Securitatea este un concept extrem de elastic și divers, care poate fi înțeles în diferite [619623]

Introducere
Securitatea este un concept extrem de elastic și divers, care poate fi înțeles în diferite
forme, în funcție de obiectele sale: percepția amenințărilor, valorile protejate și mijloacele prin
care aceste valori pot fi apărate . Securitatea , în dreptul internațional, în stadiul actual de
dezvoltare, își găsește definire în sistemul de securitate colectivă al Națiunilor Unite. Aceasta are
două elemente centrale – principiul neutiliz ării forței armate – în conformitate cu articolul 2
alineatul (4)1 din Carta ONU și instituția Consiliului de Securitate al ONU – care are
responsabilitatea principală de a menține p acea și securit atea internațional ă în temeiul articolului
24 din Cartă.2
La nivel regional, Comunitatea – și mai apoi Uniunea Europeană – este un actor care s-a
implicat formal în domeniu securității câteva decenii mai târziu, mai exact în anul 1992, după ce
Tratatul de la Maastricht crea o Uniune Europeană cu atribuții mai largi în sfera securității.
Tratatu l asupra Uniunii Europene stipulează cât se poate de clar dezideratul organizației de „(…)
a-și afirm a identitatea pe scena internațională, în special prin punerea în aplicare a unei politici
externe și de securitate comune, inclusiv eventuala formare a unei politici de apărare comune,
care ar putea conduce, în timp, la o apărare comună .”3
De-a lungul anilor , dreptul internațional a lărgit conceptul de securitate , pentru a include
promovarea drepturilor omului, și mai recent, dezvoltarea democrației. Pol itica externă a Uniunii
Europene a fost de asemenea condusă de aceste preocupări , prelu âns valori le promovate de
dreptul internațional în probleme legate de pace, securitate, drepturile omului și democrație.
Amenințările externe4 la adresa frontierel or UE au avut de asemenea un impact
semnificativ asupra modul ui în care este definită securit atea europe ană. Combaterea acestor
amenințări necesită o abordare cuprinzătoare din perspectiva dreptului european , mai exact în

1 Carta Națiunilor Unite , (San Francisco, 26 iunie 1945 ), https://treaties.un.org/doc/publication/ctc/uncharter.pdf
(accesat pe 20 decembrie 2017).
2 Prin îns uși actul de aderare la ONU, toți membrii „ conferă Consiliului de Securitate respons abilitatea principală
de a menține pacea și securitatea internațională și sunt de acord că, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în
temeiul acestei răspundere, Consiliul de Securitate acționează în numele lor ”. Ibidem .
3 Art. B, Tratatul privind Uniune a Europeană , (Bruxelles, 1992), Sursa: https://europa.eu/european –
union/sites/europaeu/files/docs/body/treaty_on_european_union_en.pdf (accesat pe 20 decembrie 2017).
4 Coordonatele acestui nou secol fac distincția dintre amenințările la adresa securității externe și cele interne din ce
în ce mai dificilă, amenințările externe fiind susceptibile de a deveni interne dacă nu sunt abordate corespunză tor.
Un exemplu edificator este acela că Europa se poate aștepta să primească în jur de 60 -100 de milioane de migranți în
următorii ani. Strategia globală a UE: Concluziile Consiliului privind securitatea și apărarea , (Bruxelles, 18 mai
2017), http://www.consilium.europa.eu/media/24013/st09178en17.pdf (accesat pe 20 decembrie 2017) .

cadrul instrumentelor care fac parte din politica europeană de securitate comună (PESC) și
politic a comun ă de securitate și apărare (PSAC) .5
Întrebarea de la care a plecat construcția acestui articol se referă la relația legală dintre
politicile europene de securitate comună și principiile de drept internațional . Vom avea în vedere
în primul identific area valorilor și principiil or fundamentale de drept internațional care
reglementează organizarea și activitățile Uniunii Europene în domeniul securității , întrucât
acestea se bazează, sau cel puțin sunt afectate , de aceste p rincipii . Prin urmare, o strategie
coerentă pentru realizarea păcii și securității pe termen lung în relațiile regionale și internaționale
trebuie să se fundamenteze pe respectarea unor principii și valori , precum și a regul ilor dreptului
internațional derivate din aceste a.

