Securitatea Energetica Componenta Majora a Politicii de Securitate Nationala

INTRODUCERE

Fixarea obiectivelor cercetării. Problematica studiată

Prezenta lucrare își propune să analizeze, având în vedere contextul crizei din Europa de Est, problema securității energetice a Uniunii Europene care a devenit una din temele principale pe agenda Uniunii Europene odată cu declanșarea conflictului din Europa de Est, mai exact, din Ucraina. De asemenea, prezenta cercetare și propune să studieze mijloacele prin Uniunea Europeană a încercat de-a lungul timpului să depășească dependența unor state membre de gazul rusesc, având în vedere faptul că unul dintre obiectivele majore ale politicii energetice a Uniunii Europene este chiar siguranța aprovizionării cu energie a statelor membre.

În această lucrare ne vom opri în special asupra problemei petrolului cu care ne confruntăm din cauza crizei generate în Europa de Est, dar vom avea în vedere și diversificarea surselor de aprovizionare ca soluție la evenimentele neașteptate cu care ne confruntăm în Europa de Est încă de la sfârșitul anului 2013.

Justificarea interesului, utilității și importanței cercetării proiectate

În ceea ce privește interesul asupra acestui subiect, problematica securității energetice și-a impus un loc important pe agenda Uniunii Europene, mai ales sub aspectul necesității de a asigura aprovizionarea neîntreruptă cu energie la prețuri competitive. Astfel, problematica energetică este un subiect de interes la nivelul Uniunii Europene, dar în context crizei din Europa de Est, putem spune că este și un subiect de interes național pentru statele care au probleme în privința resurselor energetice necesare.

Referitor la statul nostru, ,,în contextul elaborării strategiei energetice Europa 2011-2020, pentru România relevante sunt în special măsurile privind securitatea energetică și dezvoltarea pieței interne pentru energieˮ.

Întrebările cercetării

Reprezintă o amenințare pentru securitatea energetică a Uniunii Europene criza din Europa de Est?

Există o legătură între economia statelor membre ale Uniunii Europene și securitatea energetică a Uniunii? Putem vorbi de un război economic?

Ipoteze

1. Securitatea energetică este pusă în pericol de situația instabilă din Europa de Est.

2. Securitatea energetică a Uniunii Europene are o stransă legătură cu economia statelor membre ale Uniunii Europene, astfel ne confruntăm cu un război economic.

Metode de cercetare. Alegerea metodelor și tehnicilor de culegere a datelor

,,Metoda analizei de conținut este folosită pentru descrierea și analiza conținutului comunicării (de masă si interpersonale) într-o modalitate mai comprehensivă, dar și mai puțin înclinată spre subiectivitate” , cu atat mai mult cu cȃt o caracteristică centrală a analizei de conținut o reprezintă tocmai obiectivitatea și caracterul sistematic. Acestora li se adaugă caracterul cantitativ, în sensul în care scopul unui proiect de cercetare care va utiliza această metodă este acela de a identifica și număra aparițiile unei caracteristici sau a unei dimensiuni a textelor, mesajelor analizate pentru a realiza explicații mai generale despre acest tip de fenomen și procese specifice – conținutul mesajelor comunicării.

În ceea ce privește formatul clasic al analizei de conținut, ,, pentru valorificarea documentelor, în investigațiile socioumane foarte adesea se face apel la tehnicile de analiză a conținutului (content analysis). Deși aceste tehnici s-au dezvoltat în strânsă legătură cu propaganda, ele pot și trebuie, să servească idealurilor de pace, de bună vecinătate, în vederea sporirii eficienței activităților educative în spiritul demnității umane și naționale ” .

CAPITOLUL 1 – Securitatea energetică – componentă majoră a politicii de securitate națională

Istoric

După mai mult de jumătate de secol Uniunea Europeană nu mai seamănă aproape deloc cu ceea ce era în 1951 când Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg „semnează, la Paris, Tratatul privind instituirea Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului (C.E.C.O.), al carei prim președinte este numit chiar Jean Monnet” , acest lucru reprezentând concretizarea planului Schuman, după numele ministrului francez de Externe.

Extinderea C.E.C.O s-a realizat mai lent la început, am putea spune, având în vedere situația Marii Britanii, Irlandei și Danemarcei care sunt acceptate destul de târziu, dar astăzi putem vorbi de o extindere vastă, pentru că de la șase state implicate, inițial, în procesul de integrare s-a ajuns, în prezent, la douăzeci și opt, iar extinderea nu a luat sfârșit.

