Securitate Alimentara Africa De Nord

CUPRINS

1.INTRODUCERE

2.Prezentare Africa de Nord

2.1 Pozitie Geografica

2.2 Populatie; Transport si Industrie

2.3 Egipt, Republica Algeriana (Relief,Clima, Populatie, Economie, Turism)

3.Securitatea analizata in urma indicatorilor

4.Concluzii

5.Bibliografie

SECURITATEA ALIMENTARA IN AFRICA DE NORD

Introducere

Prezentul strudiu consta in cercetarea facuta asupra zonei Africii de Nord in ceea ce priveste securitatea alimentara.

Obiectivele cercetarii:

-obiectivul politicii Africii de Nord in materie de siguranta alimentara este de a proteja sanatatea si interesele consumatorilor in paralel cu asigurarea unei bune functionari a pietei unice;

-conștientizarea problemelor, nevoilor, resurselor Africii de Nord;

-tehnologii “curate” fara deseuri,obtinerea de ingredient noi,aditivi alimentari naturali si compusi bioactive,promovarea unor noi bioresurse agricole in industria alimentara si asigurarea disponibilitatilor alimentare in corelatie cu cerintele pietei pentru diverse categorii de consumatori.

Se porneste de la un studio documentar potrivit FAO.

Etape în elaborarea metodologiei de cercetare:

-identificarea rezultatelor preconizate și a ipotezelor de lucru;

-inventarierea surselor informaționale/ statistice pentru susținerea obiectivelor stabilite (FAO);

-culegerea datelor pentru construirea cercetarii;

-cercetarea trebuie sa mentina si a creasca rolul de lider in asigurarea calitatii si sigurantei alimentare si de furnizor de produse agroalimentare cu calitati nutritive corespunzatoare cerintelor consumatorilor;cercetarea trebuie sa indentifice politicile de asigurare a securitatii si sigurantei alimentatiei.

Potrivit definiției FAO (Organizația ONU pentru Agricultură și Alimentație), securitatea alimentară înseamnă că toți oamenii, în orice moment, au acces fizic, social și economic la hrană suficientă, sigură și nutritivă, care le satisface

nevoile dietetice și preferințele alimentare pentru o viață activă și sănătoasă.Ideea securității alimentare a devenit proeminentă în fața crizei alimentare, când preocupările societății față de spirala creșterii prețurilor la produsele de bază sau concretizat în revolte și demonstrații de stradă,cauzând o criză economică și socială de dimensiuni globale.

La nivel individual, securitatea alimentară este considerată a fi dreptul fiecărui om de a se hrăni, care este primul în sistemul drepturilor omului, lansat de Organizația Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație (FAO), în 1963 la Roma, prin celebrul manifest intitulat „Proclamația dreptului fiecărui om de a mânca pentru a-și astâmpăra foamea”. În termeni numerici, securitatea alimentară reprezintă cantitatea de alimente necesare unui individ, exprimate în unități fizice, convenționale (kilocalorii) și în trofine (substanțe nutritive), pentru a-și asigura echilibrul fiziologic și a-și acoperi cele trei rații de consum:

– rație de întreținere;

– rație de creștere;

– rația de activitate.

Ca urmare, se poate afirma că există două determinante majore ale conceptului de securitate alimentară: disponibilitatea și accesul la hrană.

Scopul cercetarii in domeniul agroalimentar este de a imbunatati calitatea alimentelor si alimentatiei si de a asigura securitatea alimentara precum si competitivitatea si profitabilitatea producatorilor pe intreg lantul alimentar.

Aplicarea unui sistem de siguranta alimentara creaza o serie de avantaje:

-favorizeaza dialogul constructiv intre producatori si consumatori,intre producatori si organele de control;

-prevenirea unor focare de toxiinfectii alimentare care ar afecta starea de sanatate a consumatorilor.