I. Valorile fundamentale și expresia lor în domeniul securit ății comun e
Conceptul de securitate este extrem de dificil de definit. La fel ca democrația, drepturile
omului și statul de drept, termenul este asociat cu un set de ipoteze și idei, de care însăși
existența sa depinde . Deși dreptul internațional se concentrează pe textul unui tratat6, pe
obiectele și scopurile acestuia, putem vorbi despre valorile fundamentale pe care aceste instituții
și regimuri juridice sunt concepute să le continue și să le protejeze.7 Legea este rezultat al
dezbaterilor politice și al compromisului, însă, actul de a pune aceste valori și interese în formă
juridică stabilește un standard general care, în funcție de semnificația acestor legi, supraviețuiește
de cele mai multe ori politic ii care a ajuns la formarea sa.8
Temelia Europe i unite9 au fost pus ă pe o serie de idei și valori fundamentale la care
statele membre au aderat și care au fost și sunt transpuse în realitate practică de către instituțiile

5 Astăzi, problema tradițională a Europei privind războiul între statele sale este înlocuit ă de un nou set de provocări
de securitate, la fel de descurajatoare. În timp ce un război major în Europa rămâne puțin probabil, evenimentele de
la începutul acestui secol (războiul din Georgia din 2008, războiul din Libia din 2011, declanșarea războiului din
Siria, atacurile teroriste din ultimii ani, etc.) le -au reamintit europenilor că, conflictele violente persistă încă la
periferia continentului și pot reprezenta provocări majore pentru guvernele europene și UE.
6 „Un tratat trebuie interpretat cu bun ă-credință, în conformitate cu sensul obișnuit care trebuie dat termenilor
tratatului în contextul lor și în lumina obiectului și scopului acestuia .” Convenția de la Viena privind legea
tratatelor , (27 ianuarie 1980), art. 31, alin. 1, https://www.oas.org/dil/vienna_convention_on_the_law_of_treaties.pdf
(accesat pe 20 decembrie 2017).
7 Bogdan Aurescu, Drept Internațional Public , (București: C.H. Beck, 2011), 58 -59.
8 Raluc a Miga Beșteliu, Drept Internațional Public, vol. I, (București: C.H. Beck, 2010), 2 -4.
9 În cuvintele lui Walter Hallstein, „ un motiv pentru crearea Comunității Europene a fost acela de a permite Europei
să își asume un rol deplin în afacerile mondiale. . . . Este esențial ca Comunitatea să poată vorbi cu o singură voce
și să acționeze în relațiile economice cu restul lumii ”. Walter Hallstei, apud Andrei Miroiu, Radu Sebastian
Ungureanu, Manual de Relații Internaționale , (București: Polirom, 2006), 53. Pen tru a detalii despre valorile care au

operaționale ale organizației .10 Printre acestea regăsim pacea, unitatea, egalitatea, libertatea,
solidaritatea și se curitatea. Protejarea principiil or libertății, democrației și statului de drept este
obiectivul declarat ale UE, împreună cu protej area drepturil or fundamentale ale omului11. Aceste
valori sunt, de asemenea, cele care trebuie au vizat elaborarea conceptului european asupra
politici lor colective de securitate.
În cele ce urmează vom î ncerc a să identificăm valo rile fundamentale ale UE12 și să
analizăm relația lor cu principiile de drept internațional care au ghidat acțiunile organizației în
elaborarea politicil or sale de securitate și apărare comună .
a). Pacea și securitatea
Nu există o motivație mai puternică ce poate fi invocată în procesul de construcție
europeană decât dorința de pace. Cele două războaie mondial e purtate în Europa între țări care
sunt acum state membre ale Uniunii Europene au fost impulsul pe care continentul îl aștepta
pentru a crea o politică de pace și , în același timp, pentru a înființa o organizați e suprastatal ă care
să gestioneze în mod efi cient o astfel de politică.
Deși este construit pe principii profund economice, preocuparea UE pentru pace și
securitate este evidentă chiar din tratatul inițial de înființare a Comunități Europeme a
Cărbune lui și Oțelului di n anul 1951.13 Făcând în mod vădit legătura între valorile păcii și
justiției, încă de la nașterea CECO, fondatorii Comunității și-au pus în acord eforturile cu
inițiativa Adunării Generale a ONU, care definea pacea „nu doar ca absența războiului, ci și
interdependența și cooperarea p entru promovarea drepturilor omului, dezvoltarea socială și

