României poate fi analizată în funcție de mai mulți factori. Selectați în ordinea importanței de la 1 la 8 ( 1- cel mai puțin important; 8- cel mai important) următoarele componente ale securității * Puteți selecta o singură dată o valoare
10. În ce măsură sunteți de acord cu următoarea afirmație: Obiectivul vital al unei națiuni ar trebui să se refere la promovarea valorilor naționale și apărarea intereselor naționale ale României. *
Acord total
Acord parțial
Dezacord parțial
Dezacord total
11. În ce măsură sunteți de acord cu următoarea afirmație: Pentru sectorul educației și cel al sănătății ar trebui sporit bugetul, la nivel procentual, cel puțin în același cuantum cu bugetul sectorului apărării și al securității naționale. *
Acord total
Acord parțial
Dezacord parțial
Dezacord total
12. Precizați principalele 3 probleme regionale care ar putea afecta securitatea României pentru perioada 2015-2019 *
–
–
–
13. Actualul document intitulat Strategia Națională de Apărare a Țării, are un capitol intitulat Direcții de acțiune și principalele modalități de asigurare a securității naționale, unde trebuiesc precizate direcțiile și modalitățile de acțiune. Singura precizare efectivă a modalității de acțiune viitoare se face doar în ceea ce privește modernizarea Armatei Române, care se va realiza prin alocarea a minimum 2% din PIB pentru următorii 10 ani începând cu anul 2017. Ce alte măsuri ar mai trebui cuprinse, în opinia dumneavoastră, pentru realizarea securității naționale? *
–
–
–
14. În ce măsură, în contextul actual de securitate, Strategia Națională de Apărare a Țării, trebuie să cuprindă următoarele ponderi de conținut? *
Peste 50% aspecte militare
Peste 50% aspecte nonmilitare
Doar aspecte militare
Doar aspecte nonmilitare
Aspectele militare și nonmilitare să aibă aceași pondere
15. Motivați alegerea făcută la itemul cu numărul 14. *
–
–
–
16. UNESCO consideră patrimoniul național ca fiind format din patrimoniul cultural și din patrimoniul natural. În România nu există prevederi legislative care să facă referire la acest concept. Patrimoniul național reprezintă un element definitoriu pentru o națiune, prin care ne identificăm ca și popor. Care sunt în opinia dumneavoastră elementele de patrimoniu național care trebuie să se regăsească într-o Strategie Națională de Apărare sau de Securitate! *
–
–
–
17. Vă rugăm să comentați pe scurt în ce măsură este reprezentativă următoarea afirmație pentru securitatea națională: România are un număr ridicat al cetățenilor plecați în afara granițelor.
–
–
–
18. Documentul intitulat Strategia Națională de Apărare a Țării vorbește despre adaptarea legislației la noile realități, însă nu precizează ce adaptări trebuie făcute. Descrieți în opinia dumneavoastră noile realități pe baza cărora trebuie adoptată legislația din România.
–
–
–
19. În ce măsură Ghidul Strategiei Naționale de Apărare a Țării trebuie supus procedurilor de validare/adoptare în Parlamentul României? *
În aceeași măsură ca și Strategia Națională de Apărare a Țării
Ghidul Strategiei nu are relevanță pentru a fi validat/adoptat în Parlamentul României
Nu știu/Nu comentez
20. În partea introductivă a Strategiei Naționale de Apărare a Țării se menționează că Strategia își propune ca cetățenii să se simtă protejați și să se bucure de protecție diplomatică în afara granițelor, dar pe parcursul Strategiei nu se regăsesc specificate acele măsuri care să asigure această stare de securitate a cetățenilor. Precizați câteva măsuri ce pot fi adoptate pe plan extern pentru protejarea cetățenilor români aflați în afara granițelor naționale *
–
–
–
21. Legea 203/2015 precizează că Strategia Națională de Apărare trebuie elaborată la 6 luni după învestitură de către președinte și are o durată de 4 ani. Conform Legii 63/2000, Strategia Națională de Securitate trebuie elaborată la 3 luni după învestitură de către președintele țării și are o durată de 4 ani. În ce măsură pe o scală de la 1 la 5, considerați o vulnerabilitate inexistența documentului intitulat Strategie Națională de Securitate aferentă mandatului noului președinte în exercițiu *
22. Motivați alegerea făcută la itemul cu numărul 21 *
–
–
–
23. Ce alte aspecte considerați că ar trebui să cuprindă un viitor document intitulat Strategia Națională de Securitate a României? *
–
–
–
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Securitatea Nationala (ID: 103733)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.