Africa de Nord este regiunea nordica a continentului african,legat de Sahara prin Africa Subsahariană.Punct de vedere geopolitic,Africa de Nord cuprinde șapte țări sau teritorii:Algeria,Egipt,Libia,Maroc,Sudan,Tunisia,și Sahara Occidentală.Egiptul este o țară transcontinentala în virtutea Peninsula Sinai , care este în Asia . Africa de Nord include, de asemenea, o serie de posesiuni spaniole , Ceuta și Melilla. Insulele Canare și Insulele portugheze Madeira , în partea de nord-vest a Oceanului Atlantic de Nord a continentului african, sunt uneori incluse în considerentele din regiune .

Distincția între Africa de Nord și mare parte din Africa Subsahariană este importamta sin punct de vedere istoric și ecologic , din cauza barierei efective creata de deșertul Sahara . De-a lungul istoriei această barieră a separat cultural nordul de o mare parte a restului continentului . Civilizațiile de navigatori fenicieni , greci , romani , musulmanii și alții au facilitat comunicarea și migrația în Marea Mediterană , culturile din Africa de Nord au devenit mult mai strâns legate de Sud-Estul Asiei și Europei decât de Africa Subsahariană . Influența islamică din zona este semnificativa , și Africa de Nord este , de asemenea, o parte a lumii arabe .

Geografie

Munții Atlas, care se extind dincolo de o mare parte din Maroc, nordul Algeriei și Tunisiei, sunt parte a sistemului montan care trece, de asemenea,in mare parte in Europa Sudica. Ei se retrag la sud și de est, devenind un peisaj de stepă, înainte de întâlnirea deșertul Sahara, care acoperă mai mult de 75% din regiune. Sedimentele din Sahara se suprapune peste un platou vechi de rocă cristalină,care au mai mult de patru miliarde de ani.

Văi protejate din Muntii Atlas, valea Nilului si delta, și coasta mediteraneană sunt principalele surse de teren agricol fertil. O mare varietate de culturi valoroase, inclusiv cereale, orez și de bumbac, și păduri, cum ar fi cedru și plută, sunt cultivate aici. Culturile mediteraneene tipice, cum ar fi măsline, smochine, curmale și fructe citrice, de asemenea, sunt prospere în aceste zone. Valea Nilului este deosebit de fertila, iar cea mai mare parte a populației din Egipt și Sudan trăiește langa râu.Irigarea este esențială pentru îmbunătățirea randamentului culturilor de pe marginea deșertului.

Populatia

Locuitorii din Africa de Nord sunt în general împărțiti într-un mod aproximativ corespunzător regiunilor geografice principale din Africa de Nord : Maghreb , Valea Nilului , și Sahara

Limba oficială sau una dintre limbile oficiale în toate țările din Africa de Nord este arabă . Cele mai mari grupuri etnice din Africa de Nord sunt arabi și berberi . Africa de Nord este predominant musulmană , cu mici minorități creștine și evreiești .

Oamenii din Maghreb și regiunile Sahara vorbesc dialecte diferite de berbere și arabă.Limbile araba și berbera sunt rude îndepărtate , ambele fiind membri ai familiei afro – asiatice . De-a lungul anilor , popoarele berbere au fost influențate de contactul cu alte culturi : nubieni , greci , fenicieni , egipteni , romanii , vandalii , arabii , și în ultima vreme europeni.

Transport și industrie

Economiile din Algeria și Libia au fost transformate prin descoperirea rezervelor de petrol și gaze natural din deșert. Exporturile majore din Maroc de fosfați și produse agricole ,ca si industria turismului din Egipt și Tunisia,sunt esențiale pentru economia . Egiptul are cea mai variata baza industriala,importand tehnologie pentru a dezvolta electronica si industria de inginerie , mentinand reputația sa prin textile din bumbac de înaltă calitate .

Platformele petroliere sunt împrăștiate de-a lungul deșerturile din Libia și Algeria . Petrolul libian este extrem de prețuit , din cauza conținutului său scăzut de sulf , ceea ce înseamnă că produce mult mai puțină poluare decât alte uleiuri de combustibil .