stat la baza construcției Europei Unite, vezi și Declarația Schuman , (9 mai 1950), https://www.robert –
schuman.eu/en/doc/questions -d-europe/qe -204-en.pdf (accesat pe 20 decembrie 2017).
10 Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, ed. a VI – a, (București: Universul Juridic, 2016), 13 -14.
11 „(…) a ceasta [UE] contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a Pământului, solidari tatea și respectul
reciproc între popoare, comerțul liber și echitabil, eradicarea sărăciei și protecția drepturilor omului, în special
drepturile copilului, precum și respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea
princip iilor Cartei Națiunilor Unite. ” Art. 3, alin. 5, Tratatul privind Uniunea Europeană .
12În timp ce științele politice văd valorile ca fiind ceva la care legea aspiră, există o relație mai complexă între valori
și lege. De -a lngul deceniilor, aceste valori au făcut obiectul unei continue dezvoltări constituționale și, în acest
proces, au dobândit o formă juridică.
13 Dorința de a preveni alte viitoare conflagrații europene, reiese chiar din preambulul tratatului. „Considerând că
pacea mondială poate fi protejată numai prin eforturi creative, egale cu pericolele care o amenință; Conștient izând
faptul că Europa poate fi construită numai prin acțiuni concrete care creează o solidaritate reală și prin stabilirea
unor baze comune pentru dezvoltarea economică; S-a hotarat (…) s ă se stabileasc ă, prin crearea unei comunit ăți
economice, fundamentul unei comunit ăți largi și independente între popoare, imp ărțite de conflicte s ângeroase .”
Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului , (Pari s, 18 aprilie 1951) ,
https://www.cvce.eu/content/publication/1997/10/13/11a21305 -941e -49d7 -a171 -ed5be548cd58/publishable_en.pdf
(acce sat pe 20 decembrie 2017).

economică, dezarmarea, protecția mediului și a ecosistemelor și îmbunătățirea calității vieții
pentru toți sunt elemente indispensabile pentru instaurarea societăților pașnice ”14. Ideea
inovatoare a celor șase state fondatoare de a perfecta o o rganizaț e de apărare integrată și
supranațională prin Tratatul Comunității Europene de Apărare din 1952, a fost învinsă atât de cei
care doreau să păstreze statul național , cât și de cei care s -au opus militar ismului. La schimb cu
acest eșec a fost creat ă, în octombrie 1954, Uniunea Europei Occidentale (UEO) pe baza
Tratatului de la Bruxelles, al cărui a rt. 5 prevedea ca – „în cazul în care oricare dintre înaltele
părți contractante ar face obiectul unui atac armat în Europa, celelalte înalte părți contractante
vor acorda părții, în conformitate cu prevederile articolului 51 din Carta Națiunilor Unite, toate
ajutoarele și asistența militară sau de altă natură de care dispun .”15
Detașarea mecanismelor de securitate de valoarea păcii a Comunității a continuat pe toată
perioada 1952 -1992, de la Tratatul de la Roma16, care institui a piața comună, la Tratatul de la
Maastricht, prin care lua naștere Uniun ea Europe ană. În toată această perioadă, exista afirmația
constantă că pacea europeană e ste dependentă de prosperitatea și integrarea economică. Acest
lucru a făcut însă ca preocupările cu privire la politica externă sau de apărare să cadă în plan
secund . Anii 1970 au adus inițiativa înființării așa-numit ei Cooper ări Politic e Europe ne (CPE),
care instituționaliza principiul consultării cu privire la toate aspectele majore ale politicii
externe.17
Eforturi le de creare a unei Politici Europene de Securitate Comună (PESC) s-au
materializat abia pri n semnarea Tratatul ui de la Maastricht din 1991, care a adus cele trei
Comunități sub acoperișul aceleiași Uniuni. Acest tratat a făcut posibil ca membrii CE să

