Sectorul Telecomunicatiilor Mobile

=== 2b50a5354cb5701fb7fd87589357d78eff65ca62_480236_1 ===

Sectorul telecomunicațiilor mobile

Piața telecomunicațiilor mobile este considerată a fi sectorul cuaternar al economiei( cele tradiționale fiind agricultura, industria și serviciile). Sectorul telecomunicațiilor tranzacționează, prin intermediul tehnologiei, informația care, datorită ritmului extrem de dinamic de propagare, înscrie acest sector în rândul transporturilor speciale( alături de energie, gaze) valoroase. Aceste puncte de pornire ne dau o idee despre importanța și ponderea tot mai mare a acestei piețe atât în economia la nivel european cât și în economia viitorului, care se preconizează a fi tot mai mult centrată pe informație. De aceea atât Uniunea Europeană cât și statele membre, prin intermediul autorităților competente, fac eforturi constante pentru a proteja interesele consumatorului și puterea acestuia de negociere.

Conform analizei realizată de către Consiliul Concurenței, principalul motor și factor de dinamism al acestei piețe este reprezentat de dezvoltarea rapidă a tehnologiei. Aceasta atrage după sine și o sporire a reglementărilor în domeniu pentru apărarea intereselor clienților. Modificările tehnologice impun și monitorizarea atentă din partea Consiliului Concurenței și acțiuni prompte ca urmare a acestei supervizări.

Comisia Europeană își propune crearea unei singure piețe de telecomunicații care să stimuleze investițiile în dezvoltarea tehnologiei dar să și echilibreze aspectele ce se dovedesc sensibile pe majoritatea piețelor și anume: tarifele de roaming respectiv cele de interconectare. Aceste măsuri au avut un impact relevant. În ultimul deceniu tarifele de interconectare au scăzut cu aproximativ 86%, ca medie europeană.

Piața din România se împarte între patru mari jucători: Orange, Vodafone, Telekom România și RCS&RDS. Aceștia oferă servicii de voce, SMS și trafic de date.

Deși comparativ cu Uniunea numărul de operatori corespunde mediei europene, piața românească prezintă particularitățile ei, cele mai multe fiind consecințe ale reglementărilor sau diferențelor de tarifare.

Liderul de piață este Orange, cu o cotă de 43% în 2013, secundat de Vodafone, 29,2%, în vreme ce ultimele 27,8 procente și le dispută ceilalți operatori. Deși fără o poziție foarte agresivă în cota de piață, nou intrații și-au întărit rapid poziția. Telekom a achiziționat Telemobil și a preluat un pachet de acțiuni de 54% în operațiunile fixe (anteriorul Romtelecom, integrat actualmente brandului Telekom).

Asemeni modelului european, liderul de piață înregistrează o scădere a cotei de piață( raportată la numărul de cartele active), desi în intervalul 2011-2014 aceasta a înregistrat un trend ascendent. Explicația pentru această depreciere se presupune a fi consecința reglementărilor referitoare la portabilitatea numerelor și tarifele de terminare a apelurilor. Politica agresivă a nou intraților determină de asemenea fluctuația cotei de piață Orange. RCS-RDS, spre exemplu, este principalul beneficiar al măsurilor de reglementare privind portarea numerelor, reușind să atragă 31% din totalul portărilor.

Deși la polul opus situației Greciei, unde liderul de piață se detașează cu o cotă de 70%, în România se poate vorbi de o piață cu un grad ridicat de concentrare în condițiile în care primii doi operatori dețin două treimi din totalul utilizatorilor.

Conform datelor oferite de Ziarul Financiar, în 2015, piața telecomunicațiilor a înregistrat un declin de 2% care totuși este privit sub o notă optimistă prin raportare la rezultatele anilor anteriori. Specialiștii consideră că piața își revine ca urmare a creșterii cererii pentru serviciile de date mobile și al ofertei tot mai diversificate. Deși rata de penetrare a cartelelor SIM active este în scădere, în contrast cu trendul ascendent la nivel european, se observă o creștere pentru volumul traficului de voce, atât în rețea proprie cât și la nivel national.

Scăderea gradului de penetrare a cartelelor SIM este pus și pe seama reglementărilor de reducere a tarifelor de interconectare impuse de ANCOM. Gradul crescut de penetrare, de peste 100% reflecta nevoia utilizatorilor de a deține cel puțin o cartel pentru a evita costurile ridicate de terminare a apelurilor.