Temperaturi record

În 2010 , Ciad , Niger și Sudan au înregistrat cele mai ridicate temperaturi din toate timpurile. În Ciad , temperatura a ajuns la 47,6 ° C la 22 iunie în Faya . Niger inregistreaza cea mai mai marevaloare a temperaturii in anul 1998 , de asemenea, la 22 iunie , 47,1 ° C , în Bilma,insa în ziua următoare , la 23 iunie,temperature a crescut la 48,2 ° C . S-a ajuns la cea mai mare temperatură înregistrată în Sudan , la 25 iunie , la 49,6 ° C în Dongola , în 1987.

Agricultura

În majoritatea acestor țări, contribuția agriculturii la formarea PIB este sub 2 – 3%. O pondere

mai mare o are Egiptul, unde s-a dezvoltat mai amplu sistemul de irigații. Productivitatea agricolă scăzută a regiunii este dependentă, în mod direct, de condițiile climatice vitrege, dar și de relativa neglijare de către guverne a acestui sector pe o perioadă îndelungată.

Economie

In perioada 2007-2008, preturile alimentelor la nivel global au suferit un soc. In 2007 si in prima parte a anului 2008, preturile au crcut cu o medie de 130%. Preturile marfurilor si energiei au scazutin ultima par a anului 2008 din cauza strii precar economiei la nivel global, dar preturile alimentlor au continuat sa creasca la inceputul anilor 2011 si se estimeaza ca vo fi in crestere si pe viitor. Acest soc a atras atentia multor tari cu privire la securitatea alimetelor, inclusiv in Africa de Nord ( Egipt, Tunisia, Algeria, Maroc si Mauritania) .

In ceea ce priveste securitatea alimentelor in Africa de Nord, aceasta poate fi realizata pe doua nivele: securitatea alimentelor la nivel national si la nivel individual.Seuritatea la nivel national este realizata atunci cand o natiune reuseste sa aiba suficiente resurse alimentare pentru a satisface cererea si este realizata fie prin productie interna,import sau combinatia acestora. Securitatea la nivel individual este realizata atunci cand fiecare cetatean dintr-o tarare acces la un nivel acceptabil de alimente.

Securitatea la nivel national este necesara dar nu suficienta precum securitatea alimentelor la nivel individual: o natiune poate avea suficiente provizii in alimente pentru a satisface cererea dar acestea nu sunt accesibile pentru toti locuitorii ( pretul).

Acesta idee reiese si din analiza lui Amaytra Sen realizata in 1981 conform careia nu numai oferta de mancare este importanta in asigurarea securitatii alimentelor la nivel individual ci si determinantii cererii. Plecand de la aceasta idee summit-ul mondial al alimentelor desfasurat la Roma in 1995 a dat urmatoarea definitie securitatii alimentelor: “Securitatea alimentelor exista atunci cand toti oamenii , in orice moment au acces fizic, social si economic la o cantitate suficienta de alimente care le satisface preferintele in materie de mancare si care le permite accesul la o viata activa si sanatoasa”.

Incepand cu anii 1970 s-a inregistrat o continua crestere a cererii de alimente in Africa de Nord stimulata de cresterea rapida a populatiei si de urbanizare precum si de o schimbare a preferintelor in materie de alimente, bazata pe cresterea veniturilor.

Productia de alimente este afectata sever de lipsa terenurilro arabile si a apei. Ca rezultat al acestor factori determinanti ai ofertei, tarile din Africa de Nord sunt nevoite sa importe o mare cantitate din totalul necesar de alimente.

In prezent, Africa de Nord importa 50% din necesarul anual de alimente si este cel mai mare importator de cereale din lume. In incercarea de a diminua efectul de crestere a pretului alimentelor la nivel global si transmiterea acestei cresteri la nivelul populatiei, guvernele statelor din Africa de Nord s-au confruntat cu probleme macroeconomice precum cresterea inflatiei, accentuarea deficitelor comerciale sau constrangeri fiscale. Esecul acestor incercari a contribuit in mod decisiv la cresterea costurilor necesare unui trai decent si implicit la saracie, subnutrire sau alte efecte sociale negative.