14Adunarea Generală a ONU, Rezoluția 46/14 , (31 octombrie 1991),
http://www.un.org/documents/ga/res/46/a46r014.htm (accesat pe 20 decembrie 2017).
15Tratatul de la Bruxelles , (17 martie 1954), https://www.cvce.eu/en/obj/the_brussels_treaty_17_march_1948 -en-
3467de5e -9802 -4b65 -8076 -778bc7d164d3.html (accesat pe 20 decembrie 2017).
16 În preambulul Tratatului de la Roma din 1957 de stipula: „ Hotărâte să asigure progresul economic și social al
țărilor lor printr -o acțiune comună pentru a elimina barierele care împart Europa; Intenționând să confirme
solidaritatea care leagă Europa și țările de peste mări și dorind să asigure dezvoltarea prosperității lor, în
conformitate cu principiile Cartei Națiuni lor Unite; Dorind prin punerea în comun a resurselor lor pentru a păstra
și întări pacea și libertatea și pentru a cere celorlalte popoare ale Europei care împărtășesc idealul lor să se alăture
eforturilor lor (…) .” Tratatul de Roma , (25 martie 1957),
https://ec.europa.eu/romania/sites/romania/files/tratatul_de_la_roma.pdf (accesat pe 20 decembrie 2017).
17 Raportul de la Copenhaga stabilea ca miniștrii afacerilor exte rne să se întâlnească de patru ori pe an și ori de câte
ori considerau necesar. Acesta a subliniat rolul Comitetului politic ca organism însărcinat cu pregătirea reuniunilor
ministeriale și a creat „Grupul de corespondenți” și sistemul de telexuri europene (COREU). Raportul de la
Copenhaga , (23 iulie 1973 ), partea I, https://www.cvce.eu/content/publication/1999/1/1/8b935ae1 -0a38 -42d4 -a97e –
088c63d54b6f/publishable_en.pdf (accesat pe 20 decembrie 2017).

abordeze problemele de securitate ale Uniune prin intermediul PESC.18 Cu toate acestea, încă
mai e ra un drum lung de parcurs până la instituirea unei comunități de apărare supranațională,
cum era cea imaginată în 1952.
Un document cu un puternic impact în dezvoltarea valorii păcii în interiorul ordininii
juridice europene este Strategia Europeană de Securitate intitulată „ O Europă mai sigură într -o
lume mai bună ”, adoptată de Consiliul European pe 12 decembrie 2003. În preambulul acestui
document se stipula că „ răspândirea progresivă a statului de drept și a democrației a făcut ca
regimurile autoritare să se transforme în democr ații sigure, stabile și dinamice ”19, aserțiune din
care reiese clar legătura intrinsecă dintre pace și stabilitate pe de o parte și democrație de cealaltă
parte.
Dacă ne referim strict la problema valorilor fundamentale, actualele tratate constitutive
conferă păcii o poziție centrală în sistemul de drept european. Astfel, în preambulul Tratatul ui
privind Uniunea Europeană și Tratatul ui privind funcționarea Uniunii Europene , se stipulează
clar intenția statelor membre de „ (…) a pune în aplicare o politică externă și de securitate
comună, incluzând elaborarea progresivă a unei politici de apărare comune, care ar putea
conduce la o apărare comună în conformitate cu dispozițiile art. 42, consolidând astfel
identitatea europe ană și independența acesteia pentru a promova pacea, securitatea și progresul
în Europa și în lume (…).20”

b). Democrația – Drepturile și libertățile fundamentale ale omului
Valorile și conceptele pe care la regăsim în centrul construcției europene includ, printre
altele , drepturile și libertățile fundamentale ale omului , precum și democrația .21 Cu toate acestea,
în primele faze ale existenței sale, preocuparea principală a CEE/ CE era reprezentată de