Observăm că încă de la începuturi, comunitățile europene, ceea ce astăzi numim Uniunea Europeană au avut ca obiect principal crearea unei comunități a cărbunelui și oțelului pentru a facilita accesul la acestea statelor care nu le dețineau, acestea fiind foarte importante în producerea energiei. Această problemă a energiei a devenit în mod clar o prioritate după ce tot mai mulți actori statali și non-statali au conștientizat faptul că energia reprezintă o condiție esențială pentru exercitarea puterii în acest război economic, un război al resurselor, iar bogăția și securitatea nu pot fi realizate fără o aprovizionare sigură cu energie.

Atât pentru Comunitățile Europene, cât și Uniunea Europeană putem vorbi de un statut de asociație de tip economic, cele mai puternice argumente în acest sens fiind tratatele de instituire a Comunităților Europene, respectiv, Tratatul privind instituirea Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului (CECO), Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană (CEE), Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom).

Pentru realizarea pieței comune au fost adoptate o serie de măsuri având caracter economic și juridic precum: desființarea barierelor vamale și a tarifelor adiacente acestora dintre statele membre și înlocuirea lor cu taxele vamale comune între statele membre și state terțe.

Fiind din ce în ce mai interesată de asigurarea securității sale energetice, Uniunea Europeană a apelat în ultima vreme la măsuri și acțiuni care urmăresc o înlăturare a vulnerabilităților multiple, riscurilor și pericolelor la care asistă, în contextul crizei din Estul Europei.

În accepțiunea Comisiei Europene, ,,securitatea energetică reprezintă capacitatea de asigurare a cerințelor viitoare esențiale de energie, atât prin intermediul resurselor interne adecvate, obținute în condiții acceptabile economic sau menținute ca rezerve strategice, cât și prin recurgerea la surse externe accesibile și stabile, completate atunci când este cazul de rezerva strategicăˮ.

În ceea ce privește furnizorii de hidrocarburi, ,, marii furnizori de hidrocarburi (și produse prelucrate pe bază de hidrocarburi) pentru UE și China sunt companiile din F. Rusă, Azerbaidjan, Kazahstan și Turkmenistan ˮ .

Legislația UE în domeniul securității energetice și strategia energetica a UE

În această lucrare, în ceea ce privește securitatea energetică, ne vom referi în special la situația petrolului și a gazelor naturale. Luând drept reper ultimul tratat intrat în vigoare, mai exact, Tratatul de la Lisabona, observăm că articolul 194 reglementează problematica energiei. Astfel, conform articolul 194, alin. (1) ,,În contextul instituirii și al funcționării pieței interne și din perspectiva necesității de a conserva și imbunatăți mediul, politica uniunii în domeniul energiei urmărește, în spiritul solidarității între statele membre:

a. Să asigure funcționarea pieței energiei;

b. Să asigure siguranța aprovizionării cu energie în Uniune,

c. Să promoveze eficiența energetică și economia de energie, precum și dezvoltarea de noi surse de energie și energii regenerabile; și

d. Să promoveze interconectarea rețelelor ˮ .

Având în vedere aprobarea în 2007 a legislației care ,,permitea consumatorilor europeni să beneficieze de drepturile ce le oferă piețele de energie electrică și gaze naturale liberalizate, și în primul rând dreptul de a alege furnizorul de energie, s-a dovedit că aceasta nu poate fi realizată pe toate piețele interne a UE. Din acest considerent, s-a recurs la elaborarea regulilor noi care ar putea rezolva deficiențele structurale existente pe ambele piețe, de energie electrică și gaze naturale. Motivul pentru care Pachetul II Legislativ Energetic nu a funcționat este că un număr mare de operatori de rețea pot să creeze situații de discriminare pentru noii furnizori sau producători în favoarea celor care deja sunt stabiliți pe piață ˮ.