Pietele globale ale produselor alimentare sunt de dimensiuni mici ceea ce inseamna ca o mica parte din totalul productiei de alimente la nivel global este tranzactionata pe pietele internationale. Drept urmare, 73% din totalul cerealelor tranzactionate pe pietele cerealelor provin din Argentina, Australia, Canada, UE sau SUA, ceea ce inseamna ca importurile tarilor din Africa de Nord sunt conditionate de factori geopolitici.

Recentele socuri ale preturilor alimentelor precum si factorii geopolitici ce actioneaza uneori ca si contingent in calea importurilor, au readus in atentia guvernelor necesitatea adoptarii unor strategii de securitate a alimentelor. In prezent, in Africa de Nord exista doua abordari la nivelul strategiilor de realizare a securitatii alimentelor: achizitia de terenuri in terte tari pentru un acces direct la rezurse de alimente precum si o imbunatarire a productiei de alimente la nivel national .

Doua tari din Africa de Nord, Libia si Algeria , au o mare dependenta de importuri de cereale dar datorita stabilitii fiscale acestea sunt mai putin vulnerabile la variatiile de pret a alimentelor la nivel global. Acest fapt se datoreaza resurselor naturale pe care acestea le detin ( petrol si gaze naturale). Pretul petrolului si al alimentelor la nivel global sunt direct proportionale. Singurele probleme pe care aceste tari le intampina sunt embargourile in calea relatiilor comerciale au limitarile la export din partea tarilor exportatoare.

Egiptul este mai putin dependent de importul de cereale datorita productiei natinale dar este mai vulnerabil la variatiile de pret la nivel global din cauza instabilitatii fiscale. Maroc si Tunisia sunt cele mai vulnerabile tari din cauza dependentei mari de importuri de cereale precum si din cauza unui regim fiscal instabil.

Egiptul 

este o țară arabă din nordul Africii și din Orientul Mijlociu, limitată la nord de Marea Mediterană, la est de Fâșia Gaza, de Israel, de Golful Aqaba (prin intermediul căruia are contact cu Iordania și cu Arabia Saudită) și de Marea Roșie, la sud de Sudan iar la vest de Libia. Capitala sa este Cairo. De asemenea,alte orase importante din Egipt sunt: Alexandria, Luxor, Giza, Sharm el Sheikh, Helwan, Assuan,etc.

Suprafata

Egiptul are o întindere de aproximativ 1,002,450 km2, fiind pe poziția a 30-a ca intindere.

Relief

Fertila vale a Nilului separă Deșertul Libian de Deșertul Estic (Arab) semi-arid. În sud se află Deșertul Sahara și Deșertul Nubian, Egiptul fiind în proporție de 90% acoperit de suprafețe aride. Zonele cultivate sunt pe Nil, în oaze și pe canalul Suez. Lacul Nasser este cel mai mare lac artificial din Egipt, format în urma construirii barajului de la Aswan. În centrul Sinaiului se află o spectaculoasă regiune muntoasă, cel mai înalt pisc având 2637 m (Muntele Katerina) deasupra nivelului mării, iar cel mai jos punct este la 133 m sub nivelul mării (depresiunea Qattara).

Desertul de Est e presarat cu oaze artificiale de o atractivitate mult redusa, comparativ cu oazele Desertului de Vest unde descoperirile arheologice de ultima ora continua sa surprinda specialistii. Peninsula Sinai este cea mai inalta zona a Egiptului, atingand altitudinea de 2629 m la Muntele Ecaterina. Sinaiul este renumit si pentru conotatiile sale religioase, manastirea Sf Ecaterina si Muntele lui Moise (unde acesta a primit cele 10 porunci de la Dumnezeu) fiind locuri cunoscute de pelerinaj.

Nilul este detinatorul recordului mondial de lungime (cca 6670 km) traversand 9 tari si dand nastere unei Delte de aprox 22.000 kmp la varsarea sa in Mediterana. In perioada socialismului arab, Nilul a fost din nou asociat unui record mondial: constructia celui mai mare lac de acumulare din lume – Lacul Nasser(cu o suprafata de cca 5250 kmp si un volum de 157km3 de apa). Nilul patrunde in Egipt din Sudan si curge spre Nord, varsandu-se in Marea Mediterana, valea si delta sa fiind singurele zone fertile ale tarii.