18Tratatul privind Uniunea Europeană , (Maastricht, 7 februarie 1992 ).
19A Secure Europe in a Better World. European Security Strategy , (Bruxelles, 12 decembrie 2003),
https://europa.eu/globalstrategy/en/european -security -strategy -secure -europe -better -world (accesat pe 20 decembrie
2017).
20 Art. 42, alin. 2 al aceluiași tratat dispune: „ Politica de securitate și apărare comună include elaborarea progresivă
a unei politic i comune de apărare a Uniunii. Aceasta va conduce la o apărare comună, atunci când Consiliul
European hotărăște în unanimitate .” Tratatului privind Uniunea Europeană și Tratatului privind funcționarea
Uniunii Europene , (26 octombrie 2012), http://eur -lex.europa.eu/legal -content/EN/TXT/?uri=celex:12012M/TXT
(accesat pe 20 decembrie 2017).
21 „(…) hotărâte să coopereze pentru a promova democrația pe baza drepturilor fundamen tale recunoscute în
constituțiile și legile statelor membre, în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale și a Cartei sociale europene, în special libertatea, egalitatea și justiția socială (…)”, Actul Unic
European , (Lu xembourg, 17 februarie 1986), http://eur -lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:a519205f -924a -4978 –
96a2 -b9af8a598b85.0004.02/DOC_1&format=PDF (accesat pe 20 decembrie 2017).

libertățile economice sau, mai exact, de libertățile piață, ceea ce însemna că , sarcina de a
promova valorii justiției sub forma drepturilor omului (inclusiv democra ția) a revenit Consiliul ui
Europei22, prin adoptarea Convenți ei pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale în 195023 și Cart ei Social e Europen e în 1961.24 Un alt pas decisiv în protejarea
acestor valori a fost reprezentat de înființarea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și a
altor mecanisme privind drepturile omului .25 Deși toate statele sale membre sunt semnatare ale
Convenției, Uniunea Europeană încă se află în curs de negociere a aderării sale, având această
obligație în baza articolului 6, aliniatul 2 al TUE.26
Odată cu adoptarea P oliticii Europene de Securitate Comună (PESC) prin Tratatul de la
Maastricht în 1992, UE a plasat valorile drepturilor omului și democrației în centrul ordinii sale
juridice . Tratatul Uniunii Europene (TUE) confirm a atașamentul statelor membre față de
principiul libertății, democrației și respectului pentru drepturile o mului și libertățil or
fundamentale, statul de drept și drepturile sociale fundamentale.27 Mai mult, drepturile
fundamentale ale omului și democrația sunt introduse în dispozițiile esențiale ale TUE, articolul
2 declarând că „Uniunea se întemeiază pe princip iul libertății, democrației, respectării
drepturilor omului și libertăților fundamentale și a statului de drept ”28. Obiectivul politicii
externe și de securitate a Uniunii, conform articolului 21 alineatul (1), nu este numai de a

22„Considerând că scopul Consiliului Europei este realizarea unei mai mari unități între membrii săi (…), în special
prin menținerea și realizarea în continuare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (…)”, Carta Socială
Europeană , revizuită, (Strasbourg, 3 mai 1996), http://www.ceceurope.org/wp –
content/uploads/2015/08/European_Social_Charter_Revised.pdf (accesat pe 20 decembrie 2017).
23Convenția europeană a d repturilor omului este alcătuită din două părți: una care face referire la drepturi și libertăți,
și care cuprin de 17 ar ticole, și o a doua parte care expune procedurile de funcționare și competențele CEDO .
Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale , (Roma, 4 noiembrie 1950),
http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf (accesat pe 20 decembrie 2017).
24 Carta Socială Europeană, (Turin, 18 octombrie 1961), https:// rm.coe.int/168006b642 (accesat pe 20 decembrie
2017).
25 Chiar și cu aceste nou înființate instrumente, abia în 1969 Curtea de Justiție a stabilit un corp de jurisprudență care
să servească drept cadru al protecției drepturilor fundamentale ale omului.
26 În concluziile sale din 18 decembrie 2014, CJUE declara proiectul de acord al aderării UE la Convenție ca nefiind
compatibil cu legislația UE. Aviz emis în temeiul articolului 218 alineat ul (11) TFUE – Proiect de acord
internațional – Aderarea Uniunii Eur opene la Convenția europeană pentru a părarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale – Compatibilitatea proiectului menționat cu Tratatele UE și FUE , (18 decembrie, 2014),
http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?docid=160882&doclang=RO (accesat pe 20 decembrie 2017).
27„Inspirând u-se din moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei, din care s-au dezvoltat valorile
universale ale drepturi lor inviolabile și inalienabile ale persoanei umane, ale libertății, democrației, egalității și
statului de drept (…)”, Tratatul privind Uniunea Europeană .
28 Tratatului privind Uniunea Europeană și Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene , (26 oc tombrie 2012).