Scăderea tarifelor de interconectare, realizată datorită ANCOM au determinat reducerea acestora sub media Europeană. Se dorește ca prin aceste măsuri să se intensifice concurența și să aibe loc penetrarea pieței de către operatorii mobile virtuali( MVNO). Aceștia ar furniza serviciile de telecomunicații pe bază unui acord de acces, fără să dețină întreaga infrastructură necesară furnizării. Dacă în Cehia sau în Olanda există până la 58, respectiv 52 de astfel de operatori, în România nu este prezent nici unul. Existența lor ar determina scăderea gradului de concentrare al pieței cu efecte benefice pentru mediul concurențial și pentru consumatorul final.

Serviciul de portabilitate a numerelor, introdus în 2008, a fost un element care a modelat semnificativ piața, crescând puterea de negociere a clienților. Portările au cunoscut un trend ascensiv constant, determinând firmele de telefonie mobile să își diversifice și îmbunătățească oferta pentru a-și păstra clienții.

Consiliul Concurenței își asumă un rol proactiv în domeniul comunicațiilor electronice inițiând o serie de măsuri menite să confere coerență și corectitudine pieței.

Astfel, legea concurenței nr.21/1996 a fost updatată pentru a reglementa mai bine acordurile de co-investiție și de utilizare partajată a rețelelor de comunicații. Astfel autoritatea națională de concurență a emis Orientări menite să ghideze din upnct de vedere legislativ modalitatea de abordare a acestui tip de acorduri. Pentru a asigura corectitudinea acestor Orientări s-a decis supunerea lor dezbaterilor publice, repsectiv analizei acestora de către Banca Mondială.

Pentru nu a intra sub incidența legilor concurențiale, aceste acorduri trebuie să urmărească patru condiții și anume: să îmbunătățească producția, distribuția respectiv progresul tehnic și economic, să se dovedească indispensabile atingerii obiectivelor din acord, beneficiile obținute să se reflecte și asupra consumatorului final și să nu ofere participanților posibilitatea eliminării concurenței.

Investigația declanșată în urma Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței, în 2011, prin care a fost vizat liderul de piață, a avut în vedere posibilele efecte anticoncurențiale ca urmare a diferențelor de tarifare pentru punctele mobile ale rețelei operate de fiecare întreprindere, furnizat pentru piața de gros, și nivelul tarifului serviciului de terminare a apelurilor operate de către fiecare întreprindere în parte automatizat. Această diferențiere este văzută drept o modalitate de înfăptuire a practicilor anticoncurențiale precum margin squeeze, prețuri de ruinare sau subvenționare încrucișată a ofertei de pe piața cu amănuntul.

Odată inițiat dialogul în această privință, Plenul Concurenței a acceptat demersul operatorilor de a declanșa procedura de angajamente. Operatorii mobili au propus all-net și flat-rate.

Aceste oferte, destinate inițial segmentului premium, au devenit mai atractive pentru un segment mai larg de clienți prin introducerea, începând cu 2014, a unui nou MTR maximal de 0,96 eurocenți-minut. Acesta a determinat firmele să introducă pe piață oferte all-net și flat-rate cu un preț mai mic decât cel propus în angajamentele pe care Consiliul Concurenței le-a respins, sub motivul discutării unor angajamente mai bine centrate pe cauzele ce au determinat investigația.

De asemenea autoritatea de concurență a monitorizat și activitățile de tranziție de la televiziunea analogică la cea digital terestră. În urma procedurii de selecție, Societatea Națională de Radiocomunicații a fost cea care și-a adujudecat trei din cele cinci multiplexuri angajându-se să asigure o acoperire pentru recepția fixă către 90% din populație și 80% din teritoriu.

În anul 2012 Consiliul Concurenței a finalizat două anchete ce vizau practici neconcurențiale săvârșite de către operatorii principali de pe piață: Orange, Vodafone și Cosmote( actualul Telekom). Acestea s-au soldat prin acceptarea de către Consiliul Concurenței a angajamentelor propuse de către operatori, practică utilizată atunci când acestea se dovedesc a fi o măsură eficientă pentru soluționarea situației.

Una dintre principalele practice neconcurențiale l-a reprezentat controlul prețului de revânzare. Clauzele contractuale dintre operatori și distribuitorii respectiv subdistribuitorii lor, conțineau adesea clauze care aveau caracter de stabilire a prețului, cel mai adesea funcționând ca preț fix. Conform practicii concurențiale, distribuitorul trebuie să dispună de libertate deplină în a-și stabili politica de revânzare, practica dovedind că tariful, în cadrul aceluiași lanț de magazine, poate varia de la o locație la alta ținând cont și de prețul practicat de competitori.