Delta Nilului este considerata cea mai fertila zona a Egiptului, motiv pentru care intreaga activitate industriala si comerciala a tarii este concentrata in Nord

Clima

Clima este subtropicală pe litoralul Mării Mediterane și în Delta Nilului, cu valori medii ale temperaturii de 16 °C iarna și 24 °C vara. Precipitațiile sunt scăzute și cad îndeosebi în timpul iernii: 322 mm la Alexandria și numai 160 mm la Cairo. La sud de capitală clima este tropical-deșertică cu precipitații aproape inexistente și valori ridicate ale temperaturilor. În perioada moiembrie-martie, în Sinai și în deșert temperaturile pot scădea sub 00 C, iar în perioada martie-iunie sulfă khamasinul, vânt prăfos, fierbinte, care vine din Deșertul Sahara și usucă aerul, făcându-l dificil de respirat, de aceea sezonul turistic cel mai bun este iarna.

Populatie

Egiptul are o populație de 84.779.000 de locuitori, densitatea fiind de 84,57 de locuitori/km2.

Speranta medie de viata de 73,3 ani (71,3 la barbati si 75,4 la femei).Cauzele sunt:cancer la san,cancer pulmonar,anomalii congenitale,hipertensiune,boli ale ficatului si rinichilor,diabet zaharat,tulburari endocrine, hepatita C.

Religia majoritara este musulmana (sunita) 90% si crestina 10% (din care copta este majoritara). Grupuri etnice prezente pe teritoriul tarii: egiptenii cu influente mediteraneene si arabe in nordul tarii si influente nubiene in sud, beduini in zonele desertice si in peninsula Sinai, berberi, greci, nubieni, armeni, francezi, italieni.

Limba vorbita: limba araba (oficial) insa in afara institutiilor publice se vorbeste araba in dialectul egiptean (mult simplificata fata de araba literara). Engleza si franceza sunt vorbite in orasele neturistice numai de persoanele cu educatie aleasa. In statiuni insa, toti comerciantii vorbesc limbi straine (engleza, franceza, italiana, germana, rusa).

Economie

Economia Egiptului este dependentă în principal de turism, exporturile de petrol și de cele peste cinci milioane de egipteni care lucrează în străinătate,preponderent în Arabia Saudită, Golful Persic și Europa. O sursă importantă de venituri este ajutorul financiar acordat de S.U.A. în mod permanent după încheierea păcii între Egipt și Israel. Activitatea principală a populației este agricultura. Prima sursă de venituri a țării este turismul (așa-numita "pensie a lui Ramses"), care aduce opt miliarde de dolari anual.

Date privitoare la economia Egiptului:

– muncitorii egipteni care lucreaza in strainatate au trimis in tara 23 miliarde dolari intre 2007 si 2009 ;

– incasarile din turism au evoluat in felul urmator: $9,3 mld. in 2008, $11 mld. in 2009 si $12 mld. in 2010;

– salariul mediu lunar se situeaza in jurul a 180-200$;

– intre 2000 si 2008, rata somajului s-a situat permanent in jurul valorii de 9-11%, iar in 2009 si 2010 este de presupus ca a crescut;

– rezervele valutare (inclusiv aur) se situeaza in jurul valorii de de 35 miliarde dolari, respectiv 20% din PIB;

– de 10 ani bugetul se afla pe minus, valoarea deficitului variind intre 4 si 7% din PIB;

– structura PIB este urmatoarea: industrie 33%, agricultura 13,6%, constructii 4,4%, comert 14,9%, transport si depozitare 10,2% si servicii 23,9%. In acelasi timp, consumul final al populatiei reprezinta 76% din PIB.

– in 2009, exporturile au fost de 47 miliarde dolari, de 2,4 ori mai mari decat in anul 2000. Importurile au totalizat $57 miliarde si sunt tot de 2,4 ori mai mari decat in anul 2000.

Valoarea PIB-ului in 2007 a fost de $127.966 miliarde.

Moneda nationala este lira egipteana.