menține p ăcii și securit ății internațional e, ci și de „a dezvolta și consolida democrația și statul de
drept și respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale omului ”29.
Atât Comisia, cât și Consiliul au adoptat documente importante privind dr epturile omului
și democrați a, care au fost asociat e altor acțiuni externe ale Uniunii . Pe lângă dezvoltarea unei
politici externe bazate pe drepturile omului și democrație, Uniunea și -a propus să -și consolideze
și legitimitatea internă. Carta Drepturilor Fundamentale a Omului, adoptată la Nisa în 2000,30
venea c a răspuns la această inițiativă. Consolidarea pe deplin a drepturilor omului în ordinea
juridică a UE, a venit o dată cu semnarea Tratat ului de la Lisabona în anul 200931, moment în
care Carta a început să producă efecte ju ridice. Articolul 6, aliniatul (1) al TUE „(…) recunoaște
drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene din 7 decembrie 2000, adaptată la Strasbourg la 12 decembrie 2007, care are aceeași
valoare ju ridică ca și tratatele. ”32 De remarcat este că Uniunea Europeană a promovat
democrația și drepturile omului, ca valori complementare în ordinea juridică europeană încă de la
Maastricht, în 1992.
Secțiunea următoarea a articolului își propune să arate modul în care valori fundamentale
descrise anterior își găsesc reflexie în principiile de drept, care , mai departe , fac conexiunea
dintre valori și ordinea legală și instituțională în domeniul securit ății comune.

II. Principiile de drept și securitatea comună
Definirea principiilor juridice este foarte dificilă deoarece, uneori, principiile sunt
consideratea fi norme juridice, uneori norme juridice generale, iar alte ori sunt considerate
standarde pe baza cărora trebuie să se bazeze normele legale.33
Strict din punct de vedere lingvistic cuvântul principiu ar fi: „ un element fundamental,
idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de

29 Tratatului privind Uniunea Europeană și Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene , (26 octombrie 2012).
30 „Uniunea este fondată pe (…) principiile democrației și ale statului de drept. (…) este necesar să se consolideze
protecția drepturilor fundamentale în lumina schimbărilor din societate, a progresului social și a evoluțiilor
științifice și tehnologice, făcând aceste drepturi mai vizibile într -o Cartă .” Carta Drepturilor Fundamentale ale
Uniunii Europene , (Nisa, 18 dec embrie 2000), http://www.europarl.europa.eu/charter/pdf/text_en.pdf (accesat pe 20
decembrie 2017).
31 Tratatul de la Lisabona , (17 decembrie 2007), http://eur -lex.europa.eu/legal –
content/EN/TXT/?uri=celex:12007L/TXT (accesat pe 20 decembrie 2017).
32 Tratatului privind Uniunea Europeană și Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene , (26 octombrie 201 2).
33 Nicolae Popa, Mihail -Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria Generală a Dreptului , ed. a II -a, (București: All
Beck, 2005), 99.