Pe marginea acestui subiect există o dezbatere amplă, în care câștig de cauză îl are interdicția de a impune un preț fix. Practica impunerii se dovedește a avea beneficii pentru consumatorul final atunci când este vorba despre o distribuție în regim de exclusivitate, când distribuitorul ar putea abuza de poziția sa. Altfel, angajamentul operatorilor, de a modifica contractele de distribuție astfel încât acestea să nu conțină elemente de recomandare a prețului, a avut un efect benefic, reflectat în percepția consumatorului asupra nivelului prețurilor și al competiției. Astfel, în urma monitorizării, s-a constatat o creștere a gradului de mulțumire față de serviciile prepay și prețul acestora( 59% dintre utilizatorii Orange, 67% pentru Cosmote și 70% pentru Vodafone).

O altă practică anticoncurențială, identifcată în clauzele contractuale, a fost aceea determinată de cererea de declarare a volumului de vânzări corespunzător fiecărui punct de distribuție precum și existența unui sistem de autorizare, de către operator, a eventualilor subdistribuitori și a punctelor de vânzare. Această practică îngrădea dreptul distribuitorilor de a-și stabili, independent, teritoriul pe care își dezvoltă rețeaua de distribuție.

Ancheta a fost declanșată de plangerea făcută de Proton Technologies, unul dintre cei mai mari distribuitori Orange la vremea respectivă( locul 4 în vânzări, conform Capital) căruia i se refuza achiziția de cartele Prepay. În plângerea formulată se specifica și înțelegerea pe care Orange a făcut-o cu alți distribuitori autorizați, de a nu vinde către reclamant produse pre-pay. De altfel, nu este o practică neobișnuită pentru Orange aceea de a-și reduce numărul de distribuitori. În 2010 acesta renunța la colaborarea cu Fonomat, unul dintre cei mai mari parteneri ai săi, în urma încetării contractului de colaborare.

În urma acordurilor emise, toți operatorii s-au angajat să elimine respectivele prevederi contractuale. Intervenția Consiliului Concurenței, alături de reorientarea ulterioară a Proton către principalul adversar Orange, Vodafone, confirmă practica neconcurențială a operatorului. Într-o situație similară, din 2011, declanșată de o plângere Dial-Ton Consiliul Concurenței a hotărât în favoarea liderului de piață întrucât s-a dovedit că Orange avea prevederi clare în procesul de autorizare a distribuitorilor și că reclamantul chiar cumpăra servicii de la unul dintre distribuitorii direcți. I se refuzase statutul de distribuitor direct pe baza unor criterii de performanță.

Operatorii au încercat controlarea pieței și prin introducerea unor clauze contractuale prin care sub-distribuitorii se angajau să nu deschidă terminale în locații în care erau deja prezenți comercianți ce încheiaseră contracte cu distribuitorul direct. Pentru a remedia acest aspect, companiile de telefonie mobilă au scos din contracte prevederile care conțineau astfel de clauze, libertatea de amplasament rămânând la latitudinea distribuitorilor.

Faptul că numărul distribuitorilor cât și al subdistribuitorilor a crescut, ulterior acestor măsuri, dovedește eficacitatea reglementărilor. Eliminarea barierelor de intrare pe piață au un efect benefic asupra mediului concurențial, mai ales pe piața cartelelor pre-pay, pentru care se estima acum 5 ani, potrivit Ziarului Financiar, un număr de 14 milioane de utilizatori.

Aceste anchete s-au desfășurat într-un moment în care, în urma a numeroase preluări a unor retaileri și distribuitori GSM din piață, operatorii au ajuns să cunoască destul de multe despre afacerile concurenților.

O altă îngrijorare adresată de Consiliul Concurenței, care a vizat toți operatorii a fost modul discreționar de selectare a distribuitorilor și subdistribuitorilor. Acesta, prin lipsa unei politici transparente de selecție, oferea operatorilor posibilitatea de introducere și menținere a partenerilor în sistemul de distribuție a produselor preplătite. Această îngrijorare este cu atât mai pertinentă cu cât se cunosc cel puțin două cazuri în care Orange a sistat colaborarea cu doi dintre cei mai mari parteneri ai săi de distribuție( Proton Technologies și Fonomat) pe baza unor criterii ce nu pot fi motivate de lipsa performanțelor economice. Dacă pentru Proton operatorul a încercat o limitare a accesului pe piață, realizând în această privință acorduri și cu alți distribuitori, în cazul Fonomat s-a renunțat la prelungirea contractului, operatorul motivând decizia prin hotărârea de a se concentra asupra propriilor Orange shop-uri și a performanțelor acestora.