Turism

Cele mai cunoscute atractii turistice sunt:

-Marea Piramida din Giza

-Marele Sfinx de la Giza

-Valea Regilor

-Muzeul Egiptean din Cairo

-Biblioteca din Alexandria

Republica Algeriană Democratică și Populară este o țară din nordul Africii ce are ca vecini Marea Mediterană la nord, Tunisia la nord-est, Libia la est, Niger la sud-est, Mali și Mauritania la sud-vest și Maroc la vest precum și câțiva kilometri din teritorile anexate din Sahara Occidentală. Denumirea Algeria este derivat de la capitala țării, Alger, care însăși provine de la cuvântul arab care desemnează insulele referindu-se la cele patru insule din apropierea coastei capitale existente până la unirea cu continentul în 1525.

Relief

Cea mai mare parte a zonei de coastă este deluroasă, uneori chiar muntoasă, acolo existând câteva porturi importante. Zona de la sud de coastă, cunoscută ca Tell, este fertilă. Mai spre sud în încep munții Atlas și deșertul Sahara. Alger, Oran și Constantine sunt principalele orașe.

Clima

Clima Algeriei este caldă și aridă, deși climatul de coastă este blând, zonele muntoase pot fi sever friguroase în timpul iernii. Algeria este zona de acțiune a vântului sirocco, un vânt aducător de praf și nisip comun în special vara.

Populatie

Algeria are o populatie de 37.100.000 locuitori,cu o densitate de 14,5 milioane locuitori/km2.

Speranta medie de viata este de 69.7 ani.

Aproape 90% dintre algerieni trăiesc în nord, zona de coastă deși sunt aproape un milion și jumătate de persoane care trăiesc în deșertul din sud, majoritatea în oaze. Populația mixtă arabă și berberă este în majoritate islamică(99%); alte religii sunt restricționate la grupuri extrem de mici, majoritatea ale străinilor.

Limba oficială este limba arabă, vorbită de nativi în dialectul ("Darja") de aproximativ 80% din populație; cealaltă parte de 20% vorbește limba berberă, limbă națională oficială. Limba franceză este cunoscută din școală, dar este rar întâlnită ca limbă nativă.

Economie

Sectorul hidrocarburilor este sufletul economiei, acesta creează 60% din veniturile pentru buget, 30% din produsul intern brut și peste 95% din veniturile din export. Algeria este al doilea mare exportator de petrol din lume; este a 14-a țară din lume după rezervele de petrol.

Algeria vinde, anual, aproximativ 62 miliarde de metri cubi de gaze partenerilor săi tradiționali din Europa de Sud, mai ales Italiei și Spaniei. Exporturile de gaze reprezintă 40% din veniturile în valută ale țării.

Tunisia

Oficial Republica Tunisiană este o țară situată în nordul Africii, este cea mai mică țară situată aproape de Munții Atlas. Se învecinează cu Algeria în vest și Libia în est. Numele țării provine de la numele capitalei Tunis. Este țara situată în zona cea mai estică a Maghrebului. Insula cea mai mare este Djerba (514 km²).

Relief

Tunisia este țara cea mai nordică a Africii situată între deșertul Sahara și Marea Mediterană, la 140 km de Sicilia. Este la jumătatea distanței dintre Oceanul Atlantic și valea Nilului. Coodonatele geografice ale țării sunt între 37° 20’ și 30° 10’ latitudine nordică și 7° 30’ si 12° longitudine estică. Lățimea maximă (nord-sud) 780 km, este între între Cap Blanc și punctul de frontieră Bordj el Khadra iar pe direcția est-vest 380 km între insula Djerba și Nefta. Se învecinează cu Algeria la vest și cu Libia la sud-est. La nord și est are deschidere la Marea Mediterană, lungimea coastei fiind de 1.148 km.