conduită etc .; un adevăr fundamental; un adevăr general; o propunere elementară; o maximă; o
axiomă; un postulat; colectivitatea standardelor sau judecăților morale sau etice; un adevăr, o
lege sau o ipoteză de bază; o regulă de acțiune stabilită; o lege de conduită .”34
Făcând o paralelă între valori și principii juridice, există autori care argument ează că
legea este în sine o valoare, iar scopul său primar este acela de a contribui la atingerea
valorilor ,35 în cazul nostru, a păcii și s ecuri tății. Acest lucru impune faptul că, în general, legea –
și implicit principiile de drept – fac parte dintr -un alt sistem decât valorile.36 Luând în
considerare această aserțiune, am putea defini principiul de drept internațional ca o prevedere
normativă, cu un g rad ridicat de abstractizare, care dă formă unei valori internaționale universal
consimțită și care determină conduita subiectelor raportului de drept internațional.37 Prezentat
într-o manieră ceva mai sintetică, principiul de drept nu este altceva decât o aplicare practică,
care ulterior își gasește expresie în normele de drept, a valorii universal acceptată.
Principiile de drept internațional își au izvorul în gândirea juridică a subiectelor de drept,
pornind de la idei, care prin cumularea judecăților de apreciere clădesc valorile fundamentale.38
Acest element este cel care relevă legătura intrinsecă dintre valori ș i principiile juridice. Dreptul
este preocupat pe de o parte cu menținerea păcii și justiției, pe de altă parte fiind însărcinat cu
asigurarea stabilității și securității.
La nivel conceptual, sistemul principiilor de drept internațional public poate fi descris ca
fiind alcătuit din principii generale de drept, principii fundamentale ale dreptului internațional și
principiile specifice dreptului internațional.39
În cele ce urmează vom urmări identificarea principiilor dreptului internațional care
guvernează construcția politicilo r de securitate și apărare comună a Uniunii Europene.

a). Uniunea Europeană – subiect de drept internațional
Dezbaterea continuă privind personalitatea juridică a Uniunii Europene de la adoptarea
Tratatului de la Maastricht nu a făcut decât să prejudicieze statutul organizației de actor

34 Dicționar explicativ al limbii române , https://dexonline.ro/ (accesat pe 20 decembrie 2017).
35 Ion Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere în teoria generală a dreptului , (București: All, 1993), 137.
36 Dumitru Mazilu, Dreptul Internațional Public , vol. I, (București: Lumina Lex, 2008), 110 -111.
37 Ibidem , 111.
38 Bogda n Aurescu, Drept internațional public , 70.
39Dumitru Mazilu, Dreptul Internațional Public , 112.

internațional.40 Cu toate acestea, Uniunea deține personalitate juridică internațională,41 însă,
ezitarea de care dă dovadă în recunoașterea neechivocă a acesteia a produs întârzieri și asupra
definirii unei politici externe și de securitate comună diferită de cea a statel or membre. În timp ce
personalitatea permite unei org anizații să ia decizii separate și, în unele cazuri să adopte norme
legale, ea aduce, de asemenea și îndato riri. Nu există nici o îndoială că organizațiile care dețin
personalitate juridică internațională și care sunt active în relațiile internaționale sunt supuse, cel
puțin la jus cogens și la principiile fundamentale aplicabile, cum ar fi cele referitoare la folosirea
forței, drepturile fundamentale ale omului și auto – determinare.42
De la intrarea în vig oare a Tratatului de la Lisabona, UE a devenit o organizație
internațională cu personalitate juridică în temeiul articolului 47 din TUE43 și, prin urmare, are
capacitatea de a avea drepturi și obligații în temeiul dreptului internațional.
UE este ținută de obligațiile și îndatoririle care decurg din principiile generale ale
dreptului internațional,44 ale dreptului european sau ale acordurilor internaționale la care
organizația este parte. C urtea Europeană de Justiție (CEJ) a stipulat în mai multe decizii că UE
este supusă principiilor generale de drept internațional și a recunoscut forța obligatorie a
dreptului cutumiar internațional ca sursă a dreptului european .45
Cadrul juridic aplicabil UE poate fi împărțit în sistemul juridic int ern ( drept european ) și
sistemul juridic extern (dreptul internațional și, într -o anumită măsură, legislația națională a
țărilor membre ).46 În plus, principiile generale și instrumentele de drept internațional aplicabile