Tocmai pentru că prevederile Pachetul II Legislativ Energetic privind separarea activitățile din sectorul de distribuție și transport de cele de furnizare și producere a energiei nu au asigurat o bună funcționare a piețelor, în 2009, Consiliul UE și Parlamentul Uniunii Europene au adoptat Pachetul III Legislativ Energetic care cuprinde următoarele acte normative:

a) Regulamentul privind crearea Agenției UE pentru cooperarea Reglementatorilor Naționali de Energie;

b) Directiva 2009/72/EC (energie electrică), care vine cu amendamente și completări la Directiva 2003/54;

c) Directiva 2009/73/EC (gazele naturale), care vine cu amendamente și completări la Directiva 2003/55;

d) Regulamentul (EC) nr 714/2009, care vine cu amendamente și completări la existentul Regulament privind electricitatea nr. 1228/03;

e) Regulamentul (EC) nr 715/2009, care vine cu amendamente și completări la existentul Regulament privind Gazele nr. 1775/05.

Stabilirea unei Agenții de Cooperare a Reglementatorilor de Energie (ACER) a avut drept scop asigurarea cooperării eficiente între reglementatorii naționali și luarea deciziilor în chestiuni legate de problemele transfrontaliere.

Prin Directiva 2009/73/CE (gazele naturale) a Parlamentului European și a Consiliului din 13  iulie 2009 se adaudă noi reglementări în domeniul energiei. Mai exact, potrivit art. (1), ,,Prezenta directivă stabilește norme comune privind transportul, distribuția, furnizarea și înmagazinarea gazelor naturale. Aceasta definește modalitățile de organizare și funcționare a sectorului gazelor naturale, de acces pe piață, precum și criteriile și procedurile aplicabile pentru acordarea de autorizații de transport, distribuție, furnizare și înmagazinare a gazelor naturale și exploatarea sistemelorˮ. Trebuie precizat faptul că ,, Directiva este un act legislativ care stabilește un obiectiv pe care trebuie să îl atingă toate statele membre. Fiecare dintre ele are însă libertatea de a decide asupra modalităților de îndeplinire a obiectivului stabilit ˮ .

Potrivit art. 1, lit. (a) al Regulamentului 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13  iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.  1228/2003, acesta are drept scop ,,stabilirea de norme echitabile pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică, pentru a îmbunătăți concurența pe piața internă a energiei electrice, luând în considerare caracteristicile specifice ale piețelor naționale și regionale. Acest lucru va implica instituirea unui mecanism de compensare pentru fluxurile transfrontaliere de energie electrică și stabilirea de principii armonizate privind tarifele pentru transportul transfrontalier și alocarea capacităților de interconexiune disponibile între sistemele de transport naționale.ˮ

Regulamentul 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13  iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.  1775/2005 are potrivit art. 1 următoarele obiective: (a) stabilirea de norme nediscriminatorii pentru condițiile de acces la sistemele pentru transportul gazelor naturale, luând în considerare caracteristicile specifice ale piețelor naționale și regionale, în vederea asigurării unei funcționări corespunzătoare a pieței interne a gazelor; (b) stabilirea de norme nediscriminatorii pentru condițiile de acces la instalațiile GNL și de înmagazinare, luând în considerare caracteristicile specifice ale piețelor naționale și regionale; (c) facilitarea realizării unei piețe angro funcționale și transparente, cu un nivel ridicat al siguranței alimentării cu gaze, și asigurarea mecanismelor de armonizare a normelor de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de gaz.

În acest context trebuie amintită și Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE, care descrie eficiența energetică ca element definitoriu la baza strategiei energetice a Uniunii pentru 2020 și subliniază necesitatea unei noi strategii în materie de eficiență energetică. Așadar prin această directivă se dorește actualizarea cadrului juridic al Uniunii pentru eficiență energetică care să urmărească obiectivul global de reducere cu 20 % a consumului de energie primară al Uniunii până în 2020 și îmbunătățirea ulterioară în materie de eficiență energetică după 2020. În acest scop, prezenta directivă ar trebui să stabilească un cadru comun pentru promovarea eficienței energetice în cadrul Uniunii, precum și acțiuni specifice de punere în aplicare a unora dintre propunerile incluse în Planul 2011 pentru eficiență energetică și de îndeplinire a potențialului semnificativ nerealizat de economisire a energiei pe care îl identifică .

CAPITOLUL II – Actorii politicii de securitate energetică

Actori statali

Deși asistăm la emergența actorilor non-statali, statul rămâne ,,principalul actor al relațiilor internaționale și unicul creator de reguli – datorită capacității sale suverane de a elabora drept și de a impune executarea sa-, pe planul dreptului internațional- organizația internațională având doar o capacitate specializată, limitată, de a edicta reguli de drept, datorită caracterului său derivat din voința statului, ca un subiect de drept secundar ˮ .