Podiș lângă Metlaoui în Tunisia centrală

Nord-vestul țării este mărginit de Tell-Munții Atlas. Paralel cu țărmul mării până la golful Bizerte se află lanțul munților Kroumirie cu 700–800 m înălțime, continuat cu dealurile Mogod cu o înălțime de 300–400 m care se termină cu Cap Blanc, un țărm stâncos la mare. Valea fluviului Medjerda este o regiune agrară roditoare. Munții mai înalți din țară sunt aliniați pe direcția nord-est -Cap Bon, spre sud-vest unde se aflǎ muntele cel mai înalt (Djebel Chambi, 1.544 m) cu o lungime de 220 km de-a lungul coastei Mării Mediterane, între Hammamet și Skhira, Sousse și Sfax. Acest munte este înconjurat de Sahel (șes) roditor (optim culturii de măslini) răcorit de vântul mediteranean.

În sudul munților se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu lacuri sărate), această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu Libia, spre vest, este șesul Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m altitudine) care se continuă spre mare cu un ștrand nisipos.

Clima

O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre țărmul mării la nord, ceea ce explică zona asemănătoare stepei (cu veri fierbinți și ierni reci). Din Tunisia centrală spre sud dominǎ o climă tipică deșertului. Temperatura medie este în ianuarie 10°C iar în august 26°C. În sudul Munților Atlas domină tot timpul anului o climă caldă uscată cu puține precipitații, temperaturile atingând 45°C. Diferențele cele mai mari de temperatură sunt în zona Saharei – vara cu 50°C, iar iarna atingând temperatura de îngheț. Dinspre Sahara bate vântul șiroco (scirocco), un curent de aer uscat și fierbinte. Precipitațiile anuale în nord sunt cuprinse între 500-1.000 mm în apropiere de coasta mării, ating 1.500 mm în munți, iar în sud sunt 200 mm pe an.

Populatia

Tunisia are o populatie de 10,589,025 locuitori,cu o densitate de 64,7 milioane locuitori/km2.

Speranta medie de viata este de 74,6 ani.

Circa 98% din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai 1,2% din populație sunt berberi. Ca fostă colonie franceză, minoritatea cea mai importantă dintre europeni sunt francezii, urmați de italieni și maltezi. Densitatea populației fiind mai mare în nord unde locuiesc 70% din numărul locuitorilor.

98% din populație sunt musulmani, 1% creștini, 1% evrei și alte religii.[1] Pe insula Djerba trăiesc și musulmani kharidjiți. Tunisia este o țară musulmană considerată țara seculară, voalul, barba și toate simbolurile religioase este interzis de a fi afișate.

Constituția interzice orice partid politic care are ca bază religia, pentru a se asigura separarea dintre religie și politică.

În Tunisia poligamia este interzisă.

Limba oficiala este araba.

Economie

Economia Tunisiei s-a dezvoltat rapid, condusă fiind de industria textilă, prelucrarea alimentelor și alte industrii ușoare, turism, minerit. Sectorul agricol include producția de cereale, măsline, curmale, fructe citrice etc.

Tunisia este o țară cunoscută pentru turismul a aproximativ 6 milioane de turiști pe an, în 2008 naționalitățile fiind: libieni (1,776,881 de vizitatori), francezi (1,395,255), algerieni (968499), germani (521513), italieni (444541), britanici (254,922) și polonezi (207531)[necesită citare]

Numărul turiștilor români în Tunisia a înregistrat în ultimii ani o evoluție constantă. Tunisia a găzduit în 2008, 31050 turiști români, o rată de creștere de 75% față de anul 2000 (6428 vizitatori).

Cel mai mari stațiuni turistice din Tunisia sunt în următoarele orașe: Djerba (insula), Sousse, Hammamet, Monastir, Sfax, Tozeur (oraș-oază).

Turismul în Tunisia este una dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei și o sursă importantă de valută pentru țară. Turismul are un efect benefic asupra altor sectoare economice, cum ar fi transportul, comunicațiile, artizanatul, comerțul și construcțiile.

Valoarea PIB-ului nominal in 2009 a fost de $40,168 de miliarde.

Salariul mediu trece de 200 de euro pe luna.

Moneda nationala este dinarul tunisian.

SECURITATEA ANALIZATA IN URMA INDICATORILOR

Am analizat o serie de indicatori ai securitatii alimentare in Africa de Nord precum:cantitatea de proteine necesara zilnic pentru un locuitor,procentul hranirii neadecvate,procentul populatiei care au acces la apa potabila,procentul populatiei care au acces la facilitati sanitare,media necesarului de energie zilnic pe locuitor,procentul de teren agricol cu sistem de irigare si numarul de persoane subnutrite.