40 Laura -Cristina Spătaru -Negură, Dreptul Uniunii Europene – o nouă tipologie juridical , (București:Hamangiu,
2016), 71.
41Într-un articol din 2002, Ian Manners descria Uniunea Europeană ca fiind o „putere normativă.” Acest termen
părea să conțină trei sensuri. În primul rând, UE este un actor normativ, care acționează în afacerile globale în
sprijinul normelor și nu al intereselor. În al doilea rând, UE se bazeaz ă, în cuvintele lui Manners, asupra puterii
ideatice , și în al treilea rând, se referă la „capacitatea de a defini ceea ce este normal în relațiile internaționale”.
Aceste trei aspecte descrise de Manners sunt relevante în înțelegerea importanței rolului p e care dreptul internațional
public îl are în definirea principiilor care stau la baza politicilor UE și acțiunilor sale în domeniul securității și
apărării comune. Ian Manners, ”Normative Power Europe: A Contradiction in Terms? ”, Journal of Common Market
Studies , V ol. 40, (2002): 235 -258. Sursa: SSRN: https://ssrn.com/a=316064 (accesat pe 20 iulie 2017).
42 Ibidem .
43 „Uniunea va avea personalitate juridică .”, Tratatul de la Lisabona , (13 decembrie 2007),
http://ro.euabc.com/upload/books/lisbon -treaty -3edition.pdf (accesat pe 20 decembrie 2017).
44 În Avizul său consultativ din 11 aprilie 1949, Curtea Internațională de Justiție a constatat că ONU intenționa să -și
exercite funcții și drepturi care nu puteau fi explicate decât pe baza unei posibile personalități internaționale și a
capacității de operare pe plan internațional. CIJ, Aviz consultativ – Reparații pentru daune suferit e în serviciul
Organizației Națiunilor Unite , (11 aprilie 1948), http://www.icj -cij.org/en/case/4 (accesat pe 20 decembrie 2017).
45Laura -Cristina Spătaru -Negură, Dreptul Uniunii Europene – o nouă tipologie j uridical , 76.
46 Frederik Naert, International La w aspects of the Eu’ s Security and Defence Policy, with a particular focus on the
Law of Armed Conflict and Human Rights , (Leuven, 2008), 200.

misiunilor și operațiunilor PESC și PSAC ar putea fi incluse, în cadrul juridic intern, dar în
același timp și în cel extern, deoarece se poate considera , într -o oarecare măsură, că au o
existenț ă separată. În același timp, cadrul extern al dreptului internațional care reglementează
operaț iunile UE de gestionare a crizelor se bazează pe mai multe domenii ale dreptului
internațional ( dreptul internațional al drepturilor omului , dreptul internațional umanitar , dreptul
internațional al refugiaților și dreptul internațional constituțional ).47
Un alt aspect care trebuie luat în considerare în determinarea calității UE de subiect de
drept internațional este natura multidimensională a misiunilor desfășurate în cadrul PESC/ PSAC
și a operațiunilor care pot, de asemenea, să determine cadrul juridic a plicabil. Misiunile și
operațiunil e organizației variază de la asigurarea respectării statului de drept, a cțiuni poliție nești ,
reforme în sectorul securit ății,asistenț a la frontieră sau a monitoriz area, menținerea păcii48 și,
eventual, aplicăr ea păcii.

Deși sunt multe documente

„Legea este un instrument al puterii, precum și ocazional, stăpân ul ei.”

47 Frederik Naert, International Law aspects of the Eu’ s Security and Defence Policy , 201 -202.
48 Cu siguranță, regulile aplicabile unei misiuni de monitorizare, cum ar fi EUMM Georgia, nu sunt în mod necesar
aceleași ca și în cazul operațiunilor militare cu un mandat solid precum EUFOR RCA. Stabilirea atribuțiilor
execu tive pentru punerea în aplicare a mandatului implică sarcin i și responsabilități specifice din cauza riscului
sporit de potențiale abuzuri comise de personalul misiunii în îndeplinirea unor funcții care ar trebui să fie executate
în alt mod de autoritățile locale. În legătură cu aceasta este necesară asigurarea dreptului la o cale de atac și reparații
pentru potențialele victime. Politica Externă și de Securitate comună: Aquis comunitar , (București : Dacris, 2004 ).