Afirmația lui Zbigniew Brzezinski, potrivit căreia „sporirea securității globale este o componentă esențială a securității naționaleˮ se aplica foarte bine și la nivelul Uniunii Europene. Astfel, creșterea securității energetice la nivelul Uniunii este un factor extrem de important al securității fiecărui stat membru.

Actori non-statali

În ceea ce privește actorii non-statali, ,,organizații internaționale alături de un număr tot mai mare de organizații neguvernamentale cu preocupări de natură diferită – umanitare, sindicaliste, antiglobaliste, pentru protecția mediului – sau alți actori de securitate transnaționali au și vor avea rolul lor de actori în arena internațională, pe plan regional sau mondial ˮ .

OPEC (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol)

Având în vedere problematica energetică ne vom opri în cele ce urmează asupra studierii unei organizații ce are un rol definitoriu în domeniul petrolului, mai exact, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) care a fost creată prin Acordul de la Bagdad, în septembrie 1960, având un număr de cinci state fondatoare: Arabia Saudită, Kuweit, Iran, Irak și Venezuela, iar în prezent numără 12 state și anume: Arabia Saudită, Kuweit, Iran, Irak, Venezuela, Algeria, Angola, Indonezia, Libia, Nigeria, Qatar și Emiratele Arabe Unite. .

În privința rezervelor OPEC de la acea vreme, statisticile arată că statele membre ale OPEC dețineau ,, o cotă de 67% din rezervele mondiale descoperite la vremea respectivă ˮ .

Printre obiectivele OPEC regăsim coordonarea și unificarea politicilor petroliere ale țărilor membre și găsirea mijloacelor cele mai eficace pentru apărarea intereselor lor individuale și colective, garantarea unor venituri stabile pentru țările producătoare de petrol și aprovizionarea eficientă ți regulată a țărilor consumatoare și garantarea recuperării capitalului pentru cei care investesc în industria petrolieră a țărilor membre. Având în vedere situația generată între SUA și URSS de Razboiul Rece, perioada anilor 1960-1980 a însemnat dominarea pieței de către OPEC.

Un deceniu mai târziu, mai precis în 1971, statele consumatoare de petrol construiesc o contraofensivă, astfel, se pun bazele Agenției Internaționale a Energiei (IEA) cu obiective total opuse spre deosebire de OPEC, precum: reducerea vulnerabilității consumatorilor față de crizele energetice sau petroliere, reducerea dependenței față de petrolul importat, găsirea unor surse alternative de energie . IEA s-a dovedit a fi de mare ajutor pentru mulți dintre membrii acesteia, deoarece în 1980 când prețul petrolului a crescut surprinzător de mult, sursele alternative au fost cele care au salvat statele membre IEA.

Chiar dacă OPEC nu mai deține controlul astăzi așa cum o făcea în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, OPEC rămâne un actor important pe arena internațională, având în vedere că stochează cele mai longevive și mai mari rezerve de petrol. Mai mult, țările membre OPEC dețin aproximativ 40 % din producția mondială de petrol. De-a lungul timpului au fost inițiate cu succes dialoguri între actorii principali ai pieței petrolului și anume, OPEC cu Uniunea Europeană, China, Rusia, IEA.

CAPITOLUL III – Impactul evenimentelor din Europa de Est asupra securității energetice a UE

Criza din Ucraina ca eveniment destabilizator

Prăbușirea URSS, dezmembrarea sistemului statal comunist și desființarea Tratatului de la Varșovia au destructurat armătura geopolitică a Lumii. A crescut numărul conflictelor interne, după cum cunoaștem dezmembrarea Cehoslovaciei, Războiul din Iugoslavia și acum Războiul din Ucraina. În toate statele ex-comuniste, între diferite etnii, grupuri religioase și grupări politico-sociale au ieșit la iveală contradicții și conflicte ținute vreme îndelungată sub control strict. Minoritățile etnice, religioase și grupurile politice și-au denunțat condiția de discriminare pentru a-și formula drepturile.

Ucraina este țara cu cea mai mare suprafață teritorială la nivelul Europei, după Rusia și Turcia care se întind și în Asia, înzestrată cu tehnică militară de vârf încă de pe timpul URSS, cu mari resurse energetice, mare producător de cereale și plante tehnice și participant activ la transportul gazelor rusești către Uniunea Europeană.