A.Cantitatea de proteine necesare zilnic pe locuitor

In urma analizarii indicilor securitatii din Africa de Nord am infaptuit urmatorul grafic cu urmatoarele date referitoare la cantitatea de proteine necesara zilnic pe locuitor,astfel Egiptul prezinta cea mai mare utilitate urmat de Tunisia si Algeria.

B.Procentul hranirii neadecvate

Procentul hranirii neadecvate este un indicator care ne arata gradul de asimilare a substantelor nutritive din hrana de zi cu zi pentru a ne da seama de cat sunt de sanatoase alimentele pentru om.

Gradul cel mai ridicat al alimentelor nesanatoase este in Maroc urmat de Algeria si Egipt.

C.Procentul populatiei cu acces la apa potabila

Din tarile mai importante analizate se poate observa ca doar unele tari au acces la apa potabila acestea fiind:Egiptul cu procentajul cel mai ridicat urmata de Tunisia si Algeria.

D.Procentul de teren agricol cu sistem de irigare

Sistemele de irigatii sunt foarte importante intr-o tara secetoasa deoarece contribuie substantial la dezvoltarea agriculturii din acea zona,in urma indicatorilor analizati putem observa ca Egiptul are o mare contributie la procentul de teren agricol irigat urmat si de Libya si alte tari insa cu un procentaj mai scazut.

E.Procentul populatiei care beneficiaza de facilitati sanitare:

In graficul prezentat putem observa o densitate ridicata a procentului cu privire la accesul facilitatilor sanitare,ceea ce este un lucru pozitiv si determinant pentru o mai buna dezvoltare a tarilor Africii de Nord.

F.Media necesarului de energie zilnic pe locuitor

Media necesarului de energie este aproximativ de 2400 kcal/loc/zi,si este aproximativ egal in toate zonele.

F.Numarul persoanelor subnutrite

O pondere ridicata a gradului de subnutritie se inregistreaza in Libya urmata de Maroc si Egipt,care din pacate este un lucru rau din cauza subnutritiei inregistranduse un numar ridicat de decese.

Concluzii

Securitatea alimentara in Africa de Nord nu trebuie privita doar dintr-o perspectiva economica deoarece aceasta are implicatii puternice de ordin politic si geopolitic din cauza implicarii unui numar redus de furnizori de alimente care ar trebui sa satisfaca necesitatile de alimente ale unei regiuni insemnate.

Viitoarele abordari cu privire la securitatea alimentelor vor trebui sa se axeze pe directiile in care tarile din Africa de Nord se pot pozitiona pentru a beneficia de avantajul pe care il ofera pietele internationale de alimente.

Odata cu stabilirea directiilor de urmat, trebuie implementate programe eficiente de sporire a productivitatii alimentelor si a productiei agricole in general concomitent cu o reducere a costurilor si resurselor pe care le implica aceste programe.

Bibliografie

Acemoglu, D. and Robinson, J., 2001. ‘A Theory of Political Transitions’. American Economic Review 91, p.938-963.

Acemoglu, D. and Robinson, J., 2006. Economic Origins of Dictatorship and Democracy. New York: Cambridge University Press.

African Development Bank, 2011. ‘Agricultural Use of Groundwater and Management Initiatives in the Maghreb: Challenges and Opportunities for

Sustainable Aquifer Exploitation’. Tunis: African Development Bank Economic Brief.

Ahmed, A. and Bouis, H. (2002) Weighing what’s practical: proxy means tests for targeting food subsidies in Egypt. Food Policy, 27, 519–540.

Albers, R. and Peeters, M. (2011). Food and Energy Prices, Government Subsidies and Fiscal balances in South Mediterranean Countries, European

Commission, European Economy. Brussels: European Commission.

Allan, J.A. (1998). “Virtual Water: A Strategic Resource Global Solutions to Regional Deficits”, Ground Water, vol. 36, no. 4.