Toți operatorii de telefonie mobilă, împreună cu lanțul lor de distribuție, și-au asumat aplicarea unui set de principii și reguli clare de selecție care să asigure transparența și să elimine discriminarea, prin intermediul unei proceduri ușor accesibile oricărui solicitant.

Sistemele de distribuție din piața telecom se dovedesc a fi extrem de dinamice, distribuitorii și subdistribuitorii care intră în acest sector al economiei realizând achiziții importante de la toți operatorii întrucât, întrucât a avea în portofoliu servicii aparținând unui singur operator nu asigură supraviețuirea.

Concluzii

Piața telecom se dovedește a fi un mediu foarte dur atât în ceea ce privește barierele de intrare cât și eforturile de menținere a cotelor de piață. Aici fiecare competitor este unul serios, noii intrați pe piață nefiind discreditați sau ignorați ci, din contră, abordați cu foarte mult interes. De altfel, cand este vorba de atât de mulți bani în joc, este mai mult decât evident că fiecare jucător știe foarte bine ceea ce face.

Primele poziții ale cotei de piață sunt apărate cu multă încrâncenare de către lideri, intervenția organismelor de reglementare fiind mai mult decât necesară.

Alinierea la standardele europene de reglementare a dat o nouă putere de negociere clientului român prin scăderea tarifului și dinamizarea ofertelor. Cu toate acestea, poziționarea pe locul 25 în topul european din punct de vedere al tarifelor, prin raportare la venituri și la puterea de cumpărare, indică faptul că este loc de îmbunătățiri.

Penetrarea pieței telecomunicațiilor mobile de către Telekom și RCS&RDS ajută la o democratizare a ofertei și la depășirea statutului în care serviciile de telefonie mobilă sunt un lux către cel în care acestea devin o necesitate.

Nivelul ridicat de concentrare a pieței, alături de stabilitatea cotelor liderului de piață și a următorului clasat, nivelul ridicat al barierelor la intrare alături de similaritatea ofertelor primilor doi mari operatori, indică încă un nivel scăzut al concurenței. Acest aspect este subliniat și de nivelurile semnificativ mai mari de profitabilitate din România față de alte subsidiare din țările europene.

Succesul Orange și Vodafone, care împreună dețin două treimi din piață( peste media europeană) se datorează atât eforturilor și investițiilor realizate atât în marketing cât și dezvoltării tehnologiei și a rețelelor( calitatea semnalului fiind un factor decisiv pentru clienți în alegerea operatorului). Cu toate că se vorbește despre o piață saturată, în care foarte mult timp s-a manifestat duopolul Orange-Vodafone, care împreună împărțeau aproape 23 de milioane de clienți, pătrunderea Cosmote (actualul Telekom) a contribuit la diversitatea concurențială. Acesta a intrat pe piață cu o ofertă de tarifare sub nivelul pieței, care lua în considerare realitatea sectorului în privința tarifelor de interconectare și dinamica pe care primii doi clasați ar putea-o impune propriilor servicii. Pentru creșterea presiunii concurențiale, cvasi inexistentă o bună perioadă de timp, reglementările impuse de ANCOM au ajutat la crearea unui real mediu concurențial și la dezvoltarea jucătorilor mici.

Reglementările la nivel european adoptate și în România, în principal cele care vizau portabilitatea numerelor și stabilirea tarifelor de interconectare, au reușit să crească mediul concurențial și să dinamizeze cotele de piață, noi intrați reușind să își consolideze pozițiile.

În condițiile în care ritmul de dezvoltare a pieței din România, pe servicii de voce, este destul de lent( populație aproximativă de 21 de milioane, raportată la aproximativ 23 de milioane de cartele active-prepay +abonamente), alături de înlăturarea unor bariere concurențiale anterioare( precum păstrarea numărului la portare) concentrează eforturile companiilor de telefonie în a-și fideliza clienții. La o lună după reglementarea portabilității, 12000 de români s-au orientat spre un alt operator, estimându-se că procentul acestora va crește între 20 și 25%( conform rasfoiesc.com).

Colaborarea dintre instituțiile de reglementare reprezintă un model cu rezultate pozitive asupra concurenței și, mai ales, asupra utilizatorilor.

Bibliografie

consiliulconcurentei.ro– site-ul principalei autorități de reglementare a mediului concurențial

wikipedia.ro- enciclopedia electronică

capital.ro- publicație destinată oamenilor de afaceri, cuprinzând informații despre economie

zf.ro- principalul cotidian de business din România

businessmagazin.ro- publicație online dedicată mediului de afaceri din România

dailybusiness.ro

economie.hotnews.ro- portal de știri