Interesele Federației Ruse de a-și exporta zăcămintele de petrol și gaze, precum și cererea tot mai mare a Uniunii Europene pentru aceste produse, au găsit teren de dezbatere conflictuală chiar în Ucraina, care până nu demult era însărcinată cu transportul acestor zăcăminte.

Regiunile Donetsk și Luhansk sunt bogate în resurse energetice așa încât pericolul globalizării și al dezrădăcinării populațiilor din acele zone, conform concepției divergente pro-ruse, a făcut ca minerii să lase târnăcopul și să ia arma în mână pentru a-și apără pământul și bogățiile subsolului sub influența îndepărtării de la putere a Președintelui Victor Ianukovici.

Criza din Ucraina, care a generat reacții din ambele tabere, a dus la schimbări radicale în ceea ce privește resursele naturale. Economiile multor state au fost afectate de această situație generată de prețul petrolului care a scăzut inițial în ultimele luni. Chiar și economia Rusiei se pare că a cunoscut o scădere a veniturilor la buget din cauza situației pe care chiar Rusia a generat-o la nivel mondial prin anexarea regiunii Crimeea la Rusia și prin toate problemele pe care le-a declanșat pe teritoriul Ucrainei. De asemenea, Iranul a fost afectat din cauza prețului petrolului .

Dependența unor state membre ale Uniunii Europene de gazul rusesc a creat controverse la nivelul Uniunii Europene, un exemplu foarte clar fiind Ungaria care a recurs la nerespectarea legislației Uniunii și continuarea relațiilor cu Rusia.

Diversificarea surselor de aprovizionare ca soluție

La nivelul Uniunii Europene diversificarea surselor de aprovizionare reprezintă un obiectiv important care s-a aflat inclusiv pe agenda Comunităților Europene. Dintotdeauna Europa consumă și importă tot mai multă energie, iar de la jumătatea anilor ʼ90 importurile au crescut din ce în ce mai mult. De aceea, trebuie să gestionăm resursele cu atenție și, în același timp, să încercăm să găsim și resurse alternative, pentru că există o dependență de gazul rusesc care trebuie depășită , având în vedere că răspunsul Rusiei, la criticile aduse de Europa referitor la regiunea Crimeea și Ucraina, a fost scăderea exportului de gaze în Uniune. Așasar, ,,cumpărăm petrol din țările Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) și din Rusia, iar gaze naturale din Algeria, Norvegia și Rusia. Astfel, Europa pierde peste 350 de miliarde de euro/an ˮ .

Presiunile energetice exercitate de-a lungul timpului de către Rusia asupra Uniunii au dus la conștientizarea slăbiciunilor sale instituțional-politice. Așadar, s-au amplificat demersurile pentru o strategie și o politică energetică unitară și la data de 8 martie 2006, Uniunea Europeană a adoptat un nou proiect de strategie energetică europeană, respectiv Strategia Europeană pentru Energie Sustenabilă, Competitivă și Sigură. Având în vedere întreruperilor aprovizionării cu gaze a Europei, crizele energetice declanșate de Rusia, Uniunea Europeană a fost nevoită să accelereze procesul de eficientizare a consumului și diversificare a surselor .

CAPITOLUL IV

Analiza și interpretarea rezultatelor

Prima ipoteză a prezentei lucrări se confirmă. Asistăm de la sfârșitul anului 2013 la o situație problematică în Estul Europei care a declanșat un război al resurselor, mai mult o instabilitate în ceea ce privește aprovizionarea statelor membre ale Uniunii Europene cu resursele necesare. În ceea ce privește cea de-a doua ipoteză, este evident că există o stransă legătură între securitatea energetică a Uniunii Europene și economia statelor membre ale Uniunii Europene, pentru că ne confruntăm cu un război economic în zilele noastre, o criză nu doar la nivel politic, ci și la nivelul resurselor. Asigurarea securității energetice decurge din stabilitatea economiei unei țări și bineînțeles, din resursele energetice ale acesteia, pentru că aceste crize la nivel politic fac din ce în ce mai dificilă aprovizionarea cu energiei a țărilor cu o situație mai dificilă din acest punct de vedere, de pildă, a Ungariei, Bulgariei, acestea fiind doar două dintre statele Europei de Est care se confruntă cu această problemă.

ANEXE

Sistemul de transport de petrol al Ucrainei

Sursă : https://www.iea.org/publications/freepublications/publication/Ukraine2012_free.pdf